Procesul de îmbătrânire asupra principalelor

sisteme de organe

DR. OANA M. STANCIU, MEDIC SPECIALIST GERIATRIE ȘI GERONTOLOGIE , CENTRUL

MEDICAL „SF. SAVA” PANTELIMON

  Dr. Oana M. Stanciu,

Medic rezident Geriatrie și Gerontologie, Spitalul de Boli Cronice „Sf. Luca”,
București
 
Rezumat:
La nivel global, datele demografice arată că numărul persoanelor vârstnice
este în continuă creștere. Pe măsură ce organismul îmbătrânește, apar o
serie de modificări fiziologice la nivelul întregului sistem de organe. Deși
procesul de îmbătrânire nu poate fi oprit, conștientizarea acestor schimbări și
adoptarea unui stil de viață sănătos pot reduce impactul asupra stării de
sănătate și pot duce la îmbunătățirea calității vieții persoanelor vârstnice.
Cuvinte-cheie: îmbătrânire, patologie, vârstnic
Îmbătrânirea reprezintă un proces fiziologic, progresiv și ireversibil. Procesul
de îmbătrânire se caracterizează printr-un declin funcțional la nivelul tuturor
sistemelor de organe și care, de cele mai multe ori, este accelerat din cauza
stilului de viață, regimului alimentar, comportamentului etc. În contextul actual,
îmbătrânirea fiziologică este înlocuită de îmbătrânirea patologică. În
majoritatea țărilor, vârsta de 65 de ani a fost desemnată ca începutul vârstei a
treia, care definește termenul de „vârstnic”.

Cele trei mari categorii de vârstă sunt:

 Vârsta cronologică. Vârsta cronologică se bazează exclusiv pe trecerea
timpului și reprezintă vârsta unei persoane măsurată în ani – exprimă
ciclul de viață la care a ajuns. Vârsta cronologică are o semnificație
 limitată în ceea ce privește starea de sănătate. Cu toate acestea,
probabilitatea de a dezvolta o afecțiune crește odată cu îmbătrânirea.
Clasificarea cronologică a vârstnicilor distinge perioada de vârstnic – între
65-75 de ani, perioada de bătrânețe – între 75-85 de ani și perioada de
longevitate –  peste 85 de ani.
 Vârsta biologică. Vârsta biologică este un termen care se referă la
schimbările frecvente ce se produc în organism, pe măsură ce oamenii
îmbătrânesc. Diferențele dintre vârsta biologică si vârsta cronologică sunt
cauzate de stilul de viață și de evoluția stării de sănătate și a afecțiunilor
medicale.
 Vârsta psihologică. Vârsta psihologică se bazează pe modul în care
oamenii acționează, simt și gândesc. În prezent, ca urmare a afluxului
mare de informații, diferența dintre vârsta psihologică și cea cronologică a
crescut foarte mult.

Numeroase schimbări au loc la nivelul fiecărui organ intern, indiferent de

patologia asociată și care influențează procesul de îmbătrânire. De aceea,
rata declinului funcțional din cauza vârstei variază de la individ la individ.
Îmbătrânirea este definită ca o diminuare în menținerea homeostaziei interne
în condiții de stres fiziologic. În cazul unei celule normale, stresul oxidativ
(teoria radicalilor liberi în îmbătrânire) determină modificarea expresiei
genelor. Astfel se produc schimbări ale fenotipului și îmbătrânirea țesuturilor.

Date demografice
Creșterea accelerată a populației vârstnice la nivel mondial reprezintă o
consecință a scăderii populației fertile și a ratei de mortalitate. În România,
conform raportului Consiliului Național al Persoanelor Vârstnice (mai 2014), în
2012 ponderea populației vârstnice (16,1%) a depășit populația tânără
(15,8%). Îmbătrânirea populației este mai mare în mediul rural (24%) față de
mediul urban (18,5%) cu o distribuție crescută în regiunea de sud a Munteniei
[2].

Îmbătrânirea celulară
Odată cu îmbătrânirea celulară, se produc modificări funcționale și structurale
la nivelul tuturor celulelor. Astfel, îmbătrânirea celulară determină lezarea
ADN-ului și totodată scade și capacitatea sa de reparare. Din cauza
acumulării de produse de peroxidare lipidică, scade capacitatea oxidativă.
Accelerarea îmbătrânirii celulelor și creșterea fibrozei reprezintă modificări
fiziologice celulare din cauza înaintării în vârstă [3].

Sistemul musculo-scheletic
Oasele tind să piardă din densitatea minerală osoasă odată cu înaintarea în
vârstă. Astfel, rezistența oaselor scade, iar riscul de producere a fracturilor
crește. După menopauză, femeile prezintă o scădere rapidă a densității
mineral osoase din cauza nivelului scăzut de estrogen. Modificările care apar
la nivelul vertebrelor din partea superioară a coloanei vertebrale, tasările
vertebrale și artroza produc un declin funcțional cu implicații medico-sociale
importante. Din cauza uzurii și a mișcării, cartilajul care învelește articulațiile
osoase își pierde din elasticitate și poate conduce la apariția osteoartritei.
După vârsta de 30 de ani și continuând pe tot parcursul vieții, masa
musculară și forța musculară încep să scadă. Cu toate acestea, atât masa cât
și forța musculară se reduc cu aproximativ 15% în timpul vieții unui adult [4].
Scăderea importantă a masei musculare se numește sarcopenie și apare din
cauza unor afecțiuni sau a lipsei de activitate fizică pe o perioadă lungă de
timp.

Sistemul respirator
Modificările produse la nivelul aparatului respirator odată cu înaintarea în
vârstă apar în contextul deteriorării progresive a țesutului pulmonar, creșterea
rigidității cutiei toracice și reducerea rezervei de mușchi respiratori.
Modificările pulmonare produse de vârstă sunt prezente atât la nivel
parenchimatos, cât și la nivelul țesutului interstițial. Emfizemul senil reprezintă
o stare de involuție fiziologică, frecvent întâlnită la persoanele vârstnice.

Sistemul cardiovascular
Îmbătrânirea fiziologică a sistemului cardiovascular constă în apariția
modificărilor atât la nivel structural, cât și funcțional. Modificările structurale
precum hipertrofia ventriculară stângă (creșterea în diametru a miocitelor, a
depozitului de amiloid și colagen), calcificări și fibroze valvulare sunt frecvent
întâlnite la persoanele vârstnice. Modificările de tip degenerativ sunt întâlnite
la nivelul țesutului excitoconductor [5]. La nivelul sistemului arterial, apar
modificări precum rigiditate, disfuncție endotelială, care conduc la apariția
modificărilor funcționale: creșterea presiunii arteriale, scăderea distensibilității
arteriale, afectarea microcirculației renale.

Sistemul digestiv
La nivelul sistemului digestiv au loc modificări morfo-funcționale care
progresează odată cu vârsta. Majoritatea segmentelor tubului digestiv suferă
un proces de hipotrofie involutivă,  scăderea contracției musculare
esofagiene, scăderea secreției de acid gastric și a evacuării conținutului
gastric. Motilitatea colonului este frecvent afectată, ceea ce duce la modificări
importante ale tranzitului intestinal și la apariția constipației cronice.

Sistemul reno-urinar
În îmbătrânirea renală, rinichiul își menține capacitatea de a regla
homeostazia mediului intern. Progresiv, are loc o diminuare a răspunsului la
stres. Se produc modificări structurale și modificări funcționale la nivelul
celulei tubulare renale și a răspunsului la factorii hemodinamici și endocrini.
Pierderea masei renale apare din cauza atrofiei progresive a cortexului renal.
În cazul persoanelor cu vârsta de peste 80 de ani, aproximativ 30% din
numărul de glomeruli de la nivelul cortexului renal sunt complet sclerozați [6].

Sistemul endocrin
Îmbătrânirea este asociată cu modificări hormonale și structurale ale glandelor
endocrine – moartea celulară programată, distrugerea autoimună a glandei
sau modificările de la nivelul țesutului glandei endocrine. Modificările legate
de vârstă pot influența secreția hormonală, secundar modificărilor fiziologice.
Alte modificări includ schimbări în bioactivitatea hormonilor,  modificarea
transportului hormonilor la nivelul celulei și alterarea mecanismului post-
receptor. O diminuarea a secreției hormonale poate fi observată odată cu
îmbătrânirea din cauza schimbărilor fiziologice de la nivelul celulei endocrine.
Sistemul nervos
Sistemul nervos  este un sistem de comunicare foarte complex, care poate
trimite și primi simultan un nivel mare de informații. Cel mai evident aspect al
îmbătrânirii neuronale este reprezentat de acumularea de lipofuscină în
neuroni. Cu toate acestea, sistemul nervos este vulnerabil în fața unor
afecțiuni sau leziuni, precum:

 Degenerarea celulei nervoase poate duce la apariția bolii Alzheimer,

boala Huntington sau boala Parkinson.
 Inflamarea oligodendrocitelor determină apariția sclerozei multiple.
  Infecția cu virusuri, bacterii sau alte microorganisme care afectează
creierul șimăduva spinării determină meningită sau encefalită.
 Întreruperea sau reducerea semnificativă a fluxului sangvin la nivelul
creierului poate provoca accidentul vascular cerebral.
 Prezența leziunilor sau a formațiunilor tumorale determină leziuni
structurale ale creierului sau ale maduvei spinării.

Sistemul senzorial
Tulburările de vedere au o prevalență crescută la persoanele cu vârsta peste
65 de ani. Acest lucru are un impact negativ asupra funcțiilor cognitive și în
menținerea independenței funcționale. Principalele modificări fiziologice ce
apar odată cu înaintarea în vârstă sunt: scăderea flexibilității cristalinului,
creșterea duratei răspunsului reflexelor papilare și apariția cataractei.
Pierderea auzului de înaltă frecvență, scade capacitatea de a recunoaște
vorbirea și afectează calitatea vieții sociale, a sănătății fizice și a relațiilor cu
prietenii și familia. De asemenea, consecința diminuării mirosului va duce la
diminuarea gustului și în consecință a apetitului cu afectarea stării de
sănătate.
Bibliografie:
1. Besdine R. Overview of Aging. Besdine. Medical School of Brown
University.
2. http://www.cnpv.ro/pdf/analize2014/Populatia-varstnica-a-Romaniei-la-
orizontul-anului-2060.pdf.
3. The Merck Manual of Geriatrics — Geriatric medicine and care of the
elderly. 3 edition; 2000.
4. Nemoz-Bertholet F, Aujard F. Physical activity and balance performance as
a function of age in a prosimian primate (Microcebus murinus). Exp Gerontol
2003;38:407–14.
5. Ferrari AU, Radaelli, Centola M. Aging and the cardiovascular system. J
Appl Physiol 2003; 95: 2591-7.
6. Boer IH, Katz R, Fried LF, et al. Obesity and change in estimated GFR
among older adults. Am J Kidney Dis. 2009;54:1043–1051.