1.

Initierea în profesia de asistent

Profesia de asistent medical /nursă a avut de-a lungul anilor numeroase dificultăţi în
recunoaşterea ei. Cunoscută şi chiar practicată din perioada preistorică “arta de a îngriji” are un
caracter universal dar recunoaşterea ca profesie s-a produs la jumătatea secolului al XXlea.
Secolul XX caută să definească cît mai exact termenul de nursing/ nursă plecînd de la definiţia
simplă în care ,, nursa este profesionistul care hrăneşte, încurajează şi protejează o persoană,
fiind pregatită pentru a îngriji bolnavi, răniţi şi bătrîni “. Etimologic cuvîntul nursă este folosit
ca substantiv şi derivă din latinescul nutrix care înseamnă -mamă adoptivă. În prezent
practicarea profesiei de asistent medical / nursă se face cu exigenţe sporite. Nursingul este o
activitate complexă, nursa tratează pacientul complex, bio-psihosocial în vederea asigurării unei
stări perfecte de bunăstare fizică, psihică şi socială.
Nursingul s-a transformat de-a lungul anilor dintr-o meserie în profesie, în care vocaţia este
înlocuită de profesionalism. Epoca modernă şi conteporană a generat reforme şi-n sănătate, cu
baze ştiinţifice de învăţămînt medical.
Florence Nightingale (1820-1910) a revoluţionat modul de îngrijire al bolnavilor; îngrijirile nu
trebuie să reflecte doar mila, ci să se bazeze pe înţelepciune şi ştiintă. Datorită ambiţiei şi
devotamentului de care a dat dovadă, spitalele secolului al XIX-lea s-au transformat în instituţii
de tratament adecvate, dotate din punct de vedere sanitar şi cu personal de specialitate pregătit să
intervină în orice moment.
Virginia Henderson (1897-1996) va publica un volum cu titlul „Principiile de baza ale
nursingului”. Dezvoltarea unităţilor spitaliceşti , ca unităţi de îngrijire a bolilor grave, accesibile
tuturor categoriilor sociale a condus la apariţia Nursingului Clinic, care este practicat şi în ziua
de azi.
Nursing - din engleză înseamnă-îngrijiri.
Nurse - asistente medicale.
Def.Nursingul - este un ansamblu de tehnici de îngrijire a omului sănătos şi bolnav.
Def. Nursingului - (prezentată de OMS şi Consiliul Internaţional al Nurselor) : Nursingul - este
o parte integrală a sitemului de îngrijire a sănătăţii, cuprinzind: promovarea sănătăţii; prevenirea
bolii; îngrijirea persoanelor bolnave (fizic, mental, psihic, handicap) de toate vîrstele, în toate
unităţile sanitare, aşezările comunitare şi în toate formele de asistenţă socială.
Astfel această disciplină se ocupă de:
a) Dezvoltarea armonioasă a omului de la naştere în toate etapele vieţii pînă la bărîneţe şi
moarte;
b) Educaţia sanitară pentru prevenirea îmbolnăvirilor;
c) Cunoaşterea nevoilor fundamentale ale individului;
d) Tratarea şi îngrijirea omului bolnav;
Def. de Nursă după Virginia Henderson “Să ajuţi individul, fie bolnav fie sănătos, să-şi
folosească fiecare acţiune pentru a promova sănătatea sau recuperarea cu condiţia că acesta să
aibă tărie, voinţă sau cunoaştere necesară pentru a о face şi să acţioneze în aşa fel, în cît acesta
să-şi poarte de grijă singur cît mai curînd posibil”.
Def. de Nursă după Consiliul Internaţional al Nurselor
Nursa este о persoană care: a parcurs un program complex de formare aprobat de Consiliul
Asistenţilor Medicali (CAM), a trecut cu succes examenele stabilite de CAM, îndeplineşte
standardele stabilite de CAM, este autorizată să practice această profesie aşa cum este definită de
CAM, în concordanţă cu pregatirea şi experienţa sa.
Nursa este autorizată în îndeplinirea acelor procedeuri şi funcţii care sunt impuse de
îngrijirea sănătăţii în orce situaţii s-аr afla, dar să nu facă о procedură pentru care nu este
calificată.

2.Directivele dezvoltarii asistentei medicale pe plan international. Activitatea lui Florence

Nightingale si a Verginei Henderson in dezvoltarea profesiei de asisitent medical.
Istoricul medicinei, nursingului se contopeşte cu istoria dezvolării societăţii umane cu
perioadele sale de progres, stagnare sau declin, care s-au influenţat reciproc.
Putem spune că nursingul se prezentă la nivel internaţional către sfîrşitul sec. XIX, în 1899 la
Londra cînd a fost creat Consiliul Internaţional al Nurselor. Strategiile de funcţionare ale
nurselor s-au înbogăţit cu direcţii noi privind o stare de sănătate mai bună pentru indivizi şi
comunitate, promovarea igienei sociale şi a sănătăţii publice, precum şi eleborarea unui limbaj
comun în nursing. În dezvoltarea profesiei de asistent medical un rol major a constituit
activitatea lui Florens Nigtinghale şi a Virginiei Henderson.
Florence Nightingale a fost precursoarea serviciului sanitar modern. Florence Nightingale a
fost nu numai prima infirmieră modernă, dar și un statistician important.
Datorită ambiției și devotamentului de care a dat dovadă, spitalele secolului al XIX-lea s-au
transformat în instituții de tratament adecvate, dotate din punct de vedere sanitar cu personal de
specialitate gata oricînd să îngrijească bolnavii.
Capacitatea ei intelectuală deosebită, altruismul și energia ei au consacrat-o in domeniu si iau
asigurat un loc în istorie. În Londra există un muzeu care îi poartă numele şi unde se regăsesc
acte care i-au aparţinut.
Florence Nightingale s-a nascut la 12 mai 1820 în Italia, din părinţi britanici, iar numele ia fost
inspirat de orasul în care a văzut lumina zilei. Provenind dintr-o familie foarte înstărită, ea a avut
şansa pe care extrem de puţine femei o aveau la vremea respectivă - anume, aceea de a beneficia
de o educaţie îngrijita, într-una dintre cele mai prestigioase universităţi din lume, respectiv
Cambridge.
Ea s-a înscris la un curs de trei luni în domeniul asistenţei medicale, ceea ce i-a permis să ocupe
un post de infirmieră, pe care nu l-a mai părăsit pana în 1854.
În anul 1854, în timpul războiului din Crimeea, Florence Nightingale a dat dovadă de
extraordinara sa capacitate de organizare. Conditiile din spitalele pentru soldaţii englezi răniti în
Crimeea erau cu adevarat jalnice, mai ales în acea situaţie; lipsea îngrijirea medical de
specialitate, iar igiena era inexistentă. Tinerii soldaţi mureau în spital, chiar dacă rănile lor nu
erau letale,ci din cauza instalării septicemiei. Pentru a îmbunătăţi situaţia, guvernul britanic a
hotărît să trimită pe cineva capabil care să se ocupe de acest serviciu şi anume pe Florence
Nightingale. Aceasta, însoţită de 38 dintre cele mai bune infirmiere formate de ea, a ajuns la
spitalul de campanie pe data de 21 octombrie 1854.
Florence şi echipa sa s-au ocupat cu maximă rigurozitate de curaţenia din spital, şi de
alimentaţie, pînă atunci cu totul improprie, a soldaţilor. În urma acestor măsuri puse în practică
extrem de riguros, mortalitatea în randul răniţilor s-a redus simţitor.
Unii consideră că a fost “impulsivă, arogantă și dominantă”. Ea este considerată о pioneră în
Nursing. Cu tenacitate și ambiție, ea i-a depășit invaliditatea, și a condus acțiunea de organizare
a spitalelor de garnizoană din Anglia, a creat un sistem de sănătate în India, a înființat și a
condus școlile sanitare. Nimeni nu a fost deranjat de faptul că, practic, consultațiile aveau loc în
dormitorul lui Florence sau prin corespondență. I-au cerut părerea miniștri, generali și directori,
iar ea le-a răspuns cu același profesionalism. A ajuns astfel, de-a lungul vieții, să scrie peste
17.000 de scrisori, ceea ce-i conferă un loc înalt în istoria epistolografiei. Datorită ei, s-a înființat
Academia Medicală Militară şi Şcoala de infirmiere de pe lîngă Spitalul Sf. Thomas.
Pînă la moartea ei în 1910, Florens, continuă să mai scrie cărţi și broșuri în dorința de a ridica
nivelul asistentelor medico-sanitare. Ziua de 12 Mai a devenit Ziua Internaţională a asistenţilor
medicali din întreaga lume, la iniţiativa Consiliului Internaţional al Asistenţilor Medicali, în
cinstea zilei de naştere a d-nei Florence Nightingale, fondatoarea primei şcoli laice de asistent
medical din lume. Ziua internaţională a Nurselor se sărbătoreşte în Republica Moldova din anul
1994. În cinstea F.Nightingale italienii au înălţat în Florența sculptura cu inscripţia “ Florens
Nightingale a fost un exemplu de autoconsacrare oamenilor și a carității internaţionale”.
Virginia Henderson una din primele Nurse, care a dat după Florens Nightingale interpretarea
sa despre Nursing. Ea s-a născut la 30 noiembrie 1897, al cincilea copil din cei nouă ai familiei
Daniel şi Liusi Abbot Henderson, în Kanzas Siti, Stat Missouri, SUA, unde a petrecut primii 4
ani ai vieţii. Interesul pentru Nursing a aparut la tînăra Virginia înainte de I - război mondial.
In 1918 Virginia Henderson a început studiile la şcoala de Nursing a armatei Statelor Unite din
Waşington. A finisat studiile în 1921 şi s-a angajat ca Nursă în New-York. Din anul 1959 a
condus proiectul “Indexul Studiilor Nursing”, realizindu-l în 1972 la virsta de 75 de ani. Acest
proiect includea şi “Aprecierea privind cercetarea în Nursing în SUA” în 4 volume, care sunt de
о importanţă istorică.
Ea a editat cartea “Natura Nursingului” în 1964, ce conţine descrierea concepţiei funcţiei unice a
Nursingului. În 1983 cercetătoarea emerită a devenit membru al celei mai prestigioase Asociaţii
Sigma Teta din SUA “Pentru activitatea de lider în Nursing”. Virginia Henderson a fost prima
persoană care a primit prestigiosul Premiu Cristiane Reimann acordat de Consiliul Internaţional
de Nursing.
Definiţia dată de V.Henderson Nursingului este atît de cunoscută, încît nimeni nu mai gindeşte
cine a scris-o şi cind:” Să ajuţi individul, fie acesta bolnav sau sănătos, să-şi afle calea spre
sănătate sau recuperare, să ajuţi individul, fie bolnav sau sănătos, să-şi folosească fiecare acţiune
pentru a promova sănătatea sau recuperare , cu condiţia ca acesta sa aibă tăria, voinţa sau
cunoaşterea necesare pentru a o face, şi să acţioneze în aşa fel încît acesta să-şi poarte de grijă
singur cît mai curînd posibil”.
Doamna Nursingului “Nursa cea mai iubită de către întreaga lume” - după cum a numit-o
Preşedinta CIN Margareta Madden Stzles - Virginia Henderson a murit la 98 de ani, la 19 martie
1996 în casa sa din New Haven.

3.Organizatii si asociatii profesionale Organizatia Mondiala a Sanatatii(OMS),Consiliul

International al Nurselor(CIN).
În anul1907 a fost creată prima organizaţie sanitară mondială - Biroul Internaţional al igienei
publice, care a funcţionat pînă în anul 1946. Ulterior a fost înfiinţată OMS „Organizaţia
Mondială a Sănătăii” cu sediul central la Geneva, la 7 aprilie 1948, ziua aceasta este consemnată
ca Ziua Mondiala a Sănătăţii. Avînd în prezent 193 de state membre, are reprezentanțe în 150 de
țări și 6 birouri regionale. Bugetul pe anul 2009 a fost de aproape 5 miliarde de dolari americani.
Este o organizație internațională care are rolul de a menține şi coordona situația sănătății
populațiilor pe țglob. Finanțarea bugetului se face prin cotizații plătite de către țările membre,
contribuții voluntare ale țărilor membre sau donații. Cotizațiile sunt calculate conform unei scări
mobile: țările bogate plătesc mai mult iar cele sărace mai puțin.
Ţelul OMS constă în promovarea cooperării internaţionale în vederea ridicării tuturor
popoarelor la cel mai înalt grad de sănătate.
Pentru realizarea acestor deziderate OMS acţionează ca o:
 Autoritate conducătoare şi coordonatoare în domeniul sănătăţii, în lucrările cu caracter
sanitar internaţional
 Acordă ajutor guvernelor pentru întărirea serviciilor lor de sănătate înfiinţează şi
întreţine servicii administrative şi tehnice, servicii epidemiologice şi de statistică
 Contribuie la desfăşurarea acţiunilor vizînd eradicarea bolilor epidemice, endemice şi a
oricăror altor boli
 Propune convenţii, acorduri şi regulamente referitoare la diferite probleme internaţionale
privind sănătatea
 Facilitează cooperarea între grupurile ştiinţifice şi profesionale care contribuie la
progresul sănătăţii etc.
Sunt membre ale OMS statele care au semnat, aderat sau acceptat în orice alt mod actul
constitutiv al organizaţiei - Constituţia - precum şi cele care au solicitat admiterea în organizaţie,
iar cererea lor a fost aprobată cu majoritatea simplă de către Adunarea mondială a sănătăţii.
România este membră a OMS de la 8 iunie 1948, Moldova a fost primită în calitate de membru
plenipotenţial al OMS în anul 1992.
Structura organizaţiei
1. Adunarea mondială a sănătăţii, reunind reprezentanţi calificaţi ai tuturor statelor member
şi care se întruneşte anual în sesiuni ordinare şi, după caz, în sesiuni extraordinare;
2. Consiliul executiv, alcătuit din 30 de persoane desemnate pe o perioadă de 3 ani şi
condus de un preşedinte, se întruneşte cel puţin de două ori pe an;
3. Secretariatul cuprinde personalul tehnic şi administrativ al organizaţiei, având în frunte
pe directorul general numit de Adunarea mondială a sănătăţii.
OMS are sediul la Geneva şi dispune totodată de o reţea de şase birouri regionale:
 pentru Europa, inclusiv Algeria şi Maroc, cu sediul la Copenhaga;
 pentru Africa fără Algeria, Maroc, Libia şi Egipt, cu sediul la Brazzaville;
 pentru Mediterana orientală, inclusiv Libia şi Egipt, cu sediul la Alexandria;
 pentru Asia de sud-est, cu sediul la New Delhi;
 pentru Pacificul occidental, inclusiv China şi ţările insulare dintre Australia şi Japonia, cu
sediul la Manila;
 pentru America de Nord şi de Sud, cu sediul la Washington.
În anul 1899 a luat fiinţă Consiliul Internaţional al Nurselor care are ca scop îmbunătăţirea
îngrijirilor de sănătate şi a condiţiilor de lucru , profesia de nursă fiind direct legată de societate.
De cînd a fost fondat Consiliul Internaţional al Nurselor a reuşit să se impună ca organizaţie
dinamică cu profesionişti din sănătate, un organism implicat activ în deservirea profesiei de
nursing şi a unei societăţi mai bune pentru toţi. Astăzi ICN este o federaţie de 118 asociaţii
naţionale si este condus de nurse, pentru nurse, cu implicaţii majore în politica globală de
sănătate.

4.Principiile si premisele dezvoltarii asistentei medicale pe plan național.

Începutul acordării asistenţei medicale în Moldova îşi trage rădăcinile din timpurile lui Ştefan
cel Mare, care a înfiinţat “Corporativ nevoiaşilor” – o instituţie obştească. Un rol decisiv în
dezvoltarea ajutorului medical din Moldova s-a întîmplat în 1814 cînd a fost propus de a construi
la Chişinău un spital şi care peste 3 ani se finisează cu construcţia unui bloc central cu
capacitatea 36 paturi.
Primul spital din Chişinău a început să activeze a doua zi de Crăciun, la 26 decembrie 1817.
Printr-o hotărîre specială Administraţia Militară din Basarabia, în anul 1869, anunţă despre
deschiderea spitalelor militare şi a fi admise la lucru surori de caritate. Apare necesitatea
pregătirii cadrelor medicale, deoarece în Basarabia nu era nici o şcoală medicală.
În anul 1870 la Adunarea Generală de Zemstvă, pentru prima data a fost discutată problema
cadrelor medicale şi anume necesitate deschiderii unei şcoli de felceri şi moaşe.
Prima şcoală medicală a fost deschisă la 1 iunie 1872. La şcoala de felceri erau admişi bărbaţi de
la 16-18 ani, cu termen de studiu 3 ani. La primul an au fost admişi 21 persoane.
Programa şcolii de moaşe era de 2 ani şi erau admise femei de la 18-40 ani. În primul an de
studiu au fost admise 7 persoane.
Prima şcoală de surori medicale a fost deschisă la Tiraspol în anul 1936 cu programul de studiu
3 ani, cu frecvenţă serală. În anul 1944 a fost deschisă şcoala medicală la Chişinău. În anul 1945
au fost deschise şcolile medicale în Soroca, Tighina, Rîbniţa, Cahul, Orhei.
Colegiul Naţional de Medicină şi Farmacie şi-a început activitatea la18 octombrie 1944 conform
Hotărîrii Sovietului Comisarilor Norodnici, fiind prima şcoală de felceri şi moaşe.
Efectivul şcolii era constituit din 4 profesori titulari, medici-practicieni, 7 grupe şi 215 elevi.
Prima promoţie din anul 1945 a avut 36 de felceri.
Prin Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 375 din 26 decembrie 1957 Şcoala de Medicină a
Ministerului Sănătăţii este reorganizată în Şcoala-bază de Medicină şi devine un centru metodic
pentru toate şcolile de profil din Republică.
Un aport substanţial în dezvoltarea instituţiei revine directoarei Raisa Pocalo, care a stat în
fruntea acestui colectiv pe parcursul a 24 de ani.
În anul 1976 a fost deschisă şi şcoala de medicină orăşenească din Chişinău care în 1999 se
alipeşte la Colegiul Naţional de Medicină şi Farmacie.
Conform Hotăriîii Guvernului Republicii Moldova nr.1782 din 23.XII.2003. Instituţia a fost
numită Colegiul Naţional de Medicină şi Farmacie din Chişinău.

5.Activitatea Asociatiei Nurselor din Moldova(AMN).

La 27 octombrie1994 la iniţiativa unui grup din 30 de asistente medicale în Moldova a fost
infiinţată Asociaţia Asistenţilor Medicali din Moldova, preşedintă - Elena Stempovskaia.
Asociaţia de Nursing din Republica Moldova (ANM) – este o organizaţie profesionalştiinţifică,
nonguvernamentală, nonprofit, apolitică, înregistrată la Ministerul Justiţiei al Republicii
Moldova în 1997. În 2004, numărul de asistenete medicale/nurse a ajuns la 7800.
Scopul acestei asociaţii este:
 promovarea i implimentarea Nursingului modern în practica asistenţei medicale ș
 menţinerea calităţii serviciilor acordate pacienţilor
 ridicarea prestigiului profesiei
 colaborarea cu alte organizaţii relevante internaţionale.
Asociaţia îşi desfăşoară activitatea pe parcursul a 15 ani şi a reuşit cu succes să lărgească reţeaua
prin înfiinţarea a 34 filiale în întreaga republică.
Din 1997 este memebră cu drepturi depline a Forumului European al Asociaţiilor de Nursing, a
Organizaţiei Mondiale ale Sănătăţii. Asociaţia întruneşte specialişti din diferite domenii de
activitate: nursing în pediatrie, oncologie, psihiatrie, nursing comunitar ş.a.
Pe parcursul acestor ani de activitate, Asociaţia a contribuit la dezvoltarea conceptului de
nursing modern şi implimentarea lui în sistemul de asistenţă medicală a Republicii Moldova,
prin organizarea diverselor conferinţe, simpozioane, ateliere – curs cu învăţarea celor mai buni
experţi în domeniu.
De asemenea, Asociaţia, în colaborare cu Colegiul Naţional de Medicină şi Farmacie, a
participat la elaborarea diferitor programe de educaţie continuă în domeniul nursing-ului. A fost
elaborat „Programul de dezvoltare a conceptului nou de nursing”, drept bază servind modelul V.
Henderson, Asociaţia a participat la elaborarea „Politicii de sănătate a R.M”, unde nursing-ul
este o direcţie prioritară.
 Plan
1. Inițierea în profesie
2. Directivele dezvoltării asistenței medicale pe plan internațional. Activitatea lui Florence
Nightingale și a Verginei Henderson în dezvoltarea profesiei de asisitent medical.
3. Organizații și asociații profesionale: Organizația Mondială a Sănătății(OMS),Consiliul
Internațional al Nurselor(CIN).
4. Principiile și premisele dezvoltării asistentei medicale pe plan național.
5. Activitatea Asociației Nurselor din Moldova(AMN).