9. DETERMINANŢII SOCIALI AI SĂNĂTĂŢII ŞI BOLII.

EPIDEMIOLOGIA SOCIALĂ.

1. EPIDEMIOLOGIA SOCIALĂ. DEFINIRE ŞI OBIECTIVE.

Epidemiologia este studiul ştiinţific al factorilor ce influenţează incidenţa, cauzele,
distribuţia şi controlul bolilor într-o anumită populaţie. Epidemiologia a apărut din necesitatea
studierii bolilor epidemice, într-o perioadă în care epidemiile de pestă, malarie, pelagră, variolă
sau scorbut făceau mii de victime. Deşi iniţial epidemiologia se concentra doar asupra bolilor
epidemice, ulterior a început să se ocupe de orice tip de boală. Începând cu secolul XVI, odată cu
dezvoltarea matematicii, a statisticii în special, şi ulterior prin descoperirea rolului germenilor în
transmiterea bolilor, progresul epidemiologiei a devenit evident. Astăzi ea utilizează un aparat
statistic dezvoltat pentru a pune în evidenţă determinarea socială a bolilor. Astfel, pentru a analiza
un exemplu, în domeniul cancerului, epidemiologia analizează extinderea acestei maladii, ce
categorii sunt predispuse la anumite tipuri de cancer şi ce factori de mediu sau de stil de viaţă
(poluare, riscuri profesionale, patternuri familiale sau obiceiuri personale ca fumatul şi dieta)
influenţează apariţia acestei boli.
Epidemiologia este aşadar un domeniu important de cercetare în sociologia medicală,
datorită determinărilor sociale pe care le implică. Epidemiologii studiază factori sociali ce
determină apariţia şi incidenţa anumitor boli cum ar fi clasa socială, migraţia, stresul profesional,
deprinderile personale, toate acestea constituind fenomene studiate în cadrul sociologiei.
Epidemiologia se focalizează nu asupra individului, ci asupra segmentelor mari de populaţie,
având o abordare macrosocială.
Pentru a circumscrie obiectul epidemiologiei, se urmăreşte răspunsul la următoarele
întrebări:
 Cine (ce segment de populaţie) are o anumită boală / infecţie
 Unde este localizată această populaţie
 Când apare această boală / infecţie (în ce condiţii)
 De ce a apărut (cauza)
 Care sunt factorii care o influenţează.
 Cum evoluează ea (evoluţie nu la nivel de individ, ci la nivel macrosocial)
Obiectivele epidemiologiei se reduc la determinarea etiologiei unui anumit tip de boală, a
factorilor de risc şi a extinderii ei într-o anumită populaţie. Pe lângă aceste obiective principale,
există şi o serie de obiective secundare cum ar fi: studiul istoricului unei maladii şi a prognozelor
acesteia, evaluarea măsurilor terapeutice şi a modurilor de îngrijire a bolii şi oferirea unei baze
pentru dezvoltarea de politici sociale şi de măsuri de sănătate publică, pentru controlul respectivei
maladii.

2. CONCEPTE SPECIFICE EPIDEMIOLOGIEI

Epidemiologia operează cu o serie de concepte specifice, ce pot fi încadrate în următoarele
categorii:
 Istoricul bolii, care presupune urmărirea a trei aspecte pentru înţelegerea bolii – agenţii
cauzatori ai bolii, mediul ce poate fi fizic, biologic, socio-economic şi populaţia
predispusă la boală (caracteristicile ei)
 Procesul bolii – ce poate fi analizat distinct prin prepatogeneză (evoluţia organismului
predispus, până la apariţia bolii) şi patogeneza (adică evoluţia organismului din momentul
apariţiei bolii). Se face o distincţie şi între patogeneza timpurie (când nu există încă
semne şi simptome) şi boala clinică (ce poate fi detectată prin simptomatologie specifică)
 Prevenţia – care este primară (se referă la promovarea sănătăţii prin educaţie şi la
protecţia sănătăţii prin campaniile de imunizări), secundară (ce intervine după instalarea
bolii şi constă în detectarea cât mai timpurie a acesteia) şi terţiară (limitarea dizabilităţilor
şi reabilitarea organismului)
 Epidemiologia operează şi cu conceptele – împrumutate din demografie – de morbiditate,
mortalitate, speranţă de viaţă.
  Incidenţa bolii se referă la cazuri nou diagnosticate într-o populaţie, într-un anumit
interval de timp. Prevalenţa bolii reprezintă toate cazurile de boală dintr-o populaţie într-
un anumit moment de timp.

3. ABORDĂRI TEORETICE EXPLICATIVE ÎN CADRUL EPIDEMIOLOGIEI

SOCIALE
Epidemiologia socială dispune de o serie de abordări teoretice ce oferă un cadru explicativ
pentru problemele ei specifice. Principalele abordări sunt 1. abordarea psihocială, 2. construcţia
socială a bolii şi 3. teoria ecosocială a bolii (Krieger, 2001, a) Toate încearcă să explice
inegalitatea în domeniul sănătăţii şi patternurile de distribuţie a bolilor.
3.1. Abordarea psihosocială. Încearcă să răspundă la două întrebări: de ce nu toţi indivizii
expuşi unui anumit agent patogen se infectează cu acesta şi de ce nu toţi indivizii infectaţi
dezvoltă o anumită boală. Pentru a răspunde la aceste întrebări, promotorii acestei abordări
consideră că trebuie mutat accentul de pe agentul cauzator de boală pe complexul agent-gazdă-
mediu, şi că numai luând în considerare acest model pot fi explicate patternurile de boală. Cu alte
cuvinte, abordarea psihocială aduce în centrul atenţiei gazda, adică individul ce poate contracta o
anumită maladie şi impune studierea predispoziţiilor acestuia la boală. Sunt analizaţi factorii
comportamentali şi cei endogeni, biologici. De asemenea accentuează rolul mediului prin faptul că
încearcă să determine care sunt factorii de mediu ce pot creşte rezistenţa organismului la o
anumită boală. Se pune mai ales accent pe factorii de mediu social ce influenţează predipoziţia
gazdei, cum ar fi schimbări sociale ce afectează individul, stres psihosocial, status marginal al
individului în societate, etc. În acest fel, luând în considerare toţi aceşti factori, se poate explica de
ce anumite populaţii sunt mult mai expuse la îmbolnăviri de tipul tuberculozei, schizofreniei sau
unor evenimente ca sinuciderea. Sumarizând, abordarea psihosocială pune accent pe răspunsul
individual, psihologic, la factori de mediu social şi este mai puţin interesată de agenţii patogeni,
sau factorii de mediu fizic şi biologic. Capitalul social şi coeziunea socială sunt considerate
modalităţi prin care se pot contracara anumite tare biologice sau sociale, prin faptul că ele
potenţează puterea societăţii civile.
3.2. Construcţia socială a bolii. Această abordare este interesată de determinanţii politici şi
economici ai bolii, de inegalitatea în domeniul sănătăţii pe care o pune pe seama inegalităţilor
sociale. Întrebările pe care şi le pun teoreticienii ideii de construcţie socială a bolii sunt legate de
cine anume profită de politicile sociale destinate sănătăţii şi cine suportă costurile. Ipoteza latentă
este aceea că instituţiile şi deciziile care contribuie la menţinerea inegalităţilor sociale constituie
fundamentul inegalităţii în domeniul sănătăţii şi al bolii. Alte studii analizează relaţia între starea
de sănătate şi rasă, etnie, sex
3.2. Abordarea ecosocială. Este cea mai nouă paradigmă, ce se doreşte a fi mai
cuprinzătoare decât primele două. Ea pune accent pe perspectiva ecologică în explicarea
incidenţei şi răspândirii bolilor, fără a ignora în acelaşi timp explicaţiile biologice şi legate de
organizarea socială. Abordarea consideră că este nevoie de o explicaţie integralistă a bolii şi
sănătăţii ţinând cont de toate palierele de manifestare a acesteia, de la celulă, organ, individ şi
până la familie, populaţie, societate, ecosistem. Pentru că orice maladie are implicaţii la toate
aceste niveluri, iar înţelegerea ei nu ar fi completă prin excluderea unuia dintre ele. Numele
abordării provine din înţelegerea ecologiei ca ştiinţa ce explică interacţiunea organismelor vii, a
materiei şi a energiei într-un spaţiu dat, adăugând la aceasta şi atributul de social, pentru a nu
exclude o parte importantă a interacţiunii.
Pentru a exemplifica cele trei abordări vom lua cazul relaţiei dintre cancerul de sân şi
sarcină. Este demonstrat faptul că sarcinile la vârste tinere scad riscul cancerului de sân, pe când
sarcinile la femeile peste 35 de ani cresc acest risc. Primele două perspective explică această
relaţie invocând fie factori psihosociali ce ţin de femeie determinaţi de starea de sarcină, sau
factori de mediu social – de exemplu schimbarea statusului femeii în societate, ce face ca aceasta
să dorească să-şi continue studiile până târziu, astfel încât amână naşterea unui copil – (abordarea
psihocială), fie diferenţele de clasă socială ce determină accesul la educaţie, astfel că femeile ce
amână sarcina sunt mai ales din clasele superioare, pentru că acestea au în proporţie mai mare
posibilitatea continuării studiilor (construcţia socială a bolilor). Abordarea ecosocială ia în
considerare aspecte biologice ce ţin de structura anatomică a sânului şi modificarea ei la vârsta
adultă, aspecte endocrine legate de secreţia de hormoni, dar şi aspecte sociale sau legate de mediul
fizic al femeii (influenţa poluării, a calităţii apei şi hranei).

4. CLASIFICAREA BOLILOR – TIPURI DE BOLI

Există o mulţime de clasificări ale bolilor în funcţie de o diverse sisteme de referinţă. De-a
lungul timpului nosologia a evoluat foarte mult şi a utilizat diverse criterii, de la cele mistice
specifice societăţilor primitive până la cele ştiinţifice de astăzi. Michel Foucault consideră că
nosologia a apărut odată cu medicina modernă, mai precis odată cu abordarea clinică a bolilor
(bazată pe simptome). „Clinica presupune transformarea medicinii într-o ştiinţă bazată pe privire.
Ea trebuie să vadă, să izoleze trăsăturile, să le recunoască pe cele identice de cele diferite, să le
grupeze, să le claseze pe specii şi familii.” (Foucault, 1996).
Una din clasificările cele mai cunoscute este cea a lui Rodney M. Coe, care distinge între:
(Maycovitch, 1980).
1. boli transmisibile (infecto-contagioase), adică boli cauzate de un singur agent infecţios
dintr-o varietate de microorganisme, care devin paraziţi în raport cu gazda umană; cele mai multe
din aceste boli sunt autolimitative, în sensul că sistemul imunitar al organismului uman îşi
dezvoltă resurse pentru a lupta împotriva lor, astfel că după o evoluţie mai lungă sau mai scurtă,
epidemia nu se mai extinde, ca de exemplu epidemia de gripă (Rădulescu, 2002). Altele însă nu
sunt autolimitative şi se extind în mod necontrolat dacă nu se iau măsuri (ciuma, tuberculoza,
sifilisul). În cazul acestei categorii de boli se pune mare accent pe prevenţia primară, adică pe
prevenirea lor. Cea mai redutabilă infecţie în cadrul acestei categorii, astăzi, este infecţia cu HIV /
SIDA (vezi caseta)

HIV / SIDA
 La sfârşitul anului 2003, aproximativ 37,8 milioane de oameni trăiesc cu infecţia Hiv/Sida
 Două treimi din aceştia trăiesc în Africa, alte 20 de procente în Asia şi Pacific. Cea mai joasă incidenţă
se găseşte în Australia şi Noua Zeelandă.
 Aproximativ 14 000 de noi infecţii cu HIV au apărut în lume în fiecare zi, în anul 2003
 Jumătate din aceste infecţii afectează oameni sub 24 de ani
 Aproape jumătate din oamenii infectaţi cu acest virus în lume, sunt femei.
 Este o boală asociată în mod covârşitor cu sărăcia şi vârsta tânără (ceea ce înseamnă că afectează
segmentul cel mai productiv al societăţii, femeile la vârsta fertilă, heterosexualii în cea mai mare
majoritate)
Australia România
 La sfârşitul anului 2003 erau în Australia  La sfârşitul anului 2003 erau în România 10278
13630 cazuri de pacienţi cu HIV/SIDA cazuri de pacienţi cu HIV/SIDA (0,03% din totalul
(0,07% din totalul populaţiei). populaţiei). Din pacienţii cu diagnostic de SIDA,
 Aproximativ 50% din pacienţi beneficiază de 79,2% erau copii şi 20,7% adulţi. 3670 decese din
terapia antiretrovirală. care 84,4% la copii şi 15,5% la adulţi.
 Predomină pacienţii cu vârste mature,  53,9% dintre pacienţii cu HIV / SIDA beneficiază
aproximativ 85% din cazuri sunt adulţi de terapia antiretrovirală.
 Predomină calea de transmitere sexuală, între  Peste 70% din totalul celor infectaţi cu HIV, sau
bărbaţi (85% din cazuri) bolnavi de SIDA au vârste cuprinse între 10 şi 20
 3,4% din cazuri s-au produs utilizarea de de ani.
droguri injectabile.  Predomină calea sexuală de transmitere şi cea de
 8,5% din cazuri sunt transmise prin contact la mamă la făt (85% din cazuri) şi există puţine
hetero sexual cazuri de transmitere prin droguri injectabile.
 Cazuri de transmitere de la mama la făt sunt  Persoana medie cu HIV/ SIDA este adolescent
rare între 10 şi 20 de ani
 Persoana medie cu HIV/ SIDA este bărbat de  La începutul anilor 90, peste 50% din copiii
30 de ani, homosexual activ. seropozitivi din Europa trăiau în România
Surse:
 Comisia Naţională de luptă anti-SIDA, http://www.cnlas.ro/hiv/statistica.htm
 http://www.bbc.co.uk/romanian/specials/2022_romania/
 www.latrobe.edu.au/publichealth/ downloads/phe11hoa/PHE11HOA_Monday_11April2005.pdf

Evoluţia numărului de boli infecţioase în România, în intervalul 1990-2001 poate fi observată în

graficul nr. 1:
 Cazuri noi de îmbolnăvire pentru o serie de boli infecţioase şi parazitare la
100 000 de locuitori în 1990-2001 (Anuarul statistic al României)

2001 115,3 115,3 77,9 56 12,5

2000 1179 105,5 138,4 45,2

10,6

1999 99,7 104,1 458,7 36,911,6

1998 74 101,2 46,7 34,5 11

1997 88 98,3 243,1 34,2 11,8

1996 104,3 98,6 476 32,213,2

1995 139,4 95 53,5 35 13

1994 118,7 87,4 297,3 29,110,1

1993 89,5 82,5 114,6 26,5 8,8

1992 117,9 73,5 164,3 25,6 10,3

1991 218,6 61,6 35,1 25,9 10,3

1990 322 64,6 51,4 23,28,2

0% 20% 40% 60% 80% 100%

Hepatită virală Tuberculoză Gripă Sifilis Toxiinfecţii alimentare

Grafic nr. 1

2. boli netransmisibile (cronice), sunt provocate de o multitudine de cauze, nu sunt

autolimitative şi de asemenea nu pot fi eradicate prin măsuri preventive ca primele. Ele provoacă
o deteriorare progresivă a organului afectat şi sunt responsabile pentru un număr mare de decese.
În cazul bolilor cronice, este evidentă etiologia socială, pentru că boli cum ar fi cancerul,
tuberculoza, sifilisul apar mai frecvent la categoriile mai sărace de populaţie. De-a lungul timpul
tabloul morbidităţii s-a schimbat, trecându-se de la predominanţa bolilor infecţioase ce se
manifestau prin adevărate epidemii în trecut, la predominanţa bolilor cronice. Coroi şi Gorgos
(1980) consideră că factorii care au favorizat acest lucru sunt:
 creşterea duratei medii de viaţă
 regimul modificat hipercaloric şi cu o cantitate mare de lipide, ce favorizează obezitatea,
în condiţiile sedentarismului
 urbanizarea ce presupune confort, dar şi stres, poluare.
 Progresele înregistrate în tratarea bolilor acute, ceea ce a făcut ca numărul celor ce
supravieţuiesc în urma lor să fie mai mare.
În cazul bolilor cronice se pune mai mult accent pe prevenţia secundară (adică depistarea
cât mai precoce prin examene medicale periodice) şi pe cea terţiară (reabilitarea bolnavului).
Sorin Rădulescu (2002) arată că există o serie de consecinţe ale bolilor cronice şi de efecte
asupra familiei, sistemului de îngrijire a sănătăţii şi rolului individului în societate. Astfel, o primă
consecinţă este aceea că boala cronică poate afecta şi chiar schimba structura familiei, datorită
dependenţei celui bolnav de restul membrilor familiei. O a doua consecinţă asupra sistemului de
îngrijire a sănătăţii este aceea că boala cronică necesită un tratament îndelungat, ceea ce implică
resurse umane, tehnologice şi mai ales financiare ridicate. Şi o a treia consecinţă este legată de
faptul că bolnavul cronic nu îşi poate îndeplini adecvat rolurile sociale şi în plus este adesea
stigmatizat şi marginalizat.
Evoluţia numărului de boli infecţioase în România, în intervalul 1990-2001 poate fi
observată în graficul nr. 2:
 Cazuri noi de îmbolnăvire pe clase de boli, în dispe nsare
me dicale, 1992-2001 (Anuarul statistic al Românie i, 2002)

2001 855 914 1534 7652 757

2000 747 762 1366 6749 800

1999 734 622 2849 6584 678

1998 857 685 3004 6913 409

1997 847 674 3738 7160 428

1996 896 698 3519 8060 511

1995 983 726 3287 7439 513

1994 990 665 3088 7321 445

1993 962 663 3855 7189 450

1992 955 635 4121 6798 413

0% 20% 40% 60% 80% 100%

Boli de piele şi ţesut subcutanat Boli genit o-urinare Boli digestive

Boli respiratorii Boli ale aparat ului circulator

Grafic nr. 2

3. boli mentale şi de comportament, a căror clasificare este controversată, pentru că

simptomele diferă mult de la o cultură la alta şi au un caracter complex şi variabil de la individ la
individ în ce priveşte simptomatologia. Caracterul controversat derivă şi din faptul că psihiatria
utilizează conceptul de anormalitate în definirea bolilor mentale, concept relativ, tot mai mult pus
sub semnul întrebării. Există mai multe clasificări funcţionale, diferite în funcţie de sursa din care
provin.
Cazuri noi de imbolnăvire pe ntru bolile me ntale , 1992-
2001 (Anuarul Statis tic al Românie i, 2002)

2001 168

2000 135

1999 101

1998 119

1997 136

1996 138

1995 152

1994 158

1993 201

1992 192

0 50 100 150 200 250

Grafic nr. 3
5. BOALA CA EXPRESIE BIOLOGICĂ A INEGALITĂŢII SOCIALE
Numeroase studii de epidemiologie socială ce se încadrează în diverse paradigme analizează
o problematică esenţială a acestui domeniu şi anume aceea a inegalităţii sociale şi a modului în
care aceasta se răsfrânge asupra stării de sănătate. Corpusul de date şi de teorii pe această temă
acumulate până în prezent au impus ideea că boala este o expresie a inegalităţii sociale la nivel
biologic. Consecinţa este faptul că nici un aspect biologic al unui organism nu poate fi înţeles în
absenţa cunoaşterii contextului istoric, social şi individual în care trăieşte acel organism. Factori
cum ar fi rasa, etnia, sexul, vârsta, statusul socio-economic şi educaţional, mediul rezidenţial, sau
ocupaţia reprezintă determinanţi microsociali ai sănătăţii şi produc diferenţe mari în starea de
sănătate a oamenilor. De fapt toate acestea se traduc la nivel corporal prin diferite boli, iar la nivel
social prin inegalităţi în starea de sănătate a diferitelor categorii de populaţie (vezi schema de mai
jos).

Inegalităţi sociale
(ocupaţie, venit, clasă socială)

Diferenţe în Diferenţe în resursele Diferenţe în îngrijirea

riscurile de mediu de luptă cu boala medicală
(condiţii de muncă şi (suport social, activităţi (accesul la programele
de locuire) recreaţionale) de prevenţie)

Diferenţe în comportamentele legate de boală şi în stilul de viaţă

(fumat, nutriţie, activităţi fizice)

Inegalităţi în sănătate
(diferenţe în morbiditate şi mortalitate)

Sursa: Mielck, Backett-Milburn, Pavis, 1998

Vom analiza în continuare modul în care aceste variabile determină patternuri diferite de
incidenţă şi distribuţie a bolilor într-o populaţie.

5.1 Rasa / Etnia. Se consideră că diferenţele biologice între diversele rase sau grupuri etnice
determină diferenţe determinate ereditar în starea de sănătate a membrilor acestora.
De asemenea se investighează efectul pe care îl are discriminarea rasială sau etnică asupra
capitalului de sănătate al indivizilor supuşi acesteia.

5.2. Sexul / Genul. Sănătatea variază mult în funcţie de sex şi de gen. Femeile au o speranţă de
viaţă mai mare decât bărbaţii, dar şi o morbiditate mai accentuată. Iată câteva date de
epidemiologie ce arată diferenţieri sexuale: bolile psihice sunt raportate mai des în categoria
femeilor; tuberculoza constituie principala cauză de deces în lume, în rândul femeilor (9% din
total), în timp ce războiul e responsabil de 4%, HIV/Sida, 3% şi bolile de inimă 3%) (Demissie,
Lindtjorn); în ce priveşte virusul HIV, există diferenţe notabile între bărbaţi şi femei în ce priveşte
tratamentul, progresia bolii, incidenţa bolii (în unele ţări, sud-africane de exemplu, numărul
femeilor infectate este semnificativ mai mare decât al bărbaţilor, pe când în România sunt mai
mulţi bărbaţi decât femei); femeile sunt mai predispuse la diabet şi la cancer osteomuscular şi de
piele. Bărbaţii fac forme de cancer ce evoluează mai rapid.

5.3. Vârsta. Vârsta este o altă variabilă demografică ce determină variaţii mari în tabloul
morbidităţii. Lăsând la o parte faptul că la vârsta bătrâneţii se acumulează probleme mai grave de

Tipuri de boli Femei Bărbaţi

Boli legate de sarcină şi reproducere 18% -
Boli cu transmitere sexuala 8,9% 1,5%
Tuberculoză 7% 8,4%
HIV / SIDA 6,6% 9,3%
Boli cardiovasculare 6,0% 6,5%
Depresie 5,8% 2,9%
Cancer cervical 5,6% 4,3%
Cancer 3,9% -
Boli digestive 2,7% 4,3%
Anemie 2,5% 4,0%
Altele 34,8% 57,6%
Tabel nr. 6: Frecvenţa în lume a unor tipuri de boli în funcţie de sex, Banca Mondială, 1993
(Sursa: Cottingham, 1999)
sănătate, se pot observa şi la celelalte vârste tablouri tipice de morbiditate. Iată câteva exemple
(Freeman, Levine, 1989, apud Rădulescu, 2002):
 copiii, adolescenţii şi tinerii înregistrează cele mai ridicate rate de accidente. La vârsta
copilăriei sunt mai frecvente bolile infecţioase (ale copilăriei) şi infecţiile
streptococice.
 În perioada maturităţii timpurii, bărbaţii au o probabilitate de patru ori mai mare de a
suferi accidente
 La vârsta adolescenţei şi a tinereţii timpurii, femeile suferă în număr mai mare de
anorexie nervoasă.
 La vârsta mijlocie şi a treia, femeile suferă cele mai multe incapacităţi şi invalidităţi,
ca urmare a unor boli cronice.

5.4. Statusul socioeconomic. Există numeroase studii empirice ce confirmă legătura între starea
de sănătate şi venit. Ele arată că există un număr mai mare de decese şi de boli în categoriile de
populaţie cu venituri mai scăzute şi că speranţa de viaţă este şi ea mai scăzută. Incidenţa
cancerului de stomac, esofag şi laringe este corelată în cazul bărbaţilor cu statusul economic
scăzut. În cazul femeilor, un venit mai ridicat determină o incidenţă mai mare a cancerului de sân
(probabil şi datorită faptului că aceste femei au mai multe şanse de a fi examinate şi diagnosticate
(Rădulescu, 2002).

5. 5. Statusul educaţional şi ocupaţional. Este de domeniul evidenţei faptul că un status educa-

ţional scăzut se asociază cu o stare de sănătate mai precară (vezi capitolul 5, paragraful 5.2).
Analize empirice (Mielck, Backett-Milburn, Pavis, 1998) arată că pe măsură ce scade numărul
anilor de educaţie creşte numărul zilelor de spitalizare, riscul bolilor cardiovasculare şi necesitatea
de restrângere a activităţilor datorată unei sănătăţi precare şi scade speranţa de viaţă. De asemenea
pe măsură ce scade statusul ocupaţional creşte prevalenţa bolilor cardiovasculare, a problemelor
psihologice şi a sănătăţii precare în general. Pe de altă parte există bolile profesionale şi
accidentele de muncă ce accentuează ideea că ocupaţia reprezintă un determinant al sănătăţii.

6. DETERMINANŢII MACROSOCIALI AI SĂNĂTĂŢII ŞI BOLII.

Se referă la condiţiile macrosociale ce influenţează în mod indirect starea de sănătate a unei
populaţii. Toţi aceşti determinanţi pot fi subsumaţi în două categorii (Krieger, 2001b):
1. sistemul economic, politic şi de justiţie al unei societăţi, resursele sale tehnologice, şi
aderarea la norme şi principii consistente cu standardele internaţionale ale drepturilor omului;
 2. relaţiile economice şi politice ale ţării cu alte ţări şi cu organisme politice şi economice
(Banca Mondială, Organizaţia Naţiunilor Unite, Uniunea Europeană) sau nonguvernamentale.

Exerciţii:
1. Cum se definesc morbiditatea, mortalitatea şi speranţa de viaţă?
2. Discutaţi cazul tuberculozei şi analizaţi – similar cu exemplul din curs legat de cancerul de sân – modul
în care această boală este explicată şi înţeleasă de cele trei abordări teoretice
3. Examinaţi caseta referitoare la infecţia HIV / SIDA. Cum explicaţi diferenţele între cele două ţări
referitoare la incidenţa şi căile de transmitere a infecţiei?
4. Examinaţi graficele referitoare la bolile infecţioase, cronice şi mentale. Ce concluzii puteţi infera?
5. Ce elemente credeţi că intră în categoria determinanţilor microsociali ai sănătăţii şi bolii?
6. În ce mod credeţi că influenţează rasa/etnia, sexul/genul, vârsta, statusul socioeconomic, statusul
educaţional şi ocupaţional starea de sănătate a populaţiei?
7. Ce elemente credeţi că intră în categoria determinanţilor macrosociali ai sănătăţii şi bolii?

Concepte de reţinut: epidemiologie, patogeneză, prepatogeneză, incidenţă, prevalenţă, nosologie.

Bibliografie:
1. Cottingham, J. 1999. Gender Perspectives in Reproductive Health Research, Department of Reproductive
Health and Research, http://www.gfmer.ch/Endo/Lectures_09/Pdf/Gender_perspectives.pdf
2. Demissie, M., Lindtjorn, B. Gender perspective in Health: Does It Matter in Tuberculosis Control?
http://www.cih.uib.no/journals/EJHD/ejhdv17-no3/94%20Meaza%20Demissie.pdf
3. Foucault, M. 1996. Istoria nebuniei în epoca clasică. Bucureşti, Editura Humanitas.
4. Krieger, N. (a) Theories for social epidemiology in 21st century: an ecosocial perspective. În
International Journal of Epidemiology, nr. 30, 2001, p. 668-677.
5. Krieger, N. (b) A glossary for social epidemiology. în Journal of Epidemiology and Community
Health., nr. 55, 2001, p. 693-700
6. Maykovich, M., K., 1980. Medical Sociology, Sacramento, Alfred Publishing Co.
7. Mielck, A, Bckett-Milburn, K, Pavis, S. 1998. Perceptions of Health Inequalities by Health Professionels
and Health Policy Makers in Germany and in the United Kingdom, Berlin, Public Health Policy.
8. Rădulescu S. 2002. Sociologia sănătăţii şi a bolii. Bucureşti, Editura Nemira.