EPIDEMIOLOGIA SI SANATATEA PUBLICA

DEFINITIA EPIDEMIOLOGIEI
Termenul de epidemiologie are origine greaca: “epi” = deasupra, peste + “demos” = popor,
populatie + “logos” = stiinta. Altfel spus, epidemiologia este stiinta care studiaza procese la nivel
populational.
EPIDEMIOLOGIA
=
EPI (deasupra, peste) + DEMOS (populatie) + LOGOS (stiinta)
Epidemiologia este ramura medicala care se ocupa cu studiul distributiei si determinantilor starilor
sau evenimentelor legate de sanatate in populatie, cu aplicarea rezultatelor in controlul problemelor de
sanatate.
Epidemiologia este insa una din modalitatile de studiere a unei boli. Alte modalitati mai mult sau
mai putin familiare abordeaza niveluri diferite:

Nivelul sub-molecular sau molecular - Biologie celulara, biochimie sau imunologie

Nivelul tesutului sau organului –Anatomia, morfopatolgia
Nivelul individual -Pacient – medicina clinca
Nivelul populational -Starea de sanatate intr-o populatie – epidemiologia

DEFINIREA TERMENILOR
Determinantii starii de sanatate reprezinta factori sau eevenimente capabile sa produca
modificari ale starii de sanatate. Anumiti agenti biologici (ex. bacteriile) sunt asociati cu bolile
infectioase sau agenti chimici care pot fi considerati carginogeni. Exista si alte categorii de potentiali
determinanti care pot genera modificari ale starii de sanatate si a caror implicare pare mai putin
evidenta, asa cum sunt stressul sau stilul de viata (lipsa exercitiului fizic sau dieta bogata in grasimi
saurate).
Distributia
Frecventa aparitiei imbolnavirilor pot varia de la un grup populational la altul. Astfel,
hipertensiunea arteriala poate fi mai frecventa in randul tinerilor afro-americani de cat in randul tinerilor
caucazieni (albi). Mortalitatea datorata patologiei coronariene poate fi mai mare la populatia de etnie
rroma decat la cea romana.
Populatia
Epidemiologia examineaza aparitia bolilor in randul populatiei mai degraba decat la nivel
individual. Aceasta abordare este aproape unanim acceptata ca una din caracterisiticile cele mai
importante ale epidemiologiei. Din acest motiv, epidemiologia este adesea incadrata ca “medicina
popualationala”. Asadar, descrierea epidemiologica si clinica a unei boli sunt adesea diferite.
Unitatea de studiu in epidemiologie este populatia. Termenul de populatie se poate defini fie in
termeni geografici, fie in alti termeni (de ex. grup de bolnavi spitalizati). Prin populatie se pot desemna
toti locuitorii unei anumite regiuni geografice. In acelasi timp, notiunea de populatie se poate referi si la
orice alt grup de persoane, care au cel putin o caracteristica prezenta la toti membrii grupului. In
esantioane, populatia poate fi reprezentata de persoane sau de institutii, evenimente, date — in numar
reprezentativ pentru intreaga populatie din care a fost extras respectivul esantion.
 Exemplu: Descriere diferita a SST (Sindromul de Soc Toxic, eng. = TSS - toxic shock syndrome)
din perspectiva medicinii clinice si a epidemiologieii demonstreaza preocuparile celor doua directii dar
si complementaritatea. La inceputul anilor ’80 a fost observata o crestere exagerata a cazurilor de SST in
comparatie cu anii precedenti. SST este o boala severa, care a fost asociata la momentul depistarii
aglomerarii de cazuri ca fiind asociata cu utilizarea absorbantelor vaginale. Descrierea clinica va include
semene si simptone caracteristice ca febra mare, cefaleea, starea de rau, varsaturi sau alte simptome
majore. Descrierea epidemiologica va indica ce grup este cel mai afectat.
Evenimente sau fenomene legate de starea de sanatate
Asa cum este specificat in definitie epidemiologie este folosita in investigarea diferitelor perturbari
ale starii de sanatate dar urmareste orice factor implicat in mentinerea sau refacerea acesteia. Ea studiaza
de la bolile infectioase la bolile cronice, o larga varietatea de situatii care privesc starea de sanatate
incluzand disconfortul, incapacitatea, invaliditatea pana la deces. Preocuparile epidemiologiei legate de
nivelul starii de sanatate este ilustrata poate cel mai elocvent de cercetarile la populatia geriatrica a
sperantei de viata activa. Aceasta directie de cercetare cauta sa determine factorii asociati cu
functionarea optima mentala si fizica precum si cu cresterea calitatii vietii si in final limitarea
incapacitatii de diverse feluri la populatia in varsta.
Evenimentele clince de interes major ale Epidemiologiei Clinice sunt cele privind aspectele
patologice ale starii de sanatate, denumiti in literatura de specialitate intr-un mod plastic “Cei 5 D”.
Acestea sunt evenimete sau fenomene ale starii de sanatate pe care atat clincienii cat si epidemiologii
sunt preocupati sa le inteleaga, sa le prevada, sa le interpreteze si in ultima instanta sa le modifice.
neplacere Stari emotionale si mentale ca
agitatia, tristetea, furia etc
DISSATISF
ECTION
DISCOMFORT disconfort, Simptome care deranjeaza:
deranj durere, greata, ameteala, oboseala s.a.
DISABILITY Incapacitate, Stare functionala care nu
invaliditate permite individului sa traiasca fara a
fi dependent, capabil sa-si realizeze
activitatile cotidiene acasa, la servici
sau in timpul liber.
DISEASE boala Combinatie caracteristica de
semne, simptome si date de laborator.
DEATH deces Punctul terminus al starii de
sanatate. Abordarea realista nu
vizeaza eliminarea acesteai ci
oportunitatea.
Aplicarea rezultatelor in controlul problemelor de sanatate
Finalitatea tuturor elementelor enumerate in definitia epidemiologiei este aplicabilitatea
rezultatelor si concluziilor in controlul si combaterea problemelor de sanatate. Acest aspect reprezinta
scopul epidemiologiei si se refera la aprecierea importantei pentru sanatatea comunitara a bolilor,
identificarea populatiei la risc, identificarea cauzelor implicate, descrierea istoriei naturale a bolii si
evaluarea masurilor de prevenire si control a bolilor.
Epidemiologia se bazeaza pe o metodologie stiintifica: o abordare sistematica care incorporeaza
observatia, experimentarea, masurarea, testarea ipotezei.
 In abordarea epidemiologica vor fi urmarit un algoritm simplu:
 Formularea clara si tintita a unei directii de cercetare, sau a intrebarilor.
 Testarea ipotezei (design studiilor, colectarea datelor si analiza statisitica)
 Interpretarea rezultatelor (validitea, eroarea, confuzia, sansa, relevanta clinica)
 Evaluarea cauzalitatii.
Metodele epidemiologice sunt folosite in medicina clinica in supravegherea bolilor, cauzalitate,
diagnostic, istoria naturala a bolii, screening, factori de prognostic si testarea de noi tratamente.
Domenii de aplicare ale EPIDEMIOLOGIEI
Scopurile epidemiologiei fundamentale pot fi rezumate astfel:
 explicarea principiilor cauzale ale imbolnavirilor, cu accent pe factorii de mediu
variabili;
 stimularea aplicarii epidemiologiei in prevenirea bolilor si in promovarea starii de
sanatate — atat a populatiei, cat si a mediului si cupationala;
 pregatirea specialistilor din profesii conexe cu cea medicala pentru a cunoaste cat
mai multe aspecte ale starii de sanatate si pentru a asigura utilizarea optima a resurselor existente
in vederea asigurarii starii de sanatate;
 incurajarea unei activitati clinice practice de buna calitate, prin introducerea si
aplicarea conceptelor de epidemiologie clinica;
 stimularea interesului continuu asupra epidemiologiei.
In domeniul larg al sanatatii publice, epidemiologia are mai multe domenii potentiale de
utilizare:
1. Cercetari asupra etiologiei bolilor transmisibile.
Motivatia acestei aplicari este identificarea si promovarea metodelor profilactice, prin precizarea
agentului etiologic.In epidemiologia bolilor infectioase se realizeaza o sinteza a datelor oferite de
stiintele medicale etiologice, patologice (fizio- si imuno-patologice), clinice si profilactice.
Epidemiologia bolilor transmisibile studiaza legile aparitiei, existentei si raspandirii bolilor
infectioase in populatie si — pe aceasta baza — stabileste masurile necesare prevenirii, combaterii si
controlului pana la eradicarea acestor boli; in perspectiva, cauta sa precizeze atitudinea necesara pentru a
preveni aparitia si consolidarea in populatie a unor noi boli infectioase. Prin aceasta se confirma inca o
data ca epidemiologia este o stiinta fundamentala in medicina, are urmareste ameliorarea starii de
sanatate a populatiei. In unele domenii particulare ale epidemiologiei, cum sunt epidemiologia mediului
si cea ocupationala, accentul principal cade pe studiul asupra populatiilor cu anumite tipuri de expunere
ambientala.
2. Cercetarea istoriei naturale a bolilor, la nivel individual si populational.
3. Studiul starii de sanatate a populatiei.
Rezultatele acestui tip de studiu servesc drept informatie fundamentala autoritatilor sanitare pentru
utilizarea optima a unor resurse economice (de obicei limitate), astfel incat sa se raspunda prin programe
de preventie si tratament unor probleme de sanatate publica, identificate ca fiind prioritare.
4. Aplicarea principiilor si metodelor epidemiologice in studiul problemelor intalnite curent
in practica medicala, in cadrul epidemiologiei clinice.
5. Evaluarea eficientei si eficacitatii serviciilor de sanatate (de ex. stabilirea duratei
optime de spitalizare pentru o anumita boala, valorile tensiunii arteriale care necesita terapie,
eficienta masurilor igienice in controlul diareilor acute infectioase, impactul reducerii compusilor de
plumb din benzina asupra sanatatii publice s.a.)
6. Alte domenii de aplicare a epidemiologiei: elaborarea de algoritmuri diagnostice si
terapeutice, analiza manageriala a deciziilor clinice folosind “arborele decizional” etc.
 Rezulta ca epidemiologia se confrunta nu numai cu boala, infirmitatea sau decesul, ci si cu starea
de sanatate si cu mijloacele de ameliorare ale acesteia. Prin mijloacele si scopurile sale, epidemiologia
se evidentiaza ca unul din pilonii fundamentali, atat in medicina preventiva, cat si in medicina clinica.
Epidemiologia este o stiinta interdisciplinara care cuprinde biostatistica si stiintele sociale si
comportamentale precum si o arie medicala estrem de larga – toxicologie, patologie, virusologie,
genetica, microbiologie, farmacologie si medicina clinca. S-a spus ca epidemiologia este o stiinta extrem
de bogata si complexa care provine din metotologia mai multor discipline, ea insasi fiind furnizoare de
tehnici si metodologie pentru mai multe stiinte.
Contributia microbiolgiei furnizeaza informatii despre un anumit agent infectios, incluzand
morfologia si modul de transmitere. Investigarea cazurilor de antrax, boalal legionarilor, SST sau
botulismul infantil utilizeza tehnici si metode microbiologice in identificarea posibilului agent infectios.
Medicina clinica este implicata in diagnosticul starii de sanatate a pacientului, care lamureste daca
pacientul are o anumita boala sau problema de sanatate. Experienta unui anatamo-patolog poate fi
folositoare in diagnosticul diferential. Perspicacitatea medicului poate sugera directia de cercetare
epidemiologica pe baza observatiilor clinice. Toxicologia este preocupata de prezenta agentillor chimici
si a efectelor acestora supra sanatatii, mai ales a celor provenind din mediu sau de la locul de munca.
Stiintele sociale si comportamentale pot elucida rolul rase, staussului social, educatiei, apartenentei la un
anumit grup cultural sau a anumitor obiceiuri in fenmoeme legate de starea de sanatate. Una dintre
preocuparea principale a epidemiologiei sociale este studierea conditiilor sociale si a distributiei boliilor.
Mai mult decat atat mare parte din metodologia de esantionare i, masurare, elaborare de chestionare este
imprumutata din stiintele sociale. In fine aria bistatisiticii este esentiala in evaluarea datelor
epidemiologice, mai ales atunci cand se incearca separarea observatiilor semnificative de rolul jucat de
intamplare. Epidemiologia profita de aceasta abordare interdisciplinara deoarece cauzalitatea unei
anumite boli in populatie poate implica de cele mai multe ori interactiunea mai multor factori.
Contributia mai multor specialitatii si stiinte releveaza factorii asociati cu o anumita boala sau eveniment
legat de starea de sanatate.
Uneori identificarea masurilor de prevenire poate fi anterioara identificarii cauzalizatii. Desi
cercetarile biomedicale au condus la decoperiri remarcabile, in multe situatii este posibila utilizarea cu
succes a unor metode preventive fara a cunoste in totalitate informatiile legate de etiologie (agent
patogen).
Anul
Anul
descoperirii
Boala descoperirii
masurilor
etiologiei
profilactice
Scorbutul J. Linn 1753 1928 A Szent-
Gyorgi
Pelagra J. 1755 1924 G. Casal si
Golderberger colab.
Variola E. Jenner 1798 1958 F. Fenner
Cancerul P.Pott 1775 1933
scrotal
Febra I. 1847 1879 L. Pasteur
Puerperala Semmelweis
Holera J. Snow 1949 1893 R. Koch
Febra W. Rehn 1901 1928 A. Stokes
galbena
 Cancerul R. Abbe 1915 1974 Hoffman si
oral* colab
Scorbutul Acidul ascorbic Factor
protector
Pelagra Niacina Factor
protector
Variola Ortopxivirus Factor
cauzal
Febra Puerperala Streptococ Factor
cauzal
Holera Vibrio Cholerae Factor
cauzal
Febra galbena Flavivirus Factor
cauzal
Cancerul oral* N- Factor
nitrosonomicotina cauzal
*asociat cu mestecatul tutunului
Profilul actual al starii de sanatate al polulatiei poate releva multe probleme ala starii de sanatate
unde exista insa cunostiinte medicale ce pot imbunatati situatia existenta. Unele studii au exprimat
parerea ca aproape jumatate din decesele inregistrate in Statele Unite ar putea fi prevenite prin aplicarea
cunostiintelor medicale existente in prezent.
Nr. aproximativ de Procent din totalul
Cauza
decese deceselor
Tutun 400 000 19
Factori dietetici 300 000 14
Alcool 100 000 5
Agenti microbieni 90 000 4
Agenti toxici 60 000 3
Arme de foc 35 000 2
Comportament
30 000 1
sexual la mare risc
Accidente auto 25 000 1
Consumarea ilicita
20 000 <1
de droguri
Total