1. Urmatoarele afirmatii referitoare la cardiopatia C.

Ereditate
ischemica cronica sunt adevarate: D. Diabetul zaharat
A. Este responsabilă pentru angina pectorală și E. Hipotensiune arteriala
infarctul miocardic F. Dislipidemia
B. Fac parte din grupul malformatiilor congenitale G. Hiperhomocisteinemie
cardiace H. Sedentarismul
C. Reprezintă principala cauză de deces la nivel I. Varsta
global J. Fumatul
D. Reprezinta a doua cauza de deces din lume 4. Complicatiile placii ateromatoase sunt:
E. Reprezinta afecțiuni ale valvelor cardiace A. Hemoliza
F. Reprezinta boala vaselor de sânge care B. Ulceratia
alimentează brațele și picioarele C. Trombocitopenie
G. Reprezinta cea mai frecventă afecțiune D. Hipercolesterolemie
cardiovasculară din țările occidentale E. Calcificarea
H. Afecteaza si persoane mai tinere de 65 ani F. Remisia
I. Reprezinta boala vaselor de sânge care G. VSH crescut
alimentează creierul H. Stenoza
J. Reprezinta boala vaselor de sânge care I. Hemoragia
alimentează mușchiul inimii J. Tromboza
2. Vascularizatia arteriala a inimii include: 5. Despre sindroamele coronariene acute sunt adevarate:
A. Artera carotida A. Este reprezentat de infarct miocardic transmural
B. Artera poplitee (STEMI)
C. Artera coronara dreapta B. Este reprezentat de disectie acuta de aorta
D. Artera circumflexa C. Durerea cedeaza in repaus
E. Artera radiala D. Durerea cedeaza la nitroglicerina
F. Artera descendenta anterioara E. nu cedează la administrarea derivaților de
G. Artere septale nitrați:
H. Artera descendenta posterioara F. Durearea dureaza mai putin de 15 minute
I. Artera pedioasa G. Este reprezentat de infarct miocardic non-
J. Artera subclavie transmural ( non-STEMI)
3. Factori de risc modificabili ai aterosclerozei sunt: H. Este reprezentat de angina stabila de efort
A. Obezitatea I. Este reprezentat de angina instabila
B. Sexul
 J. sunt rezultatul unei obstrucții acute a unei artere C. Tamponada cardiaca
coronare D. Insuficienta mitrala acuta
6. Sunt adevarate despre angina pectorala stabila: E. Infarctul recurent
A. Durearea dureaza mai putin de 15 minute F. Fibrilatia ventriculara
B. Este reprezentat de disectie acuta de aorta G. Defectul septal interventricular
C. Durerea apare la efort H. Ruptura de muschi papilar
D. Este reprezentat de infarct miocardic non- I. Insuficienta cardiaca
transmural ( non-STEMI) J. Aritmii
E. Iradiaza frecvent in membrul superior stang 9. Complicatiile infarctului miocardic acut sunt:
F. Sunt rezultatul unei obstrucții acute a unei artere A. Insuficienta aortica acuta
coronare B. Aritmiile supra-ventriculare si ventriculare
G. Durerea cedeaza la nitroglicerina C. Defectul de sept atrial
H. Durerea nu cedeaza la administrarea de D. Ruptura de muschi papilar
nitroglicerina E. Formarea de anevrism parietal
I. Durerea cedeaza in repaus F. Edem pulmonar acut
J. Este reprezentat de infarct miocardic transmural G. Insuficienta cardiaca
(STEMI) H. Insuficienta pulmonara acuta
7. Urmatoarele enzime pot fi monitorizate in infarctul I. Tromembolismul pulmonar
miocardic acut: J. Ruptura peretelui liber a ventroculului stang.
A. Troponina I 10. Optiunile de revascularizare coronariana sunt:
B. Troponina T A. Angioplastia cu laser
C. Fosfodiesteraza B. Angioplastia coronariana transluminala
D. TGP percutanata cu balon
E. Bilirubina totală C. Tratament cu betablocant
F. GGT D. Aterectomia rotationala
G. CK-MB E. Administrarea de nitroglicerina
H. Piruvat kinaza F. Inlocuirea de valva aortica
I. CK totala G. Angioplastia coronariana transluminala
J. LDH percutanata cu stent
8. Complicatiile mecanice ale infarctului miocardic acut H. By-passul aorto-coronarian
sunt: I. Endarterectomia aortica
A. Rruptura de perete liber a ventricolului stang J. Administrarea de antihipertensive
B. Formarea anevrismului parietal 11. Care sunt scopurile revascularizarii miocardice:
 A. Pentru a exclude tratamentul medicamentos I. Clasic prin sternotomie
B. Pentru a atenua simptomele ischemiei J. Minim-invaziv
miocardice 14. Aparatul valvular mitral este format din :
C. Pentru a reduce durata de spitalizare A. Triunghiuri fibroase
D. Pentru a trata sau a preveni morbiditatea B. 3 cuspe
E. Pentru a imbunatati calitatea vietii C. Inel fibros
F. Pentru a preveni insuficienta cardiaca D. Cuspa anteroseptala si posteromediala
G. Pentru a imbunatati mobilitatea pacientului E. 2 cuspe
H. Pentru a preveni infarctul miocardic F. Peretele ventriculului stang
I. Pentru a exclude adresarea ulterioara la G. Cordaje tendinoase
cardiolog H. Ostii coronare
J. Pentru a reduce mortalitatea I. 2 muschi papilari
12. Tipurile de grafturi folosite in by-passul aorto- J. Sinususuri coronare
coronarian: 15. Urmatoarele structuri intra in componenta radacinei
A. Artera mamara interna dreapta aortice:
B. Vena descendenta anterioara A. Valva aortica
C. Artera tibiala anterioara B. Valva mitrala
D. Artera radial C. Inel aortic
E. Artera gastroepiploioca D. Ostiile coronarelor
F. Vena safena-interna E. Inel fibros
G. Vena cubitala F. Trunchiul arterei pulmonare
H. Artera safena interna G. Sinusurile Valsalva
I. Vena jugulara H. Jonctiunea sino-tubulara
J. Artera mamara interna stanga I. Cuspa anterioara si posterioara
13. Tipurile de by-pass aorto-coronarian sunt: J. Muschi papilari
A. Prin toracotomie posterioara 16. Tipurile de interventii practicate pe valvele cardiace:
B. Trans-miocardic A. Anastomozare
C. Transarterial B. Explantare
D. Transcateter C. Comisurotomie
E. Endoscopic D. Decalcifiere
F. Pe cord batand E. Endarterectomie
G. Prin laparatomie F. Insertie neocordaje
H. Robotic G. Anuloplastie
 H. Cauterizare
I. By-pass
J. Rezectie
17. Despre stenoza aortica sunt corecte urmatoarele
afirmatii:
A. deschidere insuficiență a valvei aortice în sistolă
B. Cea degenerativa apare mai frecvent sub varsta
de 65 de ani
C. Poate fi degenerativa (senila)
D. Poate fi congenitala, bicuspidie aortica
E. Permite intoarcerea sangelui in ventriculul stang
F. Cuspele nu sunt ingrosate si nici fuzionate
G. Inchidere insuficienta in timpul diastolei
H. Poate fi reumatismala
I. Aparitia unui baraj in calea de evacuare a
sangelui din atriul stang
J. apariția unui baraj în calea evacuării sângelui
din VS
18. Despre tabloul clinic in stenoza aortica sunt adevarate
afirmatiile:
A. Angina pectorala
B. Perioada asimptomatica scurta
C. Se poate manifesta prin trombembolism
pulmonar
D. Dispnee
E. Primar apar semnele de insuficienta cardiaca
dreapta
F. Se poate manifesta prin edem pulmonar acut
G. Perioada asimptomatica lunga
H. Sincopa
I. Nu se pot produce embolii calcice
J. Angina pectorala este un siptom rar intalnit
19. Despre suflurile aparute in stenoza aortica sunt
adevarate urmatoarele afirmatii:
A. Iradiaza pe venele jugulare
B. Este suflu sistolic rugos
C. Iradiaza simetri pe arterele carotide
D. Apare intre zgomotul I si zgomotul II a ciclului
cardiac
E. Este un suflu diastolic rugos
F. Se ausculta in spatiul II intercostal, parasternal
stang
G. Se ausculta in spatiul II intercostal, parasternal
dreapta
H. Focarul de auscultatie maxima localizat la
apexul cordului
I. Apare intre zgomotul II si zgomotul I a ciclului
cardiac
J. Este suflu sistolic de ejectie
20. Complicatiile stenozei aortice sunt:
A. Embolia pulmonara
B. Anevrism de aorta descendenta toracica
C. Turgescenta jugularelor
D. Endocardita infectioasa
E. Tulburari de ritm cardiac
F. Tromboza venoasa
G. Hepatomegalie
H. Sincopa
I. Tulburari de conducere atrio-ventriculara
J. Edemul pulmonar acut
21. Care sunt parametrii ecocardiografici care definesc
stenoza aortica severa:
A. Suprafata orificiului aortic <1cm2
B. Suprafata indexata a orificiului aortic
>0.6cm2/m2
 C. Gradientul mediu transaortic >40mm Hg F. Poate fi intalnita la pacienti cu maladie
D. Raportul de viteza >0.25 anuloectaziantă prin degenerarea țesutului
E. Raportul de viteza <0.25 elastic
F. Suprafata indexata a orificiului aortic G. Poate fi intalnita la pacientii cu disecţie de aortă
<0.6cm2/m2 H. Poate fi cauzata de un defect de închidere a
G. Viteza jetului <4m/s valvei aortice
H. Gradientul mediu transaortic <40mm Hg I. Reprezinta exclusiv o patologie cronica
I. Suprafata orificiului aortic >1cm2 J. Poate fi cauzata de endocardita infectioasa
J. Viteza jetului >4m/s 24. Despre insuficienta aortica acuta sunt adevarate
22. Evaluarea preoperatorie la pacientii cardiovasculari urmatoarele:
trebuie sa includa intotdeauna: A. Se instaleaza in mod insidios
A. Electrocardiograma B. O etiologie posibila poate fi insuficienta aortica
B. Angio – CT din contextul disectiei de aorta
C. RMN cardiac C. O etiologie posibila poate fi Reumatismul
D. Radiografie toracica Articular Acuta
E. Biopsie miocardica D. O etiologie posibila poate fi degenerarea
F. Probe de coagulare cuspelor aortice
G. Grup sangvin E. O etiologie posibila poate fi disfunctia unei
H. Electroencefalograma proteze valvulare
I. Miografie F. O etiologie posibila poate cea traumatica
J. Ecocardiografie G. Reprezinta urgenta medico-chirurgicala
23. Despre insuficienta aortica sunt adevarate urmatoarele H. O etiologie posibilia poate fi un proces
afirmatii: degenerativ sau inflamator
A. Reprezinta un defect de deschidere a valvei I. Nu reprezinta urgenta medico-chirurgicala
aortice J. O etiologie posibila poate fi endocardita
B. Se manifesta printr-o subincarcare de volum a infectioasa
VS 25. Despre insuficienta aortica cronica sunt adevarate
C. Se traduce printr-o regurgitare a sângelui din urmatoarele:
aortă în VS în timpul diastolei A. Reprezinta urgenta medico-chirurgicala
D. Evolueaza in timp prin scaderea presiunii B. O etiologie posibila poate fi endocardita
pulmonare infectioasa
E. Se traduce printr-o regurgitare a sângelui din C. O etiologie posibila poate cea traumatica
aortă în VS în timpul sistolei
 D. O etiologie posibila poate fi disfunctia unei
proteze valvulare
E. Nu reprezinta urgenta medico-chirurgicala
F. O etiologie posibila poate fi degenerarea
cuspelor aortice
G. O etiologie posibila poate fi insuficienta aortica
din contextul disectiei de aorta
H. O etiologie posibila poate fi Reumatismul
Articular Acuta
I. O etiologie posibilia poate fi un proces
degenerativ sau inflamator
J. Se instaleaza in mod insidios
26. Printre semnele si simptomele insuficientei aortice
intalnim:
A. Sincopă
B. Edeme gambiere
C. Jugulare turgescente
D. Amplitudinea pulsului este scazuta
E. Amplitudinea pulsului este crescuta
F. Palpitatii
G. Dispnee
H. Fatigabilitate
I. Hepatomegalie
J. Eritem malar
27. Despre suflul caracteristic insuficientei aortice sunt
adevarate urmatoarele afirmatii:
A. Se aude inaintea zgomotului 1
B. Se asculta in spatiul 2 intercostal drept
parasternal
C. Se aude inaintea zgomotului 2
D. Este un sulfu sistolic
E. Se asculta la nivelul apendicelui xifoid
F. Este un suflu diastolic
G. Este cauzat de regurgitarea sangelui din
ventricului stang in atriul stang
H. Se aude dupa zgomotul 2
I. Este cauzat de regurgitarea sangelui din aorta in
ventriculul stang
J. Se asculta in spatiul 2 intercostal stang
parasternal
28. Indicatiile de tratament chirurgical in insuficienta
aortica includ:
A. Insuficienta aortica acuta
B. Insuficienta aortica cu anasarca
C. Insuficienta aortica cu fractie de ejectie
fiziologica
D. Insuficienta aortica asimptomatica dar cu semne
de deteriorare a functiei ventricului stang
E. Insuficienta aortica simptomatica prin cefalee
F. Insuficienta aortica simptomatica prin edeme ale
extremitatilor inferioare
G. Insfucienta aortica simptomatica prin dispnee de
repaus
H. Insuficienta aortica simptomatica prin angor
I. Insuficienta aortica asimptomatica fara semne
de deteriorare a functiei ventricului stang
J. Insuficienta aortica simptomatica sincopa
29. Inlocuirea valvulara aortica se poate realiza cu:
A. Proteza mecanica stentless
B. Autogrefa
C. Proteza mecanica din pericard bovin
D. Proteza mecanica
E. Proteza biologica cu stent
F. Homogrefa
G. Proteza biologica cu disc metalic
H. Endoproteza
 I. Proteza biologica stentless
J. Xenogrefa
30. Factori care influențează nefast supraviețuirea
postoperatorie in patologia valvulara aortica sunt:
A. Disfunctia de ventricul stang
B. Fractie de ejectie pastrata
C. Varsta inaintata
D. Aorta ascendenta cu dimensiuni normale
E. Clasa NYHA
F. Endocardita infectioasa
G. Anevrism de aorta ascendenta
H. Absenta leziunilor coronariene
I. Varsta tanara
J. Status biologic bun
31. Despre leziunile valvulare mitrale sunt adevarate
urmatoarele:
A. Pot fi exclusiv degenerative
B. Pot fi exclusiv reumatismale
C. Insuficienţa mitrală = incontinenţă valvulară în
timpul diastolei ventriculare cu regurgitarea
sângelui din VS în AS
D. Se datoreaza afectarii celor 3 cuspe mitrale
E. Poate fi nereumatismala
F. Poate fi reumatismala
G. Boala mitrală presupue prezenta atat a stenozei
cat si a insuficienţei
H. Insuficienţa mitrală = incontinenţă valvulară în
timpul sistolei ventriculare cu regurgitarea
sângelui din VS în AS
I. Stenoza mitrală = obstacol la trecerea sângelui
din AS în VS în timpul diastolei ventriculare
J. Stenoza mitrală = obstacol la trecerea sângelui
din AS în VS în timpul sistolei ventriculare
32. Procesul reumatic de la nivelul valvei mitrale include:
A. Fuziunea cuspelor la comisuri “gură de peşte’’
B. Îngroşarea cuspelor, calcificarea, retracţia
C. Abces anular mitral
D. Calcificare perianulară cu limitarea motilităţii
E. Inflamaţia muşchilor pilieri
F. Fuzionarea sinusurilor Valsalva
G. Trombozarea cuspelor mitrale
H. Calcificarea muschilor pilieri
I. Embolizarea septica
J. Îngroşarea cordajelor, scurtarea şi aglutinarea
33. Urmatoare afirmatii sunt adevarate despre stenoza
mitrala reumatismala:
A. Edemul pulmonar este o manifestare precoce
B. Hipertensiune pulmonară este ireversibila
C. Se manifesta prin scăderea toleranţei la efort,
dispnee, ortopnee
D. Edemul pulmonar este o manifestare tardiva
E. Trombembolismul apare exclusiv la pacientii cu
fibrilatie atriala
F. Prezinta debut insidios
G. Hipertensiune pulmonară poate fi reversibilă
după protezare
H. Se manifesta prin cresterea tolerantei la efort
I. Prezinta debut brusc
J. Tromembolismul poate surveni si in absenta
fibrilatiei atriale
34. Sunt adevarate urmatoare afirmatii despre suflul din
stenoza mitrala:
A. Se asculta inainte de zgomotul 2
B. Iradiaza la nivelul arterelor carotide
C. Sulful diastolic
 D. Se asculta in spatiul V intercostal stang pe linia
medio-claviculara
E. Se asculta in spatiul V intercostal stang pe linia
medio-axilara
F. Poate fi mai usor audibil la persoanele
normoponderale
G. Se asculta in spatiul 2 intercostal stang
H. Se asculta inainte de zgomotul 1
I. Suflu sistolic
J. Este produs de curgerea turbulenta a sangelui
din atriul stang in ventriculul stang
35. Metodele de tratament chirurgical a patologiei valvei
mitrale sunt:
A. Inlocuire cu conduct valvulat
B. Inlocuire valvulara cu proteza mecanica
C. Valvuloplastie
D. Comisurotomie
E. Pot fi realizate pe cord deschis
F. Inlocuire de valva transcateter
G. Inlocuire cu autogrefa
H. Endarterectomie
I. By-pass de neocordaj mitral
J. Inlocuire valvulara cu proteza biologica
36. Care sun caracteristile unei valve mitrale reumatismale
stenotice care poate fi reparata:
A. Aparat subvalvular calcificat si aglutinat
B. Muschi papilari necrotizati
C. Fuziuni comisurale
D. Calcificari severe de inel mitral
E. Cordaje si muschi papilari fara calcificari
F. Calcificare severa la nivelul comisurilor
G. Cuspe pliabile
H. Cuspe mitrale rigide
I. Cordaje si muschi papilari normali fara
aglutinari
J. Fara calcificari
37. Despre procesele patologice ce intereseaza
componentele complexului valvular mitral sunt
adevarate urmatoarele asocieri:
A. Muschi papilar-elongare sau ruptura
B. Inel-ectazie
C. Inel-elongare
D. Cuspe-diskinezie
E. Muschi papilar-ectazie
F. Miocard ventricular-diskinezie sau disfunctie
G. Cuspe -disfunctie contractila
H. Inel-perforare
I. Cordaje-elongare sau ruptura
J. Cuspe-perforatie, prolaps
38. Tehnicile de reparare a valvei mitrale sunt:
A. Protezarea mecanica
B. Rezectia tesutului in exces
C. Anuloplastie
D. Prezervarea aparatului subvalvular
E. Transfer/insertie de neo-cordaje
F. Largire VMA
G. Protezarea biologica
H. Implantarea de valva mitrala percutanat
I. Excizia cuspei mitrale anterioare si posterioare
J. Inchiderea perforatiei
39. Comunicarea anormala intre circulatia sistemica si
pulmonara este reprezentata de:
A. Canal atrioventricular comun
B. Transpozitia de vase mari
C. DSA tip ostium secundum
D. Anomalia Ebstein
 E. Persistenta de canal arterial
F. DSA tip ostium primum
G. DSV
H. Atrezia arterei pulmonare
I. Stenoza aortica valvulara
J. Coarctatia de aorta
40. Din patologai cardiaca congenitala fac parte
urmatoarele:
A. Transpozitia de vase mari
B. Defect septal ventricular
C. Stenoza aortica degenerativa
D. Disectia acuta de aorta
E. Defect septal atrial
F. Stenoza mitrala reumatismala
G. Anevrsimul de aorta ascendenta
H. Insuficienta mitrala post-infarct
I. Bicuspidia aortica
J. Trunchi arterial comun
41. Din malformatiile cardiace cianogene fac parte
urmatoarele:
A. Transpozitia de vase mari
B. Sindrom Eisenmenger
C. Atrezia pulmonara
D. Canal atrio-ventricular comun
E. Defect septal ventricular
F. Defect septal atrial
G. Atrezia tricuspidiana
H. Coarctatia de aorta
I. Bicuspidia aortica
J. Teralogia Fallot
42. In tetralogia Fallot sunt prezente urmatoarele:
A. Transpozitia vaselor mari
B. Stenoza aortica
C. Defectul septal ventricular
D. Cianoza
E. Hipertrofia de ventricul stang
F. Dextropozitia aortei
G. Stenoza pulmonara
H. Hipertrofie de ventricul drept
I. Atrezia de tricuspida
J. Defect septal atrial
43. Despre defectul de sept atrial sunt adevarate
urmatoarele afimtaii:
A. Reprezinta o comunicare intre cei doi ventriculi
B. DSA tip ostium primum este in regiunea
foramen ovale
C. Este o malformatie congenitala non-cianogena
D. Poate fi de tip sinus venos
E. Poate fi de tip ostium primum
F. Poate fi de tip ostium secundum
G. Poate fi te tip sinus coronar stang
H. Poate fi de tip sinus coronar
I. DSA tip ostium secundum este cea mai rara
forma
J. Reprezinta o malformatie congenitala cianogena
44. Despre defectul de sept ventricular sunt adevarate
urmatoarele:
A. Poate fi de tip ostium primum
B. Poate asocia coarctatie de aorta
C. Poate fi de tip muscular
D. Poate fi de tip sinus venos
E. Poate fi tip juxtaarterial
F. Poate fi de tip perimembranos
G. Poate fi de tip sinus coronar
H. Poate fi de tip ostium secundum
I. Poate asocia canal arterial
 J. Nu poate asocia alte malformatii congenitale
45. Despre protezele biologice sunt adevarate urmatoarele
afirmatii:
A. Risc de complicatii datorate tratamentului
anticoagulant
B. Sunt indicate pentru pacientii tineri
C. Nu sunt supuse deteriorarii structurale
D. Incidenta mica de trombembolism
E. Valvele pot fi din pericard bovin
F. Durabilitate limitata 10-20 de ani
G. Nu necesita anticoagulare
H. Sunt supuse deteriorarii structurale
I. Incidenta crescuta de tromembolism
J. Necesita anticoagulare
46. Despre protezele mecanice sunt adevarate urmatoarele
afirmatii:
A. Durabilitate limitata 10-20 de ani
B. Sunt supuse deteriorarii structurale
C. Incidenta mica de trombembolism
D. Necesita anticoagulare
E. Sunt indicate pentru pacientii tineri
F. Risc de complicatii datorate tratamentului
anticoagulant
G. Nu sunt supuse deteriorarii structurale
H. Nu necesita anticoagulare
I. Valvele pot fi din pericard bovin
J. Incidenta crescuta de tromembolism
47. Caracteristicile unei valve ideale sunt urmatoarele:
A. Durabilitate mare, cel putin egala cu durata de
viata a pacientului
B. Sa determine modificari a miocardului adiacent
C. Absenta hemolizei
D. Prezenta hemolizei
E. Gradient transvalvular crescut
F. Trombogenitate
G. Flux sangvin central fara turbulente
H. Rezistenta la infectii
I. Flux de regurgitare prezent
J. Implantare usoara
48. Despre insuficienta mitrala acuta post-infarc sunt
adevarate urmatoarele:
A. Nu se produce din cauza rupturii muschilor
papilari
B. Este o complicatie mecanica a infarctului
miocardic acut
C. Pacientul se poate prezenta in soc cardiogen
D. Poate fi determinata de ruptura cordajelor
E. Se poate produce in urma rupturii muschilor
papilari
F. Se produce prin perforatia cuspelor mitrale
G. Nu reprezinta urgenta medico-chirurgicala
H. Pacientul se poate prezenta in edem pulmonar
acut
I. Apare suflu sistolic in spatiul II intercostal
parasternal dreapta
J. Pacientii raman asimptomatici cativa ani
49. Despre angina instabila sunt adevarate urmatoarele
afirmatii:
A. Reprezinta o forma de sindrom coronarian acu
B. Angina instabila de Novo se manifesta prin
dureri instalate insidios
C. Este determinata de ruperea brusca a unei placi
de aterom
D. Nu se caracterizeaza printr-o eliberare
detectabila a enzimelor caracteristici necrozei
miocardice
 E. Nu necesita supraveghere medicala
F. Nu poate fi insotita de dispnee, greata, varsaturi
G. Durerea este declansata exclusiv la efort
H. Simptomele pot aparea in repaus
I. Durerea rapsunde la nitroglicerina
J. Simptomatologia este asemanatoare cu cea
intalnita in infractul acut de miocard
50. Care sunt caracteristicile anatomice a drenajului venos
pulmonar total aberant:
A. Cavități drepte dilatate
B. Venele pulmonare converg spre un colector unic
posterior de atriu stang
C. Ventricul drept hipotrofic
D. Atriu stang mic
E. Ventricul drept hipetrofic
F. Ventricul stang hipetrofic
G. Ventricul stang hipotrofic
H. Atriu drept mic
I. Venele pulmonare converg spre un colector unic
posterior de atriu drept
J. Cavități stangi dilatate
51. Boala arterială periferică este caracterizată prin
urmatoarele afirmații :
A. Favorizata de exercitiul fizic
B. Favorizata de radiatii ionizante
C. Este limitata la un singur segment arterial
D. Simptomele sunt determinate de gradul de
colateralizare
E. Simptomele sunt determinate de numarul si
gravitatea ocluziilor
F. Este caracteriazata de ocluzii sau stenoze ale
arterelor la nivelul extremitatilor
G. Favorizata de fumat, hipertensiune si
dislipidemie
H. Favorizata de ortostatismul prelungit
I. Este caracteriazata de ocluzii sau stenoze ale
venelor
J. Simptomele sunt determinate de toleranta
pacientului la limitarile distantei de mers
52. Elemente fiziologice definitorii ale bolii arteriale
periferice:
A. Principala cauza de aparitie a bolii arteriale
periferice este compresia arterelor prin benzi
musculare fibroase
B. Conform legii Poiseuille pierderea presiunii este
direct proportionala cu volumul fluxului de
sange si lungimea arteriala, dar invers
proportionala cu patratul razei
C. Conform legii Laplace cresterea presiunii este
direct proportionala cu volumul fluxului de
sange si lungimea arteriala, dar invers
proportionala cu patratul razei
D. In general variatia presiunii este mica pana la
ingustarea diametrului cu 50% sau a ariei
vasului cu 75 %
E. Principala cauza de aparitie a bolii arteriale
periferice este fibroza chistica
F. Placile aterosclerotice mari ocupa lumenul
arterial impiedicand fluxul de sange
G. Cresterea unei placi aterosclerotice este
principala cauza a dezvoltatii simptomelor bolii
arteriale periferice
H. Placile aterosclerotice mari ocupa lumenul
arterial favorizand fluxul de sange
 I. Variatia presiunii este cea mai mare cand
diametrul arterei este redus cu <40% sau cand
aria vasului este diminuata cu <15%
J. Scaderea presiunii cauzata de reducerea
diametrului unui vas este descrisa de legea
Poiseuille
53. Ischemia de la nivelul extremitatilor inferioare poate
provoca progresiv:
A. Dermita ocra
B. Dureri de repaus de tip ischemic
C. Flebita superficiala
D. Durere la nivelul unui grup muscular important,
precipitata de exercitiu fizic si ameliorata de
repaus
E. “Port wine stain”
F. Claudicatie intermitenta
G. Gangrena
H. Edem
I. Telangiectazii
J. Ulceratii ale pielii
54. Claudicatia intermitenta este caracterizata prin
urmatoarele aspecte:
A. Durere la nivelul unui grup muscular important
aparuta in repaus si ameliorata de masaj sau
exercitiu fizic
B. Pacientii mentin perfuzia arteriala in repaus, dar
ocluziile arteriala impiedica cresterea fluxului
necesar cerintelor metabolice ale muschilor in
timpul exercitiului fizic
C. Poate fi provocata progresiv prin ischemia de la
nivelul extremitatilor inferioare
D. Perfuzia arteriala creste in timpul exercitiului
fizic si durerea se amelioreaza
E. Grupele musculare afectate de claudicatie
intermitenta se afla intotdeauna proximal de
obstructia arteriala
F. Durere la nivelul unui grup muscular important,
precipitata de exercitiu fizic si ameliorata de
repaus
G. Grupele musculare afectate de claudicatie
intermitenta se afla intotdeauna distal de
obstructia arteriala
H. Nu se manifesta la nivelul articulatiilor
I. Durere la nivelul unui grup muscular important
precipitata de exercitiu fizic si ameliorata prin
continuarea exercitiului fizic sau incalzirea
membrului
J. Se manifesta cu predilectie la nivelul
articulatiilor
55. Grupele musculare afectate de claudicatie intermitenta:
A. Grupele musculare afectate de claudicatie
intermitenta se afla intotdeauna proximal de
obstructia arteriala
B. Claudicatie intermitenta nu se mainfesta la
nivelul grupelor musculare
C. Ocluzia arterei femurale superficiale determina
claudicatie la nivelul gambei
D. Prezinta durere care este precipitata de exercitiu
fizic si ameliorata de repaus
E. In sindromul Leriche apar claudicatii la nivelul
membrelor inferioare si atrofia muschilor fesieri
F. Ocluzia aortoiliaca determina claudicatie la
nivelul gambei
G. Grupele musculare afectate de claudicatie
intermitenta se afla intotdeauna distal de
obstructia arteriala
 H. Ocluzia arterei femurale superficiale determina
claudicatie la nivelul muschilor fesieri
I. Ocluzia aortoiliaca determina claudicatie
membrelor inferioare si atrofia muschilor fesieri
J. In sindromul Leriche apar claudicatii la nivelul
piciorului
56. Durere de repaus din boala arteriala periferica are
urmatoarele caracteristici:
A. Pozitionarea procliva a picioarelor deasupra
nivelului toracelui amlioreaza durerile
provizoriu
B. Durere de repaus cauzata de ischemie indica
boala arteriala periferica avansata
C. Durere de repaus este cauzata de ischemia
tesutului nervos care este foarte sensibil la
hipoxie
D. Durere de repaus este data de asocierea cu
tromboza venoasa profunda, neaparand
independent
E. Temporar, alinarea durerii se realizeaza prin
pozitionarea decliva a picioarelor la marginea
patului
F. Cel mai frecvent pacientii au dureri la nivelul
degetelor de la picioare si epifizelor distale ale
oaselor metatarsiene, mai ales in timpul noptii
G. Pozitionarea decliva a picioarelor la marginea
patului imbunatateste temporar aportul de
oxigen catre tesuturi prin actiunea presiunii
hidrostatice gravitationale
H. Durere de repaus apare inca din fazele
incipiente ale boalii arteriale periferice
I. Cel mai frecvent pacientii au dureri la nivelul
articulatiilor coxofemurale dimineata la
coborarea din pat
J. Cel mai frecvent pacientii au dureri lombare cu
iradiere pe membrul inferior
57. Ulceratiile din boala arteriala periferica:
A. Ulcerele ischemice sunt intens sangerande si
hipertrofice
B. Ulcerele ischemice sunt pozitionate cu
predilectie maleolar intern sau adiacente unei
vene perforante
C. Chiar şi traumele minore, cum ar fi o mică rană
provocată de un pantof necorespunzător,
insuficientaîngrijire a unghiilor sau o mică
crăpatură la nivelul pielii duc progresiv la
ulceraţie din cauza debitului arterial insuficient
D. Ulcerele ischemice au aspect circumscris, cu
bază palidă sau necrotică
E. Ulceratiile diabetice sunt nedureroase si sunt
localizate pe feţele plantară sau laterală ale
picioruÎui, în zonele de presiune.
F. Prognosticul pacientilor cu ulcer arterial este
mai bun decat al pacientilor care manifesta
claudicatie intermitenta
G. Ulcerele cauzate de insuficienţa arterială sunt de
obicei dureroase, cu excepţia pacienţilor cu
diabet care au adesea neuropatie periferică
asociată.
H. Toti pacientii cu diabet au manifestari dureroare
intense cand apar leziuni trofice in boala
arteriala diabetica
 I. Ulceratiile diabetice sunt intens dureroase si
sunt localizate predominant in treimea
superioara a gambei
J. Ulceraţia pielii degetelor de la picioare,
călcâielor sau feţei dorsale a piciorului poate
apărea ca urmarere a insuficienţei arteriale
58. Diferente intre gangrena umeda si uscata in boala
arteriala periferica:
A. Gangrena uscată este asociată cu infecţie activă.
B. Gangrena umedă este asociată cu infecţie activă.
C. Prognosticul este nefavorabil cu sepsis şi
pierderea imediată a membrului, cu excepţia
cazului în care ţesutul necrotic este eliminat, iar
membrul este revascularizat.
D. Prognosticul pacientilor cu gangrena umeda este
mai bun decat al pacientilor care manifesta
claudicatie intermitenta
E. Prognosticul pacientilor cu gangrena umeda este
bun, iar riscul de amputatatie este minim
F. Gangrena umeda nu apare boala arteriala
periferica, fiind specifica insuficientei venoase
clasa C6
G. Gangrena uscată înseamnă mumificarea
degetelor piciorului, fără asociere de drenaj
purulent sau celulită
H. Gangrena uscată şi umedă nu sunt diferite din
punct de vedere clinic
I. Piciorul sever ischemic cu gangrena umedă
favorizează colonizarea şi creşterea bacteriilor
J. Gangrena uscată şi umedă nu sunt diferite din
punct de vedere clinic
59. Inspecţia in boala arteriala periferica poate releva:
A. “Port wine stain”
B. Ulcere
C. Gangrenă
D. Atrofie musculară
E. Pierderea pilozităţii la nivel distal
F. Modificări de culoare
G. Prezenta pulsului
H. Vene reticulate
I. Semnul Fontaine cu paloare de declivitate
J. Telangiectazii
60. Inspecţia in boala arteriala periferica poate releva:
A. “Port wine stain”
B. Pierderea pilozităţii la nivel distal
C. Prezenta pulsului in distalitate
D. Atrofie musculară
E. Ulcer ischemic
F. Flebita superficila
G. Semnul Buerger ( eritrocianoza de declivitate)
H. Semnul Fontaine cu paloare de declivitate
I. Gangrena umeda sau uscata
J. Suflu pe aria de ascultatie a arterei femurale
61. Examinarea cu aparatul Doppler cu undă continuă a
pacientilor cu boala arteriala periferica:
A. În mod normal, se observă un aspect de undă de
amplitudine mica cu aspect monofazică
B. Pe măsura creşterii stenozei arteriale proximale,
unda se lărgeşte şi devine monofazică
C. Sonda Doppler emite ultrasunete cu lungime de
undă cuprinsă între 2 şi 10 MHz, care sunt
absorbite de globulele albe
D. Sonda Doppler emite ultrasunete cu lungime de
undă cuprinsă între 2 şi 10 MHz, care sunt
reflectate de globulele roşii din fluxul sanguin şi
detectate de un cristal receptor
 E. Variaţia dintre frecvenţa undei transmise şi cea E. IGB <0,4 este asociat cu durerea de repaus sau
a undei receptate este proportională cu viteza leziuni tisulare
particulelor în mişcare şi oferă o evaluare F. IGB <0.1 este normal
calitativă a gradului de stenoză G. In timpul unui exercitiu de mers pe banda IGB
F. Pe măsura creşterii stenozei arteriale proximale, va scădea la pacienţii cu claudicaţie atunci când
unda devine trifazica cu modulatii sistolo- apar simptomele, în timp ce pacienţii cu alte
diastolice ample cauze ale durerii la membrele inferioare nu vor
G. În mod normal, se observă un aspect de undă prezenta modificări ale măsurătorilor de
trifazică, reprezentând fluxul sistolic, inversarea presiune.
undei datorită rezistenţei relativ mari a patului H. IGB >0.9 este asociat cu durerea de repaus sau
vascular şi reluarea fluxului în diastolă leziuni tisulare
H. Invazivitatea procedurii de ecografie Doppler I. IGB <0,8 este concordant cu aparitia
face ca acesta explorarea sa fie efectuata doar la claudicatiei intermitente
pacienti selectati J. Invazivitatea procedurii face ca acesta
I. In prezenţa unei stenoze proximale, volumul explorarea sa fie efectuata doar la pacienti
bătaie din contracţia cardiacă pierde energia selectati
cinetică în urma traversării zonei de stenoză, 63. Modalitati de investigare imagistica a pacientilor cu
aceasta devenind astfel insuficientă pentru boala arteriala periferica:
reculul la rezistenţa de la nivelul patului A. Angio-RM
vascular periferic iar, ca urmare, semnalul B. Ultrasonografie Doppler
Doppler devine bifazic C. Angio CT cu CO2
J. În mod normal, se observă un aspect de undă D. Examen clinic amanuntit
continua fara modilatii sistolo-diastolice E. Limfoscintigrafie
62. Cuantificarea indicelui gleznă-brat (IGB): F. Doppler bidirectional
A. Rezulta prin împărtirea presiunii de la nivelul G. Angiografie
gleznei cu presiunea arterială sistolică de la H. Angio CT
nivelul arterei brahiale I. Flebografie
B. IGB >0.9 este normal J. RX
C. IGB >2 este normal 64. Ultrasonografia Doppler arteriala:
D. Rezulta prin împărtirea presiunii arteriale A. În regiunile cu stenoze semnificative, se pot
sistolice de la nivelul arterei brahiale la demonstra viteze mari de circulaţie ale jetului de
presiunea de la nivelul gleznei sânge atunci când acesta traversează zonele
îngustate.
 B. Investigatie imagistica neinvaziva
C. Investigatie imagistica invaziva
D. Pana la efectuarea ultrasonografiei pacientul
trebuie sa efectueza o serie de investigatii
imagistice cu substanta de contrast
E. Anterior efectuarii investigatiei trebuie evaluata
functia renala a pacientului
F. Se realizeaza sub control radiologic
G. Este limitata prin imposibilitatea procedurii de a
evalua viteza de curgere a sangelui
H. In prezenţa unei stenoze proximale semnalul in
distalitate se reduce si unda devine bifazica
I. Poate calcula viteza de curgere a sângelui
J. Asigură vizualizarea bidimensională a fluxului
de sânge în interiorul arterei
65. Complicaţii ale angiografiei includ:
A. Formarea unui pseudoanevrism la locul puncţiei
B. Crearea iatrogenă a unei fistule arterio-venoase
C. Reacţie de hipersensibilitate la substanţa de
contrast
D. Toxicitate hepatica la substanţa de contrast
E. Tromboflebita de cateter
F. Boala renala cronica
G. Tromboza venoasa profunda
H. Sângerare sau tromboză la locul puncţiei,
cauzate de inserţia cateterului
I. Toxicitate renală la substanţa de contrast
J. Tromboembolism pulmonar
66. Explorarea imagistica angiografica in boala arteriala
periferica:
A. Angiografia este procedura imagistica
noninvaziva
B. Angiografia este procedura imagistica invaziva
C. Angiografia implică puncţia unei artere
periferice, cu introducerea unui cateter
inh·avascular penh·u injectarea selectivă a
arterelor (tehnica Seldinger)
D. Locul de punctie se inchide prin procedura de
angioplastie cu patch
E. Angiografia se poate complica prin sângerare,
tromboză formare pseudoanevrism,reacţie de
hipersensibilitate şi toxicitate renală la substanţa
de contast.
F. Angiografia nu evidentiaza zonele de stenoza
arteriala motiv pentru care investigatiile se
continua cu ultrasonografii seriate
G. O parte din pacientii supusi angiografiei fac
tromboflebita de cateter secundara
H. Pentru a fi vizualizat axul arterial se introduc
substante radiotransparente
I. Inchiderea locului de punctie se poate realiza
prin compresie manuală sau cu un dispozitiv
mecanic absorbabil sau permanent.
J. Substanta de contrast este radioopaca, se
amestecă cu sângele şi îi unnează fluxul, astfel
încât se pot vizualiza anevrisme sau stenoze
67. Tratamentul bolii arteriale periferice include:
A. Ciorapi compresie elastica
B. Proceduri chirurgicale de bypass cu grefon
sintetic
C. Proceduri chirurgicale de bypass cu grefon
venos
D. Proceduri de angioplastiei transluminale
percutanata
E. Flebectomii
F. Crosectomie safeno-femurala
 G. Administrare concentrate trombocitare si factori
procoagulanti
H. Terapie medicală necesită toţi pacienţii cu boală
arterială periferică
I. Endarterectomie
J. Venotonice
68. Terapia medicală in boala arteriala periferica include:
A. Repaus la pat
B. Regim hiperlipemiant, hiperglucidic
C. Complex de vitamina B
D. Modificarea dietei
E. Ciorapi de compresie elastica
F. Exerciţii fizice
G. Terapie antiplachetară
H. Venotonice
I. Renunţarea la fumat
J. Tratamentul hipertensiunii arteriale, al
dislipidemiei şi al diabetului zaharat
69. Tehnica angioplastiei transluminale percutanate (PTA):
A. PTA nu poate fi realizata ca procedura unica de
recanalizare arteriala
B. PTA este o procedura chirurgicala deschisa
C. PTA poate fi insotita de stentare pentru a
îmbunătăţi succesul general al angioplastiei prin
reducerea incidenţei ocluziei acute a vaselor.
D. Extravazarea ghidului prin peretelui vasului,
numită „recanalizare extraarteriala" poate fi
realizată pentru crearea unui nou pasaj
E. PTA presupune trecerea unui grefon de PTFE
prin regiunea stenozei sau ocluziei
F. În cele mai simple cazuri, un cateter cu balon
este introdus pe ghid şi umflat în regiunea
stenozată, dilatând astfel vasul şi restabilind
diametrul său luminal
G. PTA poate fi complicată prin ocluzia acută a
vaselor, de obicei rezultată în urma rupturii
plăcii sau prin disecţie intimală, prin restenoză
cauzată de reculul elastic al vasului sau prin
pierderea continuităţii vasului abordat
H. Trecerea ghidului intre straturile peretelui
vasului, numită „recanalizare subintimală",
poate fi realizată pentru crearea unui nou pasaj
care, apoi, poate fi dilatat cu ajutorul unui balon
pentru a restabili fluxul sanguin
I. Procedura de PTA se realizeaza sub control
ecografic
J. PTA presupune trecerea unui fir ghid de calibru
mic prin regiunea stenozei sau ocluziei dintr-un
loc de puncţie percutanată la distanţă
70. Stenturile utilizate in proceduri de revascularizare
endovasculara:
A. Utilizarea stenturilor acoperite prezintă rezultate
favorabile comparativ cu stenturile metalice
neacoperite
B. Stenturile din oţel inoxidabil expandabile pe
balon, care creează o forţă radială ridicată, sunt
indicate pentru leziunile focalizate calcificate,
care apar adesea la originea vaselor majore
C. Stenturile auto-expandabile din nichel şi titan
(nitinol) prezintă mai multă flexibilitate şi o
gamă largă de diametre şi lungimi, fiind
destinate leziunilor arterelor lungi sau sinuoase
(iliacă externă, femurală superficială), dar oferă
o forta radială mai mică
 D. Baloanele şi stenturile farmacologic active,
acoperite cu substanţe antineoplazice, citotoxice
sau imunosupresoare, au arătat rezultate
promiţătoare privind patenţa vaselor tratate
E. Stenturile sunt utilizate cu predilectie pentru
zonele cu flexie amplă, cum ar fi articulaţiile
şoldului sau genunchiului pentru a mentine
permeabilitatea vasului
F. Stentarea nu este o procedura care poate insoti
angioplastia transluminala percutanata
G. Procedura de stentare se desfasoara numai sub
anestezie generala
H. Stenturile sunt expuse riscului de fractură, de
aceea trebuie precauţie la plasarea acestora în
zone cu flexie amplă, cum ar fi articulaţiile
şoldului sau genunchiului.
I. Stentarea asigura mentinerea permeabilitatii fara
risc de restenoza
J. Stenturile sunt destinate numai procedurilor
endovasculare de revascularizare coronariana
71. Procedurile endovasculare in boala arteriala periferica:
A. Angioplastia vaselor infrapopliteale este o
varianta de revascularizare pentru toti pacientii
care prezinta tromboze ale arterelor tibiale
B. Angioplastia vaselor infrapopliteale este o
varianta de revascularizare pentru pacientii care
prezinta solutie prin bypass limitată sau în
scopul vindecării unui ulcer limitat la nivelul
piciorului.
C. Angioplastia vaselor infrapopliteale şi tibiale
este rezervată în general pacienţilor care
prezintă riscuri chirurgicale ridicate
D. Pentru revascularizarea endovasculara
infrainghinala sunt utilizate mai multe tehnici,
incluzând PTA/stentare, angioplastie
subintimală, aterectomie, baloane şi tentare cu
stenturi farmacologic active
E. Progresul bolii aterosclerotice nu mai afectează
rezultatele pe termen lung ale procedurilor
endovasculare odata obtinuta recanalizarea
F. Procedura de stentare se desfasoara numai sub
anestezie generala
G. Progresul bolii aterosclerotice afectează
rezultatele pe termen lung ale procedurilor
endovasculare
H. Intervenţiile iliace de revascularizare
endovasculara au crescut necesitatea utilizarea
reconstrucţiilor aortofemurale deschise datorita
complicatiilor intraprocedurale
I. Intervenţiile iliace de revascularizare
endovasculara au redus utilizarea
reconstrucţiilor aortofemurale deschise
J. Angioplastia percutanata a vaselor
infrapopliteale se poate realiza numai impreuna
cu angioplastia percutanata a arterelor
coronariene
72. Tratamentul chirurgical deschis al bolii arteriale
periferice:
A. Bypass in situ in care valvele venei sunt distruse
cu un valvulotom
B. Bypass cu grefon sintetic
C. Bypass cu grefon venos inversat
D. Revascularizare endovasculară cu stentare
E. Angioplastia percutanata a vaselor
infrapopliteale
 F. Angioplastiei transluminale percutanate
G. Crosectomie venă safenă asociată cu stripping
H. Endarterectomia (excizia peretelui mterial
bolnav, incluzând endoteliul, placa stenozantă şi
o porţiune a mediei)
I. Simpatectomia toracică
J. Procedurile de bypass aortobifemural
73. Amputatia in boala arteriala periferica:
A. Simpatectomia creste sansele de vindecare a
unei amputatii distale
B. Indicaţia adecvată a nivelului de amputaţie este
importantă pentru a asigura vindecarea plăgii.
C. Amputatia poate fi singura opţiune la unii
pacienţi cu durere de repaus severă , sau
gangrenă, care nu sunt candidaţi pentru
revascularizare
D. Amputatia poate fi indicata in leziuni
superficiale cu potential de revascularizare
precedandu-le pe acestea
E. Amputaţiile distale includ amputaţiile de degete,
transmetatarsiene şi Syme (gleznă)
F. Cu cât amputaţia este mai distală, cu atât
potenţialul de reabilitare este mai bun
G. Cu cât amputaţia este mai proximala, cu atât
potenţialul de reabilitare este mai bun
H. Nivelul de amputatie nu depinde de nivelul pana
la care se mentine vascularizatia ci de tehnica
operatorie
I. Vindecarea bontului de amputatie este
independent de nivelul de vasculariare
membrului
J. Dacă fluxul arterial este inadecvat şi nu poate fi
efectuat un bypass a1terial, atunci poate fi
necesară o amputaţie sub nivelul genunchiului
(gambă sau transtibială) sau deasupra
genunchiului (coapsă).
74. Tratamentul chirurgical al bolii arteriale periferice:
A. Endarterectomia de arteră femurală comună
devine o tehnică din ce în ce mai importantă în
procedurile hibride, atunci când este asociată fie
cu stentarea iliacă, fie cu angioplastia sau
stentarea afs
B. Procedurile de bypass sunt principalul tratament
chirurgical pentru boala arteriala periferica
C. Endarterectomia are o utilitate mai limitată în
tratamentul boala arteriala periferica la
membrele inferioare
D. Procedura de simpatectomie este principala
procedura de revascularizare in boala arteriala
periferica
E. Procedurile hibrid care asociaza crosectomia si
strippingul venei safene sunt din ce in ce mai
utilizate in tratamentul bolii arteriale periferice
F. Endarterectomia este tratamentul chirurgical
standard pentru ateroscleroza bifurcaţiei
carotidiene
G. Simpatectomia si stentarea sunt tratamentul de
electie in boala arteriala periferica
H. Boala ocluzivă aotoiliacă poate fi tratată prin
bypass aortobifemural, deşi tehnicile
endovasculare sunt metodele actuale de elecţie
pentru tratamentul majorităţii pacienţilor
I. Bypassul aortobifemural poate fi practicat
numai utilizand material autolog
J. Bypassul este tratamentul chirurgical standard
pentru ateroscleroza bifurcaţiei carotidiene
75. Bypassurile extra-anatomice:
A. Bypassuri femuro-femurale
B. Se realizează utilizând proteze sintetice
tunelizate de la o arteră la cealaltă prin ţesutul
celular subcutanat
C. Bypassuri femuro-tibiale
D. Patenţa bypassurilor extra-anatomice este mai
buna fata de cea a bypassurilor aortofemurale
E. Bypassurile axilo-femurale
F. Patenţa bypassurilor extra-anatomice este mai
redusă în comparaţie cea a bypassurilor
aortofemurale
G. Bypassuri femuro-poplitee
H. Bypassuri ilio-femurale
I. Bypassuri brahio-cubital
J. Ocluziile se pot produce datorită hiperplaziei
neointimale, datorită progresiei bolii la nivel
distal de anastomoză, dar şi dacă grefonul are
lungime mare sau este comprimat sau angulat în
tunelul subcutanat
76. Afirmații corecte referitoare la indicele glezna braț
(IGB):
A. În timpul exercițiului de mers pe o bandă de
alergare, IGB va scădea la pacienţii cu
claudicaţie atunci când apar simptomele
B. Presiunea la care un semnal „reapare" în timpul
deflației manșetei este presiunea sistolică din
interiorul arterei
C. Rezultă din împărțirea presiunii de la nivelul
arterei brahiale la presiunea arterială sistolică a
arterelor tibiale
D. Necesită utilizarea unei manșete și a unui aparat
de Doppler bidirectional
E. Rezultă din împărțirea presiunii de la nivelul
gleznei la presiunea arterială sistolică de la
nivelul arterei brahiale
F. Are la baza calcularea presiunii arteriale la
nivelul brațului și a gleznei
G. Are la baza calcularea presiunii arteriale la
nivelul pumnului și a gleznei
H. IGB normal <0,1
I. În timpul exercițiului de mers pe o bandă de
alergare, IGB va crește la pacienţii cu
claudicaţie atunci când apar simptomele
J. Pentru a obține valorile presionale ne este
suficientă utilizarea unui tensiometru
77. Tratamentul în boala ocluzivă aorto-iliacă:
A. Medicatie venotonica
B. Simpatectomie toracica
C. Bypassuri extra-anatomice
D. Terapie medicală
E. Pansamente ale leziunilor trofice insoțite de
contenție în ciorapi compresivi
F. Endarterectomie carotidiana
G. Tehnicile endovasculare
H. Bypass cu o combinaţie de incizii abdominale şi
inghinale prin care se plasează retroperitoneal o
grefă protetică, care este suturală la aorta
infrarenală şi tunelizată la ambele a1tere
femurale
I. Bypass aortobifemural
J. Bypass carotido-axilar
78. Tratamentul în boala ocluzivă infrainghinală:
A. Pansamente ale leziunilor trofice insoțite de
contenție în ciorapi compresivi
B. Bypass cu grefon sintetic
 C. Terapie medicală
D. Endarterectomie carotidiana
E. Angioplastia transluminală percutanată
F. Bypass in situ in care valvele venei sunt distruse
cu un valvulotom
G. Bypass aortobifemural
H. Simpatectomie toracica
I. Bypass carotido-axilar
J. Bypass cu grefon venos inversat
79. Complicaţiile intervenției de bypass arterial:
A. Tromboembolism pulmonar
B. Limforagia
C. Complicaţii cardiopulmonare grave
D. Sângerarea postoperatorie de la nivelul
anastomozelor
E. Tromboza grefonului
F. Amaurosis fugax
G. Flebita de cateter
H. Infecția urinară
I. Tromboza venoasa profunda
J. Infecţia plăgilor
80. Urmatoarele afirmații despre conductul autolog pentru
bypassurile arteriale sunt adevărate:
A. Vena safenă mare poate fi folosită pentru bypass
fie inversată, fie in situ
B. Grefoanele sintetice au permeabilitate mai mare
si rată de complicații mai reduse fiind alegerea
principală pentru practicarea bypass-urilor
distale
C. Vena safenă mare poate fi utilizata la bypass
recoltată şi inversată, astfel încât valvele venei
să fie în aceeaşi direcţie cu fluxul atterial
D. Vena safenă mare este cel mai des folosită
pentru practicarea bypass-urilor aorto-
bifemurale
E. Conductul autolog poate fi un grefon de Dacron
sau un grefon de poli-tetra-fluoro-etilenă
(PTFE)
F. Dezavantajele unui bypass in situ includ
leziunea endotelială în timpul trecerii
valvulotomului şi posibilitatea păstrării unei
cuspe a unei valve (valvă păstrată).
G. Opțiunea alegerii venei safene mari este luată în
calcul după epuizarea capitalului venos de la
mambrele superioare (venele cefalice şi
bazilice)
H. Un bypass în care vena safenă este lăsată în
poziţia normală anatomică, iar valvele venei
sunt distruse cu un valvulotom se numeste in
situ.
I. Vena safenă contralaterală poate fi utilizată în
cazul în care este disponibilă
J. Menținerea funcționalității valvelor venei safene
mari este necesară pentru funcționalitatea unui
bypass in situ
81. Care din următoarele afirmații referitoare la anatomia
sistemului venos sunt adevărate:
A. Venele membrelor sunt clasificate in vene
superficiale si profunde
B. Sistemele venoase superficial si profund sunt
legate intre ele prin vene perforante
C. Sistemul venos superficial al membrelor
inferioare este alcatuit din venele safene mare,
mica si afluentii acestora
 D. Venele perforante dirijeaza sangele din sistemul
profund catre sistemul superficial
E. Sistemul venos este impartit in 3 componente:
central, periferic si superficial
F. Vena femurala superficiala este componenta a
sistemului venos superficial
G. Sistemul venos este impartit in 2 componente:
centrala si periferica
H. Valvele venoase previn refluxul sangelui in
periferie in ortostatism
I. Sistemul venos central este format din venele
cave superioara si inferioara
J. Gamba are trei vene profunde principale
82. Factorii de risc pentru tromboza venoasa profunda
sunt :
A. Hipertensiunea arteriala
B. Hipotensiunea arteriala
C. Stari de hipercoagulabilitate
D. Fumatul
E. Sarcina
F. Leziunile endoteliale venoase
G. Utilizarea de contraceptive orale
H. Leziunile endoteliale arteriale
I. Staza venoasa
J. Limfedemul
83. Tromboza venoasă superficială :
A. Intereseaza vena femurala superficiala
B. Provoaca edem pe traiectul venos
C. Provoaca eritem pe traiectul venos
D. Extragerea trombului nu amelioreaza durerea
E. Este insotita de durere
F. Provoaca sensibilitate de-a lungul traiectului
venos
G. Trombectomia pentru venele superficiale
trombozate nu reduce pigmentarea cutanata
H. Nu este indicata excizia trombului
I. Heparinoterapia nu este indicata in nici o
situatie
J. Antiifnflamatoarele nesteroidiene nu au efect
84. Tromboza venoasa profunda :
A. Ultrasonografia Doppler poate caracteriza flxuul
sanguin venos si vizualiza trombul
B. Daca testul D-Dimerilor peste pozitiv, nu se mai
efectueaza ecografie
C. Durerea in gamba precipitata de extensia
ventrala a piciorului reprezinta semnul Homans
D. Acuratetea ecografiei Doppler este foarte buna
la nivelul venelor tibiale
E. Examenul clinic evidentiaza edem sau durere
unilaterala
F. Dozarea D-Dimerilor este un test screening
specific pentru TVP
G. Sindromul May Turner reprezinta tromboza
venoasa profunda la nivelul membrului inferior
stang datorita compresiei venei iliace stangi prin
bifurcatia aortica si incrucisarea cu artera iliaca
dreapta
H. Acuratetea ecografiei Doppler este redusa la
nivelul venelor tibiale
I. Venografia este frevent efectuata pentru un
diagnostic de TVP
J. Tomografia computerizata cu substanta de
contrast identifica tromboza venei cave
85. Evaluarea stărilor de hipercoagulabilitate la pacinții cu
tromboză venoasă profundă spontană se face prin
măsurarea:
 A. Antitrombina III A. Reducerea riscului de aparitie a hipertensiunii
B. Proteina T arteriale
C. Factor V Leiden B. Reducerea riscului de accident vascular cerebral
D. Mutatia genei protrombinei C. Prevenirea cresterii trombului venos
E. Proteina S D. Reucerea riscului de embolie pulmonara
F. Calcemie E. Reducerea riscului de insuficienta renala
G. Glicemie F. Reducerea riscului de insuficienta venoasa
H. Potasemie cronica
I. Proteina C G. Reducerea riscului de amputatie
J. Factorul VII Leiden H. Reducerea riscului de aparitie a sindromului
86. Profilaxia trombozei venoase profunde : post-trombotic
A. Masurile profilactice prin terapie mecanica I. Reducerea afectarii valvelor venoase profunde
constau in dispozitive de compresie segmentara J. Reducerea riscului de infarct miocardic
intermitenta 88. Contraindicatiile terapiei anticoagulante in tromboza
B. Metodele profilactice preoperatorii nu reduc venoasa profunda includ :
riscul de TVP A. Diatezele hemoragice
C. Este indicata la pacientii supusi unei interventii B. Tromboza venoasa recidivata
chirurgicale majore C. Hipertensiunea arteriala
D. Nu este indicata la pacientii cu cancer D. Insuficienta renala cronica
E. Terapie farmacologica cu heparina sau E. Sarcina
warfarina F. Interventiile chirurgicale recente
F. Nu este indicata la pacientii cu TVP in G. Supresia medulara post-chimioterapie
antecedente H. Ulcerele gastrointestinale
G. Este indicata la pacientii cu antecedente de TVP I. Infarctul de miocard recent
H. Nu trebuie utilizata de rutina la pacientii supusi J. Accidentul vascular cerebral recent
unei interventii chirurgicale majore 89. Terapia trombolitica in tromboza venoasa profunda :
I. Nu este indicata mobilizarea precoce A. Trombectomia chirurgicala este frecvent
postoperatorie indicata
J. Mobilizarea precoce postoperatorie reduce B. Este recomandata la pacientii cu risc crescut de
riscul de TVP sangerare
87. Obiectivele tratamentului trombozei venoase profunde C. Este indicata in tromboza acuta a venei
includ următoarele: mezenterice superioare
 D. Este recomandata la pacientii cu TVP I. Angiografia pulmonara
iliofemurala cu simptome de maxim 14 zile J. Ultrasonografie
E. Este indicata in tromboza venei renale 92. Tratamentul emboliei pulmonare include urmatoarele :
F. Este indicata in tromboza venei subclavii A. Anticoagulare
G. Trombectomia mecanica are multe B. Plasarea unui filtru provizoriu in vena cava
contraindicatii inferioara
H. Este recomandata la pacientii cu TVP C. Antihipertensive
iliofemurala cu simptome de mai mult de 14 zile D. Plasarea unui filtru in vena cava superioara
I. Dispozitivele de trombectomie mecanica reduc E. Tromboliza
complicatiile provocate de tromboliza F. Diuretice
J. Este recomandata la pacientii varstnici cu G. Extragerea chirurgicala a trombului din artera
speranta de viata mai mica de 1 an pulmonara este singura posibilitate de tratament
90. Tabloul clinic in embolia pulmonara include : in embolia pulmonara
A. Tuse H. Plasarea unui filtru permanent in vena cava
B. Durere in epigastru inferioara
C. Bradicardie I. Suport inotrop
D. Tahipnee J. Procoagulante
E. Disfunctie ventriculara stanga 93. Simptomele cauzate de venele varicoase superficiale
F. Durere toracica sunt următoarele:
G. Dispnee A. Tromboflebita superficiala
H. Durere lombara B. Tromboflebita profunda
I. Tahicardie C. Sangerare la nivelul venelor superficiale (fistule
J. Bradipnee vasculo-cutanate)
91. Diagnosticul emboliei pulmonare : D. Crampe noturne
A. Electrocardiografia deceleaza disfunctia E. Raceala tegumentelor
ventriculara dreapta F. Senzatie de greutate si oboseala dupa
B. Scitntigrafie de ventilatie-perfuzie ortostatism prelungit
C. Radiografia pulmonara G. Edem perimaleolar
D. Tomografie computerizata toracica H. Gangrena
E. Punctie pleurala I. Claudicatie intermitenta
F. Spirometrie J. Durere la mers
G. Masurarea tensiunii arteriale 94. Diagnosticul venelor varicoase poate fi stabilit prin
H. Punctie pericardica următoarele:
 A. Arteriografie J. Necroza cutanata
B. Examen clinic 97. Diagnosticul insuficientei venoase cronice poate fi
C. Cistoscopie stabilit prin:
D. Toracoscopie A. Angio-RMN
E. Limfografie B. Pletismografie
F. Pletismografie C. Toracoscopie
G. Ultrasonografie Doppler cu examenul D. Arteriografie
competentei valvulare E. Cistoscopie
H. Ultrasonografie Doppler F. Laparoscopie
I. Laparoscopie G. Ultrasonografie Doppler
J. Venografie H. Angio-CT
95. Metode de tratament al varicelor primare: I. Limfografie
A. Strippingul venei bazilice J. Examen clinic
B. Strppingul venei safene interne 98. Tratamentul insuficienței venoase cronice include:
C. Ablatia endovenoasa cu radiofrecventa sau laser A. Vasodilatatoare
D. Embolectomia cu sonda Fogarty B. Vasoconstrictoare
E. Scleroterapia cu spuma ghidata ecografic C. Hipolipemiante
F. Strippingul venei femurale superficiale D. Strippingul venelor cu reflux
G. Flebectomia venelor tributare safenei E. Plastie cu piele libera despicata
H. Ligaturarea venei safene la rasul venei femurale F. Ligatura venelor perforante
I. Ligatura venei safene interne este contraindicata G. Antihipertensive
J. Varicele primare nu se trateaza H. Ciorapi de contentie elastica
96. Manifestările clinice ale insuficienței venoase cronice I. Blocante de calciu
sunt următoarele: J. Tratamentul local al ulcerelor venoase
A. Edem cronic al membrelor inferioare 99. Terapia warfarinica in tromboza venoasa profunda are
B. Hiperpigmentare urmatoarele caracteristici:
C. Limfedem bilateral A. Warfarina inhiba factorii independenti de
D. Ulceratii venoase vitamina K
E. Dilatatii varicoase B. Este monitorizata pentru a mentine un INR intre
F. Phlegmasia coerulea dolens 2 si 3
G. Lipodermatoscleroza C. Poate determina necroza cutanata cu pierderi
H. Phlegmasia alba dolens semnificative de piele
I. Limfedem unilateral
 D. La initierea terapiei cu heparina se opreste
administrarea heparinei
E. Este contraindicata in diatezele hemoragice
F. Warfarina inhiba factorii dependenti de
vitamina K
G. Este indicata la pacientii cu accident vascular
cerebral recent
H. Este indicata in diatezele hemoragice
I. Este monitorizata pentru a mentine un INR egal
cu 1
J. Anticoagularea cu heparina este mentinuta la
inceputul terapiei cu warfarina
100. Anticoagulantele orale noncumarinice:
A. Determina anticoagulare dupa 48 ore de la
administrare
B. Nu determina sangerare
C. Nu necesita heparinizare inainte de initierea
tratamentului
D. Au riscuri similare de sangerare ca la warfarina
E. Necesita monitorizarea INR
F. Au biodisponibilitate stabila
G. Nu sunt indicate in tratamentul trombozei
venoase profunde
H. Modifica factorii anticoagulanti -proteina C si S
I. Permit anticoagulare imediata
J. Nu necesita monitorizarea INR
101. Majoritatea infecțiilor chirurgicale:
A. Se tratează obligatoriu şi exclusiv cu antibiotice
B. Tratamentul necesită frecvent evacuare
C. Tratamentul necesită frecvent incizie
D. Nu impun niciodată explorare chirurgicală de
urgenţă
E. Nu sunt invazive
F. Nu sunt complexe
G. Sunt comunitare
H. Tratamentul necesită frecvent drenaj
I. Necesită tratament simplu
J. Apar doar după un gest chirurgical.
102. Factorii de risc care cresc incidenţa infecțiilor
chirurgicale NU includ:
A. Hipertensiunea arterială
B. Contaminarea
C. Vărsta tânără
D. Zodia pacientului
E. Vaccinarea
F. Ţesutul necrotic
G. Hematomul de plagă
H. Corpii străini
I. Obezitatea
J. Alimentaţia la sân a nou-născutului
103. Tratamentul sistemic cu corticosteroizi:
A. are asupra riscului de apariţie a unei infecţii
chirurgicale un efect opus chimioterapiei din
managementul pacientului cu cancer
B. are asupra riscului de apariţie a unei infecţii
chirurgicale un efect opus imunosupresiei post-
transplant
C. are asupra riscului de apariţie a unei infecţii
chirurgicale un efect similar chimioterapiei din
managementul pacientului cu cancer
D. nu este niciodată administrat în vreo afecţiune
E. este frecvent administrat în numeroase afecţiuni
F. este un factor de risc în apariţia infecţiilor
chirurgicale
G. nu este un factor de risc în apariţia infecţiilor
chirurgicale
 H. are asupra riscului de apariţie a unei infecţii
chirurgicale un efect similar imunosupresiei
post-transplant
I. va scădea riscul ca pacientul să dezvolte o
infecţie chirurgicală
J. va creşte riscul ca pacientul să dezvolte o
infecţie chirurgicală
104. Pregătirea mecanică preoperatorie:
A. Elimină necesitatea îndepărtării ţesuturilor
devitalizate în timpul operaţiei
B. Este importantă în reducerea infecțiilor de plagă
operatorie
C. Asigură o hemostază corectă intraoperatorie
D. Include duş cu săpun sau soluţii antiseptice cu o
seară înaintea intervenţiei chirurgicale
E. Este necesară pentru minimizarea potenţialului
de contaminare
F. Trebuie să includă îndepărtarea prin tundere, nu
prin radere a părului din câmpul operator
G. Obligă la îndepărtarea părului imediat înaintea
intervenţiei programate
H. Trebuie efectuată cu cel puţin o săptămână
înaintea intervenţiei chirurgicale
I. Se realizează imediat postoperator
J. Nu are nici un rol în reducerea infecțiilor de
plagă operatorie
105. Administrarea de antibiotice PREOPERATOR:
A. Trebuie adaptată în funcţie de amploarea
intervenţiei chirurgicale
B. Trebuie să atingă concentraţia maximă în
circulaţie şi ţesuturi la momentul efectuării
inciziei
C. Trebuie administrată în momentul efectuării
inciziei
D. Trebuie dozată adecvat
E. Nu este niciodată necesară administrarea unor
doze suplimentare de antibiotic
F. Reduce rata de infecţii de plagă chirurgicală
G. Trebuie continuată TOTDEAUNA postoperator
minim 3-4 zile
H. Trebuie adaptată în funcţie de potenţialii
germeni patogeni
I. Nu depinde de tipul intervenţiei chirurgicale
J. Nu se va utiliza niciodată în cazul intervenţiilor
curate
106. Clasificarea plăgilor chirurgicale după nivelul
de contaminare include:
A. Tipul de anestezie (locală, loco-regională,
generală)
B. Plaga curat-contaminată (ex. rezecția electivă a
colonului, explorarea căii biliare principale)
C. Plaga curată (ex. hernie inghinală,
tiroidectomie)
D. Plaga contaminată (ex. contaminare cu conţinut
GI în intervenţiile elective)
E. Plaga curat-contaminată (ex. drenarea abcesului
intraabdominal)
F. Tipul de pregătire preoperatorie
G. Plaga murdară (ex. drenarea abcesului
intraabdominal)
H. Antisepticul folosit
I. Frecvenţa deceselor postoperatorii (mortalitatea)
J. Tipul probabil de contaminare bacteriană, sursa
contaminării, frecvența infecţiei
107. Utilizarea perioperatorie a antibioticelor:
 A. Nu este necesară în plăgile murdare
B. pentru a trata o infecţie, se începe numai după
documentarea sensibilității bacteriene la un
antibiotic specific prin antibiogramă
C. În chirurgia tubului digestiv inferior necesită
adăugarea acoperirii anaerobilor
D. Este indicată şi în plăgile curate dacă se folosesc
materiale protetice
E. Este terapeutică în cazul plăgilor murdare
F. Se bazează iniţial pe anticiparea potenţialilor
germeni patogeni care ar putea determina o
infecţie
G. În chirurgia tubului digestiv superior necesită
acoperire Gram-pozitivă şi Gram-negativă
H. impune obligatoriu schimbarea antibioticului
după 24-48 ore pentru a evita instalarea
rezistenței microbiene la antibioticul respectiv.
I. Este continuată obligatoriu minim 7 zile
postoperator
J. efectuată mai mult de 24 de ore previne
rezistenţa bacteriană şi aduce beneficii
suplimentare în ceea ce priveşte apariţia
infecţiei de plagă chirurgicală
108. După modul de dobândire, infecţiile
chirurgicale:
A. pot fi grupate în: comunitare sau
intraspitaliceşti.
B. Nosocomiale nu sunt asociate cu o creştere
semnificativă a morbidităţii şi mortalităţii
C. comunitare sunt de regulă motivul pentru care
pacientul necesită tratament.
D. Nosocomiale vor afecta cel puţin 50% dintre
pacienții spitalizați
E. Nosocomiale sunt cele dobândite în spital ca
urmare a actului medical sau în timpul
tratamentului
F. Nosocomiale nu au un prognostic influenţat de
alegerea antibioterapiei empirice.
G. dobândite în comunitate sunt procese infecţioase
care debutează înainte de spitalizare
H. Nosocomiale nu pot fi prevenite
I. Nosocomiale sunt de departe cele mai rare
complicații care afectează pacienții spitalizați
J. Dobândite în spital apar ca urmare a actului
medical sau în timpul tratamentului
109. Febra postoperatorie:
A. precoce de regulă răspunde la exerciţii de
respiraţie profundă şi la eliminarea secreţiilor
din căile respiratorii prin expectoraţie
B. impune iniţierea imediată a tratamentului cu
antibiotice
C. apărută tardiv poate avea drept cauze o flebită la
nivelul cateterului intravenos sau o
tromboflebită profundă
D. datorată infecţiilor profunde sau abceselor
permite identificarea foarte precoce a cauzei
E. apărută tardiv poate avea drept cauze o infecţie
de plagă sau de tract urinar
F. nu necesită identificarea unei surse infecţioase
specifice pentru a începe tratamentul cu
antibiotice.
G. medicamentoasă este cel mai frecvent întâlnită
H. poate fi un indicator timpuriu al dezvoltării unei
infecţii
I. precoce este, de obicei, rezultatul atelectaziei
pulmonare
 J. medicamentoasă trebuie luată în considerare
înaintea oricăror alte cauze posibile.
110. Infecţiile de plagă chirurgicală:
A. profunde sunt cele mai frecvente
B. superficiale sunt diagnosticate în majoritatea
cazurilor clinic, prin examinarea inciziei şi a
tegumentelor înconjurătoare care vor prezenta
eritem şi drenaj purulent.
C. sunt infecţii dobândite înainte de internarea în
spital
D. profunde sau cele cu extindere în cavităţi sau
organe, prezintă febră şi/sau leucocitoză
E. profunde variază clinic de la o simplă celulită
locală la o infecţie francă a întregii plăgi
superior de fascii.
F. determină costuri de îngrijire mai ridicate şi
perioade de spitalizare prelungite
G. nu sunt infecţii nosocomiale
H. profunde se tratează cu antibiotice aplicate local
şi pansament revulsiv
I. reprezintă aproximativ 20% din totalul
infecţiilor dobândite în spital
J. pot fi împărţite în subcategorii în funcţie de
profunzinea afectării infecţioase a ţesuturilor
111. Infecţiile de plagă chirurgicale superficiale:
A. prezintă eritem şi drenaj purulent la examinarea
inciziei şi tegumentelor înconjurătoare
B. de tip celulită sunt tratate inclusiv cu antibiotice
per-os (acoperire Gram-pozitivă)
C. nu necesită niciodată redeschiderea plăgii
D. necesită drenaj ghidat CT
E. sunt cel mai frecvent tip de infecţie de plagă
chirurgicală
F. necesită totdeauna debridarea chirurgicală a
ţesutului necrotic
G. sunt extinse la muşchi şi fascii
H. din punct de vedere clinic, variază de la o
simplă celulită locală la o infecţie francă a
întregii plăgi superior de fascii
I. au risc de eviscerare
J. cu evacuări purulente necesită redeschiderea
chirurgicală a plăgii
112. Infecţiile de plagă chirurgicale profunde:
A. pot duce la necroză fascială şi la dehiscență
B. necesită frecvent debridarea chirurgicală a
țesutului necrotic.
C. nu produc niciodată pierderi extinse de ţesut
D. nu necesită niciodată debridare radicală şi
antibioterapie intravenosă cu spectru larg
E. necesită ca durata antibioterapiei să fie mai
lungă de 10 zile de la încetarea febrei şi a
leucocitozei
F. mai severe se pot răspândi de-a lungul planului
fascial, provocând necroză fascială, infecţie
sistemică și sepsis
G. sunt extinse la muşchi şi fascii
H. necesită redeschiderea plăgilor
I. impun aplicarea de antibiotice local, în plagă, cu
acoperire Gram-pozitivă
J. permit întotdeauna reconstrucția facilă a
peretelui abdominal
113. Infecţiile intracavitare sau
intraparenchimatoase:
A. nu pot fi drenate percutanat folosind ghidaj
radiologic
B. includ peritonita secundară
 C. cu sursă de contaminare activă provenită de la
dehiscenţe anastomotice nu necesită
reintervenţie chirurgicală.
D. includ abcesul intraabdominal
E. cu sursă de contaminare activă provenită de la
dispozitive implantate şi infectate nu necesită
reintervenţie chirurgicală.
F. include empiemul.
G. nu necesită vreodată computer tomografie
H. administrarea empirică de antibiotice cu spectru
larg ar trebui să înceapă imediat după stabilirea
diagnosticului
I. sunt adesea consecința unui control inadecvat al
sursei inițiale de contaminare bacteriană.
J. infecţiile intratoracice sunt totdeauna
polimicrobiene
114. Infecţia intra-abdominală postoperatorie:
A. poate avea două forme de manifestare clinică:
peritonita difuză cu sepsis şi abcesul intra-
abdominal localizat
B. trebuie tratată cu antibiotice care să acopere în
mod corespunzător patogenii inerenţi sursei de
contaminare
C. are ca pas obligatoriu în planul de tratament
controlul surselor primare
D. după un control adecvat al sursei primare, durata
antibioterapiei trebuie să fie mai lungă de 10
zile de la încetarea febrei şi a leucocitozei
E. poate avea două forme de manifestare clinică:
empiemul şi celulita
F. poate fi tratată cu antibiotice aplicate local, în
plagă
G. după un control adecvat al sursei primare, durata
antibioterapiei nu trebuie să fie mai lungă de 2
zile de la încetarea febrei şi a leucocitozei
H. nu necesită controlul surselor primare
I. este suficient tratată cu antibioterapie sistemică
J. nu poate fi tratată doar cu antibioterapie
sistemică
115. Peritonita difuză cu sepsis:
A. are drept cei mai importanți indicatori ai
necesității reintervenției durerea abdominală
difuză, apărarea musculară, febra, leucocitoza şi
starea toxico-septică (mai degrabă decât
investigaţiile imagistice)
B. este o formă de manifestare clinică a infecţiilor
intra-abdominale postoperatorii
C. are drept cei mai importanți indicatori ai
necesității reintervenției investigaţiile imagistice
(mai degrabă decât durerea abdominală difuză,
apărarea musculară, febra, leucocitoza şi starea
toxico-septică)
D. nu este niciodată asociată cu perforaţia şi
vărsarea conţinutului enteric sau biliar în
cavitatea peritoneală
E. nu este niciodată asociată cu dehiscenţa majoră
a unei anastomoze intestinale
F. nu este o formă de manifestare clinică a
infecţiilor intra-abdominale postoperatorii
G. nu impune vreodată reintervenţia pentru
controlul sursei
H. este, de obicei, asociată cu sau cu perforaţia şi
vărsarea conţinutului enteric sau biliar în
cavitatea peritoneală
 I. este, de obicei, asociată cu dehiscenţa majoră a
unei anastomoze intestinale
J. impune cel mai adesea reintervenţia pentru
controlul sursei
116. Abcesul intra-abdominal localizat:
A. este decelat la CT cu contrast sub forma unei
mase solide intens vascularizate
B. are ca metodă terapeutică de elecție
antibioterapia cu spectru larg
C. rezultă din scurgeri anastomotice mici sau din
contaminări intraoperatorii
D. are ca test de diagnostic cel mai util CT-ul cu
contrast enteric şi intravenos
E. nu apare niciodată postoperator
F. nu poate fi sugerat de date clinice
G. are ca test de diagnostic cel mai util ecografia
abdominală
H. are ca metodă terapeutică de elecție drenajul
percutan, ghidat ecografic sau CT
I. trebuie căutat în caz de febra persistentă,
leucocitoză sau ileus
J. este decelat la CT cu contrast sub forma unei
colecții lichidiene bine organizată cu contrast
periferic
117. În abcesul intra-abdominal localizat:
A. controlul surselor primare reprezintă un pas
obligatoriu în planul de tratament
B. controlul sursei prin reintervenție nu este
necesar atunci când există o sursă de
contaminare continuă, precum o perforație
intestinală sau o scurgere anastomotică sau o
fistulă
C. controlul sursei prin reintervenție nu este
necesar atunci când există progresie spre
peritonită generalizată
D. controlul sursei prin reintervenție este necesar
atunci când există o sursă de contaminare
continuă, precum o perforație intestinală sau o
scurgere anastomotică sau o fistulă
E. controlul sursei prin reintervenție nu este
necesar atunci când există țesut devitalizat care
necesită debridare
F. controlul sursei prin reintervenție este necesar
atunci când există țesut devitalizat care necesită
debridare
G. controlul sursei prin reintervenție este necesar
atunci când există progresie spre peritonită
generalizată
H. controlul sursei prin reintervenție nu este
necesar atunci când există eșuarea drenării
percutanate
I. controlul sursei prin reintervenție este necesar
atunci când există eșuarea drenării percutanate
J. controlul surselor primare nu reprezintă un pas
obligatoriu în planul de tratament
118. Care afirmatii privind sterilizarea sunt corecte:
A. Iradierea este cea mai frecventa metoda de
sterilizare chimica
B. Cele mai folosite metode fizice sunt caldura si
radiatiile
C. Nu presupune distrugerea formelor sporulate
D. Realizeaza distrugerea formelor vegetante si
sporulate
E. Nu se poate realiza prin metode chimice
 F. Metodele chimice includ vaporii de etilen dioxid
sau glutaraldehida
G. Cea mai utilizata metoda fizica este prin etilen
dioxid
H. Se poate face prin metode fizice si chimice
I. Realizeaza disctrugerea completa si in totalitate
a microbilor
J. Realizeaza distrugerea doar a formelor
vegetante
119. Sterilizarea prin căldură uscata:
A. Sterilizarea se poate face la 160 grade Celsius
pentru 20 minute
B. Flambarea duce la degradarea rapida a
instrumentelor metalice
C. Include utilizarea etuvei cu aer cald
D. Sterilizarea la etuva presupune o temperatura de
160 grade Celsius pentru minim o ora
E. Nu exista o relatie timp-temperatura pentru a
obtine o sterilizare corecta
F. Sterilizarea se poate face la 170 grade Celsius
pentru 30 minute
G. Sterilizarea la etuva presupune o temperatura de
180 grade Celsius pentru minim 30 minute
H. Sterilizarea se poate face la 180 grade Celsius
pentru 60 minute
I. Flambarea este cea mai frecventa metoda de
sterilizare prin caldura uscata
J. Sterilizarea la etuva presupune o temperatura de
170 grade Celsius pentru minim 40 minute
120. Sterilizarea prin caldura uscata la etuva:
A. se poate utiliza pentru textile
B. unul din avantaje este ca instrumentele sunt
uscate la finalul sterilizarii
C. se poate utiliza pentru sterilizarea solutiilor
perfuzabile
D. verificarea sterilizarii se face prin introducerea
de teste termice sau biologice
E. nu favorizeaza ruginirea obiectelor metalice
ordinare
F. sterilizarea se poate face la o temperatura de 160
grade Celsius timp de minimum o ora
G. se pot steriliza obiecte de sticla termorezistenta,
instrumente metalice, pudre
H. se utilizeaza pentru sterilizarea obiectelor din
silicon
I. nu necesita verificarea sterilizarii
J. verificarea sterilizarii se face prin introducerea
de termocupluri
121. Sterilizarea prin caldura umeda:
A. fierberea realizeaza temperaturi care distrug
sporii bacterieni
B. nu necesita crestere de presiune
C. este cea mai eficienta metoda de sterilizare
pentru materialele care rezista la caldura si
umezeala
D. necesita cresterea concomitenta cu temperatura
si a presiunii
E. fierberea nu realizeaza temperaturi care sa
distruga sporii bacterieni
F. autoclavul este un recipient rezistent la presiune,
izolat termic de mediul înconjurator, cu
posibilitati de închidere etansa
G. este cea mai eficienta metoda de sterilizare
pentru materialele care sunt sensibile la caldura
si umezeala
H. se realizeaza prin etuva
 I. se realizeaza prin autoclav
J. nu se poate utiliza pentru textile
122. Sterilizarea la autoclav:
A. Parametrii de sterilizare la autoclav pot fi: o
atmosfera si 120 grade celsius
B. Parametrii de sterilizare la autoclav pot fi: trei
atmosfere si 144 grade celsius
C. Parametrii de sterilizare la autoclav pot fi: doua
atmosfere si 120 grade celsius
D. Materialele se introduc neambalate
E. materialul de sterilizat trebuie introdus gata
ambalat într-un material protector dar permeabil
la vapori
F. Parametrii de sterilizare la autoclav pot fi: doua
atmosfere si 136 grade celsius
G. Nu exista o corelatie intre timp si presiunea de
sterilizare la autoclav
H. Parametrii de sterilizare la autoclav pot fi: o
atmosfera si 144 grade celsius
I. Parametrii de sterilizare la autoclav pot fi: trei
atmosfere si 136 grade celsius
J. Timpul si presiunea de functionare a
autoclavelor depind de dimensiunile acestora, de
cantitatea si tipul de material de sterilizat
123. Ce poate fi sterilizat la autoclav?
A. Solutie de glucoza
B. Sonde urinare
C. Pudre
D. Halate chirurgicale
E. Medicamente solide
F. Fire de sutura
G. Medicamente lichide
H. Manusi de cauciuc
I. Ser fiziologic
J. Instrumente metalice
124. Avantajele utilizarii auoclavului sunt:
A. nu necesita verificarea sterilizarii
B. Cost redus
C. Degradarea instrumentelor metalice oxidabile
D. Se asigura uscarea materialului steril
E. Timp lung de sterilizare
F. Necesita uscarea materialului textil
G. Degradarea redusa a materialului de sterilizat
H. Cost crescut
I. Sterilizarea a tot materialului chirurgical
J. Timp redus de sterilizare
125. Sterilizarea prin vapori de etilen oxid:
A. Etilenoxidul este un gaz inflamabil, iritant
pentru mucoasa oculara si respiratorie
B. Etilenoxidul nu produce iritatii ale mucoaselor
C. Necesita aerisirea materialului dupa sterilizare
D. Etilenoxidul este un gaz care fierbe la 107 grade
Celsius
E. Poate fi aplicata doar in mediu spitalicesc
F. Etilenoxidul este un gaz care fierbe la 10.7
grade Celsius
G. Materialul de sterilizat poate fi utilizat imediat
H. Nu distruge formele sporulate
I. Poate fi aplicata in mediu spitalicesc si in cel
industrial
J. Se poate folosi pentru sterilizarea obiectelor
preambalate
126. Ce se poate steriliza prin etilen-oxid?
A. Catetere
B. Solutii perfuzabile
C. Instrumente oftalmologice
 D. Tubulatura din plastic G. Nu este necesara verificarea propriu-zisa
E. Ser fiziologic sterilitatii obiectelor
F. Pudre H. Degradeaza materialul supus la sterilizare
G. Alimente I. Cost redus
H. Materiale fragile termic J. Are o penetrabilitate limitata
I. Medicamente solide 129. Sterilizarea prin glutaraldehida:
J. Sonde urinare A. Se foloseste ca metoda de sterilizare prin
127. Sterilizarea prin radiatii gamma: imersie in solutie 2%
A. Garanteaza o sterilitate perfecta B. Nu distruge bacilii tuberculozei
B. Este utilizata strict in mediu industrial C. Nu necesita instalatii speciale
C. Nu poate fi utilizata pentru tot tipul de material D. Nu poate fi utilizata in mediu spitalicesc
steril E. Solutia are o perioada de valabilitate de 14 zile
D. Este utilizata stric in mediu spitalicesc F. Este recomandata pentru instrumente optice
E. Duce la o radioactivitate reziduala in materiale G. Nu are efecte corozive
F. Este recomandata pentru toate tipurile de H. Necesita instalatii speciale, complexe
material steril I. Necesita imersia in solutie 20%
G. Nu permite sterilizarea unor mari cantitati de J. Permite sterilizarea instrumentarului de
materiale chirurgie laparoscopica
H. Nu duce la impregnare chimica sau temperatura 130. Sterilizarea materialului chirurgical:
inalta A. Manusile de cauciuc se sterilizeaza prin caldura
I. Permite sterilizarea a mari cantitati de material uscata
preambalat B. Materialul textil se poate steriliza prin oxid de
J. Nu asigura o sterilitate perfecta etilena
128. Sterilizarea prin radiatii gamma: C. Materialul de sutura poate fi sterilizat prin
A. Prezinta un risc de iradiere pentru personal si radiatii ionizante
mediu D. Instrumentarul metalic se poate steriliza prin
B. Formeaza compusi toxici cu etilen-oxidul caldura uscata si umeda
C. Nu degradeaza materialul supus sterilizarii E. Sterilizarea seringilor si a acelor se face la
D. Nu se poate utiliza pentru sterilizarea lamelor de autoclav
bisturiu F. Materialul textil este sterilizat prin imersie
E. Nu necesita conditii de siguranta G. Obiectele din cauciuc pot fi sterilizate prin
F. Nu are risc de iradiere pentru personal sau radiatii gamma
mediu H. Materialul de sutura este sterilizat prin fierbere
 I. Sterilizarea seringilor si a acelor se face in
mediu indistrial
J. Obiectele de cauciuc se pot steriliza la etuva
131. Care sunt calitatile antisepticului ideal:
A. Actiune bactericida rapida
B. Spectru bacterian limitat
C. Lipsa de toxicitate
D. Spectru bacterian cat mai larg
E. Sa aiba actiune bactericida lenta
F. Solubilitate in apa in orice proportie
G. Prin metabolizare sa duca la aparitia de compusi
toxici
H. Buna stabilitate chimica
I. Sa fie usor iritant pentru tesuturi
J. Solubilitate in apa la anumite proportii
132. Ce proprietati are o substanta antiseptica?
A. Sa aiba o actiune bacteriostatica rapida
B. Sa fie ieftin
C. Sa aiba efect bacteriostatic doar in prezenta
lichidelor organice
D. Sa nu duca la aparitia de compusi toxici
E. Aspectul cosmetic nu este important
F. Sa fie scump
G. Sa aiba efect bactericid doar in prezenta
lichidelor organice
H. Sa aiba o actiune lenta bactericida
I. Sa aiba proprietati olfactive convenabile
J. Sa aiba efect bactericid si in prezenta lichidelor
organice
133. La ce se utilizeaza substantele antiseptice?
A. Curatarea instrumentarului metalic
B. Dezinfectia plagii chirurgicale
C. Sterilizarea apei
D. Dezinfectarea instrumentelor chirurgicale
E. Sterilizarea plagii chirurgicale
F. Sterilizarea materialului textil
G. Decontaminarea suprafetelor
H. Sterilizarea mainilor chirurgului
I. Dezinfectia pielii inainte de interventia
chirurgicala
J. Spalarea mainilor chirurgului
134. Cand sunt contraindicate substantele
antiseptice?
A. Pe suprafete mari la copil mic mai ales in cazul
substentelor pe baza de iod
B. Tratarea plagilor cu solutii alcolice
C. Pot fi folosite pentru apa potabila
D. Nu au risc alergen cunoscut
E. Sterilizarea instrumentelor chirurgicale
F. Solutiile alcoolice pot fi folosite in plagi
G. Cand exista risc de absorbtie sistemica
H. Pentru sterilizarea instrumentarului metalic
I. Cand persoana are alergii la substantele
continute
J. Pentru sterilizarea tubulaturii de plastic
135. Antisepticele pe baza de alcool:
A. se utilizeaza in concentratii de 40%
B. se utilizeaza in tratarea plagilor
C. Actioneaza prin efect desicant
D. Se poate combina cu iodul sub forma de tinctura
de iod
E. se poate steriliza pielea pacientului
F. nu are efect desicant
G. Au ca mecanism de actiune denaturarea proteica
H. Sunt considerate antiseptice de suprafata
I. Se pot utiliza la sterilizarea materialului metalic
 J. Contin alcool etilic in concentratie minima 70%
136. Antisepticele pe baza de clor:
A. Functionaza ca si germicide
B. solutia Dakin este mai eficienta decat Cloramina
C. Pot si folosite la dezinfectia suprafetelor
D. Mecanismu de actiune este degajarea de ioni de
clor sau hipocloriti
E. sunt interzise in tratamentul plagilor deschise
F. se foloseste sub forma de pudra in plagi
G. nu formeaza hipocloriti
H. Poate fi solosit ca solutie Dakin
I. Cloramina este mai eficienta ca solutia Dakin
J. duce la sterilizarea tegumentelor
137. Care sunt proprietatile apei oxigenate?
A. Creste riscul de hemoragie
B. Nu are actiune hemostatica
C. Este cel mai citofilactic antiseptic clasic
D. Nu are efect citofilactic
E. Are efect de oprire a hemoragiilor venoase
F. Poate intarzia procesul de cicatrizare
G. Are actiune hemostatica
H. Degaja cantitati mici de oxigen in contacct cu
testurile
I. Degaja o mare cantitate de oxigen in contatct cu
tesuturile
J. Are efect spumant
138. Compusii metalelor grele ca substante
antiseptice:
A. Aplicarea pe tesuturi stimuleaza cicatrizarea
B. Este interzisa utilizarea ca lavaj vezical
C. Se utilizeaza pe orice fel de tesut
D. Pot contine mercur sau argint
E. Nitratul de argint poate fi utilizat in
dermatologie si oftalmologie
F. Permanganatul de argint se utilizeaza in
dermatologie
G. Solutia de nitrat de argint poate fi folosita ca
sapaltura vezicala
H. Oxicianura de mercur este folosita in urologie
I. Pot contine saruri de aur sau argint
J. Permanganatul de potasiu poate fi folosit in
concentratie de 8%
139. Antisepticele moderne includ:
A. Antiseptici cu biguanide
B. Cloramina
C. Solutia Dakin
D. Ioduri si iodofori
E. Permanganatul de potasiu
F. Nitratul de argint
G. Hipocloritii
H. Apa oxigenata
I. Compusi cuaternari de amoniu
J. Antiseptice pe baza de fenoli si derivati
140. Clorhexidina ca antiseptic in chirurgie:
A. Poate fi folosit la sterilizarea mainilor
chirurgului
B. Nu este activ pe bacilii tuberculosi
C. Nu are efect alergizant
D. Este inalt activ pe bacilii tuberculozei
E. Poate avea frecvent efect alergizant
F. Se interzice utilizarea in plagi
G. Poate fi folosit pentru spalatul mainilor
H. Unul din cel mai folosit in practica curenta
I. Este cel mai rar folosit in practica
J. Poate fi folosit in plagi
141. Care afirmatii privind Clorhexidina sunt
adevarate?
A. Se pot dezinfecta instrumentele chirurgicale
termolabile
B. Nu trebuie diluat
C. Este inalt activ pe spori
D. Nu se combina cu sapunuri
E. Poate fi diluata la proportia adecvata utilizarii
F. Poate fi alergizant
G. Are efect virusocid complet
H. Este inalt activ pe bacilii tuberculosi
I. Poate fi folosita la pacientii cu alergii la iod
J. Nu este activ pe spori
142. Hipocloritii ca antiseptice in chirurgie:
A. Au un spectru limitat pe bacterii si virusi
B. Nu au efect coroziv
C. Sunt substante extrem de eficiente pe bacterii,
ciuperci si virusi
D. Au efect sporicid
E. Au un miros iritant
F. Actiunea este lenta in timp
G. Au o actiune rapida
H. Pot fi utilizati pentru sterilizarea instrumentelor
I. Pot fi folositi la sterilizarea mainilor chirurgului
J. Nu se utilizeaza pentru suprafete
143. Iodura de povidon ca solutie antiseptica:
A. Necesita dizolvare in alcool
B. Nu are efect alergen
C. Nu se utilizeaza ca sapunuri
D. Au efect iritant pe mucoase
E. Pot fi combinate cu sapun lichid
F. Nu necesita alcool pentru dizolvare
G. Este rar utilizat in practica clinica
H. Nu au efect iritant pe mucoase
I. Duce la eliberarea de iod activ
J. Este cel mai utilizat antiseptic modern
144. Iodura de povidon, proprietati:
A. Este interzisa utilizarea in plagi deschise
B. Are efect intens iritant
C. Este utilizat in spalarea preoperatorie a mainilor
D. Elibereaza o cantitate de iod mai mare ca o
solutie alcoolica
E. Eliberaea de iod se face in cantitati mici
F. Se pot spala cavitatile naturale ale corpului
G. Se poate spala mucoasa vaginala
H. Are efect toxic pe mucoasa vaginala
I. Se interzice contactul cu sangele
J. Pot fi utilizate pentru pregatirea tegumentelor
pentru operatie
145. Razele ultraviolete:
A. Pot steriliza tuburile de silicon
B. Nu au efect de penetrabilitate
C. Pot fi ecranate de prezenta unor obiecte
D. Se folosect pentru sterilizarea instrumentarului
chirurgical
E. Se utilizeaza in salile de operatie
F. Pot duce la sterilizarea aerului din sala de
operatie
G. Au efect de penetrabilitate
H. Se utilizeaza pentru sterilizarea suprafetelor
I. Efectul este instantaneu
J. Induc o radioactivitate reziduala
146. Pregatirea pentru operatie a bolnavului include:
A. Sterilizarea tegumentelor zonei de incizie
B. Dusul terapeutic
 C. Transportul pacientului pe circuite dedicate G. flambarea se utilizeaza cel mai frecvent
acestuia H. Incalzirea la incandescenta este folosita la
D. Raderea cu cateva zile inainte a pielii sterilizarea ansei bacteriologice
E. Spalarea cu solutie pe baza de fenoli a pielii I. necesita temperaturi de peste 1000 grade Celsius
F. Raderea pilozitatii este interzisa J. mecanismul de actiune este precipitarea
G. Spalarea zonei operatorii proteinelor din membrana bacteriana, la
H. Raderea zonei de incizie temperaturi de peste 50 grade Celsius
I. Antiseptizarea tegumentelor zonei de incizie 149. Organizarea serviciului de chirurgie include:
J. Epilarea zonei de interes chirurgical A. Statia de sterilizare
147. Metodele fizice de sterilizare includ: B. Serviciul de terapie intensiva
A. Radiatii ionnizante C. Laboratorul de analize
B. Formolul D. Sectia de medicina interna
C. Ionizarea E. Zona de explorari functionale
D. Barbotarea F. Ambulatorul
E. Filtrare G. Serviciul de radiologie
F. Iodura de povidon H. Statia de oxigen
G. Termice I. Blocul operator
H. Oxidul de etilena J. Stationarul
I. Mecanice 150. Solutiile antiseptice includ:
J. Desicare A. Hipocloritul de sodiu
148. Sterilizarea prin caldura uscata: B. Nitratul de argint
A. sensibilitatea la caldura este direct proportionala C. Etilen oxidul
cu cu continutul in apa al celulei D. Apa oxigenata
B. Necanismul de actiune este prin topirea E. Tinctura de argint
starturilor lipidice F. Serul glucozat
C. formele sporulate fiind mai rezistente ca cele G. Solutia Ringer
vegetative H. Tinctura de iod
D. microorganismele cu continut scazut in apa sunt I. Nitratul de iod
mai rezistente la caldura J. Solutia Dakin
E. formele sporulate fiind mai sensibile decat cele 151. Sterilizarea prin imersie:
vegetative A. Se pot steriliza instrumente sensibile
F. microorganismele cu continut ridicat in apa sunt B. Bacilul tuberculozei este distrus instantaneu
mai rezistente la caldura C. Poate fi utiulizata in spital
 D. Foloseste substante germicide F. Spalarea mainilor nu este necesara daca se
E. Se poate steriliza materialul textil folosesc manusi sterile
F. Nu distruge formele sporulate G. Spalarea chirurgicala a mainilor se face in 3
G. Se pot steriliza pulberile etape
H. Cea mai biuna eficienta o are glutaraldehida H. Spalarea mainilor chirurgului nu influenteaza
I. Se utilizeaza si in mediul de dispensar aparitia de infectii
J. Nu este utilizata in conditii de dispensar I. Se poate folosi tinctura de iod sau betadina
152. Metodele de sterilizare: J. In cazuri exceptionale se poate face badijonarea
A. Materialul textil nu se sterilizeaza prin imersie cu alcool concentrat a mainilor
B. Acele resterilizabile se sterilizeaza impreuna cu 154. Sterilizarea salii de operatie:
instrumentarul metalic A. Este necesara filtrarea aerului din sala de
C. Obiectele din cauciuc sunt sterilizatre la etuva operatie
D. Obiectele de cauciuc nu se sterilizeaza prin B. Este principalul mod de a preveni infectiile
caldura uscata postoperatorii
E. Seringile se sterilizeaza prin fierbere C. Salile de operatii se impart in septice si aseptice
F. Instrumentarul metalic cel mai bine se D. Lampile cu ultraviolete sunt interzise in sala de
sterilizeaza prin imersie operatie
G. Instrumentarul metalic in mediul industrial este E. Aerisirea salii se face cu aer atmosferic
cel mai bine sterilizat prin radiatii F. Este necesara o pregatire a suprafetelor si a
H. Instrumentarul metalic in spital cel mai bine este aerului
sterilizat prin autoclavare G. Aerul din sala de operatie nu trebuie sa fie filtrat
I. Materialul textil nu este autoclavabil H. Suprafetele sunt dezinfectate doar daca sunt
J. Caldura nu se utilizeaza la sterilizarea murdare
materialului moale I. Circuitele materialelor si a personalului sunt
153. Asptizarea tesuturilor vii: optionale
A. Pielea bolnavului nu trebuie antiseptizata J. Se respecta circuitele obligatorii ale
B. Spalarea mainilor se face in doua etape materialelor, personalului si bolnavului
C. Pielea inciziei este badijonata cu alcool sau 155. Modul de actiune al antisepticelor:
solutie dezinfectanta A. Degajarea de hipocloriti
D. Se foloseste solutie pe baza de clor B. Eliberarea de radicali liberi de oxigen
E. Se refera la pielea mainilor chirurgului sau a C. Fixarea la peretele bacterian cu patrunderea in
pacientului celula si degradarea genomului
D. Fagocitoza
 E. Fenoneme de desicare si degradare proteica
pentru alcool
F. Mutatii genomice
G. Mecanisme enzimatice
H. Eliberarea de radiatii ionizante
I. Degradarea ireversibila a metabolismului
bacterian
J. Inhibitia diviziunii
156. Solutia Dakin:
A. Se utilizeaza la dezinfectia suprafetelor
B. Este un antiseptic pe baza de iod
C. Se foloseste in stare proaspata
D. Realizeaza o eliminare a sfacelurilor din plaga
E. Este mai putin eficace decat Cloramina
F. Este un antiseptic pe baza de clor
G. Se utilizeaza in plagi supurate
H. Nu poate fi utilizat in plagi
I. Este mai eficace decat Cloramina
J. Este un antiseptic pe baza de argint
157. Acidul boric:
A. Este un degajant de oxigen
B. Se foloseste in plagile infectate cu P.
Aeruginosa
C. Poate fi folosit ca pulbere
D. Poate fi folosit ca solutie 2-4%
E. Duce la eliberarea treptata de oxigen
F. Poate fi folosit ca crema
G. Se utilizeaza la dezinfectia suprafetelor
H. Duce la eliberarea treptata de clor
I. Poate fi folosit ca solutie 10%
J. Este un degajant de clor
158. Atunci când un pacient aflat în perioada
postoperatorie dezvoltă semne sistemice de infecţie
(febră, sindrom de răspuns inflamator sistemic,
leucocitoză) şi un revărsat pleural:
A. testarea lichidului prelevat va identifica
totdeauna microorganismele implicate
B. se impune examinarea lichidului recoltat prin
toracocenteză
C. coloraţia Gram sau culturile sunt totdeauna
pozitive
D. CT nu poate aduce informații utile
E. se poate determina tipul de efuziune prin
analizarea lactat dehidrogenazei (LDH), a
glucozei, a pH-ului, a numărului de celule şi
efectuarea coloraţiei Gram
F. poate fi un revărsat pleural de tip transudat
cauzat de forțe hidrostatice crescute, cu un
conținut redus de proteine
G. poate fi o efuziune exudativă cauzată de
permeabilitate crescută, cu un conținut ridicat de
proteine.
H. cu pH <7,2, o glucoză <60 mg/dL şi/sau un
LDH >3x nivelul seric, atunci revărsatul este un
transudat
I. se impune efectuarea unei lavaj peritoneal
J. se impune efectuarea unei toracocenteze
159. Pneumonia asociată ventilatorului:
A. nu afectează schimburile gazoase
B. reduce durata de spitalizare
C. apare mult mai rar în secţiile ATI din România
D. este suspectată atunci când pacientul are un
infiltrat/consolidare pe radiografia toracică,
nouă sau în progresie
E. se stabileşte prin analiza lichidului prelevat prin
lavaj peritoneal
 F. duce la creșterea semnificativă a duratei
ventilației mecanice, spitalizării, mortalităţii şi
costului îngrijirilor
G. se diagnostichează cu certitudine prin analiza
lichidului prelevat din revărsatul pleural
H. apare la aproximativ 10% dintre pacienții care
necesită ventilație mecanică
I. este suspectată atunci când pacientul are semne
clinice precum: febră, leucocitoză sau
leucopenie, secreții bronșice purulente nou
apărute sau mai abundente
J. a scăzut foarte mult în ultimul deceniu
160. Principiile de bază pentru prevenirea
pneumoniei asociate ventilatorului (PAV) includ:
A. reducerea sedării şi întreruperea zilnică a
acesteia
B. tentativele de prevenire a pneumoniei asociate
ventilatorului nu au dus la vreun rezultat
C. reducerea la minimum a acumulării de secreţii
deasupra manşetei tubului endotraheal folosind
un tub endotraheal cu un dispozitiv de aspiraţie
subglotic
D. tratamentul cu antibiotice specifice timp de 24
ore este suficient pentru majoritatea pacienţilor
cu PAV.
E. evaluarea disponibilității pentru detubare zilnic
cu încercări de respirație spontană
F. ridicarea toracelui prin poziţionarea patului la
30-45°
G. pneumonia asociată ventilatorului este o infecţie
comunitară
H. menținerea şi îmbunătățirea condiției fizice prin
mobilizare precoce
I. schimbarea ventilatorului la fiecare 4 zile
J. prevenirea pneumoniei asociate ventilatorului
este posibilă la toţi pacienţii, de aceea apariţia
PAV este în totalitate o culpă medicală
161. Tetanosul:
A. se manifestă clinic începând cu rigidizarea
muşchiului maseter, a muşchilor gâtului cu
deglutiție dificilă și ulterior răspândirea în restul
corpului
B. se manifestă cu necroză tisulară şi semne
sistemice de sepsis
C. apare mai frecvent în plăgile mai recente de 6
ore, produse de obuecte ascuţite, curate, lipsite
de contaminanţi (pământ, salivă)
D. este diagnosticat obligatoriu prin microbiologie,
datele clinice fiind nespecifice
E. se manifestă clinic după o perioadă de incubaţie
de 3-21 de zile
F. nu afectează nervii autonomi
G. este cauzat de streptococii de grup A
H. este cauzat de neurotoxina produsă de
Clostridium tetani care afectează creierul,
măduva spinării şi nervii periferici
I. simptomele prodromale de neliniște şi cefalee
sunt urmate de spasme musculare descendente
J. prezintă spasme tonice generalizate violente
care de obicei apar în termen de 24 de ore de la
debutul simptomelor, culminând cu stop
respirator, care poate necesita intubație şi suport
ventilator
162. Tratamentul chirurgical al furunculului:
A. Este urmat de cicatrice
 B. Nu trebuie aplicat înainte de stabilirea agentului
etiologic prin ex. bacteriologic
C. Este obligatoriu în caz de furuncul antracoid
(carbuncul)
D. Include antibioterapie sistemică
antistafilococică
E. Constă în incizie longitudinală urmată de sutură
F. Include incizie
G. Nu lasă cicatrice
H. Include eliminarea conținutului
I. Constă în excizia flictenei
J. Include obligatoriu antibiotice aplicate local
163. Abcesul cald:
A. Nu prezintă semne clinice de inflamație
B. Poate fi produs de streptococi
C. Este produs de bacilul Koch
D. Nu se tratează chirurgical
E. Poate fi produs de pneumococi
F. Se tratează prin incizie, evacuare şi sutură
primară.
G. Poate fi produs de stafilococi
H. Nu are tendință de fistulizare
I. Nu este produs de bacilul Koch
J. Poate fi produs de E. coli
164. Factorii de risc pentru abcesul mamar:
A. polimastia
B. fumatul
C. mastectomia bilaterală în antecedente
D. sexul masculin
E. alăptarea
F. prima sarcină
G. vârsta maternă >30 de ani
H. sarcina gemelară
I. trimestrul 1 de sarcină
J. vârsta de gestaţie >41 de săptămâni
165. Recomandările de profilaxie a tetanosului în
managementul plăgilor la adulţii cu vârsta între 19-64
ani includ:
A. Pacienții cu istoric de administrare a vaccinului
antitetanic cel puțin 3 doze (dintre care ultima
cu cel mult 5 ani în urmă) şi plăgi contaminate
cu praf, pământ, materii fecale sau salivă NU
trebuie să primească Tdap sau Td sau IGD
B. Pacienții cu istoric de administrare a vaccinului
antitetanic cel puțin 3 doze (dintre care ultima
cu cel mult 5 ani în urmă) şi plăgi contaminate
cu praf, pământ, materii fecale sau salivă trebuie
să primească Tdap sau Td sau IGD
C. Pacienții cu istoric de administrare a vaccinului
antitetanic necunoscut şi plăgi curate NU trebuie
să primească imunoglobulină tetanică (IGD)
D. Pacienții cu istoric de administrare a vaccinului
antitetanic cel puțin 3 doze (dintre care ultima
cu cel mult 10 ani în urmă) şi plăgi curate NU
trebuie să primească Tdap sau Td sau IGD
E. Pacienții cu istoric de administrare a vaccinului
antitetanic necunoscut şi plăgi curate trebuie să
primească Tdap (tetanos, difterie, pertusis) sau
Td (tetanos, difterie)
F. Pacienții cu istoric de administrare a vaccinului
antitetanic necunoscut şi plăgi contaminate cu
praf, pământ, materii fecale sau salivă NU
trebuie să primească Tdap sau Td , alături de
IGD
G. Pacienții cu istoric de administrare a vaccinului
antitetanic necunoscut şi plăgi curate NU trebuie
 să primească Tdap (tetanos, difterie, pertusis)
sau Td (tetanos, difterie)
H. Pacienții cu istoric de administrare a vaccinului
antitetanic necunoscut şi plăgi contaminate cu
praf, pământ, materii fecale sau salivă trebuie să
primească Tdap sau Td , alături de IGD
I. Pacienții cu istoric de administrare a vaccinului
antitetanic necunoscut şi plăgi curate trebuie să
primească imunoglobulină tetanică (IGD)
J. Pacienții cu istoric de administrare a vaccinului
antitetanic cel puțin 3 doze (dintre care ultima
cu cel mult 10 ani în urmă) şi plăgi curate
trebuie să primească Tdap sau Td sau IGD
166. Gesturile care NU se practică în tratamentul
chirurgical al infecţiei:
A. Radioterapie
B. Antibioterapie
C. Debridare
D. Chimiterapie
E. Drenaj
F. Sutura primară
G. Transplant de organe sau grefare de piele
H. Aplicare locală de antibiotice
I. Incizie
J. Excizia
167. Următoarele afirmații despre abcesul cald sunt
adevărate EXCEPTÂND:
A. Antibioterapia corectă după apariția fluctuenţei
evită totdeauna nevoia de incizie şi drenaj
B. Examenul bacteriologic va evidenția prezența
bacilului Koch
C. Paraclinic există leucocitoză cu neutrofilie
D. Abcesele profunde evoluează cu semne
funcționale din partea organului afectat
E. Abcesul cald poate fistuliza spontan
F. Fluctuența nu se percepe în cazul colecțiilor
superficiale
G. Tratamentul chirurgical este indicat în faza de
abcedare
H. Pacientul nu prezintă niciodată febră
I. Pacientul prezintă febră (39-40°C) și frisoane
J. Abcesul cald nu fistulizează spontan
168. Următoarele afirmații referitoare la furuncul
sunt adevărate CU EXCEPŢIA:
A. Tratamentul chirurgical corect nu implică
niciodată incizia
B. Procesul infecțios este localizat la nivelul
glandei sudoripare
C. Inițial apare o tumefacție roșiatică centrată de
un fir de păr
D. Apare o flictenă care de deschide și profund o
zonă de necroză
E. Manifestarea clinică principală constă într-o
zonă largă eritematoasă, cu burelet marginal
F. Tratamentul chirurgical implică incizia
G. Agentul cauzal este stafilococul auriu
H. Diabetul zaharat favorizează apariția afecțiunii
I. Mai este numit şi foliculită
J. Este cu totul altă infecție față de furunculul
antracoid, care este produs de Bacillus anthracis
169. Diagnosticul pozitiv de furuncul se bazează pe
următoarele semne:
A. Placard eritematos cu burelet periferic
B. Prezenţa unui fir de păr în centrul unei
tumefacţii roșie violacee
 C. Crepitații la palpare I. Nu este scalpul
D. Febra poate apare, mai ales în furunculul J. Este axila
antracoid 172. Limfangita:
E. Fluctuenţă fără prezenţa semnelor de inflamaţie A. Este inflamația acută a venelor
locală B. Este inflamația vaselor limfatice
F. Imagine hiperreflectogenă cu con de umbră C. Este inflamația acută a ganglionilor limfatici
posterior la ex. ecografic D. Nu este inflamația acută a ganglionilor limfatici
G. Pustula subepidermică se sparge și apare E. Nu este inflamația acută a venelor
burbionul F. Nu este inflamația vaselor limfatice
H. Necroză fascială şi musculară extinse G. Nu este inflamația acută a căilor biliare
I. Durere ca o arsură H. Este inflamația acută a căilor biliare
J. Limfangita reticulară și adenita sunt semne I. Este inflamația acută a arterelor
regionale J. Nu este inflamația acută a arterelor
170. Cea mai frecventă localizare a carbunculului: 173. Flegmonul NU are:
A. Este la nivelul scalpului A. Caracter difuzant
B. Nu este la nivelul ficatului B. Suflu sistolic
C. Nu este la nivelul cefei C. Edem perilezional
D. Nu este la nivelul plămânului D. Conţinut cazeos
E. Este la nivelul toracelui E. Febră
F. Este la nivelul plămânului F. Crepitaţii
G. Nu este la nivelul scalpului G. Leucocitoză
H. Este la nivelul ficatului H. Supuraţie limitată de capsulă
I. Este la nivelul cefei I. Inflamaţie acută
J. Nu este la nivelul toracelui J. Pustulă neagră cutanată
171. Cea mai frecventă localizare a hidrosadenitei: 174. Următoarele manifestări clinice sunt posibile în
A. Nu este pavilionul urechii tetanos, CU EXCEPŢIA:
B. Nu este regiunea palmară A. Hipotonia globilor oculari
C. Este regiunea plantară B. Emprostotonus
D. Este pavilionul urechii C. Pareză flască musculară extinsă
E. Este regiunea palmară D. Rupturi musculare
F. Nu este regiunea plantară E. Creștere în greutate
G. Nu este axila F. Insomnie
H. Este scalpul G. Trismus
 H. Râsul sardonic
I. Opistotonus
J. Bulimie
175. Abcesul rece:
A. Are cel mai frecvent originea la nivelul corpilor
vertebrali
B. Are cel mai frecvent originea la nivelul
parenchimului hepatic
C. Conține puroi cu aspect de cazeum
D. Este o colecție purulentă profundă, cu tendința
de exteriorizare şi fistulizare la piele
E. Nu are manifestări inflamatorii locale
F. Nu se asociază cu semne de impregnare
tuberculoasă
G. Este determinat de infecția cu Klebsiella
pneumoniae
H. Conține puroi cremos, cu miros puternic de
varză stricată
I. Are manifestări locale intense: durere pulsatilă,
eritem, temperatură locală crescută
J. Este determinat de infecția cu bacilul Koch
176. Colecistita acută:
A. Bacteriile implicate cel mai frecvent sunt
stafilococii şi streptococii
B. Prezintă caracteristic triada Charcot
C. Debutează prin proliferarea bacteriană la nivelul
peretelui veziculei biliare
D. Prevenirea acestor complicații se realizează cel
mai bine prin intervenție chirurgicală
E. Este cea mai frecventă afecțiune inflamatorie a
tractului biliar
F. Este cea mai rară afecțiune inflamatorie a
tractului biliar
G. Proliferarea bacteriilor în mediul închis
transformă inflamația într-un proces infecțios
H. Nu se tratează niciodată prin intervenție
chirurgicală
I. Debutează cu obstrucția canalului cistic prin
material litiazic
J. Poate evolua spre ischemie, necroză şi
perforație
177. Angiocolita:
A. Pot prezenta pentada Reynold (febră fulminantă,
durere în hipocondrul drept, icter, hipotensiune
arterială şi alterarea stării mentale)
B. Impune embolectomia de urgenţă la nivelul
vaselor cervicale
C. Prezintă triada Charcot (febră fulminantă, durere
în hipocondrul drept şi icter)
D. Apare totdeauna ca urmare a obstrucției
canalului cistic prin material litiazic
E. Impune drenajul prompt al căii biliare, împreună
cu administrarea de antibiotice sistemice
F. Prezintă triada Charcot (hipotermie, durere
latero-cervicală stângă şi paloare)
G. Este inflamația vaselor de la nivelul gâtului
(angio = vas; col = gât)
H. Nu are manifestări inflamatorii sistemice
I. Este infecția proximal de o obstrucție
coledociană
J. Necesită colecistectomie după rezolvarea stării
septice
178. Peritonita acută:
A. Primară este, de obicei, polimicrobiană
B. Este inflamația acută a pleurei
 C. Secundară apare ca urmare a contaminării din
tractul GI perforat sau a contaminării prin
catetere (catetere de dializă peritoneală)
D. Poate fi primară ce apare fără întreruperea
continuității tractului gastrointestinal sau a
cavității peritoneale.
E. Primară este mai frecvent întâlnită la alcoolicii
cu ascită şi la pacienții imunocompromişi
F. Secundară este, de obicei, polimicrobiană
G. Primară este, de obicei, monomicrobiană
H. Primară este mai frecvent întâlnită ca urmare a
contaminării din tractul GI perforat sau a
contaminării prin catetere (catetere de dializă
peritoneală)
I. Secundară este, de obicei, monomicrobiană
J. Secundară apare alcoolicii cu ascită şi la
pacienții imunocompromişi
179. Diagnosticul peritonitei acute se bazează pe:
A. Contractură dureroasă a mase musculare
paravertebrale (opistotonus)
B. CT-ul care este mai sensibil în detectarea
pneumotoraxului şi poate vizualiza chiar şi un
volum mic de aer care ar putea fi trecut cu
vederea la o radiografie simplă
C. Apărarea musculară generalizată, de tip
„abdomen de lemn" caracteristică peritonitei
generalizate
D. Sensibilitate marcată cu apărare musculară şi
durere la percuție
E. Dureri cervicale acute, de obicei însoțite de
febră şi leucocitoză.
F. Radiografia toracică în ortostatism care arată în
mod obișnuit pneumoperitoneu sub-
diafragmatic
G. Radiografia toracică în ortostatism care arată în
mod obișnuit pneumotorax bilateral
H. CT-ul care este mai sensibil în detectarea
pneumoperitoneului şi poate vizualiza chiar şi
un volum mic de aer care ar putea fi trecut cu
vederea la o radiografie simplă
I. Dureri abdominale acute, de obicei însoțite de
febră şi leucocitoză.
J. Palpare şi percuţie abdominale nedureroase
180. Ulcerele gastroduodenale perforate:
A. Impun testarea pentru prezența Helicobacter
pylori la toți pacienții
B. Necesită antibioterapia perioperatorie cu spectru
larg asupra aerobilor şi anaerobilor pentru cel
puţin 7 zile
C. Necesită de obicei rezolvarea chirurgicală a
perforației pentru controlul sursei de
contaminare
D. Se prezintă la 80% dintre pacienți cu
pneumoperitoneu la radiografia toracică simplă
în ortostatism
E. Debutează cu dureri instalate progresiv,
insidios, în hipocondrul stâng
F. Prezintă dureri abdominale cu debut acut
G. Nu determină contaminare bacteriană, deci
antibioterapia perioperatorie cu spectru larg
asupra aerobilor şi anaerobilor nu este indicată
H. Nu prezintă pneumoperitoneu la radiografia
toracică simplă în ortostatism
 I. Nu necesită testarea pentru prezența E. adenocarcinom
Helicobacter pylori F. neurinom
J. Sunt o cauză frecventă de peritonită acută G. carcinosarcom
181. Ce caracterizează o tumoră malignă? H. Papilom al ductelor glandei mamare
A. nu invadeaza limfonodulii loco-regionali I. melanom malign
B. poate invada limfonodulii loco-regionali J. Papilom esofagian
C. nu recidivează după ablaţia chirurgicală 184. Ce factori favorizează apariţia cancerului?
D. poate invada organele din jur A. activitatea fizica
E. poate recidiva după ablaţia chirurgicală B. imunitatea
F. evoluţia este lentă C. factori chimici
G. este imprecis delimitată D. stările pre-canceroase
H. este bine delimitată, prezentând o capsulă E. dieta cu fibre
I. dă metastaze la distanţă F. ereditatea
J. nu dă metastaze la distanţă G. radiaţiile ionizante
182. Care din urmatoarele sunt tumori epiteliale H. vitamina C
maligne? I. alaptatul la san
A. Adenocarcinom colon J. betacaroteni
B. Carcinom esofagian scuamocelular 185. Următoarele afecţiuni constituie stări pre-
C. Carcinomul hepatocelular dezvoltat pe ciroza canceroase:
hepatica A. boala hemoroidala
D. limfom malign non Hodgkin B. polipoza recto-colică
E. fibrom uterin C. ulcerul duodenal
F. Adenocarcinom gastric D. leziunile displazice ale mucoaselor
G. adenom colic E. recto-colita ulcero-hemoragică
H. sarcom retroperitoneal F. metaplazia intestinala
I. lipom duodenal G. hernia hiatala
J. Carcinom invaziv glanda mamara H. nevii pigmentari
183. Ce tumoră benignă se poate dezvolta din ţesutul I. enterocolita
epitelial pavimentos? J. ingestia de fitobezoari
A. Papilom col uterin 186. Urmatoarele afirmatii despre carcinogenii fizici
B. Papilom piele sunt adevarate:
C. adenom A. Radiaţiile acţionează asupra cromozomilor
D. Papilom vaginal determinând alterarea acestora
 B. Efectul carcinogenetic este dependent de doză şi E. nu da metastaze limfonodulare
timp de expunere F. nu recidiveaza
C. Efectul carcinogenetic este dependent doar de G. are evolutie lenta
timpul de expunere H. determina invazie limfonodulara
D. Expunerea la diferite tipuri de radiaţii este I. este de regulă asimptomatică în stadiul IV
cunoscuta drept cauzatoare de neoplazii J. are posibilitatea de a da metastaze la distanţă
E. radiaţiile ionizante produc sarcoame, leucoze, 189. Urmatorii sunt cofactori in carcinogeneza :
cancere tiroidiene A. Factori socio-economici
F. razele ultraviolete produc cancere cutanate B. Infectia cu antrax
G. razele ultraviolete produc cancere de colon C. Infectiile acute localizate
H. radiaţiile ionizante nu produc cancere D. Rasa
I. Expunerea la diferite tipuri de radiaţii este fara E. Factori geografici
repercursiuni asupra organismului F. Vârsta
J. Radiaţiile nu altereaza cromozomii G. Escara cutanata
187. Care din următoarele caracterizează o tumoră H. Arsurile
benignă? I. Degeraturile
A. nu invadează organele vecine J. Sexul
B. are o evoluţie lentă 190. Celula tumorală se deosebeşte de celula normală
C. nu recidivează după ablaţia chirurgicală prin urmatoarele modificări :
D. dă metastaze in alte organe A. Genice si cromozomiale
E. da metastaze limfonodulara B. Activitatea biochimică a celulei tumorale este
F. este bine delimitată identică cu a celulei normale
G. este imprecis delimitată C. Antigenice
H. nu dă metastaze D. Raportul nucleu/ citoplasmă este micsorat
I. recidivează după ablaţia chirurgicala E. Biochimice
J. invadeaza organele vecine F. Metabolice
188. Ce NU caracterizează o tumoră malignă? G. Nu prezinta modificări de număr şi/sau de
A. invadează structurile vecine structură ale cromozomilor
B. microscopic prezintă celule atipice şi mitoze H. Morfologice
frecvente I. Secreta antioncogene care stimuleaza
C. poate avea o evoluţie rapidă proliferarea celulara
D. microscopic celulele sunt identice cu celula de J. Nu are sinteza proteica
origine 191. Tratamentul tumorilor maligne este:
 A. chimioterapie G. Stadializarea aTNM = prin autopsie.
B. radioterapie externa H. Stadializarea sTNM = intraoperator
C. multimodal I. Stadializarea pTNM = postoperator dupa
D. nu necesita tratament examen histopatologic
E. numai chimioterapic J. Stadializarea cTNM = clinic şi paraclinic
F. numai radioterapic 194. In cadrul clasificării TNM urmatoarele sunt
G. chirurgical adevarate:
H. brahiterapie A. Tis – tumora nedescoperita
I. doar homeopatic B. T0 - tumoră nedepistată clinic
J. numai chirurgical C. T4 - tumoră malignă care invadeaza organele
192. Clasificarea TNM indică: din jur
A. N - ganglionii regionali D. M0 -absenţa metastazelor
B. grading-ul tumoral E. M1 - absenţa metastazelor
C. sensibilitatea la chimioterapie F. Tis - tumora in situ
D. T - tumora primitivă G. N1- lipsa adenopatiei
E. M - metastaze H. N0 - lipsa adenopatiei
F. lipsa simptomatologiei I. T1 - tumora nedepistată clinic
G. rezistenţa la radioterapie J. T4 - prezenta metastazelor
H. Nx - prezenţa progresivă a adenopatiei; 195. Precursori benigni pentru localizarile obisnuite
I. T1-4 - tumori de dimensiuni progresiv ale cancerelor pot fi:
crescânde (organ parenchimatos) sau interesand A. Colon – leucoplazie
diferite straturi parietale (organ cavitar) B. Vezica urinara – mielodisplazie
J. extensia unei tumori maligne C. Endometru – nevi jonctionali
193. Despre stadializarea TNM se poate afirma: D. Col uterin – displazie cervicala
A. Stadializarea cTNM = postoperator dupa E. San – hiperplazie epiteliala
examen histopatologic F. Plaman – metaplazie scuamoasa
B. Pentru boala Hodgkin şi pentru limfoame există G. Stomac – gastrita atrofica
clasificări stadiale particulare. H. Leucemie - adenom
C. Stadializarea aTNM = intraoperator I. Melanoame- metaplazie scuamoasa
D. Stadializarea sTNM = prin autopsie J. Colon – adenoma
E. Stadializarea pTNM = clinic şi paraclinic 196. Urmatorii factori sunt implicati in prognosticul
F. Pentru boala Hodgkin şi pentru limfoame nu tumorilor maligne:
există clasificări stadiale particulare. A. imunitatea
 B. gradingul tumoral J. adenom
C. localizarea tumorii primitive 199. Urmatoarele afirmatii despre gradingul tumoral
D. vârsta bolnavului sunt FALSE:
E. homeopatia A. Gx = nu a putut fi stabilit
F. boli inflamatorii B. Gx = nediferenţiat
G. ingestia de corpi straini C. G1 = nu a putut fi stabilit
H. conduita terapeutica nu influenteaza D. G4 = nediferenţiat;
prognosticul E. G3 = slab difernţiat;
I. prognosticul este sumbru in toate cazurile F. G3 = moderat diferenţiat
indiferent de factorii implicati G. G2 = slab difernţiat
J. stadiul TNM al tumorii H. G1 = bine diferenţiat;
197. Care corespondenta intre tesutul de origine si I. G4 = bine diferenţiat
tipul de tumoră este adevarată? J. G2 = moderat diferenţiat;
A. Tesut conjunctiv fibros – leiomiom 200. Care sunt tumori epiteliale benigne?
B. Teaca nervilor - neurinom (Schwanom) A. Tumora viloasa rectala
C. Tesut adipos - condrom B. Neuroblastom
D. Tesut glandular - adenom C. Adenocarcinoma
E. Tesut conjunctiv fibros – fibrom D. Schwanom
F. Tesut glandular – melanom malign E. Polipul gastric
G. Teaca nervilor – mielom multiplu F. Lipom
H. Tesut muscular neted – leiomiom G. Glioblastoma
I. Tesut adipos - liposarcom H. Fibroadenomul mamar
J. Tesut muscular neted – hemangiom I. Adenomul colic
198. Care din urmatoarele tumori sunt maligne? J. Papilomul
A. nev 201. Urmatoarele afirmatii despre tumori sunt
B. liposarcom adevarate:
C. meningiom A. Hiperplazia este o scadere de volum a celulelor,
D. adenocarcinom fără modificarea numărului lor
E. melanom malign B. Displazia este o tulburare a dezvoltării celulare,
F. leiomiosarcom caracterizată de scaderea mitozelor şi hipertrofia
G. lipom celulelor normale
H. carcinom C. Hiperplazia este o proliferare celulară în exces
I. papilom D. Hipertrofia este o proliferare celulară în exces
 E. Atrofia reprezinta o crestere de volum a D. Tumorile pot apare doar in anumite ţesuturi sau
organelor organe
F. Displazia este o tulburare a dezvoltării celulare, E. Tumorile afecteaza mai frecvent copii
caracterizată de creşterea mitozelor şi apariţia de F. La barbat sunt mai frecvente cancerele mamare
celule anormale G. La femeie sunt mai frecvente cancerele
G. Metaplazia este schimbarea unui tip de ţesut pulmonare, colo-rectale, prostatice
diferenţiat cu un altul din aceeaşi clasă H. Tumorile afecteaza toate vârstele, dar mai
H. Hipertrofia este o creştere de volum a celulelor, frecvent cele înaintate
fără modificarea numărului lor I. La bărbat sunt mai frecvente cancerele
I. Neoplazia este fiziologica pulmonare, colo-rectale, prostatice
J. Neoplazia este o neoformaţie tisulară ce rezulta J. Rata mortalităţii prin neoplazii diferă în funcţie
din proliferarea exagerată a elementelor celulare de localizare şi sex
ale unui ţesut organizat 204. Urmatoarele afirmatii despre carcinogenii din
202. Urmatoarele sunt tumori mezenchimale (tesut mediu sunt adevarate :
conjunctiv) : A. expunerea la azbest are efect anticarcinogenetic
A. Condrosarcom B. Cremele protectoare blocheaza efectul
B. Glioblastom carcinogenetic al radiatiilor UV
C. Carcinom scuamocelular C. vaccinarea contra hepatitei B creste riscul de
D. Fibrom hepatocarcinom
E. Lipom D. Dieta bogata in fibre scade riscul de cancer
F. Osteosarcom colorectal
G. Adenocarcinom E. AINS reduc riscul de adenoame rectale
H. Neuroblastom F. Dieta saraca in grasimi creste riscul de cancer
I. Schwanom colorectal
J. Liposarcom G. fumatul reduce riscul de cancer
203. Urmatoarele afirmatii despre tumori NU sunt H. AINS cresc riscul de adenoame rectale
adevarate: I. Vitamina A reduce leucoplazia
A. Rata mortalităţii prin neoplazii nu diferă în J. Dieta saraca in grasimi scade riscul de cancer
funcţie de sex colorectal
B. Tumorile pot apare în oricare ţesut sau organ 205. Care afirmatii despre examenul fizic al unui
C. La femeie sunt mai frecvente cancerele mamare, bolnav oncologic sunt adevarate:
colo-rectale, pulmonare, uterine, ovariene
 A. Examenul radiologic cu substanţa de contrast al
tubului digestiv poate decela prezenţa tumorilor
(lacune, rigiditaţi, stenoze)
B. Tuseu vaginal
C. Examenul scintigrafic al unor organe poate
identifica prezenţa tumorilor primitive sau
secundare
D. examenul echografic poate evidenţia tumori ale
organelor parenchimatoase
E. Se va aprecia forma, dimensiunile, suprafaţa,
limitele, consistenţa, sensibilitatea tumorii
F. Se va aprecia mobilitatea pe planurile profunde
şi superficiale ale tumorii
G. Examenul radiologic al scheletului şi al
toracelui poate evidenţia tumori primitive sau
secundare
H. Palparea grupelor ganglionare superficiale, sanii
I. Tuseu rectal
J. Tomografia computerizată este cea mai
sensibilă metoda de identificare a tumorilor de
mici dimensiuni.
206. Urmatoarele sunt utile in examenul paraclinic,
imagistic al unui bolnav oncologic:
A. Examenul scintigrafic al unor organe poate
identifica prezenţa tumorilor primitive sau
secundare
B. Examenul radiologic al scheletului şi al
toracelui poate evidenţia tumori primitive sau
secundare
C. Tomografia computerizată este cea mai
sensibilă metoda de identificare a tumorilor de
mici dimensiuni.
D. Fiecare sistem şi aparat va fi examinat prin
inspectie, palpare, percuţie şi ascultaţie
E. Tuseu rectal
F. Palparea grupelor ganglionare superficiale, sanii
G. Examenul radiologic cu substanţa de contrast al
tubului digestiv poate decela prezenţa tumorilor
(lacune, rigiditaţi, stenoze)
H. examenul echografic poate evidenţia tumori ale
organelor parenchimatoase
I. Se va aprecia forma, dimensiunile, suprafaţa,
limitele, consistenţa, sensibilitatea tumorii
J. Se va aprecia mobilitatea pe planurile profunde
şi superficiale ale tumorii
207. Urmatorii sunt carcinogeni virali:
A. Coronavirus (COVID-19)
B. Virusul Epstein-Barr
C. Virus gura mana picior
D. Papiloma virusul uman (HPV)
E. Virusul hepatitei B
F. Virusul imunodeficientei umane
G. Virusul leucemiei umane cu celule T
H. Virusul gripal
I. Virusul sinciţial respirator (VSR)
J. Virusul varicelo-zosterian
208. Urmatoarele afirmatii despre examenul
endoscopic si cel minim invaziv videoasistat, care pot
vizualiza leziuni tumorale şi permit recoltarea de
biopsii, sunt adevarate :
A. esofago-gastro-duodenoscopia este utila pentru
explorarea tubului digestiv superior
B. cistoscopia este utila pentru explorarea al căilor
urinare
 C. laparoscopia este utila pentru explorarea
cavitaţii peritoneale
D. esofago-gastro-duodenoscopia este utila pentru
explorarea arborelui traheobronsic
E. toracoscopia este utila pentru explorarea
cavitatilor articulare.
F. bronhoscopia este utila pentru explorarea
arborelui traheobronşic
G. colonoscopia este utila pentru explorarea al
căilor urinare
H. cistoscopia este utila pentru explorarea
colonului si ileonului terminal
I. bronhoscopia este utila pentru explorarea
tubului digestiv
J. colonoscopia este utila pentru explorarea
colonului si ileonului terminal
209. Urmatoarele asocieri tumora-virus sunt
adevarate :
A. Papiloma virus uman – sarcom Kaposi
B. Virusul Epstein-Barr – limfom Burkitt
C. Virusul hepatitei B – carcinomul hepatocellular
D. Virusul imunodeficientei umane – sarcom
Kaposi
E. Virusul hepatitei B – cancer cervical
F. Virusul Epstein-Barr – cancer colon
G. Virusul Epstein-Barr –limfom non-Hodgkin
H. Virusul Epstein-Barr –limfom Hodgkin
I. Virusul imunodeficientei umane – leucemia
J. Papiloma virus uman – cancerul de col uterin
210. Urmatoarele afirmatii despre markerii tumorali
sunt adevarate :
A. Antigenul carcinoembrionar (ACE), este crescut
în cancerul de colon
B. Antigenul carcinoembrionar (ACE) este crescut
în tumorile testiculare.
C. CA 125 este crescut in cancerul de san, ovar
D. CA 125 este crescut in cancerul hepatic
E. Antigenul carcinoembrionar (ACE) este crescut
în cancerul hepatic
F. Antigenul specific prostatic (PSA) este crescut
în cancerul de prostata
G. Antigenul carcinoembrionar (ACE), este crescut
în cancerul gastric
H. Alfa-fetoproteina este crescuta în cancerul
hepatic
I. Alfa-fetoproteina este crescuta în cancerul
gastric
J. Antigenul specific prostatic (PSA) este crescut
în cancerul de ovar
211. Urmatorii sunt factori de crestere tumorala :
A. p16
B. p21
C. Factorul de crestere derivate din plachete
D. Factorul de crestere epidermal
E. p53
F. Factorul de crestere fibroblastic
G. Fibronectina
H. bcl-2
I. Interleukina 6
J. p27
212. Despre rolul chirurgului in managementul
tumorilor se poate afirma :
A. realizeaza interventii paliative
B. Realizeaza rezectii curative doar in cancerul de
colon
C. realizeaza rezectii chirurgicale curative
 D. face radioterapie 214. Urmatoarele pot fi molecule de adeziune
E. evalueaza preoperator pacientul celulara tumorala:
F. are rol in stadializare A. VEGF
G. Realizeaza doar biopsii excizionale B. Caderinele
H. face chimioterapie C. Angiogenina
I. are rol in diagnostic D. Superfamilia imunoglobulinelor
J. Nu are niciun rol E. PD-EGCF
213. Urmatoarele afirmatii despre tumorile maligne F. Integrinele
sunt adevarate : G. FGF
A. Pentru diagnosticul cancerului colorectal H. Moleculele sistemului major de
nonpolipozic ereditar se folosesc criteriile histocompatibilitate (MHC)
Amsterdam I. Selectinele
B. Cancerul familial ovarian este determinat de J. Interleukina 8
modificari ale genei APC 215. Care afirmatii despre metastazele tumorale NU
C. Polipoza adenomatoasa familiala este sunt adevarate:
determinate de mutatii ale genelor BRCA-1 si A. Cancerul de colon metastazeaza mai frecvent in
BRCA-2 ficat
D. MEN IIA cuprinde feocromocitom, tumori B. Melanomul malign metastazeaza mai frecvent in
paratiroidiene, cancer tiroidian medular plaman si creier
E. MEN IIB cuprinde feocromocitom, cancer C. Cancerul de colon metastazeaza mai frecvent
tiroidian medular, ganglioneuromatoza cerebral
gastrointestinala D. Carcinomul testicular metastazeaza mai frecvent
F. MEN I cuprinde feocromocitom, tumori in plamani
paratiroidiene, cancer tiroidian medular E. Cancerul de prostata metastazeaza mai frecvent
G. MEN I cuprinde tumori hipofizare, in ficat
paratiroidiene si pancreatice F. Melanomul malign metastazeaza mai frecvent in
H. MEN IIB cuprinde melanom malign, cancer os
pancreatic, tumori paratiroidiene G. Cancerul de prostata metastazeaza mai frecvent
I. Cancerul mamar familial este determinate de in os
mutatii ale genelor BRCA-1 si BRCA-2 H. Cancerul de san metastazeaza mai frecvent in
J. MEN IIA cuprinde tumori hipofizare, rinichi
paratiroidiene si pancreatice I. Cancerul de san metastazeaza mai frecvent in
plaman, ficat, creier si os
 J. Cancerul tiroidian metastazeaza mai frecvent in
ficat
216. Despre tratamentul tumorilor de poate afirma:
A. Rezecabilitatea chirurgicala este determinata de
invazia limfoganglionara
B. In cancerul mamar familial se recomanda
mastectomie profilactica controlaterala
C. Mastectomia controlaterala profilactica se
recomanda in toate cancerele mamare
D. Cancerul de colon cu polipoza multipla este
tratat prin colectomie segmentara
E. Cancerul de colon cu polipoza multipla este
tratat prin colectomie totala
F. Invazia peretelui duodenal arata
nerezecabilitatea unui cancer pancreatic
G. Invazia venei porte si arterei hepatice arata
nerezecabilitatea unui cancer pancreatic
H. Rezecabilitatea chirurgicala este determinata de
gradul de invazie tumorala al structurilor
adiacente
I. Bypass-ul chirurgical este indicat doar in
obstructia biliara determinata de un cancer
pancreatic rezecabil.
J. Bypass-ul chirurgical este indicat in obstructia
biliara determinata de un cancer pancreatic
nerezecabil.
217. Despre interventia chirurgicala in tumorile
maligne se poate afirma:
A. Interventia paliativa presupune ca tumora este
localizata
B. Interventia paliativa presupune o rezectie in bloc
a tumorii primare, ganglionilor si vaselor
limfatice
C. Aria tumorii poate fi cuprinsa de excizia
regionala in interventiile paliative
D. Interventia chirurgicala este efectuata doar in
scop de stadializare
E. Pentru interventiile curative se efectueaza o
rezectie in bloc a tumorii primare, ganglionilor
si vaselor limfatice
F. Interventia curativa presupune ca tumora este
localizata
G. Interventia chirurgicala poate fi efectuata si doar
in scop de stadializare
H. Pentru interventiile curative nu exista metastaze
la distanta nerezecabile
I. Pentru interventiile curative exista metastaze la
distanta in mai multe organe
J. Aria tumorii poate fi cuprinsa de excizia
regionala in interventiile curative
218. Ce afirmatii despre terapia preoperatorie a
bolnavului oncologic sunt adevarate:
A. Urgenta interventiei scurteaza pregatirea
preoperatorie
B. Timpul de pregatire trebuie sa fie scurt in
perforatia colica
C. Subnutritia cronica se poate corecta in cateva
ore
D. Timpul de pregatire poate fi prelungit in icterul
mecanic
E. Numarul de trombocite pentru interventiile
majore este de maxim 10000/mm3
F. Transfuziile de masa eritrocitara sunt indicate la
un hematocrit de peste 30%
G. Timpul de pregatire poate fi prelungit in
hemoragiile gastrointestinale masive
 H. Aspirina nu trebuie oprita preoperator pentru ca B. Reducerea morbidității și mortalității a fost
nu determina modificari de coagulare asociată cu utilizarea PET-CT.
I. Scopul terapiei este de pregatire a pacientului de C. Îmbunătățirile din sistemul sanitar au scăzut
a rezista stresului chirurgical considerabil rata de deces.
J. Anemia poate fi corectata prin transfuzii de D. Reducerea morbidității și mortalității a fost
masa eritrocitara asociată cu utilizarea scintigrafiei.
219. Indicatiile radioterapiei externe neoadjuvante si E. ATLS (Andvanced Trauma Life Support)
adjuvante sunt: reprezintă standardul de aur cu privire la
A. Cancer esofagian măsurile inițiale de îngrijire a pacienților ce au
B. Cancer colon stang suferit un eveniment traumatic.
C. Cancer laringe F. Se estimează că, anual, în SUA, se produc peste
D. Cancer de canal anal 30 de milioane de traumatisme care nu se
E. Cancer duoden soldează cu deces.
F. Cancer prostata G. BLS (Basic life support) reprezintă standardul
G. Cancer apendice de aur cu privire la măsurile inițiale de îngrijire
H. Cancer mamar a pacienților ce au suferit un eveniment
I. Cancer jejunal traumatic.
J. Cancer colon drept H. Reprezintă principala cauză de deces pentru
220. Urmatoarele pot fi optiuni de tratament pentru grupa de vârstă 1-44 de ani.
metastazele hepatice: I. Se estimează că, anual, în SUA, se produc peste
A. Hipertermie 30 de milioane de traumatisme care se soldează
B. Vaccinul anti COVID 19 cu deces.
C. Chemoembolizare intrahepatica J. Reducerea morbidității și mortalității nu a fost
D. Chimioterapie sistemica asociată cu regionalizarea tratamentului traumei.
E. Antibioprofilaxia cu alcaloizi 222. Evaluarea primară în cadrul suportului vital
F. Crioterapie avansat (ATLS – Advanced Trauma Life Support)
G. Antibioterapia antistafilococica presupune:
H. Chemoembolizare sistemica A. Evaluarea primară se bazează pe identificarea și
I. Chirurgie tratarea imediată a leziunilor amenințătoare de
J. Iradierea cerebrala viați, simultan cu inițierea resuscitării.
221. Despre traumatisme este adevărat că: B. Cricotiroidotomia deschisă este mai rapidă decât
A. Reducerea morbidității și mortalității a fost cea cu ac.
asociată cu utilizarea chirurgiei minim invazive.
 C. Primul pas în cadrul evaluării primare constă în
înlăturarea tuturor hainelor în vederea
examinării complete a pacientului, din cap până
în picioare
D. Este descrisă prin acronimul ABCDE.
E. Funcția neurologică se evaluează rapid, cel mai
frecvent prin utilizarea scorului Glasgow.
F. Permeabilitatea căilor aeriene poate fi evaluată
cu ușurință prin solicitarea pacientului să
vorbească.
G. Triada: absența zgomotelor respiratorii, șoc și
intensificarea zgomotelor cardiace este
sugestivă pentru pneumotorax în tensiune.
H. Respirația este examinată prin inspecția
simetriei mișcărilor cutiei toracice și prin
auscultarea pulmonară.
I. Cianoza și saturația scăzută în oxigen, la
pacientul cu căi aeriene permeabile, pot indica
tulburări de circulație.
J. Este descrisă prin acronimul ABC.
223. Examinarea secundară în cadrul suportului vital
avansat (ATLS – Advanced Trauma Life Support)
presupune:
A. Prezența sângelui la nivelul meatului penian sau
diastaza simfizei pubiene reprezintă semne de
traumatism ureteral.
B. Cuprinde examenul fizic complet și, atunci când
este posibil, istoricul medical al pacientului.
C. În toate cazurile se preferă cateterizarea
suprapubiană a vezicii urinare.
D. Tratamentul șocului implică refacerea
volumului circulant, iniţial cu soluții cristaloide
izotone, precum Ringer lactat, ser fiziologic sau
plasmalyte.
E. Scopul său este acela de a identifica și trata
leziunile adiționale, ce nu au fost recunoscute la
evaluarea primară.
F. Sonda nazogastrică se montează la nevoie,
inclusiv în cazurile care prezintă fracturi de bază
de craniu sau fracturi faciale extinse.
G. Informațiile cu privire la eventualele alergii,
momentul ultimei mese, statusul de imunizare
împotriva tetanosului și medicația sunt de
interes.
H. Cateterul urinar este util în monitorizarea
diurezei.
I. Sonda nazogastrică se montează pentru a
ameliora distensia gastrică.
J. Dacă glota nu poate fi intubată pe cale orală,
abordul căilor respiratorii se va face chirurgical,
prin cricotiroidotomie sau cu un ac cu alezaj
mare.
224. Cu privire la traumatismele craniocerebrale este
adevărat:
A. Creșterea presiunii intracraniene poate
determina compresia și disfuncția centrilor
respiratori pontini.
B. Hipotensiunea este cea mai frecventă cauză de
leziune cerebrală secundară.
C. Traumatismele închise pot determina contuzii
și/sau hematoame la nivelul scalpului cu sau
fără afectare tegumentară.
D. Venele cerebrale din sinusurile durei pot fi rupte
în cursul traumatismelor închise, producând
hemoragie epidurală.
 E. Când presiunea intracerebrală depășește 20 mm
Hg, fluxul sangvin cerebral este redus și poate
apărea ischemia.
F. Extinderea leziunii (leziunea secundară) este
foarte dificil de prevenit sau limitat.
G. Vasele de sânge cuprinse în țesutul conjunctiv
subcutanat se pot contracta atunci când sunt
lezate
H. Plăgile craniene sunt de obicei ținute închise de
musculatura aponevrozei epicraniene.
I. Creșterea presiunii intracraniene în urma
sângerării sau edemului poate modifica fluxul
sanguin cerebral sau comprima creierul și
structurile adiacente.
J. Traumatismele de la nivelul capului reprezintă
cauza principală de mortalitate și dizabilitate
produse prin traumă.
225. Examenul neurologic efectuat în cadrul
evaluării primare urmărește:
A. Calcularea scorului Glasgow.
B. Pierderea stării de conștiență.
C. Prezența convulsiilor.
D. Măsurarea fluxului sangvin cerebral.
E. Măsurarea presiunii intracraniene.
F. Starea de vigilență post-traumatism
G. Calcularea scorului Ranson.
H. Funcția motorie la nivelul extremităților.
I. Contractilitatea musculaturii abdominale.
J. Evaluarea tensiunii arteriale.
226. Referitor la scorul Glasgow este adevărat:
A. Sedativele, șocul, consumul de alcool și de
droguri recreaționale nu influențează scorul
Glasgow.
B. Are valori între 3 (normal) și 15 (cel mai slab
răspuns).
C. Răspuns ocular spontan = 4 puncte.
D. Niciun răspuns motor = 0 puncte.
E. Evaluează răspunsurile ocular (O), auditiv (A) și
motor (M).
F. Ajută la ghidarea terapiei și evaluării ulterioare
G. Evaluează răspunsurile ocular (O), verbal (V) și
motor (M).
H. Pacient orientat = 5 puncte.
I. Scorurile de 3 și 4 sunt rareori asociate cu
mortalitate sau stare vegetativă.
J. Are valori între 3 (cel mai slab răspuns) și 15
(normal).
227. Cu privire la diagnosticul traumatismelor
craniocerebrale este adevărat:
A. Echimoza periorbitală (,,ochi de raton"),
echimoza perimastoidiană, reprezintă semnele
unei fracturi de bază de craniu.
B. Hemotimpanul și extravazarea LCR prin nas sau
urechi reprezintă semnele unei fracturi de boltă
craniană.
C. Fracturile craniului sunt însoțite întotdeauna de
leziuni cerebrale.
D. Palparea de depresiuni osoase este sugestivă
pentru fracturi craniene.
E. Diagnosticul unei leziuni cerebrale primează în
fața diagnosticului unei fracturi craniene.
F. Diagnosticul unei fracturi craniene primează în
fața diagnosticului unei leziuni cerebrale.
G. Examinarea CT a creierului trebuie însoțită de
examinarea coloanei cervicale.
 H. Leziunile cerebrale sunt însoțite întotdeauna de
fracturi ale craniului.
I. Leziunile intracraniene sunt diagnosticate pe
examenul CT cu substanță de contrast.
J. Leziunile intracraniene sunt diagnosticate pe
examenul CT nativ.
228. Managementul traumatismelor cranio-cerebrale
presupune:
A. Este indicată întotdeauna evacuarea
hematoamelor epidurale.
B. Ca măsură de limitare a creșterii presiunii
intracraniene, se utilizează administrarea de
soluții hipotone.
C. Reducerea presiunii intracraniene are ca scop
reducerea riscului de leziuni cerebrale
secundare.
D. Manitolul înlătură radicalii liberii și este un
diuretic osmotic eficient în reducerea edemului
cerebral și scăderea presiunii intracraniene.
E. Vizează, în primul rând, reducerea presiunii
intracraniene.
F. Hematoamele subdurale care determină efect de
masă necesită rareori evacuare chirurgicală,
acești pacienți prezentând cel mai bun
prognostic.
G. Plasarea unui cateter în ventriculul lateral
permite monitorizarea continuă a presiunii
intracraniene și drenajul lichidului
cefalorahidian.
H. Hematoamele epidurale pot fi evacuate
chirurgical atunci când sunt de dimensiuni
scăzute.
I. Plasarea unui cateter în ventriculul IV permite
monitorizarea continuă a presiunii intracraniene
și drenajul lichidului cefalorahidian.
J. Hemoragia subarahnoidiană este în general
tratată non-chirurgical din cauza riscului lezării
parenchimului cerebral subiacent.
229. Referitor la leziunile coloanei vertebrale si ale
măduvei spinării putem afirma:
A. Excluderea unei leziuni la nivelul coloanei
cervicale nu poate fi amânată, nici măcar în
cazul unui pacient instabil.
B. Traumatismele închise la nivelul trunchiului se
soldează rareori cu leziuni la nivelul coloanei
vertebrale
C. Traumatismele închise la nivelul trunchiului se
soldează frecvent cu leziuni la nivelul coloanei
vertebrale.
D. Coloana dorsală este sediul cel mai frecvent al
leziunilor coloanei vetebrale.
E. Canalul medular este mai larg în porțiunea
superioară a coloanei, dar conține țesut
conjunctiv în cantitate mai mare.
F. Leziunea nervului frenic se manifestă prin
simptome precum: respirație abdominală,
incapacitatea de a inspira profund și insuficiență
respiratorie progresivă
G. Coloana cervicală este sediul cel mai frecvent al
leziunilor coloanei vetebrale.
H. Coloana lombară este sediul cel mai frecvent al
leziunilor coloanei vetebrale.
I. Este indicată imobilizarea cu guler cervical, care
oferă protecție împotriva leziunilor secundare la
acest nivel.
 J. Leziunile situate deasupra D5 pot afecta nervul
frenic.
230. Despre traumatismele toracice se poate afirma
că:
A. Sunt a doua cea mai frecventă cauză de deces
după traumatismele cranio-cerebrale.
B. Majoritatea traumatismelor toracice necesită
intervenții chirurgicale cu sternotomie mediană
sautoracotomie.
C. Pot fi fatale în absența diagnosticului și
tratamentului prompt.
D. Sunt rareori amenințătoare de viață.
E. Leziunile radiculare nervoase sunt una dintre
entitățile patologice frecvent întâlnite în acest
grup de traumatisme.
F. Includ pneumotoraxul în tensiune.
G. Includ hematomul subcapsular hepatic
H. Majoritatea leziunilor toracice pot fi tratate prin
manevre relativ simple.
I. Includ tamponada cardiacă.
J. Includ voletul vertebral.
231. Referitor la leziuni toracice amenințătoare de
viață decelate la examinarea primară, se poate afirma:
A. Tamponada cardiacă este o afecțiune
amenințătoare de viață, ce se poate produce doar
printr-un traumatism precordial deschis.
B. În voletul costal, la pacientul ventilat cu
presiune pozitivă, inspecția este neconcludentă.
C. Pneumotoraxul în tensiune se produce atunci
când se acumulează aer sub presiune în
interiorul cavității pleurale.
D. În voletul costal, tratamentul implică măsuri
agresive de control al durerii.
E. În tamponada cardiacă costal, tratamentul
implică pleurostomie în caz de pneumo- sau
hemotorax asociat.
F. Pneumotoraxul deschis trebuie tratat imediat
prin aplicarea unui pansament parțial ocluziv pe
leziunea toracică și securizarea corespunzătoare
a acestuia pe toate laturile.
G. Voletul sternal se produce atunci când două sau
mai multe coaste adiacente sunt fracturate în
două sau mai multe locuri.
H. Pneumotoraxul deschis trebuie tratat imediat
prin aplicarea unui pansament parțial ocluziv pe
leziunea toracică și securizarea acestuia pe trei
laturi.
I. Hemotoraxul masiv este definit ca pierderea a
cel puțin 200 mL de sânge pe oră, pe parcursul
primelor 8 ore.
J. Hemotoraxul masiv este definit ca pierderea a
cel puțin 1.500 mL de sânge în spațiul pleural,
în timpul primei ore de la traumatism.
232. Referitor la leziuni toracice amenințătoare de
viață decelate la examinarea primară, se poate afirma:
A. Hemotoraxul masiv este definit ca pierderea a
cel puțin 1.500 mL de sânge în spațiul pleural,
în timpul primei ore de la traumatism.
B. În tamponada cardiacă, triada Charcot este de
obicei prezentă.
C. Tamponada cardiacă este o afecțiune
amenințătoare de viață, ce se poate produce
printr-un traumatism precordial deschis.
D. În pneumotoraxul deschis nu este indicat
pansamentul orificiului lezional.
 E. Tamponada cardiacă este o afecțiune
amenințătoare de viață, ce se poate produce
printr-un traumatism precordial închis.
F. Pneumotoraxul în tensiune se produce atunci
când se acumulează sânge sub presiune în
interiorul cavităţii pleurale
G. În voletul costal, tratamentul implică
pleurostomie în caz de pneumo- sau hemotorax
asociat.
H. În voletul costal, la pacientul ventilat cu
presiune pozitivă, inspecția relevă bombarea
zonei afectate.
I. Voletul costal se produce atunci când două sau
mai multe coaste adiacente sunt fracturate în
două sau mai multe locuri.
J. Hemotoraxul masiv este definit ca pierderea a
cel puțin 500 mL de sânge pe oră, pe parcursul
primelor 4 ore.
233. În ceea ce privește pneumotoraxul în tensiune:
A. Odată ce pacientul este stabilizat, se montează
un tub toracic printr-o incizie separată, pentru a
permite reexpansionarea completă a plămânului.
B. Pneumotoraxul deschis trebuie tratat imediat
prin aplicarea unui pansament parțial ocluziv pe
leziunea toracică și securizarea acestuia pe trei
laturi.
C. Poate apărea doar ca urmare a traumatismelor
toracice deschise.
D. După pansamentul unei
E. Tratamentul pneumotoraxului deschis se poate
realiza și după stabilizarea pacientului.
F. Clinic, în pneumotoraxul deschis, trecerea
aerului prin peretele toracic produce un sunet
„de sucțiune", audibil doar cu stetoscopul.
G. În pneumotoraxul deschis, aerul intrat prin
orificiul parietal determină colabarea
plămânului controlateral.
H. Insuficiența respiratorie se produce pe măsură
ce crește efortul respirator din cauza aerului care
intră prin defectul parietal.
I. Poate apărea ca urmare a traumatismelor
toracice închise sau deschise.
J. Clinic, în pneumotoraxul deschis, trecerea
aerului prin peretele toracic produce un sunet
„de sucțiune", audibil fără stetoscop.
234. Tamponada cardiacă:
A. Triada Beck cuprinde: zgomote cardiace de
intensitate scăzută, turgescență jugulară și
hipotensiune.
B. Apare semnul Kussmaul - creșterea distensiei
venoase jugulare în inspir.
C. Este o afecțiune amenințătoare de viață, ce se
poate produce doar printr-un traumatism
precordial închis.
D. Apare semnul Kussmaul - creșterea distensiei
venoase jugulare în expir.
E. Pericardiocenteza reprezintă o opțiune numai în
situațiile în care nu există echipamentele
necesare sau o echipă experimentată pentru
realizarea toracotomiei de resuscitare.
F. Necesită decompresia chirurgicală imediată și
repararea defectului.
 G. Triada Beck cuprinde: zgomote cardiace de a parenchimului pulmonar sau a arborelui
intensitate crescută, turgescență jugulară și traheo-bronşic.
hipotensiune. H. În pneumotoraxul închis, diagnosticul se
H. Este o afecțiune amenințătoare de viață, ce se stabilește pe radiografia toracică sau pe
poate produce printr-un traumatism precordial ecografia la patul bolnavului.
deschis sau închis. I. Pneumotoraxul închis se produce atunci când
I. Triada Charcot cuprinde: zgomote cardiace de aerul pătrunde în cavitatea pleurală,
intensitate scăzută, turgescență jugulară și determinând colabarea plămânului ipsilateral.
hipotensiune. J. Contuziile aortice se produc prin mecanism de
J. Pericardiocenteza reprezintă cea mai bună decelerare rapidă.
variantă terapeutică. 236. Triada Beck:
235. Referitor la leziuni toracice amenințătoare de A. Cuprinde hipotensiune arterială.
viață decelate la examinarea secundară, se poate afirma: B. Apare în tamponada cardiacă.
A. Pneumotoraxul închis se produce atunci când C. NU apare în voletul costal.
aerul pătrunde în cavitatea pleurală, D. Cuprinde zgomote cardiace de intensitate
determinând colabarea plămânului controlateral. crescută.
B. La pacientul instabil la care se suspectează E. Apare în contuziile aortice.
hemotorax, radiografia toracică stabilește F. Cuprinde turgescență jugulară.
diagnosticul. G. Cuprinde hipertensiune arterială.
C. Sângele în hemotorax trebuie evacuat, în mai H. Cuprinde zgomote cardiace de intensitate
puțin de 30 de zile, pentru a preveni riscul de scăzută.
infecție (empiem). I. Apare în hemotoraxul masiv.
D. Sursa hemoragiei în hemotorax provine cel mai J. Apare în pneumotoraxul în tensiune.
frecvent din peretele toracic sau din 237. Voletul costal:
parenchimul pulmonar. A. Intubația și ventilația mecanică sunt utilizate la
E. În pneumotoraxul închis, aerul nu poate proveni pacienții care dezvoltă insuficiență respiratorie.
dintr-o leziune toracică penetrantă. B. Se produce atunci când două sau mai multe
F. Voletul costal se produce atunci când două sau coaste adiacente sunt fracturate în două sau mai
mai multe coaste adiacente sunt fracturate în multe locuri.
două sau mai multe locuri. C. La inspecția toracelui, se observă mișcarea
G. În pneumotoraxul închis, aerul provine fie dintr- paradoxală a segmentului afectat.
o leziune toracică penetrantă, fie dintr-o leziune
 D. Se produce atunci când două sau mai multe
coaste aflate la distanță sunt fracturate în două
sau mai multe locuri.
E. Lichidele intravenoase se administrează cu
precauție.
F. Intubația și ventilația mecanică trebuie efectuate
de rutină la toți pacienții.
G. O leziune frecvent asociată este contuzia
parenchimului pulmonar subiacent.
H. La pacientul ventilat cu presiune pozitivă,
inspecția relevă bombarea zonei afectate.
I. Măsurile de control al durerii nu au eficacitate
în tratamentul voletului costal.
J. Stabilizarea chirurgicală a segmentului afectat
nu pare a reduce morbiditatea.
238. Despre traumatismele toracice se poate afirma
că:
A. Pneumotoraxul care nu poate fi vizualizat pe
radiografie, ci doar la examenul CT, necesită
monitorizare clinică, uneori fără necesitatea
unui drenaj pleural.
B. Contuziile aortice sunt destul de rare, dar cu
potențial letal crescut.
C. Contuziile aortice sunt foarte frecvente, dar nu
au potențial letal.
D. Fracturile costale reprezintă cea mai frecventă
leziune toracică provocată de traumatismele
deschise.
E. Vasele intercostale pot sângera semnificativ.
F. Fractura primelor 3 coaste se asociază frecvent
cu contuzii pulmonare şi/sau hemotorax.
G. CT-ul toracic are o sensibilitate crescută pentru
diagnosticul fracturilor costale, dar este indicat
rareori în acest scop.
H. Fracturile de la nivelul coastelor inferioare se
pot însoți de leziuni aortice sau ale vaselor mari.
I. Fracturile costale se vizualizează întotdeauna pe
radiografia toracică.
J. Pacienții tineri cu una sau două fracturi costale
pot fi tratați cu antalgice orale și externați din
departamentul de urgențe.
239. Toracotomia în departamentul de urgenţe:
A. Trebuie luată în considerare la pacienții cu
traumatisme deschise, ce au încetat să prezinte
semne vitale cu mai puțin de 15 minute înainte
de sosirea în departamentul de urgențe.
B. Cea mai înaltă rată de supraviețuire se întâlnește
în cazul traumatismelor prin înjunghiere la
nivelul cordului stâng.
C. Este de primă intenție la pacienții cu volet
costal.
D. Toracotomia stângă de resuscitare este cel mai
frecvent efectuată.
E. Permite pericardiotomia, pentru tratamentul
tamponadei cardiace.
F. Permite masajul cardiac deschis.
G. Trebuie efectuată în prezența unui chirurg cu
experiență în tratamentul leziunilor toracice
complexe.
H. Masajul cardiac deschis are eficacitate mai mică
în comparație cu compresiile toracice pentru
restabilirea perfuziei.
I. Permite clamparea aortei la nivelul crosei
 J. Este de luat în calcul la pacienții cu stop cardiac
prelungit după traumatism penetrant.
240. Despre traumatismele abdominale este corect:
A. Leziunile închise pot fi produse prin arme de
foc.
B. Se produc în urma plăgilor penetrante.
C. Se produc prin forte contondente.
D. In timpul decelerării bruște în accidentele
rutiere, splina și ficatul au o mobilitate sporită.
E. Leziunile închise apar după accidente rutiere.
F. Cel mai frecvent afectate prin plăgi penetrante
sunt intestinul subțire și mezenterul.
G. Organele intraabdominale sunt foarte bine
protejate de musculatura peretelui abdominal.
H. Hipertensiunea arterială inexplicabilă la un
pacient traumatizat ridică suspiciunea unei
leziuni intraabdominale.
I. Organele intraabdominale sunt parțial protejate
de rebordul costal, pelvis, coloana vertebrală
lombară.
J. Cel mai frecvent afectate prin plăgi penetrante
sunt ficatul și splina.
241. Palparea la pacientul la care se suspectează un
traumatism abdominal prezintă:
A. Este suficientă examinarea abdominală
singulară, examenele seriate supunând pacientul
la un stres suplimentar.
B. Sensibilitate abdominală difuză.
C. Distensie abdominală secundară hemoragiei
intra-abdominale.
D. Sensibilitate abdominală localizată.
E. Defecte fasciale sau musculare ale peretelui
abdominal.
F. Istoricul și mecanismul de producere al unei
leziuni traumatice sunt importante în
determinarea localizării leziunii.
G. Examinarea începe cu tușeul rectal.
H. Semnele de iritație peritoneală exclud existența
unei leziuni traumatice abdominale.
I. Tușeul rectal nu este recomandat când se
suspectează fracturi ale pelvisului sau leziuni
intra-abdominale.
J. Instabilitatea osoasă si durerea la nivelul
rebordului costal.
242. Ca instrumente adjuvante de examinare la
pacientul la care se suspectează un traumatism
abdominal:
A. O radiografie abdomino-pelvină efectuată în
decubit poate fi utilă pentru a determina
prezența și localizarea gloanțelor sau a altor
corpuri străine
B. Ecografia abdominală FAST (focused
assessment with sonography in trauma) nu poate
decela lichidul liber intraperitoneal.
C. Radiografia abdominală nu este necesară,
oferind puține informații.
D. Evaluarea CT este standardul de aur la pacientul
instabil hemodinamic.
E. Ecografia abdominală FAST (focused
assessment with sonography in trauma) poate
decela lichidul liber intraperitoneal.
F. Ecografia abdominală FAST (focused
assessment with sonography in trauma) nu este
indicat a fi efectuată de chirurg.
G. Ecografia abdominală FAST (focused
assessment with sonography in trauma) este o
 metodă rapidă și ușor de efectuat ce a înlocuit
lavajul peritoneal diagnostic.
H. În cazul suspiciunii unei leziuni uretrale, este
imperios necesar a se monta un cateter urinar.
I. Evaluarea CT este standardul de aur în
diagnosticul leziunilor organelor
intraperitoneale sau retroperitoneale la pacienții
stabili hemodinamic.
J. Ecografia abdominală FAST (focused
assessment with sonography in trauma) are o
acuratețe diagnostică ridicată.
243. Tratamentul chirurgical al pacientului cu
traumatism abdominal presupune:
A. În plăgile penetrante cu peritonită tratamentul
conservator este suficient.
B. Pacienții stabili hemodinamic, cu leziuni
penetrante la nivelul hipocondrului drept trebuie
tratați conservator când ficatul este singurul
organ lezat.
C. Cea mai frecventă sursă de sângerare este
reprezentată de intestinul subțire.
D. De obicei, în plăgile prin împușcare putem
presupune că traiectul leziunii urmează o linie
dreaptă.
E. Cea mai frecventă sursă de sângerare este
reprezentată de splină și/sau ficat.
F. În traumatismele abdominale de intensitate
mică, produse de obiecte ascuțite este sigur să
presupunem că nu prezintă leziuni fasciale
și/sau ale peritoneului.
G. Plăgile penetrante cu peritonită impun
laparotomia.
H. Managementul traumatismelor penetrante ale
flancurilor și regiunii lombare produse prin
arme de foc este similar celor abdominale.
I. Examinarea CT nu exclude necesitatea
efectuării laparotomiilor exploratorii.
J. In plăgile prin împușcare, gloanțele pot ricoșa.
244. În leziunile traumatice hepatice:
A. Leziunile hepatice de grad mare necesită
embolizare.
B. Contuziile hepatice sunt clasificate de la I la VI
din punct de vedere al severității.
C. Scanarea CT este modaliatea de diagnostic
preferată la pacienții stabili hemodinamic.
D. Hemoragia activă, evidențiată prin extravazarea
substanței de contrast, nu poate fi rezolvată prin
embolizare.
E. Hemoragia activă, evidențiată prin extravazarea
substanței de contrast, poate fi rezolvată prin
embolizare.
F. De obicei, leziunile traumatice hepatice nu sunt
autolimitate.
G. Majoritatea leziunilor hepatice sunt autolimitate.
H. Leziunile hepatice de grad mare necesită
intervenție chirurgicală de urgență.
I. Ecografia este modalitatea de diagnostic
preferată la pacienții stabili hemodinamic.
J. Leziunile ce implică venele hepatice sau
segmentul retrohepatic al venei cave pot fi
tratate conservator.
245. Referitor la clasificarea leziunilor traumatice
hepatice, este adevărat:
 A. Gradul II = Ruptură capsulară, sângerare activă;
1-3 cm profunzime în parenchim, < 10 cm în
lungime
B. Gradul I = Hematom subcapsular, neexpansiv, <
10% din suprafață.
C. Gradul V = Avulsia hepatică.
D. Gradul III = Ruptură capsulară, >3 cm
profunzime în parenchim
E. Gradul V = Leziuni venoase juxtahepatice (ex.
vena cavă retrohepatică/vena hepatică centrală)
F. Gradul III = Ruptură capsulară, fără sângerare,
< 1 cm în profunzime.
G. Gradul I = Hematom intraparenchimatos,
neexpansiv, <10 cm în diametru.
H. Gradul IV = Hematom intraparenchimatos rupt
cu sângerare activă.
I. Gradul II = Hematom subcapsular, >50% din
suprafaţă sau în expansiune.
J. Gradul IV = Ruptură parenchimatoasă
implicând >75% din lobul hepatic.
246. În leziunile traumatice splenice:
A. Leziunile splenice sunt clasificate de la I la VI.
B. Splina este rareori afectată în contuziile
abdominale
C. Scanarea CT permite stabilirea gradului
leziunilor splenice.
D. Splenorafia nu este niciodată indicată.
E. Splina este frecvent afectată în contuziile
abdominale.
F. Pacienții splenectomizaţi vor fi vaccinați
împotriva bacteriilor precum stafilococul auriu.
G. Managementul terapeutic nonchirurgical este
preferat la pacienții stabili hemodinamic.
H. Managementul chirurgical este preferat la
pacienții stabili hemodinamic chiar și în grade
scăzute ale leziunii.
I. Leziunile splenice cu sângerare activă și
hipotensiune arterială necesită fie splenorafie,
fie splenectomie totală.
J. Conservarea splinei este un deziderat, chiar și la
pacienții cu risc hemoragic.
247. Referitor la clasificarea leziunilor traumatice
splenice, este adevărat:
A. Gradul I = Hematom subcapsular, neexpansiv,
<10% din suprafață.
B. Gradul II = Hematom intraparenchimatos,
neexpansiv, <5 cm în diametru.
C. Gradul III = Dilacerare >3 cm profunzime în
parenchim sau implicând vase trabeculare.
D. Gradul III = Hematom subcapsular, neexpansiv,
10-50% din suprafață.
E. Gradul V = Hematom intraparenchimatos rupt
cu sângerare activă.
F. Gradul IV = Hematom intraparenchimatos rupt
cu sângerare activă.
G. Gradul IV = Splină complet dilacerată.
H. Gradul V = Leziune vasculară hilară, care
devascularizează splina.
I. Gradul II = Ruptură capsulară, fără sângerare,
<1 cm în profunzime.
J. Gradul I = Ruptură capsulară, fără sângerare, >1
cm în profunzime.
248. În leziunile traumatice pancreatice:
A. Leziuni ale pancreasului pot apărea și în
traumatismele lombare produse prin
înjunghiere.
 B. Examinarea clinică a pancreasului este foarte
facilă.
C. Transecţia corpului pancreatic poate apărea prin
compresia acestuia pe coloana vertebrală.
D. Evaluarea leziunilor se face prin scanare CT.
E. Leziunea situată la dreapta arterei mezenterice
superioare presupune pancreatectomie distală.
F. Evaluarea leziunilor exclude realizarea ERCP
(colangiopancreatografie endoscopică
retrogradă).
G. Leziunile pancreasului sunt foarte frecvente.
H. Managementul terapeutic inițial cuprinde
controlul sângerărilor și drenajul peripancreatic.
I. Leziunile pancreatice ce nu interesează ductul
pancreatic principal, necesită pancreatectomie.
J. Leziunile pancreasului sunt mai puțin frecvente
datorită localizării sale retroperitoneale.
249. În leziunile traumatice ale diafragmului:
A. Leziunile hemidiafragmului drept sunt în mod
particular problematice din cauza riscului
crescut de hemiere a organelor la acest nivel.
B. Repararea se poate face printr-o sutură cu fire
separate sau continuă.
C. Leziunile hemidiafragmului stâng sunt în mod
particular problematice din cauza riscului
crescut de hemiere a organelor la acest nivel.
D. Traumatismele hemidiafragmului stâng asociază
frecvent
E. În timpul suturii diafragmului, pot fi lezate
iatrogen ramurile nervului vag.
F. Frecvent, contuziile pot produce avulsia
completă a inserției musculare posterioare de la
nivelul coastelor.
G. Leziunile de mici dimensiuni ale
hemidiafragmului drept pot fi tratate
nonchirurgical.
H. Leziunile diafragmatice de mici dimensiuni sunt
greu de diagnosticat pe CT.
I. Rupturile diafragmului se întind, de obicei, de la
nivelul joncțiunii gastroesofagiene până la
porțiunea tendinoasă a centrului diafragmatic.
J. Leziunile diafragmatice sunt întotdeauna
decelabile CT.
250. În leziunile traumatice intestinale:
A. Prezența la nivel abdominal a „semnelor de
centură de siguranță” se asociază cu un risc
scăzut de leziuni intestinale.
B. Repararea este în general facilă și presupune
închiderea defectului intestinal.
C. Intestinul subțire și mezenterul sunt rareori
lezate în traumatismele produse prin înjunghiere
sau împușcare.
D. Traumatismele colonului, de intensitate mică
sau mare, produse de proiectile, pot fi adesea
reparate prin sutură primară.
E. Rezecția cu anastomoză este de obicei indicată
în cazul leziunilor limitate la peretele intestinal
F. Colostomia este frecvent necesară.
G. In leziunile rectului extraperitoneal se ia în
considerare devierea tranzitului până la
vindecarea acestora.
H. Hemoragia cu origine în arcadele vasculare
mezenterice trebuie suspectată când imaginea
CT evidențiază lichid intra-abdominal în lipsa
altor leziuni ale organelor solide.
 I. La pacienții cu traumatisme colonice ce
asociază multiple alte leziuni organice sau șoc
este indicată rezecția cu anastomoză.
J. Contuzia peretelui intestinal poate determina o
perforație întârziată.
251. Controlul lezional în traumatismele abdominale
presupune:
A. Pacienții care prezintă șoc și hipotensiune
arterială necesită, de obicei, amânarea
intervenției chirurgicale până la stabilizare.
B. „Triada letală” include hipotermia, acidoza și
coagulopatia.
C. Pacienții care prezintă șoc și hipotensiune
arterială au indicație de laparotomie în vederea
controlului hemoragiei și/sau contaminării.
D. „Triada letală” include hipertermia, acidoza și
coagulopatia.
E. Intervențiile de control lezional presupun
operații îndelungate, ce pot dura și până la 5 ore.
F. Controlul hemoragiei cu risc vital imediat poate
fi obținut prin suturarea vaselor sangvine lezate.
G. Controlul hemoragiei cu risc vital imediat poate
fi obținut prin izolarea organelor solide cu
câmpuri.
H. Segmentele intestinale lezate este necesar a fi
rezecate și anastomozate întotdeauna în timpul
intervenției de control lezional.
I. Încălzirea pacientului intra- și postoperator sunt
de importanță secundară.
J. Segmentele intestinale lezate pot fi rezecate și
lăsate în discontinuitate, pentru a reduce timpul
operator.
252. Referitor la sindromul de compartiment
abdominal este adevărat:
A. Tratamentul este reprezentat de decompresia
printr-o incizie subcostală.
B. Cavitatea abdominală și fascia se pot închide
întotdeauna prin sutură secundară.
C. Scăderea diurezei, creșterea presiunii în căile
aeriene și creșterea presiunii intraabdominale
formează triada clinică reprezentativă pentru
sindromul de compartiment abdominal.
D. Creșterea presiunii în căile aeriene exclude
sindromul de compartiment abdominal.
E. Sindromul de compartiment abdominal
presupune creșterea presiunii intraabdominale
peste 25 mmHg și insuficiență de organ.
F. Diagnosticul presupune măsurarea presiunii la
nivelul vezicii urinare.
G. Sindromul de compartiment abdominal
compromite vascularizația organelor
intraperitoneale și retroperitoneale.
H. Scăderea diurezei exclude sindromul de
compartiment abdominal.
I. Resuscitarea volemică agresivă cu soluții
cristaloide poate determina sechestrarea
lichidiană în retroperitoneu și cavitatea
peritoneală.
J. Sindromul de compartiment abdominal
presupune creșterea presiunii intraabdominale
peste 50 mmHg și insuficiență de organ.
253. Despre fracturile bazinului este adevărat:
A. Este necesară o forță traumatică de intensitate
mică.
 B. Compresia laterală este unul dintre mecanismele
de producere.
C. Este necesară o forță traumatică semnificativă.
D. Aspectul imagistic al bazinului indică
întotdeauna gradul distanțării osoase apărut la
impactul inițial.
E. Compresia antero-posterioară este cunoscută ca
fractură tip „carte deschisă”.
F. Forfecarea verticală este unul dintre
mecanismele de producere.
G. Forfecarea orizontală este unul dintre
mecanismele de producere.
H. Mecanismul de compresie antero-posterioară
este cel mai frecvent
I. Compresia antero-posterioară este unul dintre
mecanismele de producere.
J. Durerea este rareori prezentă.
254. Despre fracturile bazinului este adevărat:
A. Examinarea trebuie să includă inspecția
perineului pentru răni deschise, reprezentative
pentru fracturi deschise de bazin.
B. În fractura tip „carte deschisă” se poate
desprinde bazinul de coloană sau produce o
fractură a aripii iliace.
C. Hematuria traduce lezarea vezicii urinare sau a
prostatei.
D. Trebuie evaluate alinierea și discrepanța de
lungime a membrelor inferioare.
E. Cel mai rar, dar și cel mai instabil mecanism de
fractură a bazinului este cel prin forfecare
verticală.
F. În fractura tip „carte deschisă” se produce
ruptura traumatică a simfizei pubiene și
distanțarea aripilor iliace.
G. Se pot observa echimoze la nivelul abdomenului
superior, coapselor, feselor.
H. Este contraindicată palparea manuală a
pelvisului osos.
I. La pacienții asimptomatici, se efectuează o
radiografie de bazin.
J. Hemoragiile asociate fracturilor de bazin nu pot
avea ca sursă un vas arterial.
255. Referitor la tratamentul în fracturile bazinului
este adevărat:
A. Bandajarea strânsă a bazinului este o modalitate
de stabilizare.
B. Deschiderea peritoneului permite accentuarea
compresiei hematomului retroperitoneal.
C. Fixatoarele externe sunt o modalitate de
stabilizare.
D. Explorarea chirurgicală nu este cea mai bună
opțiune pentru controlul hemoragiilor pelvine.
E. Sângerările active din sursă arterială pot fi
tratate conservator.
F. Sângerările active din sursă arterială necesită
intervenție chirurgicală
G. Metodele de stabilizare a bazinului sunt
eficiente în special în cazul fracturilor prin
compresie laterală.
H. Metoda optimă de control al hemoragiei
arteriale este embolizarea pe cateter.
I. Sângerarea din marginile fracturii sau din venele
mici de la nivelul pelvisului poate fi accentuată
prin stabilizarea bazinului.
 J. Înainte de montarea sondei Foley, este necesară
efectuarea unei ureterografii.
256. Referitor la traumatismele penetrante la nivelul
gâtului, este adevărat:
A. Orice plagă care afectează mușchiul platisma se
însoțește de riscul lezării esofagului
B. Orice plagă care afectează mușchiul platisma se
însoțește de riscul lezării măduvei spinării.
C. Pentru evaluarea clinică și managementul
leziunilor penetrante, regiunea anterioară a
gâtului este împărțită în 4 zone.
D. Folosirea CT-ului pentru evaluarea
traumatismelor penetrante la nivelul gâtului
poate stabili cu exactitate traiectul leziunilor
produse de cuțite.
E. Feziunile faringo-esofagiene mici sunt ușor
detectabile la examenul CT.
F. Orice plagă care afectează mușchiul platisma se
însoțește de riscul lezării glandei parotide.
G. Evaluarea clasică include angiografia,
bronhoscopia și esofagoscopia împreună cu
esofagografia.
H. Orice plagă care afectează mușchiul platisma se
însoțește de riscul lezării marilor vase.
I. Conform studiilor, utilizarea angiografiei CT
pentru traumatismele penetrante de la nivelul
gâtului au o sensibilitate de 50%.
J. Orice plagă care afectează mușchiul platisma se
însoțește de riscul lezării traheii.
257. Leziunile cervicale ale tractului aero-digestiv:
A. Sutura esofagului cervical impune debridarea,
închiderea într-un singur strat a defectului și
drenaj pasiv.
B. Ruptura cartilajului cricoid determină lezarea
glotei.
C. Se întâlnesc în majoritatea traumatismelor
penetrante la nivelul gâtului.
D. Managementul căilor aeriene este primordial.
E. Ruptura cartilajului tiroid determină lezarea
glotei.
F. Leziunile subglotice ale traheei se suturează în
mai multe straturi, cu fire resorbabile.
G. Leziunile limitate la regiunea hipofaringiană pot
fi tratate conservator în siguranță.
H. Pentru evaluarea unei leziuni de la nivelul
laringelui sau traheei, este necesară fie
laringoscopia directă, fie bronhoscopia.
I. Leziunile laringiene sunt clasificate în
supraglotice, glotice și subglotice.
J. Leziunile supraglotice determină depresia
incizurii superioare a cartilajului tiroid.
258. Leziunile vasculare cervicale:
A. Intervenția chirurgicală de urgență se
recomandă în cazul pacienților comatoși.
B. Repararea arterei carotide se poate realiza pe
cale chirurgicală.
C. Abordul unei leziuni vasculare de la nivelul
gâtului depinde de starea hemodinamică a
pacientului.
D. Cea mai frecventă leziune vasculară în
traumatismele penetrante este leziunea venei
jugulare interne.
E. Repararea arterei carotide se poate realiza pe
cale endovasculară la pacientul instabil.
F. Ligatura arterială simplă constituie o opțiune
pentru pacienții stabili hemodinamic.
 G. Tromboza în urma reparării vaselor este rareori
complicată cu tromboză ulterioară.
H. Cea mai frecventă leziune vasculară în
traumatismele penetrante este leziunea arterei
carotide.
I. Abordul unei leziuni vasculare de la nivelul
gâtului depinde de statusul neurologic al
pacientului.
J. Monitorizarea sau managementul expectativ se
recomandă în cazul pacienților comatoși.
259. Referitor la traumatismele extremităților, este
adevărat:
A. Semnele de certitudine pentru leziunile
vasculare sunt reprezentate de hematomul
neexpansiv și de diminuarea pulsului.
B. Când se suspectează o leziune vasculară acută,
tratamentul conservator este cel mai indicat.
C. Semnele de certitudine ale unei leziuni
vasculare acute includ sângerare pulsatilă.
D. Semnele de certitudine ale unei leziuni
vasculare acute includ hematom expansiv.
E. Defomitatea de la nivelul extremităților nu este
asociată cu luxațiile.
F. Hemoragia cu exsanguinare dintr-o leziune
vasculară majoră trebuie tratată inițial prin
compresiune directă.
G. Amputațiile parțiale trebuie stabilizate prin
aplicarea unei atele.
H. Leziunile extremităților apar rareori în cazul
traumatismelor închise.
I. Leziunile extremităților sunt frecvente atât în
traumatismele închise, cât și în cele deschise.
J. Hemoragia dintr-o leziune vasculară majoră
trebuie tratată inițial prin aplicare de garou
distal de plagă.
260. Referitor la traumatismele extremităților, este
adevărat:
A. Fixarea unei fracturi cu atele îmbunătățește
controlul durerii.
B. Reducerea luxațiilor trebuie efectuată cât mai
devreme cu putință.
C. Tratamentul mioglobinuriei implică hidratare
agresivă cu fluide intravenoase hipertone.
D. Pacienții cu fracturi femurale bilaterale se pot
prezenta cu șoc, chiar și în absența altor leziuni.
E. În cazul diformităților la nivelul unei
extremități, se indică de primă intenție CT de
membru.
F. Dacă se suspectează sindrom de compartiment,
la pacientul conștient, de obicei trebuie
efectuată măsurarea directă a presiunii intra-
comparimentale.
G. Luxațiile nu necesită stabilizarea cu atele.
H. Fracturile pot fi închise sau deschise.
I. Ecografia Doppler este un adjuvant util în
examinarea sistemului vascular și permite
calcularea indicelui gleznă-braț.
J. Sindromul de compartiment apare doar la
nivelul membrului inferior.