1.

Urmatoarele afirmatii referitoare la cardiopatia ischemica cronica

sunt adevarate:
A. Fac parte din grupul malformatiilor congenitale cardiace
B. Reprezinta boala vaselor de sânge care alimentează creierul
C. Afecteaza si persoane mai tinere de 65 ani
D. Reprezinta boala vaselor de sânge care alimentează mușchiul inimii
E. Reprezinta boala vaselor de sânge care alimentează brațele și picioarele
F. Este responsabilă pentru angina pectorală și infarctul miocardic
G. Reprezinta afecțiuni ale valvelor cardiace
H. Reprezintă principala cauză de deces la nivel global
I. Reprezinta cea mai frecventă afecțiune cardiovasculară din țările occidentale
J. Reprezinta a doua cauza de deces din lume

2. Vascularizatia arteriala a inimii include:

A. Artera poplitee
B. Artera circumflexa
C. Artera pedioasa
D. Artera carotida
E. Artera radiala
F. Artera descendenta posterioara
G. Artere septale
H. Artera coronara dreapta
I. Artera subclavie
J. Artera descendenta anterioara

3. Factori de risc modificabili ai aterosclerozei sunt:

A. Sedentarismul
B. Diabetul zaharat
C. Fumatul
D. Obezitatea
E. Varsta
F. Dislipidemia
G. Sexul
H. Ereditate
I. Hipotensiune arteriala
J. Hiperhomocisteinemie

4. Complicatiile placii ateromatoase sunt:

A. Hipercolesterolemie
B. Tromboza
C. Trombocitopenie
D. Ulceratia
E. Remisia
F. Hemoliza
G. Calcificarea
H. Stenoza
I. Hemoragia
J. VSH crescut

5. Despre sindroamele coronariene acute sunt adevarate:

A. Este reprezentat de angina instabila
B. Este reprezentat de infarct miocardic transmural (STEMI)
C. sunt rezultatul unei obstrucții acute a unei artere coronare
D. Durearea dureaza mai putin de 15 minute
E. Este reprezentat de infarct miocardic non-transmural ( non-STEMI)
F. Este reprezentat de disectie acuta de aorta
G. Durerea cedeaza in repaus
H. nu cedează la administrarea derivaților de nitrați:
I. Durerea cedeaza la nitroglicerina
J. Este reprezentat de angina stabila de efort

6. Sunt adevarate despre angina pectorala stabila:

A. Este reprezentat de infarct miocardic transmural (STEMI)
B. Sunt rezultatul unei obstrucții acute a unei artere coronare
C. Iradiaza frecvent in membrul superior stang
D. Durerea cedeaza in repaus
E. Durerea cedeaza la nitroglicerina
F. Este reprezentat de infarct miocardic non-transmural ( non-STEMI)
G. Durerea apare la efort
H. Durearea dureaza mai putin de 15 minute
I. Durerea nu cedeaza la administrarea de nitroglicerina
J. Este reprezentat de disectie acuta de aorta

7. Urmatoarele enzime pot fi monitorizate in infarctul miocardic acut:

A. Bilirubina totală
B. Fosfodiesteraza
C. Piruvat kinaza
D. GGT
E. TGP
F. Troponina T
G. LDH
H. CK totala
I. Troponina I
J. CK-MB

8. Complicatiile mecanice ale infarctului miocardic acut sunt:

A. Tamponada cardiaca
B. Defectul septal interventricular
C. Rruptura de perete liber a ventricolului stang
D. Infarctul recurent
E. Insuficienta mitrala acuta
F. Insuficienta cardiaca
G. Ruptura de muschi papilar
H. Aritmii
I. Formarea anevrismului parietal
J. Fibrilatia ventriculara

9. Complicatiile infarctului miocardic acut sunt:

A. Defectul de sept atrial
B. Edem pulmonar acut
C. Ruptura peretelui liber a ventroculului stang.
D. Insuficienta aortica acuta
E. Aritmiile supra-ventriculare si ventriculare
F. Insuficienta pulmonara acuta
G. Formarea de anevrism parietal
H. Insuficienta cardiaca
I. Ruptura de muschi papilar
J. Tromembolismul pulmonar

10. Optiunile de revascularizare coronariana sunt:

A. Angioplastia coronariana transluminala percutanata cu stent
B. Tratament cu betablocant
C. Endarterectomia aortica
D. Inlocuirea de valva aortica
E. Angioplastia cu laser
F. By-passul aorto-coronarian
G. Aterectomia rotationala
H. Administrarea de nitroglicerina
I. Angioplastia coronariana transluminala percutanata cu balon
J. Administrarea de antihipertensive

11. Care sunt scopurile revascularizarii miocardice:

A. Pentru a reduce durata de spitalizare
B. Pentru a preveni infarctul miocardic
C. Pentru a imbunatati calitatea vietii
D. Pentru a trata sau a preveni morbiditatea
E. Pentru a preveni insuficienta cardiaca
F. Pentru a exclude adresarea ulterioara la cardiolog
G. Pentru a reduce mortalitatea
H. Pentru a atenua simptomele ischemiei miocardice
I. Pentru a exclude tratamentul medicamentos
J. Pentru a imbunatati mobilitatea pacientului
12. Tipurile de grafturi folosite in by-passul aorto-coronarian:
A. Artera mamara interna dreapta
B. Vena cubitala
C. Artera tibiala anterioara
D. Artera gastroepiploioca
E. Vena descendenta anterioara
F. Artera radial
G. Vena safena-interna
H. Vena jugulara
I. Artera mamara interna stanga
J. Artera safena interna

13. Tipurile de by-pass aorto-coronarian sunt:

A. Robotic
B. Transcateter
C. Prin laparatomie
D. Transarterial
E. Endoscopic
F. Trans-miocardic
G. Pe cord batand
H. Minim-invaziv
I. Prin toracotomie posterioara
J. Clasic prin sternotomie

14. Aparatul valvular mitral este format din :

A. Cuspa anteroseptala si posteromediala
B. 2 cuspe
C. Inel fibros
D. Cordaje tendinoase
E. 2 muschi papilari
F. Sinususuri coronare
G. Peretele ventriculului stang
H. Ostii coronare
I. 3 cuspe
J. Triunghiuri fibroase

15. Urmatoarele structuri intra in componenta radacinei aortice:

A. Sinusurile Valsalva
B. Valva mitrala
C. Ostiile coronarelor
D. Jonctiunea sino-tubulara
E. Trunchiul arterei pulmonare
F. Valva aortica
G. Inel aortic
H. Muschi papilari
I. Cuspa anterioara si posterioara
J. Inel fibros

16. Tipurile de interventii practicate pe valvele cardiace:

A. By-pass
B. Anastomozare
C. Anuloplastie
D. Comisurotomie
E. Endarterectomie
F. Rezectie
G. Explantare
H. Cauterizare
I. Decalcifiere
J. Insertie neocordaje

17. Despre stenoza aortica sunt corecte urmatoarele afirmatii:

A. Cea degenerativa apare mai frecvent sub varsta de 65 de ani
B. Cuspele nu sunt ingrosate si nici fuzionate
C. Poate fi congenitala, bicuspidie aortica
D. apariția unui baraj în calea evacuării sângelui din VS
E. Poate fi degenerativa (senila)
F. deschidere insuficiență a valvei aortice în sistolă
G. Poate fi reumatismala
H. Permite intoarcerea sangelui in ventriculul stang
I. Aparitia unui baraj in calea de evacuare a sangelui din atriul stang
J. Inchidere insuficienta in timpul diastolei

18. Despre tabloul clinic in stenoza aortica sunt adevarate afirmatiile:

A. Primar apar semnele de insuficienta cardiaca dreapta
B. Se poate manifesta prin trombembolism pulmonar
C. Angina pectorala
D. Nu se pot produce embolii calcice
E. Angina pectorala este un siptom rar intalnit
F. Sincopa
G. Perioada asimptomatica lunga
H. Dispnee
I. Perioada asimptomatica scurta
J. Se poate manifesta prin edem pulmonar acut

19. Despre suflurile aparute in stenoza aortica sunt adevarate

urmatoarele afirmatii:
A. Focarul de auscultatie maxima localizat la apexul cordului
B. Este un suflu diastolic rugos
C. Iradiaza pe venele jugulare
D. Este suflu sistolic rugos
E. Apare intre zgomotul I si zgomotul II a ciclului cardiac
F. Se ausculta in spatiul II intercostal, parasternal stang
G. Iradiaza simetri pe arterele carotide
H. Apare intre zgomotul II si zgomotul I a ciclului cardiac
I. Se ausculta in spatiul II intercostal, parasternal dreapta
J. Este suflu sistolic de ejectie

20. Complicatiile stenozei aortice sunt:

A. Sincopa
B. Endocardita infectioasa
C. Turgescenta jugularelor
D. Tromboza venoasa
E. Tulburari de conducere atrio-ventriculara
F. Tulburari de ritm cardiac
G. Embolia pulmonara
H. Anevrism de aorta descendenta toracica
I. Hepatomegalie
J. Edemul pulmonar acut

21. Care sunt parametrii ecocardiografici care definesc stenoza

aortica severa:
A. Viteza jetului >4m/s
B. Raportul de viteza <0.25
C. Suprafata orificiului aortic >1cm2
D. Suprafata indexata a orificiului aortic >0.6cm2/m2
E. Gradientul mediu transaortic <40mm Hg
F. Raportul de viteza >0.25
G. Gradientul mediu transaortic >40mm Hg
H. Viteza jetului <4m/s
I. Suprafata orificiului aortic <1cm2
J. Suprafata indexata a orificiului aortic <0.6cm2/m2

22. Evaluarea preoperatorie la pacientii cardiovasculari trebuie sa

includa intotdeauna:
A. Angio – CT
B. Electroencefalograma
C. Miografie
D. Probe de coagulare
E. Grup sangvin
F. RMN cardiac
G. Ecocardiografie
H. Biopsie miocardica
I. Electrocardiograma
J. Radiografie toracica

23. Despre insuficienta aortica sunt adevarate urmatoarele afirmatii :

A. Poate fi intalnita la pacientii cu disecţie de aortă
B. Reprezinta exclusiv o patologie cronica
C. Se manifesta printr-o subincarcare de volum a VS
D. Se traduce printr-o regurgitare a sângelui din aortă în VS în timpul sistolei
E. Poate fi intalnita la pacienti cu maladie anuloectaziantă prin degenerarea țesutului
elastic
F. Reprezinta un defect de deschidere a valvei aortice
G. Poate fi cauzata de endocardita infectioasa
H. Poate fi cauzata de un defect de închidere a valvei aortice
I. Evolueaza in timp prin scaderea presiunii pulmonare
J. Se traduce printr-o regurgitare a sângelui din aortă în VS în timpul diastolei

24. Despre insuficienta aortica acuta sunt adevarate urmatoarele :

A. O etiologie posibila poate fi endocardita infectioasa
B. O etiologie posibila poate cea traumatica
C. O etiologie posibila poate fi disfunctia unei proteze valvulare
D. O etiologie posibila poate fi insuficienta aortica din contextul disectiei de aorta
E. Nu reprezinta urgenta medico-chirurgicala
F. O etiologie posibila poate fi Reumatismul Articular Acuta
G. Reprezinta urgenta medico-chirurgicala
H. O etiologie posibilia poate fi un proces degenerativ sau inflamator
I. O etiologie posibila poate fi degenerarea cuspelor aortice
J. Se instaleaza in mod insidios

25. Despre insuficienta aortica cronica sunt adevarate urmatoarele:

A. O etiologie posibilia poate fi un proces degenerativ sau inflamator
B. O etiologie posibila poate fi disfunctia unei proteze valvulare
C. O etiologie posibila poate cea traumatica
D. Se instaleaza in mod insidios
E. Reprezinta urgenta medico-chirurgicala
F. Nu reprezinta urgenta medico-chirurgicala
G. O etiologie posibila poate fi Reumatismul Articular Acuta
H. O etiologie posibila poate fi endocardita infectioasa
I. O etiologie posibila poate fi insuficienta aortica din contextul disectiei de aorta
J. O etiologie posibila poate fi degenerarea cuspelor aortice

26. Printre semnele si simptomele insuficientei aortice intalnim :

A. Eritem malar
B. Jugulare turgescente
C. Palpitatii
D. Amplitudinea pulsului este crescuta
E. Edeme gambiere
F. Hepatomegalie
G. Amplitudinea pulsului este scazuta
H. Fatigabilitate
I. Sincopă
J. Dispnee

27. Despre suflul caracteristic insuficientei aortice sunt adevarate

urmatoarele afirmatii:
A. Se asculta la nivelul apendicelui xifoid
B. Se aude dupa zgomotul 2
C. Se asculta in spatiul 2 intercostal stang parasternal
D. Se aude inaintea zgomotului 2
E. Este un suflu diastolic
F. Se aude inaintea zgomotului 1
G. Este un sulfu sistolic
H. Se asculta in spatiul 2 intercostal drept parasternal
I. Este cauzat de regurgitarea sangelui din ventricului stang in atriul stang
J. Este cauzat de regurgitarea sangelui din aorta in ventriculul stang

28. Indicatiile de tratament chirurgical in insuficienta aortica includ:

A. Insuficienta aortica cu anasarca
B. Insuficienta aortica acuta
C. Insuficienta aortica simptomatica sincopa
D. Insuficienta aortica simptomatica prin cefalee
E. Insuficienta aortica simptomatica prin angor
F. Insuficienta aortica cu fractie de ejectie fiziologica
G. Insuficienta aortica asimptomatica dar cu semne de deteriorare a functiei ventricului
stang
H. Insfucienta aortica simptomatica prin dispnee de repaus
I. Insuficienta aortica asimptomatica fara semne de deteriorare a functiei ventricului stang
J. Insuficienta aortica simptomatica prin edeme ale extremitatilor inferioare

29. Inlocuirea valvulara aortica se poate realiza cu :

A. Autogrefa
B. Endoproteza
C. Proteza biologica stentless
D. Homogrefa
E. Proteza mecanica din pericard bovin
F. Proteza biologica cu disc metalic
G. Proteza biologica cu stent
H. Proteza mecanica
I. Proteza mecanica stentless
J. Xenogrefa
30. Factori care influențează nefast supraviețuirea postoperatorie in
patologia valvulara aortica sunt:
A. Endocardita infectioasa
B. Varsta inaintata
C. Clasa NYHA
D. Disfunctia de ventricul stang
E. Varsta tanara
F. Status biologic bun
G. Fractie de ejectie pastrata
H. Aorta ascendenta cu dimensiuni normale
I. Absenta leziunilor coronariene
J. Anevrism de aorta ascendenta

31. Despre leziunile valvulare mitrale sunt adevarate urmatoarele :

A. Boala mitrală presupue prezenta atat a stenozei cat si a insuficienţei
B. Poate fi reumatismala
C. Poate fi nereumatismala
D. Se datoreaza afectarii celor 3 cuspe mitrale
E. Stenoza mitrală = obstacol la trecerea sângelui din AS în VS în timpul sistolei ventriculare
F. Insuficienţa mitrală = incontinenţă valvulară în timpul diastolei ventriculare cu
regurgitarea sângelui din VS în AS
G. Pot fi exclusiv degenerative
H. Insuficienţa mitrală = incontinenţă valvulară în timpul sistolei ventriculare cu
regurgitarea sângelui din VS în AS
I. Stenoza mitrală = obstacol la trecerea sângelui din AS în VS în timpul diastolei
ventriculare
J. Pot fi exclusiv reumatismale

32. Procesul reumatic de la nivelul valvei mitrale include :

A. Abces anular mitral
B. Îngroşarea cordajelor, scurtarea şi aglutinarea
C. Embolizarea septica
D. Fuziunea cuspelor la comisuri “gură de peşte’’
E. Inflamaţia muşchilor pilieri
F. Calcificarea muschilor pilieri
G. Îngroşarea cuspelor, calcificarea, retracţia
H. Calcificare perianulară cu limitarea motilităţii
I. Fuzionarea sinusurilor Valsalva
J. Trombozarea cuspelor mitrale

33. Urmatoare afirmatii sunt adevarate despre stenoza mitrala

reumatismala:
A. Hipertensiune pulmonară poate fi reversibilă după protezare
B. Trombembolismul apare exclusiv la pacientii cu fibrilatie atriala
C. Prezinta debut insidios
D. Edemul pulmonar este o manifestare precoce
E. Edemul pulmonar este o manifestare tardiva
F. Tromembolismul poate surveni si in absenta fibrilatiei atriale
G. Se manifesta prin cresterea tolerantei la efort
H. Prezinta debut brusc
I. Se manifesta prin scăderea toleranţei la efort, dispnee, ortopnee
J. Hipertensiune pulmonară este ireversibila

34. Sunt adevarate urmatoare afirmatii despre suflul din stenoza

mitrala:
A. Se asculta inainte de zgomotul 2
B. Poate fi mai usor audibil la persoanele normoponderale
C. Se asculta in spatiul V intercostal stang pe linia medio-axilara
D. Se asculta in spatiul V intercostal stang pe linia medio-claviculara
E. Iradiaza la nivelul arterelor carotide
F. Se asculta inainte de zgomotul 1
G. Sulful diastolic
H. Este produs de curgerea turbulenta a sangelui din atriul stang in ventriculul stang
I. Se asculta in spatiul 2 intercostal stang
J. Suflu sistolic

35. Metodele de tratament chirurgical a patologiei valvei mitrale

sunt:
A. Inlocuire de valva transcateter
B. Endarterectomie
C. Inlocuire cu conduct valvulat
D. By-pass de neocordaj mitral
E. Comisurotomie
F. Inlocuire valvulara cu proteza mecanica
G. Inlocuire cu autogrefa
H. Inlocuire valvulara cu proteza biologica
I. Valvuloplastie
J. Pot fi realizate pe cord deschis

36. Care sun caracteristile unei valve mitrale reumatismale stenotice

care poate fi reparata:
A. Cuspe pliabile
B. Cuspe mitrale rigide
C. Cordaje si muschi papilari fara calcificari
D. Fuziuni comisurale
E. Aparat subvalvular calcificat si aglutinat
F. Fara calcificari
G. Calcificare severa la nivelul comisurilor
H. Calcificari severe de inel mitral
I. Cordaje si muschi papilari normali fara aglutinari
J. Muschi papilari necrotizati

37. Despre procesele patologice ce intereseaza componentele

complexului valvular mitral sunt adevarate urmatoarele asocieri:
A. Inel-elongare
B. Muschi papilar-ectazie
C. Cuspe-diskinezie
D. Muschi papilar-elongare sau ruptura
E. Cuspe -disfunctie contractila
F. Miocard ventricular-diskinezie sau disfunctie
G. Inel-perforare
H. Cordaje-elongare sau ruptura
I. Cuspe-perforatie, prolaps
J. Inel-ectazie

38. Tehnicile de reparare a valvei mitrale sunt:

A. Excizia cuspei mitrale anterioare si posterioare
B. Transfer/insertie de neo-cordaje
C. Implantarea de valva mitrala percutanat
D. Anuloplastie
E. Protezarea biologica
F. Prezervarea aparatului subvalvular
G. Inchiderea perforatiei
H. Rezectia tesutului in exces
I. Largire VMA
J. Protezarea mecanica

39. Comunicarea anormala intre circulatia sistemica si pulmonara

este reprezentata de:
A. Canal atrioventricular comun
B. Stenoza aortica valvulara
C. Anomalia Ebstein
D. DSA tip ostium secundum
E. Atrezia arterei pulmonare
F. Coarctatia de aorta
G. DSA tip ostium primum
H. Persistenta de canal arterial
I. DSV
J. Transpozitia de vase mari
40. Din patologai cardiaca congenitala fac parte urmatoarele:
A. Stenoza mitrala reumatismala
B. Defect septal atrial
C. Bicuspidia aortica
D. Trunchi arterial comun
E. Anevrsimul de aorta ascendenta
F. Disectia acuta de aorta
G. Insuficienta mitrala post-infarct
H. Stenoza aortica degenerativa
I. Defect septal ventricular
J. Transpozitia de vase mari

41. Din malformatiile cardiace cianogene fac parte urmatoarele:

A. Defect septal ventricular
B. Bicuspidia aortica
C. Teralogia Fallot
D. Defect septal atrial
E. Atrezia tricuspidiana
F. Canal atrio-ventricular comun
G. Coarctatia de aorta
H. Sindrom Eisenmenger
I. Atrezia pulmonara
J. Transpozitia de vase mari

42. In tetralogia Fallot sunt prezente urmatoarele:

A. Stenoza pulmonara
B. Defect septal atrial
C. Hipertrofia de ventricul stang
D. Cianoza
E. Defectul septal ventricular
F. Atrezia de tricuspida
G. Transpozitia vaselor mari
H. Stenoza aortica
I. Hipertrofie de ventricul drept
J. Dextropozitia aortei

43. Despre defectul de sept atrial sunt adevarate urmatoarele

afimtaii:
A. DSA tip ostium secundum este cea mai rara forma
B. Poate fi de tip ostium primum
C. Poate fi de tip sinus coronar
D. Poate fi de tip sinus venos
E. Poate fi te tip sinus coronar stang
F. Este o malformatie congenitala non-cianogena
G. DSA tip ostium primum este in regiunea foramen ovale
H. Reprezinta o malformatie congenitala cianogena
I. Reprezinta o comunicare intre cei doi ventriculi
J. Poate fi de tip ostium secundum

44. Despre defectul de sept ventricular sunt adevarate urmatoarele:

A. Poate fi de tip muscular
B. Poate fi de tip ostium primum
C. Poate fi de tip perimembranos
D. Poate fi tip juxtaarterial
E. Nu poate asocia alte malformatii congenitale
F. Poate asocia canal arterial
G. Poate fi de tip sinus coronar
H. Poate asocia coarctatie de aorta
I. Poate fi de tip ostium secundum
J. Poate fi de tip sinus venos

45. Despre protezele biologice sunt adevarate urmatoarele afirmatii:

A. Sunt indicate pentru pacientii tineri
B. Incidenta crescuta de tromembolism
C. Nu necesita anticoagulare
D. Sunt supuse deteriorarii structurale
E. Nu sunt supuse deteriorarii structurale
F. Risc de complicatii datorate tratamentului anticoagulant
G. Necesita anticoagulare
H. Valvele pot fi din pericard bovin
I. Incidenta mica de trombembolism
J. Durabilitate limitata 10-20 de ani

46. Despre protezele mecanice sunt adevarate urmatoarele afirmatii:

A. Sunt supuse deteriorarii structurale
B. Incidenta mica de trombembolism
C. Nu sunt supuse deteriorarii structurale
D. Risc de complicatii datorate tratamentului anticoagulant
E. Durabilitate limitata 10-20 de ani
F. Valvele pot fi din pericard bovin
G. Incidenta crescuta de tromembolism
H. Necesita anticoagulare
I. Sunt indicate pentru pacientii tineri
J. Nu necesita anticoagulare

47. Caracteristicile unei valve ideale sunt urmatoarele:

A. Sa determine modificari a miocardului adiacent
B. Flux sangvin central fara turbulente
C. Absenta hemolizei
D. Trombogenitate
E. Gradient transvalvular crescut
F. Rezistenta la infectii
G. Prezenta hemolizei
H. Durabilitate mare, cel putin egala cu durata de viata a pacientului
I. Flux de regurgitare prezent
J. Implantare usoara

48. Despre insuficienta mitrala acuta post-infarc sunt adevarate

urmatoarele: :
A. Poate fi determinata de ruptura cordajelor
B. Se poate produce in urma rupturii muschilor papilari
C. Se produce prin perforatia cuspelor mitrale
D. Nu se produce din cauza rupturii muschilor papilari
E. Este o complicatie mecanica a infarctului miocardic acut
F. Pacientul se poate prezenta in edem pulmonar acut
G. Pacientul se poate prezenta in soc cardiogen
H. Pacientii raman asimptomatici cativa ani
I. Nu reprezinta urgenta medico-chirurgicala
J. Apare suflu sistolic in spatiul II intercostal parasternal dreapta

49. Despre angina instabila sunt adevarate urmatoarele afirmatii :

A. Nu necesita supraveghere medicala
B. Durerea rapsunde la nitroglicerina
C. Este determinata de ruperea brusca a unei placi de aterom
D. Simptomele pot aparea in repaus
E. Durerea este declansata exclusiv la efort
F. Nu se caracterizeaza printr-o eliberare detectabila a enzimelor caracteristici necrozei
miocardice
G. Reprezinta o forma de sindrom coronarian acu
H. Nu poate fi insotita de dispnee, greata, varsaturi
I. Angina instabila de Novo se manifesta prin dureri instalate insidios
J. Simptomatologia este asemanatoare cu cea intalnita in infractul acut de miocard

50. Care sunt caracteristicile anatomice a drenajului venos pulmonar

total aberant:
A. Ventricul drept hipetrofic
B. Cavități stangi dilatate
C. Atriu stang mic
D. Atriu drept mic
E. Venele pulmonare converg spre un colector unic posterior de atriu drept
F. Ventricul drept hipotrofic
G. Cavități drepte dilatate
H. Ventricul stang hipotrofic
I. Ventricul stang hipetrofic
J. Venele pulmonare converg spre un colector unic posterior de atriu stang

51. Boala arterială periferică este caracterizată prin urmatoarele

afirmații :
A. Este limitata la un singur segment arterial
B. Este caracteriazata de ocluzii sau stenoze ale venelor
C. Este caracteriazata de ocluzii sau stenoze ale arterelor la nivelul extremitatilor
D. Favorizata de exercitiul fizic
E. Simptomele sunt determinate de toleranta pacientului la limitarile distantei de mers
F. Simptomele sunt determinate de gradul de colateralizare
G. Favorizata de fumat, hipertensiune si dislipidemie
H. Favorizata de ortostatismul prelungit
I. Favorizata de radiatii ionizante
J. Simptomele sunt determinate de numarul si gravitatea ocluziilor

52. Elemente fiziologice definitorii ale bolii arteriale periferice:

A. Principala cauza de aparitie a bolii arteriale periferice este compresia arterelor prin benzi
musculare fibroase
B. In general variatia presiunii este mica pana la ingustarea diametrului cu 50% sau a
ariei vasului cu 75 %
C. Principala cauza de aparitie a bolii arteriale periferice este fibroza chistica
D. Scaderea presiunii cauzata de reducerea diametrului unui vas este descrisa de legea
Poiseuille
E. Conform legii Poiseuille pierderea presiunii este direct proportionala cu volumul
fluxului de sange si lungimea arteriala, dar invers proportionala cu patratul razei
F. Placile aterosclerotice mari ocupa lumenul arterial favorizand fluxul de sange
G. Placile aterosclerotice mari ocupa lumenul arterial impiedicand fluxul de sange
H. Cresterea unei placi aterosclerotice este principala cauza a dezvoltatii simptomelor
bolii arteriale periferice
I. Conform legii Laplace cresterea presiunii este direct proportionala cu volumul fluxului de
sange si lungimea arteriala, dar invers proportionala cu patratul razei
J. Variatia presiunii este cea mai mare cand diametrul arterei este redus cu <40% sau cand
aria vasului este diminuata cu <15%

53. Ischemia de la nivelul extremitatilor inferioare poate provoca

progresiv:
A. “Port wine stain”
B. Claudicatie intermitenta
C. Dureri de repaus de tip ischemic
D. Ulceratii ale pielii
E. Edem
F. Gangrena
G. Dermita ocra
H. Telangiectazii
I. Flebita superficiala
J. Durere la nivelul unui grup muscular important, precipitata de exercitiu fizic si
ameliorata de repaus

54. Claudicatia intermitenta este caracterizata prin urmatoarele

aspecte:
A. Durere la nivelul unui grup muscular important, precipitata de exercitiu fizic si
ameliorata de repaus
B. Grupele musculare afectate de claudicatie intermitenta se afla intotdeauna distal de
obstructia arteriala
C. Perfuzia arteriala creste in timpul exercitiului fizic si durerea se amelioreaza
D. Grupele musculare afectate de claudicatie intermitenta se afla intotdeauna proximal de
obstructia arteriala
E. Durere la nivelul unui grup muscular important precipitata de exercitiu fizic si ameliorata
prin continuarea exercitiului fizic sau incalzirea membrului
F. Durere la nivelul unui grup muscular important aparuta in repaus si ameliorata de masaj
sau exercitiu fizic
G. Nu se manifesta la nivelul articulatiilor
H. Se manifesta cu predilectie la nivelul articulatiilor
I. Pacientii mentin perfuzia arteriala in repaus, dar ocluziile arteriala impiedica
cresterea fluxului necesar cerintelor metabolice ale muschilor in timpul exercitiului
fizic
J. Poate fi provocata progresiv prin ischemia de la nivelul extremitatilor inferioare

55. Grupele musculare afectate de claudicatie intermitenta:

A. Claudicatie intermitenta nu se mainfesta la nivelul grupelor musculare
B. In sindromul Leriche apar claudicatii la nivelul piciorului
C. Ocluzia aortoiliaca determina claudicatie la nivelul gambei
D. Grupele musculare afectate de claudicatie intermitenta se afla intotdeauna distal de
obstructia arteriala
E. Ocluzia aortoiliaca determina claudicatie membrelor inferioare si atrofia muschilor
fesieri
F. Grupele musculare afectate de claudicatie intermitenta se afla intotdeauna proximal de
obstructia arteriala
G. In sindromul Leriche apar claudicatii la nivelul membrelor inferioare si atrofia
muschilor fesieri
H. Prezinta durere care este precipitata de exercitiu fizic si ameliorata de repaus
I. Ocluzia arterei femurale superficiale determina claudicatie la nivelul muschilor fesieri
J. Ocluzia arterei femurale superficiale determina claudicatie la nivelul gambei
56. Durere de repaus din boala arteriala periferica are urmatoarele
caracteristici:
A. Cel mai frecvent pacientii au dureri la nivelul degetelor de la picioare si epifizelor
distale ale oaselor metatarsiene, mai ales in timpul noptii
B. Pozitionarea procliva a picioarelor deasupra nivelului toracelui amlioreaza durerile
provizoriu
C. Durere de repaus cauzata de ischemie indica boala arteriala periferica avansata
D. Durere de repaus este data de asocierea cu tromboza venoasa profunda, neaparand
independent
E. Pozitionarea decliva a picioarelor la marginea patului imbunatateste temporar
aportul de oxigen catre tesuturi prin actiunea presiunii hidrostatice gravitationale
F. Cel mai frecvent pacientii au dureri lombare cu iradiere pe membrul inferior
G. Durere de repaus este cauzata de ischemia tesutului nervos care este foarte sensibil
la hipoxie
H. Durere de repaus apare inca din fazele incipiente ale boalii arteriale periferice
I. Temporar, alinarea durerii se realizeaza prin pozitionarea decliva a picioarelor la
marginea patului
J. Cel mai frecvent pacientii au dureri la nivelul articulatiilor coxofemurale dimineata la
coborarea din pat

57. Ulceratiile din boala arteriala periferica :

A. Ulcerele ischemice au aspect circumscris, cu bază palidă sau necrotică
B. Ulceratiile diabetice sunt intens dureroase si sunt localizate predominant in treimea
superioara a gambei
C. Ulcerele cauzate de insuficienţa arterială sunt de obicei dureroase, cu excepţia
pacienţilor cu diabet care au adesea neuropatie periferică asociată.
D. Prognosticul pacientilor cu ulcer arterial este mai bun decat al pacientilor care
manifesta claudicatie intermitenta
E. Ulceratiile diabetice sunt nedureroase si sunt localizate pe feţele plantară sau laterală ale
picioruÎui, în zonele de presiune.
F. Toti pacientii cu diabet au manifestari dureroare intense cand apar leziuni trofice in boala
arteriala diabetica
G. Ulcerele ischemice sunt pozitionate cu predilectie maleolar intern sau adiacente unei vene
perforante
H. Ulcerele ischemice sunt intens sangerande si hipertrofice
I. Chiar şi traumele minore, cum ar fi o mică rană provocată de un pantof
necorespunzător, insuficientaîngrijire a unghiilor sau o mică crăpatură la nivelul
pielii duc progresiv la ulceraţie din cauza debitului arterial insuficient
J. Ulceraţia pielii degetelor de la picioare, călcâielor sau feţei dorsale a piciorului poate
apărea ca urmarere a insuficienţei arteriale

58. *! Diferente intre gangrena umeda si uscata in boala arteriala

periferica:
A. Prognosticul pacientilor cu gangrena umeda este mai bun decat al pacientilor care
manifesta claudicatie intermitenta
B. Prognosticul pacientilor cu gangrena umeda este bun, iar riscul de amputatatie este minim
C. Gangrena uscată este asociată cu infecţie activă.
D. Piciorul sever ischemic cu gangrena umedă favorizează colonizarea şi creşterea
bacteriilor
E. Prognosticul este nefavorabil cu sepsis şi pierderea imediată a membrului, cu
excepţia cazului în care ţesutul necrotic este eliminat, iar membrul este
revascularizat.
F. Gangrena uscată şi umedă nu sunt diferite din punct de vedere clinic
G. Gangrena umeda nu apare boala arteriala periferica, fiind specifica insuficientei venoase
clasa C6
H. Gangrena uscată înseamnă mumificarea degetelor piciorului, fără asociere de drenaj
purulent sau celulită
I. Gangrena umedă este asociată cu infecţie activă.
J. Gangrena uscată şi umedă nu sunt diferite din punct de vedere clinic
K. A 5-a grilă corectă poate fi F sau J. Una dintre ele are un “nu” în plus.( Pag 522 sus
Lawrence)

59. Inspecţia in boala arteriala periferica poate releva:

A. Ulcere
B. Semnul Fontaine cu paloare de declivitate
C. Telangiectazii
D. Modificări de culoare
E. Gangrenă
F. Prezenta pulsului
G. “Port wine stain”
H. Atrofie musculară
I. Pierderea pilozităţii la nivel distal
J. Vene reticulate

60. Inspecţia in boala arteriala periferica poate releva:

A. Suflu pe aria de ascultatie a arterei femurale
B. Ulcer ischemic
C. Semnul Fontaine cu paloare de declivitate
D. Flebita superficila
E. Gangrena umeda sau uscata
F. Semnul Buerger ( eritrocianoza de declivitate)
G. Atrofie musculară
H. Pierderea pilozităţii la nivel distal
I. “Port wine stain”
J. Prezenta pulsului in distalitate

61. Examinarea cu aparatul Doppler cu undă continuă a pacientilor cu

boala arteriala periferica :
A. În mod normal, se observă un aspect de undă continua fara modilatii sistolo-diastolice
B. Variaţia dintre frecvenţa undei transmise şi cea a undei receptate este proportională
cu viteza particulelor în mişcare şi oferă o evaluare calitativă a gradului de stenoză
C. În mod normal, se observă un aspect de undă de amplitudine mica cu aspect monofazică
D. Pe măsura creşterii stenozei arteriale proximale, unda devine trifazica cu modulatii
sistolo-diastolice ample
E. Sonda Doppler emite ultrasunete cu lungime de undă cuprinsă între 2 şi 10 MHz, care
sunt absorbite de globulele albe
F. Pe măsura creşterii stenozei arteriale proximale, unda se lărgeşte şi devine
monofazică
G. În mod normal, se observă un aspect de undă trifazică, reprezentând fluxul sistolic,
inversarea undei datorită rezistenţei relativ mari a patului vascular şi reluarea
fluxului în diastolă
H. Sonda Doppler emite ultrasunete cu lungime de undă cuprinsă între 2 şi 10 MHz,
care sunt reflectate de globulele roşii din fluxul sanguin şi detectate de un cristal
receptor
I. In prezenţa unei stenoze proximale, volumul bătaie din contracţia cardiacă pierde
energia cinetică în urma traversării zonei de stenoză, aceasta devenind astfel
insuficientă pentru reculul la rezistenţa de la nivelul patului vascular periferic iar, ca
urmare, semnalul Doppler devine bifazic
J. Invazivitatea procedurii de ecografie Doppler face ca acesta explorarea sa fie efectuata
doar la pacienti selectati

62. Cuantificarea indicelui gleznă-brat (IGB):

A. IGB >0.9 este normal
B. Rezulta prin împărtirea presiunii de la nivelul gleznei cu presiunea arterială sistolică
de la nivelul arterei brahiale
C. IGB <0.1 este normal
D. IGB <0,8 este concordant cu aparitia claudicatiei intermitente
E. IGB >0.9 este asociat cu durerea de repaus sau leziuni tisulare
F. IGB <0,4 este asociat cu durerea de repaus sau leziuni tisulare
G. In timpul unui exercitiu de mers pe banda IGB va scădea la pacienţii cu claudicaţie
atunci când apar simptomele, în timp ce pacienţii cu alte cauze ale durerii la
membrele inferioare nu vor prezenta modificări ale măsurătorilor de presiune.
H. Invazivitatea procedurii face ca acesta explorarea sa fie efectuata doar la pacienti selectati
I. Rezulta prin împărtirea presiunii arteriale sistolice de la nivelul arterei brahiale la
presiunea de la nivelul gleznei
J. IGB >2 este normal

63. Modalitati de investigare imagistica a pacientilor cu boala

arteriala periferica:
A. Flebografie
B. Angio CT cu CO2
C. Limfoscintigrafie
D. Angio CT
E. Ultrasonografie Doppler
F. RX
G. Angiografie
H. Examen clinic amanuntit
I. Doppler bidirectional
J. Angio-RM

64. Ultrasonografia Doppler arteriala:

A. Este limitata prin imposibilitatea procedurii de a evalua viteza de curgere a sangelui
B. Pana la efectuarea ultrasonografiei pacientul trebuie sa efectueza o serie de investigatii
imagistice cu substanta de contrast
C. În regiunile cu stenoze semnificative, se pot demonstra viteze mari de circulaţie ale
jetului de sânge atunci când acesta traversează zonele îngustate.
D. Se realizeaza sub control radiologic
E. Anterior efectuarii investigatiei trebuie evaluata functia renala a pacientului
F. Investigatie imagistica invaziva
G. Asigură vizualizarea bidimensională a fluxului de sânge în interiorul arterei
H. Poate calcula viteza de curgere a sângelui
I. In prezenţa unei stenoze proximale semnalul in distalitate se reduce si unda devine
bifazica
J. Investigatie imagistica neinvaziva

65. Complicaţii ale angiografiei includ:

A. Boala renala cronica
B. Toxicitate renală la substanţa de contrast
C. Sângerare sau tromboză la locul puncţiei, cauzate de inserţia cateterului
D. Crearea iatrogenă a unei fistule arterio-venoase
E. Reacţie de hipersensibilitate la substanţa de contrast
F. Formarea unui pseudoanevrism la locul puncţiei
G. Tromboflebita de cateter
H. Toxicitate hepatica la substanţa de contrast
I. Tromboza venoasa profunda
J. Tromboembolism pulmonar

66. Explorarea imagistica angiografica in boala arteriala periferica:

A. Inchiderea locului de punctie se poate realiza prin compresie manuală sau cu un
dispozitiv mecanic absorbabil sau permanent.
B. Angiografia nu evidentiaza zonele de stenoza arteriala motiv pentru care investigatiile se
continua cu ultrasonografii seriate
C. Pentru a fi vizualizat axul arterial se introduc substante radiotransparente
D. Angiografia este procedura imagistica invaziva
E. O parte din pacientii supusi angiografiei fac tromboflebita de cateter secundara
F. Substanta de contrast este radioopaca, se amestecă cu sângele şi îi unnează fluxul,
astfel încât se pot vizualiza anevrisme sau stenoze
G. Angiografia se poate complica prin sângerare, tromboză formare
pseudoanevrism,reacţie de hipersensibilitate şi toxicitate renală la substanţa de
contast.
H. Locul de punctie se inchide prin procedura de angioplastie cu patch
I. Angiografia implică puncţia unei artere periferice, cu introducerea unui cateter
inh·avascular penh·u injectarea selectivă a arterelor (tehnica Seldinger)
J. Angiografia este procedura imagistica noninvaziva

67. Tratamentul bolii arteriale periferice include:

A. Ciorapi compresie elastica
B. Terapie medicală necesită toţi pacienţii cu boală arterială periferică
C. Administrare concentrate trombocitare si factori procoagulanti
D. Proceduri de angioplastiei transluminale percutanata
E. Endarterectomie
F. Crosectomie safeno-femurala
G. Proceduri chirurgicale de bypass cu grefon sintetic
H. Proceduri chirurgicale de bypass cu grefon venos
I. Venotonice
J. Flebectomii

68. Terapia medicală in boala arteriala periferica include:

A. Tratamentul hipertensiunii arteriale, al dislipidemiei şi al diabetului zaharat
B. Terapie antiplachetară
C. Ciorapi de compresie elastica
D. Regim hiperlipemiant, hiperglucidic
E. Complex de vitamina B
F. Renunţarea la fumat
G. Exerciţii fizice
H. Modificarea dietei
I. Venotonice
J. Repaus la pat

69. Tehnica angioplastiei transluminale percutanate (PTA):

A. PTA poate fi complicată prin ocluzia acută a vaselor, de obicei rezultată în urma
rupturii plăcii sau prin disecţie intimală, prin restenoză cauzată de reculul elastic al
vasului sau prin pierderea continuităţii vasului abordat
B. PTA nu poate fi realizata ca procedura unica de recanalizare arteriala
C. PTA presupune trecerea unui fir ghid de calibru mic prin regiunea stenozei sau
ocluziei dintr-un loc de puncţie percutanată la distanţă
D. Extravazarea ghidului prin peretelui vasului, numită „recanalizare extraarteriala" poate fi
realizată pentru crearea unui nou pasaj
E. PTA este o procedura chirurgicala deschisa
F. Trecerea ghidului intre straturile peretelui vasului, numită „recanalizare
subintimală", poate fi realizată pentru crearea unui nou pasaj care, apoi, poate fi
dilatat cu ajutorul unui balon pentru a restabili fluxul sanguin
G. PTA presupune trecerea unui grefon de PTFE prin regiunea stenozei sau ocluziei
H. PTA poate fi insotita de stentare pentru a îmbunătăţi succesul general al
angioplastiei prin reducerea incidenţei ocluziei acute a vaselor.
I. În cele mai simple cazuri, un cateter cu balon este introdus pe ghid şi umflat în
regiunea stenozată, dilatând astfel vasul şi restabilind diametrul său luminal
J. Procedura de PTA se realizeaza sub control ecografic

70. Stenturile utilizate in proceduri de revascularizare

endovasculara:
A. Procedura de stentare se desfasoara numai sub anestezie generala
B. Baloanele şi stenturile farmacologic active, acoperite cu substanţe antineoplazice,
citotoxice sau imunosupresoare, au arătat rezultate promiţătoare privind patenţa
vaselor tratate
C. Stenturile auto-expandabile din nichel şi titan (nitinol) prezintă mai multă
flexibilitate şi o gamă largă de diametre şi lungimi, fiind destinate leziunilor
arterelor lungi sau sinuoase (iliacă externă, femurală superficială), dar oferă o forta
radială mai mică
D. Stentarea asigura mentinerea permeabilitatii fara risc de restenoza
E. Utilizarea stenturilor acoperite prezintă rezultate favorabile comparativ cu
stenturile metalice neacoperite
F. Stenturile sunt expuse riscului de fractură, de aceea trebuie precauţie la plasarea
acestora în zone cu flexie amplă, cum ar fi articulaţiile şoldului sau genunchiului.
G. Stenturile din oţel inoxidabil expandabile pe balon, care creează o forţă radială
ridicată, sunt indicate pentru leziunile focalizate calcificate, care apar adesea la
originea vaselor majore
H. Stenturile sunt destinate numai procedurilor endovasculare de revascularizare coronariana
I. Stenturile sunt utilizate cu predilectie pentru zonele cu flexie amplă, cum ar fi articulaţiile
şoldului sau genunchiului pentru a mentine permeabilitatea vasului
J. Stentarea nu este o procedura care poate insoti angioplastia transluminala percutanata

71. Procedurile endovasculare in boala arteriala periferica:

A. Progresul bolii aterosclerotice afectează rezultatele pe termen lung ale procedurilor
endovasculare
B. Angioplastia vaselor infrapopliteale şi tibiale este rezervată în general pacienţilor
care prezintă riscuri chirurgicale ridicate
C. Progresul bolii aterosclerotice nu mai afectează rezultatele pe termen lung ale procedurilor
endovasculare odata obtinuta recanalizarea
D. Procedura de stentare se desfasoara numai sub anestezie generala
E. Pentru revascularizarea endovasculara infrainghinala sunt utilizate mai multe
tehnici, incluzând PTA/stentare, angioplastie subintimală, aterectomie, baloane şi
tentare cu stenturi farmacologic active
F. Angioplastia percutanata a vaselor infrapopliteale se poate realiza numai impreuna cu
angioplastia percutanata a arterelor coronariene
G. Angioplastia vaselor infrapopliteale este o varianta de revascularizare pentru
pacientii care prezinta solutie prin bypass limitată sau în scopul vindecării unui
ulcer limitat la nivelul piciorului.
H. Intervenţiile iliace de revascularizare endovasculara au crescut necesitatea utilizarea
reconstrucţiilor aortofemurale deschise datorita complicatiilor intraprocedurale
I. Intervenţiile iliace de revascularizare endovasculara au redus utilizarea
reconstrucţiilor aortofemurale deschise
J. Angioplastia vaselor infrapopliteale este o varianta de revascularizare pentru toti pacientii
care prezinta tromboze ale arterelor tibiale

72. Tratamentul chirurgical deschis al bolii arteriale periferice:

A. Angioplastia percutanata a vaselor infrapopliteale
B. Endarterectomia (excizia peretelui mterial bolnav, incluzând endoteliul, placa
stenozantă şi o porţiune a mediei)
C. Crosectomie venă safenă asociată cu stripping
D. Revascularizare endovasculară cu stentare
E. Bypass in situ in care valvele venei sunt distruse cu un valvulotom
F. Simpatectomia toracică
G. Procedurile de bypass aortobifemural
H. Bypass cu grefon sintetic
I. Bypass cu grefon venos inversat
J. Angioplastiei transluminale percutanate

73. Amputatia in boala arteriala periferica:

A. Cu cât amputaţia este mai distală, cu atât potenţialul de reabilitare este mai bun
B. Amputatia poate fi indicata in leziuni superficiale cu potential de revascularizare
precedandu-le pe acestea
C. Vindecarea bontului de amputatie este independent de nivelul de vasculariare membrului
D. Amputaţiile distale includ amputaţiile de degete, transmetatarsiene şi Syme (gleznă)
E. Nivelul de amputatie nu depinde de nivelul pana la care se mentine vascularizatia ci de
tehnica operatorie
F. Simpatectomia creste sansele de vindecare a unei amputatii distale
G. Cu cât amputaţia este mai proximala, cu atât potenţialul de reabilitare este mai bun
H. Indicaţia adecvată a nivelului de amputaţie este importantă pentru a asigura
vindecarea plăgii.
I. Dacă fluxul arterial este inadecvat şi nu poate fi efectuat un bypass a1terial, atunci
poate fi necesară o amputaţie sub nivelul genunchiului (gambă sau transtibială) sau
deasupra genunchiului (coapsă).
J. Amputatia poate fi singura opţiune la unii pacienţi cu durere de repaus severă , sau
gangrenă, care nu sunt candidaţi pentru revascularizare

74. Tratamentul chirurgical al bolii arteriale periferice:

A. Endarterectomia de arteră femurală comună devine o tehnică din ce în ce mai
importantă în procedurile hibride, atunci când este asociată fie cu stentarea iliacă,
fie cu angioplastia sau stentarea afs * in carte e aterectomie in loc de angioplastie
B. Endarterectomia este tratamentul chirurgical standard pentru ateroscleroza
bifurcaţiei carotidiene
C. Procedura de simpatectomie este principala procedura de revascularizare in boala arteriala
periferica
D. Endarterectomia are o utilitate mai limitată în tratamentul boala arteriala periferica
la membrele inferioare
E. Bypassul este tratamentul chirurgical standard pentru ateroscleroza bifurcaţiei carotidiene
F. Procedurile de bypass sunt principalul tratament chirurgical pentru boala arteriala
periferica
G. Procedurile hibrid care asociaza crosectomia si strippingul venei safene sunt din ce in ce
mai utilizate in tratamentul bolii arteriale periferice
H. Boala ocluzivă aortoiliacă poate fi tratată prin bypass aortobifemural, deşi tehnicile
endovasculare sunt metodele actuale de elecţie pentru tratamentul majorităţii
pacienţilor
I. Bypassul aortobifemural poate fi practicat numai utilizand material autolog
J. Simpatectomia si stentarea sunt tratamentul de electie in boala arteriala periferica

75. Bypassurile extra-anatomice:

A. Bypassuri femuro-tibiale
B. Se realizează utilizând proteze sintetice tunelizate de la o arteră la cealaltă prin
ţesutul celular subcutanat
C. Bypassuri brahio-cubital
D. Patenţa bypassurilor extra-anatomice este mai buna fata de cea a bypassurilor
aortofemurale
E. Bypassuri ilio-femurale
F. Patenţa bypassurilor extra-anatomice este mai redusă în comparaţie cea a
bypassurilor aortofemurale
G. Bypassuri femuro-femurale
H. Bypassuri femuro-poplitee
I. Bypassurile axilo-femurale
J. Ocluziile se pot produce datorită hiperplaziei neointimale, datorită progresiei bolii la
nivel distal de anastomoză, dar şi dacă grefonul are lungime mare sau este
comprimat sau angulat în tunelul subcutanat

76. Afirmații corecte referitoare la indicele glezna braț (IGB):

A. IGB normal <0,1
B. Rezultă din împărțirea presiunii de la nivelul gleznei la presiunea arterială sistolică
de la nivelul arterei brahiale
C. În timpul exercițiului de mers pe o bandă de alergare, IGB va crește la pacienţii cu
claudicaţie atunci când apar simptomele
D. Are la baza calcularea presiunii arteriale la nivelul brațului și a gleznei
E. Pentru a obține valorile presionale ne este suficientă utilizarea unui tensiometru
F. Are la baza calcularea presiunii arteriale la nivelul pumnului și a gleznei
G. Presiunea la care un semnal „reapare" în timpul deflației manșetei este presiunea
sistolică din interiorul arterei
H. În timpul exercițiului de mers pe o bandă de alergare, IGB va scădea la pacienţii cu
claudicaţie atunci când apar simptomele
I. Rezultă din împărțirea presiunii de la nivelul arterei brahiale la presiunea arterială
sistolică a arterelor tibiale
J. Necesită utilizarea unei manșete și a unui aparat de Doppler bidirectional
77. Tratamentul în boala ocluzivă aorto-iliacă:
A. Bypass carotido-axilar
B. Simpatectomie toracica
C. Terapie medicală
D. Endarterectomie carotidiana
E. Pansamente ale leziunilor trofice insoțite de contenție în ciorapi compresivi
F. Tehnicile endovasculare
G. Medicatie venotonica
H. Bypassuri extra-anatomice
I. Bypass cu o combinaţie de incizii abdominale şi inghinale prin care se plasează
retroperitoneal o grefă protetică, care este suturală la aorta infrarenală şi tunelizată
la ambele artere femurale
J. Bypass aortobifemural

78. Tratamentul în boala ocluzivă infrainghinală:

A. Angioplastia transluminală percutanată
B. Pansamente ale leziunilor trofice insoțite de contenție în ciorapi compresivi
C. Endarterectomie carotidiana
D. Bypass carotido-axilar
E. Simpatectomie toracica
F. Terapie medicală
G. Bypass cu grefon venos inversat
H. Bypass in situ in care valvele venei sunt distruse cu un valvulotom
I. Bypass aortobifemural
J. Bypass cu grefon sintetic

79. Complicaţiile intervenției de bypass arterial:

A. Infecţia plăgilor
B. Infecția urinară
C. Sângerarea postoperatorie de la nivelul anastomozelor
D. Tromboembolism pulmonar
E. Complicaţii cardiopulmonare grave
F. Amaurosis fugax
G. Tromboza grefonului
H. Limforagia
I. Tromboza venoasa profunda
J. Flebita de cateter

80. Urmatoarele afirmații despre conductul autolog pentru

bypassurile arteriale sunt adevărate:
A. Opțiunea alegerii venei safene mari este luată în calcul după epuizarea capitalului venos
de la mambrele superioare (venele cefalice şi bazilice)
B. Vena safenă mare este cel mai des folosită pentru practicarea bypass-urilor aorto-
bifemurale
C. Conductul autolog poate fi un grefon de Dacron sau un grefon de polCV I-tetra-fluoro-
etilenă (PTFE)
D. Un bypass în care vena safenă este lăsată în poziţia normală anatomică, iar valvele
venei sunt distruse cu un valvulotom se numeste in situ.
E. Grefoanele sintetice au permeabilitate mai mare si rată de complicații mai reduse fiind
alegerea principală pentru practicarea bypass-urilor distale
F. Dezavantajele unui bypass in situ includ leziunea endotelială în timpul trecerii
valvulotomului şi posibilitatea păstrării unei cuspe a unei valve (valvă păstrată).
G. Vena safenă contralaterală poate fi utilizată în cazul în care este disponibilă
H. Vena safenă mare poate fi folosită pentru bypass fie inversată, fie in situ
I. Vena safenă mare poate fi utilizata la bypass recoltată şi inversată, astfel încât
valvele venei să fie în aceeaşi direcţie cu fluxul atterial
J. Menținerea funcționalității valvelor venei safene mari este necesară pentru
funcționalitatea unui bypass in situ

81. Care din următoarele afirmații referitoare la anatomia sistemului

venos sunt adevărate: :
A. Valvele venoase previn refluxul sangelui in periferie in ortostatism
B. Gamba are trei vene profunde principale
C. Venele perforante dirijeaza sangele din sistemul profund catre sistemul superficial
D. Sistemul venos central este format din venele cave superioara si inferioara
E. Sistemul venos este impartit in 2 componente: centrala si periferica
F. Venele membrelor sunt clasificate in vene superficiale si profunde
G. Sistemele venoase superficial si profund sunt legate intre ele prin vene perforante
H. Vena femurala superficiala este componenta a sistemului venos superficial
I. Sistemul venos este impartit in 3 componente: central, periferic si superficial
J. Sistemul venos superficial al membrelor inferioare este alcatuit din venele safene
mare, mica si afluentii acestora

82. Factorii de risc pentru tromboza venoasa profunda sunt :

A. Leziunile endoteliale venoase
B. Hipotensiunea arteriala
C. Utilizarea de contraceptive orale
D. Stari de hipercoagulabilitate
E. Hipertensiunea arteriala
F. Limfedemul
G. Fumatul
H. Leziunile endoteliale arteriale
I. Staza venoasa
J. Sarcina

83. Tromboza venoasă superficială : * - doar 4 corecte

A. Este insotita de durere
B. Provoaca sensibilitate de-a lungul traiectului venos
C. Nu este indicata excizia trombului
D. Provoaca edem pe traiectul venos
E. Trombectomia pentru venele superficiale trombozate nu reduce pigmentarea cutanata
F. Heparinoterapia nu este indicata in nici o situatie
G. Provoaca eritem pe traiectul venos
H. Antiifnflamatoarele nesteroidiene nu au efect
I. Intereseaza vena femurala superficiala
J. Extragerea trombului nu amelioreaza durerea

84. Tromboza venoasa profunda :

A. Ultrasonografia Doppler poate caracteriza fluxul sanguin venos si vizualiza trombul
B. Tomografia computerizata cu substanta de contrast identifica tromboza venei cave
C. Durerea in gamba precipitata de extensia ventrala a piciorului reprezinta semnul Homans
D. Sindromul May Turner reprezinta tromboza venoasa profunda la nivelul
membrului inferior stang datorita compresiei venei iliace stangi prin bifurcatia
aortica si incrucisarea cu artera iliaca dreapta
E. Daca testul D-Dimerilor peste pozitiv, nu se mai efectueaza ecografie
F. Examenul clinic evidentiaza edem sau durere unilaterala
G. Dozarea D-Dimerilor este un test screening specific pentru TVP
H. Venografia este frevent efectuata pentru un diagnostic de TVP
I. Acuratetea ecografiei Doppler este redusa la nivelul venelor tibiale
J. Acuratetea ecografiei Doppler este foarte buna la nivelul venelor tibiale

85. Evaluarea stărilor de hipercoagulabilitate la pacinții cu tromboză

venoasă profundă spontană se face prin măsurarea:
A. Potasemie
B. Proteina T
C. Proteina C
D. Factor V Leiden
E. Proteina S
F. Mutatia genei protrombinei
G. Glicemie
H. Factorul VII Leiden
I. Calcemie
J. Antitrombina III

86. Profilaxia trombozei venoase profunde :

A. Este indicata la pacientii supusi unei interventii chirurgicale majore
B. Metodele profilactice preoperatorii nu reduc riscul de TVP
C. Este indicata la pacientii cu antecedente de TVP
D. Masurile profilactice prin terapie mecanica constau in dispozitive de compresie
segmentara intermitenta
E. Nu este indicata la pacientii cu cancer
F. Nu este indicata mobilizarea precoce postoperatorie
G. Nu trebuie utilizata de rutina la pacientii supusi unei interventii chirurgicale majore
H. Terapie farmacologica cu heparina sau warfarina
I. Mobilizarea precoce postoperatorie reduce riscul de TVP
J. Nu este indicata la pacientii cu TVP in antecedente

87. Obiectivele tratamentului trombozei venoase profunde includ

următoarele:
A. Reducerea riscului de accident vascular cerebral
B. Reducerea riscului de aparitie a sindromului post-trombotic
C. Reucerea riscului de embolie pulmonara
D. Prevenirea cresterii trombului venos
E. Reducerea riscului de infarct miocardic
F. Reducerea riscului de aparitie a hipertensiunii arteriale
G. Reducerea riscului de amputatie
H. Reducerea riscului de insuficienta renala
I. Reducerea riscului de insuficienta venoasa cronica
J. Reducerea afectarii valvelor venoase profunde

88. Contraindicatiile terapiei anticoagulante in tromboza venoasa

profunda includ :
A. Sarcina
B. Accidentul vascular cerebral recent
C. Tromboza venoasa recidivata
D. Insuficienta renala cronica
E. Supresia medulara post-chimioterapie
F. Interventiile chirurgicale recente
G. Diatezele hemoragice
H. Ulcerele gastrointestinale
I. Infarctul de miocard recent
J. Hipertensiunea arteriala

89. Terapia trombolitica in tromboza venoasa profunda :

A. Este recomandata la pacientii cu TVP iliofemurala cu simptome de mai mult de 14 zile
B. Este indicata in tromboza venei renale
C. Trombectomia mecanica are multe contraindicatii
D. Este indicata in tromboza venei subclavii
E. Este recomandata la pacientii varstnici cu speranta de viata mai mica de 1 an
F. Dispozitivele de trombectomie mecanica reduc complicatiile provocate de tromboliza
G. Este indicata in tromboza acuta a venei mezenterice superioare
H. Este recomandata la pacientii cu TVP iliofemurala cu simptome de maxim 14 zile
I. Trombectomia chirurgicala este frecvent indicata
J. Este recomandata la pacientii cu risc crescut de sangerare

90. Tabloul clinic in embolia pulmonara include :

A. Dispnee
B. Bradicardie
C. Tuse
D. Durere lombara
E. Bradipnee
F. Durere in epigastru
G. Tahicardie
H. Durere toracica
I. Disfunctie ventriculara stanga
J. Tahipnee

91. Diagnosticul emboliei pulmonare :

A. Angiografia pulmonara
B. Electrocardiografia deceleaza disfunctia ventriculara dreapta
C. Spirometrie
D. Tomografie computerizata toracica
E. Punctie pleurala
F. Ultrasonografie
G. Radiografia pulmonara
H. Punctie pericardica
I. Masurarea tensiunii arteriale
J. Scitntigrafie de ventilatie-perfuzie

92. Tratamentul emboliei pulmonare include urmatoarele :

A. Anticoagulare
B. Plasarea unui filtru permanent in vena cava inferioara
C. Plasarea unui filtru provizoriu in vena cava inferioara
D. Tromboliza
E. Extragerea chirurgicala a trombului din artera pulmonara este singura posibilitate de
tratament in embolia pulmonara
F. Antihipertensive
G. Suport inotrop
H. Plasarea unui filtru in vena cava superioara
I. Diuretice
J. Procoagulante

93. Simptomele cauzate de venele varicoase superficiale sunt

următoarele:
A. Durere la mers
B. Tromboflebita profunda
C. Claudicatie intermitenta
D. Crampe noturne
E. Senzatie de greutate si oboseala dupa ortostatism prelungit
F. Sangerare la nivelul venelor superficiale (fistule vasculo-cutanate)
G. Tromboflebita superficiala
H. Gangrena
I. Edem perimaleolar
J. Raceala tegumentelor

94. Diagnosticul venelor varicoase poate fi stabilit prin următoarele:

A. Cistoscopie
B. Pletismografie
C. Venografie
D. Limfografie
E. Laparoscopie
F. Toracoscopie
G. Arteriografie
H. Ultrasonografie Doppler
I. Ultrasonografie Doppler cu examenul competentei valvulare
J. Examen clinic

95. Metode de tratament al varicelor primare:

A. Embolectomia cu sonda Fogarty
B. Ligatura venei safene interne este contraindicata
C. Strppingul venei safene interne
D. Scleroterapia cu spuma ghidata ecografic
E. Ligaturarea venei safene la rasul venei femurale
F. Varicele primare nu se trateaza
G. Strippingul venei femurale superficiale
H. Ablatia endovenoasa cu radiofrecventa sau laser
I. Flebectomia venelor tributare safenei
J. Strippingul venei bazilice

96. Manifestările clinice ale insuficienței venoase cronice sunt

următoarele:
A. Lipodermatoscleroza
B. Limfedem bilateral
C. Necroza cutanata
D. Hiperpigmentare
E. Ulceratii venoase
F. Phlegmasia coerulea dolens
G. Edem cronic al membrelor inferioare
H. Phlegmasia alba dolens
I. Limfedem unilateral
J. Dilatatii varicoase

97. Diagnosticul insuficientei venoase cronice poate fi stabilit prin:

A. Pletismografie
B. Examen clinic
C. Angio-CT
D. Toracoscopie
E. Laparoscopie
F. Arteriografie
G. Angio-RMN
H. Ultrasonografie Doppler
I. Cistoscopie
J. Limfografie

98. Tratamentul insuficienței venoase cronice include:

A. Strippingul venelor cu reflux
B. Blocante de calciu
C. Tratamentul local al ulcerelor venoase
D. Ciorapi de contentie elastica
E. Ligatura venelor perforante
F. Antihipertensive
G. Hipolipemiante
H. Vasodilatatoare
I. Plastie cu piele libera despicata
J. Vasoconstrictoare

99. Terapia warfarinica in tromboza venoasa profunda are

urmatoarele caracteristici:
A. Este monitorizata pentru a mentine un INR egal cu 1
B. Este indicata la pacientii cu accident vascular cerebral recent
C. Anticoagularea cu heparina este mentinuta la inceputul terapiei cu warfarina
D. Warfarina inhiba factorii independenti de vitamina K
E. Este monitorizata pentru a mentine un INR intre 2 si 3
F. La initierea terapiei cu heparina se opreste administrarea heparinei
G. Este contraindicata in diatezele hemoragice
H. Warfarina inhiba factorii dependenti de vitamina K
I. Este indicata in diatezele hemoragice
J. Poate determina necroza cutanata cu pierderi semnificative de piele

100. Anticoagulantele orale noncumarinice:

A. Nu sunt indicate in tratamentul trombozei venoase profunde
B. Au riscuri similare de sangerare ca la warfarina
C. Au biodisponibilitate stabila
D. Determina anticoagulare dupa 48 ore de la administrare
E. Nu necesita heparinizare inainte de initierea tratamentului
F. Permit anticoagulare imediata
G. Nu determina sangerare
H. Necesita monitorizarea INR
I. Modifica factorii anticoagulanti -proteina C si S
J. Nu necesita monitorizarea INR
101. Majoritatea infecțiilor chirurgicale:
A. Se tratează obligatoriu şi exclusiv cu antibiotice
B. Tratamentul necesită frecvent evacuare
C. Sunt comunitare
D. Apar doar după un gest chirurgical.
E. Necesită tratament simplu
F. Nu impun niciodată explorare chirurgicală de urgenţă
G. Nu sunt invazive
H. Nu sunt complexe
I. Tratamentul necesită frecvent incizie
J. Tratamentul necesită frecvent drenaj

102. Factorii de risc care cresc incidenţa infecțiilor chirurgicale NU

includ:
A. Hipertensiunea arterială
B. Obezitatea
C. Alimentaţia la sân a nou-născutului
D. Zodia pacientului
E. Vărsta tânără
F. Ţesutul necrotic
G. Hematomul de plagă
H. Corpii străini
I. Vaccinarea
J. Contaminarea

103. Tratamentul sistemic cu corticosteroizi:

A. este un factor de risc în apariţia infecţiilor chirurgicale
B. nu este niciodată administrat în vreo afecţiune
C. va creşte riscul ca pacientul să dezvolte o infecţie chirurgicală
D. va scădea riscul ca pacientul să dezvolte o infecţie chirurgicală
E. are asupra riscului de apariţie a unei infecţii chirurgicale un efect opus chimioterapiei din
managementul pacientului cu cancer
F. are asupra riscului de apariţie a unei infecţii chirurgicale un efect opus imunosupresiei
post-transplant
G. are asupra riscului de apariţie a unei infecţii chirurgicale un efect similar
chimioterapiei din managementul pacientului cu cancer
H. are asupra riscului de apariţie a unei infecţii chirurgicale un efect similar
imunosupresiei post-transplant
I. este frecvent administrat în numeroase afecţiuni
J. nu este un factor de risc în apariţia infecţiilor chirurgicale

104. Pregătirea mecanică preoperatorie:

A. Asigură o hemostază corectă intraoperatorie
B. Include duş cu săpun sau soluţii antiseptice cu o seară înaintea intervenţiei
chirurgicale
C. Este importantă în reducerea infecțiilor de plagă operatorie
D. Se realizează imediat postoperator
E. Este necesară pentru minimizarea potenţialului de contaminare
F. Trebuie efectuată cu cel puţin o săptămână înaintea intervenţiei chirurgicale
G. Trebuie să includă îndepărtarea prin tundere, nu prin radere a părului din câmpul
operator
H. Obligă la îndepărtarea părului imediat înaintea intervenţiei programate
I. Elimină necesitatea îndepărtării ţesuturilor devitalizate în timpul operaţiei
J. Nu are nici un rol în reducerea infecțiilor de plagă operatorie

105. Administrarea de antibiotice PREOPERATOR:

A. Reduce rata de infecţii de plagă chirurgicală
B. Nu depinde de tipul intervenţiei chirurgicale
C. Trebuie adaptată în funcţie de amploarea intervenţiei chirurgicale
D. Trebuie dozată adecvat
E. Trebuie administrată în momentul efectuării inciziei
F. Nu este niciodată necesară administrarea unor doze suplimentare de antibiotic
G. Trebuie să atingă concentraţia maximă în circulaţie şi ţesuturi la momentul
efectuării inciziei
H. Nu se va utiliza niciodată în cazul intervenţiilor curate
I. Trebuie adaptată în funcţie de potenţialii germeni patogeni
J. Trebuie continuată TOTDEAUNA postoperator minim 3-4 zile

106. Clasificarea plăgilor chirurgicale după nivelul de contaminare

include:
A. Plaga curat-contaminată (ex. drenarea abcesului intraabdominal)
B. Plaga curat-contaminată (ex. rezecția electivă a colonului, explorarea căii biliare
principale)
C. Frecvenţa deceselor postoperatorii (mortalitatea)
D. Plaga contaminată (ex. contaminare cu conţinut GI în intervenţiile elective)
E. Antisepticul folosit
F. Tipul de anestezie (locală, loco-regională, generală)
G. Tipul probabil de contaminare bacteriană, sursa contaminării, frecvența infecţiei
H. Tipul de pregătire preoperatorie
I. Plaga curată (ex. hernie inghinală, tiroidectomie)
J. Plaga murdară (ex. drenarea abcesului intraabdominal)

107. Utilizarea perioperatorie a antibioticelor:

A. efectuată mai mult de 24 de ore previne rezistenţa bacteriană şi aduce beneficii
suplimentare în ceea ce priveşte apariţia infecţiei de plagă chirurgicală
B. Este terapeutică în cazul plăgilor murdare
C. impune obligatoriu schimbarea antibioticului după 24-48 ore pentru a evita instalarea
rezistenței microbiene la antibioticul respectiv.
D. Este continuată obligatoriu minim 7 zile postoperator
E. pentru a trata o infecţie, se începe numai după documentarea sensibilității
bacteriene la un antibiotic specific prin antibiogramă
F. Nu este necesară în plăgile murdare
G. Se bazează iniţial pe anticiparea potenţialilor germeni patogeni care ar putea
determina o infecţie
H. În chirurgia tubului digestiv inferior necesită adăugarea acoperirii anaerobilor
I. Este indicată şi în plăgile curate dacă se folosesc materiale protetice
J. În chirurgia tubului digestiv superior necesită acoperire Gram-pozitivă şi Gram-
negativă

108. După modul de dobândire, infecţiile chirurgicale:

A. Dobândite în spital apar ca urmare a actului medical sau în timpul tratamentului
B. Nosocomiale nu au un prognostic influenţat de alegerea antibioterapiei empirice.
C. comunitare sunt de regulă motivul pentru care pacientul necesită tratament.
D. Nosocomiale sunt de departe cele mai rare complicații care afectează pacienții spitalizați
E. dobândite în comunitate sunt procese infecţioase care debutează înainte de
spitalizare
F. Nosocomiale nu pot fi prevenite
G. Nosocomiale sunt cele dobândite în spital ca urmare a actului medical sau în timpul
tratamentului
H. pot fi grupate în: comunitare sau intraspitaliceşti.
I. Nosocomiale vor afecta cel puţin 50% dintre pacienții spitalizați
J. Nosocomiale nu sunt asociate cu o creştere semnificativă a morbidităţii şi mortalităţii

109. Febra postoperatorie:

A. precoce este, de obicei, rezultatul atelectaziei pulmonare
B. medicamentoasă trebuie luată în considerare înaintea oricăror alte cauze posibile.
C. medicamentoasă este cel mai frecvent întâlnită
D. apărută tardiv poate avea drept cauze o flebită la nivelul cateterului intravenos sau o
tromboflebită profundă
E. datorată infecţiilor profunde sau abceselor permite identificarea foarte precoce a cauzei
F. nu necesită identificarea unei surse infecţioase specifice pentru a începe tratamentul cu
antibiotice.
G. precoce de regulă răspunde la exerciţii de respiraţie profundă şi la eliminarea
secreţiilor din căile respiratorii prin expectoraţie
H. poate fi un indicator timpuriu al dezvoltării unei infecţii
I. apărută tardiv poate avea drept cauze o infecţie de plagă sau de tract urinar
J. impune iniţierea imediată a tratamentului cu antibiotice

110. Infecţiile de plagă chirurgicală:

A. determină costuri de îngrijire mai ridicate şi perioade de spitalizare prelungite
B. reprezintă aproximativ 20% din totalul infecţiilor dobândite în spital
C. sunt infecţii dobândite înainte de internarea în spital
D. profunde sau cele cu extindere în cavităţi sau organe, prezintă febră şi/sau
leucocitoză
E. pot fi împărţite în subcategorii în funcţie de profunzinea afectării infecţioase a
ţesuturilor
F. nu sunt infecţii nosocomiale
G. profunde se tratează cu antibiotice aplicate local şi pansament revulsiv
H. profunde sunt cele mai frecvente
I. profunde variază clinic de la o simplă celulită locală la o infecţie francă a întregii plăgi
superior de fascii.
J. superficiale sunt diagnosticate în majoritatea cazurilor clinic, prin examinarea
inciziei şi a tegumentelor înconjurătoare care vor prezenta eritem şi drenaj purulent.

111. Infecţiile de plagă chirurgicale superficiale:

A. necesită totdeauna debridarea chirurgicală a ţesutului necrotic
B. sunt cel mai frecvent tip de infecţie de plagă chirurgicală
C. de tip celulită sunt tratate inclusiv cu antibiotice per-os (acoperire Gram-pozitivă)
D. necesită drenaj ghidat CT
E. nu necesită niciodată redeschiderea plăgii
F. sunt extinse la muşchi şi fascii
G. cu evacuări purulente necesită redeschiderea chirurgicală a plăgii
H. au risc de eviscerare
I. din punct de vedere clinic, variază de la o simplă celulită locală la o infecţie francă a
întregii plăgi superior de fascii
J. prezintă eritem şi drenaj purulent la examinarea inciziei şi tegumentelor
înconjurătoare

112. Infecţiile de plagă chirurgicale profunde:

A. necesită redeschiderea plăgilor
B. mai severe se pot răspândi de-a lungul planului fascial, provocând necroză fascială,
infecţie sistemică și sepsis
C. pot duce la necroză fascială şi la dehiscență
D. sunt extinse la muşchi şi fascii
E. necesită frecvent debridarea chirurgicală a țesutului necrotic.
F. nu necesită niciodată debridare radicală şi antibioterapie intravenosă cu spectru larg
G. nu produc niciodată pierderi extinse de ţesut
H. permit întotdeauna reconstrucția facilă a peretelui abdominal
I. impun aplicarea de antibiotice local, în plagă, cu acoperire Gram-pozitivă
J. necesită ca durata antibioterapiei să fie mai lungă de 10 zile de la încetarea febrei şi a
leucocitozei

113. Infecţiile intracavitare sau intraparenchimatoase:

A. includ abcesul intraabdominal
B. include empiemul.
C. sunt adesea consecința unui control inadecvat al sursei inițiale de contaminare
bacteriană.
D. infecţiile intratoracice sunt totdeauna polimicrobiene
E. nu necesită vreodată computer tomografie
F. administrarea empirică de antibiotice cu spectru larg ar trebui să înceapă imediat
după stabilirea diagnosticului
G. includ peritonita secundară
H. nu pot fi drenate percutanat folosind ghidaj radiologic
I. cu sursă de contaminare activă provenită de la dehiscenţe anastomotice nu necesită
reintervenţie chirurgicală.
J. cu sursă de contaminare activă provenită de la dispozitive implantate şi infectate nu
necesită reintervenţie chirurgicală.

114. Infecţia intra-abdominală postoperatorie:

A. nu necesită controlul surselor primare
B. este suficient tratată cu antibioterapie sistemică
C. nu poate fi tratată doar cu antibioterapie sistemică
D. poate fi tratată cu antibiotice aplicate local, în plagă
E. trebuie tratată cu antibiotice care să acopere în mod corespunzător patogenii
inerenţi sursei de contaminare
F. poate avea două forme de manifestare clinică: empiemul şi celulita
G. are ca pas obligatoriu în planul de tratament controlul surselor primare
H. după un control adecvat al sursei primare, durata antibioterapiei trebuie să fie mai lungă
de 10 zile de la încetarea febrei şi a leucocitozei
I. după un control adecvat al sursei primare, durata antibioterapiei nu trebuie să fie
mai lungă de 2 zile de la încetarea febrei şi a leucocitozei
J. poate avea două forme de manifestare clinică: peritonita difuză cu sepsis şi abcesul
intra-abdominal localizat

115. Peritonita difuză cu sepsis:

A. nu este niciodată asociată cu dehiscenţa majoră a unei anastomoze intestinale
B. are drept cei mai importanți indicatori ai necesității reintervenției durerea
abdominală difuză, apărarea musculară, febra, leucocitoza şi starea toxico-septică
(mai degrabă decât investigaţiile imagistice)
C. este, de obicei, asociată cu sau cu perforaţia şi vărsarea conţinutului enteric sau
biliar în cavitatea peritoneală
D. are drept cei mai importanți indicatori ai necesității reintervenției investigaţiile imagistice
(mai degrabă decât durerea abdominală difuză, apărarea musculară, febra, leucocitoza şi
starea toxico-septică)
E. nu impune vreodată reintervenţia pentru controlul sursei
F. nu este o formă de manifestare clinică a infecţiilor intra-abdominale postoperatorii
G. este o formă de manifestare clinică a infecţiilor intra-abdominale postoperatorii
H. este, de obicei, asociată cu dehiscenţa majoră a unei anastomoze intestinale
I. impune cel mai adesea reintervenţia pentru controlul sursei
J. nu este niciodată asociată cu perforaţia şi vărsarea conţinutului enteric sau biliar în
cavitatea peritoneală
116. Abcesul intra-abdominal localizat:
A. este decelat la CT cu contrast sub forma unei colecții lichidiene bine organizată cu
contrast periferic
B. este decelat la CT cu contrast sub forma unei mase solide intens vascularizate
C. are ca test de diagnostic cel mai util CT-ul cu contrast enteric şi intravenos
D. trebuie căutat în caz de febra persistentă, leucocitoză sau ileus
E. nu apare niciodată postoperator
F. are ca test de diagnostic cel mai util ecografia abdominală
G. rezultă din scurgeri anastomotice mici sau din contaminări intraoperatorii
H. are ca metodă terapeutică de elecție drenajul percutan, ghidat ecografic sau CT
I. are ca metodă terapeutică de elecție antibioterapia cu spectru larg
J. nu poate fi sugerat de date clinice

117. În abcesul intra-abdominal localizat:

A. controlul sursei prin reintervenție nu este necesar atunci când există eșuarea drenării
percutanate
B. controlul surselor primare reprezintă un pas obligatoriu în planul de tratament
C. controlul sursei prin reintervenție este necesar atunci când există eșuarea drenării
percutanate
D. controlul surselor primare nu reprezintă un pas obligatoriu în planul de tratament
E. controlul sursei prin reintervenție este necesar atunci când există țesut devitalizat
care necesită debridare
F. controlul sursei prin reintervenție nu este necesar atunci când există țesut devitalizat care
necesită debridare
G. controlul sursei prin reintervenție este necesar atunci când există o sursă de
contaminare continuă, precum o perforație intestinală sau o scurgere anastomotică
sau o fistulă
H. controlul sursei prin reintervenție nu este necesar atunci când există o sursă de
contaminare continuă, precum o perforație intestinală sau o scurgere anastomotică sau o
fistulă
I. controlul sursei prin reintervenție este necesar atunci când există progresie spre
peritonită generalizată
J. controlul sursei prin reintervenție nu este necesar atunci când există progresie spre
peritonită generalizată

118. Care afirmatii privind sterilizarea sunt corecte:

A. Metodele chimice includ vaporii de etilen dioxid sau glutaraldehida
B. Cea mai utilizata metoda fizica este prin etilen dioxid
C. Realizeaza disctrugerea completa si in totalitate a microbilor
D. Nu se poate realiza prin metode chimice
E. Iradierea este cea mai frecventa metoda de sterilizare chimica
F. Realizeaza distrugerea doar a formelor vegetante
G. Cele mai folosite metode fizice sunt caldura si radiatiile
H. Se poate face prin metode fizice si chimice
I. Realizeaza distrugerea formelor vegetante si sporulate
J. Nu presupune distrugerea formelor sporulate
119. Sterilizarea prin căldură uscata:
A. Sterilizarea se poate face la 160 grade Celsius pentru 20 minute
B. Sterilizarea la etuva presupune o temperatura de 180 grade Celsius pentru minim 30
minute
C. Sterilizarea la etuva presupune o temperatura de 160 grade Celsius pentru minim o
ora
D. Sterilizarea se poate face la 170 grade Celsius pentru 30 minute
E. Sterilizarea la etuva presupune o temperatura de 170 grade Celsius pentru minim 40
minute
F. Nu exista o relatie timp-temperatura pentru a obtine o sterilizare corecta
G. Flambarea duce la degradarea rapida a instrumentelor metalice
H. Include utilizarea etuvei cu aer cald
I. Sterilizarea se poate face la 180 grade Celsius pentru 60 minute
J. Flambarea este cea mai frecventa metoda de sterilizare prin caldura uscata

120. Sterilizarea prin caldura uscata la etuva:

A. verificarea sterilizarii se face prin introducerea de teste termice sau biologice
B. verificarea sterilizarii se face prin introducerea de termocupluri
C. nu favorizeaza ruginirea obiectelor metalice ordinare
D. nu necesita verificarea sterilizarii
E. se pot steriliza obiecte de sticla termorezistenta, instrumente metalice, pudre
F. se poate utiliza pentru textile
G. sterilizarea se poate face la o temperatura de 160 grade Celsius timp de minimum o ora
H. se poate utiliza pentru sterilizarea solutiilor perfuzabile
I. se utilizeaza pentru sterilizarea obiectelor din silicon
J. unul din avantaje este ca instrumentele sunt uscate la finalul sterilizarii

121. Sterilizarea prin caldura umeda:

A. se realizeaza prin etuva
B. este cea mai eficienta metoda de sterilizare pentru materialele care sunt sensibile la
caldura si umezeala
C. necesita cresterea concomitenta cu temperatura si a presiunii
D. este cea mai eficienta metoda de sterilizare pentru materialele care rezista la caldura
si umezeala
E. nu se poate utiliza pentru textile
F. autoclavul este un recipient rezistent la presiune, izolat termic de mediul
înconjurator, cu posibilitati de închidere etansa
G. se realizeaza prin autoclav
H. fierberea realizeaza temperaturi care distrug sporii bacterieni
I. fierberea nu realizeaza temperaturi care sa distruga sporii bacterieni
J. nu necesita crestere de presiune

122. Sterilizarea la autoclav:

A. Timpul si presiunea de functionare a autoclavelor depind de dimensiunile acestora,
de cantitatea si tipul de material de sterilizat
B. Parametrii de sterilizare la autoclav pot fi: doua atmosfere si 120 grade celsius
C. Parametrii de sterilizare la autoclav pot fi: trei atmosfere si 136 grade celsius
D. Materialele se introduc neambalate
E. Parametrii de sterilizare la autoclav pot fi: o atmosfera si 144 grade celsius
F. Parametrii de sterilizare la autoclav pot fi: o atmosfera si 120 grade celsius
G. Nu exista o corelatie intre timp si presiunea de sterilizare la autoclav
H. Parametrii de sterilizare la autoclav pot fi: doua atmosfere si 136 grade celsius
I. materialul de sterilizat trebuie introdus gata ambalat într-un material protector dar
permeabil la vapori
J. Parametrii de sterilizare la autoclav pot fi: trei atmosfere si 144 grade celsius

123. Ce poate fi sterilizat la autoclav?:

A. Instrumente metalice
B. Sonde urinare
C. Manusi de cauciuc
D. Pudre
E. Halate chirurgicale
F. Fire de sutura
G. Medicamente solide
H. Ser fiziologic
I. Medicamente lichide
J. Solutie de glucoza

124. Avantajele utilizarii auoclavului sunt:

A. Cost crescut
B. Cost redus
C. Degradarea redusa a materialului de sterilizat
D. Timp redus de sterilizare
E. Degradarea instrumentelor metalice oxidabile
F. Necesita uscarea materialului textil
G. nu necesita verificarea sterilizarii
H. Timp lung de sterilizare
I. Sterilizarea a tot materialului chirurgical
J. Se asigura uscarea materialului steril

125. Sterilizarea prin vapori de etilen oxid:

A. Poate fi aplicata doar in mediu spitalicesc
B. Etilenoxidul nu produce iritatii ale mucoaselor
C. Etilenoxidul este un gaz inflamabil, iritant pentru mucoasa oculara si respiratorie
D. Poate fi aplicata in mediu spitalicesc si in cel industrial
E. Etilenoxidul este un gaz care fierbe la 107 grade Celsius
F. Necesita aerisirea materialului dupa sterilizare
G. Etilenoxidul este un gaz care fierbe la 10.7 grade Celsius
H. Materialul de sterilizat poate fi utilizat imediat
I. Se poate folosi pentru sterilizarea obiectelor preambalate
J. Nu distruge formele sporulate

126. Ce se poate steriliza prin etilen-oxid?:

A. Alimente
B. Tubulatura din plastic
C. Ser fiziologic
D. Medicamente solide
E. Solutii perfuzabile
F. Instrumente oftalmologice
G. Materiale fragile termic
H. Catetere
I. Pudre
J. Sonde urinare

127. Sterilizarea prin radiatii gamma:

A. Garanteaza o sterilitate perfecta
B. Duce la o radioactivitate reziduala in materiale
C. Este utilizata stric in mediu spitalicesc
D. Este recomandata pentru toate tipurile de material steril
E. Permite sterilizarea a mari cantitati de material preambalat
F. Nu duce la impregnare chimica sau temperatura inalta
G. Nu asigura o sterilitate perfecta
H. Este utilizata strict in mediu industrial
I. Nu poate fi utilizata pentru tot tipul de material steril
J. Nu permite sterilizarea unor mari cantitati de materiale

128. Sterilizarea prin radiatii gamma:

A. Nu degradeaza materialul supus sterilizarii
B. Nu este necesara verificarea propriu-zisa sterilitatii obiectelor
C. Degradeaza materialul supus la sterilizare
D. Formeaza compusi toxici cu etilen-oxidul
E. Prezinta un risc de iradiere pentru personal si mediu
F. Are o penetrabilitate limitata
G. Nu are risc de iradiere pentru personal sau mediu
H. Cost redus
I. Nu necesita conditii de siguranta
J. Nu se poate utiliza pentru sterilizarea lamelor de bisturiu

129. Sterilizarea prin glutaraldehida:

A. Necesita instalatii speciale, complexe
B. Permite sterilizarea instrumentarului de chirurgie laparoscopica
C. Se foloseste ca metoda de sterilizare prin imersie in solutie 2%
D. Solutia are o perioada de valabilitate de 14 zile
E. Nu poate fi utilizata in mediu spitalicesc
F. Nu are efecte corozive
G. Necesita imersia in solutie 20%
H. Nu necesita instalatii speciale
I. Nu distruge bacilii tuberculozei
J. Este recomandata pentru instrumente optice

130. Sterilizarea materialului chirurgical:

A. Materialul textil se poate steriliza prin oxid de etilena
B. Materialul textil este sterilizat prin imersie
C. Obiectele din cauciuc pot fi sterilizate prin radiatii gamma
D. Instrumentarul metalic se poate steriliza prin caldura uscata si umeda
E. Obiectele de cauciuc se pot steriliza la etuva
F. Sterilizarea seringilor si a acelor se face la autoclav
G. Materialul de sutura poate fi sterilizat prin radiatii ionizante
H. Sterilizarea seringilor si a acelor se face in mediu indistrial
I. Manusile de cauciuc se sterilizeaza prin caldura uscata
J. Materialul de sutura este sterilizat prin fierbere

131. Care sunt calitatile antisepticului ideal:

A. Lipsa de toxicitate
B. Prin metabolizare sa duca la aparitia de compusi toxici
C. Sa aiba actiune bactericida lenta
D. Solubilitate in apa la anumite proportii
E. Sa fie usor iritant pentru tesuturi
F. Spectru bacterian limitat
G. Actiune bactericida rapida
H. Spectru bacterian cat mai larg
I. Solubilitate in apa in orice proportie
J. Buna stabilitate chimica

132. Ce proprietati are o substanta antiseptica?:

A. Sa nu duca la aparitia de compusi toxici
B. Sa aiba efect bacteriostatic doar in prezenta lichidelor organice
C. Sa aiba proprietati olfactive convenabile
D. Sa aiba efect bactericid doar in prezenta lichidelor organice
E. Sa fie ieftin
F. Sa aiba o actiune bacteriostatica rapida
G. Aspectul cosmetic nu este important
H. Sa fie scump
I. Sa aiba o actiune lenta bactericida
J. Sa aiba efect bactericid si in prezenta lichidelor organice

133. La ce se utilizeaza substantele antiseptice?:

A. Dezinfectia pielii inainte de interventia chirurgicala
B. Sterilizarea mainilor chirurgului
C. Sterilizarea plagii chirurgicale
D. Sterilizarea materialului textil
E. Spalarea mainilor chirurgului
F. Dezinfectarea instrumentelor chirurgicale
G. Decontaminarea suprafetelor
H. Curatarea instrumentarului metalic
I. Dezinfectia plagii chirurgicale
J. Sterilizarea apei

134. Cand sunt contraindicate substantele antiseptice?:

A. Cand exista risc de absorbtie sistemica
B. Sterilizarea instrumentelor chirurgicale
C. Cand persoana are alergii la substantele continute
D. Pentru sterilizarea tubulaturii de plastic
E. Nu au risc alergen cunoscut
F. Tratarea plagilor cu solutii alcolice
G. Pe suprafete mari la copil mic mai ales in cazul substentelor pe baza de iod
H. Pentru sterilizarea instrumentarului metalic
I. Solutiile alcoolice pot fi folosite in plagi
J. Pot fi folosite pentru apa potabila

135. Antisepticele pe baza de alcool:

A. se poate steriliza pielea pacientului
B. Actioneaza prin efect desicant
C. Au ca mecanism de actiune denaturarea proteica
D. Contin alcool etilic in concentratie minima 70%
E. Se pot utiliza la sterilizarea materialului metalic
F. se utilizeaza in concentratii de 40%
G. nu are efect desicant
H. se utilizeaza in tratarea plagilor
I. Sunt considerate antiseptice de suprafata
J. Se poate combina cu iodul sub forma de tinctura de iod

136. Antisepticele pe baza de clor:

A. se foloseste sub forma de pudra in plagi
B. Mecanismu de actiune este degajarea de ioni de clor sau hipocloriti
C. Poate fi solosit ca solutie Dakin
D. nu formeaza hipocloriti
E. duce la sterilizarea tegumentelor
F. solutia Dakin este mai eficienta decat Cloramina
G. Functionaza ca si germicide
H. Cloramina este mai eficienta ca solutia Dakin
I. sunt interzise in tratamentul plagilor deschise
J. Pot si folosite la dezinfectia suprafetelor
137. Care sunt proprietatile apei oxigenate?:
A. Are efect de oprire a hemoragiilor venoase
B. Poate intarzia procesul de cicatrizare
C. Nu are actiune hemostatica
D. Creste riscul de hemoragie
E. Degaja cantitati mici de oxigen in contacct cu testurile
F. Are efect spumant
G. Degaja o mare cantitate de oxigen in contatct cu tesuturile
H. Are actiune hemostatica
I. Nu are efect citofilactic
J. Este cel mai citofilactic antiseptic clasic

138. Compusii metalelor grele ca substante antiseptice:

A. Pot contine mercur sau argint
B. Permanganatul de argint se utilizeaza in dermatologie
C. Pot contine saruri de aur sau argint
D. Oxicianura de mercur este folosita in urologie
E. Nitratul de argint poate fi utilizat in dermatologie si oftalmologie
F. Este interzisa utilizarea ca lavaj vezical
G. Se utilizeaza pe orice fel de tesut
H. Permanganatul de potasiu poate fi folosit in concentratie de 8%
I. Aplicarea pe tesuturi stimuleaza cicatrizarea
J. Solutia de nitrat de argint poate fi folosita ca sapaltura vezicala

139. Antisepticele moderne includ:

A. Compusi cuaternari de amoniu
B. Apa oxigenata
C. Permanganatul de potasiu
D. Nitratul de argint
E. Antiseptice pe baza de fenoli si derivati
F. Solutia Dakin
G. Hipocloritii
H. Antiseptici cu biguanide
I. Ioduri si iodofori
J. Cloramina

140. Clorhexidina ca antiseptic in chirurgie:

A. Se interzice utilizarea in plagi
B. Poate avea frecvent efect alergizant
C. Este cel mai rar folosit in practica
D. Este inalt activ pe bacilii tuberculozei
E. Poate fi folosit in plagi
F. Unul din cel mai folosit in practica curenta
G. Nu are efect alergizant
H. Poate fi folosit pentru spalatul mainilor
I. Poate fi folosit la sterilizarea mainilor chirurgului
J. Nu este activ pe bacilii tuberculosi

141. Care afirmatii privind Clorhexidina sunt adevarate?:

A. Nu este activ pe spori
B. Nu trebuie diluat
C. Este inalt activ pe spori
D. Are efect virusocid complet
E. Poate fi diluata la proportia adecvata utilizarii
F. Se pot dezinfecta instrumentele chirurgicale termolabile
G. Nu se combina cu sapunuri
H. Este inalt activ pe bacilii tuberculosi
I. Poate fi folosita la pacientii cu alergii la iod
J. Poate fi alergizant

142. Hipocloritii ca antiseptice in chirurgie:

A. Au o actiune rapida
B. Sunt substante extrem de eficiente pe bacterii, ciuperci si virusi
C. Au efect sporicid
D. Pot fi utilizati pentru sterilizarea instrumentelor
E. Au un miros iritant
F. Au un spectru limitat pe bacterii si virusi
G. Nu se utilizeaza pentru suprafete
H. Pot fi folositi la sterilizarea mainilor chirurgului
I. Nu au efect coroziv
J. Actiunea este lenta in timp

143. Iodura de povidon ca solutie antiseptica:

A. Au efect iritant pe mucoase
B. Nu are efect alergen
C. Nu necesita alcool pentru dizolvare
D. Necesita dizolvare in alcool
E. Duce la eliberarea de iod activ
F. Este rar utilizat in practica clinica
G. Nu au efect iritant pe mucoase
H. Nu se utilizeaza ca sapunuri
I. Pot fi combinate cu sapun lichid
J. Este cel mai utilizat antiseptic modern

144. Iodura de povidon, proprietati:

A. Se interzice contactul cu sangele
B. Pot fi utilizate pentru pregatirea tegumentelor pentru operatie
C. Are efect toxic pe mucoasa vaginala
D. Elibereaza o cantitate de iod mai mare ca o solutie alcoolica
E. Are efect intens iritant
F. Eliberaea de iod se face in cantitati mici
G. Este interzisa utilizarea in plagi deschise
H. Se poate spala mucoasa vaginala
I. Se pot spala cavitatile naturale ale corpului
J. Este utilizat in spalarea preoperatorie a mainilor

145. Razele ultraviolete:

A. Se utilizeaza in salile de operatie
B. Se utilizeaza pentru sterilizarea suprafetelor
C. Se folosect pentru sterilizarea instrumentarului chirurgical
D. Efectul este instantaneu
E. Pot duce la sterilizarea aerului din sala de operatie
F. Pot fi ecranate de prezenta unor obiecte
G. Nu au efect de penetrabilitate
H. Induc o radioactivitate reziduala
I. Pot steriliza tuburile de silicon
J. Au efect de penetrabilitate

146. Pregatirea pentru operatie a bolnavului include:

A. Spalarea cu solutie pe baza de fenoli a pielii
B. Antiseptizarea tegumentelor zonei de incizie
C. Epilarea zonei de interes chirurgical
D. Dusul terapeutic
E. Transportul pacientului pe circuite dedicate acestuia
F. Spalarea zonei operatorii
G. Raderea cu cateva zile inainte a pielii
H. Sterilizarea tegumentelor zonei de incizie
I. Raderea zonei de incizie
J. Raderea pilozitatii este interzisa

147. Metodele fizice de sterilizare includ:

A. Ionizarea
B. Termice
C. Formolul
D. Radiatii ionnizante
E. Barbotarea
F. Mecanice
G. Desicare
H. Oxidul de etilena
I. Filtrare
J. Iodura de povidon
148. Sterilizarea prin caldura uscata:
A. flambarea se utilizeaza cel mai frecvent
B. formele sporulate fiind mai sensibile decat cele vegetative
C. microorganismele cu continut ridicat in apa sunt mai rezistente la caldura
D. microorganismele cu continut scazut in apa sunt mai rezistente la caldura
E. Incalzirea la incandescenta este folosita la sterilizarea ansei bacteriologice
F. mecanismul de actiune este precipitarea proteinelor din membrana bacteriana, la
temperaturi de peste 50 grade Celsius
G. formele sporulate fiind mai rezistente ca cele vegetative
H. necesita temperaturi de peste 1000 grade Celsius
I. Necanismul de actiune este prin topirea starturilor lipidice
J. sensibilitatea la caldura este direct proportionala cu cu continutul in apa al celulei

149. Organizarea serviciului de chirurgie include:

A. Ambulatorul
B. Statia de oxigen
C. Sectia de medicina interna
D. Stationarul
E. Serviciul de radiologie
F. Laboratorul de analize
G. Statia de sterilizare
H. Zona de explorari functionale
I. Serviciul de terapie intensiva
J. Blocul operator

150. Solutiile antiseptice includ:

A. Tinctura de iod
B. Nitratul de argint
C. Tinctura de argint
D. Solutia Ringer
E. Serul glucozat
F. Apa oxigenata
G. Solutia Dakin
H. Nitratul de iod
I. Etilen oxidul
J. Hipocloritul de sodiu

151. Sterilizarea prin imersie:

A. Bacilul tuberculozei este distrus instantaneu
B. Nu este utilizata in conditii de dispensar
C. Se poate steriliza materialul textil
D. Nu distruge formele sporulate
E. Se pot steriliza pulberile
F. Cea mai biuna eficienta o are glutaraldehida
G. Poate fi utiulizata in spital
H. Se pot steriliza instrumente sensibile
I. Se utilizeaza si in mediul de dispensar
J. Foloseste substante germicide

152. Metodele de sterilizare:

A. Caldura nu se utilizeaza la sterilizarea materialului moale
B. Obiectele de cauciuc nu se sterilizeaza prin caldura uscata
C. Instrumentarul metalic in spital cel mai bine este sterilizat prin autoclavare
D. Materialul textil nu este autoclavabil
E. Materialul textil nu se sterilizeaza prin imersie
F. Acele resterilizabile se sterilizeaza impreuna cu instrumentarul metalic
G. Seringile se sterilizeaza prin fierbere
H. Instrumentarul metalic cel mai bine se sterilizeaza prin imersie
I. Instrumentarul metalic in mediul industrial este cel mai bine sterilizat prin radiatii
J. Obiectele din cauciuc sunt sterilizatre la etuva

153. Asptizarea tesuturilor vii:

A. Spalarea mainilor chirurgului nu influenteaza aparitia de infectii
B. Pielea bolnavului nu trebuie antiseptizata
C. In cazuri exceptionale se poate face badijonarea cu alcool concentrat a mainilor
D. Pielea inciziei este badijonata cu alcool sau solutie dezinfectanta
E. Se foloseste solutie pe baza de clor
F. Spalarea chirurgicala a mainilor se face in 3 etape
G. Spalarea mainilor nu este necesara daca se folosesc manusi sterile
H. Spalarea mainilor se face in doua etape
I. Se poate folosi tinctura de iod sau betadina
J. Se refera la pielea mainilor chirurgului sau a pacientului

154. Sterilizarea salii de operatie:

A. Salile de operatii se impart in septice si aseptice
B. Suprafetele sunt dezinfectate doar daca sunt murdare
C. Circuitele materialelor si a personalului sunt optionale
D. Lampile cu ultraviolete sunt interzise in sala de operatie
E. Este necesara filtrarea aerului din sala de operatie
F. Aerul din sala de operatie nu trebuie sa fie filtrat
G. Este principalul mod de a preveni infectiile postoperatorii
H. Este necesara o pregatire a suprafetelor si a aerului
I. Se respecta circuitele obligatorii ale materialelor, personalului si bolnavului
J. Aerisirea salii se face cu aer atmosferic

155. Modul de actiune al antisepticelor:

A. Degajarea de hipocloriti
B. Eliberarea de radicali liberi de oxigen
C. Fixarea la peretele bacterian cu patrunderea in celula si degradarea genomului
D. Fagocitoza
E. Degradarea ireversibila a metabolismului bacterian
F. Mutatii genomice
G. Inhibitia diviziunii
H. Eliberarea de radiatii ionizante
I. Fenoneme de desicare si degradare proteica pentru alcool
J. Mecanisme enzimatice

156. Solutia Dakin:

A. Se utilizeaza in plagi supurate
B. Nu poate fi utilizat in plagi
C. Este un antiseptic pe baza de iod
D. Se foloseste in stare proaspata
E. Realizeaza o eliminare a sfacelurilor din plaga
F. Se utilizeaza la dezinfectia suprafetelor
G. Este mai eficace decat Cloramina
H. Este mai putin eficace decat Cloramina
I. Este un antiseptic pe baza de clor
J. Este un antiseptic pe baza de argint

157. Acidul boric:

A. Este un degajant de oxigen
B. Poate fi folosit ca solutie 2-4%
C. Se utilizeaza la dezinfectia suprafetelor
D. Se foloseste in plagile infectate cu P. Aeruginosa
E. Este un degajant de clor
F. Poate fi folosit ca crema
G. Duce la eliberarea treptata de clor
H. Poate fi folosit ca pulbere
I. Poate fi folosit ca solutie 10%
J. Duce la eliberarea treptata de oxigen

158. Atunci când un pacient aflat în perioada postoperatorie

dezvoltă semne sistemice de infecţie (febră, sindrom de răspuns
inflamator sistemic, leucocitoză) şi un revărsat pleural:
A. testarea lichidului prelevat va identifica totdeauna microorganismele implicate
B. se impune efectuarea unei lavaj peritoneal
C. se impune examinarea lichidului recoltat prin toracocenteză
D. poate fi o efuziune exudativă cauzată de permeabilitate crescută, cu un conținut
ridicat de proteine.
E. se impune efectuarea unei toracocenteze
F. poate fi un revărsat pleural de tip transudat cauzat de forțe hidrostatice crescute, cu
un conținut redus de proteine
G. CT nu poate aduce informații utile
H. cu pH <7,2, o glucoză <60 mg/dL şi/sau un LDH >3x nivelul seric, atunci revărsatul este
un transudat
I. coloraţia Gram sau culturile sunt totdeauna pozitive
J. se poate determina tipul de efuziune prin analizarea lactat dehidrogenazei (LDH), a
glucozei, a pH-ului, a numărului de celule şi efectuarea coloraţiei Gram

159. Pneumonia asociată ventilatorului:

A. apare mult mai rar în secţiile ATI din România
B. apare la aproximativ 10% dintre pacienții care necesită ventilație mecanică
C. se stabileşte prin analiza lichidului prelevat prin lavaj peritoneal
D. nu afectează schimburile gazoase
E. duce la creșterea semnificativă a duratei ventilației mecanice, spitalizării,
mortalităţii şi costului îngrijirilor
F. reduce durata de spitalizare
G. este suspectată atunci când pacientul are semne clinice precum: febră, leucocitoză
sau leucopenie, secreții bronșice purulente nou apărute sau mai abundente
H. a scăzut foarte mult în ultimul deceniu
I. este suspectată atunci când pacientul are un infiltrat/consolidare pe radiografia
toracică, nouă sau în progresie
J. se diagnostichează cu certitudine prin analiza lichidului prelevat din revărsatul
pleural

160. Principiile de bază pentru prevenirea pneumoniei asociate

ventilatorului (PAV) includ:
A. prevenirea pneumoniei asociate ventilatorului este posibilă la toţi pacienţii, de aceea
apariţia PAV este în totalitate o culpă medicală
B. tentativele de prevenire a pneumoniei asociate ventilatorului nu au dus la vreun rezultat
C. schimbarea ventilatorului la fiecare 4 zile
D. pneumonia asociată ventilatorului este o infecţie comunitară
E. reducerea la minimum a acumulării de secreţii deasupra manşetei tubului
endotraheal folosind un tub endotraheal cu un dispozitiv de aspiraţie subglotic
F. menținerea şi îmbunătățirea condiției fizice prin mobilizare precoce
G. tratamentul cu antibiotice specifice timp de 24 ore este suficient pentru majoritatea
pacienţilor cu PAV.
H. reducerea sedării şi întreruperea zilnică a acesteia
I. evaluarea disponibilității pentru detubare zilnic cu încercări de respirație spontană
J. ridicarea toracelui prin poziţionarea patului la 30-45°

161. Tetanosul:
A. se manifestă clinic începând cu rigidizarea muşchiului maseter, a muşchilor gâtului
cu deglutiție dificilă și ulterior răspândirea în restul corpului
B. nu afectează nervii autonomi
C. este diagnosticat obligatoriu prin microbiologie, datele clinice fiind nespecifice
D. se manifestă clinic după o perioadă de incubaţie de 3-21 de zile
E. este cauzat de neurotoxina produsă de Clostridium tetani care afectează creierul,
măduva spinării şi nervii periferici
F. apare mai frecvent în plăgile mai recente de 6 ore, produse de obuecte ascuţite, curate,
lipsite de contaminanţi (pământ, salivă)
G. prezintă spasme tonice generalizate violente care de obicei apar în termen de 24 de
ore de la debutul simptomelor, culminând cu stop respirator, care poate necesita
intubație şi suport ventilator
H. se manifestă cu necroză tisulară şi semne sistemice de sepsis
I. este cauzat de streptococii de grup A
J. simptomele prodromale de neliniște şi cefalee sunt urmate de spasme musculare
descendente

162. Tratamentul chirurgical al furunculului:

A. Este obligatoriu în caz de furuncul antracoid (carbuncul)
B. Include eliminarea conținutului
C. Include antibioterapie sistemică antistafilococică
D. Nu lasă cicatrice
E. Este urmat de cicatrice
F. Include obligatoriu antibiotice aplicate local
G. Constă în excizia flictenei
H. Constă în incizie longitudinală urmată de sutură
I. Nu trebuie aplicat înainte de stabilirea agentului etiologic prin ex. bacteriologic
J. Include incizie

163. Abcesul cald:

A. Se tratează prin incizie, evacuare şi sutură primară.
B. Poate fi produs de streptococi
C. Nu se tratează chirurgical
D. Poate fi produs de stafilococi
E. Nu are tendință de fistulizare
F. Nu este produs de bacilul Koch
G. Nu prezintă semne clinice de inflamație
H. Poate fi produs de pneumococi
I. Poate fi produs de E. coli
J. Este produs de bacilul Koch

164. Factorii de risc pentru abcesul mamar:

A. prima sarcină
B. sarcina gemelară
C. polimastia
D. fumatul
E. vârsta de gestaţie >41 de săptămâni
F. sexul masculin
G. trimestrul 1 de sarcină
H. alăptarea
I. mastectomia bilaterală în antecedente
J. vârsta maternă >30 de ani

165. Recomandările de profilaxie a tetanosului în managementul

plăgilor la adulţii cu vârsta între 19-64 ani includ:
A. Pacienții cu istoric de administrare a vaccinului antitetanic cel puțin 3 doze (dintre care
ultima cu cel mult 10 ani în urmă) şi plăgi curate trebuie să primească Tdap sau Td sau
IGD
B. Pacienții cu istoric de administrare a vaccinului antitetanic cel puțin 3 doze (dintre
care ultima cu cel mult 10 ani în urmă) şi plăgi curate NU trebuie să primească Tdap
sau Td sau IGD
C. Pacienții cu istoric de administrare a vaccinului antitetanic necunoscut şi plăgi curate
trebuie să primească imunoglobulină tetanică (IGD)
D. Pacienții cu istoric de administrare a vaccinului antitetanic necunoscut şi plăgi
contaminate cu praf, pământ, materii fecale sau salivă trebuie să primească Tdap
sau Td , alături de IGD
E. Pacienții cu istoric de administrare a vaccinului antitetanic necunoscut şi plăgi
curate NU trebuie să primească imunoglobulină tetanică (IGD)
F. Pacienții cu istoric de administrare a vaccinului antitetanic necunoscut şi plăgi
curate trebuie să primească Tdap (tetanos, difterie, pertusis) sau Td (tetanos,
difterie)
G. Pacienții cu istoric de administrare a vaccinului antitetanic necunoscut şi plăgi curate NU
trebuie să primească Tdap (tetanos, difterie, pertusis) sau Td (tetanos, difterie)
H. Pacienții cu istoric de administrare a vaccinului antitetanic cel puțin 3 doze (dintre
care ultima cu cel mult 5 ani în urmă) şi plăgi contaminate cu praf, pământ, materii
fecale sau salivă NU trebuie să primească Tdap sau Td sau IGD
I. Pacienții cu istoric de administrare a vaccinului antitetanic necunoscut şi plăgi
contaminate cu praf, pământ, materii fecale sau salivă NU trebuie să primească Tdap sau
Td , alături de IGD
J. Pacienții cu istoric de administrare a vaccinului antitetanic cel puțin 3 doze (dintre care
ultima cu cel mult 5 ani în urmă) şi plăgi contaminate cu praf, pământ, materii fecale sau
salivă trebuie să primească Tdap sau Td sau IGD

166. Gesturile care NU se practică în tratamentul chirurgical al

infecţiei:
A. Transplant de organe sau grefare de piele
B. Aplicare locală de antibiotice
C. Incizie
D. Debridare
E. Radioterapie
F. Antibioterapie
G. Chimiterapie
H. Drenaj
I. Sutura primară
J. Excizia
167. Următoarele afirmații despre abcesul cald sunt adevărate
EXCEPTÂND:
A. Pacientul prezintă febră (39-40°C) și frisoane
B. Examenul bacteriologic va evidenția prezența bacilului Koch
C. Fluctuența nu se percepe în cazul colecțiilor superficiale
D. Tratamentul chirurgical este indicat în faza de abcedare
E. Pacientul nu prezintă niciodată febră
F. Abcesul cald poate fistuliza spontan
G. Abcesele profunde evoluează cu semne funcționale din partea organului afectat
H. Abcesul cald nu fistulizează spontan
I. Antibioterapia corectă după apariția fluctuenţei evită totdeauna nevoia de incizie şi
drenaj
J. Paraclinic există leucocitoză cu neutrofilie

168. Următoarele afirmații referitoare la furuncul sunt adevărate CU

EXCEPŢIA:
A. Apare o flictenă care de deschide și profund o zonă de necroză
B. Mai este numit şi foliculită
C. Manifestarea clinică principală constă într-o zonă largă eritematoasă, cu burelet
marginal
D. Procesul infecțios este localizat la nivelul glandei sudoripare
E. Diabetul zaharat favorizează apariția afecțiunii
F. Este cu totul altă infecție față de furunculul antracoid, care este produs de Bacillus
anthracis
G. Tratamentul chirurgical implică incizia
H. Agentul cauzal este stafilococul auriu
I. Inițial apare o tumefacție roșiatică centrată de un fir de păr
J. Tratamentul chirurgical corect nu implică niciodată incizia

169. Diagnosticul pozitiv de furuncul se bazează pe următoarele

semne:
A. Necroză fascială şi musculară extinse
B. Febra poate apare, mai ales în furunculul antracoid
C. Imagine hiperreflectogenă cu con de umbră posterior la ex. ecografic
D. Durere ca o arsură
E. Crepitații la palpare
F. Pustula subepidermică se sparge și apare burbionul
G. Limfangita reticulară și adenita sunt semne regionale
H. Fluctuenţă fără prezenţa semnelor de inflamaţie locală
I. Prezenţa unui fir de păr în centrul unei tumefacţii roșie violacee
J. Placard eritematos cu burelet periferic

170. Cea mai frecventă localizare a carbunculului:

A. Este la nivelul scalpului
B. Este la nivelul toracelui
C. Nu este la nivelul ficatului
D. Nu este la nivelul toracelui
E. Nu este la nivelul cefei
F. Este la nivelul cefei
G. Este la nivelul ficatului
H. Nu este la nivelul plămânului
I. Nu este la nivelul scalpului
J. Este la nivelul plămânului

171. Cea mai frecventă localizare a hidrosadenitei:

A. Este pavilionul urechii
B. Nu este axila
C. Nu este regiunea plantară
D. Nu este regiunea palmară
E. Este regiunea palmară
F. Nu este scalpul
G. Este scalpul
H. Este axila
I. Nu este pavilionul urechii
J. Este regiunea plantară

172. Limfangita:
A. Este inflamația acută a ganglionilor limfatici
B. Este inflamația acută a venelor
C. Nu este inflamația acută a venelor
D. Nu este inflamația vaselor limfatice
E. Nu este inflamația acută a ganglionilor limfatici
F. Nu este inflamația acută a căilor biliare
G. Nu este inflamația acută a arterelor
H. Este inflamația acută a arterelor
I. Este inflamația acută a căilor biliare
J. Este inflamația vaselor limfatice

173. Flegmonul NU are:

A. Conţinut cazeos
B. Pustulă neagră cutanată
C. Edem perilezional (are)
D. Caracter difuzant (are)
E. Suflu sistolic
F. Leucocitoză (are)
G. Inflamaţie acută (are)
H. Crepitaţii
I. Supuraţie limitată de capsulă
J. Febră (are)
174. Următoarele manifestări clinice sunt posibile în tetanos, CU
EXCEPŢIA:
A. Creștere în greutate
B. Hipotonia globilor oculari
C. Trismus (correct)
D. Pareză flască musculară extinsă
E. Insomnie
F. Emprostotonus (correct)
G. Opistotonus (correct)
H. Bulimie
I. Rupturi musculare (correct)
J. Râsul sardonic (correct)

175. Abcesul rece:

A. Nu are manifestări inflamatorii locale
B. Conține puroi cremos, cu miros puternic de varză stricată
C. Este determinat de infecția cu bacilul Koch
D. Nu se asociază cu semne de impregnare tuberculoasă (fals)
E. Este determinat de infecția cu Klebsiella pneumoniae (fals)
F. Are cel mai frecvent originea la nivelul parenchimului hepatic (fals)
G. Are manifestări locale intense: durere pulsatilă, eritem, temperatură locală crescută
H. Conține puroi cu aspect de cazeum
I. Este o colecție purulentă profundă, cu tendința de exteriorizare şi fistulizare la piele
J. Are cel mai frecvent originea la nivelul corpilor vertebrali

176. Colecistita acută:

A. Debutează cu obstrucția canalului cistic prin material litiazic
B. Prevenirea acestor complicații se realizează cel mai bine prin intervenție
chirurgicală (?)
C. Nu se tratează niciodată prin intervenție chirurgicală (fals)
D. Debutează prin proliferarea bacteriană la nivelul peretelui veziculei biliare
E. Bacteriile implicate cel mai frecvent sunt stafilococii şi streptococii
F. Este cea mai frecventă afecțiune inflamatorie a tractului biliar
G. Este cea mai rară afecțiune inflamatorie a tractului biliar
H. Poate evolua spre ischemie, necroză şi perforație
I. Prezintă caracteristic triada Charcot
J. Proliferarea bacteriilor în mediul închis transformă inflamația într-un proces infecțios

177. Angiocolita :
A. Este infecția proximal de o obstrucție coledociană
B. Prezintă triada Charcot (febră fulminantă, durere în hipocondrul drept şi icter)
C. Prezintă triada Charcot (hipotermie, durere latero-cervicală stângă şi paloare)
D. Apare totdeauna ca urmare a obstrucției canalului cistic prin material litiazic
E. Este inflamația vaselor de la nivelul gâtului (angio = vas; col = gât) (fals)
F. Necesită colecistectomie după rezolvarea stării septice
G. Impune embolectomia de urgenţă la nivelul vaselor cervicale
H. Nu are manifestări inflamatorii sistemice
I. Impune drenajul prompt al căii biliare, împreună cu administrarea de antibiotice
sistemice
J. Pot prezenta pentada Reynold (febră fulminantă, durere în hipocondrul drept, icter,
hipotensiune arterială şi alterarea stării mentale)

178. Peritonita acută:

A. Secundară apare ca urmare a contaminării din tractul GI perforat sau a
contaminării prin catetere (catetere de dializă peritoneală)
B. Secundară este, de obicei, polimicrobiană
C. Primară este, de obicei, polimicrobiană (fals)
D. Poate fi primară ce apare fără întreruperea continuității tractului gastrointestinal
sau a cavității peritoneale.
E. Primară este mai frecvent întâlnită ca urmare a contaminării din tractul GI perforat sau a
contaminării prin catetere (catetere de dializă peritoneală)
F. Primară este mai frecvent întâlnită la alcoolicii cu ascită şi la pacienții
imunocompromişi
G. Este inflamația acută a pleurei
H. Primară este, de obicei, monomicrobiană
I. Secundară apare alcoolicii cu ascită şi la pacienții imunocompromişi
J. Secundară este, de obicei, monomicrobiană

179. Diagnosticul peritonitei acute se bazează pe:

A. Contractură dureroasă a mase musculare paravertebrale (opistotonus)
B. Radiografia toracică în ortostatism care arată în mod obișnuit pneumotorax bilateral
C. Sensibilitate marcată cu apărare musculară şi durere la percuție
D. Palpare şi percuţie abdominale nedureroase (fals)
E. Apărarea musculară generalizată, de tip „abdomen de lemn" caracteristică
peritonitei generalizate
F. CT-ul care este mai sensibil în detectarea pneumotoraxului şi poate vizualiza chiar şi un
volum mic de aer care ar putea fi trecut cu vederea la o radiografie simplă
G. Radiografia toracică în ortostatism care arată în mod obișnuit pneumoperitoneu
sub-diafragmatic
H. CT-ul care este mai sensibil în detectarea pneumoperitoneului şi poate vizualiza
chiar şi un volum mic de aer care ar putea fi trecut cu vederea la o radiografie
simplă
I. Dureri cervicale acute, de obicei însoțite de febră şi leucocitoză.
J. Dureri abdominale acute, de obicei însoțite de febră şi leucocitoză.

180. Ulcerele gastroduodenale perforate:

A. Necesită antibioterapia perioperatorie cu spectru larg asupra aerobilor şi anaerobilor
pentru cel puţin 7 zile
B. Nu necesită testarea pentru prezența Helicobacter pylori
C. Nu prezintă pneumoperitoneu la radiografia toracică simplă în ortostatism
D. Debutează cu dureri instalate progresiv, insidios, în hipocondrul stâng
E. Prezintă dureri abdominale cu debut acut
F. Necesită de obicei rezolvarea chirurgicală a perforației pentru controlul sursei de
contaminare
G. Nu determină contaminare bacteriană, deci antibioterapia perioperatorie cu spectru larg
asupra aerobilor şi anaerobilor nu este indicată
H. Sunt o cauză frecventă de peritonită acută
I. Impun testarea pentru prezența Helicobacter pylori la toți pacienții
J. Se prezintă la 80% dintre pacienți cu pneumoperitoneu la radiografia toracică
simplă în ortostatism

181. Ce caracterizează o tumoră malignă?:

A. poate invada limfonodulii loco-regionali
B. poate recidiva după ablaţia chirurgicală
C. nu invadeaza limfonodulii loco-regionali
D. dă metastaze la distanţă
E. nu recidivează după ablaţia chirurgicală
F. este bine delimitată, prezentând o capsulă
G. nu dă metastaze la distanţă
H. este imprecis delimitată
I. poate invada organele din jur
J. evoluţia este lentă

182. Care din urmatoarele sunt tumori epiteliale maligne?:

A. lipom duodenal
B. Carcinom esofagian scuamocelular
C. fibrom uterin
D. Carcinomul hepatocelular dezvoltat pe ciroza hepatica
E. Adenocarcinom gastric
F. Carcinom invaziv glanda mamara
G. Adenocarcinom colon
H. sarcom retroperitoneal
I. limfom malign non Hodgkin
J. adenom colic

183. Ce tumoră benignă se poate dezvolta din ţesutul epitelial

pavimentos?:
A. Papilom col uterin
B. Papilom al ductelor glandei mamare
C. adenom
D. Papilom piele
E. carcinosarcom
F. melanom malign
G. Papilom esofagian
H. Papilom vaginal
I. adenocarcinom
J. neurinom

184. Ce factori favorizează apariţia cancerului?:

A. factori chimici
B. vitamina C
C. activitatea fizica
D. alaptatul la san
E. ereditatea
F. radiaţiile ionizante
G. betacaroteni
H. imunitatea
I. stările pre-canceroase
J. dieta cu fibre

185. Următoarele afecţiuni constituie stări pre-canceroase:

A. metaplazia intestinala
B. leziunile displazice ale mucoaselor
C. recto-colita ulcero-hemoragică
D. ingestia de fitobezoari
E. boala hemoroidala
F. nevii pigmentari
G. hernia hiatala
H. polipoza recto-colică
I. ulcerul duodenal
J. enterocolita

186. Urmatoarele afirmatii despre carcinogenii fizici sunt adevarate:

A. Expunerea la diferite tipuri de radiaţii este cunoscuta drept cauzatoare de neoplazii
B. radiaţiile ionizante nu produc cancere (fals)
C. radiaţiile ionizante produc sarcoame, leucoze, cancere tiroidiene
D. razele ultraviolete produc cancere de colon
E. Radiaţiile nu altereaza cromozomii (fals)
F. Radiaţiile acţionează asupra cromozomilor determinând alterarea acestora
G. razele ultraviolete produc cancere cutanate
H. Expunerea la diferite tipuri de radiaţii este fara repercursiuni asupra organismului (fals)
I. Efectul carcinogenetic este dependent de doză şi timp de expunere
J. Efectul carcinogenetic este dependent doar de timpul de expunere

187. Care din următoarele caracterizează o tumoră benignă?:

A. dă metastaze in alte organe (fals)
B. nu dă metastaze
C. recidivează după ablaţia chirurgicala (fals)
D. nu invadează organele vecine
E. are o evoluţie lentă
F. este imprecis delimitată
G. nu recidivează după ablaţia chirurgicală
H. este bine delimitată
I. da metastaze limfonodulara (fals)
J. invadeaza organele vecine (fals)

188. Ce NU caracterizează o tumoră malignă?:

A. are evolutie lenta
B. microscopic prezintă celule atipice şi mitoze frecvente (correct)
C. nu recidiveaza
D. este de regulă asimptomatică în stadiul IV
E. invadează structurile vecine (correct)
F. microscopic celulele sunt identice cu celula de origine
G. determina invazie limfonodulara (correct)
H. poate avea o evoluţie rapidă (correct)
I. are posibilitatea de a da metastaze la distanţă (correct)
J. nu da metastaze limfonodulare

189. Urmatorii sunt cofactori in carcinogeneza :

A. Arsurile
B. Rasa
C. Factori socio-economici
D. Sexul
E. Escara cutanata
F. Degeraturile
G. Infectiile acute localizate
H. Factori geografici
I. Vârsta
J. Infectia cu antrax

190. Celula tumorală se deosebeşte de celula normală prin

urmatoarele modificări :
A. Secreta antioncogene care stimuleaza proliferarea celulara (fals)
B. Activitatea biochimică a celulei tumorale este identică cu a celulei normale
C. Nu prezinta modificări de număr şi/sau de structură ale cromozomilor (fals)
D. Raportul nucleu/ citoplasmă este micsorat
E. Genice si cromozomiale
F. Biochimice
G. Antigenice
H. Morfologice
I. Nu are sinteza proteica
J. Metabolice
191. Tratamentul tumorilor maligne este:
A. numai chimioterapic
B. nu necesita tratament
C. numai chirurgical
D. chimioterapie
E. multimodal
F. doar homeopatic
G. chirurgical
H. radioterapie externa
I. brahiterapie
J. numai radioterapic

192. Clasificarea TNM indică:

A. T1-4 - tumori de dimensiuni progresiv crescânde (organ parenchimatos) sau interesand
diferite straturi parietale (organ cavitar)
B. Nx - prezenţa progresivă a adenopatiei; (fals)
C. extensia unei tumori maligne
D. M - metastaze
E. lipsa simptomatologiei
F. rezistenţa la radioterapie
G. grading-ul tumoral
H. N - ganglionii regionali
I. T - tumora primitivă
J. sensibilitatea la chimioterapie

193. Despre stadializarea TNM se poate afirma:

A. Stadializarea sTNM = intraoperator
B. Stadializarea sTNM = prin autopsie
C. Stadializarea aTNM = prin autopsie.
D. Pentru boala Hodgkin şi pentru limfoame nu există clasificări stadiale particulare.
E. Stadializarea cTNM = clinic şi paraclinic
F. Pentru boala Hodgkin şi pentru limfoame există clasificări stadiale particulare.
G. Stadializarea pTNM = clinic şi paraclinic
H. Stadializarea cTNM = postoperator dupa examen histopatologic
I. Stadializarea pTNM = postoperator dupa examen histopatologic
J. Stadializarea aTNM = intraoperator

194. In cadrul clasificării TNM urmatoarele sunt adevarate:

A. T1 - tumora nedepistată clinic
B. T4 - prezenta metastazelor
C. T0 - tumoră nedepistată clinic
D. T4 - tumoră malignă care invadeaza organele din jur
E. M0 -absenţa metastazelor
F. Tis – tumora nedescoperita
G. Tis - tumora in situ
H. N0 - lipsa adenopatiei
I. M1 - absenţa metastazelor
J. N1- lipsa adenopatiei

195. Precursori benigni pentru localizarile obisnuite ale cancerelor

pot fi:
A. Colon – adenoma
B. Plaman – metaplazie scuamoasa
C. Endometru – nevi jonctionali
D. Stomac – gastrita atrofica
E. Colon – leucoplazie
F. Leucemie - adenom
G. Vezica urinara – mielodisplazie
H. Col uterin – displazie cervicala
I. San – hiperplazie epiteliala
J. Melanoame- metaplazie scuamoasa

196. Urmatorii factori sunt implicati in prognosticul tumorilor

maligne:
A. conduita terapeutica nu influenteaza prognosticul
B. stadiul TNM al tumorii
C. gradingul tumoral
D. imunitatea
E. vârsta bolnavului
F. localizarea tumorii primitive
G. ingestia de corpi straini
H. boli inflamatorii
I. prognosticul este sumbru in toate cazurile indiferent de factorii implicati
J. homeopatia

197. Care corespondenta intre tesutul de origine si tipul de tumoră

este adevarată?:
A. Tesut muscular neted – leiomiom
B. Tesut adipos - condrom
C. Teaca nervilor - neurinom (Schwanom)
D. Tesut conjunctiv fibros – leiomiom
E. Tesut muscular neted – hemangiom
F. Teaca nervilor – mielom multiplu
G. Tesut adipos - liposarcom
H. Tesut glandular - adenom
I. Tesut conjunctiv fibros – fibrom
J. Tesut glandular – melanom malign
198. Care din urmatoarele tumori sunt maligne?:
A. meningiom
B. carcinom
C. nev
D. leiomiosarcom
E. lipom
F. melanom malign
G. liposarcom
H. adenocarcinom
I. adenom
J. papilom

199. Urmatoarele afirmatii despre gradingul tumoral sunt FALSE:

A. Gx = nu a putut fi stabilit
B. Gx = nediferenţiat
C. G4 = nediferenţiat;
D. G4 = bine diferenţiat
E. G2 = moderat diferenţiat;
F. G3 = moderat diferenţiat
G. G3 = slab difernţiat;
H. G1 = bine diferenţiat;
I. G2 = slab difernţiat
J. G1 = nu a putut fi stabilit

200. Care sunt tumori epiteliale benigne?:

A. Adenomul colic
B. Tumora viloasa rectala
C. Lipom
D. Fibroadenomul mamar
E. Neuroblastom
F. Schwanom
G. Adenocarcinoma
H. Polipul gastric
I. Glioblastoma
J. Papilomul

201. Urmatoarele afirmatii despre tumori sunt adevarate:

A. Displazia este o tulburare a dezvoltării celulare, caracterizată de scaderea mitozelor şi
hipertrofia celulelor normale
B. Hipertrofia este o creştere de volum a celulelor, fără modificarea numărului lor
C. Hiperplazia este o proliferare celulară în exces
D. Metaplazia este schimbarea unui tip de ţesut diferenţiat cu un altul din aceeaşi clasă
E. Hipertrofia este o proliferare celulară în exces
F. Displazia este o tulburare a dezvoltării celulare, caracterizată de creşterea mitozelor
şi apariţia de celule anormale
G. Neoplazia este o neoformaţie tisulară ce rezulta din proliferarea exagerată a
elementelor celulare ale unui ţesut organizat
H. Neoplazia este fiziologica
I. Atrofia reprezinta o crestere de volum a organelor
J. Hiperplazia este o scadere de volum a celulelor, fără modificarea numărului lor

202. Urmatoarele sunt tumori mezenchimale (tesut conjunctiv) :

A. Osteosarcom
B. Condrosarcom
C. Carcinom scuamocelular
D. Schwanom
E. Neuroblastom
F. Lipom
G. Fibrom
H. Adenocarcinom
I. Liposarcom
J. Glioblastom

203. Urmatoarele afirmatii despre tumori NU sunt adevarate:

A. Tumorile pot apare în oricare ţesut sau organ
B. La femeie sunt mai frecvente cancerele pulmonare, colo-rectale, prostatice
C. Tumorile pot apare doar in anumite ţesuturi sau organe
D. La barbat sunt mai frecvente cancerele mamare
E. La bărbat sunt mai frecvente cancerele pulmonare, colo-rectale, prostatice
F. La femeie sunt mai frecvente cancerele mamare, colo-rectale, pulmonare, uterine,
ovariene
G. Tumorile afecteaza mai frecvent copii
H. Rata mortalităţii prin neoplazii nu diferă în funcţie de sex
I. Rata mortalităţii prin neoplazii diferă în funcţie de localizare şi sex
J. Tumorile afecteaza toate vârstele, dar mai frecvent cele înaintate

204. Urmatoarele afirmatii despre carcinogenii din mediu sunt

adevarate :
A. vaccinarea contra hepatitei B creste riscul de hepatocarcinom
B. Dieta saraca in grasimi scade riscul de cancer colorectal
C. AINS reduc riscul de adenoame rectale
D. Dieta saraca in grasimi creste riscul de cancer colorectal
E. fumatul reduce riscul de cancer
F. Dieta bogata in fibre scade riscul de cancer colorectal
G. Cremele protectoare blocheaza efectul carcinogenetic al radiatiilor UV
H. AINS cresc riscul de adenoame rectale
I. Vitamina A reduce leucoplazia
J. expunerea la azbest are efect anticarcinogenetic
205. Care afirmatii despre examenul fizic al unui bolnav oncologic
sunt adevarate:
A. Examenul scintigrafic al unor organe poate identifica prezenţa tumorilor primitive sau
secundare
B. Se va aprecia mobilitatea pe planurile profunde şi superficiale ale tumorii
C. examenul echografic poate evidenţia tumori ale organelor parenchimatoase
D. Examenul radiologic cu substanţa de contrast al tubului digestiv poate decela prezenţa
tumorilor (lacune, rigiditaţi, stenoze)
E. Se va aprecia forma, dimensiunile, suprafaţa, limitele, consistenţa, sensibilitatea
tumorii
F. Tomografia computerizată este cea mai sensibilă metoda de identificare a tumorilor de
mici dimensiuni.
G. Examenul radiologic al scheletului şi al toracelui poate evidenţia tumori primitive sau
secundare
H. Tuseu rectal
I. Palparea grupelor ganglionare superficiale, sanii
J. Tuseu vaginal

206. Urmatoarele sunt utile in examenul paraclinic, imagistic al unui

bolnav oncologic:
A. Se va aprecia mobilitatea pe planurile profunde şi superficiale ale tumorii
B. Tuseu rectal
C. examenul echografic poate evidenţia tumori ale organelor parenchimatoase
D. Examenul radiologic al scheletului şi al toracelui poate evidenţia tumori primitive
sau secundare
E. Palparea grupelor ganglionare superficiale, sanii
F. Tomografia computerizată este cea mai sensibilă metoda de identificare a tumorilor
de mici dimensiuni.
G. Examenul radiologic cu substanţa de contrast al tubului digestiv poate decela
prezenţa tumorilor (lacune, rigiditaţi, stenoze)
H. Fiecare sistem şi aparat va fi examinat prin inspectie, palpare, percuţie şi ascultaţie
I. Examenul scintigrafic al unor organe poate identifica prezenţa tumorilor primitive
sau secundare
J. Se va aprecia forma, dimensiunile, suprafaţa, limitele, consistenţa, sensibilitatea tumorii

207. Urmatorii sunt carcinogeni virali:

A. Virusul gripal
B. Virusul imunodeficientei umane
C. Virusul varicelo-zosterian
D. Virus gura mana picior
E. Coronavirus (COVID-19)
F. Virusul sinciţial respirator (VSR)
G. Virusul hepatitei B
H. Virusul Epstein-Barr
I. Papiloma virusul uman (HPV)
J. Virusul leucemiei umane cu celule T

208. Urmatoarele afirmatii despre examenul endoscopic si cel minim

invaziv videoasistat, care pot vizualiza leziuni tumorale şi permit
recoltarea de biopsii, sunt adevarate :
A. laparoscopia este utila pentru explorarea cavitaţii peritoneale
B. cistoscopia este utila pentru explorarea al căilor urinare
C. cistoscopia este utila pentru explorarea colonului si ileonului terminal
D. esofago-gastro-duodenoscopia este utila pentru explorarea arborelui traheobronsic
E. esofago-gastro-duodenoscopia este utila pentru explorarea tubului digestiv superior
F. colonoscopia este utila pentru explorarea colonului si ileonului terminal
G. bronhoscopia este utila pentru explorarea arborelui traheobronşic
H. bronhoscopia este utila pentru explorarea tubului digestiv
I. colonoscopia este utila pentru explorarea al căilor urinare
J. toracoscopia este utila pentru explorarea cavitatilor articulare.

209. Urmatoarele asocieri tumora-virus sunt adevarate :

A. Virusul Epstein-Barr – limfom Burkitt
B. Papiloma virus uman – cancerul de col uterin
C. Papiloma virus uman – sarcom Kaposi
D. Virusul imunodeficientei umane – leucemia
E. Virusul Epstein-Barr –limfom Hodgkin
F. Virusul imunodeficientei umane – sarcom Kaposi
G. Virusul Epstein-Barr –limfom non-Hodgkin
H. Virusul hepatitei B – cancer cervical
I. Virusul hepatitei B – carcinomul hepatocellular
J. Virusul Epstein-Barr – cancer colon

210. Urmatoarele afirmatii despre markerii tumorali sunt

adevarate :
A. Antigenul carcinoembrionar (ACE) este crescut în cancerul hepatic
B. Alfa-fetoproteina este crescuta în cancerul hepatic
C. Antigenul carcinoembrionar (ACE), este crescut în cancerul gastric
D. Antigenul carcinoembrionar (ACE) este crescut în tumorile testiculare.
E. Alfa-fetoproteina este crescuta în cancerul gastric
F. Antigenul specific prostatic (PSA) este crescut în cancerul de prostata
G. Antigenul specific prostatic (PSA) este crescut în cancerul de ovar
H. Antigenul carcinoembrionar (ACE), este crescut în cancerul de colon
I. CA 125 este crescut in cancerul de san, ovar
J. CA 125 este crescut in cancerul hepatic

211. Urmatorii sunt factori de crestere tumorala :

A. p27
B. Factorul de crestere derivate din plachete
C. Factorul de crestere fibroblastic
D. Factorul de crestere epidermal
E. bcl-2
F. p53
G. Fibronectina
H. p16
I. Interleukina 6
J. p21

212. Despre rolul chirurgului in managementul tumorilor se poate

afirma :
A. face chimioterapie
B. are rol in stadializare
C. face radioterapie
D. Realizeaza doar biopsii excizionale
E. Nu are niciun rol
F. are rol in diagnostic
G. Realizeaza rezectii curative doar in cancerul de colon
H. realizeaza rezectii chirurgicale curative
I. realizeaza interventii paliative
J. evalueaza preoperator pacientul

213. Urmatoarele afirmatii despre tumorile maligne sunt adevarate :

A. Pentru diagnosticul cancerului colorectal nonpolipozic ereditar se folosesc criteriile
Amsterdam
B. MEN IIA cuprinde tumori hipofizare, paratiroidiene si pancreatice
C. MEN IIB cuprinde feocromocitom, cancer tiroidian medular, ganglioneuromatoza
gastrointestinala
D. MEN IIA cuprinde feocromocitom, tumori paratiroidiene, cancer tiroidian medular
E. Cancerul familial ovarian este determinat de modificari ale genei APC
F. MEN IIB cuprinde melanom malign, cancer pancreatic, tumori paratiroidiene
G. MEN I cuprinde feocromocitom, tumori paratiroidiene, cancer tiroidian medular
H. Cancerul mamar familial este determinate de mutatii ale genelor BRCA-1 si BRCA-
2
I. Polipoza adenomatoasa familiala este determinate de mutatii ale genelor BRCA-1 si
BRCA-2
J. MEN I cuprinde tumori hipofizare, paratiroidiene si pancreatice

214. Urmatoarele pot fi molecule de adeziune celulara tumorala:

A. Angiogenina
B. Selectinele
C. FGF
D. Superfamilia imunoglobulinelor
E. Moleculele sistemului major de histocompatibilitate (MHC)
F. PD-EGCF
G. Caderinele
H. Interleukina 8
I. VEGF
J. Integrinele

215. Care afirmatii despre metastazele tumorale NU sunt adevarate:*

A. Cancerul de prostata metastazeaza mai frecvent in ficat
B. Cancerul tiroidian metastazeaza mai frecvent in ficat
C. Cancerul de prostata metastazeaza mai frecvent in os
D. Carcinomul testicular metastazeaza mai frecvent in plamani
E. Cancerul de colon metastazeaza mai frecvent in ficat
F. Cancerul de san metastazeaza mai frecvent in rinichi
G. Cancerul de san metastazeaza mai frecvent in plaman, ficat, creier si os
H. Melanomul malign metastazeaza mai frecvent in plaman si creier
I. Cancerul de colon metastazeaza mai frecvent cerebral
J. Melanomul malign metastazeaza mai frecvent in os

216. Despre tratamentul tumorilor de poate afirma:

A. Bypass-ul chirurgical este indicat doar in obstructia biliara determinata de un cancer
pancreatic rezecabil.
B. Invazia venei porte si arterei hepatice arata nerezecabilitatea unui cancer pancreatic
C. Cancerul de colon cu polipoza multipla este tratat prin colectomie totala
D. Mastectomia controlaterala profilactica se recomanda in toate cancerele mamare
E. Invazia peretelui duodenal arata nerezecabilitatea unui cancer pancreatic
F. Cancerul de colon cu polipoza multipla este tratat prin colectomie segmentara
G. Bypass-ul chirurgical este indicat in obstructia biliara determinata de un cancer
pancreatic nerezecabil.
H. In cancerul mamar familial se recomanda mastectomie profilactica controlaterala
I. Rezecabilitatea chirurgicala este determinata de invazia limfoganglionara
J. Rezecabilitatea chirurgicala este determinata de gradul de invazie tumorala al
structurilor adiacente

217. Despre interventia chirurgicala in tumorile maligne se poate

afirma:
A. Aria tumorii poate fi cuprinsa de excizia regionala in interventiile curative
B. Interventia paliativa presupune o rezectie in bloc a tumorii primare, ganglionilor si vaselor
limfatice
C. Pentru interventiile curative nu exista metastaze la distanta nerezecabile
D. Interventia paliativa presupune ca tumora este localizata
E. Aria tumorii poate fi cuprinsa de excizia regionala in interventiile paliative
F. Pentru interventiile curative se efectueaza o rezectie in bloc a tumorii primare,
ganglionilor si vaselor limfatice
G. Interventia curativa presupune ca tumora este localizata
H. Interventia chirurgicala poate fi efectuata si doar in scop de stadializare
I. Pentru interventiile curative exista metastaze la distanta in mai multe organe
J. Interventia chirurgicala este efectuata doar in scop de stadializare

218. Ce afirmatii despre terapia preoperatorie a bolnavului

oncologic sunt adevarate:
A. Timpul de pregatire poate fi prelungit in hemoragiile gastrointestinale masive
B. Subnutritia cronica se poate corecta in cateva ore
C. Numarul de trombocite pentru interventiile majore este de maxim 10000/mm3
D. Transfuziile de masa eritrocitara sunt indicate la un hematocrit de peste 30%
E. Aspirina nu trebuie oprita preoperator pentru ca nu determina modificari de coagulare
F. Timpul de pregatire poate fi prelungit in icterul mecanic
G. Anemia poate fi corectata prin transfuzii de masa eritrocitara
H. Timpul de pregatire trebuie sa fie scurt in perforatia colica
I. Urgenta interventiei scurteaza pregatirea preoperatorie
J. Scopul terapiei este de pregatire a pacientului de a rezista stresului chirurgical

219. Indicatiile radioterapiei externe neoadjuvante si adjuvante

sunt:
A. Cancer mamar
B. Cancer laringe
C. Cancer duoden
D. Cancer esofagian
E. Cancer colon drept
F. Cancer apendice
G. Cancer jejunal
H. Cancer prostata
I. Cancer de canal anal
J. Cancer colon stang

220. Urmatoarele pot fi optiuni de tratament pentru metastazele

hepatice:
A. Chemoembolizare sistemica
B. Hipertermie
C. Chirurgie
D. Crioterapie
E. Chimioterapie sistemica
F. Antibioterapia antistafilococica
G. Iradierea cerebrala
H. Chemoembolizare intrahepatica
I. Antibioprofilaxia cu alcaloizi
J. Vaccinul anti COVID 19
221. Despre traumatisme este adevărat că:
A. ATLS (Andvanced Trauma Life Support) reprezintă standardul de aur cu privire la
măsurile inițiale de îngrijire a pacienților ce au suferit un eveniment traumatic.
B. Reducerea morbidității și mortalității a fost asociată cu utilizarea PET-CT.
C. BLS (Basic life support) reprezintă standardul de aur cu privire la măsurile inițiale de
îngrijire a pacienților ce au suferit un eveniment traumatic.
D. Reducerea morbidității și mortalității a fost asociată cu utilizarea chirurgiei minim
invazive.
E. Se estimează că, anual, în SUA, se produc peste 30 de milioane de traumatisme care
nu se soldează cu deces.
F. Reducerea morbidității și mortalității a fost asociată cu utilizarea scintigrafiei.
G. Îmbunătățirile din sistemul sanitar au scăzut considerabil rata de deces.
H. Reducerea morbidității și mortalității nu a fost asociată cu regionalizarea tratamentului
traumei.
I. Se estimează că, anual, în SUA, se produc peste 30 de milioane de traumatisme care se
soldează cu deces.
J. Reprezintă principala cauză de deces pentru grupa de vârstă 1-44 de ani.

222. Evaluarea primară în cadrul suportului vital avansat (ATLS –

Advanced Trauma Life Support) presupune: :
A. Permeabilitatea căilor aeriene poate fi evaluată cu ușurință prin solicitarea
pacientului să vorbească.
B. Este descrisă prin acronimul ABC.
C. Funcția neurologică se evaluează rapid, cel mai frecvent prin utilizarea scorului
Glasgow.
D. Cianoza și saturația scăzută în oxigen, la pacientul cu căi aeriene permeabile, pot indica
tulburări de circulație.
E. Triada: absența zgomotelor respiratorii, șoc și intensificarea zgomotelor cardiace este
sugestivă pentru pneumotorax în tensiune.
F. Este descrisă prin acronimul ABCDE.
G. Respirația este examinată prin inspecția simetriei mișcărilor cutiei toracice și prin
auscultarea pulmonară.
H. Cricotiroidotomia deschisă este mai rapidă decât cea cu ac.
I. Primul pas în cadrul evaluării primare constă în înlăturarea tuturor hainelor în vederea
examinării complete a pacientului, din cap până în picioare
J. Evaluarea primară se bazează pe identificarea și tratarea imediată a leziunilor
amenințătoare de viați, simultan cu inițierea resuscitării.

223. Examinarea secundară în cadrul suportului vital avansat (ATLS

– Advanced Trauma Life Support) presupune:
A. Cateterul urinar este util în monitorizarea diurezei.
B. Dacă glota nu poate fi intubată pe cale orală, abordul căilor respiratorii se va face
chirurgical, prin cricotiroidotomie sau cu un ac cu alezaj mare.
C. Scopul său este acela de a identifica și trata leziunile adiționale, ce nu au fost
recunoscute la evaluarea primară.
D. Cuprinde examenul fizic complet și, atunci când este posibil, istoricul medical al
pacientului.
E. Prezența sângelui la nivelul meatului penian sau diastaza simfizei pubiene reprezintă
semne de traumatism ureteral.
F. În toate cazurile se preferă cateterizarea suprapubiană a vezicii urinare.
G. Informațiile cu privire la eventualele alergii, momentul ultimei mese, statusul de
imunizare împotriva tetanosului și medicația sunt de interes.
H. Sonda nazogastrică se montează pentru a ameliora distensia gastrică.
I. Sonda nazogastrică se montează la nevoie, inclusiv în cazurile care prezintă fracturi de
bază de craniu sau fracturi faciale extinse.
J. Tratamentul șocului implică refacerea volumului circulant, iniţial cu soluții cristaloide
izotone, precum Ringer lactat, ser fiziologic sau plasmalyte.

224. Cu privire la traumatismele craniocerebrale este adevărat:

A. Creșterea presiunii intracraniene în urma sângerării sau edemului poate modifica
fluxul sanguin cerebral sau comprima creierul și structurile adiacente.
B. Traumatismele închise pot determina contuzii și/sau hematoame la nivelul scalpului
cu sau fără afectare tegumentară.
C. Când presiunea intracerebrală depășește 20 mm Hg, fluxul sangvin cerebral este
redus și poate apărea ischemia.
D. Venele cerebrale din sinusurile durei pot fi rupte în cursul traumatismelor închise,
producând hemoragie epidurală.
E. Extinderea leziunii (leziunea secundară) este foarte dificil de prevenit sau limitat.
F. Traumatismele de la nivelul capului reprezintă cauza principală de mortalitate și
dizabilitate produse prin traumă.
G. Vasele de sânge cuprinse în țesutul conjunctiv subcutanat se pot contracta atunci când
sunt lezate
H. Creșterea presiunii intracraniene poate determina compresia și disfuncția centrilor
respiratori pontini.
I. Plăgile craniene sunt de obicei ținute închise de musculatura aponevrozei epicraniene.
J. Hipotensiunea este cea mai frecventă cauză de leziune cerebrală secundară.

225. Examenul neurologic efectuat în cadrul evaluării primare

urmărește:
A. Starea de vigilență post-traumatism
B. Contractilitatea musculaturii abdominale.
C. Calcularea scorului Glasgow.
D. Pierderea stării de conștiență.
E. Prezența convulsiilor.
F. Măsurarea presiunii intracraniene.
G. Evaluarea tensiunii arteriale.
H. Măsurarea fluxului sangvin cerebral.
I. Funcția motorie la nivelul extremităților.
J. Calcularea scorului Ranson.
226. Referitor la scorul Glasgow este adevărat:
A. Răspuns ocular spontan = 4 puncte.
B. Sedativele, șocul, consumul de alcool și de droguri recreaționale nu influențează scorul
Glasgow.
C. Are valori între 3 (cel mai slab răspuns) și 15 (normal).
D. Niciun răspuns motor = 0 puncte.
E. Scorurile de 3 și 4 sunt rareori asociate cu mortalitate sau stare vegetativă.
F. Pacient orientat = 5 puncte.
G. Evaluează răspunsurile ocular (O), auditiv (A) și motor (M).
H. Evaluează răspunsurile ocular (O), verbal (V) și motor (M).
I. Ajută la ghidarea terapiei și evaluării ulterioare
J. Are valori între 3 (normal) și 15 (cel mai slab răspuns).

227. Cu privire la diagnosticul traumatismelor craniocerebrale este

adevărat:
A. Fracturile craniului sunt însoțite întotdeauna de leziuni cerebrale.
B. Echimoza periorbitală (,,ochi de raton"), echimoza perimastoidiană, reprezintă
semnele unei fracturi de bază de craniu.
C. Leziunile intracraniene sunt diagnosticate pe examenul CT nativ.
D. Diagnosticul unei fracturi craniene primează în fața diagnosticului unei leziuni cerebrale.
E. Diagnosticul unei leziuni cerebrale primează în fața diagnosticului unei fracturi
craniene.
F. Leziunile intracraniene sunt diagnosticate pe examenul CT cu substanță de contrast.
G. Leziunile cerebrale sunt însoțite întotdeauna de fracturi ale craniului.
H. Palparea de depresiuni osoase este sugestivă pentru fracturi craniene.
I. Examinarea CT a creierului trebuie însoțită de examinarea coloanei cervicale.
J. Hemotimpanul și extravazarea LCR prin nas sau urechi reprezintă semnele unei fracturi
de boltă craniană.

228. Managementul traumatismelor cranio-cerebrale presupune:

A. Plasarea unui cateter în ventriculul lateral permite monitorizarea continuă a
presiunii intracraniene și drenajul lichidului cefalorahidian.
B. Plasarea unui cateter în ventriculul IV permite monitorizarea continuă a presiunii
intracraniene și drenajul lichidului cefalorahidian.
C. Manitolul înlătură radicalii liberii și este un diuretic osmotic eficient în reducerea
edemului cerebral și scăderea presiunii intracraniene.
D. Hematoamele subdurale care determină efect de masă necesită rareori evacuare
chirurgicală, acești pacienți prezentând cel mai bun prognostic.
E. Hemoragia subarahnoidiană este în general tratată non-chirurgical din cauza
riscului lezării parenchimului cerebral subiacent.
F. Vizează, în primul rând, reducerea presiunii intracraniene.
G. Ca măsură de limitare a creșterii presiunii intracraniene, se utilizează administrarea de
soluții hipotone.
H. Este indicată întotdeauna evacuarea hematoamelor epidurale.
I. Reducerea presiunii intracraniene are ca scop reducerea riscului de leziuni cerebrale
secundare.
J. Hematoamele epidurale pot fi evacuate chirurgical atunci când sunt de dimensiuni
scăzute.

229. Referitor la leziunile coloanei vertebrale si ale măduvei spinării

putem afirma:
A. Coloana dorsală este sediul cel mai frecvent al leziunilor coloanei vetebrale.
B. Canalul medular este mai larg în porțiunea superioară a coloanei, dar conține țesut
conjunctiv în cantitate mai mare.
C. Traumatismele închise la nivelul trunchiului se soldează rareori cu leziuni la nivelul
coloanei vertebrale
D. Coloana cervicală este sediul cel mai frecvent al leziunilor coloanei vetebrale.
E. Leziunea nervului frenic se manifestă prin simptome precum: respirație
abdominală, incapacitatea de a inspira profund și insuficiență respiratorie
progresivă
F. Leziunile situate deasupra D5 pot afecta nervul frenic.
G. Coloana lombară este sediul cel mai frecvent al leziunilor coloanei vetebrale.
H. Este indicată imobilizarea cu guler cervical, care oferă protecție împotriva leziunilor
secundare la acest nivel.
I. Excluderea unei leziuni la nivelul coloanei cervicale nu poate fi amânată, nici măcar în
cazul unui pacient instabil.
J. Traumatismele închise la nivelul trunchiului se soldează frecvent cu leziuni la nivelul
coloanei vertebrale.

230. Despre traumatismele toracice se poate afirma că:

A. Pot fi fatale în absența diagnosticului și tratamentului prompt.
B. Leziunile radiculare nervoase sunt una dintre entitățile patologice frecvent întâlnite în
acest grup de traumatisme.
C. Majoritatea traumatismelor toracice necesită intervenții chirurgicale cu sternotomie
mediană sautoracotomie.
D. Includ voletul vertebral.
E. Includ hematomul subcapsular hepatic
F. Sunt a doua cea mai frecventă cauză de deces după traumatismele cranio-cerebrale.
G. Sunt rareori amenințătoare de viață.
H. Majoritatea leziunilor toracice pot fi tratate prin manevre relativ simple.
I. Includ pneumotoraxul în tensiune.
J. Includ tamponada cardiacă.

231. Referitor la leziuni toracice amenințătoare de viață decelate la

examinarea primară, se poate afirma:
A. Voletul sternal se produce atunci când două sau mai multe coaste adiacente sunt fracturate
în două sau mai multe locuri.
B. În voletul costal, tratamentul implică măsuri agresive de control al durerii.
C. Hemotoraxul masiv este definit ca pierderea a cel puțin 200 mL de sânge pe oră, pe
parcursul primelor 8 ore.
D. Tamponada cardiacă este o afecțiune amenințătoare de viață, ce se poate produce
doar printr-un traumatism precordial deschis.
E. În voletul costal, la pacientul ventilat cu presiune pozitivă, inspecția este
neconcludentă.
F. În tamponada cardiacă costal, tratamentul implică pleurostomie în caz de pneumo- sau
hemotorax asociat.
G. Hemotoraxul masiv este definit ca pierderea a cel puțin 1.500 mL de sânge în spațiul
pleural, în timpul primei ore de la traumatism.
H. Pneumotoraxul deschis trebuie tratat imediat prin aplicarea unui pansament parțial ocluziv
pe leziunea toracică și securizarea corespunzătoare a acestuia pe toate laturile.
I. Pneumotoraxul în tensiune se produce atunci când se acumulează aer sub presiune
în interiorul cavității pleurale.
J. Pneumotoraxul deschis trebuie tratat imediat prin aplicarea unui pansament parțial ocluziv
pe leziunea toracică și securizarea acestuia pe trei laturi.

232. Referitor la leziuni toracice amenințătoare de viață decelate la

examinarea primară, se poate afirma:
A. Voletul costal se produce atunci când două sau mai multe coaste adiacente sunt
fracturate în două sau mai multe locuri.
B. În pneumotoraxul deschis nu este indicat pansamentul orificiului lezional.
C. Tamponada cardiacă este o afecțiune amenințătoare de viață, ce se poate produce
printr-un traumatism precordial deschis.
D. În tamponada cardiacă, triada Charcot este de obicei prezentă.
E. Hemotoraxul masiv este definit ca pierderea a cel puțin 500 mL de sânge pe oră, pe
parcursul primelor 4 ore.
F. Pneumotoraxul în tensiune se produce atunci când se acumulează sânge sub presiune în
interiorul cavităţii pleurale
G. În voletul costal, tratamentul implică pleurostomie în caz de pneumo- sau hemotorax
asociat.
H. În voletul costal, la pacientul ventilat cu presiune pozitivă, inspecția relevă bombarea
zonei afectate.
I. Hemotoraxul masiv este definit ca pierderea a cel puțin 1.500 mL de sânge în spațiul
pleural, în timpul primei ore de la traumatism.
J. Tamponada cardiacă este o afecțiune amenințătoare de viață, ce se poate produce
printr-un traumatism precordial închis.

233. În ceea ce privește pneumotoraxul în tensiune:

A. După pansamentul unei
B. Poate apărea ca urmare a traumatismelor toracice închise sau deschise.
C. În pneumotoraxul deschis, aerul intrat prin orificiul parietal determină colabarea
plămânului controlateral.
D. Insuficiența respiratorie se produce pe măsură ce crește efortul respirator din cauza
aerului care intră prin defectul parietal.
E. Clinic, în pneumotoraxul deschis, trecerea aerului prin peretele toracic produce un
sunet „de sucțiune", audibil fără stetoscop.
F. Pneumotoraxul deschis trebuie tratat imediat prin aplicarea unui pansament parțial
ocluziv pe leziunea toracică și securizarea acestuia pe trei laturi.
G. Poate apărea doar ca urmare a traumatismelor toracice deschise.
H. Tratamentul pneumotoraxului deschis se poate realiza și după stabilizarea pacientului.
I. Clinic, în pneumotoraxul deschis, trecerea aerului prin peretele toracic produce un sunet
„de sucțiune", audibil doar cu stetoscopul.
J. Odată ce pacientul este stabilizat, se montează un tub toracic printr-o incizie
separată, pentru a permite reexpansionarea completă a plămânului.

234. Tamponada cardiacă: :

A. Este o afecțiune amenințătoare de viață, ce se poate produce printr-un traumatism
precordial deschis sau închis.
B. Necesită decompresia chirurgicală imediată și repararea defectului.
C. Pericardiocenteza reprezintă o opțiune numai în situațiile în care nu există
echipamentele necesare sau o echipă experimentată pentru realizarea toracotomiei
de resuscitare.
D. Apare semnul Kussmaul - creșterea distensiei venoase jugulare în inspir.
E. Este o afecțiune amenințătoare de viață, ce se poate produce doar printr-un traumatism
precordial închis.
F. Pericardiocenteza reprezintă cea mai bună variantă terapeutică.
G. Triada Beck cuprinde: zgomote cardiace de intensitate scăzută, turgescență jugulară
și hipotensiune.
H. Triada Beck cuprinde: zgomote cardiace de intensitate crescută, turgescență jugulară și
hipotensiune.
I. Triada Charcot cuprinde: zgomote cardiace de intensitate scăzută, turgescență jugulară și
hipotensiune.
J. Apare semnul Kussmaul - creșterea distensiei venoase jugulare în expir.

235. Referitor la leziuni toracice amenințătoare de viață decelate la

examinarea secundară, se poate afirma:
A. În pneumotoraxul închis, diagnosticul se stabilește pe radiografia toracică sau pe
ecografia la patul bolnavului.
B. Contuziile aortice se produc prin mecanism de decelerare rapidă.
C. Pneumotoraxul închis se produce atunci când aerul pătrunde în cavitatea pleurală,
determinând colabarea plămânului ipsilateral.
D. Sângele în hemotorax trebuie evacuat, în mai puțin de 30 de zile, pentru a preveni riscul
de infecție (empiem).
E. Voletul costal se produce atunci când două sau mai multe coaste adiacente sunt fracturate
în două sau mai multe locuri.
F. Pneumotoraxul închis se produce atunci când aerul pătrunde în cavitatea pleurală,
determinând colabarea plămânului controlateral.
G. Sursa hemoragiei în hemotorax provine cel mai frecvent din peretele toracic sau din
parenchimul pulmonar.
H. În pneumotoraxul închis, aerul provine fie dintr-o leziune toracică penetrantă, fie
dintr-o leziune a parenchimului pulmonar sau a arborelui traheo-bronşic.
I. În pneumotoraxul închis, aerul nu poate proveni dintr-o leziune toracică penetrantă.
J. La pacientul instabil la care se suspectează hemotorax, radiografia toracică stabilește
diagnosticul.

236. Triada Beck:

A. Apare în hemotoraxul masiv.
B. Cuprinde hipertensiune arterială.
C. Apare în tamponada cardiacă.
D. Apare în pneumotoraxul în tensiune.
E. Cuprinde hipotensiune arterială.
F. NU apare în voletul costal.
G. Apare în contuziile aortice.
H. Cuprinde zgomote cardiace de intensitate scăzută.
I. Cuprinde zgomote cardiace de intensitate crescută.
J. Cuprinde turgescență jugulară.

237. Voletul costal:

A. Se produce atunci când două sau mai multe coaste adiacente sunt fracturate în două
sau mai multe locuri.
B. Lichidele intravenoase se administrează cu precauție.
C. O leziune frecvent asociată este contuzia parenchimului pulmonar subiacent.
D. La inspecția toracelui, se observă mișcarea paradoxală a segmentului afectat.
E. Intubația și ventilația mecanică trebuie efectuate de rutină la toți pacienții.
F. Intubația și ventilația mecanică sunt utilizate la pacienții care dezvoltă insuficiență
respiratorie.
G. Măsurile de control al durerii nu au eficacitate în tratamentul voletului costal.
H. Se produce atunci când două sau mai multe coaste aflate la distanță sunt fracturate în două
sau mai multe locuri.
I. Stabilizarea chirurgicală a segmentului afectat nu pare a reduce morbiditatea.
J. La pacientul ventilat cu presiune pozitivă, inspecția relevă bombarea zonei afectate.

238. Despre traumatismele toracice se poate afirma că:

A. Contuziile aortice sunt foarte frecvente, dar nu au potențial letal.
B. Contuziile aortice sunt destul de rare, dar cu potențial letal crescut.
C. CT-ul toracic are o sensibilitate crescută pentru diagnosticul fracturilor costale, dar
este indicat rareori în acest scop.
D. Fracturile costale se vizualizează întotdeauna pe radiografia toracică.
E. Pneumotoraxul care nu poate fi vizualizat pe radiografie, ci doar la examenul CT,
necesită monitorizare clinică, uneori fără necesitatea unui drenaj pleural.
F. Vasele intercostale pot sângera semnificativ.
G. Pacienții tineri cu una sau două fracturi costale pot fi tratați cu antalgice orale și
externați din departamentul de urgențe.
H. Fractura primelor 3 coaste se asociază frecvent cu contuzii pulmonare şi/sau hemotorax.
I. Fracturile de la nivelul coastelor inferioare se pot însoți de leziuni aortice sau ale vaselor
mari.
J. Fracturile costale reprezintă cea mai frecventă leziune toracică provocată de
traumatismele deschise.

239. Toracotomia în departamentul de urgenţe:

A. Permite masajul cardiac deschis.
B. Toracotomia stângă de resuscitare este cel mai frecvent efectuată.
C. Trebuie efectuată în prezența unui chirurg cu experiență în tratamentul leziunilor
toracice complexe.
D. Este de primă intenție la pacienții cu volet costal.
E. Cea mai înaltă rată de supraviețuire se întâlnește în cazul traumatismelor prin înjunghiere
la nivelul cordului stâng.
F. Permite clamparea aortei la nivelul crosei
G. Este de luat în calcul la pacienții cu stop cardiac prelungit după traumatism penetrant.
H. Permite pericardiotomia, pentru tratamentul tamponadei cardiace.
I. Trebuie luată în considerare la pacienții cu traumatisme deschise, ce au încetat să
prezinte semne vitale cu mai puțin de 15 minute înainte de sosirea în departamentul
de urgențe.
J. Masajul cardiac deschis are eficacitate mai mică în comparație cu compresiile
toracice pentru restabilirea perfuziei.

240. Despre traumatismele abdominale este corect:

A. Organele intraabdominale sunt foarte bine protejate de musculatura peretelui abdominal.
B. Cel mai frecvent afectate prin plăgi penetrante sunt ficatul și splina.
C. Leziunile închise apar după accidente rutiere.
D. Cel mai frecvent afectate prin plăgi penetrante sunt intestinul subțire și mezenterul.
E. Organele intraabdominale sunt parțial protejate de rebordul costal, pelvis, coloana
vertebrală lombară.
F. Se produc în urma plăgilor penetrante.
G. Leziunile închise pot fi produse prin arme de foc.
H. Hipertensiunea arterială inexplicabilă la un pacient traumatizat ridică suspiciunea unei
leziuni intraabdominale.
I. Se produc prin forte contondente.
J. In timpul decelerării bruște în accidentele rutiere, splina și ficatul au o mobilitate
sporită.

241. Palparea la pacientul la care se suspectează un traumatism

abdominal prezintă:
A. Tușeul rectal nu este recomandat când se suspectează fracturi ale pelvisului sau leziuni
intra-abdominale.
B. Semnele de iritație peritoneală exclud existența unei leziuni traumatice abdominale.
C. Sensibilitate abdominală difuză.
D. Este suficientă examinarea abdominală singulară, examenele seriate supunând pacientul la
un stres suplimentar.
E. Sensibilitate abdominală localizată.
F. Instabilitatea osoasă si durerea la nivelul rebordului costal.
G. Istoricul și mecanismul de producere al unei leziuni traumatice sunt importante în
determinarea localizării leziunii.
H. Defecte fasciale sau musculare ale peretelui abdominal.
I. Examinarea începe cu tușeul rectal.
J. Distensie abdominală secundară hemoragiei intra-abdominale.

242. Ca instrumente adjuvante de examinare la pacientul la care se

suspectează un traumatism abdominal:
A. Ecografia abdominală FAST (focused assessment with sonography in trauma) nu poate
decela lichidul liber intraperitoneal.
B. În cazul suspiciunii unei leziuni uretrale, este imperios necesar a se monta un cateter
urinar.
C. Ecografia abdominală FAST (focused assessment with sonography in trauma) nu este
indicat a fi efectuată de chirurg.
D. Ecografia abdominală FAST (focused assessment with sonography in trauma) poate
decela lichidul liber intraperitoneal.
E. Ecografia abdominală FAST (focused assessment with sonography in trauma) este o
metodă rapidă și ușor de efectuat ce a înlocuit lavajul peritoneal diagnostic.
F. Radiografia abdominală nu este necesară, oferind puține informații.
G. O radiografie abdomino-pelvină efectuată în decubit poate fi utilă pentru a
determina prezența și localizarea gloanțelor sau a altor corpuri străine
H. Evaluarea CT este standardul de aur la pacientul instabil hemodinamic.
I. Ecografia abdominală FAST (focused assessment with sonography in trauma) are o
acuratețe diagnostică ridicată.
J. Evaluarea CT este standardul de aur în diagnosticul leziunilor organelor
intraperitoneale sau retroperitoneale la pacienții stabili hemodinamic.

243. Tratamentul chirurgical al pacientului cu traumatism

abdominal presupune:
A. In plăgile prin împușcare, gloanțele pot ricoșa.
B. Plăgile penetrante cu peritonită impun laparotomia.
C. Cea mai frecventă sursă de sângerare este reprezentată de splină și/sau ficat.
D. Pacienții stabili hemodinamic, cu leziuni penetrante la nivelul hipocondrului drept
trebuie tratați conservator când ficatul este singurul organ lezat.
E. În traumatismele abdominale de intensitate mică, produse de obiecte ascuțite este sigur să
presupunem că nu prezintă leziuni fasciale și/sau ale peritoneului.
F. Examinarea CT nu exclude necesitatea efectuării laparotomiilor exploratorii.
G. De obicei, în plăgile prin împușcare putem presupune că traiectul leziunii urmează o linie
dreaptă.
H. Managementul traumatismelor penetrante ale flancurilor și regiunii lombare
produse prin arme de foc este similar celor abdominale.
I. În plăgile penetrante cu peritonită tratamentul conservator este suficient.
J. Cea mai frecventă sursă de sângerare este reprezentată de intestinul subțire.
244. În leziunile traumatice hepatice:
A. Hemoragia activă, evidențiată prin extravazarea substanței de contrast, nu poate fi
rezolvată prin embolizare.
B. De obicei, leziunile traumatice hepatice nu sunt autolimitate.
C. Leziunile hepatice de grad mare necesită embolizare.
D. Ecografia este modalitatea de diagnostic preferată la pacienții stabili hemodinamic.
E. Hemoragia activă, evidențiată prin extravazarea substanței de contrast, poate fi
rezolvată prin embolizare.
F. Majoritatea leziunilor hepatice sunt autolimitate.
G. Leziunile hepatice de grad mare necesită intervenție chirurgicală de urgență.
H. Scanarea CT este modaliatea de diagnostic preferată la pacienții stabili
hemodinamic.
I. Contuziile hepatice sunt clasificate de la I la VI din punct de vedere al severității.
J. Leziunile ce implică venele hepatice sau segmentul retrohepatic al venei cave pot fi tratate
conservator.

245. Referitor la clasificarea leziunilor traumatice hepatice, este

adevărat:
A. Gradul I = Hematom intraparenchimatos, neexpansiv, <10 cm în diametru.
B. Gradul V = Avulsia hepatică.
C. Gradul I = Hematom subcapsular, neexpansiv, < 10% din suprafață.
D. Gradul IV = Hematom intraparenchimatos rupt cu sângerare activă.
E. Gradul II = Ruptură capsulară, sângerare activă; 1-3 cm profunzime în parenchim,
< 10 cm în lungime
F. Gradul III = Ruptură capsulară, >3 cm profunzime în parenchim
G. Gradul V = Leziuni venoase juxtahepatice (ex. vena cavă retrohepatică/vena
hepatică centrală)
H. Gradul III = Ruptură capsulară, fără sângerare, < 1 cm în profunzime.
I. Gradul IV = Ruptură parenchimatoasă implicând >75% din lobul hepatic.
J. Gradul II = Hematom subcapsular, >50% din suprafaţă sau în expansiune.

246. În leziunile traumatice splenice:

A. Pacienții splenectomizaţi vor fi vaccinați împotriva bacteriilor precum stafilococul auriu.
B. Splina este frecvent afectată în contuziile abdominale.
C. Managementul terapeutic nonchirurgical este preferat la pacienții stabili
hemodinamic.
D. Conservarea splinei este un deziderat, chiar și la pacienții cu risc hemoragic.
E. Managementul chirurgical este preferat la pacienții stabili hemodinamic chiar și în grade
scăzute ale leziunii.
F. Splina este rareori afectată în contuziile abdominale
G. Leziunile splenice sunt clasificate de la I la VI.
H. Scanarea CT permite stabilirea gradului leziunilor splenice.
I. Splenorafia nu este niciodată indicată.
J. Leziunile splenice cu sângerare activă și hipotensiune arterială necesită fie
splenorafie, fie splenectomie totală.
247. Referitor la clasificarea leziunilor traumatice splenice, este
adevărat:
A. Gradul II = Hematom intraparenchimatos, neexpansiv, <5 cm în diametru.
B. Gradul IV = Splină complet dilacerată.
C. Gradul IV = Hematom intraparenchimatos rupt cu sângerare activă.
D. Gradul III = Dilacerare >3 cm profunzime în parenchim sau implicând vase
trabeculare.
E. Gradul I = Hematom subcapsular, neexpansiv, <10% din suprafață.
F. Gradul III = Hematom subcapsular, neexpansiv, 10-50% din suprafață.
G. Gradul I = Ruptură capsulară, fără sângerare, >1 cm în profunzime.
H. Gradul V = Hematom intraparenchimatos rupt cu sângerare activă.
I. Gradul II = Ruptură capsulară, fără sângerare, <1 cm în profunzime.
J. Gradul V = Leziune vasculară hilară, care devascularizează splina.

248. În leziunile traumatice pancreatice:

A. Leziunile pancreasului sunt foarte frecvente.
B. Leziunile pancreatice ce nu interesează ductul pancreatic principal, necesită
pancreatectomie.
C. Leziunile pancreasului sunt mai puțin frecvente datorită localizării sale
retroperitoneale.
D. Examinarea clinică a pancreasului este foarte facilă.
E. Leziuni ale pancreasului pot apărea și în traumatismele lombare produse prin înjunghiere.
F. Transecţia corpului pancreatic poate apărea prin compresia acestuia pe coloana
vertebrală.
G. Leziunea situată la dreapta arterei mezenterice superioare presupune
pancreatectomie distală.
H. Managementul terapeutic inițial cuprinde controlul sângerărilor și drenajul
peripancreatic.
I. Evaluarea leziunilor exclude realizarea ERCP (colangiopancreatografie endoscopică
retrogradă).
J. Evaluarea leziunilor se face prin scanare CT.

249. În leziunile traumatice ale diafragmului:

A. Leziunile hemidiafragmului stâng sunt în mod particular problematice din cauza
riscului crescut de hemiere a organelor la acest nivel.
B. În timpul suturii diafragmului, pot fi lezate iatrogen ramurile nervului vag.
C. Frecvent, contuziile pot produce avulsia completă a inserției musculare posterioare de la
nivelul coastelor.
D. Leziunile diafragmatice sunt întotdeauna decelabile CT.
E. Leziunile diafragmatice de mici dimensiuni sunt greu de diagnosticat pe CT.
F. Rupturile diafragmului se întind, de obicei, de la nivelul joncțiunii gastroesofagiene
până la porțiunea tendinoasă a centrului diafragmatic.
G. Traumatismele hemidiafragmului stâng asociază frecvent
H. Leziunile de mici dimensiuni ale hemidiafragmului drept pot fi tratate
nonchirurgical.
I. Repararea se poate face printr-o sutură cu fire separate sau continuă.
J. Leziunile hemidiafragmului drept sunt în mod particular problematice din cauza riscului
crescut de hemiere a organelor la acest nivel.

250. În leziunile traumatice intestinale:

A. La pacienții cu traumatisme colonice ce asociază multiple alte leziuni organice sau șoc
este indicată rezecția cu anastomoză.
B. Colostomia este frecvent necesară.
C. Contuzia peretelui intestinal poate determina o perforație întârziată.
D. Intestinul subțire și mezenterul sunt rareori lezate în traumatismele produse prin
înjunghiere sau împușcare.
E. Repararea este în general facilă și presupune închiderea defectului intestinal.
F. Traumatismele colonului, de intensitate mică sau mare, produse de proiectile, pot fi
adesea reparate prin sutură primară.
G. Prezența la nivel abdominal a „semnelor de centură de siguranță” se asociază cu un risc
scăzut de leziuni intestinale.
H. Rezecția cu anastomoză este de obicei indicată în cazul leziunilor limitate la peretele
intestinal
I. In leziunile rectului extraperitoneal se ia în considerare devierea tranzitului până la
vindecarea acestora.
J. Hemoragia cu origine în arcadele vasculare mezenterice trebuie suspectată când
imaginea CT evidențiază lichid intra-abdominal în lipsa altor leziuni ale organelor
solide.

251. Controlul lezional în traumatismele abdominale presupune:

A. Intervențiile de control lezional presupun operații îndelungate, ce pot dura și până la 5 ore.
B. Segmentele intestinale lezate este necesar a fi rezecate și anastomozate întotdeauna în
timpul intervenției de control lezional.
C. Controlul hemoragiei cu risc vital imediat poate fi obținut prin suturarea vaselor
sangvine lezate.
D. „Triada letală” include hipertermia, acidoza și coagulopatia.
E. Segmentele intestinale lezate pot fi rezecate și lăsate în discontinuitate, pentru a
reduce timpul operator.
F. „Triada letală” include hipotermia, acidoza și coagulopatia.
G. Pacienții care prezintă șoc și hipotensiune arterială necesită, de obicei, amânarea
intervenției chirurgicale până la stabilizare.
H. Încălzirea pacientului intra- și postoperator sunt de importanță secundară.
I. Pacienții care prezintă șoc și hipotensiune arterială au indicație de laparotomie în
vederea controlului hemoragiei și/sau contaminării.
J. Controlul hemoragiei cu risc vital imediat poate fi obținut prin izolarea organelor
solide cu câmpuri.

252. Referitor la sindromul de compartiment abdominal este

adevărat:
A. Sindromul de compartiment abdominal presupune creșterea presiunii intraabdominale
peste 50 mmHg și insuficiență de organ.
B. Scăderea diurezei, creșterea presiunii în căile aeriene și creșterea presiunii
intraabdominale formează triada clinică reprezentativă pentru sindromul de
compartiment abdominal.
C. Creșterea presiunii în căile aeriene exclude sindromul de compartiment abdominal.
D. Diagnosticul presupune măsurarea presiunii la nivelul vezicii urinare.
E. Tratamentul este reprezentat de decompresia printr-o incizie subcostală.
F. Sindromul de compartiment abdominal compromite vascularizația organelor
intraperitoneale și retroperitoneale.
G. Resuscitarea volemică agresivă cu soluții cristaloide poate determina sechestrarea
lichidiană în retroperitoneu și cavitatea peritoneală.
H. Cavitatea abdominală și fascia se pot închide întotdeauna prin sutură secundară.
I. Sindromul de compartiment abdominal presupune creșterea presiunii
intraabdominale peste 25 mmHg și insuficiență de organ.
J. Scăderea diurezei exclude sindromul de compartiment abdominal.

253. Despre fracturile bazinului este adevărat:

A. Compresia antero-posterioară este cunoscută ca fractură tip „carte deschisă”.
B. Este necesară o forță traumatică de intensitate mică.
C. Durerea este rareori prezentă.
D. Aspectul imagistic al bazinului indică întotdeauna gradul distanțării osoase apărut la
impactul inițial.
E. Forfecarea orizontală este unul dintre mecanismele de producere.
F. Forfecarea verticală este unul dintre mecanismele de producere.
G. Compresia antero-posterioară este unul dintre mecanismele de producere.
H. Este necesară o forță traumatică semnificativă.
I. Compresia laterală este unul dintre mecanismele de producere.
J. Mecanismul de compresie antero-posterioară este cel mai frecvent

254. Despre fracturile bazinului este adevărat:

A. Trebuie evaluate alinierea și discrepanța de lungime a membrelor inferioare.
B. În fractura tip „carte deschisă” se poate desprinde bazinul de coloană sau produce o
fractură a aripii iliace.
C. Cel mai rar, dar și cel mai instabil mecanism de fractură a bazinului este cel prin
forfecare verticală.
D. Examinarea trebuie să includă inspecția perineului pentru răni deschise,
reprezentative pentru fracturi deschise de bazin.
E. Hemoragiile asociate fracturilor de bazin nu pot avea ca sursă un vas arterial.
F. Se pot observa echimoze la nivelul abdomenului superior, coapselor, feselor.
G. În fractura tip „carte deschisă” se produce ruptura traumatică a simfizei pubiene și
distanțarea aripilor iliace.
H. La pacienții asimptomatici, se efectuează o radiografie de bazin.
I. Este contraindicată palparea manuală a pelvisului osos.
J. Hematuria traduce lezarea vezicii urinare sau a prostatei.
255. Referitor la tratamentul în fracturile bazinului este adevărat:
A. Sângerările active din sursă arterială necesită intervenție chirurgicală
B. Deschiderea peritoneului permite accentuarea compresiei hematomului retroperitoneal.
C. Fixatoarele externe sunt o modalitate de stabilizare.
D. Metodele de stabilizare a bazinului sunt eficiente în special în cazul fracturilor prin
compresie laterală.
E. Bandajarea strânsă a bazinului este o modalitate de stabilizare.
F. Explorarea chirurgicală nu este cea mai bună opțiune pentru controlul hemoragiilor
pelvine.
G. Înainte de montarea sondei Foley, este necesară efectuarea unei ureterografii.
H. Sângerările active din sursă arterială pot fi tratate conservator.
I. Sângerarea din marginile fracturii sau din venele mici de la nivelul pelvisului poate fi
accentuată prin stabilizarea bazinului.
J. Metoda optimă de control al hemoragiei arteriale este embolizarea pe cateter.

256. Referitor la traumatismele penetrante la nivelul gâtului, este

adevărat:
A. Orice plagă care afectează mușchiul platisma se însoțește de riscul lezării traheii.
B. Conform studiilor, utilizarea angiografiei CT pentru traumatismele penetrante de la
nivelul gâtului au o sensibilitate de 50%.
C. Feziunile faringo-esofagiene mici sunt ușor detectabile la examenul CT.
D. Orice plagă care afectează mușchiul platisma se însoțește de riscul lezării esofagului
E. Orice plagă care afectează mușchiul platisma se însoțește de riscul lezării marilor
vase.
F. Folosirea CT-ului pentru evaluarea traumatismelor penetrante la nivelul gâtului poate
stabili cu exactitate traiectul leziunilor produse de cuțite.
G. Evaluarea clasică include angiografia, bronhoscopia și esofagoscopia împreună cu
esofagografia.
H. Orice plagă care afectează mușchiul platisma se însoțește de riscul lezării glandei
parotide.
I. Pentru evaluarea clinică și managementul leziunilor penetrante, regiunea anterioară a
gâtului este împărțită în 4 zone.
J. Orice plagă care afectează mușchiul platisma se însoțește de riscul lezării măduvei
spinării.

257. Leziunile cervicale ale tractului aero-digestiv:

A. Pentru evaluarea unei leziuni de la nivelul laringelui sau traheei, este necesară fie
laringoscopia directă, fie bronhoscopia.
B. Managementul căilor aeriene este primordial.
C. Ruptura cartilajului cricoid determină lezarea glotei.
D. Ruptura cartilajului tiroid determină lezarea glotei.
E. Leziunile subglotice ale traheei se suturează în mai multe straturi, cu fire resorbabile.
F. Se întâlnesc în majoritatea traumatismelor penetrante la nivelul gâtului.
G. Leziunile supraglotice determină depresia incizurii superioare a cartilajului tiroid.
H. Leziunile limitate la regiunea hipofaringiană pot fi tratate conservator în siguranță.
I. Sutura esofagului cervical impune debridarea, închiderea într-un singur strat a defectului
și drenaj pasiv.
J. Leziunile laringiene sunt clasificate în supraglotice, glotice și subglotice.

258. Leziunile vasculare cervicale:

A. Abordul unei leziuni vasculare de la nivelul gâtului depinde de statusul neurologic al
pacientului.
B. Cea mai frecventă leziune vasculară în traumatismele penetrante este leziunea arterei
carotide.
C. Monitorizarea sau managementul expectativ se recomandă în cazul pacienților
comatoși.
D. Tromboza în urma reparării vaselor este rareori complicată cu tromboză ulterioară.
E. Cea mai frecventă leziune vasculară în traumatismele penetrante este leziunea venei
jugulare interne.
F. Abordul unei leziuni vasculare de la nivelul gâtului depinde de starea hemodinamică
a pacientului.
G. Intervenția chirurgicală de urgență se recomandă în cazul pacienților comatoși.
H. Ligatura arterială simplă constituie o opțiune pentru pacienții stabili hemodinamic.
I. Repararea arterei carotide se poate realiza pe cale chirurgicală.
J. Repararea arterei carotide se poate realiza pe cale endovasculară la pacientul instabil.

259. Referitor la traumatismele extremităților, este adevărat:

A. Hemoragia cu exsanguinare dintr-o leziune vasculară majoră trebuie tratată inițial
prin compresiune directă.
B. Hemoragia dintr-o leziune vasculară majoră trebuie tratată inițial prin aplicare de garou
distal de plagă.
C. Amputațiile parțiale trebuie stabilizate prin aplicarea unei atele.
D. Când se suspectează o leziune vasculară acută, tratamentul conservator este cel mai
indicat.
E. Semnele de certitudine pentru leziunile vasculare sunt reprezentate de hematomul
neexpansiv și de diminuarea pulsului.
F. Semnele de certitudine ale unei leziuni vasculare acute includ hematom expansiv.
G. Leziunile extremităților sunt frecvente atât în traumatismele închise, cât și în cele
deschise.
H. Semnele de certitudine ale unei leziuni vasculare acute includ sângerare pulsatilă.
I. Defomitatea de la nivelul extremităților nu este asociată cu luxațiile.
J. Leziunile extremităților apar rareori în cazul traumatismelor închise.

260. Referitor la traumatismele extremităților, este adevărat:

A. În cazul diformităților la nivelul unei extremități, se indică de primă intenție CT de
membru.
B. Fracturile pot fi închise sau deschise.
C. Ecografia Doppler este un adjuvant util în examinarea sistemului vascular și permite
calcularea indicelui gleznă-braț.
D. Luxațiile nu necesită stabilizarea cu atele.
E. Fixarea unei fracturi cu atele îmbunătățește controlul durerii.
F. Sindromul de compartiment apare doar la nivelul membrului inferior.
G. Tratamentul mioglobinuriei implică hidratare agresivă cu fluide intravenoase hipertone.
H. Dacă se suspectează sindrom de compartiment, la pacientul conștient, de obicei trebuie
efectuată măsurarea directă a presiunii intra-comparimentale.
I. Pacienții cu fracturi femurale bilaterale se pot prezenta cu șoc, chiar și în absența
altor leziuni.
J. Reducerea luxațiilor trebuie efectuată cât mai devreme cu putință.