Managementul delirului în îngrijirea paliativă

Îngrijirea paliativă reprezintă o abordare medicală specializată care se concentrează pe

ameliorarea simptomelor și îmbunătățirea calității vieții pacienților care se confruntă cu boli
grave și progresive. Scopul principal al îngrijirii paliative este de a oferi confort fizic, psihologic,
social și spiritual pacienților și familiilor acestora.
Pentru ca serviciile oferite să aibă un impact pozitiv cât mai mare asupra pacientului, personalul
medical trebuie să fie alcătuit dintr-o echipă de profesioniști din diferite domenii (inclusiv
medici, asistenți medicali, asistenți sociali, psihologi, preoți sau consilieri spirituali și voluntari
special pregătiți) care să lucreze împreună pentru a răspunde nevoilor complexe ale pacienților și
familiilor lor. Echipa trebuie să se concentreze pe controlul simptomelor neplăcute asociate cu
boala (cum ar fi durerea, greața, oboseala, dispneea și anxietatea), scopul fiind cel de a asigura
confortul maxim al pacientului. De asemenea, comunicarea este una deschisă și respectuoasă atât
cu pacientul, cât și cu familia sa, pentru a înțelege și îndeplini dorințele și valorile lor. Personalul
medical trebuie să acorde sprijin și consiliere familiei pacientului prin îndrumarea în gestionarea
stresului emoțional, oferirea de informații și resurse, precum și asistarea în luarea deciziilor
importante legate de îngrijirea pacientului. Îngrijirea paliativă poate fi oferită în diverse medii,
cum ar fi spitalele, centrele de îngrijire paliativă, unitățile de hospice sau la domiciliu. Scopul
principal este de a asigura confortul și demnitatea pacientului și de a sprijini familia în această
perioadă dificilă.[1]
Delirul reprezintă o tulburare de conștiență și atenție, caracterizată prin confuzie mentală și o
alterare a capacității de gândire clară și organizată. Acesta este adesea rezultatul unei afecțiuni
medicale subiacente sau al efectelor secundare ale medicamentelor. Există 3 tipuri principale de
delir: delir hiperactiv, delir hipovigilent și mixt. Delirul hiperactiv se caracterizează prin agitație,
agresivitate, halucinații și anxietate excesivă. Delirul hipovigilent este cel mai frecvent întâlnit în
cadrul oamenilor cu o boală terminală și este caracterizat prin letargie, somnolență, confuzie
marcantă și dificultăți în menținerea stării de veghe. [2][3]
Persoanele care experimentează delir pot prezenta o serie de simptome care pot varia în
severitate și pot apărea brusc sau să se dezvolte treptat. Aceste simptome pot include confuzie,
dezorientare în timp și spațiu, dificultăți în concentrare și atenție, tulburări de memorie,
halucinații (percepții false, cum ar fi viziuni sau sunete), agitație sau letargie excesivă și
fluctuații în starea de spirit. Delirul poate fi cauzat de mai multe afecțiuni sau factori. Cea mai
comună cauză este cea infecțioasă (cum ar fi infecțiile tractului urinar sau infecțiile pulmonare),
dezechilibrele electrolitice, deshidratarea, insuficiența renală sau hepatică, febra, traumatismele
cerebrale, efectele secundare ale medicamentelor sau abuzul de substanțe, tulburările metabolice
și afecțiunile psihiatrice. [4]
Pentru a diagnostica delirul, medicii efectuează evaluări medicale precum: evaluare neurologică,
analize de sânge și imagistică cerebrală. De asemenea, pot fi utilizate instrumente de evaluare,
cum ar fi: Scala de Severitate a Delirului (Confusion Assessment Method - CAM) (implică o
evaluare sistematică a patru criterii: schimbările nivelului de conștiență, tulburările de atenție,
dezorientarea și fluctuația simptomelor); the American Psychiatric Association’s Diagnostic and
Statistical Manual—5th edition (DSM-5); Delirium Rating Scale (DRS) (evaluează nouă
domenii cognitive și comportamentale, precum atenția, orientarea, nivelul de conștiență și
agitația. Scorurile obținute oferă o măsură a severității delirului); [5] Richmond Agitation
Sedation (RAS); Evaluarea funcțională și cognitivă (teste de memorie, atenție și evaluarea
capacității de a realiza sarcini de zi cu zi).
Managementul delirului implică tratarea cauzei subiacente și gestionarea simptomelor. În unele
cazuri, acest lucru poate include administrarea de medicamente pentru a controla agitația sau
anxietatea, îmbunătățirea hidratării și a nutriției pacientului, corectarea dezechilibrelor
electrolitice și administrarea de tratament specific pentru cauza identificată. De asemenea,
personalul medical trebuie: să asigure un mediu calm și sigur (creearea unui mediu liniștit și
familiar pentru persoana care delirează, reducerea zgomotelor și a stimulilor care pot agrava
confuzia, evitarea oglinzilor sau altor obiecte care pot crea iluzii optice); să mențină o rutină
clară și consecventă în ceea ce privește hrănirea, administrarea medicamentelor, igiena și odihna
pentru a ajuta la reducerea anxietății și a confuziei; să folosească un limbaj calm, clar și simplu
atunci când vorbește cu persoana care delirează; să menținp contactul vizual și fizic cu persoana
(atingerea ușoară și încurajarea tactilă pot fi reconfortante și pot ajuta la stabilizarea conexiunii
cu realitatea); să încerce o gestionare a simptomelor și prin măsuri non-farmacologice (cum ar fi
muzica liniștitoare sau terapia prin artă, ele putând fi benefice în reducerea simptomelor); să
comunice cu familia și persoanele apropiate pentru a obține informații despre preferințele și
nevoile individuale ale persoanei care delirează. [6] [7] Tratamentul delirului ar trebui să fie
alcătuit, în principal, din strategii non-farmacologice, însă pot exista situații în care utilizarea
medicamentelor este necesară pentru gestionarea comportamentului hiperactiv al pacienților
deliranți, dar acestea nu tratează delirul. [8]
Tratamentul medicamentos este utilizat pentru a gestiona simptomele delirului. În general,
tratamentul medicamentos pentru delir se concentrează pe controlul simptomelor și pe tratarea
cauzei subiacente a delirului. Principalele clase de medicamente utilizate sunt antipsihoticele,
sedativele si anxioliticele.
Antipsihoticele sunt utilizate pentru a controla agitația, agresivitatea și halucinațiile asociate cu
delirul. Exemple comune includ haloperidolul, risperidona sau quetiapina. Utilizarea
antipsihoticelor este sigură și oferă unele beneficii simptomatice pacienților cu boală terminală și
delir. Administrarea de antpsihotice trebuie făcută cu atenție din cauza efectelor secundare
(somnolență reziduală la trezire, oboseală, cefalee, greață, simptome extrapiramidale). [9]
Sedativele și anxiolitice(benzodiazepine: lorazepamul sau diazepamul) sunt utilizate pentru a
calma anxietatea și agitația asociate cu delirul. Efectele lorazepamului au demostrat o scădere
semnificativă a agitației dupa primele 30 de minute de la administrare. [10] Efectele adverse pot
agrava confuzia și pot crește riscul de deteriorare cognitivă.
În funcție de cauza identificată a delirului, poate fi necesar tratamentul specific al afecțiunii
subiacente. De exemplu, în cazul unei infecții de tract urinar, se pot utiliza antibiotice adecvate,
iar tratamentul corect poate ajuta la rezolvarea delirului. Utilizarea antibioticelor în scopul
tratării delirului trebuie făcută cu foarte mare atenție deoarece ele prezintă efecte adverse
importante și pot agrava starea pacientului. [11]
În concluzie, îngrijirea paliativă se concentrează pe ameliorarea simptomelor și îmbunătățirea
calității vieții pacienților cu boli grave aflate în stadiul terminal. Pentru persoanele care suferă de
delir, o tulburare caracterizată prin confuzie mentală ce poate fi cauzat de diverse afecțiuni,
managementul implică tratarea cauzei subiacente și gestionarea simptomelor, cu accent pe
strategii non-farmacologice, precum crearea unui mediu calm și sigur, menținerea unei rutine
clare și consecvente și comunicarea eficientă cu persoana care delirează și cu familia sa. În
anumite cazuri, pot fi utilizate medicamente precum antipsihoticele și anxioliticele, însă este
esențial să se urmeze indicațiile medicului deoarece efectele adverse pot afecta confortul
pacientului.
Am ales această temă din cauza compasiunii pe care am resimțit-o în urma interacțiunii cu un
pacient afectat de delir în timpul efectuării stagiilor medicale pe timpul verii. Lipsa unei gândiri
clare și starea de dezorientare temporală și spațială sunt, în opinia mea, afecțiuni grave ce
necesită o îngrijire atentă și dedicare din partea personalului medical pentru a putea fi tratate. De
asemenea, prin intermediul acestui proiect am vrut să evidențiez importanța relațiilor de
comunicare medic-pacient, respectiv medic-familie și rolul acestora în evoluția favorabilă a
tratamentului.

1. Crooms, R. C., & Gelfman, L. P. (2020). Palliative Care and End-of-Life Considerations
for the Frail Patient. Anesthesia & Analgesia
2. 2. Grassi, L., Caraceni, A., Mitchell, A. J., Nanni, M. G., Berardi, M. A., Caruso, R., &
Riba, M. (2015). Management of Delirium in Palliative Care: a Review. Current
Psychiatry Reports
3. LeGrand, S. B. (2012). Delirium in Palliative Medicine: A Review. Journal of Pain and
Symptom Management
4. Inouye, S. K., Westendorp, R. G., & Saczynski, J. S. (2014). Delirium in elderly people.
5. Lawlor, P. G., & Bruera, E. D. (2002). Delirium in patients with advanced cancer.
Hematology/Oncology Clinics of North America
6. Inouye, S. K. (2006). Delirium in Older Persons. New England Journal of Medicine
7. Volicer, L., & Simard, J. (2015). Palliative care and quality of life for people with
dementia: medical and psychosocial interventions. International Psychogeriatrics
8. Stollings, J. L., Kotfis, K., Chanques, G., Pun, B. T., Pandharipande, P. P., & Ely, E. W.
(2021). Delirium in critical illness: clinical manifestations, outcomes, and management.
Intensive Care Medicine.
9. Maeda, I., Ogawa, A., Yoshiuchi, K., Akechi, T., Morita, T., Oyamada, S., … Iwase, S.
(2020). Safety and effectiveness of antipsychotic medication for delirium in patients with
advanced cancer: A large-scale multicenter prospective observational study in real-world
palliative care settings. General Hospital Psychiatry.
10. Hui, D. (2018). Benzodiazepines for agitation in patients with delirium. Current Opinion
in Supportive and Palliative Care
11. Dutta C, Pasha K, Paul S, et al. (December 08, 2022) Urinary Tract Infection Induced
Delirium in Elderly Patients: A Systematic Review.