Obiectivele si problematica sociologiei medicale

Masterand: Calin (Mavrodin) Mariana-Mihaela

Coordonator: Conf. Univ. Dr. Broasca Madar Valentin
 Sociologia medicala are drept obiect de studiu fundamentele sociale ale sanatatii
si imbolnavirii, interdependenta dintre factorii sociali si starea de sanatate sau de boala a
populatiei, precum si incidenta starii de sanatate sau de boala asupra vietii sociale a
indivizilor si a grupurilor umane.

Manifestarea unor tendinte contradictorii si de mare complexitate asupra starii

oamenilor, create de procesul de trecere de la civilizatia moderna la civilizatia post-
moderna, plaseaza sanatatea intr-un loc de frunte pe scara valorilor sociale, care definesc
nivelul de trai si calitatea vietii. Sanatatea a devenit un bun deosebit de pretios, nu numai
pentru bunastarea individului, ci si a colectivitatilor umane, iar apararea si promovarea
sanatatii a depasit interesul individual si s-a transformat intr-o problema de prim rang
pentru orice comunitate umana.

Obiectivul medical
Sociologia medicală informează asupra proceselor sociale care interferează cu echilibrul
fizic sau mental al indivizilor, aducându-şi aportul la realizarea studiilor de epidemiologie
socială, la studiul concepţiilor despre sănătate, şi al comportamentului sanitar, în
organizarea activităţii sanitare şi elaborarea politicii sanitare.
Obiectivul economic
Sociologia medicală efectuează cercetări asupra costurilor îngrijirii medicale, consumul
de medicamente, cheltuielile individualea şi de la buget referitoare la sănătate, oferind
cunoştinţe utile asupra comportamentelor sociale care influenţează producerea şi
consumul prestaţiei sanitare.
Obiectivul sociologic
Analizând problemele de sănătate, sociologia medicală vizează cunoaşterea societăţii,
domeniul medical reflectând în mod specific comportamentul individual şi al grupurilor
sociale. Studiind raportul sănătate – boală – societate, sociologia medicală încearcă să
dezvăluie acest loc particular al vieţii sociale.

Dreptul la sanatate este unul fundamental, asa cum este si dreptul la educatie.
Sanatatea este o valoare si o conditie indispensabila pentru toate celelalte activitati
umane, pentru nivele inalte de competenta si performanta, pentru bucuria de a trai, pentru
sentimentul de bine si siguranta oferit celor pe care ii iubim.

Sanatatea manifesta un caracter procesual, evolutiv, datorita caruia definirea sa

cunoaste o multitudine de variante in concordanta cu dinamica si specificul valorilor
culturale, cunostintele acumulate, etc.

Granita dintre sanatate si boala nu este atat de clar conturata precum s-ar crede.
Pentru a ajunge la o stare de sanatate optima, este necesar sa fim constienti de factorii de
risc si de cei de protectie; sa avem informatii corecte si cunostinte adecvate despre
acestia; sa avem o atitudine pozitiva fata de factorii de protectie si una negativa fata de
cei de risc; sa practicam comportamentele sanatoase si sa le evitam pe cele nocive.

Cea mai consacrata definitie a sanatatii este cea data de Organizatia Mondiala a
Sanatatii (1948) - "Sanatatea reprezinta starea completa de bine din punct de vedere
fizic, mintal si social. Ea nu inseamna numai absenta bolii sau a
infirmitatii". Caracteristicile definitiei sunt urmatoarele:

 este acceptata de toata lumea ca o "aspiratie";

 realizarea ei presupune responsabilizarea societatii;
 definitia subliniaza caracterul pozitiv si multiaxial al sanatatii.

Criteriile utilizate tin cont de: bunastarea functionala, capacitatea organismului de a se

adapta la conditiile variate de viata si munca, conditia umana care il face pe individ
creativ (criteriu utilizat frecvent de scoala franceza).

Din punct de vedere strict biologic, sanatatea omului consta in acea stare functionala a

celulelor, tesuturilor si organelor care asigura continuitatea biologica si armonizarea
perfecta (optima) a organismului uman in raporturile sale cu mediul.

Aceasta inseamna ca:

 fiecare celula a organismului functioneaza si se reproduce la capacitate optima si

in armonie cu toate celelalte celule din organism;
 fiecare organ functioneaza la capacitate optima si in armonie cu toate celelalte
organe ale fiintei umane;
 organismul uman in ansamblul sau se afla in relatii de armonie cu mediul natural
in care traieste.

Problematica sociologiei medicale

Între temele dominante ale sociologiei medicale se numără:

 conceptele sociologice de sănătate şi boală;

 schimbarea socială şi dimanica timpurilor de morbiditate;
 cauze sociale ale îmbolnăvirilor;
 comportamentul bolnavului în spital şi în societate;
 relaţiile dintre medic şi pacient;
 spitalul şi pacienţii;
 moartea şi starea de muribund;
 comunicarea în practica medicală;
 inegalitatea accesului la serviciile sanitare;
 etnicitate, sănătate, asistenţă medicală;
 familia şi îmbolnăvirea;
 femeile ca paciente şi asistente ale bolnavilor;
 persoanele în vârstă şi sănătatea;
 medicina şi controlul social;
 devianţă, etichetare şi stigmat social;
 sistemul sanitar naţional în perspectivă internaţională (comparativă);
 profesiile medicale şi rolul lor în domeniul apărării şi promovării sănătăţii
publice;
 măsurarea stării de sănătate;
 evaluarea asistenţei medicale.