Prevenirea separării de familie este mai ieftină decât instituţionalizarea copiilor, iar

povestea familiei Pop, cu 11 copii, din Cavnic, e cel mai bun exemplu. În două
camere mici, curate, într-o casă veche, trăiesc 13 oameni. În două paturi, dorm 11
copii. Bani n-au, doar ajutor social, o pensie de boală a tatălui, alocaţiile copiilor şi
ce mai câştigă tatăl, lucrând cu ziua în oraş. Asistentul social le-a preluat cazul la
sfârşitul anului trecut, când soţii Pop s-au adresat autorităţilor, de frică să nu li se
dărâme locuinţa. Acoperişul fusese renovat mai demult, însă fundaţia casei
începuse să crape, iar imobilul din chirpici urma să cadă sub greutatea zăpezii din
iarna care venea. Prin podea ieşea apă, iar prin acoperiş ploua, când era vreme rea
afară. Dealul sub care locuiesc stătea să se prăvălească peste ei, iar de încălzire nici
nu putea fi vorba. S-a decis intervenţia prin construirea unei case noi, de 60 de
metri pătraţi. “Suntem pentru păstrarea copiilor în familie, acolo unde părinţii sunt
responsabili, iubitori faţă de copiii lor şi nu există abuzuri. Iar ei nu-şi trimit copiii
la cerşit”, spune asistentul social, convins că familia merită să rămână împreună.
Fraţii se cresc între ei, iar cei mari au note bune la şcoală. Mănâncă la timp, dorm
la prânz şi nu vorbesc urât”, spune mândru cel care, la 33 de ani, e tatăl celor 11
copii - cinci fete şi şase băieţi. Doi dintre copii au malformaţii congenitale, iar alţi
cinci suferă de strabism convergent, o boală pentru care părinţii nu au bani de
analize, operaţii sau ochelari. Cu unul dintre copii au ajuns la Oradea, pentru a-i
cumpăra o proteză scumpă, pe care au plătit-o cum au putut. Aşadar, îşi iubesc
copiii şi, din cât au, fac tot ce pot pentru ei.