1.

Cauzele de moarte subită la adult pot fi:

A. Afecțiunile cardio-vasculare
B. Afecțiunile respiratorii
C. Afecțiunile gastro-intestinale
D. Afecțiunile genito-urinare
J. Afecțiuni ale sistemului nervos central
E. Supradozajul de droguri
F. Insuficiența multiplă de organ
G. Traumatismele cranio-cerebrale
H. Intoxicațiile cu substanțe toxice
I. Obstruarea căilor respiratorii superioare

2. Factorii favorizanți ai morții subite de cauză cardiacă ischemică sunt următorii, cu excepția:
A. Comprimarea toraco-abdominală
B. Carbonizarea
C. Căderea de la înălțime
D. Traumatismele coloanei cervicale
E. Înecul
F. Stressul acut
G. Consumul abuziv de băuturi alcoolice
H. Variațiile brutale ale presiunii atmosferice
I. Efortul fizic susținut
J. Mesele abundente

3. Factorii favorizanți ai morții subite de cauză cardiacă ischemică sunt:

A. Stressul acut
B. Consumul abuziv de băuturi alcoolice
C. Mesele abundente
D. Variațiile brutale ale presiunii atmosferice
E. Efortul fizic susținut
F. Carbonizarea
G. Contuzia cerebrală
H. Plăgile abdominale
I. Fractura de bază de craniu
J. Înecul

4. Printre cauzele de moarte subită cu punct de plecare pulmonar se enumeră:

A. Astmul bronșic
B. Bronhopneumonia
C. Tromboembolismul pulmonar
D. Pneumonia virală fulminantă
E. Tuberculoza pulmonară
F. Leziunile traumatice ale diafragmului
G. Hemtoroaxul
H. Fracturile sternului
I. Fracturile costale
J. Contuzia pulmonar
5. Printre cauzele de deces în infarctul miocardic se enumeră: :

A. Cardiomiopatiile
B. Insuficiența funcției de pompă a ventriculilor
C. Oprirea cordului
D. Hipertensiunea arterială
E. Fibrilația ventriculară
F. Sugrumarea
G. Traumatismele nepenetrante ale cordului
H. Traumatismele viscerelor abdominale
I. Înecul
J. Fracturile pelvine

6. Moartea subită determinată de afecțiuni ale sistemului nervos central are următoarele
cauze, cu excepția:
A. Plăgi cardiace penetrante
B. Fracturi ale oaselor nazale
C. Ruptură miocardică
D. Traumatisme abdominale
E. Fracturi costale
F. Tumori cerebrale
G. Epilepsie
H. Meningită
I. Ruperea unui anevrism cerebral
J. Hemoragie intracerebrală

7. Printre cauzele gastro-intestinale ale decesului subit se enumeră:

A. Hemoragia gastrointestinală
B. Peritonita fulminantă
C. Tromboza mezenterică, infarctul intestinal
D. Hernia strangulată
E. Dilatația acută a stomacului
F. Contuzia cerebrală
G. Hipertensiunea arterială
H. Intoxicația acută cu etanol
I. Pneumonia
J. Hemoragia subarahnoidia

8. Cauzele de moarte subită la copil pot fi:

A. Alergia la laptele de vacă
B. Pneumonii
C. Bronhopneumonii
D. Malformații cardiace
E. Dispepsia acută cu deshidratare importantă
F. Luxații la nivelul genunchiului
G. Excoriații la nivelul feței
H. Leziunile dentare
I. Fracturi mandibulare
J. Entorse
9. Despre sindromul morții subite a sugarului se pot afirma următoarele:
A. Moartea se produce, de obicei, în timpul somnului
B. Prematuritatea şi greutatea mică la naştere sunt factori de risc pentru moartea subită
C. Nou-născuții de sex masculin au un risc mai mare față de cei de sex feminin
D. Condiţiile improprii de locuit şi nivelul scăzut de viaţă sunt consideraţi, la rândul
lor, factori de risc
E. Nou-născuţii din sarcini gemelare au risc mai mare de moarte subită
D. Condițiile optime de trai sunt considerați un factor de risc
E. Nou-născuții de sex feminin au risc mai mare de moarte subită comparativ cu cei de sex
masculin
F. Un nou-născut la termen cu greutate normală la naștere sunt factori de risc pentru moartea
subită
G. Starea de sănătate a mamei nu este importantă
H. Nou-născuții din sarcini gemelare nu prezintă factor de risc pentru moartea subită

10. Sunt cauze ale ischemiei miocardice următoarele:

A. Ateroscleroză coronariană
B. Malformații congenitale
C. Tumori sau leziuni de sarcoidoză ale arterelor coronare sau ale vaselor mari
D. Embolism arterial
E. Poliarterită
F. Căderea simplă de pe același plan
G. TCC asociate cu traumatisme toracice
H. Asfixia posturală
I. Contuziile abdominale
J. Traumatismele nazale și ale sinusurilor feței

11. Printre cele mai frecvente complicații ale infarctului miocardic se regăsesc:
A. Tromboza murală, care apare în infarctul ce afectează endocardul
B. Anevrism cardiac
C. Pericardită, în infarctul transmural
D. Fibroză miocardică
E. Ruptura peretelui cardiac, cu hemopericard, tamponadă cardiacă şi deces
F. Voletul costal
G. Pneumonia
H. Hemoragia digestivă superioară
I. Fracturile costale
J. Epistaxisul

12. Despre embolismul pulmonar ca și cauză de moarte subită de origine pulmonară sunt
adevărate următoarele:
A. Apare mai frecvent la femei.
B. Moartea determinată de embolia pulmonară masivă este rapidă, precedată de cianoză şi
dispnee intense.
C. De cele mai multe ori, se identifică un factor predispozant ca: traumatism,
intervenţie chirurugicală, imobilizare îndelungată etc.
D. Este una dintre cele mai frecvente cauze de deces.
E. Perioada îndelungată de imobilizare poate fi cauza trombozei venoase profunde.
F. De cele mai multe ori nu se identifică un factor predispozant.
G. Moartea determinată de embolia pulmonară masivă este lentă și nu este precedată de cianoză şi
dispnee intense.
 H. Perioada îndelungată de imobilizare nu poate fi cauza trombozei venoase profunde.
I. Apare mai frecvent la barbați.
J. Nu este una dintre cele mai frecvente cauze de deces.

13. Despre aspectele necroptice în sindromul morții subite a sugarului se poate afirma:
A. În prezent, teoria care pare să explice cel mai bine producerea SIDS este cea a unei
infecţii respiratorii virale, cel mai probabil determinată de virusul sinciţial respirator.
B. În mod constant se observă peteşii hemoragice pe suprafaţa pulmonilor, pericardului şi timusului
C. De cele mai multe ori, autopsia nu evidenţaiză o cauză a decesului, motiv pentru care diagnosticul
de SIDS devine unul de excludere, stabilit după ce au fost excluse alte cauze posibile de moarte.
D. Uneori se pot constata: bronhopneumonie sau o malformaţie congenitală nediagnosticată până la
acel moment.
E. Cauza acestui sindrom nu este încă elucidată.
F. Autopsia evidențiază cu certitudine cauza decesului.
G. În prezent, teoria care pare să explice cel mai bine producerea SIDS este cea a unei gastroenterite.
H. Cauza acestui sindrom este pe deplin elucidată
I. Diagnosticul de SIDS nu este unul de excludere.
J. La autopsie nu se poate constata o bronhopneumonie sau o malformație congentială
nediagnosticată până în acel moment.

14. Despre afecțiunile care determină moarte subită de cauză neurologică se poate afirma:
A. Una dintre cele mai frecvente cauze de moarte subită la vârsta adultă tânără şi medie,
excluzând ateroscleroza coronariană, este ruperea unui anevrism al unui vas din poligonul Willis.
B. Moartea subită se poate produce în cursul stării de status epileptic dar şi al unei crize unice.
C. Anevrismele cerebrale pot fi congenitale sau se pot forma în cursul vieţii ca urmare a
unor afecţiuni vasculare inflamatorii.
D. Tumorile cerebrale situate în zone “mute” ale creierului, care nu au expresie clinică evidentă,
pot provoca deces subit prin hemoragie intracerebrală sau edem cerebral masiv.
E. Hemoragia intracerebrală, consecinţă a unui accident vascular cerebral hemoragic, în
general la persoane care au în antecedente hipertensiune arterială.
F. Una dintre cele mai frecvente cauze de moarte subită de origine neurologică la vârstă
adultă, tânără și medie este hipertensiunea arterială.
G. Meningitele și encefalitele nu pot fi considerate cauze de moarte subită.
H. Tumorile cerebrale situate în zone “mute” ale creierului, care nu au expresie clinică
evidentă nu pot provoca moarte subită.
I. Epilepsia nu este o cauză de moarte subită neurologică.
J. Ruperea unui anevrism cerebral nu este o cauză de moarte subită neurologică.

15. Hemoragia gastrointestinală poate fi determinată de:

A. Ruperea unei sarcini ectopice
B. Neoplasm gastric
C. Ulcer gastric
D. Ulcer duodenal
E. Ruperea unor viscere abdominale(de exemplu, ruptură de splină patologică)
F. Hipertiroidism
G. Fracturile de bază de craniu
H. AVC
I. Epilepsie
J. Aritmiile cardiac
16. Despre aspectul macroscopic al zonei de infarct, în cadrul autopsiei, putem afirma:
A. După circa 12 ore se constată paloarea zonei de infarct, determinată de edemul fibrelor miocardice.
B. În următoarele zile aria de infarct devine moale şi friabilă
C. În primele 8-12 ore de la producerea infarctului, nu sunt vizibile modificări miocardice
macroscopice.
D. La finalul primei zile şi din ce în ce mai evident spre a doua şi a treia zi de evoluţie, aria afectată
devine bine demarcată faţă de ţesutul din jur şi capătă un aspect “tigroid”, cu striuri galbene alternînd cu
striuri de culoare roşie
E. La autopsie, aspectul zonei de infarct miocardic depinde de vechimea ocluziei şi de perioada cât a
supravieţuit victima.
F. După o săptămână de evoluție, aria afectată devine bine demarcată față de țesutul din jur.
G. La autopsie, aspectul zonei de infarct miocardic nu depinde de perioada cât a supraviețuit victima.
H. După primele 12 ore, în funcţie de mărimea ariei de infarct, fibrele miocardice necrozate sunt
înlocuite treptat de fibroză.
I. Dupa 48 de ore se constată paloarea zonei de infarct, determinată de edemul fibrelor miocardice.
J. Modificările macroscopice sunt vizibile din prima oră de la producerea infarctului.

17. Referitor la cele mai frecvente cauze de deces în infarcul miocardic, se poate afirma:
A. Alte afecțiuni care pot determina moarte subită de cauza cardiacă sunt: miocarditele,
cardiomiopatiile, malformațiile cardio-vasculare congentiale, pericarditele și endocarditele.
B. Hipertensiunea arterială poate produce moarte subită prin suprasolicitarea funcțională a
ventriculului stâng.
C. Stenoza valvulară aortică poate determina moarte subită cu precădere la persoane de peste 60 de
ani, datorită, de cele mai multe ori, insuficienţei coronariene cauzate de hipertrofia ventriculară stîngă
secundară stenozei.
D. În unele cazuri de moarte subită cauzate de insuficienţa coronariană nu se produce infarctul
miocardic.
E. Ca urmare a vulnerabilităţii crescute a miocardului la hipoxie, se produc tulburări de ritm severe
(fibrilaţie atrială sau ventriculară) care pot duce la deces.
F. Hipertensiunea arterială nu poate produce moarte subită cardiacă.
G. În toate cazurile de moarte subită cauzate de insuficiența coronariană se produce infarctul
miocardic.
H. Ca urmare a vulnerabilităţii crescute a miocardului la hipoxie, nu se pot produce tulburări de
ritm severe (fibrilaţie atrială sau ventriculară) care pot duce la deces.
I. Alte afecțiuni care pot determina moarte subită cardiacă pot fi accidentele rutiere și feroviare.
J. Stenoza valvulară aortică poate determina moarte subită cu precădere la copii.

18. Despre epilepsie, ca și cauză de moarte subită, se poate afirma:

A. Moartea subită se poate produce în cursul stării de status epileptic.
B. Mecanismul care duce la deces este incomplet elucidat.
C. Moartea subită se poate produce în cursul unei crize unice.
D. S-a sugerat că ar putea fi vorba despre o descărcare electrică masivă la nivelul creierului
care duce la oprirea cordului.
E. S-a sugerat că ar putea fi vorba despre o descărcare electrică masivă la nivelul cordului.
F. S-a sugerat că ar putea fi vorba despre o descărcare electrică masivă la nivel hepatic.
G. Este considerată cea mai frecventă cauză de moarte subită de origine neurologică.
H. Mecanismul care duce la deces este clar.
I. Nu este considerată cea mai frecventă cauză de moarte subită de origine neurologică.
J. Moartea subită apare cel mai des în afara statusului epileptic.
19. Factorii de risc matern pentru sindromul morții subite a sugarului sunt următorii:
A. Naşteri apropiate (naşteri la interval mai mic de 1 an).
B. Mame toxicomane.
C. Vârsta mamei sub 20 şi peste 30 de ani.
D. Mame fumătoare, mai ales când fumează în preajma nou-născutului.
E. Diferite afecţiuni ale mamei, ca infecţii, anemie etc.
F. Mamele nefumătoare.
G. Mame cu un stil de viață sănătos.
H. Mamele cu vârstă curpinsă între 20-30 de ani.
I. Nașteri avute la un interval de timp optim.
J. Mame cu o stare de sănătate fizică și psihică bună.

20. Despre cauzele sindromului de moarte subită a sugarului se poate afirma:

A. Alergia la laptele de vacă poate fi o cauză,
B. Insuficiența paratiroidiană poate fi o cauză.
C. Obstrucția nazala poate fi o cauză.
D. În prezent, teoria care pare să explice cel mai bine producerea SIDS este cea a unei infecţii
respiratorii virale.
E. Hemoragiile spinale pot fi o cauză.
F. Cauza acestui sindrom este pe deplin elucidată
G. Deficitul de seleniu, vitamina E sau anticorpi nu poate fi considerată o cauză de deces.
H. Hemoragiile spinale nu pot fi o cauză de deces.
I. În prezent, teoria care pare să explice cel mai bine producerea SIDS este cea a deficitului de
seleniu
J. Alergia la laptele de vacă nu poate fi o cauză de deces.

21. Despre moartea subită următoarele afirmații sunt corecte:

A. În circa 90% din cazurile de moarte subită, în urma efectuării autopsiei, se identifică o
cauză patologică a decesului.
B. Cea mai frecventă cauză de moarte subită la adult sunt afecțiunile cardio-vasculare
C. Prin moarte subită se înţelege decesul instalat rapid, pe neaşteptate, la o persoană în stare
de sănătate aparentă sau care suferă de anumite afecţiuni fără prognostic letal.
D. Cauza acestor decese este inexplicabilă clinic.
E. Intervalul de timp dintre apariţia primelor simptome şi instalarea decesului, care
caracterizează moartea subită variază, în opinia diferiţilor autori, între o oră şi 24 de ore.
F. Cea mai frecventă cauză de moarte subită la adult sunt afecțiunile gastro-intestinale.
G. Cauza acestor decese este evidentă clinic.
H. Cea mai frecventă cauză de moarte subită la adult sunt afecțiunile genito-urinare.
I. Prin moarte subită se înţelege decesul instalat lent, la o persoană cu multiple patologii associate și
simptome evidente.
J. Foarte rar, în urma efectuării autopsiei, se identifică cauza decesului.

22. Despre cauzele de moarte subită cu punct de plecare pulmonar, putem afirma:
A. Insuficiența respiratorie acută se poate produce prin obstrucție laringiană în cadrul difteriei.
B. Astmul bronşic poate determina moarte subită prin fibrilaţie ventriculară ca urmare a administrării
de medicamente simpatomimetice.
C. Insuficiența respiratorie acută se poate produce din cauza papiloamelor laringiene.
D. Tuberculoza pulmonară, poate detemina moarte subită prin erodarea şi ruperea unui vas dintr-o
cavernă pulmonară
E. Insuficiența respiratorie acută se poate produce prin epiglotite fulminante cauzate de Haemophilus
Influenza.
F. Pneumonia virală fulminantă nu poate fi o cauză de deces.
G. Astmul bronșic nu poate determina moarte subită prin fibrilaţie ventriculară ca urmare a
 administrării de medicamente simpatomimetice.
H. Bronhopneumonia nu poate fi o cauză de deces
I. Insuficiența respiratorie acută nu poate fi o cauză de deces.
J. Tuberculoza nu poate fi o cauză de deces.

23. Peritonita fulminantă ca și cauză de deces de origine gastro-intestinală, poate fi determinată de:
A. Apendicită acută
B. Neoplasm de colon
C. Ulcer gastric
D. Pancreatită acută hemoragică
E. Pancreatită necrotico-hemoragică
F. Neoplasm pulmonar
G. Infarct miocardic
H. Contuzii și dilacerări cerebrale
I. Cardiomiopatii
J. Hemoragie subarahnoidiană

24. Sunt cauze ale morții subite de origine genito-urinară:

A. Embolism în urma avortului delictual.
B. Hemoragie intraperitoneală în urma avortului delictual.
C. Ruperea unei sarcinie ectopice, de obicei tubare cu hemoragie intraperitoneală masivă
D. Infecții locale sau generale în urma avortului delictual.
E. Embolie amniotică apărută imediat după naștere .
F. Hipertensiune arterială.
G. Embolism apărut înaintea avortului delictual
H. Traumatisme ale membrelor inferioare.
I. Ruperea unei sarcini ectopice, de obicei de origine uterină, cu hemoragie intraperitoneală masivă.
J. Embolie amniotică la mult timp după naștere.

LEZIUNI
25. Plăgile înţepate:
A. Orificiul de ieşire nu este constant, depinde de lungimea corpului înţepător
B. Orificiul de ieşire nu este constant, depinde de grosimea segmentului corporal
C. Sunt produse prin acţiunea unui ac, andrea, cui, pilă
D. Sunt produse prin acţiunea unui corp înţepător
E. Prezintă un orificiu de intrare, canal şi orificiu de ieşire
F. Orificiul de ieşire este obligatoriu a fi prezent în toate cazurile
G. Orificiul de ieşire este constant şi depinde doar de intensitatea loviturii
H. Pot fi produse de un topor
I. Canalul nu se formează întotdeauna
J. Sunt produse prin acţiunea unui corp înţepător-tăietor

26. Plăgile înţepate:

A. Principala complicaţie a plăgii înţepate este hemoragia
B. Diametrul orificiului de intrare depinde de grosimea agentului vulnerant
C. Canalul plăgii se află în profunzimea ţesuturilor, morfologia sa depinde de agentul vulnerant
D. Mecanismul plăgii înţepate este de împungere şi răsucire în jurul axului corpului înţepător
E. Plaga înţepată prezintă un orificiu de intrare, un canal şi un orificiu de ieşire
F. Principala complicaţie a plăgii înţepate este infecţia
G. Mecanismul plăgii înţepate este de răsucire în jurul axului corpului înţepător-tăietor
H. Plaga înţepată prezintă un canal şi un orificiu de ieşire
I. Canalul plăgii se află în profunzimea ţesuturilor, iar aspectul său nu este dependent de
 caracteristicile agentului vulnerant
J. Diametrul orificiului de intrare depinde de lungimea agentului vulnerant

27. Numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare:

A. Durata spitalizării nu concordă întotdeauna cu aprecierea medico-legală a numărului de zile de
îngrijiri medicale
B. Nu se confundă cu perioada de spitalizare
C. Nu se confundă cu timpul de incapacitate temporară de muncă (concediu medical)
D. Durata în zile, în care un tratament real efectuat sau necesar este sau ar trebui aplicat pentru
vindecarea unei leziuni traumatice
E. Tine cont de criteriul diagnostic, criteriul terapeutic-prognostic şi criteriul antecedentelor
patologice
F. Zilele de îngrijri medicale sunt aceleaşi cu perioada de spitalizare
G. Durata în săptămâni, a concediului medical
H. Ţine cont de criteriul diagnostic, criteriul terapeutic-prognostic şi criteriul de spitalizare
I. Aprecierea medico-legală a numărului de zile de îngrijri medicale este întotdeauna aceeaşi cu
durata spitalizării
J. Zilele de îngrijri medicale sunt aceleaşi cu durata concediului medical

28. Leziunile traumatice în care tegumentul nu este lezat:

A. Sunt reprezentate de hematom, eritem şi echimoză
B. Hematomul se producere prin ruperea unor vase de calibru mare
C. Culoarea echimozei de modifică în timp
D. Se vindecă fără cicatrici
E. De cele mai multe ori, nu pun în primejdie viaţa
F. Apariţia lor se explică prin mecanism etiopatogenic vascular cu vasocontracţie
G. Sunt reprezentate de hematom, excoriaţie şi echimoză
H. Se vindecă cu formare de cicatrici
I. Întotdeauna pun în primejdie viaţa victimei
J. Întotdeauna determină prejudiciu estetic sau infirmitate

29. În semiologia medico-legală, localizarea leziunilor traumatice corporale:

A. Se va lua în calcul regiunea anatomică, regiunea topografică şi un punct de reper fix de pe
suprafaţa corpului
B. Presupune localizarea pe regiunea anatomică mare a corpului, în regiunea topografică
şi raportarea leziunilor faţă de puncte de repere anatomice apropiate
C. Formula “pe-în-la” este folosită în localizarea leziunilor corporale
D. Este element obligatoriu menţionat în semiologia medico-legală pentru descrierea leziunilor
traumatice
E. Localizarea leziunilor se realizează individual pentru fiecare tip de leziune
F. Presupune raportarea leziunilor la planurile de simetrie ale corpului
G. Se va lua în calcul doar regiunea anatomică şi regiunea topografică
H. Se referă la localizarea leziunilor după sistematizarea şi gruparea leziunilor în funcţie de gravitatea
lor
I. Localizarea leziunilor nu se realizează individual pentru fiecare tip de leziune
J. Presupune localizarea leziunilor pe aparate şi sisteme

30. Plaga despicată:

A. Este produsă de un agent vulnerant care prezintă o margine tăioasă şi greutate mare
B. Mecanismul de producere este o combinaţie între tăiere şi strivire
C. Frecvent se pot produce fracturi osoase, leziuni grave ale organelor interne urmate de deces
D. De cele mai multe ori, plaga despicată este de gravitate mare
 E. Prezintă caracteristicile plăgii tăiate şi ale plăgii contuze
F. Este produsă de un agent vulnerant care prezintă un vârf ascuţit şi o greutate mare
G. Plaga despicată prezintă caracteristicile plăgii înţepate şi ale plăgii contuze
H. Mecanismul este o combinaţie între înţepare şi strivire
I. De cele mai multe ori, plaga despicată nu este periculoasă pentru viaţă
J. Rareori se pot produce fracturi osoase, leziuni ale organelor interne sau deces

31. Plaga despicată:

A. La suprafața tegumentului are aspect de plagă tăiată
B. Când lama acţionează oblic faţă de planul tegumentului, forma plăgii despicate este arcuită cu
lambou
C. În profunzime are aspect de plagă contuză
D. Este consecinţa unui mecanism care combină tăierea și zdrobirea țesuturilor
E. Adesea sunt periculoase pentru viața victimei
F. Adâncimea plăgilor despicate nu depăşeşte, de obicei, lungimea lamei
G. Pe suprafața tegumentului are aspect de plagă contuză
H. De regulă nu este periculoasă pentru viața victimei
I. Când lama acţionează oblic faţă de planul tegumentului, forma plăgii despicate este în butonieră
J. Gravitatea sa nu depinde de forța de lovire și de greutatea obiectului vulnerant
32. Plaga tăiată:
A. Poate fi produsă prin acţiunea unui corp tăietor, de exemplu ciob de sticlă, lamă de ras, cuţit de
masă
B. Când direcţia de acţiune a corpului tăietor este tangenţială pe tegument se produce plaga în
lambou
C. Este produsă prin acţiunea unui corp tăietor
D. Plaga tăiată este o plagă care prezintă lungime mai mare decât profunzimea
E. Mecanismul de acţiune este cel de comprimare şi deplasare pe tegument
F. Mecanismul de acţiune este cel de înţepare şi deplasare pe tegument
G. Plaga tăiată este o plagă care prezintă lungimea mai mică decât profunzimea
H. Este produsă prin acţiunea unui corp despicător
I. Este produsă prin acţiunea unui corp înțepător, de exemplu, un ac
J. Când direcţia de acţiune a corpului tăietor este tangenţială pe tegument se produce plaga liniară
33. Plaga tăiată:
A. Este caracterizată de codiţa de şoricel dispusă la capătul terminal al plăgii tăiate
B. Plaga tăiată prezintă margini netede, regulate fără punţi de ţesut integru între acestea
C. Plaga tăiată este mai profundă la început şi superficială spre finalul său
D. Unghiurile plăgii tăiate sunt ascuţite
E. Identificarea caracteristicilor plăgii tăiate este importantă pentru stabilirea direcţiei de aplicare a
loviturii
F. Este caracterizată de codiţa de şoricel dispusă la capătul de început al plăgii tăiate
G. Unghiurile plăgii tăiate sunt obtuze
H. Plaga tăiată prezintă margini neregulate cu punţi de ţesut integru între margini
I. Identificarea caracteristicilor plăgii tăiate nu este importantă pentru stabilirea direcţiei de aplicare a
loviturii
J. Plaga tăiată este superficială la început şi profundă spre finalul său

34. Referitor la plaga tăiată, este adevărat că:

A. Marginile plăgii tăiate sunt regulate
B. Când corpul tăietor acţionează vertical pe tegument se produce o plagă liniară
C. Când corpul tăietor acţionează tangenţial pe tegument se produce o plagă în lambou
D. Ţesuturile din jurul plăgii tăiate sunt integre
E. Plaga tăiată se produce în urma acţiunii unui corp tăietor cu cel puţin o margine tăioasă
F. Marginile plăgii tăiate sunt zdrobite, strivite
 G. Plaga tăiată se produce în urma acţiunii unui corp înţepător-despicător
H. Pe tegumentul din jurul plăgii tăiate se formează echimoze și excoriații
I. Când corpul tăietor acţionează perpendicular pe tegument se produce o plagă cu lambou
J. Ţesuturile din jurul plăgii tăiate prezintă urme de foc

35. Leziunile de apărare:

A. În apărarea pasivă, leziunile de apărare apar pe faţa dorsală a mâinilor
B. În apărarea activă, victima încearcă să prindă arma cu care este atacată
C. Sunt acele leziuni care rezultă ca urmare a încercării victimei de a se proteja împotriva unei
agresiuni
D. În apărarea pasivă, leziunile de apărare apar pe marginea cubitală a antebraţului
E. În apărarea activă, leziunile de apărare apar pe faţa palmară a mâinilor
F. În apărarea pasivă, leziunile de apărare apar pe faţa palmară a mâinilor
G. Sunt acele leziunie care rezultă ca urmare a încercării agresorului de a se proteja
H. În apărarea activă, victima încearcă să atace agresorul
I. În apărarea activă, leziunile de apărare apar pe faţa dorsală a mâinilor
J. În apărarea pasivă, leziunile de apărare apar pe marginea radială a antebraţului

36. Referitor la echimoză, este adevărat că:

A. Mărimea echimozei depinde de fragilitatea vasculară sau tulburările de coagulare a sângelui
B. Mărimea echimozei depinde densitatea reţelei vasculare în regiunea traumatizată
C. Mărimea echimozei depinde de intensitatea traumatismului
D. Evoluţia temporală a echimozei este ca urmare a degradării chimice a hemoglobinei
E. Echimoza este o leziune traumatică fără soluţie de continuitate a tegumentului
F. Mărimea echimozei depinde de concentraţia alcoolului etilic în sânge
G. Echimoză este o leziune traumatică cu soluţie de continuitate a tegumentului
H. Mărimea echimozei nu depinde de fragilitatea vasculară a victimei
I. Evoluţia temporală a echimozei nu are importanţă medico-legală
J. Mărimea echimozei nu este influenţată de intensitatea traumatismului

37. Excoriaţia:
A. În cazul excoriaţiilor profunde agentul vulnerant lezează papilele dermice, iar suprafaţa excoriaţiei
se acoperă cu crustă hematică
B. Excoriaţiile superficiale sunt atunci când este lezat doar epidermul şi suprafaţa excoriaţiei se
acoperă cu o serozitate gălbuie
C. Este o leziune traumatică primară în care integritatea tegumentului este lezată
D. Mecanismul de acţiune este cel al unei acţiuni tangenţiale a agentului vulnerant pe suprafaţa pielii
E. Excoriaţia se vindecă prin reepitelizarea tegumentului fără a lăsa urme pe tegument
F. Excoriaţiile superficiale sunt atunci când este lezat dermul şi suprafaţa excoriaţiei se acoperă
cu o crustă hematică
G. Mecanismul de acţiune este cel de tăiere a pielii
H. În cazul excoriaţiilor profunde, agentul vulnerant lezează doar epidermul, iar supraţa
excoriaţiei se acoperă de o serozitate gălbuie
I. Excoriaţia se vindecă cu formare de cicatrici
J. Este o leziune traumatică primară în care integritatea tegumentului nu este lezată

38. Plaga contuză:

A. Este produsă prin lovirea cu sau de un corp contondent
B. Principala complicaţie este infecţia
C. Plaga plesnită este un tip particular de plagă contuză care se produce atunci când corpul
contondent acţionează în zone unde tegumentul este imediat deasupra unui plan osos
D. Fundul plăgii este anfractuos, cu resturi de ţesut devitalizat
E. Plaga contuză are margini neregulate cu benzi de ţesut integru între acestea
 F. Este produsă prin lovirea cu sau de un obiect despicător
G. Plaga plesnită este un tip particular al plăgii contuze, atunci când corpul contondent acţionează în
zone cu strat adipos bine reprezentat
H. Fundul plăgii contuze este neted, cu sânge lichid sau coagulat
I. Principala complicaţie a plăgii contuze este hemoragia
J. Plaga contuză are margini regulate, fără benzi de ţesut integru între acestea

39. Referitor la plaga înţepată, este adevărat că:

A. Dacă înţeparea se face cu un ac, pe tegument se va observa un punct de culoare roşietică
B. Plaga înţepată prezintă orificiu de intrare, canal şi orificiu de ieşire
C. Orificiul de ieşire al plăgii înţepate depinde de grosimea segmentului corporal afectat
D. Diametrul orificiului de intrare al plăgi înţepate depinde de grosimea agentului vulnerant
E. Orificiul de ieşire al plăgii înţepate depinde de lungimea corpului înţepător
F. Diametrul orificiului de intrare al plăgii înţepate nu depinde de grosimea agentului vulnerant
G. Plaga înţepată prezintă doar orificiu de intrare şi orificiu de ieșire
H. Orificiul de ieşire al plăgii înţepate nu depinde de grosimea segmentului corporal afectat
I. Orifiiciul de ieşire al plăgii înţepate nu depinde de lungimea agentului înţepător
J. Înţeparea se realizează cu obiecte tăietoare

40. Eritemul posttraumatic:

A. Este o leziune traumatică în care tegumentul nu este lezat
B. Uneori reproduce forma obiectului vulnerant
C. Se poate însoţi de discretă tumefiere, senzaţie de căldură locală şi durere
D. Este o zonă roşietică ce dispare la digitopresiune
E. Apare în urma unei vasodilataţii posttraumatice şi nu se decelează la autopsie
F. Nu poate reproduce forma obiectului vulnerant
G. Apare în urma unei vasodilataţii posttraumatice şi se decelează şi la autopsie
H. Nu prezintă semne clinice
I. Este o leziune traumatică în care tegumentul este lezat
J. Este o zonă roşietică ce nu dispare la digitopresiune

41. Modificările de culoare ale echimozei:

A. Iniţial este roşietică datorită oxihemoglobinei
B. Culoarea albastră-violacee în 1-3 zile, hemoglobina pierde oxigenul
C. 3-4 zile, culoarea echimozelor este cafenie sau verzuie, hemoglobina se scindează în globină şi
hematină
D. După 4-5 zile echimozele devin verzui-gălbui datorită apariţiei biliverdinei
E. Echimozele se resorb între 8 şi 20 de zile, în funcţie de localizare şi intensitatea traumatismului
F. Echimozele se resorb între 20 şi 30 de zile, resorbţia acestora nefiind dependentă de localizarea
echimozelor şi intensitatea traumatismului
G. În 1-3 zile, culoare echimozelor devine cafenie sau verzuie, datorită apariţiei biliverdinei
H. Culoarea albastră-violacee apare în 4-5 zile, atunci când hemoglobina pierde oxigenul
I. În 3-4 zile,echimozele sunt verzui-gălbui, datorită scindării hemoglobinei în globină
J. Iniţial este roşietică, datorită biliverdinei

42. Plaga contuză:

A. Poate conţine resturi de ţesut devitalizat
B. Ţesuturile din jurul plăgii contuze sunt lezate putând prezenta echimoze şi excoriaţii
C. Firul de păr este integru sau zdrobit
D. Între marginile plăgii contuze se constată benzi de ţesut integru
E. Are margini neregulate
F. Marginile plăgii contuze sunt fine, netede şi regulate
 G. Plaga contuză poate fi produsă doar în cursul intoxicației etilice acute
H. În plaga contuză firul de păr este întotdeauna tăiat
I. Ţesuturile din jurul plăgii contuze prezintă urme de intoxicaţie cu fum
J. Plaga contuză nu are nici o complicaţie

43. Plaga tăiat-înţepată:

A. Însumează caracteristicile plăgilor înţepate şi ale celor tăiate
B. În profunzimea plăgii țesuturile sunt zdrobite
C. Se mai denumeşte plagă înjunghiată
D. Profunzimea plăgii este mai mică decât lungimea lamei dacă lama nu a intrat în totalitate
E. Se produce cu arme tăietoare-înţepătoare
F. Se mai denumeşte plagă despicată
G. Însumează caracteristicile plăgilor tăiate şi ale celor despicate
H. Se produce cu arme tăietoare-despicătoare
I. Plaga de intrare are aspect de plagă tăiată
J. Canalul plăgii poate lipsi

44. Hematomul:
A. Hematoamele generează complicaţii
B. Hematoamele pot fi superficiale şi profunde
C. Este o colecţie de sânge formată în ţesuturi, organe sau cavităţi, produsă prin ruperea unor vase de
calibru mai mare decât în cazul echimozelor
D. Hematoamele pot duce la deces, uneori
E. Este o leziune traumatică fără soluţie de continuitate
F. Este o leziune traumatică cu soluţie de continuitate
G. Este o colecţie de sânge formată în afara ţesuturilor sau a organelor produsă prin ruperea unor
vase de calibru mai mic decât în cazul echimozelor
H. Hematoamele nu conduc niciodată la deces
I. Hematoamele sunt întotdeauna situate în profunzime
J. Hematoamele nu generează complicaţii

45. Echimoza:
A. Leziune traumatică fără soluţie de continuitate
B. Este decelabilă la autopsie
C. Comparativ cu eritemul posttraumatic, echimoza se modifică în timp şi nu dispare la
digitopresiune
D. Poate să fie vizibilă la locul de acţiune al agentului traumatic sau la distanță
E. Etiopatogenia echimozelor e reprezentată de ruptura vaselor mici din zona de acţiune a agentului
traumatic
F. Etiopatogenia echimozelor nu este complet elucidată
G. Poate să apară doar la locul de acţiune al agentului traumatic
H. Comparativ cu eritemul posttraumatic, echimoza nu se modifică în timp şi dispare la
digitopresiune
I. Este o leziune traumatică cu soluţie de continuitate a pielii
J. Comparativ cu eritemul posttraumatic, echimoza nu este decelabilă la autopsie

46. Echimoza:
A. Echimozele liniare sugerează folosirea unui băţ ca agent vulnerant
B. Echimozele ovalare în regiunea gâtului sugerează sugrumarea
 C. Uneori forma echimozelor poate indica obiectul vulnerant folosit
D. Vechimea echimozelor este estimată prin modificările de culoare
E. Localizarea echimozelor poate sugera circumstanţele producerii acestora
F. Niciodată, forma echimozelor nu poate indica obiectul vulnerant folosit
G. Localizarea echimozelor nu ajută în estimarea circumstanţelor de producere a acestora
H. Echimozele liniare pot sugera o patologie hepatică
I. Vechimea echimozelor este estimată doar prin examinare microscopică
J. Echimozele ovalar-alungite în regiunea gâtului pot sugera o moarte patologică

47. Sindromul copilului bătut:

A. În cadrul victimelor acestui sindrom, băieţii sunt mai afectaţi decâte fetele
B. Există o discrepanţă între tipul leziunilor, localizarea lor şi explicaţiile oferite de părinţi cu privire la
modul de producere a traumatismului
C. Pe corpul copilului se pot identifica toate tipurile de leziuni aflate în diferite stadii de evoluţie
D. Mai este denumit sindromul Silverman-Tardieu
E. Victimele acestui sindrom sunt în general copii de vârstă mică
F. Mai este denumit sindromul Silverman-Klinefferter
G. Pe corpul copilului se pot identifica doar un singur tip de leziuni în diferite stadii de evoluţie
H. În cadrul victimelor acestui sindrom, fetele sunt mai afectate decât băieţii
I. Victimele acestui sindrom sunt întotdeauna copii de vârstă mare
J. Există o similitudine între tipul leziunilor, localizarea lor şi explicaţiile oferite de părinţi cu privire la
modul de producere a traumatismului

48. Referitor la mecanismele de producere a leziunilor traumatice:

A. Lovirea activă generează leziuni localizate în zona de impact
B. Lovirea activă este specifică agresiunilor
C. Lovirea activă presupune lovirea cu un corp dur
D. Lovirea pasivă se produce frecvent prin cădere
E. Lovirea pasivă presupune lovirea de un corp dur
F. Lovirea activă generează întotdeauna leziuni localizate la distanţă de zona de impact
G. Lovirea activă este specifică căderilor
H. Lovirea pasivă presupune lovirea cu un corp dur
I. Lovirea activă presupune lovirea de un corp dur
J. Lovirea pasivă este specifică agresiunilor

49. Referitor la mecanismele de producere a leziunilor traumatice:

A. Mecanismele asociate pot crea dificultăţi în evaluarea medico-legală
B. Înţeparea rezultă în urma acţiunii unui obiect ascuţit de tip înţepător
C. Despicarea apare în urma acţiunii unui obiect de tip tăietor-despicător
D. Lovirea pasivă generează leziuni localizate în special la nivelul proeminenţelor (coate, genunchi,
menton, nas, frunte)
E. Tăierea rezultă în urma acţiunii unui obiect ascuţit de tip tăietor
F. Tăierea rezultă în urma acţiunii unui obiect ascuţit de tip înţepător
G. Despicarea apare în urma acţiunii unui obiect de tip înţepător-tăietor
H. Înţeparea rezultă în urma acţiunii unui obiect ascuţit de tip tăietor
I. Mecanismele asociate sunt cele mai uşoare în evaluarea medico-legală
J. Lovirea pasivă este acelaşi lucru cu lovirea activă

50. Leziunile traumatice externe cu soluţie de continuitate:

A. Sunt reprezentate de excoriaţii, plagă contuză, plaga tăiată, plaga înţepată, plaga despicată
B. Se mai denumesc leziuni traumatice externe ce nu respectă integritatea tegumentului
C. Sunt caracterizate de gravitate mare, pot determina decesul
D. Etiopatogenic producerea lor rezultă în urma întreruperii totale sau parţiale a integrităţii
tegumentului
E. De regulă se vindecă cu sechele, cu cicatrici
F. Întotdeauna, vindecarea lor are loc per-primam, fără sechele sau cicatrici
 G. Niciodată nu determină decesul, gravitatea acestora fiind minimă
H. Se mai denumesc leziuni traumatice externe ce respectă integritatea tegumentului
I. Etiopatogenia lor nu este complet elucidată
J. Sunt reprezentate de excoriaţie, plaga contuză, hematom, plaga tăiată, plaga înţepată, plaga
despicată

TRAUMATISME CRANIO-CEREBRALE
51. Extremitatea cefalică este o parte a corpului cu o vulnerabilitate crescută din mai multe motive:
A. capul este cea mai grea parte a corpului comparativ cu dimensiunile sale
B. raportat la dimensiunile sale, extremitatea cefalică este cea mai grea parte a corpului
C. creierul este situat în cutia craniană, o cavitate rigidă
D. este situat pe coloana vertebrală, într-o poziţie de relativă instabilitate
E. creierul este situat în cutia craniană, care îi permite un grad redus de expansiune
F. capul este cea mai ușoară parte a corpului comparativ cu dimensiunile sale
G. este situat pe coloana vertebrală, într-o poziţie de stabilitate crescută
H. raportat la dimensiunile sale, extremitatea cefalică este cea mai ușoară parte a corpului
I. creierul este situat în cutia craniană, care îi permite un grad crescut de expansiune
J. creierul este situat în cutia craniană, o cavitate flexibilă

52. Este adevărat despre clasificarea traumatismelor cranio-cerebrale, din punctul de vedere al
comunicării structurilor intracraniene cu exteriorul:
A. traumatisme cranio-cerebrale închise- în care este păstrată integritatea scalpului şi a oaselor
craniene
B. traumatisme cranio-cerebrale închise- în care structurile intracraniene nu comunică cu
exteriorul
C. traumatisme cranio-cerebrale deschise- pot fi incluse traumatismele craniene soldate cu
fracturi ale bazei craniului care, prin comunicarea cu cavităţi ale feţei, casa timpanului, favorizează
producerea de complicaţii septice intracraniene
D. traumatisme cranio-cerebrale deschise -în care se realizează comunicarea structurilor
intracraniene cu exteriorul
E. traumatisme cranio-cerebrale deschise- în care există leziuni ale scalpului şi oaselor craniene
F. traumatisme cranio-cerebrale închise -în care se realizează comunicarea structurilor intracraniene
cu exteriorul
G. traumatisme cranio-cerebrale deschise - nu pot fi incluse traumatismele craniene soldate cu
fracturi ale bazei craniului care, prin comunicarea cu cavităţi ale feţei, casa timpanului, favorizează
producerea de complicaţii septice intracraniene
H. traumatisme cranio-cerebrale deschise -în care structurile intracraniene nu comunică cu
exteriorul
I. traumatisme cranio-cerebrale deschise -în care este păstrată integritatea scalpului şi a
oaselor craniene
J. traumatisme cranio-cerebrale închise -în care există leziuni ale scalpului şi oaselor craniene

53. Este fals despre clasificarea traumatismelor cranio-cerebrale, din punctul de vedere al
comunicării structurilor intracraniene cu exteriorul:
A. traumatisme cranio-cerebrale deschise - în care structurile intracraniene nu comunică cu
exteriorul
B. traumatisme cranio-cerebrale deschise - în care este păstrată integritatea scalpului şi a oaselor
craniene
C. traumatisme cranio-cerebrale deschise - nu pot fi incluse traumatismele craniene soldate cu
fracturi ale bazei craniului care, prin comunicarea cu cavităţi ale feţei, casa timpanului, favorizează
producere de complicaţii septice intracraniene
D. traumatisme cranio-cerebrale închise - în care se realizează comunicarea structurilor intracraniene
cu exteriorul
E. traumatisme cranio-cerebrale închise - în care există leziuni ale scalpului şi oaselor craniene
F. traumatisme cranio-cerebrale deschise - pot fi incluse traumatismele craniene soldate cu fracturi
ale bazei craniului care, prin comunicarea cu cavităţi ale feţei, casa timpanului, favorizează producerea
 de complicaţii septice intracraniene
G. traumatisme cranio-cerebrale deschise - în care există leziuni ale scalpului şi oaselor craniene
H. traumatisme cranio-cerebrale închise - în care este păstrată integritatea scalpului şi a oaselor
craniene
I. traumatisme cranio-cerebrale deschise - în care se realizează comunicarea structurilor
intracraniene cu exteriorul
J. traumatisme cranio-cerebrale închise - în care structurile intracraniene nu comunică cu exteriorul

54. Despre leziunile de contralovitură este adevărat:

A. sunt mai severe decât cele de impact direct pentru că ele sunt primele care se produc
B. sunt localizate la polul opus faţă de locul de impact
C. în cadrul mecanismului de deceleraţie, în primul moment se produc leziunile de contralovitură,
urmate, într-un moment secundar, de cele de impact
D. în cadrul unei căderi cu impact occipital, leziunile de contralovitură vor fi localizate la partea
anterioară a creierului
E. sunt determinate de deplasarea creierului în interiorul cutiei craniene, consecutivă impactului, şi
lovirea sa de partea cutiei craniene opusă locului de impact
F. în cadrul unei căderi cu impact occipital, leziunile de contralovitură vor fi localizate la partea
posterioară a creierului
G. în cadrul mecanismului de deceleraţie, în primul moment se produc leziunile de impact, urmate,
într-un moment secundar, de cele de contralovitură
H. sunt mai puțin severe decât cele de impact direct pentru că ele se produc într-un moment
secundar
I. sunt determinate de deplasarea creierului în interiorul cutiei craniene, consecutivă impactului, şi
lovirea sa de partea cutiei craniene corespunzătoare locului de impact
J. sunt localizate la polul locului de impact

55. Despre leziunile de contralovitură este fals:

A. în cadrul unei căderi cu impact occipital, leziunile de contralovitură vor fi localizate la partea
posterioară a creierului
B. sunt determinate de deplasarea creierului în interiorul cutiei craniene, consecutivă impactului, şi
lovirea sa de partea cutiei craniene corespunzătoare locului de impact
C. în cadrul mecanismului de deceleraţie, în primul moment se produc leziunile de impact, urmate,
într-un moment secundar, de cele de contralovitură
D. sunt mai puțin severe decât cele de impact direct pentru că ele se produc într-un moment
secundar
E. sunt localizate la polul locului de impact
F. în cadrul unei căderi cu impact occipital, leziunile de contralovitură vor fi localizate la partea
anterioară a creierului
G. în cadrul mecanismului de deceleraţie, în primul moment se produc leziunile de contralovitură,
urmate, într-un moment secundar, de cele de impact
H. sunt determinate de deplasarea creierului în interiorul cutiei craniene, consecutivă impactului, şi
lovirea sa de partea cutiei craniene opusă locului de impact
I. sunt mai severe decât cele de impact direct pentru că ele sunt primele care se produc
J. sunt localizate la polul opus faţă de locul de impact

56. Sunt mecanisme de producere ale traumatismelor cranio-cerebrale:

A. mecanism indirect -acceleraţia sau deceleraţia fără impact asupra capului
B. mecanism indirect - leziuni cranio-cerebrale prin impact în altă regiune a corpului
C. mecanism direct - accelerație urmată de decelerație
D. mecanism direct - decelerația
E. mecanism direct - accelerația
F. mecanism direct - leziuni cranio-cerebrale prin impact în altă regiune a corpului
G. mecanism direct - acceleraţia sau deceleraţia fără impact asupra capului
H. mecanism indirect - accelerație urmată de decelerație
I. mecanism indirect - decelerația
J. mecanism indirect - accelerația
57. Despre mecanismele directe de producere ale traumatismelor cranio-cerebrale este adevărat:
A. ca urmare a mecanismului de decelerație se produc leziuni la locul de impact și leziuni de
contralovitură
B. deceleraţia se produce când capul, aflat în mişcare, loveşte un obiect sau o suprafaţă staţionară
C. căderea de la acelaşi nivel cu impact cranian pe un plan dur este un exemplu de traumatism
cranio-cerebral prin mecanism de decelerație
D. acceleraţia se produce atunci când capul, aflat în repaus, este lovit de un obiect în mişcare
E. ca urmare a mecanismului de accelerație se produc leziuni cranio-cerebrale localizate toate la
locul de impact
F. căderea de la acelaşi nivel cu impact cranian pe un plan dur este un exemplu de traumatism
cranio-cerebral prin mecanism de accelerație
G. accelerația se produce când capul, aflat în mişcare, loveşte un obiect sau o suprafaţă staţionară
H. ca urmare a mecanismului de accelerație se produc leziuni la locul de impact și leziuni de
contralovitură
I. ca urmare a mecanismului de decelerație se produc leziuni cranio-cerebrale localizate toate la
locul de impact
J. decelerația se produce atunci când capul, aflat în repaus, este lovit de un obiect în mişcare

58. Despre mecanismele directe de producere ale traumatismelor cranio-cerebrale este fals:
A. ca urmare a mecanismului de decelerație se produc leziuni cranio-cerebrale localizate toate la
locul de impact
B. accelerația se produce când capul, aflat în mişcare, loveşte un obiect sau o suprafaţă staţionară
C. ca urmare a mecanismului de accelerație se produc leziuni la locul de impact și leziuni de
contralovitură
D. căderea de la acelaşi nivel cu impact cranian pe un plan dur este un exemplu de traumatism
cranio-cerebral prin mecanism de accelerație
E. decelerația se produce atunci când capul, aflat în repaus, este lovit de un obiect în mişcare
F. ca urmare a mecanismului de accelerație se produc leziuni cranio-cerebrale localizate toate la
locul de impact
G. acceleraţia se produce atunci când capul, aflat în repaus, este lovit de un obiect în mişcare
H. ca urmare a mecanismului de decelerație se produc leziuni la locul de impact și leziuni de
contralovitură
I. căderea de la acelaşi nivel cu impact cranian pe un plan dur este un exemplu de traumatism
cranio-cerebral prin mecanism de decelerație
J. deceleraţia se produce când capul, aflat în mişcare, loveşte un obiect sau o suprafaţă staţionară

59. Despre mecanismele indirecte de producere ale traumatismelor cranio-cerebraleeste adevărat:

A. acceleraţia sau deceleraţia fără impact asupra capului se produc frecvent în accidentele de trafic,
consecinţa fiind producerea unor leziuni la nivelul joncţiunii cranio-vertebrale
B. în cazul leziunilor cranio-cerebrale prin impact la nivelul picioarelor sau ischioanelor, consecinţa
este înfundarea coloanei vertebrale cervicale la nivelul găurii occipitale, cu producerea unei fracturi
circulare în jurul acesteia
C. o formă particulară de leziune produsă prin acceleraţie sau deceleraţie fără impact asupra
capului este fractura whiplash la nivelul coloanei cervicale înalte, consecinţa unei combinaţii de
hiperflexie şi hiperextensie brutală a capului
D. mecanismul de suflu, produs în cadrul exploziilor, determină creşterea marcată a presiunii
intraalveolare pulmonare, ceea ce va determina hipertensiune venoasă cerebrală, cu apariţia de
sufuziuni hemoragice difuze la nivelul întregului creier
E. în situația penetrării unui corp străin în cavitatea craniană, se produc traumatisme
craniocerebrale cu potenţial septic deosebit de ridicat
F. în cazul leziunilor cranio-cerebrale prin impact la nivelul picioarelor sau ischioanelor, consecinţa
este hiperflexia şi hiperextensia brutală a coloanei vertebrale cervicale, cu producerea unei
fracturi circulare în jurul găurii occipitale
G. în situația penetrării unui corp străin în cavitatea craniană, se produc traumatisme craniocerebrale
cu potenţial septic redus
H. mecanismul de suflu, produs în cadrul exploziilor, determină scăderea marcată a presiunii
intraalveolare pulmonare, ceea ce va determina hipotensiune venoasă cerebrală, cu apariţia de
sufuziuni hemoragice difuze la nivelul întregului creier
I. acceleraţia sau deceleraţia fără impact asupra capului se produc frecvent în accidentele de trafic,
 consecinţa fiind producerea unor leziuni la nivelul joncţiunii gastro-esofagiene
J. o formă particulară de leziune produsă prin acceleraţie sau deceleraţie fără impact asupra capului
este fractura whiplash la nivelul coloanei lombare, consecinţa unei combinaţii de hiperflexie şi
hiperextensie brutală a capului

60. Sunt mecanisme indirecte de producere a traumatismelor cranio-cerebrale:

A. mecanismul de suflu, produs în cadrul exploziilor
B. acceleraţia sau deceleraţia fără impact asupra capului
C. leziuni cranio-cerebrale prin impact în altă regiune a corpului
D. comprimarea capului între două planuri dure
E. penetrarea unui corp străin în cavitatea craniană
F. penetrarea unui corp străin în cavitatea toracică
G. accelerația urmată de decelerație
H. acceleraţia sau deceleraţia cu impact asupra capului
I. mecanismul de suflu, produs în cadrul accidentelor feroviare
J. decelerația

61. Este adevărat despre leziunile scalpului:

A. excoriaţiile sunt greu vizibile la nivelul scalpului datorită efectului protector al părului capilar
B. prezenţa părului capilar îngreunează vizualizarea echimozelor scalpului
C. aspectul leziunilor părţilor moi epicraniene este același ca în alte regiuni ale corpului,
depinzând de tipul agentului vulnerant şi de mecanismul de producere al traumatismului
D. există o serie de aspecte particulare determinate de prezenţa părului capilar şi de
existenţa planului osos imediat sub scalp
E. acumularea de sânge, care caracterizează echimoza, poate „migra” sub acţiunea forţei
gravitaţionale în alte părţi ale extremităţii cefalice, de exemplu, un impact în regiunea frontală poate
determina o acumulare de sânge care să migreze la nivelul orbitei
F. nu există aspecte particulare determinate de prezenţa părului capilar şi de existenţa planului
osos imediat sub scalp
G. excoriaţiile sunt foarte ușor vizibile la nivelul scalpului datorită efectului protector al părului
capilar
H. prezenţa părului capilar înlesnește vizualizarea echimozelor scalpului
I. acumularea de sânge, care caracterizează echimoza, poate „migra” sub acţiunea forţei
gravitaţionale în alte părţi ale extremităţii cefalice, de exemplu, un impact în regiunea orbitală
poate determina o acumulare de sânge care să migreze la nivel frontal
J. aspectul leziunilor părţilor moi epicraniene este foarte diferit de al leziunilor din alte regiuni
ale corpului, depinzând de tipul agentului vulnerant şi de mecanismul de producere al
traumatismului

62. Este fals despre leziunile sclapului

A. o leziune particulară este scalparea, adică înlăturarea parţială sau totală a extremității cefalice
B. elemente de diagnostic diferenţial al plăgii plesnite cu plaga tăiată sunt:lipsa punţilor de ţesut
dintre marginile plăgii, existenţa unor leziuni în ţesuturile adiacente plăgii, părul de pe traiectul plăgii
plesnite poate fi indemn sau zdrobit
C. atunci când cantitatea de sânge acumulată este foarte mică, echimoza este însoţită de formarea
hematomului epicranian, perceput la palpare şi vizual ca o tumefiere a scalpului
D. la nivelul scalpului, ca urmare a planului osos superficial, plaga contuză are un aspect particular, de
plagă plesnită, care are marginile regulate, putând preta la confuzii cu plaga mușcată
E. acumularea de sânge, care caracterizează echimoza, poate „migra” sub acţiunea forţei
gravitaţionale în alte părţi ale extremităţii cefalice, de exemplu, un impact în regiunea orbitală poate
determina o acumulare de sânge care să migreze la nivel frontal
F. la nivelul scalpului, ca urmare a planului osos superficial, plaga contuză are un aspect particular, de
plagă plesnită, care are marginile regulate, putând preta la confuzii cu plaga tăiată
 G. atunci când cantitatea de sânge acumulată este mare, echimoza este însoţită de formarea
hematomului epicranian, perceput la palpare şi vizual ca o tumefiere a scalpului
H. elemente de diagnostic diferenţial al plăgii plesnite cu plaga tăiată sunt: prezența punţilor de ţesut
dintre marginile plăgii, existenţa unor leziuni în ţesuturile adiacente plăgii, părul de pe traiectul plăgii
plesnite poate fi indemn sau zdrobit
I. o leziune particulară este scalparea, adică înlăturarea parţială sau totală a scalpului
J. un impact în regiunea frontală poate determina o acumulare de sânge care, sub acţiunea forţei
gravitaţionale, să migreze la nivelul orbitei

63. Sunt caracteristici ale plăgii plesnite:

A. se observă existenţa unor leziuni în ţesuturile din jurul plăgii
B. are marginile regulate, putând preta la confuzii cu plaga tăiată
C. părul de pe traiectul plăgii poate fi indemn sau zdrobit, iar stabilirea mecanismului de lezare a
firului de păr este de competenţa examenului microscopic
D. sunt prezente punţi de ţesut între marginile plăgii, ţesuturile nefiind complet secţionate
E. este un tip de plagă contuză
F. este un tip de plagă tăiată
G. părul de pe traiectul plăgii poate fi indemn sau zdrobit, iar stabilirea mecanismului de lezare a
firului de păr este de competenţa examenului toxicologic
H. nu sunt prezente punţi de ţesut între marginile plăgii, ţesuturile fiind complet secţionate
I. are marginile regulate, putând preta la confuzii cu plaga mușcată
J. nu se observă existenţa unor alte leziuni în ţesuturile din jurul plăgii

64. Nu sunt caracteristici ale plăgii plesnite:

A. nu sunt prezente punţi de ţesut între marginile plăgii, ţesuturile fiind complet secţionate
B. este un tip de plagă tăiată
C. are marginile regulate, putând preta la confuzii cu plaga mușcată
D. nu se observă existenţa unor alte leziuni în ţesuturile din jurul plăgii
E. părul de pe traiectul plăgii poate fi indemn sau zdrobit, iar stabilirea mecanismului de lezare a
firului de păr este de competenţa examenului toxicologic
F. are marginile regulate, putând preta la confuzii cu plaga tăiată
G. se observă existenţa unor leziuni în ţesuturile din jurul plăgii
H. sunt prezente punţi de ţesut între marginile plăgii, ţesuturile nefiind complet secţionate
I. părul de pe traiectul plăgii poate fi indemn sau zdrobit, iar stabilirea mecanismului de lezare a
firului de păr este de competenţa examenului microscopic
J. este un tip de plagă contuză

65. Despre leziunile scalpului este adevărat:

A. în zilele noastre, scalparea se poate produce accidental, precum în cadrul accidentelor de trafic,
de exemplu, în cazul în care victima este târâtă cu capul de şosea
B. în zilele noastre, scalparea se produce accidental, precum în cadrul accidentelor de
muncă, de exemplu, părul este prins într-un dispozitiv care se învârte cu viteză mare
C. aspectul leziunilor părţilor moi epicraniene depinde de tipul agentului vulnerant şi de
mecanismul de producere al traumatismului
D. în cazul în care sunt consecinţa unei forţe care acţionează perpendicular pe scalp,
excoriaţiile pot reproduce forma agentului vulnerant şi pot ajuta la identificarea acestuia
E. prezenţa părului capilar îngreunează vizualizarea echimozelor scalpului, mai ales la
persoanele în viaţă
F. în zilele noastre, scalparea se produce accidental, precum în cadrul accidentelor de
muncă, de exemplu, brațul este prins într-un dispozitiv care se învârte cu viteză mare
 G. în cazul în care sunt consecinţa unei forţe care acţionează oblic pe scalp, excoriaţiile
pot reproduce forma agentului vulnerant şi pot ajuta la identificarea acestuia
H. aspectul leziunilor părţilor moi epicraniene depinde de tipul agentului vulnerant şi de ora de
producere a traumatismului
I. în zilele noastre, scalparea se poate produce accidental, precum în cadrul accidentelor de trafic, de
exemplu, în cazul în care victima este târâtă cu spatele de şosea
J. prezenţa părului capilar îngreunează vizualizarea echimozelor scalpului, mai ales la persoanele
decedate

66. Este fals despre leziunile scalpului:

A. în zilele noastre, scalparea se produce accidental, precum în cadrul accidentelor de muncă, de
exemplu, brațul este prins într-un dispozitiv care se învârte cu viteză mare
B. prezenţa părului capilar îngreunează vizualizarea echimozelor scalpului, mai ales la persoanele
decedate
C. în zilele noastre, scalparea se poate produce accidental, precum în cadrul accidentelor de trafic,
de exemplu, în cazul în care victima este târâtă cu spatele de şosea
D. aspectul leziunilor părţilor moi epicraniene depinde de tipul agentului vulnerant şi de ora de
producere a traumatismului
E. în cazul în care sunt consecinţa unei forţe care acţionează oblic pe scalp, excoriaţiile pot reproduce
forma agentului vulnerant şipot ajuta la identificarea acestuia
F. în zilele noastre, scalparea se poate produce accidental, precum în cadrul accidentelor de trafic, de
exemplu, în cazul în care victima este târâtă cu capul de şosea
G. aspectul leziunilor părţilor moi epicraniene depinde de tipul agentului vulnerant şi de
mecanismul de producere al traumatismului
H. în zilele noastre, scalparea se produce accidental, precum în cadrul accidentelor de muncă, de
exemplu, părul este prins într-un dispozitiv care se învârte cu viteză mare
I. în cazul în care sunt consecinţa unei forţe care acţionează perpendicular pe scalp, excoriaţiile pot
reproduce forma agentului vulnerant şi pot ajuta la identificarea acestuia
J. prezenţa părului capilar îngreunează vizualizarea echimozelor scalpului, mai ales la persoanele în
viaţă

67. Fracturile craniene se pot clasifica astfel:

A. în funcţie de aspect - fracturi cominutive fără înfundare
B. în funcţie de aspect - fracturi cominutive cu înfundare
C. în funcţie de aspect - fracturi liniare
D. în funcţie de localizare - fracturi ale bolţii craniului
E. în funcţie de localizare - fracturi ale bazei craniului
F. în funcţie de localizare -fracturi cominutive cu înfundare
G. în funcţie de localizare -fracturi liniare
H. în funcţie de localizare -fracturi cominutive fără înfundare
I. în funcţie de aspect -fracturi ale bazei craniului
J. în funcţie de aspect -fracturi ale bolţii craniului

68. Fracturile craniene se pot clasifica astfel:

A. în funcţie de mecanismul de producere - fracturi mediate: energia cinetică se transmite
prin intermediul rahisului sau mandibulei, impactul având loc în altă regiune decât capul
B. în funcţie de mecanismul de producere - fracturi directe: localizate la locul impactului
C. în funcţie de mecanismul de producere- fracturi indirecte
D. în funcţie de tăbliile interesate - fracturi complete: ambele tăblii sunt interesate
E. în funcţie de tăbliile interesate - fracturi incomplete: doar una dintre cele două tăblii este afectată,
de obicei cea externă
F. în funcţie de tăbliile interesate - fracturi mediate: energia cinetică se transmite prin intermediul
rahisului sau mandibulei, impactul având loc în altă regiune decât capul
 G. în funcţie de tăbliile interesate - fracturi indirecte
H. în funcţie de mecanismul de producere - fracturi incomplete: doar una dintre cele două tăblii este
afectată, de obicei cea externă
I. în funcţie de tăbliile interesate - fracturi directe: localizate la locul impactului
J. în funcţie de mecanismul de producere - fracturi complete: ambele tăblii sunt interesate

69. Despre mecanismul de producere a fracturilor craniene este adevărat:

A. fracturile directe apar ca urmare a modificării formei craniului cu depăşirea limitei
elasticităţii oaselor
B. fracturile meridionale se mai numesc de îndoire, iar cele ecuatoriale se mai numesc de curbare
C. fracturile ecuatoriale apar când agentul vulnerant loveşte într-o regiune de micşorare a
sfericităţii craniului, rezultând mai multe fracturi cu traiect circular la limita externă a zonei de
deformare a craniului
D. fracturile meridionale apar când agentul vulnerant determină turtirea unei suprafeţe curbe a
craniului, rezultând mai multe linii de fractură care pleacă din punctul de aplicare a forţei
E. forma fracturii directe depinde de regiunea craniului în care a fost aplicată forţa
F. fracturile ecuatoriale se mai numesc de îndoire, iar cele meridionale se mai numesc de curbare
G. fracturile meridionale apar când agentul vulnerant loveşte într-o regiune de micşorare a sfericităţii
craniului, rezultând mai multe fracturi cu traiect circular la limita externă a zonei de deformare a craniului
H. fracturile directe apar ca urmare a modificării formei craniului fără depăşirea limitei elasticităţii
oaselor
I. fracturile ecuatoriale apar când agentul vulnerant determină turtirea unei suprafeţe curbe a
craniului, rezultând mai multe linii de fractură care pleacă din punctul de aplicare a forţei
J. forma fracturii directe nu depinde de regiunea craniului în care a fost aplicată forţa

70. Este fals despre mecanismul de producere a fracturilor craniene:

A. fracturile ecuatoriale se mai numesc de îndoire, iar cele meridionale se mai numesc de curbare
B. fracturile directe apar ca urmare a modificării formei craniului fără depăşirea limitei elasticităţii
oaselor
C. fracturile meridionale apar când agentul vulnerant loveşte într-o regiune de micşorare a sfericităţii
craniului, rezultând mai multe fracturi cu traiect circular la limita externă a zonei de deformare a craniului
D. forma fracturii directe nu depinde de regiunea craniului în care a fost aplicată forţa
E. fracturile ecuatoriale apar când agentul vulnerant determină turtirea unei suprafeţe curbe a
craniului, rezultând mai multe linii de fractură care pleacă din punctul de aplicare a forţei
F. fracturile meridionale se mai numesc de îndoire, iar cele ecuatoriale se mai numesc de curbare
G. fracturile directe apar ca urmare a modificării formei craniului cu depăşirea limitei elasticităţii
oaselor
H. fracturile meridionale apar când agentul vulnerant determină turtirea unei suprafeţe curbe a
craniului, rezultând mai multe linii de fractură care pleacă din punctul de aplicare a forţei
I. forma fracturii directe depinde de regiunea craniului în care a fost aplicată forţa
J. fracturile ecuatoriale apar când agentul vulnerant loveşte într-o regiune de micşorare a sfericităţii
craniului, rezultând mai multe fracturi cu traiect circular la limita externă a zonei de deformare a craniului

71. Despre mecanismul de producere a fracturilor craniene este adevărat:

A. suprafaţa agentului vulnerant mai mică de 4 cmp: forma agentului vulnerant este reprodusă,
permiţând identificarea acestuia
B. agent vulnerant cu suprafaţă mai mare de 16 cmp: traiect de fractură rectiliniu, uşor curbat sau
frânt
C. suprafaţa agentului vulnerant mai mică de 4 cmp: limitele fracturii sunt nete, fractura este de tip
cominutiv
D. suprafaţa agentului vulnerant între 4 şi 16 cmp: fracturi cominutive, multieschiloase, cu înfundare
E. suprafaţa agentului vulnerant între 4 şi 16 cmp:nu se reproduce forma acestuia
F. agentul vulnerant are o suprafaţă mai mare de 16 cmp: forma agentului vulnerant este reprodusă,
permiţând identificarea acestuia
G. suprafaţa agentului vulnerant este mai mică de 4 cmp:nu se reproduce forma acestuia
 H. suprafaţa agentului vulnerant este mai mică de 4 cmp:se produc traiecte de fractură rectilinii
I. suprafaţa agentului vulnerant între 4 şi 16 cmp:traiect de fractură este rectiliniu, uşor curbat sau
frânt
J. agentul vulnerant cu suprafaţă mai mare de 16 cmp: limitele fracturii sunt nete, fractura este de tip
cominutiv

72. Este adevărat despre fracturile craniene cominutive:

A. fracturile cominutive extruzive: apar ca urmare a aplicării forţei din interiorul cutiei craniene spre
exterior
B. fracturile cominutive extruzive: se caracterizează prin expulzarea spre exterior a eschilelor osoase
C. fracturile cominutive intruzive de grad I: cu înfundarea tăbliei osoase externe în diploe
D. fracturile cominutive intruzive de grad II: deprimarea ambelor tăblii osoase
E. fracturile cominutive intruzive de grad III: înfundarea importantă a ambelor tăblii osoase, cu
lezarea conţinutului cutiei craniene de către eschilele osoase
F. fracturile cominutive intruzive: se caracterizează prin expulzarea spre exterior a eschilelor osoase
G. fracturile cominutive extruzive de grad III: înfundarea importantă a ambelor tăblii osoase, cu
lezarea conţinutului cutiei craniene de către eschilele osoase
H. fracturile cominutive intruzive: apar ca urmare a aplicării forţei din interiorul cutiei craniene spre
exterior
I. fracturile cominutive extruzive de grad II: deprimarea ambelor tăblii osoase
J. fracturile cominutive extruzive de grad I: cu înfundarea tăbliei osoase externe în diploe

73. Despre fracturile craniene indirecte este adevărat:

A. în cazul în care se produce o fractură directă, fractura indirectă poate să apară ca o fractură
izolată, la distanţă de locul de impact
B. apar mai frecvent prin lovirea capului cu sau de o suprafaţă mare
C. se pot produce prin acţiunea unei forţe de intensitate mare asupra unei suprafeţe mari a craniului,
cu sau fără producerea unei fracturi la locul de impact
D. în cazul în care se produce o fractură directă, fractura indirectă poate să apară ca o fractură
secundară, iradiată la distanţă mare
E. pot fi localizate la calota craniană sau, mai frecvent, la baza craniului
F. apar mai frecvent prin lovirea capului cu sau de o suprafaţă mică
G. pot fi localizate la baza craniului sau, mai frecvent, la calota craniană
H. în cazul în care se produce o fractură directă, fractura indirectă nu poate să apară ca o fractură
secundară, iradiată la distanţă mare
I. în cazul în care se produce o fractură directă, fractura indirectă nu poate să apară ca o fractură
izolată, la distanţă de locul de impact
J. se pot produce prin acţiunea unei forţe de intensitate mare asupra unei suprafeţe mari a
craniului, întotdeauna cu producerea unei fracturi la locul de impact

74. Despre fracturile de bază de craniu este adevărat:

A. iradierea fracturilor de calotă la baza craniului se face pe calea cea mai scurtă, urmând
liniile de minimă rezistenţă
B. ca urmare a unei căderi cu impact occipital, se poate produce o fractură în etajul anterior al
bazei craniului, energia cinetică fiind transmisă prin intermediul substanţei cerebrale
C. rar, sunt fracturi directe (de exemplu, împuşcare în gură sau sub menton)
D. cel mai frecvent, sunt iradiate de la fracturi ale calotei craniene
E. în căderea în picioare sau pe ischioane, se produce telescoparea coloanei vertebrale
cervicale în interiorul craniului, ce produce o fractură circulară în jurul găurii occipitale
F. iradierea fracturilor de calotă la baza craniului se face pe calea cea mai lungă, urmând liniile
de maximă rezistenţă
G. ca urmare a unei căderi cu impact occipital, se poate produce o fractură în etajul posterior al
bazei craniului, energia cinetică fiind transmisă prin intermediul rahisului
H. în căderea în picioare sau pe ischioane, se produce telescoparea coloanei vertebrale
lombare în interiorul craniului, ce produce o fractură circulară în jurul găurii occipitale
 I. cel mai frecvent, sunt fracturi directe (de exemplu, împuşcare în gură sau sub menton)
J. rar, sunt iradiate de la fracturi ale calotei craniene

75. Este fals despre fracturile de bază de craniu:

A. în căderea în picioare sau pe ischioane, se produce telescoparea coloanei vertebrale lombare în
interiorul craniului, ce produce o fractură circulară în jurul găurii occipitale
B. iradierea fracturilor de calotă la baza craniului se face pe calea cea mai lungă, urmând liniile
de maximă rezistenţă
C. rar, sunt iradiate de la fracturi ale calotei craniene
D. cel mai frecvent, sunt fracturi directe (de exemplu, împuşcare în gură sau sub menton)
E. ca urmare a unei căderi cu impact occipital, se poate produce o fractură în etajul
posterior al bazei craniului, energia cinetică fiind transmisă prin intermediul rahisului
F. cel mai frecvent, sunt iradiate de la fracturi ale calotei craniene
G. iradierea fracturilor de calotă la baza craniului se face pe calea cea mai scurtă, urmând
liniile de minimă rezistenţă
H. în căderea în picioare sau pe ischioane, se produce telescoparea coloanei vertebrale cervicale în
interiorul craniului, ce produce o fractură circulară în jurul găurii occipitale
I. rar, sunt fracturi directe (de exemplu, împuşcare în gură sau sub menton)
J. ca urmare a unei căderi cu impact occipital, se poate produce o fractură în etajul anterior al
bazei craniului, energia cinetică fiind transmisă prin intermediul substanţei cerebrale

76. Sunt leziuni cerebrale:

A. contuzia cerebrală
B. edemul cerebral
C. hematomul intracerebral
D. comoţia cerebrală
E. dilacerarea cerebrală
F. hemoragia meningeană
G. hematomul subdural
H. hematomul extradural
I. plaga plesnită
J. meningiomul

77. Nu sunt leziuni cerebrale:

A. meningiomul
B. plaga plesnită
C. hematomul extradural
D. hematomul subdural
E. hemoragia meningeană
F. edemul cerebral
G. dilacerarea cerebrală
H. hematomul intracerebral
I. contuzia cerebrală
J. comoţia cerebrală

78. Sunt leziuni intracraniene:

A. leziuni meningiene - hematomul subdural
B. leziuni meningiene - hemoragia meningeană
C. leziuni meningiene - hematomul extradural
D. leziuni cerebrale - hematomul intracerebral
E. leziuni cerebrale - edemul cerebral
 F. leziuni meningiene -hematomul intracerebral
G. leziuni cerebrale -hemoragia meningeană
H. leziuni cerebrale -hematomul extradural
I. leziuni cerebrale -hematomul subdural
J. leziuni meningiene -edemul cerebral

79. Sursele de sângerare în hematomul extradural sunt:

A. sinusul venos longitudinal superior al durei mater
B. sinusurile laterale ale durei mater
C. artera meningee mijlocie
D. ramuri din artera meningee mijlocie
E. vasele diploice
F. artera oftalmică
G. artera cerebrală medie
H. vena cefalică
I. secundar, prin dilacerarea cortexului şi revărsarea în spaţiul extradural a unui hematom
intracerebral traumatic
J. anevrisme ale vaselor din poligonul Willis

80. Despre hematomul extradural este adevărat:

A. foarte rar, se pot produce hematoame extradurale fără o fractură craniană, cu precădere la tineri
B. sediul cel mai frecvent al hematomului extradural este temporo-parietal, ca urmare a ruperii
arterei meningee mijlocii
C. hematomul extradural se produce la locul de impact, fiind asociat de cele mai multe ori unei
fracturi craniene adiacente
D. mai rar poate avea localizări frontale sau occipitale în ruperea ramurilor anterioare sau posterioare
ale arterei meningee mijlocii
E. etiologia hematomului extradural este de obicei traumatică
F. sediul cel mai frecvent al hematomului extradural este parieto-occipital, ca urmare a ruperii arterei
meningee mijlocii
G. etiologia hematomului extradural este de obicei patologică
H. hematomul extradural se produce la locul de contralovitură, fiind rareori asociat unei fracturi
craniene adiacente
I. adesea se pot produce hematoame extradurale fără o fractură craniană, cu precădere la vârstnici
J. cel mai frecvent are localizări frontale sau occipitale în ruperea ramurilor anterioare sau
posterioare ale arterei meningee mijlocii

81. Despre hematoamele extradurale este adevărat:

A. pot fi supraacute, acute, subacute şi cronice
B. supraacut: sursa hemoragiei este artera meningee mijlocie, cu evoluţie neurologică rapidă și deces
în cele mai multe cazuri
C. subacut: ruperea unor vase diploice, interval liber de câteva zile
D. acut: ruperea uneia dintre ramurile arterei meningee mijlocii, intervalul liber de câteva ore
E. cronic: interval liber de circa 7-21 de zile, colecţia hematică se înconjoară cu o capsulă de fibrină
F. supraacut: sursa hemoragiei sunt vasele diploice, cu evoluţie neurologică rapidă şi deces în cele
mai multe cazuri
G. pot fi doar acute sau cronice
H. acut: ruperea uneia dintre ramurile arterei meningee mijlocii, intervalul liber de 7-21 zile
I. subacut: ruperea arterei meningee mijlocii, interval liber de câteva zile
J. cronic: interval liber de câteva ore, colecţia hematică se înconjoară cu o capsulă de fibrină

82. Este fals despre hematoamele extradurale:

A. supraacut: sursa hemoragiei sunt vasele diploice, cu evoluţie neurologică rapidă şi deces în
cele mai multe cazuri
B. acut: ruperea uneia dintre ramurile arterei meningee mijlocii, intervalul liber de 7-21 zile
 C. subacut: ruperea arterei meningee mijlocii, interval liber de câteva zile
D. cronic: interval liber de câteva ore, colecţia hematică se înconjoară cu o capsulă de fibrină
E. pot fi doar acute sau cronice
F. subacut: ruperea unor vase diploice, interval liber de câteva zile
G. supraacut: sursa hemoragiei este artera meningee mijlocie, cu evoluţie neurologică rapidă şi deces
în cele mai multe cazuri
H. pot fi supraacute, acute, subacute şi cronice
I. cronic: interval liber de circa 7-21 de zile, colecţia hematică se înconjoară cu o capsulă de fibrină
J. acut: ruperea uneia dintre ramurile arterei meningee mijlocii, intervalul liber de câteva ore

83. Despre hematomul extradural este adevărat:

A. la autopsie apare ca o colecţie de cheaguri sanguine, aderente de dura mater şi faţa internă a
oaselor craniene, amestecate cu sânge lichid
B. în cazuri rare volumul său poate atinge 200 ml
C. volumul său este cuprins între 50 şi 150 ml
D. este o colecţie sanguină localizată între faţa internă a oaselor craniene şi dura-mater
E. volumul său este variabil
F. volumul său este constant
G. este o colecţie sanguină localizată între faţa externă a oaselor craniene şi dura-mater
H. la autopsie apare ca o colecţie de cheaguri sanguine, aderente de dura mater şi faţa externă a
oaselor craniene, amestecate cu sânge lichid
I. în cazuri rare volumul său poate atinge 50 ml
J. volumul său este cuprins între 500 şi 1500 ml
84. Este adevărat despre hematomul subdural:
A. se poate produce atât la locul de impact, cât şi în focarul de contralovitură
B. reprezintă o colecţie hematică localizată între dura mater şi leptomeninge
C. poate apărea şi în lipsa unui impact cranian, prin mişcări brutale ale capului
D. în majoritatea cazurilor este o leziune traumatică
E. se poate produce şi în absenţa unei fracturi craniene
F. în majoritatea cazurilor este o leziune patologică
G. se poate produce doar în focarul de contralovitură
H. nu poate apărea în lipsa unui impact cranian
I. nu apare niciodată în absenţa unei fracturi craniene
J. reprezintă o colecţie hematică localizată între dura mater şi fața internă a oaselor craniene

85. Despre hematomul subdural este adevărat:

A. hematomul subdural supraacut: surse de sângerare sunt sinusul longitudinal superior sau
vasele arteriale corticale, este de volum mare, letal în circa 90% din cazuri
B. hematomul subdural acut: rezultă prin ruperea de vase arteriale,este de volum mediu sau
mare, mortalitatea este ridicată (circa 80%)
C. hematomul subdural subacut: interval liber de 3-14 zile, se constituie o membrană externă
fină în jurul colecţiei sanguine,volum de 50-100 ml
D. hematomul subdural cronic: interval liber de peste 3 săptămâni, volum de 100-200 ml,
înconjurat de o capsulă cu 2 membrane: parietală (externă), viscerală (internă)
E. din punct de vedere clinic este de 4 tipuri
F. hematomul subdural subacut: interval liber de 3-14 zile, se constituie o capsulă cu
dublă membrană, volum de 50-100 ml
G. hematomul subdural acut: interval liber 3-14 zile, este de volum mediu sau mare, mortalitatea
este ridicată (circa 95%)
H. hematomul subdural cronic: interval liber de peste 3 săptămâni, volum de 100-200 ml, înconjurat
de o capsulă cu 2 membrane: parietală (internă), viscerală (externă)
I. hematomul subdural supraacut: surse de sângerare sunt sinusul longitudinal superior sau
vasele arteriale corticale, este de volum mare, letal în circa 10% din cazuri
J. din punct de vedere clinic este de 3 tipuri

86. Despre aspectele necroptice ale hematomului subdural este adevărat:

A. aspectul variază în funcţie de vechimea hematomului
B. hematom subacute: înconjurat de o membrană parietală subţire, de aspect gelatinos
C. hematom acut; se observă o colecţie de cheaguri sanguine amestecate cu sânge
lichid
D. hematom supraacut: se observă o colecţie de cheaguri sanguine amestecate cu
sânge lichid
E. hematom cronic: perfect încapsulat, înconjurat de o capsulă formată din două
membrane: parietală şi viscerală
F. hematom acute: înconjurat de o membrană parietală subţire, de aspect gelatinos
G. hematom subacut; se observă o colecţie de cheaguri sanguine amestecate cu sânge
lichid
H. hematom cronic: se observă o colecţie de cheaguri sanguine amestecate cu sânge
lichid
I. hematom supraacut: perfect încapsulat, înconjurat de o capsulă formată din două
membrane: parietală şi viscerală
J. aspectul nu variază în funcţie de vechimea hematomului
87. Despre hemoragia subarahnoidiană este adevărat:
A. poate fi de etiologie traumatică
B. poate fi de etiologie patologică
C. cele localizate, mai ales asociate leziunilor corticale, sugerează etiologia traumatică
D. cele pe suprafeţe întinse, mai ales la baza creierului şi în lipsa unui traumatism cranio-cerebral,
sugerează etiologia patologică
E. este un revărsat sanguin localizat în spaţiul subarahnoidian
F. este un revărsat sanguin localizat în spaţiul extradural
G. cele localizate, mai ales asociate leziunilor corticale, sugerează etiologia patologică
H. nu poate fi de etiologie patologică
I. cele pe suprafeţe întinse, mai ales la baza creierului şi în lipsa unui traumatism cranio-cerebral,
sugerează etiologia traumatică
J. nu poate fi de etiologie traumatică

88. Este fals despre hemoragia subarahnoidiană:

A. nu poate fi de etiologie traumatică
B. cele pe suprafeţe întinse, mai ales la baza creierului şi în lipsa unui traumatism
cranio-cerebral, sugerează etiologia patologică
C. cele pe suprafeţe întinse, mai ales la baza creierului şi în lipsa unui traumatism cranio-cerebral,
sugerează etiologia traumatică
D. este un revărsat sanguin localizat în spaţiul extradural
E. este un revărsat sanguin localizat în spaţiul subarahnoidian F. poate fi de etiologie patologică
G. nu poate fi de etiologie patologică
H. poate fi de etiologie traumatică
I. cele localizate, mai ales asociate leziunilor corticale, sugerează etiologia traumatică J. cele
localizate, mai ales asociate leziunilor corticale, sugerează etiologia patologică

89. Despre comoția cerebrală este adevărat:

A. apare mai frecvent în traumatisme care au o componentă rotatorie
B. este caracterizată prin pierderea stării de conştienţă pentru o perioadă scurtă de timp
C. este total reversibilă, fără leziuni morfologice cerebrale evidente
D. apare o amnezie retrogradă pentru momentul traumei
E. este o întrerupere temporară a activităţii neuronilor din sistemul reticulat al trunchiului cerebral
F. este caracterizată prin piederea stării de conştienţă pentru o perioadă lungă de timp
G. este o activare temporară a activităţii neuronilor din sistemul reticulat al trunchiului cerebral
H. este total ireversibilă, fără leziuni morfologice cerebrale evidente
I. apare o hipermnezie retrogradă pentru momentul traumei
J. apare mai frecvent în traumatisme fără o componentă rotatorie

90. Este fals despre comoția cerebrală:

A. apare o amnezie retrogradă pentru momentul traumei
B. este o activare temporară a activităţii neuronilor din sistemul reticulat al trunchiului
cerebral C. apare mai frecvent în traumatisme fără o componentă rotatorie
D. este o întrerupere temporară a activităţii neuronilor din sistemul reticulat al trunchiului
cerebral
E. apare mai frecvent în traumatisme care au o componentă rotatorie
F. este caracterizată prin piederea stării de conştienţă pentru o perioadă lungă de timp
G. este total reversibilă, fără leziuni morfologice cerebrale evidente
H. apare o hipermnezie retrogradă pentru momentul traumei
I. este total ireversibilă, fără leziuni morfologice cerebrale evidente
J. este caracterizată prin piederea stării de conştienţă pentru o perioadă scurtă de timp
91. Despre contuzia cerebrală este adevărat:
A. se produce în cadrul traumatismelor cranio-cerebrale prin mecanisme de
acceleraţie/deceleraţie sau rotaţie
B. duce la leziuni ireversibile ale creierului
C. duce la leziuni macro- şi microscopice ale creierului
D. se produce la locul de impact sau în focarul de contralovitură
E. este o leziune determinată de ruperea unor vase în substanţa albă sau cenuşie
F. se produce în cadrul traumatismelor cranio-cerebrale doar prin mecanism de acceleraţie
G. este o leziune determinată de ruperea unor vase doar din substanţa albă
H. produce numai leziuni microscopice ale creierului
I. se produce la locul de impact și nu în focarul de contralovitură
J. duce la leziuni reversibile ale creierului

92. Despre contuzia cerebrală este adevărat:

A. din punct de vedere clinic, contuzia cerebrală poate fi: minoră, medie, gravă
B. minoră: pierderea stării de conştienţă pentru sub o oră, LCR slab sanguinolent, conţinând sub
1000 de hematii/ml
C. medie: starea de conştienţă abolită pentru câteva ore sau zile, LCR net rozat şi conţine peste 1000
de hematii/ml
D. medie: starea de conştienţă este abolită pentru câteva ore sau zile, LCR net rozat şi conţine sub
10.000 de hematii/ml
E. gravă: starea de comă are durată mare, LCR este sanguinolent, cu peste 10.000 hematii/ml
F. din punct de vedere clinic, contuzia cerebrală poate fi: minoră, medie, gravă, foarte gravă
G. medie: starea de conştienţă abolită pentru câteva ore sau zile, LCR net rozat şi conţine sub1000
de hematii/ml
H. gravă: starea de comă are durată mare, LCR este sanguinolent, cusub 10.000 hematii/ml
I. medie: starea de conştienţă este abolită pentru câteva ore sau zile, LCR net rozat şi conţine peste
10.000 de hematii/ml
J. minoră: pierderea stării de conştienţă pentru sub o oră, LCR slab sanguinolent, conţinând peste
1000 de hematii/ml

93. Despre aspectele necropsice ale contuziei cerebrale este adevărat:

A. se constată puncte roşiatice în substanţa albă sau cenuşie, structura creierului fiind alterată
B. se constată puncte roşu-negricioase în substanţa albă sau cenuşie, structura creierului fiind
păstrată
C. la spălarea cu apă a suprafeţelor de secţiune, zonele de contuzie cerebrală nu dispar
D. poate fi localizată (mai frecvent în lobii frontali sau temporali)
E. poate fi localizată, interesând întrega substanţă cerebrală
F. poate fi difuză (mai frecvent în lobii frontali sau temporali)
G. la spălarea cu apă a suprafeţelor de secţiune, zonele de contuzie cerebrală
dispar, apoi reapar
H. poate fi difuză, interesând întrega substanţă cerebrală
I. culoarea zonelor de contuzie variază funcţie de localizare
J. culoarea zonelor de contuzie variază funcţie de vechime

94. Este fals despre aspectele necropsice ale contuziei cerebrale:

A. culoarea zonelor de contuzie variază funcţie de localizare
B. poate fi difuză (mai frecvent în lobii frontali sau temporali)
C. poate fi difuză, interesând întrega substanţă cerebrală
D. poate fi localizată (mai frecvent în lobii frontali sau temporali)
E. la spălarea cu apă a suprafeţelor de secţiune, zonele de contuzie cerebrală dispar, apoi
reapar
F. poate fi localizată, interesând întrega substanţă cerebrală
 G. se constată puncte roşiatice în substanţa albă sau cenuşie, structura creierului fiind alterate
H. se constată puncte roşu-negricioase în substanţa albă sau cenuşie, structura creierului fiind
păstrată
I. culoarea zonelor de contuzie variază funcţie de vechime
J. la spălarea cu apă a suprafeţelor de secţiune, zonele de contuzie cerebrală nu dispar

95. Despre dilacerarea cerebrală este adevărat:

A. poate să se producă doar la locul de impact
B. poate să se producă atât la locul de impact cât şi în focarul de contralovitură
C. la autopsieapare ca o zonă în care substanţa cerebrală este distrusă, amestecată cu
sânge, iar structura creierului în zona afectată nu mai poate fi recunoscută
D. în funcţie de profunzime, poate fi superficială sau profundă
E. poate să se producă doar în focarul de contralovitură
F. în funcţie de mecanismul de producere, poate fi superficială sau profundă
G. în funcţie de mecanismul de producere, poate fi directă sau indirectă
H. reprezintă o leziune distructivă, cu efect compresiv, a creierului
I. în funcţie de profunzime, poate fi directă sau indirectă
J. la autopsieapare ca o zonă în care substanţa cerebrală este integră, amestecată cu sânge, iar
structura creierului în zona afectată poate fi recunoscută

96. Despre hematomul intracerebral este adevărat:

A. este o colecţie sanguină, bine delimitată, localizată în spațiul subdural
B. apare mai frecvent subcortical şi în grosimea substanţei albe
C. este o colecţie sanguină, bine delimitată, localizată în interiorul substanţei cerebrale
D. nu exercită efect compresiv asupra creierului
E. poate să apară la locul de impact
F. exercită efect compresiv asupra creierului
G. poate să apară la locul de contralovitură
H. are doar etiologie traumatică
I. apare doar la locul de impact
J. apare doar la locul de contralovitură

97. Despre hematomul intracerebral este fals:

A. în cazul etiologiei patologice, în jurul hematomului se constată zone de contuzie şi
dilacerare cerebrală
B. stabilirea etiologiei traumatice se face prin constatarea, în jurul hematomului, a contuziei şi chiar a
dilacerării cerebrale
C. la autopsie apare ca o colecţie sanguină, formată din cheaguri şi sânge lichid, cu volum mediu de
15-20 ml
D. stabilirea etiologiei patologice se face prin asocierea cu alte leziuni traumatice cranio-cerebrale
E. stabilirea etiologiei traumatice se face prin asocierea cu alte leziuni traumatice cranio-cerebrale
F. poate avea etiologie traumatică sau patologică
G. are doar etiologie patologică
H. stabilirea etiologiei patologice se face prin constatarea, în jurul hematomului, a contuziei şi chiar a
dilacerării cerebrale
I. în cazul etiologiei traumatice, în jurul hematomului se constată zone de contuzie şi dilacerare
cerebrală
J. la autopsieapare ca o colecţie sanguină, formată din cheaguri şi sânge lichid, cu volum mediu de
150-200 ml
98. Despre edemul cerebral este adevărat:
A. mecanismul vasogen: este cel implicat în producerea edemului în cadrul traumatismelor
B. reprezintă o acumulare anormală de lichid în parenchimul cerebral ce duce la creşterea
volumului acestuia
C. poate fi generalizat, în majoritatea situaţiilor, fiind una dintre cele mai importante cauze ale
hipertensiunii intracerebrale
D. mecanismul citotoxic:este cel implicat în cadrul intoxicaţiilor sau stărilor anoxice
E. poate fi localizat la un singur emisfer sau lob cerebral, situaţie mai rar întâlnită
F. poate fi generalizat,la un singur emisfer sau lob cerebral, situaţie mai rar întâlnită
G. reprezintă o acumulare anormală de lichid în parenchimul cerebral ce duce la reducerea volumului
acestuia
H. mecanism citotoxic: este cel implicat în producerea edemului în cadrul traumatismelor
I. poate fi localizat, în majoritatea situaţiilor, fiind una dintre cele mai importante cauze ale
hipertensiunii intracerebrale
J. mecanismul vasogen:este cel implicat în cadrul intoxicaţiilor sau stărilor anoxice

99. Despre edemul cerebral este fals:

A. la autopsie creierul pare mai mare decât cavitatea din care a fost scos
B. la autopsie creierul pare mai mare decât cavitatea din care a fost scos
C. la examenul macroscopic, parenchimul cerebral are aspect spongios, cu spaţii
perivasculare şi pericelulare reduse
D. la autopsie creierul este redus de volum
E. la autopsie creierul are circumvoluţiile rotunjite şi şanţurile bine evidențiate

F. la autopsie ventriculii laterali apar măriți de volum

G. la autopsie creierul este mărit de volum
H. la autopsie ventriculii laterali apar reduşi de volum
I. la autopsie creierul are circumvoluţiile aplatizate şi şanţurile şterse
J. la examenul microscopic, parenchimul cerebral are aspect spongios, cu spaţii
perivasculare şi pericelulare mărite

100. Este adevărat despre decesele cauzate de traumatismele cranio-cerebrale:

A. moartea cauzată de traumatismele cranio-cerebrale este violentă
B. moartea cauzată de traumatismele cranio-cerebrale este patologică
C. estimarea numărului de lovituri se face pe baza numărului de leziuni ale scalpului: numărul
maxim de leziuni ale scalpului reprezintă numărul minim de lovituri
D. stabilirea succesiunii loviturilor se poate face pe bazaaspectului fracturilor: când se produc 2
sau mai multe fracturi separate, prin impacte diferite, traiectele anterioarese opresc în cele
ulterioare
E. stabilirea succesiunii loviturilor se poate face pe baza aspectului fracturilor: când se produc 2
sau mai multe fracturi separate, prin impacte diferite, traiectele ulterioare se opresc în cele
anterioare
F. raport de cauzalitate indirect: decesul survine ca urmare a unei complicaţii a traumatismului (de
exemplu, infecţie)
G. raport de cauzalitate direct: traumatismul, prin el însuşi, duce la deces
H. raport de cauzalitate direct: decesul survine ca urmare a unei complicaţii a traumatismului
(de exemplu, infecţie)
I. raport de cauzalitate indirect: traumatismul, prin el însuşi, duce la deces
J. estimarea numărului de lovituri se face pe baza numărului de leziuni ale scalpului:
numărul minim de leziuni ale scalpului reprezintă numărul maxim de lovituri
 101. Marca electrică:
A. Este de consistenţă moale şi de culoare roşie
B. Examenul microscopic nu evidenţiază modificări caracteristice ale straturilor pielii
C. Nu reprezintă semn cert de electrocuţie
D. Este cea mai caracteristică şi importantă leziune determinată de curentul electric
E. Are consistenţă dură şi culoare alb-cenuşie
F. Este rezistentă la putrefacţie
G. Este situată doar la locul de intrare al curentului electric
H. Se distruge prin putrefacţie
I. Are centrul deprimat şi marginile reliefate, fiind delimitată de un burelet

102. Arsurile:
A. După deces, arsurile de gradul I persistă, fiind vizibile la examenul extern
B. În arsurile de gradul II apar flictene cu conţinut sanguinolent
C. În arsurile de gradul II se formează vezicule şi flictene cu conţinut lichid, clar
D. Vindecarea în arsurile de gradul IV se face fără cicatrici

E. Arsurile de gradul III nu afectează întreaga grosime a pielii

F. Arsurile de gradul III afectează întreaga grosime a pielii
G. În arsurile de gradul I se formează vezicule şi flictene cu conţinut lichid, clar
H. În arsurile de gradul III apar flictene cu conţinut sanguinolent
I. Vindecarea în urma arsurilor de gradul III se face cu cicatrici
J. Gradul IV în arsuri se mai denumeşte şi carbonizare şi constă din necrozarea totală a pielii şi a
ţesuturilor subiacente

103. Este adevărat referitor la supravieţuirea în arsuri:

A. Supravieţuirea în arsuri depinde de întinderea şi profunzimea arsurii
B. Supravieţuirea în arsuri depinde de vârsta victimei
C. La adulți, conform ”regulii lui 9”, capul reprezintă 9%, fiecare membru superior 9%, iar trunchiul
36%
D. La copii arsurile care afectează mai mult de 20% din suprafaţa corpului sunt periculoase pentru
viaţă, în timp ce la adult este peste 40%
E. Supravieţuirea în arsuri depinde de indicele prognostic care înseamnă cât la sută din suprafaţa
corporală este arsă
F. La copii, conform ”regulii lui 9”, capul reprezintă 9%, membrele superioare câte 9%, torace anterior
36%
G. La copii arsurile care afectează mai mult de 40% din suprafaţa corpului sunt periculoase pentru viaţă,
în timp ce la adult este peste 20%
H. Indicele prognostic depinde întinderea şi profunzimea arsurii I. Supravieţuirea în arsuri depinde doar
de întinderea arsurii
J. Supravieţuirea în arsuri depinde atât de vârsta victimei cât şi de înălţimea acesteia

104. Caracterul vital al unei arsuri:

A. Detectarea funinginei în alveolele pulmonare nu demonstrează caracterul vital al unei arsuri
B. Tromboza vaselor din jurul zonelor arse
C. Flictenele produse după moarte conțin elemente sanguine şi fibrină
D. Detectarea funinginei în căile respiratorii şi în alveole
E. Conţinutul flictenelor tegumentare este format din elemente sanguine şi fibrină
F. Detectarea carboxihemoglobinei în sângele cadavrului
G. Reprezintă faptul că victima a decedat anterior producerii arsurilor
H. Demonstrează faptul că victima trăia în momentul producerii arsurilor
 I. Conţinutul flictenelor tegumentare este format dintr-un lichid clar, în cantitate mică
J. Tromboza vaselor din jurul zonelor arse ajută la formarea fenomenelor inflamatorii

105. Aspectul cadavrelor carbonizate:

A. Atitudinea de pugilist este dată de absenţa ATP-ului muscular şi de deshidratare
B. Fracturi ale calotei craniene şi ale oaselor lungi
C. Aspectul cadavrului este roşietic-maroniu
D. Atitudinea de pugilist este dată de coagularea proteinelor musclare sub acţiunea temperaturii
crescute

E. Fisuri ale tegumentelor

F. Nu se evidenţiază fracturi osoase
G. Tegumentul cadavrului este negricios-maroniu
H. Corpul este în flexie generalizată – atitutidinea de pugilist
I. I. Tegumentele sunt integre, cu zone arse de gradul III
J. Corpul este în relaxare totală, fără rigiditate cadaverică

106. Electrocuţia:
A. Intensitatea curentului electric are importanţă mai mare pentru gravitatea leziunilor
decât tensiunea
B. Pielea are o rezistenţă mică în faţa curentului, aceasta fiind o barieră uşor de depăşit de către
curentul electric
C. Curentul electric alternativ este mai periculos decât cel continuu
D. Curentul electric continuu este mai periculos decât cel alternativ
E. Intensitatea curentului electric are o importanţă minimă comparativ cu tensiunea în
ceea ce priveşte gravitatea leziunilor
F. Conductibilitatea curentului electric în organe este invers proporţională cu cantitatea de apă a
acestora
G. Conductibilitatea curentului electric în organe este direct proporţională cu cantitatea de
apă a acestora
H. Gravitatea leziunilor produse de curentul electric depinde doar de caracteristicile
curentului electric
I. Gravitatea leziunilor produse de curentul electric depinde de caracteristicile curentului electric,
rezistența tegumentului și traseul curentului electric prin corpul victimei
J. Principala barieră în calea curentului electric este pielea, având o rezistenţă mult mai
mare comparativ cu celelalte organe

107. Referitor la trecerea curentului electric prin corpul omenesc, este adevărat:
A. Bucla supero-inferioară presupune intrarea curentului electric la nivelul unei mâini şi ieşirea
obligatoriu la nivelul piciorului controlateral
B. Bucla superioară presupune intrarea curentului electric la nivelul unei mâini şi ieşirea la nivelul
extremităţii cefalice
C. Trecerea curentului electric prin corpul omenesc nu este posibilă, datorită conţinutului de apă
din corpul omenesc
D. Bucla inferioară presupune intrarea curentului electric la nivelul unui membru inferior şi ieşirea la
nivelul extremităţii cefalice
E. Bucla inferioară presupune: curentul electric intră la nivelul unui membru inferior şi iese la
nivelul celuilat
F. Bucla supero-inferioară presupune: curentul intră la nivelul unei mâini şi iese la
nivelul membrelor inferioare
G. Bucla superioară presupune: curentul intră la nivelul unei mâini şi iese la nivelul
celeilalte
H. Trecerea curentului electric prin corpul omenesc se poate face prin mai multe căi
 I. Ultimele două căi (bucla supero-inferioară şi cea inferioară) sunt cele mai periculoase pentru
viaţă
J. Bucla superioară şi cea supero-inferioară) sunt cele mai periculoase pentru viaţă

108. Referitor la aspectele necroptice în electrocuţie, este adevărat:

A. Leziuni produse de curentul electric sunt consecința efectelor mecanice, chimice și
toxice ale acestuia
B. Efectele mecanice se produc ca urmare a proiectării victimei, fiind caracterizate de
traumatisme severe
C. Cele trei categorii de leziuni produse de curentul electric sunt: efectele mecanice,
efectele chimice, efectele termice
D. Efectele chimice se produc adesea ca urmare a căderii victimei, fiind caracterizate de
traumatisme uşoare
E. Efectele chimice presupun edem electrogen la locul de ieşire a curentului electric şi necroză
uscată
F. Curentul electric produce trei categorii de leziuni asupra ţesuturilor şi organelor umane
G. Efectele chimice presupun edem electrogen la locul de intrare a curentului şi necroză
umedă H. Efectele termice constau din transformarea energiei electrice în energie termică cu
producerea
de arsuri
I. Efectele termice constau din transformarea energiei termică în energie electrică cu producerea
de necroze întinse
J. Curentul electric produce două categorii de leziuni asupra ţesuturilor şi organelor umane

109. Hipertermia:
A. Consecinţele hipertermiei sunt, printre altele, rabdomioliza cu leziuni degenerative
ale musculaturii netede
B. Hipertermia este consecinţa unui dezechilibru acut al termoreglării cu diminuarea
termogenezei şi exarcerbarea termolizei
C. Consecinţa principală a hipertermiei este insuficienţa cardiacă
D. Poate să apară in circumstanţe variate
E. Hipertermia apare doar ca urmare a unui accident casnic
F. Consecinţa hipertermiei este insuficienţa renală acută
G. Consecinţa hipertermiei este rabdomioliza cu leziuni degenerative ale musculaturii striate
H. Hipertermia este consecinţa unui dezechilibru acut al termoreglării în condiţii de temperatură
ambientală normală
I. Este consecinţa unui dezechilibru acut al termoreglării în condiţii de temperatură ambientală
crescută
J. Este consecinţa unui dezechilibru acut al termoreglării cu exarcerbarea termogenezei şi
diminuarea termolizei

110. Hipotermia:
A. Hipotermia reprezintă scăderea temperaturii centrale a corpului uman sub 34-35 de
grade Celsius

B. Când temperatura centrală scade la 15 de grade Celsius, mecanismele de termoreglare

sunt depăşite şi se produce deprimarea funcţiilor vitale
C. Băuturile alcoolice, în cantităţi mari, reprezintă un factor de protecţie împotriva frigului
D. Hipotermia reprezintă scăderea temperaturii centrale a corpului uman sub 15 grade Celsius
E. Când temperatura centrală scade la 30 de grade Celsius, mecanismele de termoreglare sunt
depăşite şi se produce deprimarea funcţiilor vitale
F. Hipotermia reprezintă dezechilibrarea procesului de termoreglare, adică termogeneza depăşeşte
 termoliza
G. Băuturile alcoolice, în cantităţi mici, reprezintă un factor de protecţie împotriva frigului
H. Imersia corpului în apă rece este mai puţin severă decât expunerea corpului la frig uscat
I. Hipotermia în imersia corpului în apă rece este mai severă decât expunerea corpului la frig
uscat
J. Hipotermia reprezintă dezechilibrarea procesului de termoreglare în sensul că termoliza
depăşeşte termogeneza

111. Referitor la aspectele necroptice în hipotermie, este adevărat: :

A. Leziunile necroptice in hipotermie sunt specifice
B. Diagnosticul de hipotermie se stabileşte prin coroborarea mai multor date de anchetă şi necroptice
C. La examenul extern, cadavrul este dur cu rigiditate marcată
D. Lividităţile cadaverice sunt de culoare roşie deschisă
E. Culoarea lividităţilor cadaverice este violaceu închis
F. Rigiditatea cadaverică se instalează lent şi durează mai mult timp
G. Rigiditatea cadaverică se instalează rapid şi durează foarte puţin timp
H. Diagnosticul de hipotermie se pune doar pe baza datelor de anchetă
I. La examenul extern, corpul cadaveric este moale, fără rigiditate cadaverică
J. Aspectele necroptice in hipotermie sunt nespecifice

112. Degerăturile: :
A. Degerăturile se produce ca urmare a acţiunii locale a frigului, la temperaturi mai mici de 0 grade
Celsius
B. Degerăturile de gradul I se vindecă fără a lăsa cicatrici
C. Degerăturile de gradul I prezintă roşeaţă şi edem
D. Degerăturile de gradul II se caracterizează prin formarea de flictene, epidermul fiind afectat în
totalitate
E. Degerăturile de gradul III prezintă necroză tegumentară şi a ţesutului celular subcutanat
F. Degerăturile de gradul IV sunt caracterizate de roșeață și edem tegumentare
G. Degerăturile de gradul I prezintă edem şi eritem al pielii, leziunile se vindecă cu formare de
cicatrici
H. Degerăturile prezintă cinci grade de gravitate
I. Degerăturile se produc ca urmare a acţiunii generale a frigului, la temperaturi mai mari de 35 grade
Celsius
J. Degerăturile de gradul II sunt caracterizate de formarea de flictene şi vezicule, epidermul fiind
afectat parţial

113. Este adevărat că:

A. La examenul extern al cadavrului în hipotermie se observă conservarea foarte bună a cadavrului
raportat la intervalul postmortem
B. În hipotermie, la examenul extern aspectul general al corpului este dur cu tegumente aderente
C. În hipotermie, la examenul extern, aspectul general al corpului este dur cu rigiditate marcată
D. Există situaţii de producere a deceselor accidentale în cursul hipotermiei terapeutice
E. Cea mai frecventă cauză de moarte în hipotermie este fibrilaţia ventriculară
F. În hipotermie, la examenul extern al cadavrului, aspectul general al corpului este lăsat, flasc cu
tegumente moi de culoare negricioase
G. Există situaţii de producere a deceselor intenţionate în cursul hipotermiei terapeutice
H. În hipotermie, la examenul extern, aspectul general al corpului este flasc, lăsat cu rigiditate absentă
I. La examenul extern al cadavrului, în hipertemie se observă conservarea foarte bună a cadavrului
raportat la intervalul postmortem
J. Cea mai frecventă cauză de moarte în hipotermie este intoxicaţia prin fum

114. In decesul prin hipertermie, la necropsie se constată:

A. Lividitățile cadaverice sunt bine exprimate
B. Putrefacţia este rapidă
 C. Temperatura corporală rămâne crescută și chiar poate crește după moarte
D. Peteșii hemoragice pe piele și seroase
E. Rigiditatea cadaverică se instalează rapid și dispare repede
F. Lividitățile cadaverice sunt slab exprimate
G. Rigiditatea cadaverică se instalează lent și persistă timp îndelungat
H. Putrefacția este mult întârziată
I. Caracteristic este debutul putrefacției la nivelul feței
J. Temperatura corporală scade foarte rapid după moarte

115. Este adevărat că:

A. La examenul intern al cadavrului, în hipotermie se poate observa disjuncţia suturilor craniene
B. La examenul intern al cadavrului, în hipotermie, la nivelul mucoasei gastrice se pot observa
ulceraţii Vishnevski
C. În hipotermie, ulceraţiile Vishnevski de la nivelul mucoasei gastrice au fost considerate
patognomonice pentru moartea prin hipotermie
D. La examenul intern al cadavrului, în hipotermie, în glandele endocrine şi musculatură se pot
observa leziuni ischemice și necroza Zenker
E. Pentru diagnosticul de hipotermie, un criteriu important este conservarea foarte bună a cadavrului
F. La examenul intern al cadavrului, în hiportermie, în glandele endocrine şi musculatură se poate
observa necroza de colicvaţie
G. La examenul intern al cadavrului, în hipertermie la nivelul mucoasei gastrice se pot observa
ulceraţii Vishnevscki
H. La examenul intern al cadavrului, în hipertermie se poate observa disjuncţia suturilor craniene
I. Conservarea foarte bună a ţesuturilor cadavrului reprezintă un criteriu de diagnostic important
pentru hipertermie
J. În hipertermie, ulceraţiile Vishnevki de la nivelul mucoasei gastrice au fost considerate
patgnomonice pentru moartea prin hipertermie

116. În fulgerație:
A. Eritemul arborescent este localizat numai la nivelul epidermului și persistă timp de cîteva ore
B. Leziunile se produc prin: efectul direct al trecerii curentului electric prin corpul victimei,
temperatura înaltă și presiunea mare cauzată de dislocarea brutală a unui volum mare de aer
C. Victima poate suferi traumatisme mecanice prin proiectare de obiectele sau suprafețele din jur
D. Semnul caracteristic este eritemul arborescent, sub formă de frunză de feriga
E. Eritemul arborescent este vizibil pe tegument la locul de intrare a curentului
F. Leziunile se datorează doar temperaturii crescute
G. Se pot produce leziuni prin opărire
H. Eritemul arborescent rezistă pe tegumentul victimei timp îndelungat
I. Efectul caracteristic este necroza de colicvație la nivelul tegumentului
J. Eritemul arborescent este profund până la os

117. Fulgeraţia:
A. Marca electrică este reprezentată de un eritem arborescent (frunză de ferigă)
B. Constă în apariţia leziunilor produse în urma energiei electrice artificiale
C. Rigiditatea cadaverică se instalează şi dispare rapid
D. Leziunile se pot produce prin efectul indirect al curentului electric casnic asupra corpului uman
E. Rigiditatea cadaverică se instalează lent şi persistă mult timp
F. Leziunile se pot produce prin efectul direct al trecerii curentului electric prin corpul victimei
G. De cele mai multe ori,victima este lovită indirect de fulger, în partea inferioară a trunchiului
H. De cele mai multe ori, victima este lovită direct de fulger în partea superioară a trunchiului sau la
nivelul capului
I. Determină leziuni prin acțiunea energiei electrice natural
J. Marca electrică reprezentată de o echimoză arborescentă (frunza de ficus)

118. Referitor la hipotermie, este adevărat că:

A. Viteza crescută a vântului protejează față de hipotermie
 B. Determină creșterea nevoilor metabolice și a consumului de oxigen
C. Copii cu vârstă mică sunt mai rezistenți la hipotermie decât adulții
D. Prima reacție de apărare față de frig este frisonul
E. Cel mai frecvent este accidentală
F. Trombembolismul se poate produce ca urmare a creșterii rapide a temperaturii corporale a
victimei
G. După o perioadă de supraviețuire, victima poate deceda datorită infecțiilor pulmonare sau
trombembolismului
H. Nivelului catecolaminelor scade
I. Frisonul se produce în stadiul terminal al hipotermiei, când mecanismele de termoreglare sunt
depășite
J. Cea mai frecventă cauză de deces imediat este fibrilația ventriculară

119. În cazul opăririi:

A. Gravitatea leziunilor nu depinde de sensibilitatea tegumentului în zona lezată
B. Carbonizarea se poate produce doar în cazul în care agentul cauzal este un metal topit
C. Lipsesc depunerile de funingine pe tegumentul victimei
D. Gravitatea leziunilor este invers proporțională cu durata contactului cu lichidul fiebinte
E. Gravitatea leziunilor este invers proporțională cu temperatura lichidului cauzal
F. Dacă lichidul fierbinte se scurge, leziunile apar sub formă de dâre
G. De regulă se produce carbonizarea victimei
H. Pot fi găsite urme de lichid impregnate în hainele victimei
I. Zona afectată poate fi bine delimitată, indicând nivelul până la care a acționat lichidul fierbinte
J. Zonele arse sunt acoperite de funingine

120. Accidentele de trafic rutier:

A. Leziunile produse în cadrul accidentelor de trafic rutier sunt reprezentate de fracturi,
excoriaţii, echimoze, intoxicaţie cu alcool etilic
B. Accidentele rutiere nu sunt responsabilite de mortalitate
C. Leziunile produse în cadrul accidentelor de trafic rutier sunt variabile, fiind dependente de
circumstanțele de producere
D. Mecanismele simple ale pietonilor sunt lovirea, căderea, împuşcarea
E. Mecanismele complexe sunt rar întâlnite în cazuistică, fiind obligatoriu asocierea a doar două
dintre mecanismele simple
F. La pietoni, cel mai adesea se produce mecanismul de lovire urmat de proiectarea victimei
G. Accidentele de trafic rutier constituie o cauză de deces rară conform statisticilor
H. La pietoni, mecanismele simple sunt lovirea, proiectarea, călcarea, comprimarea, târârea
I. Determină cel mai mare număr de decese dintre accidentele de trafic
J. La pietoni, mecanismele complexe se produc prin combinarea mecanismelor simple, fiind cele mai
frecvente întâlnite

121. Leziunile pietonilor produse prin mecanism de lovire-proiectare:

A. Dacă lovirea primară are loc deasupra centrului de greutate al corpului, se produce proiectarea
victimei pe capota vehiculului
B. Leziunile primare sunt: echimoze, hematoame, leziuni de necroză, explozii craniene, plăgi,
fracturi
C. Dacă lovirea primară are loc deasupra centrului de greutate al corpului, victima este
proiectată direct pe şosea
D. Localizarea leziunilor primare la pietoni depinde de înălţimea victimei, respectiv de înălţimea
vehiculului
 E. Leziunile produse nu sunt dependente de viteza autovehiculului
F. Cele mai frecvente leziuni primare sunt: echimoze, hematoame, excoriaţii, plăgi, fracturi
G. Dacă lovirea primară are loc sub centrul de greutate al corpului se produce proiectarea
victimei pe capota vehiculului (basculare)
H. Înălţimea victimei sau înălţimea vehiculului nu au importanță pentru localizarea leziunilor
I. Leziunile primare ale pietonilor sunt localizate la nivelul membrelor inferioare, şoldului,
abdomenului, toracelui, membrelor superioare sau capului
J. Dacă lovirea primară are loc sub centrul de greutate al corpului victima este proiectată direct
pe şoşea.

122. În cazul pietonilor:

A. La examenul extern al victimei nu se constată leziuni traumatice
B. Comprimarea se produce atunci când corpul victimei este presat între vehicul şi şoşea sau
între vehicul şi un obiect staţionar
C. În călcare, se poate produce pe corpul victimei o amprentă marker ce ajută în
identificarea vehiculului implicat în accident
D. Comprimarea se produce prin aruncarea victimei pe şosea
E. Leziunile interne în călcarea de un vehicul sunt de gravitatea redusă
F. Călcarea de un vehicul reprezintă situaţia în care victima este comprimată
G. Călcarea de un vehicul reprezintă situaţia în care roata în mişcare a unui vehicul trece peste corpul
victimei
H. La examenul extern al victimei se constată leziuni traumatice de gravitate variabilă
I. În călcare, comparativ cu leziunile interne severe, leziunile externe sunt de gravitate redusă
J. Leziunile produse în călcare nu pot ajuta niciodată la identificarea vehiculului implicat în accident

123. Fractura whiplash:

A. Mecanismul de producere a fracturii în whiplash este ca urmare a accelerării bruşte
B. Se poate produce atât la șofer cât și la pasagerul de pe locul din dreapta-față
C. Mecanismul de producere a fracturii whiplash este: urmare a frânării bruşte, se
produce deplasarea capului brutal spre anterior şi apoi spre posterior
D. Prezenţa tetierelor reprezintă un factor agravant în producerea fracturii în lovitură de bici
E. În fractura whiplash deplasarea extremităţii cefalice este iniţial spre posterior şi ulterior spre
anterior
F. Fractura în whiplash se produce prin hiperextensia urmată de hiperflexia coloanei vertebrale
cervicale
G. Se produce prin hiperflexie urmată de hiperextensie a coloanei cervicale
H. Frecvenţa sa fracturii este redusă prin prezenţa tetierelor
I. Este localizată la nivelul coloanei vertebrale cervicale
J. Fractura în whiplash se produce prin hiperextensia brutală a coloanei vertebrale toraco-lombare

124. Referitor la leziunile de proiectare ale pietonului lovit de un vehicul:

A. Gravitatea leziunilor este direct dependentă de natura obiectelor înconjurătoare
B. Gravitatea leziunilor este direct proporţională cu viteza autovehiculului
C. De regulă, nu interesează organe vitale
D. Localizarea lor depinde de talia pietonului şi de înălţimea vehiculului
E. Gravitatea leziunilor nu este dependentă de viteza autovehiculului
F. Caracteristice sunt excoriaţiile liniare, paralele între ele, situate pe suprafeţe corporale mari
G. Leziunile de proiectare apar de regulă pe partea opusă celei unde se face lovirea
H. Leziunile produse prin proiectare mai sunt denumite şi leziuni secundare
I. Sunt mai puţin grave decât cele de lovire
 J. Cercetarea la faţa locului nu oferă informaţii ajutătoare medicului legist

125. Leziunile ocupantului locului din faţă dreapta:

A. Ocupantul locului din dreapta faţă este considerat a fi cel mai vulnerabil (locul mortului)
B. Ocupantul locului din dreapta poate suferi leziuni similare cu cele ale șoferului, cu excepția
leziunilor produse de volan și pedale
C. Purtarea centurii de siguranţă reprezintă un factor protector
D. Gravitatea leziunilor ocupantului locului din faţă dreapta este mai importantă decât cea a şoferului
E. Dacă nu poartă centură de siguranţă, ocupantul locului din faţă dreapta poate fi proiectat prin
portieră sau prin parbriz
F. Gravitatea leziunilor ocupantului locului din faţă dreapta este mai puţin severă decât cea a
şoferului
G. Leziunile ocupantului locului din faţă dreapta sunt situate doar la nivelul extremităţii cefalice
H. Nu se poate produce proiectarea ocupantului locului din faţă dreapta
I. Locul din faţă dreapta este considerat a fi unul dintre locurile sigure din interiorul unui autovehicul
J. Purtarea centurii de siguranţă poate fi un factor de risc în gravitatea leziunilor

126. Leziunile produse de centura de siguranţă:

A. Centura de siguranţă poate acţiona ca un laţ traumatic lasupra gâtului în cazul copiilor
B. Prin flexia brutală deasupra centurii de siguranţă se pot produce fracturi ale coloanei vertebrale
dorsale sau lombare
C. Centura de siguranţă poate determina leziuni marker
D. Centura de siguranţă are rolul de a împiedica ejectarea victimei din vehicul
E. Folosirea centurii de siguranţă a redus mortalitatea în cadrul accidentelor rutiere
F. Leziunile produse de centura de siguranţă nu sunt specifice şi nu au valoarea orientativă asupra
locului ocupat de victimă în autovehicul
G. Centura de siguranţă prezintă un factor de risc a gravităţii leziunilor din cadrul accidentelor rutiere
H. Folosirea centurii de siguranţă nu a redus mortalitatea în cadrul accidentelor rutiere
I. Gravitatea leziunilor este direct proporţională cu tipul de centură de siguranţă aflată în dotarea
vehiculului
J. Prin folosirea centurii de siguranţă se poate produce fractura whiplash a coloanei vertebrale
cervicale

127. Leziunile motocicliştilor:

A. Leziunile secundare în accidentele de motocicletă sunt cele mai grave, acestea determinând
decesul victimei
B. Traumatismele cranio-cerebrale sunt frecvent leziuni secundare
C. Leziunile primare sunt caracterizate de leziunile situate la nivelul membrelor inferioare
(echimoze, excoriaţii, plăgi, fracturi)
D. Leziunile primare ale motocicliştilor sunt cauzate de primul impact cu un alt vehicul sau cu un
obstacol de pe drum
E. Accidentele de motocicletă au o gravitate mai mare decât în cazul accidentelor de maşini
F. Accidentele de motocicletă sunt mai puţin grave decât accidentele de maşini
G. Leziunile primare ale motocicliştilor sunt cauzate de proiectarea victimei pe şoşea
H. Leziunile secundare din cadrul accidentelor de motocicletă sunt mai puţin grave decât leziunile
primare
I. Leziunile primare ale motocicliştilor sunt caracterizate de traumatisme cranio-cerebrale, fracturi
craniene, leziuni ale organelor interne
J. Leziunile primare sunt localizate la nivelul extremităţii cefalice

128. Accidentele aviatice:

A. Obiectivul principal al expertizei medico-legale este de identificare a victimelor
B. Activitatea de cercetare a unei catastrofe aviatice este multidisciplinară
C. Identificarea cadavrelor se face prin mai multe metode
D. Leziunile rezultate prin accidentele aviatice, de regulă sunt de gravitate foarte mare
E. Cadavrele rezultate în urma accidentelor aviatice, de cele mai multe ori sunt carbonizate şi
mutilate
F. Identificarea cadavrelor se poate face doar prin identificare genetică
 G. Leziunile rezultate în accidentele aviatice, de regulă, nu sunt foarte grave
H. Cadavrele rezultate în urma accidentelor aviatice, de regulă sunt integre, bin conservate
I. Obiectivul principal al expertizei medico-legale în accidentele aviatice este de stabilire a cauzei
decesului
J. Activitatea de cercetare a unei catastrofe aviatice este limitată doar la prezenţa echipei de prim
ajutor

129. În accidentele rutiere:

A. Ca urmare a târârii se produc pe tegument excoriaţii liniare, paralele între ele, dispuse pe suprafaţe
întinse
B. Leziunile suferite de pietoni se pot produce prin mecanisme simple- lovire, proiectare, călcare,
comprimare, târîre
C. La pietoni este importantă măsurarea distanţei de la călcâi până la leziunea primară
D. Călcarea de un vehicul este situaţia în care roata în mişcare a unui vehicul trece peste corpul sau
un segment corporal al victimei
E. La pietoni, măsurarea distanţei de la călcâi până la leziunea primară ajută pentru a estima
înălţimea vehiculului ce a fost implicat în producerea accidentului
F. Ca urmare a basculării pe capotă se produc pe tegument excoriaţii liniare, paralele între ele,
dispuse pe suprafeţe întinse
G. Măsurarea distanţei de la câlcâi până la leziunea primară nu are importanţa
H. Măsurarea distanţei de la câlcâi până la leziunea primară ajută pentru a estima distanţa de frânare
a autovehiculului
I. Leziunile suferite de pietoni se pot produce numai în caz de stări de ebrietate ale pietonului
J. Călcarea de un vehicul este situaţia în se produce proiectarea victimei

130. Referitor la lovirea pietonului de către vehicul în accidentele rutiere, este adevărat:
A. Ca urmare a lovirii, se produc leziuni la nivelul membrelor inferioare, șoldului, abdomenului,
toracelui, membrelor sau capului
B. Pietonul este lovit cu partea cea mai proeminentă a vehiculului care, în lovirea cu partea frontală a
mașinii, este, de regulă, bara de protecție
C. Localizarea leziunilor de lovire depinde de înălțimea victimei și înălțimea vehiculului
D. Ca urmare a lovirii se produc: echimoze, hematoame, excoriații, plăgi, fracturi închise sau deschise
E. Leziunile de lovire apar la nivelul membrelor inferioare, frecvent la nivelul gambei dacă victima
este o persoană adultă sau la nivelul șoldului, abdomenului, toracelui, membrelor superioare sau
capului când victima este un copil sau un adult de talie mică
F. Localizarea leziunilor depinde de strada pe care are loc accidentul
G. Viteza vehiculului şi particularităţile victimei nu influenţează severitatea leziunilor
H. În lovirea la nivel cranio-cerebral,leziunile apar întotdeauna în vertex
I. Lovirea primară a pietonului se realizează cu parbrizul
J. Lovirea simplă este cea mai rară situaţie întâlnită în cadrul accidentelor rutiere

131. Referitor la leziunile produse la ocupanţii autovehiculelor, este adevărat:

A. Ocupanții locurilor din spate suferă, de regulă, cele mai grave leziuni
B. Leziunile ocupanţilor autovehiculului nu depind de tipul de impact
C. Gradul de distrugere al vehiculului este de cele mai multe ori invers proporţional cu
severitatea leziunilor
D. Viteza autovehiculului nu influenţează leziunile ocupanţilor
E. Leziunile ocupanţilor autovehiculului depind de poziţia ocupată în vehicul
F. Leziunile ocupanţilor autovehiculului depind de tipul de impact
G. Gradul de distrugere al vehiculului este de cele mai multe ori direct proporţional cu
severitatea leziunilor
H. Ocupanții locurilor din spate sunt protejați de spătarele scaunelor din față
I. Leziunile depind de viteza autovehiculului
J. Leziunile ocupanţilor autovehiculului nu depind de poziţia ocupată în vehicul
132. Este adevărat cu privire la leziunile suferite de șoferul mașinii în cadrul unui accident rutier:
A. În impactul frontal, corpul şoferului se deplasează în lateral, fără a se produce leziuni
B. Prin fixarea mâinilor pe volan se pot produce plăgi împuşcate între degetele 1 şi 2 ale
mîinilor şoferului
C. Prin fixarea mâinilor pe volan se pot produce fracturi ale oaselor membrelor superioare, mai ales
ale antebraţelor
D. Membrele inferioare pot suferi leziuni prin lovirea genunchilor de bord
E. Prin presarea puternică a pedalelor de comandă se pot produce arsuri la nivelul picioarelor
F. Prin fixarea mâinilor pe volan se pot produce plăgi contuze între degetele 1 şi 2 ale mâinilor
şoferului
G. Prin fixarea mâinilor pe volan se pot produce fracturi ale oaselor membrelor inferioare
H. Membrele inferioare pot suferi leziuni prin lovirea toracelui de volan
I. În impactul frontal, corpul şoferului se deplasează spre anterior, suferind leziuni la
diferite niveluri
J. Prin presarea puternică a pedalelor de comandă se pot produce fracturi ale oaselor
membrelor inferioare

133. Este adevărat că:

A. În accidentele de motocicletă, leziunile primare sunt cele rezultate din ciocnirile frontale
sau laterale de un obstacol sau de un alt vehicul
B. În accidentele de motocicletă, leziunile secundare sunt cele rezultate în urma proiectării
victimei sau derapaj cu rostogolire
C. Fractura whiplash se poate produce atât la șofer cât și la pasagerul de pe locul din față dreapta
D. Fractura whiplash nu are potențial tanatogenerator
E. Sindromul Whiplash se întâlneşte doar în accidentele feroviare
F. Fractura Whiplash se produce prin mecanism de acceleraţie-deceleraţie
G. În accidentele de motocicletă, leziunile primare sunt cele rezultate în urma proiectării victimei
sau derapaj cu rostogolire
H. Fractura Whiplash se întâlneşte, cel mai frecvent, în accidentele rutiere cu mişcări forţate de
flexie-extensie ale coloanei cervicale
I. În accidentele de motocicletă, leziunile secundare sunt cele rezultate din ciocnirile frontale sau
laterale de un obstacol sau de un alt vehicul
J. Sindromul Whiplash este un complex de leziuni produse prin mecanism de călcare-târâre

134. În accidentele de tren:

A. În cazul ciocnirii a două trenuri, pasagerii suferă leziuni severe, dispuse pe întreg corpul
B. În cazul lovirii pietonilor de către tren, leziunile rezultate sunt grave cu fragmentarea corpului şi
antrenarea fragmentelor pe distanţe mari
C. Lezarea pasagerilor poate rezulta în urma coliziunii dintre două trenuri sau deraierea unui tren
D. După căderea dintr-un tren în mișcare, victima se poate rostogoli pe planul de contact, suferind
leziuni pe întreg corpul
E. Căderea pasagerilor din tren poate fi atât accidentală cât şi prin heteropropulsie
F. În cazul lovirii de către tren, leziunile victimei sunt, de regulă, ușoare
G. În cazul cicnirii dintre două trenuri, pasagerii suferă doar traumatisme cranio-cerebrale
H. Căderea pasagerilor din tren se poate face doar sub influenţa băuturilor alcoolice
I. Lezarea pasagerilor poate rezulta doar în urma conflictelor dintre pasageri în interiorul vagoanelor
J. În cazul lovirii de către tren, corpul victimei este fragmentat dacă se rostogolește pe peron

135. Leziunile suferite de pietoni în accidentele de trafic rutier:

A. Se pot produce prin lovirea pietonului la nivelul membrelor inferioare cu bara de protecție a
mașinii
B. Excoriațiile produse prin târâre imită aspectul de „perie” (multiple, liniare, paralele, pe o suprafață
mare)
C. Pot fi rezultatul unor mecanisme simple sau complexe
 D. Un exemplu de mecanism complex pentru producerea leziunilor este lovire urmată de căderea şi
călcarea victimei
E. Leziunile produse prin mecanisme complexe (ex.: lovire urmată de proiectare) se produc mai
frecvent decât mecanismele simple (ex.: târâre)
F. Un exemplu de mecanism complex este călcarea, cu leziuni simple la examenul extern şi leziuni
grave la examenul intern
G. Ce mai frecvent mecanism de producere a leziunilor este târârea
H. Un exemplu de mecanism complex pentru producerea leziunilor este lovirea, cu producerea unei
fracturi în formă de fluture
I. În comprimare, leziunile externe sunt mai grave decât cele interne
J. Un pieton copil nu poate fi lovit niciodată de un autovehicul la nivelul extremităţii cefalice

136. Leziunile produse pasagerilor implicaţi într-un accident de trafic:

A. Lipsa tetierei poate determina leziuni de tip „whiplash”
B. Prin fixarea picioarelor pe pedale, pot apărea fracturi la nivelul membrelor inferioare ale şoferului
C. Pasagerii de pe scaunele din spate suferă leziuni mai puţin grave prin plasarea mâinilor pe scaunele
capitonate
D. Prin fixarea mâinilor pe volan, șoferii pot suferi leziuni în spaţiul 1 inter-digital
E. Pasagerul din dreapta faţă poate suferi leziuni prin lovirea genunchilor de bord
F. Sunt mai grave la pasagerii din spate, comparativ cu pasagerul din dreapta faţă
G. Pasagerul din față-dreapta suferă leziuni la nivelul extremităţii cefalice cel mai des prin lovirea de pilierul
din stânga
H. Purtarea centurii de siguranţă previne producerea lovirii cu mâinile de bord
I. Şoferul suferă cele mai grave leziuni, deoarece plasează în tensiune membrele superioare şi inferioare
J. În impactul lateral există riscul ca pasagerii din spate să fie proiectat prin parbriz

137. Leziunile produse pietonilor, în cadrul accidentelor de trafic rutier:

A. Pietonul adult înalt poate fi lovit şi la nivelul trunchiului dacă maşina este de tip camion
B. Călcarea pietonului se poate produce doar dacă acesta a fost anterior proiectat pe carosabil
C. Localizarea leziunii de lovire primară este importantă pentru stabilirea tipului de maşină implicată
în accident
D. După lovire, pietonul poate suferi leziuni de proiectare, acestea fiind cele mai grave
E. În urma lovirii cu bara de protecţie, pietonii pot suferi leziuni cu sau fără soluţie de continuitate
F. Pietonii copii sunt loviţi cel mai des sub centrul de greutate
G. Leziunile produse prin proiectare apar pe aceeaşi parte pe care a avut loc impactul primar
H. La copii nu se pot produce fracturi după impactul primar
I. Dacă victima este înaltă, iar autovehiculul este tot înalt, nu se poate produce bascularea
J. Călcarea pe torace determină eviscerarea organelor abdominale prin creşterea presiunii
intraabdominale

138. Referitor la intoxicaţia cu ciuperci este adevărat că:

A. Intoxicaţia cu ciuperci este favorizată de necunoaşterea speciilor comestibile
B. Ciupercile din specia Amanita Phalloides au toxicitate redusă
C. Intoxicaţia cu ciuperci este favorizată de modificarea proprietăţilor ciupercilor comestibile
D. Toxicitatea ciupercilor din specia Amanita Phalloides scade prin fierbere
E. Cea mai toxică este specia Amanita Phalloides
F. Intoxicaţia cu Amanita Phalloides are o perioadă de incubaţie scurtă
G. Datorită perioadei de incubaţie scurtă a intoxicației cu ciuperci din specia Amanita
Phalloides,gravitatea simptomelor este redusă
H. Toxicitatea ciupercilor din specia Amanita Phalloides nu se modifică prin fierbere
I. Intoxicaţia cu ciuperci nu este favorizată de modificarea proprietăţilor ciupercilor
comestibile
J. Intoxicaţia cu Amanita Phalloides are o perioadă de incubaţie lungă
139. În intoxicaţia cu ciuperci:
A. Victima decedează prin insuficienţă hepato-renală
B. Primele simptome apar după circa 6-15 ore de la consum
C. Victima decedează prin hemoragie digestivă
D. Primele simptome constau în tulburări gastro-intestinale uşoare spre moderate
(dureri abdominale, vomă, diaree, constipaţie, transpiraţii)
E. Primele simptome apar tardiv, circa la 1 săptămână de la consum
F. La necropsie se pot constata necroză hepatică zonală sau totală, semne de glomerulonefrită
toxică
G. Primele simptome constau în tulburări gastro-intestinale severe (dureri abdominale, vomă, diaree
hemoragică sau constipaţie)
H. Treptat, apar convulsii și se instalează coma
I. În simptomatologie nu apar niciodată convulsii sau comă
J. Aspectele necroptice sunt total absente

140. Referitor la intoxicaţia cu ciuperci este adevărat:

A. Speciile care determină simptome precoce sunt, de obicei, mai puţin otrăvitoare
B. Simptomatologia este caracterizată de mai multe sindroame
C. Sindroamele disulfiram, anticolinergic şi gastroenteric au mortalitate rară
D. Ciupercile cu toxicitate întârziată determină frecvent intoxicații letale
E. Sindromul falloidian determină mortalitate de 50%
F. Simptomatologia în intoxicaţia cu ciuperci este complet nespecifică
G. Speciile care determină simptome precoce determină frecvent intoxicații letale
H. Sindromul falloidian prezintă mortalitate de 100%
I. Sindroamele disulfiram, anticolinergic şi gastroenteric sunt cu mortalitate ridicată şi frecventă
J. Ciupercile cu toxicitate întârziată sunt cele mai puţin otrăvitoare

141. În intoxicația cu ciuperci:

A. Sindromul halucinogen: victima vede puncte colorate strălucitoare, striaţii care se deplasează, are
mortalitate rară
B. Sindromul gastroenteric: simptomele pot dura până la 1 săptămână
C. Sindromul disulfiram: mai este denumit de tip antabuz şi sunt implicate ciupercile care produc
intoxicaţie în asociere cu etanol
D. Sindromul helvelian este produs de unele specii Gyromitra esculenta, care poate produce anoxie
severă de transport, cu mortalitate de 15-40%
E. Sindromul anticolinergic: debut 1-2 ore postingestie cu mortalitate rară
F. Sindromul helvelian este produs de speciile Amanita Virosa, ce determină citoliză hepatică cu o
mortalitate rară
G. Sindromul gastroenteric mai este denumit de tip antabuz şi simptomele durează până la 1 zi
H. Sindromul disulfiram sau muscarinic, în care bolnavul vede puncte colorate, strălucitoare, striaţii
care se deplasează, are mortalitate rară
I. Sindromul anticolinergic are debut 3-4 zile postingestie și mortalitate ridicată
J. Sindromul halucinogen, mai este denumit tip antabuz şi sunt implicate ciupercile care produc
intoxicaţie în asociere cu etanol

142. Referitor la înțepătura de paianjen și scorpion este adevărat că:

A. Înţepătura de scorpion produce semne locale de inflamație
B. În România se găsesc doar specii mici de scorpioni
C. Veninul Văduvei Negre conţine un număr mare de peptide care produc blocarea transmiterii
neuro-musculare
D. Înțepătura scorpionilor care trăiesc în România poate fi fatală numai în cazuri rare, la copii
E. Înțepătura de scorpion produce simptome generale ca: astenie marcată, insuficienţă respiratorie,
cianoză, dispnee mergînd pînă la apnee (la copii), hipertensiune arterială
F. Paianjenul Văduva Neagră trăiește doar pe crestele înalte ale munților
G. Local, înţepătura de paianjen produce necroză de colicvație
H. Înțepătura paianjenului Văduva Neagră nu poate determina decesul victimei, indiferent de vârsta
 acesteia
I. Înţepătura de scorpion produce la nivel local arsură şi necroză de colicvaţie
J. Veninul Văduvei Negre conţine un număr mare de lipide

143. Referitor la paianjenul Văduva Neagră, este adevărat că:

A. Doar femela este veninoasă
B. Veninul văduvei negre conţine peptide ce determină blocaj al transmiterii neuro-musculare
C. Înțepătura văduvei negre este periculoasă este letală pentru copii cu greutate sub 15 kg
D. Produce la nivel sistemic crampe şi rigiditatea musculaturii abdomenului şi toracelui
E. Din punct de vedere medico-legal, moartea prin înţepătura Văduvei Negre este violentă
F. Doar masculul este veninos
G. Înțepătura Văduvei Negre este letală numai pentru adulţi
H. Din punct de vedere medico-legal, moartea prin înţepătura Văduvei Negre este patologică
I. Veninul Văduvei Negre conţine peptide ce favorizează transmiterea neuro-musculară
J. Văduva Neagră produce la nivel local crampe şi relaxare musculară a abdomenului şi a
toracelui

144. Referitor la muşcătura de şarpe este adevărat:

A. Doza letală de venin pentru un copil de până la 30 kg sau pentru un adult cu teren alergic
este de circa 0,55mg/kg corp
B. Veninul este un amestec de proteine
C. Gravitatea intoxicaţiei depinde de zona afectată
D. În România, singurul şarpe veninos periculos pentru om este Vipera Berus
E. În toată lumea se estimează că doar 300 de specii sunt veninoase
F. Veninul este un amestec de proteine și carbohidrați
G. Veninul este un amestec de grăsimi
H. Gravitatea intoxicaţiei nu depinde zona afectată
I. Doza letală de venin pentru un copil de până la 30 kg sau pentru un adult cu teren alergic
este de circa 0,1g/kg corp
J. În România singurul şarpe veninos ce nu este periculos pentru om este şarpele cu clopoţei
145. Referitor la muşcătura produsă de Vipera Berus, este adevărat:
A. Moartea prin muşcătura de şarpe este violentă din punct de vedere medico-legal
B. Aspectele necroptice constau în: la nivelul rinichiului se constată hemoragii şi necroză, semne de
degenerare hepatică şi semne de degenerare a SNC -ului şi a măduvei spinării
C. Ca şi semne locale, apar două excoriaţii de dimensiuni mici situate la 7mm distanță una de cealaltă
D. Gravitatea intoxicaţiei este dată de numărul de muşcături
E. Gravitatea intoxicaţiei este mai mare la persoanele alergice
F. Aspectele necroptice sunt absente
G. Ca şi semne locale, apar două echimoze de dimensiuni mari situate la distanţă mare una de
cealaltă
H. Terenul alergic al victimei nu influenţează gravitatea intoxicaţiei
I. Moartea prin muşcătura de şarpe este patologică din punct de vedere medico-legal
J. Numărul de muşcături nu influenţează gravitatea intoxicaţiei
146. Referitor la înţepăturile de insecte (albine, viespi, furnici) este adevărat:

B. Gravitatea intoxicaţiei nu poate fi influențată de toxicitatea veninului

C. Numărul de înţepături nu influenţează gravitatea intoxicaţiei

G. Albinele, viespile şi furnicile aparţin ordinului Clymenoptera

 H. Albinele, viespile şi furnicile aparţin ordinului Hymenoptera
I. Veninul conţine un număr mare de lipide fără efecte toxice
J. Vârsta victimei nu influenţează gravitatea intoxicaţiei

147. Este adevărat că:

A. Înţepăturile de albine nu pot produce reacţii anafilactice, albina nefiind alergenă
B. Albinele fac parte din ordinul Phoenix

C. Înțepăturile de albine determină deces, cel mai frecvent, prin traumatism cranio-cerebral
D. Înțepăturile de albine nu pot determina deces
J. Dacă locul înţepăturii este endobucal, victima decedează întotdeauna prin insuficiență renală acută

148. Referitor la mușcătura de șarpe este adevărat că:

B. Vârsta victimei nu este relevantă pentru gravitatea intoxicației

C. Gravitatea intoxicaţiei depinde zona afectată
D. Copiii sunt mai rezistenți decât adulții față de mușcătura de șarpe
E. Gravitatea simptomatologiei este mai mare la persoanele alergice
F. Veninul de șarpe este un amestec de carbohidrați
G. În România nu trăiesc șerpi veninoși periculoși pentru om

J. Veninul este un amestec de lipide

149. Referitor la intoxicația cu ciuperci este adevărat că:

A. Diagnosticul de laborator în intoxicaţia cu ciuperci este important în diagnosticarea intoxicaţiei
B. Morfopatologic, în intoxicaţia cu ciuperci, la nivel hepatic se poate evidenţia
degenerescenţă dantelată

D. În intoxicaţia cu Amanita Phalloides, morfopatologic se evidenţiază lividităţi cadaverice de

culoare fucsia NU!!

F. Ciupercile din specia Amanita Phalloides nu pot determina decesul victimei

 H. Diagnosticul de laborator în intoxicaţia cu ciuperci nu este de rutină
J. În intoxicaţia cu ciuperci, morfopatologic se constată leziuni de degerături în majoritatea
organelor

150. Tanatologia se ocupă:

A. Cu studiul fenomenelor toxicologice din organism
B. Cu studiul modificărilor morfologice şi biologice care se derulează după moartea
organismului
C. Cu studiul fenomenelor biologice consecutive încetării funcţionării diverselor ţesuturi şi organe
D. Cu aprecierea numărului de zile de îngrijiri medicale pentru vindecar
E. Cu studiul mecanismelor de producere a leziunilor traumatice
F. Cu stabilirea mecanismului etiopatogenic a morţii
G. Cu studiul clinic şi patogenic al stărilor de la debutul vieții vieții
H. Cu stabilirea felului morții și a datei de producere a acesteia
I. Cu studiul modificărilor morfologice şi biologice care se derulează înainte de moartea
organismului
J. Cu studiul clinic şi patogenic al stărilor terminale

Principala manifestare fiziopatologică a morţii este anoxia:

E. Datorită rezistenţei egale la anoxie a tuturor ţesuturilor şi organelor, moartea evoluează ca un

proces rapid, care distruge în același timp, toate organele și țesuturile
F. Neuronii din măduva spinării fiind mai vechi filogenetic, rezistă 24 – 36 de ore la anoxie MINUTE
G. Neuronii din scoarţa cerebrală rezistă circa 3 - 5 minute la anoxie
H. Organele cele mai vulnerabile la anoxie sînt cele mai puțin diferenţiate şi care sunt mai vechi din
punct de vedere filogenetic (ex. paleocortexul)
I. Rezistența la anoxie a neocortexului este mai mare decât a paleocortxului, având în vedere
dezvoltarea diferită pe scara filogenetică PALEO ARE REZISTENTA MAI MARE DEOARECE
ESTE MAI PUTIN COMPLEX
J. Neuronii din scoarţa cerebrală nu rezistă deloc la anoxie datorită absenței rezervelor cerebrale
de oxigen

Una dintre manifestările fiziopatologice ale morţii este anoxia cerebrală :

D. Neuronii corticali cerebrali rezistă circa 30 - 60 minute la anoxie, permițând resuscitarea

cardiorespiratorie
E. Neuronii corticali cerebrali rezistă circa 3-5 minute la anoxie
F. Nucleii pontini rezistă 60 – 90 de minute la anoxie, datorită apariției lor tardive în scara
 filogenetică

H. Rezistenţa crescută a neuronilor scoarţei cerebrale la anoxie este dată de faptul că intensitatea
metabolismului cortical este cu 50% mai mică decît a substanţei albe
I. Celula nervoasă se caracterizează prin nevoi energetice scăzute, consum scăzut de oxigen şi o
toleranţă mare la anoxie
J. Neuronii au rezerve foarte mari de oxigen, care poate fi valorificat în condițiile anoxiei, pentru
metabolismul celular

Postmortem, rezistența neuronilor la anoxie este diferită:

C. Nucleii pontini rezistă 90 - 120 de minute la anoxie, datorită apariției lor tardive în scara
filogenetică
D. Neuronii corticali cerebrali rezistă circa 3-5 minute la anoxie
E. Pe plan clinic, după 30 - 60 minute, dispar procesele conştiente, asociaţiile şi reflexele
condiţionate
F. Neuronii corticali cerebrali rezistă circa 45 - 60 minute la anoxie, permițând resuscitarea
cardiorespiratorie
G. Rezistenţa crescută a neuronilor scoarţei cerebrale la anoxie este dată de faptul că intensitatea
metabolismului cortical este cu 30% mai mică decît a substanţei albe

J. Pe plan clinic, după 60 - 90 de minute apar alterări în centrii rombencefalici, ceea ce duce la
dispariţia reflexelor corneene, pupilare și bulbare

Postmortem, sunt afectate de anoxie și alte țesuturi sau organe – mușchii striați și netezi:
A. Mușchii striați și netezi sunt mai rezistenți la anoxie decât celulele nervoase
B. Muşchii netezi intestinali îşi păstrează reactivitatea până la 2 ore
C. Activitățile celulare care persistă pe intervale mai mari de timp după încetarea funcţiei cerebrale în
ţesuturile mai puţin diferenţiate filogenetic, sunt grupate generic sub denumirea de fenomene
intravitale POSTVITALE

F. Muşchii netezi intestinali nu îşi păstrează reactivitatea la stimuli postmortem

G. Muşchii striați îşi păstrează reactivitatea până la 90 - 120 de minute de la instalarea anoxiei
H. Miocardul îşi păstrează reactivitatea până la 3 de ore de la moartea creierului
I. Miocardul îşi păstrează reactivitatea până la 24 de ore de la moartea creierului
J. Mușchii striați și netezi sunt mai puțin rezistenți la anoxie decât celulele nervoase datorită
apariției mult mai recente în evoluție pe scara filogenetică

155. Agonia:
A. Se mai numește moarte biologică (reală)
 D. În această perioadă activitatea neuronilor corticali crește datorită anoxiei
E. Se mai numește moarte clinică (relativă, intermediară)

H. Este o stare vegetativă persistentă

I. Se mai numește moarte aparentă

În agonie:
A. Centrii bulbari sunt controlaţi de centrii corticali şi subcorticali
B. Funcțiile psihice nu dispar decât tardiv, fiind menținute de mecanismele de rezervă ale creierului
C. Pe plan clinic, se instalează starea de obnubilare, până la piederea completă a contactului cu
realitatea
D. Funcţiile psihice dispar treptat
E. Se instalează o stare de „haos psihic” în care se amestecă imagini şi amintiri incoerente F.
Personalitatea este păstrată
G. Funcţiile de relaţie ale organismului sunt prezervate timp îndelungat
H. Funcţiile de relaţie ale organismului diminuează
I. Activitatea neuronilor corticali crește datorită anoxiei

J. Personalitatea se disociază treptat

În perioada agonică „facies-ul hipocratic” se caracterizează prin:

A. Exoftalmie
B. Coloraţie pământie a pielii
C. Colorație galben-rozie a tegumentului
D. Nas trilobat
E. Ochi afundaţi în orbite
F. Mioză fixă, areactivă
G. Privire atentă

158. În agonie:
A. Ultimul simţ care dispare este olfacția
B. Ultimul simţ care dispare este auzul
C. Simţurile dispar toate, în același timp, datorită anoxiei
D. Datorită anesteziei şi tulburărilor circulatorii marcate nu se pierde senzaţia de corporalitate
datorită analizatorului kinestezic
 G. Nu se instalează anestezia completă datorită rezervelor de glucoză ale neuronilor
H. Se instalează anestezia completă
I. Primul simț care dispare este cel gustativ

J. Primul simț care dispare este văzul

159. În agonie, afectarea funcțiilor vegetative determină:

A. Creșterea amplitudinii undei pulsatile
B. Creșterea temperaturii corporale
C. Hipersecreţie bronşică
D. Răcirea extremităților corpului
E. Încălzirea extremităților corpului prin modificarea adaptativă a metabolismului bazal
F. Apnee voluntară
G. Scăderea amplitudinii pulsului
H. Hiposecreție bronșică
I. Aritmie cardiacă, bradicardie progresivă
J. Mişcări respiratorii rapide şi superficiale, până la respiraţie neregulată (de tip Cheyne- Stokes,
Kussmaul)

😡
160. În funcție de durata agoniei, se constată:
A. Agonia de lungă durată (zile/săptămâni) - în bolile cronice – ORE
B. Agonia de scurtă durată (zile) - în hemoragii importante
C. Agonia de scurtă durată (zile) - în asfixii
D. În agonia de lungă durată creşte nivelul catecolaminelor sanguine, raportul celule
acidofile/celule bazofile din hipofiză este subunitar şi scad depozitele de glicogen hepatice
E. În agonia de scurtă durată dispar catecolaminele sanguine, iar raportul celule acidofile/celule
bazofile din hipofiză este supraunitar = ESTE 1
F. Agonia de lungă durată (ore)- în bolile cronice
G. În agonia de scurtă durată dispar catecolaminele sanguine, iar raportul celule acidofile/celule
bazofile din hipofiză este 1
H. Absenţa agoniei, în morţile foarte rapide (de ex. zdrobirea craniului, unele morţi subite etc)
I. I. Agonia de scurtă durată (secunde, minute) - în asfixii, hemoragii importante
J. În agonia de lungă durată creşte nivelul catecolaminelor sanguine, raportul celule
acidofile/celule bazofile din hipofiză este mai mare de 1 (unu) şi scad depozitele de glicogen
hepatice

Evaluarea stării psihice (statusul psihic) în cursul agoniei:

A. Agonia poate fi lucidă, fără tulburări ale stării de conştienţă
B. Are importanţă medico-legală și judiciară
C. Agonia poate fi alternantă, stările de conştienţă alternează cu cele de inconştienţă
D. Agonia poate fi lucidă, cu tulburări ale stării de conştienţă
E. Nu este definită în Medicina Legală agonia alternantă (în care starea de conștiență alternează cu
cea de inconştienţă)
F. Se poate estima dacă subiectul a avut sau nu discernământ critic în cursul acestei perioade
G. Nu se poate estima dacă subiectul a avut sau nu discernământ critic în aceasta perioadă.
H. Agonia poate fi cu stare de inconștiență, cu tulburări marcate ale stării de
conştienţă
I. Are doar importanță importanţă medico-legală fără nici o implicație judiciară
J. Agonia poate fi cu stare de inconștiență, fără tulburări ale stării de conştienţă
Moartea clinică (relativă, intermediară):
A. Este caracterizată prin oprirea respiraţiei
B. După o scurtă perioadă de timp (5 minute) manevrele de resuscitare devin inutile deoarece
celulele nervoase sunt distruse prin anoxie
C. Pacientul poate fi reanimat prin metode specifice
D. Este caracterizată prin oprirea activităţii cardiace
E. Reprezintă o scurtă perioadă de timp (de circa 5 minute)
F. Este caracterizată prin scăderea marcată a activităţii circulatorii
G. Activitatea normală a organelor vitale se reia fără intervenţia metodelor de reanimare
H. Activitatea respiratorie, cardiacă şi circulatorie pot fi detectate prin metodele clinice obişnuite
H. Este caracterizată prin scăderea marcată a activităţii cardiace
I. Este caracterizată prin scăderea marcată a activităţii respiratorii

163. Moartea clinică (relativă, intermediară):

A. Trebuie diferenţiată de moartea aparentă
B. Este caracterizată prin oprirea activităţii cardiace
C. Se întinde pe o durată mai mare de timp la nou-născuţi (celulele nervoase sunt mai rezistente la
lipsa de oxigen datorită imaturităţii sistemului nervos central)
D. Dacă pacientul nu poate fi reanimat în cursul stării de moarte clinică, se va instala moartea
biologică
E. Se întinde pe o durată mai mare de timp în hipotermie (metabolismul bazal al celulelor nervoase
scade şi, în consecinţă, necesarul lor de oxigen, cu creşterea rezistenţei la anoxie)
F. Se mai numește moarte aparentă
G. Se întinde pe o durată mai scurtă de timp la nou-născuţi (celulele nervoase sunt mai rezistente la
lipsa de oxigen datorită imaturităţii sistemului nervos central)
H. Se întinde pe o durată mai scurtă de timp în hipotermie (metabolismul bazal al celulelor
nervoase scade şi, în consecinţă, necesarul lor de oxigen, cu creşterea rezistenţei la anoxie)
I. Este caracterizată prin scăderea marcată a activităţii respiratorii
J. Se mai numește moarte reală

164. Criteriile de diagnosticare a morţii cerebrale formulate în anul 1968 de comitetul ad hoc al
facultăţii de medicină de la Harvard:
A. Comă profundă, care este cauzată de o intoxicaţie cu droguri deprimante ale SNC
B. Prezența reflexului de deglutiţie
C. Lipsa respiraţiilor spontane
D. Comă profundă, care nu este cauzată de o intoxicaţie cu droguri deprimante ale SNC
E. Lipsa respiraţiilor spontane, dar trebuie să includă influenţa substanţelor blocante neuromusculare şi a
medicamentelor curara-like care pot să inhibe respiraţia spontană)
F. Lipsa de răspuns la excitanţi dureroşi
G. Răspuns la excitanţi dureroşi puternici
H. Absenţa reflexului de deglutiţie
I. Comă profundă, care este cauzată de tulburări metabolice sau endocrine
J. Comă profundă, care nu este cauzată de tulburări metabolice sau endocrine

165. Criteriile de diagnosticare a morţii cerebrale formulate în anul 1968 de comitetul ad hoc al
facultăţii de medicină de la Harvard:
A. Lipsa de răspuns la excitanţi dureroşi
B. Pupile fixe, reactive la lumină
C. Absenţa reflexelor de trunchi cerebral
D. Pupile fixe, areactive la lumină
E. Absenţa reflexului de deglutiţie la introducerea unui cateter în laringe şi trahee
 F. Răspuns la excitanţi dureroşi puternici
G. Absenţa reflexelor corneene
H. Prezența reflexelor de trunchi cerebral
I. Prezența reflexului de deglutiţie la introducerea unui cateter în laringe şi trahee
J. Prezența obligatorie a reflexelor corneene

166. Criteriile de diagnosticare a morţii cerebrale formulate în anul 1968 de comitetul ad hoc al facultăţii
de medicină de la Harvard:
A. Testul apneei este negativ (lipsa apariţiei respiraţei spontane atunci când pacientul este deconectat de la
respirator, în condiţii de presiune crescută a CO2 în sânge)
B. Examinarea EEG arată traseuri plate la examinări succesive
C. Absenţa reflexului de deglutiţie la introducerea unui cateter în laringe şi trahee
D. Examinarea clinică şi testele paraclinice trebuie efectuate în condiţiile unei temperaturi corporale a
pacientului de peste 35 grade Celsius
E. Efectuarea de teste care să ateste cu certitudine moartea trunchiului cerebral
F. Efectuarea de teste care să ateste cu certitudine funcționarea trunchiului cerebral
G. Prezența reflexului de deglutiţie la introducerea unui cateter în laringe şi trahee
H. Testul apneei este pozitiv (cu apariţia respiraţei spontane atunci când pacientul este deconectat
de la respirator, în condiţii de presiune crescută a CO2 în sânge)
I. Examinarea clinică şi testele paraclinice trebuie efectuate în condiţiile unei temperaturi corporale a
pacientului inferioară de 20 grade Celsius
J. Examinarea EEG arată traseuri hipervoltate la examinări succesive

Starea vegetativă persistentă (permanentă, cronică) se caracterizează prin:

A. Pacientul se află în stare de comă profundă
B. Absența activității cardiace
C. Absența activității respiratorie
D. Distrugerea ireversibilă a emisferelor cerebrale
E. Funcționarea în bune condiții a emisferelor cerebrale
F. Activitate cardiacă spontană
G. Activitate respiratorie spontană
H. Distrugerea ireversibilă a trunchiului cerebral
I. Funcționarea în bune condiții a trunchiului cerebral
J. Pacientul se află în stare de comă indusă medicamentos

168. Semnele precoce de moarte (semne negative de viaţă):

A. Sunt utile pentru diagnosticarea morţii pacientului
B. Sunt reprezentate de deshidratare

F. Apar la scurt timp de la instalarea morţii şi sînt complet exprimate pe cadavru la 24 de ore de la
producerea decesului
G. Sunt reprezentate de rigiditatea cadaverică
H. Sunt reprezentate de răcirea cadavrului
I. Sunt reprezentate de lividităţile cadaverice
J. Sunt reprezentate de abolirea stării de conştienţă

Semnele precoce de moarte (semne negative de viaţă):

A. Se caracterizează prin oprirea respiraţiei

B. Se caracterizează prin apariți procesului de deshidratare postmortem
 F. Apar la scurt timp de la instalarea morţii şi sînt complet exprimate pe cadavru la 24 de ore de la
producerea decesului
G. Se caracterizează prin încetarea activităţii cardiace şi circulatorii
H. Se caracterizează prin apariția lividităților cadaverice I. Se caracterizează prin răcirea în timp a
cadavrului
J. Se caracterizează prin apariția rigidității cadaverice

La încetarea activităţii SNC, ca semn precoce de moarte, se constată: :

D. Stare de obnubilare a pacientului

E. Prezența reflexelor corneene și de lumină
F. Traseu EEG hiper și hipovoltat
G. Pupile reactive la lumină
H. Lipsa reacţiilor la atingere, durere, temperatură

I. Răspuns la stimuli foarte dureroși

J. Abolirea stării de conştienţă

171. Sunt considerate semne precoce de moarte (semne negative de viaţă):

A. Puls filiform
B. Rigiditatea cadaverică
C. Lividitățile cadaverice

H. Absenţa murmurului vezicular (la ascultaţia prelungită)

I. Răcirea postmortem a cadavrului
J. Autoliza

Semnele precoce de moarte (semne negative de viaţă):

A. Sunt utile pentru diagnosticarea morţii pacientului
B. Sunt reprezentate de deshidratare
C. Sunt reprezentate de absenţa bătăilor cordului (la ascultaţia prelungită)
D. Sunt reprezentate de absenţa mişcărilor respiratorii
E. Se instalează în momentul morţii pacientului
F. Apar la scurt timp de la instalarea morţii şi sînt complet exprimate pe cadavru la 24 de ore de la
producerea decesului
G. Sunt reprezentate de rigiditatea cadaverică
H. Sunt reprezentate de răcirea cadavrului
I. Sunt reprezentate de lividităţile cadaverice
J. Sunt reprezentate de abolirea stării de conştienţă

173. Semnele precoce de moarte (semne negative de viaţă):

A. Se caracterizează prin oprirea respiraţiei
B. Se caracterizează prin încetarea activităţii SNC
C. Se instalează în momentul morţii pacientului
D. Sunt utile pentru diagnosticarea morţii pacientului
E. Se caracterizează prin încetarea activităţii cardiace şi circulatorii
 F. Se caracterizează prin apariți procesului de deshidratare postmortem
G. Apar la scurt timp de la instalarea morţii şi sînt complet exprimate pe cadavru la 24 de ore de la
producerea decesului
H. Se caracterizează prin apariția lividităților cadaverice
I. Se caracterizează prin răcirea în timp a cadavrului
J. Se caracterizează prin apariția rigidității cadaverice

174. La încetarea activităţii SNC, ca semn precoce de moarte, se constată:

A. Pupile fixe, areactive
B. Absenţa tuturor reflexelor
C. Traseu EEG plat, izoelectric
D. Lipsa reacţiilor la atingere, durere, temperature
E. Abolirea stării de conştienţă
F. Stare de obnubilare a pacientului
G. Prezența reflexelor corneene și de lumina
H. Traseu EEG hiper și hipovoltat
I. Pupile reactive la lumină
J. Răspuns la stimuli foarte dureroși

175. Sunt considerate semne precoce de moarte (semne negative de viaţă):

A. Absenţa pulsului
B. Absenţa mişcărilor respiratorii
C. Absenţa bătăilor cordului (la ascultaţia prelungită)
D. Traseu izoelectric pe EKG
E. Absenţa murmurului vezicular (la ascultaţia prelungită)
F. Puls filiform
G. Rigiditatea cadaverică
H. Lividitățile cadaverice
I. Răcirea postmortem a cadavrului
J. Autoliza

Semnele semitardive de moarte sunt:

A. Oprirea respirației
B. Răcirea cadavrului
C. Adipoceara (saponificare)
D. Deshidratare
E. Autoliza
F. Lividităţile cadaverice
G. Încetarea activității SNC
H. Încetarea activității cardiace și circulatorii
I. Putrefacția
J. Rigiditatea cadaverică

Semnele semitardive de moarte se caracterizează prin:

A. Apariția autolizei
B. Apariția putrefacției
C. Puls filiform
D. Apar la scurt timp de la instalarea morţii şi sînt complet exprimate pe cadavru la 24 de ore de la
producerea decesului
E. Apariția adipocerii
F. Apariția mumifierii
 G. Apariția rigidității cadaverice
H. Apariția lignificării
I. Apariția lividităților cadaverice
J. Răcirea cadavrului

178. Răcirea cadavrului (algor mortis):

A. O temperatură intrarectală de 30 de grade Celsius confirmă decesul
B. Reprezintă scăderea progresivă a temperaturii corporale a cadavrului
C. Reprezintă scăderea temperaturii corporale a cadavrului după o creștere inițială a acesteia
(aprox. 2 ore de la deces)
D. Cadavrul pierde căldura prin conducţie
E. Temperatura cadavrului se măsoară cu un termometru special care se dispune în axilă
F. Producerea de căldură în organism încetează după moarte
G. Cadavrul pierde căldura prin convecţie şi radiaţie
H. Cadavrul nu pierde căldura prin conducție, convecţie şi radiaţie, acestea fiind fenomene fizice
I. Producerea de căldură în organism încetează la 2 ore după moarte (prin funcționarea reziduală a
metabolismului bazal)
J. Cadavrul pierde treptat căldura până ajunge în echilibru termic cu mediul înconjurător

179. Răcirea cadavrului (algor mortis):

A. Reprezintă scăderea temperaturii corporale a cadavrului după o creștere inițială a acesteia (aprox. 2 ore
de la deces)
B. Cadavrul pierde căldura prin convecţie şi radiaţie
C. Termometrul se introduce în rect, vagin sau se plasează sub ficatul cadavrului
D. Temperatura cadavrului se măsoară cu un termometru special care se dispune în axilă
E. Producerea de căldură în organism încetează la 2 ore după moarte (prin funcționarea reziduală a
metabolismului bazal)
F. Cadavrul pierde treptat căldura până ajunge în echilibru termic cu mediul înconjurător
G. O temperatură intrarectală de 30 de grade Celsius confirmă decesul
H. O temperatură intrarectală de 20 de grade Celsius sau mai mică confirmă decesul
I. Cadavrul nu pierde căldura prin conducție, convecţie şi radiaţie, acestea fiind fenomene fizice
J. Temperatura cadavrului se măsoară cu un termometru special denumit tanatometru

Există numeroşi factori care influenţează răcirea cadavrului:

A. Un cadavru în poziţie fetală expune o suprafaţă cutanată mai mare contactului cu mediul
înconjurător
B. Curenţii de aer din jurul cadavrului nu influențează răcirea acestuia
C. Un cadavru în poziţie fetală expune mai puţină suprafaţă cutanată contactului cu mediul
înconjurător
D. În poziția fetală a cadavrului, pierderea de căldură şi răcirea sunt încetinite
E. Hainele şi alte materiale care acoperă cadavrul nu încetinesc schimbul de căldură cu mediul
înconjurător
F. Hainele şi alte materiale care acoperă cadavrul încetinesc schimbul de căldură cu mediul
înconjurător
G. Temperatura mediului înconjurător: în mediu rece răcirea cadavrului este mai rapidă
H. În poziția fetală a cadavrului, pierderea de căldură şi răcirea sunt accelerate
I. Temperatura mediului înconjurător: în mediu cald răcirea cadavrului este mai rapidă
J. Curenţii de aer aduc o cantitate crescută de aer rece în contact cu tegumentul cadavrului şi,
astfel, răcirea cadavrului este accelerată

181. Există numeroşi factori care influenţează răcirea cadavrului:

A. Cadavrele de copii expun o suprafaţă corporală mică în comparaţie cu masa/greutatea,
influențând astfel răcirea
 B. Un cadavru care stă pe o suprafaţă de metal se răceşte mai rapid decât unul care stă pe pământ
C. Suprafaţa pe care stă cadavrul influenţează răcirea cadavrului prin mecanismul de conducţie
D. Suprafaţa pe care stă cadavrul influenţează răcirea cadavrului prin mecanismul de convecție
E. Un cadavru care stă pe o suprafaţă de metal se răceşte mai lent decât unul care stă pe pământ
F. Răcirea este mai rapidă la un cadavru care stă în apă decât la unul care stă în aer liber
G. Cadavrele de copii se răcesc mai lent decât cele ale adulţilor
H. Cadavrele de copii expun o suprafaţă corporală mare în comparaţie cu masa/greutatea,
influențând astfel răcirea
I. Cadavrele de copii se răcesc mai repede decât cele ale adulţilor
J. Răcirea este mai lentă la un cadavru care stă în apă decât la unul care stă în aer liber deoarece
apa conduce mai puțin căldura decât aerul

182. Există numeroşi factori care influenţează răcirea cadavrului:

A. Cantitatea crescută de ţesut gras subcutanat nu încetinește răcirea cadavrului deoarece nu are rol
izolant termic
B. Răcirea este mai rapidă la un cadavru care stă în apă decât la unul care stă în aer liber
C. Atunci cînd înainte de deces se produce hipertermie (de ex. infecţii), temperatura iniţială a corpului
este mai mare, astfel încât răcirea cadavrului este mai lenta
D. În cazul decesului prin hipotermie răcirea este mai rapidă datorită temperaturii iniţiale mai scăzute
a corpului
E. Hemoragia importantă înainte de deces nu determină răcirea mai rapidă
F. Hemoragia importantă înainte de deces determină răcirea mai rapidă
G. Cantitatea crescută de ţesut gras subcutanat încetinește răcirea cadavrului
H. Atunci cînd înainte de deces se produce hipertermie (de ex. infecţii), temperatura iniţială a corpului
este mai mare, astfel încât răcirea cadavrului este mult mai rapidă
I. În cazul decesului prin hipotermie răcirea este mai scăzută datorită temperaturii iniţiale mai mari a
corpului
J. Cadavrele de copii se răcesc mai lent decât cele ale adulţilor

183. Există numeroşi factori care influenţează răcirea cadavrului:

A. Curenţii de aer aduc o cantitate crescută de aer rece în contact cu tegumentul cadavrului şi,
astfel, răcirea cadavrului este accelerată
B. Suprafaţa pe care stă cadavrul influenţează răcirea cadavrului prin mecanismul de conducţie
C. Hemoragia importantă înainte de deces nu determină răcirea mai rapidă
D. Cantitatea crescută de ţesut gras subcutanat nu încetinește răcirea cadavrului deoarece nu are
rol izolant termic
E. Curenţii de aer din jurul cadavrului nu influențează răcirea acestuia
F. Temperatura mediului înconjurător: în mediu cald răcirea cadavrului este mai rapidă
G. Răcirea este mai rapidă la un cadavru care stă în apă decât la unul care stă în aer liber
H. Un cadavru care stă pe o suprafaţă de metal se răceşte mai rapid decât unul care stă pe pământ
I. Temperatura mediului înconjurător: în mediu rece răcirea cadavrului este mai rapidă
J. Cantitatea crescută de ţesut gras subcutanat nu încetinește răcirea cadavrului deoarece nu are
rol izolant termic

184. Lividităţile cadaverice:

A. Cauza apariţiei lividităţilor cadaverice este oprirea circulaţiei sanguine după deces şi stagnarea
sângelui în vase
B. Sunt pete de culoare albastră
C. Sunt pete de culoare roşie sau roşie-violacee
D. Există o serie de situaţii particulare, în care lividităţile pot fi de culoare violacee în anoxiile acute
E. Există o serie de situaţii particulare, în care lividităţile pot fi de culoare violacee intensă în
intoxicația cu monoxid de carbon
F. Există o serie de situaţii particulare, în care lividităţile pot fi de culoare rozie în intoxicația cu
monoxid de carbon
 G. Cauza apariţiei lividităţilor cadaverice este extravazarea sângelui în interstițiu după deces

H. Există o serie de situaţii particulare, în care lividităţile pot fi de culoare rozie în anoxiile acute
I. Apar pe părţile declive ale corpului după deces
J. Apar pe părţile proclive ale corpului după deces

185. Lividităţile cadaverice:

A. Întinderea lividităţilor cadaverice nu depinde de volumul de sânge care se află în vase în
momentul decesului
B. Nu se formează în zonele în care vasele de sânge sînt comprimate între planul osos şi suprafaţa
pe care stă cadavrul
C. Apar pe părţile proclive ale corpului după deces
D. Localizarea acestora este în funcţie de poziţia cadavrului după deces
E. Un cadavru în decubit dorsal va prezenta lividităţi cadaverice pe feţele posterioare ale trunchiului şi
membrelor
F. Se formeaza in special in zonele in care vasele de sange sunt comprimate intre planul osos si
suprafata pe care sta cadavrul
G. Localizarea acestora nu este influențată de poziţia cadavrului după moarte
H. Un cadavru în decubit dorsal va prezenta lividităţi cadaverice pe feţele ventrale ale trunchiului şi
membrelor
I. Apar pe părţile declive ale corpului după deces
J. Întinderea lividităţilor cadaverice depinde de volumul de sânge care se află în vase în momentul
decesului

Stadiul de hipostază a lividităților cadaverice:

A. Lividităţile reapar la încetarea digitopresiunii pe suprafața acestora
B. Lividităţile nu reapar la încetarea digitopresiunii pe suprafața acestora
C. Dacă se schimbă poziţia cadavrului, lividităţile nu dispar din zona în care s-au format şi nu apar
pe noua parte declivă a corpului
D. O parte din sânge extravazează şi impregnează ţesuturile
E. Dacă se schimbă poziţia cadavrului, lividităţile dispar din zona în care s-au format şi apar pe
noua parte declivă a corpului
F. Sângele se află în totalitate în interiorul vaselor de sânge
G. Se instalează în primele 10-12 ore după deces
H. Se instalează la 18-20 de ore după deces
I. Lividităţile dispar la digitopresiune
J. Lividităţile nu dispar la digitopresiune

187. Stadiul de stază a lividităților cadaverice:

A. O parte din sânge extravazează şi impregnează ţesuturile
B. Dacă se schimbă poziţia cadavrului, lividităţile dispar din zona în care s-au format inițial
C. Se instalează în primele 10-12 ore după deces
D. Dacă se schimbă poziţia cadavrului, lividităţile sunt localizate și în zona în care s-au format
iniţial
E. Lividităţile cadaverice dispar sau pălesc la digitopresiune puternică
F. Sangele se afla in totalitate in interiorul vaselor de sange
G. Dacă se schimbă poziţia cadavrului, lividităţile nu apar și în noua poziție declivă a cadavrului
H. Se instalează la 18-20 de ore după deces
I. Dacă se schimbă poziţia cadavrului, lividităţile apar și în noua parte declivă a cadavrului

J. J. Lividităţile cadaverice nu dispar sau pălesc la digitopresiune puternică

În stadiul de imbibiție a lividităților cadaverice:
A. Lividităţile cadaverice nu dispar la digitopresiune
B. Sângele se află în totalitate în interiorul vaselor de sânge
C. Se face diagnosticul diferențial cu echimoze, care au o etiologie traumatică
D. Se instalează la 20-24 ore după deces
E. Se instalează în primele 10-12 ore după deces
F. Au același mecanism de producere cu echimozele (traumatică)
G. Sîngele extravazează în totalitate şi impregnează ţesuturile
H. Lividităţile dispar la digitopresiune
I. Dacă se schimbă poziţia cadavrului, lividităţile dispar din zona în care s-au format şi apar pe noua parte
declivă a corpului
J. Dacă se schimbă poziţia cadavrului, lividităţile nu îşi schimbă sediul

189. Lividităţile cadaverice trebuiesc diferenţiate de echimoze:

A. Echimozele nu sunt leziuni cu caracter vital, producându-se și postmortem
B. La incizarea şi spălarea cu apă a tegumentului, la nivelul echimozelor se constată sânge lichid,
care poate fi înlăturate prin spălare cu apă
C. Echimozele au etiologie traumatică
D. Echimozele sunt leziuni cu caracter vital (produse în timpul vieții)
E. Echimozele au o etiologie strict patologică
F. La incizarea şi spălarea cu apă a tegumentului, la nivelul lividităţilor cadaverice se constată sânge
care nu poate fi înlăturat cu uşurinţă, fiind coagulat
G. Lividitățile cadaverice sunt manifestări postvitale (postmortem)
H. La incizarea şi spălarea cu apă a tegumentului, la nivelul echimozelor se constată cheaguri de
sânge, aderente de ţesuturi, ce nu pot fi înlăturate prin spălare cu apă
I. La incizarea şi spălarea cu apă a tegumentului, la nivelul lividităţilor cadaverice se constată sânge
lichid care poate fi înlăturat cu uşurinţă
J. Lividitățile cadaverice au o etiologie traumatică

Importanţa medico-legală a lividităţilor cadaverice:

A. Oferă informaţii privitoare la poziţia corpului după moarte
B. Există o serie de situaţii particulare, în care lividităţile pot fi de culoare violacee în anoxiile acute
C. Dispoziția lor nu poate oferi informaţii privitoare la poziţia corpului după deces
D. Există o serie de situaţii particulare, în care lividităţile pot fi de culoare violacee intensă în
intoxicația cu monoxid de carbon
E. Sunt semne precoce de moarte

F. Există o serie de situaţii particulare, în care lividităţile pot fi de culoare rozie în anoxiile acute
G. Sunt semne semitardive de moarte
H. Există o serie de situaţii particulare, în care lividităţile pot fi de culoare rozie în intoxicația cu
monoxid de carbon
I. Ajută în stabilirea intervalului postmortem
J. Stadializarea lividităților cadaverice nu au rol în stabilirea intervalului postmortem (IPM)

191. Rigiditatea cadaverică (rigor mortis):

A. Apare de cele mai multe ori după o perioadă iniţială de relaxare musculară
B. Reprezintă înţepenirea, opacifierea şi scurtarea muşchilor după moarte
C. Se produce ca urmare a unor modificări chimice care au loc la nivelul proteinelor din fibrele
musculare, care duc la formarea unei combinaţii a actinei cu miozina
D. Rigiditatea cadaverică începe să se instaleze când concentraţia de ATP din muşchi scade la
85% din valoarea normală şi atinge maximum de intensitate când cantitatea de ATP scade
la 15% din valoarea normală
E. Acest proces are loc, după moarte, în toate tipurile de muşchi: striaţi, netezi, cardiac
 F. Apar de cele mai multe ori după o perioadă iniţială de contracție musculară responsabilă
de eliminarea urinii, fecalelor etc
G. Apare ca o consecință a opririi circulaţiei sanguine după deces şi stagnarea sângelui în vase

H. Sunt pete de culoare roşie sau roşie-violacee

I. Rigiditatea cadaverică începe să se instaleze când concentraţia de ATP din muşchi crește de
la 15% din valoarea normală şi atinge maximum de intensitate când cantitatea de ATP este
de 85% din valoarea normală
J. Acest proces are loc după moarte doar în mușchii striaţi de tip scheletic

192. Factori care influenţează instalarea rigidităţii cadaverice:

A. Temperatura mediului în care stă cadavrul: în mediu rece instalarea rigidităţii cadaverice este
accelerată
B. Activitatea fizică intensă înainte de producerea decesului face ca rigiditatea cadaverică să se
instaleze foarte lent
C. Temperatura mediului în care stă cadavrul: în mediu cald instalarea rigidităţii cadaverice este
încetinită
D. Rigiditatea cadaverică se instalează repede în intoxicaţia cu ciuperci
E. Rigiditatea cadaverică se instalează rapid în decesul prin intoxicaţie cu stricnină sau acid cianhidric
F. Temperatura mediului în care stă cadavrul: în mediu rece instalarea rigidităţii cadaverice este
încetinită
G. Rigiditatea cadaverică se instalează lent în intoxicaţia cu ciuperci
H. Activitatea fizică intensă înainte de producerea decesului face ca rigiditatea cadaverică să se
instaleze foarte rapid
I. Temperatura mediului în care stă cadavrul: în mediu cald instalarea rigidităţii cadaverice este
accelerată

J. Rigiditatea cadaverică se instalează foarte lent în decesul prin intoxicaţie cu stricnină sau acid
cianhidric

193. Stadiul de instalare a rigidității cadaverice:

A. Se instaleze în sens caudo-cranial (de la talon la vertex)
B. Apare imediat postmortem
C. Apare după o perioadă de relaxare musculară ce durează 3-6 ore postmortem
D. Rigiditatea apare iniţial la muşchii mâinii
E. Dacă rigiditatea cadaverică este învinsă prin mişcări de flexie şi extensie ale articulaţiilor, nu se va
reface
F. Rigiditatea apare iniţial la muşchii feţei
G. Dacă rigiditatea cadaverică este învinsă prin mişcări de flexie şi extensie ale articulaţiilor, ea se va
reface
H. Are loc după moarte doar în mușchii striaţi de tip scheletic

I. Are loc, după moarte, în toate tipurile de muşchi: striaţi, netezi, cardiac

J. J. Se instaleze în sens cranio-caudal

Stadiul de generalizare a rigidității cadaverice:

A. Apare după 8-10 de ore de la producerea decesului
B. Interesează doar mușchii striați de tip scheletic
C. Rigiditatea cadaverică se instalează rapid în decesul prin intoxicaţie cu stricnină sau acid cianhidric
D. Rigiditatea cadaverică se instalează repede în intoxicaţia cu ciuperci
E. Rigiditatea cadaverică se instalează lent în intoxicaţia cu ciuperci
 F. Dacă rigiditatea este învinsă prin mişcări de flexie şi extensie ale articulaţiilor nu se mai reface
G. Rigiditatea cadaverică se instalează foarte lent în decesul prin intoxicaţie cu stricnină sau acid
cianhidric
H. Dacă rigiditatea este învinsă prin mişcări de flexie şi extensie ale articulaţiilor, se va reface
I. Interesează toate tipurile de muşchi: striaţi, netezi, cardiac
J. Apare după 24 de ore de la producerea decesului

195. Stadiul de rezoluție a rigidității cadaverice:

A. Dispariţia rigidităţii cadaverice coincide cu debutul autolizei
B. Începe de la mușchii feței
C. Rigiditatea cadaverică începe să dispară, în aceeaşi ordine în care s-a instalat
D. Apare după 24-36 de ore de la producerea decesului
E. Rigiditatea cadaverică începe să dispară, în sens invers ordinii în care s-a instalat (caudo-cranial)
F. Apare după 8-10 de ore de la producerea decesului
G. Dispariţia rigidităţii cadaverice coincide cu debutul putrefacţiei, datorită creşterii cantităţii de acid
lactic din muşchi şi crearea la acest nivel a unui mediu acid
H. Dispariţia rigidităţii cadaverice coincide cu debutul putrefacţiei, datorită creşterii cantităţii de
amoniac din muşchi şi crearea la acest nivel a unui mediu alcalin
I. Începe de la mușchii mâinii
J. Dispariţia rigidităţii cadaverice coincide cu debutul putrefacţiei

Spasmul cadaveric (rigiditate instantanee):

A. Spasmul cadaveric afectează toţii muşchii (striaţi sau netezi) la fel ca în rigiditatea cadaverică
B. Apare în decese cauzate de leziuni grave ale trunchiului cerebral, dureri mari din ulcerul perforat
etc
C. Reprezintă înţepenirea muşchilor imediat după producerea decesului
D. Apare în decesele de cauză patologică
E. De cele mai multe ori, este o continuare a stării de contracţie a muşchilor dinaintea decesului
F. Spasmul cadaveric afectează numai muşchii cu activitate voluntară
G. Nu apare stadiului de relaxare musculară
H. Nu este o continuare a stării de contracţie a muşchilor dinaintea decesului
I. Apare după o perioadă de relaxare musculară ce durează 3-6 ore postmortem
J. Reprezintă înţepenirea muşchilor la 3-6 ore după producerea decesului
197. Importanţa medico-legală a rigidităţii cadaverice:
A. Oferă indicaţii cu privire la poziţia corpului după moarte
B. În nici o situație nu poate orienta asupra cauzei de moarte
C. Stadializarea acestuia nu ajută la stabilirea intervalului postmortem (IPM)
D. Interesează doar mușchii striați de tip scheletic
E. Uneori poate orienta asupra cauzei de moarte
F. Este un semn precoce de moarte
G. Acest proces are loc, după moarte, în toate tipurile de muşchi: striaţi, netezi, cardiac
H. Nu oferă indicaţii cu privire la poziţia corpului după moarte
I. Este un semn semitardiv de moarte
J. Ajută la stabilirea intervalului postmortem

198. Deshidratarea cadavrului:

A. Este un semn semitardiv de moarte
B. Stadializarea acesteia ajută la stabilirea intervalului postmortem (IPM)
C. Este evidentă în regiunile cu piele subţire (buze, scrot)
D. Ajută la stabilirea intervalului postmortem
E. Se mai numește pergamentare
F. Uneori poate orienta asupra cauzei de moarte
 G. Este un semn precoce de moarte
H. Oferă indicaţii cu privire la poziţia corpului după moarte
I. Reprezintă pierderea de apă din corp după producerea decesului
J. Este evidentă la nivelul leziunilor traumatice care distrug integritatea tegumentului (excoriaţii,
marginile plăgilor)

În deshidratarea postmortem:
A. Apare opacifierea corneei
B. Tegumentul este de culoare violacee
C. Apare ”înmuierea” globilor oculari
D. Pielea este de culoare galbenă-maronie
E. Tegumentul este moale, fin la palpare
F. Pulpa degetelor este încreţită
G. Sângele se află în totalitate în interiorul vaselor de sânge
H. Pielea devine dură la palpare
I. Apare opacifierea cristalinului
J. Digitopresiunea determină dispariția acesteia

200. Autoliza:
A. Începe la circa 3-4 ore postmortem, la nivelul organelor cu conţinut mare în enzime
B. Reprezintă înmuierea şi lichefierea ţesuturilor după moarte
C. Este un proces enzimatic
D. Poate fi împiedicată prin refrigerarea cadavrului
E. „Pregăteşte terenul” pentru instalarea putrefacţie
F. Este amplificată de refrigerare
G. Începe la circa 2-3 zile postmortem
H. Primul semn de autoliză, vizibil la examenul extern al cadavrului este „pata verde de autoliză”, care
apare în fosa iliacă dreaptă
I. Este un proces cadaveric tardiv
J. Este un proces bacterian

Putrefacţia:
A. Oxigenul este esenţial pentru debutul acesteia
B. Este un semn tardiv de moarte
C. Debutează la minim 24 de ore postmortem
D. Este un semn semitardiv de moarte
E. Dioxidul de carbon este esenţial pentru debutul acesteia
F. Este procesul prin care materialul organic este transformat în material anorganic
G. Este un proces bacterian
H. Este un proces cadaveric tardiv conservator
I. Începe la circa 3-4 ore postmortem, la nivelul organelor cu conţinut mare în enzime
J. Este un proces enzimatic

202. Pata verde de putrefacție:

A. Monoxidul de carbon este esenţial pentru debutul acesteia
B. Apare consecința unui proces enzimatic
C. Apare după 2-3 zile de la producerea decesului în climat temperat
D. Este primul semn de putrefacţie, vizibil la examenul extern al cadavrului
E. Se extinde progresiv la întreg corpul, iar culoarea pielii se modifică în verde închis, chiar negru
F. Culoarea verde a petei este determinată de carboxihemoglobina care impregnează peretele abdominal
G. Apare la circa 3-4 ore postmortem
H. Apare în fosa iliacă dreaptă
I. Apare în fosa iliacă stângă
J. Culoarea verde a petei este determinată de sulfmethemoglobina care impregnează peretele
 abdominal

203. Factori care afectează procesul de putrefacţie:

A. Concentraţia scăzută a oxigenului duce la întârzierea instalării putrefacţiei
B. Se estimează că un cadavru care stă în aer se descompune de două ori mai repede decât unul
care stă în apă
C. În decesele prin boli consumptive putrefacţia este întârziată
D. Mediul rece întârzie apariţia putrefacţiei
E. Organele cu conţinut crescut în apă (ex. creierul) intră în putrefacție mai repede
F. În decesele prin boli consumptive putrefacţia este accelerată
G. Organele cu conţinut scăzut în apă (ex. creierul) intră în putrefacție mai repede
H. Concentraţia crescută a oxigenului duce la întârzierea instalării putrefacţiei
I. Mediul cald întârzie apariţia putrefacţiei
J. Se estimează că un cadavru care stă în aer se descompune de două ori mai lent decât unul care stă în
apă

204. Căderea de la același nivel: :

A. Se poate produce în cursul stării de ebrietate, ca urmare a afectării echilibrului şi a coordonării
mişcărilor
B. Se poate produce în cadrul unor afecţiuni patologice care determină pierderea stării de
conştienţă (accident vascular cerebral, criză de epilepsie etc)
C. Produce leziuni pe părţi proeminente, pe o singură parte a corpului, cea care ia contact cu
solul
D. Se poate produce ca urmare a unor condiţii de mediu nefavorabile, ca: teren alunecos,
întuneric,etc
E. Reprezintă schimbarea poziţiei de echilibru a corpului victimei pe acelaşi plan de susţinere
F. În afară de leziunile produse ca urmare a impactului primar şi secundar cu solul, victima mai
poate suferi leziuni ca urmare a lovirii corpului de diferite obstacole întâlnite în cursul căderii
(ramuri de copac, margini de terase, etc)
G. Constă din schimbarea poziţiei de echilibru a corpului victimei de pe un plan superior de
susţinere pe un plan inferior, sub acţiunea forţei gravitaţionale
H. Poate produce leziuni prin mecanism indirect, prin transmiterea energiei cinetice la
distanţă de locul de impact, cum ar fi telescoparea coloanei vertebrale în cutia craniană ca
urmare a căderii în picioare, pe ischioane sau vertex
I. Gravitatea leziunilor depinde de înălţimea de la care cade victima
J. Determină leziuni de gravitate mare, de regulă incompatibile cu supraviețuirea

205. Leziunile traumatice produse prin cădere de la același nivel:

A. În cazul în care starea de conştienţă este păstrată (victima încearcă să atenueze consecinţele căderii,
prin sprijin pe mâini), leziunile rezultate sunt de gravitate mai redusă decât în situaţia în care victima este
inconştientă, fără posibilitatea de a se proteja
B. Pot fi uşoare (echimoze, excoriaţii) până la severe (plăgi, fracturi, rupturi de organe interne)
C. Caracteristica lor este că sunt dispuse pe părţi proeminente, pe o singură parte a corpului, cea care ia
contact cu solul
D. Cu impact cranian care, pe lângă leziunile de cădere apar leziuni de o severitate mare la locul opus
impactului cu solul (leziuni de contralovitură) și pot duce la decesul victimei
E. Determină în cazuri rare rupturi ale organelor interne care se produc la nivelul viscerelor patologice (de
ex. hepatomegalie, splenomegalie) sau în condiţiile în care victima cade pe un obiect proeminent de pe
sol (ex. marginea unei borduri)
F. Sunt grave, de regulă incompatibile cu supraviețuirea
G. Produc leziuni interne polimorfe şi severe ca: fracturi costale multiple, fracturi de oase lungi,
fracturi de bazin, rupturi de organe interne, explozii de organe cavitare etc
H. Caracteristic este discrepanţa dintre leziunile externe, care sunt de multe ori minime, şi cele
interne, de gravitate mare (rupturi de organe interne, fracturi multiple, etc)
I. Sunt dispuse pe părţi proeminente ale corpului, pe două planuri ale acestuia, care iau contact cu
 solul
J. Se pot produce prin mecanism indirect, prin transmiterea energiei cinetice la distanţă de locul de
impact, cum ar fi telescoparea coloanei vertebrale în cutia craniană ca urmare a căderii în picioare, pe
ischioane sau vertex

206. Precipitarea:
A. Gravitatea leziunilor depinde de natura solului pe care cade victima; căderea pe un sol moale (ex.
pământ) va determina leziuni de gravitate mai redusă decât cele care apar ca urmare a impactului
pe un plan dur (ex. asfalt, piatră)
B. Se mai numește căderea de la înălţime
C. Gravitatea leziunilor depinde de existenţa, pe traiectorie, a unor obstacole (de exemplu, crengi de
copaci) care pot atenua, uneori considerabil, viteza corpului la impactul cu solul
D. Gravitatea leziunilor depinde de înălţimea de la care cade victima
E. Constă din schimbarea poziţiei de echilibru a corpului victimei de pe un plan superior de susţinere
pe un plan inferior, sub acţiunea forţei gravitaţionale
F. Produce leziuni traumatice fără risc vital, pe părţi proeminente, pe o singură parte a corpului, cea
care ia contact cu solul
G. Gravitatea leziunilor traumatice nu depinde de înălțimea de la care victima cade
H. Se mai numește cădere de la același nivel
I. Determină leziuni de gravitate redusă (echimoze, excoriații)
J. Reprezintă schimbarea poziţiei de echilibru a corpului victimei pe acelaşi plan de susţinere

207. Leziunile traumatice produse prin precipitare:

A. Dacă victima cade pe una dintre părţile laterale ale corpului, se produc leziuni interne polimorfe şi
severe ca: fracturi costale multiple, fracturi de oase lungi, fracturi de bazin, rupturi de organe
interne, explozii de organe cavitare etc
B. Caracteristica acestora este discrepanţa dintre leziunile externe, care sunt de multe ori minime, şi
cele interne, de gravitate mare (rupturi de organe interne, fracturi multiple, etc)
C. Gravitatea acestora nu depinde de înălțimea de la care cade victima
D. Se produc prin schimbarea poziţiei de echilibru a corpului victimei pe acelaşi plan de susţinere
E. Apar și prin mecanism indirect, prin transmiterea energiei cinetice la distanţă de locul de impact,
cum ar fi telescoparea coloanei vertebrale în cutia craniană ca urmare a căderii în picioare, pe
ischioane sau vertex
F. De regulă, nu au risc vital și nu pun în pericol viața victimei
G. În cazul în care impactul primar este la nivelul extremităţii cefalice se produc leziuni
craniocerebrale severe, adesea letale, putând ajunge până la expulzia creierului
H. Caracteristica lor este că sunt dispuse pe părţi proeminente, pe o singură parte a corpului, cea
care ia contact cu solul

I. Pot apare leziuni ca urmare a lovirii corpului de diferite obstacole întâlnite în cursul căderii de la
înălțime (ramuri de copac, margini de terase, etc)

J. Sunt de gravitate redusă (echimoze, excoriații)

208. Probleme medico-legale în moartea prin precipitare:

A. Leziunile tanatogeneratoare sînt mult mai severe decât în căderea de la același nivel
B. Moartea este violentă
C. Decesul este determinat de leziuni grave ale organelor interne, leziuni cranio-cerebrale etc
D. Leziunile tanatogeneratoare sunt multiple, orice combinaţie fiind posibilă
E. Decesul este consecința directă a şocului traumatic, şocului hemoragic, comă etc
F. Gravitatea leziunilor tanatogeneratoare este invers proporţională cu înălţimea de la care cade
victima
G. Moartea este patologică, neviolentă
 H. Apar frecvent leziuni postmortem, fără reacție vitală, care au mare importanță medico-legală
I. Decesul este consecința directă a unei bronhopneumonii
J. Nu se poate stabili din punct de vedere medico-legal dacă leziunile tanatogeneratoare sunt produse
prin cădere sau precipitare

209. Probleme medico-legale în cădere: lovire activă (agresiune) urmată de căderea victimei:
A. Leziunile traumatice situate pe aceeaşi parte a corpului (pe un singur plan), sugerează o cădere de la
acelasi nivel
B. Leziunile traumatice dispuse pe părţile proeminente ale corpului, evocă o cădere de la acelaşi nivel
C. O echimoză periorbitară poate sugera o lovire cu mijloc contondent (ex. pumn)
D. Se poate produce decesul victimei în condiţiile în care aceasta cade pe un obiect proeminent de pe sol
(ex. marginea unei borduri etc)
E. Se face în funcţie de aspectul şi localizarea leziunilor traumatice
F. Leziunile de cadere apar prin mecanism indirect, prin transmiterea energiei cinetice la distanta de locul de
impact, cum ar fi telescoparea coloanei vertebrale in cutia craniana ca urmare a caderii in picioare, pe
ischioane sau vertex
G. Leziunile de lovire activă sunt grave, de regulă incompatibile cu supraviețuirea
H. Gravitatea leziunilor de cădere depinde de înălțimea de la care cade victima
I. Leziunile de cădere sunt dispuse pe părţi proeminente ale corpului, pe două planuri ale acestuia, care iau
contact cu solul
J. Gravitatea leziunilor de cădere depinde de existenţa, pe traiectorie, a unor obstacole (de exemplu crengi
de copaci) care pot atenua, uneori considerabil, viteza corpului la impactul cu solul

Uciderea nou-născutului săvârșită de către mamă (pruncucidere):

A. În cazurile de ucidere a nou-născutului săvârșită de către mamă, este opțională examinarea cadavrului
nou-născutului, în funcție de datele de anchetă
B. Expertiza medico-legală în cazurile de ucidere a nou-născutului săvârșită de către mamă, vizează
examinarea mamei
C. Condiţia esenţială pentru definirea infracţiunii este ca nou-născutul să se fi născut viu
D. În cazurile de ucidere a nou-născutului săvârșită de către mamă, nu este necesară stabilirea
cauzei morții nou-născutului, aceasta fiind stabilită doar pe cale de anchetă judiciară
E. Condiţia esenţială pentru definirea infracţiunii este ca nou-născutul să se fi născut mort
F. Expertiza medico-legală în cazurile de ucidere a nou-născutului săvârșită de către mamă,trebuie
să stabilească cauza morții nou-născutului
G. În cazurile de ucidere a nou-născutului săvârșită de către mamă, nu este necesară examinarea
mamei
H. Expertiza medico-legală în cazurile de ucidere a nou-născutului săvârșită de către mamă, vizează
examinarea cadavrului nou-născutului
I. În definirea infracțiunii nu este importantă viabilitatea nou-născutului (capacitatea nou-născutului
de a trăi în mediul extrauterin), ci doar că nou-născutul s-a născut viu
J. În definirea infracțiunii este foartă importantă viabilitatea nou-născutului (capacitatea
nou-născutului de a trăi în mediul extrauterin) fără a avea importanță dacă nou-născutul s-a
născut viu

211. Uciderea nou-născutului săvârșită de către mamă (pruncucidere) - examinarea cadavrului

nou-născutului urmăreşte mai multe aspecte:
A. Datele de stare civilă ale nou-născutului
B. Modificări ale sânilor mamei, cu prezenţa secreţiei de colostru sau a secreţiei lactate
C. Stabilirea cauzei morţii nou-născutului
D. Demonstrarea vieţii extrauterine a nou-născutului
E. Estimarea viabilităţii nou-născutului
F. Prezența și aspectul lohiilor la mamă (uneori cu aspect sangvinolent) pentru aprecierea cauzei
decesului nou-născutului
G. Stabilirea stării de nou-născut la termen
 H. Determinarea nivelului gonadotrofinelor în sângele matern (care este crescut în primele zece zile
după naştere)
I. Estimarea duratei vieţii extrauterine
J. Profilul genetic al nou-născutului pentru stabilirea cauzei morții

212. Uciderea nou-născutului săvârșită de către mamă(pruncucidere)-stabilirea stării de

nou-născut la termen se face prin examinarea cadavrului,a caracteristicilor de nou-născut astfel:
A. Perimetrul cranian este de 33-38 cm
B. La fetiţe, labile mici le acoperă pe cele mari
C. Perimetrul cranian este de 55-60 cm
D. Lungimea nou-născutului (talia) este cuprinsă între 55 şi 70 cm, cu o medie de 60 cm
E. La fetiţe, labile mari le acoperă pe cele mici
F. Greutatea placentei este de circa 500 grame
G. La băieţi testiculele nu sunt coborîte în scrot,fiind situate în canalul inghinal
H. Greutatea placentei este de circa 2500 grame
I. La băieţi testiculele sunt coborîte în scrot
J. Lungimea nou-născutului (talia) este cuprinsă între 48 şi 54 cm, cu o medie de 50 cm

213. Uciderea nou-născutului săvârșită de către mamă (pruncucidere) - stabilirea stării de

nou-născut la termen se face prin examinarea cadavrului, a caracteristicilor de nou-născut
astfel:
A. Intestinul gros nu conţine meconiu
B. Greutatea nou născutului este 2800 - 3500 grame
C. Intestinul gros conţine meconiu
D. Greutatea nou născutului este 5500 - 6000 grame
E. Prezența de lanugo pe suprafața corpului
F. Pe suprafaţa corpului există urme de sânge și vernix caseosa
G. Absența cordonului ombilical atașat de corpul nou-născutului
H. Prezența cordonului ombilical atașat de corpul nou-născutului
I. Suprafaţa corpului este curată, fără urme de sânge și vernix caseosa
J. Prezența de lanugo pe suprafața corpului, care apare la 30 de zile după naștere

214. Uciderea nou-născutului săvârșită de către mamă (pruncucidere) - stabilirea stării de

nou-născut la termen se face prin evidențierea nucleilor de osificare astfel:
A. Nucleii de osificare apar ca zone de culoare roşietică
B. Evidenţierea nucleilor de osificare Tapon în capătul distal al femurului
C. Nucleii de osificare apar ca zone de culoare negricioasă
D. Evidenţierea nucleilor de osificare Beclard în capătul distal al femurului
E. Nucleii de osificare apar ca zone de culoare roşietică, situate la nivelul cartilagiilor care au culoare
albă-cenuşie
F. Nucleii de osificare nu pot fi observaţi în cazuri de putrefacţie avansată
G. Nucleii de osificare apar ca zone de culoare negricioasă, situate la nivelul cartilagiilor care au culoare
albă-gălbuie
H. Nucleii de osificare pot fi observaţi în cazuri de putrefacţie avansată
I. Evidenţierea nucleilor de osificare Tapon în capătul proximal al tibiei T DE LA TIBIE
J. Evidenţierea nucleilor de osificare Beclard în capătul proximal al femurului

215. Uciderea nou-născutului săvârșită de către mamă (pruncucidere) - demonstrarea vieţii

extrauterine a nou-născutului se face prin examinarea pulmonilor, astfel:
A. Plămânii unui nou-născut care a respirat după naştere, sunt de dimensiuni reduse și nu umplu în
totalitate cavităţile pleurale
B. Greutatea plămânilor respiraţi creşte datorită volumului vascular crescut, fiind de 1/35 din
greutatea corpului nou-născutului
C. Greutatea plămânilor respiraţi creşte datorită volumului vascular crescut, fiind de 1/10 din
 greutatea corpului nou-născutului
D. La secționarea plămânilor unui nou-născut care a respirat după naștere, se scurge sânge de
culoare roșu-închis, consecința vascularizației venoase postnatale
E. Plămânii unui nou-născut care a respirat după naştere crepită la palpare
F. Plămânii unui nou-născut care a respirat după naştere au culoarea rozie
G. Plămânii unui nou-născut care a respirat după naştere sunt destinşi, spongioşi și umplu
cavităţile pleurale
H. Plămânii unui nou-născut care a respirat după naştere sînt de culoare violacee cu puncte
negricioase
I. Plămânii unui nou-născut care a respirat după naştere nu crepită la palpare din cauza aerului
alveolar
J. La secționarea plămânilor unui nou-născut care a respirat după naștere, se scurge o spumă
rozie, aerată

216. Uciderea nou-născutului săvârșită de către mamă (pruncucidere) - plămânii nou-

născutului care nu a respirat după naştere:
A. Sunt de dimensiuni reduse
B. Au aspect de organ parenchimatos
C. Au culoare cenuşie
D. Au aspect de organ aerat
E. Greutatea este de circa 1/70 din greutatea corpului
F. Sunt expansionați și umplu cavitățile pleurale
G. Sunt de dimensiuni crescute datorită vascularizației abundente
H. Au culoare rozie
I. Sunt colabaţi spre hilul pulmonar
J. Greutatea este de circa 1/10 din greutatea corpului

217. Uciderea nou-născutului săvârșită de către mamă (pruncucidere) - demonstrarea vieţii

extrauterine a nou-născutului – proba docimaziei hidrostatice:
A. Plămînul nerespirat cade la fundul vasului
B. Plămînul respirat va pluti la suprafaţa apei
C. Se realizează prin prin introducerea acestora în întregime şi a fragmentelor de pulmoni într-un
vas cu apa
D. Permite diferenţierea plămînului respirat de cel nerespirat
E. Proba oferă informaţii preţioase, dar şi o serie de rezultate fals pozitive sau fals negativ
F. Se realizează prin prin introducerea fragmentelor de plămâni într-un vas cu alcool etilic 980 și
acid sulfuric fulminans, care în combinație, au densitate foarte scăzută
G. Proba oferă rezultate fals pozitive fără identificarea de rezultate fals negative
H. Nu permite diferenţierea plămînului respirat de cel nerespirat
I. Fragmentele de plămâni respirat, cel mai probabil, vor pluti la introducerea lor într-un vas cu
alcool etilic 980 și acid sulfuric fulminans
J. Plămînul respirat nu va pluti la suprafaţa apei, datorită congestiei și stazei vasculare

218. Uciderea nou-născutului săvârșită de către mamă (pruncucidere) - demonstrarea vieţii

extrauterine a nou-născutului – proba docimaziei hidrostatice:
A. În cazul plămânului nerespirat sînt posibile rezultate fals negative în cazul cadavrelor de
nounăscut înghețat, prin creșterea greutăţii specifice a plămânilor
B. În cazul plămânului respirat nu apar rezultate fals negative datorită prezenţei unor procese de
condensare pulmonară (ex. pneumonie)
C. În cazul plămânului nerespirat sînt posibile rezultate fals negative prin putrefacţie în faza gazoasă
D. În cazul plămânului respirat pot apărea rezultate fals negative datorită prezenţei unor procese de
condensare pulmonară (ex. pneumonie)
 E. În cazul plămânului nerespirat sînt posibile rezultate fals pozitive prin putrefacţie în faza
gazoasă
F. În cazul plămânului nerespirat sînt posibile rezultate fals pozitive în cazul cadavrelor de
nounăscut înghețat, prin scăderea greutăţii specifice a plămânilor şi plutirea lor pe apă datorită
cristelelor de gheaţă
G. În cazul plămânului nerespirat sînt posibile rezultate fals negative prin intubare și respiraţie
artificială
H. În cazul plămânului nerespirat sînt posibile rezultate fals pozitive prin intubare și respiraţie
artificială
I. În cazul plămânului nerespirat sînt posibile rezultate fals negative prin aspirat masiv de vernix
caseosa
J. În cazul plămânului nerespirat sînt posibile rezultate fals pozitive prin aspirat masiv de vernix
caseosa (plămânul pluteşte datorită conţinutului mare de grăsimi al acestei substanţe)

219. Uciderea nou-născutului săvârșită de către mamă (pruncucidere) - demonstrarea vieţii

extrauterine a nou-născutului – examenul microscopic al eșantioanelor de plămâni respirat:
A. Evidenţiază absența complete a destinderii alveolelor pulmonare
B. Bronşiile nu sunt destinse și au formă de fantă
C. Alveolele pulmonare au epiteliul format din celule aplatizate
D. Capilarele pulmonare sunt pline cu sânge
E. Capilarele pulmonare au o cantitate redusă de sânge datorită distensiei pulmonare
F. Fibrele elastice din pereţii alveolelor pulmonare sunt initial rupte prin punerea în tensiune a
plămânilor
G. Evidenţiază destinderea completă a alveolelor pulmonare
H. Alveolele pulmonare au epiteliul format din celule pavimentoase stratificate
I. Fibrele elastice din pereţii alveolelor pulmonare sunt întinse, puse în tensiune

J. Bronşiile sunt destinse și au formă rotundă

220. Uciderea nou-născutului săvârșită de către mamă (pruncucidere) - demonstrarea vieţii

extrauterine a nou-născutului – examenul microscopic al eșantioanelor de plămâni nerespirat:
A. Fibrele elastice din pereţii alveolelor sunt ondulate
B. Fibrele elastice din pereţii alveolelor sînt destinse prin acțiunea fluxului sangvin arterial pulmonar
C. Alveolele pulmonare sunt destinse prin acțiunea sângelui capilar pulmonar
D. Plămânul nerespirat are o structură microscopică aerată
E. Bronșiile au lumenul rotund sau oval prin acțiunea vaselor sangvine peribronșice
F. Capilare pulmonare sunt dilatate datorită afluxului crescut de sânge arterial
G. Capilare pulmonare au lumenul redus
H. Bronşiile au pe secțiune aspect stelat
I. Plămânul nerespirat are o structură microscopică densă

J. Alveolele pulmonare sunt colabate

221. Uciderea nou-născutului săvârșită de către mamă (pruncucidere) - estimarea duratei vieţii
extrauterine:
A. Eritemul cutanat vizibil imediat după naştere, dispare după 2-3 zile
B. Are la bază cunoşterea modificărilor morfologice și funcţionale care survin la diferite intervale
după naştere
C. Meconiul se evacuează complet după 4-6 zile
D. Orificiul Botallo (interatrial – foramen ovale) se închide după 2 săptămâni
E. Meconiul se evacuează complet după 14-16 zile
F. Eritemul cutanat vizibil imediat după naştere, dispare după 30 de zile
 G. Alveolele se destind treptat, iar la circa 2 săptămîni după naştere, alveolele sunt destinse complet
H. Alveolele se destind treptat, iar la circa 8 săptămîni după naştere alveolele pulmonare sunt
destinse complet
I. Nu are importanță medico-legală și judiciară
J. Orificiul Botallo (interatrial – foramen ovale) se închide la pubertate

222. Uciderea nou-născutului săvârșită de către mamă (pruncucidere) - estimarea duratei vieţii
extrauterine - proba Breslau:
A. Proba constă în introducerea plămânilor, prelevați între ligaturi, în apă
B. Proba constă în puncţionarea succesivă a diferitelor segmente ale tractului gastro-intestinal
C. Nu are importanță medico-legală și judiciară prin rezultate fals pozitive sau negative obținute
D. Se cercetează prezența aerului la diferite niveluri ale tractului gastro-intestinal.
E. Se cercetează prezența aerului la diferite niveluri ale arborelui traheo-bronșic
F. Este o dovadă a existenţei vieţii extrauterine
G. Proba constă în introducerea întregului tract gastro-intestinal, prelevat între ligaturi, în apă
H. Se numește proba docimaziei hidrostatice pulmonare
I. Proba constă în puncţionarea succesivă a diferitelor segmente ale arborelui traheo-bronșic

J. Se numește proba docimaziei gastro-intestinale

223. Uciderea nou-născutului săvârșită de către mamă (pruncucidere) - estimarea duratei vieţii
extrauterine - proba Breslau:
A. Se numește proba docimaziei gastro-intestinale
B. La nou-născutul viu, după 72 de ore întreg intestinul subţire este plin cu aer
C. Proba constă în introducerea întregului tract gastro-intestinal, prelevat între ligaturi, sub apă şi
puncţionarea succesivă a diferitelor segmente
D. La nou-născutul viu, după 6 zile, aerul se află în intestinul gros
E. La nou-născutul viu, la 5-10 ore după naştere, aerul pătrunde în stomac
F. La nou-născutul viu, după 6 ore întreg intestinul subţire este plin cu aer
G. La nou-născutul viu, după 24 de ore, aerul se află în intestinul gros
H. Proba constă în introducerea plămânului, prelevat între ligaturi, sub apă şi
puncţionarea succesivă a diferitelor segmente traheo-bronșice
I. La nou-născutul viu, la 5-10 minute după naştere, aerul pătrunde în stomac

J. Se numește proba docimaziei hidrostatice pulmonare

224. Uciderea nou-născutului săvârșită de către mamă (pruncucidere) prin comisiune se poate
realiza prin:
A. Bronhopneumonie de aspirație
B. Obstrucția căilor respiratorii superioare cu corpuri străine
C. Asfixie prin circulară simplă de cordon ombilical
D. Ștrangulare
E. Sufocare cu mâna sau cu materiale moi
F. Asfixie prin circulară dublă de cordon ombilical
G. Comprimare toraco-abdominală
H. Hemoragie placentară
I. Sugrumare
J. Asfixie prin aspirație de meconiu

225. Uciderea nou-născutului săvârșită de către mamă (pruncucidere) prin comisiune, în

sugrumare se constată:
 A. Fracturi costale și sternale
B. Leziuni traumatice ale organelor gâtului
C. Leziuni produse prin circulara strânsă de cordon ombilical
D. Echimoze şi excoriaţii pe faţăcopilului, mai ales în jurul gurii şi nasului
E. Instalarea rapidă a decesului
F. Leziuni care trebuie diferenţiate de leziunile care apar în naşterile autoasistate (ca urmare a
manevrelor mamei de degajare a corpului copilului)
G. Echimoze şi excoriaţii multiple pe gâtul nou-născutului
H. Semnele generale de asfixie (cianoză, peteşii hemoragice, edemul pulmonar) pot lipsi sau pot fi
slab reprezentate
I. În căile respiratorii superioare prezenţa unei cantităţi mari de material străin

J. Infiltrate hemoragice la nivelul buzelor

226. Uciderea nou-născutului săvârșită de către mamă (pruncucidere) prin omisiune:

A. Se constată multiple fracturi sternale și costale
B. Cordonul ombilical este frecvent rupt şi neligaturat
C. Se constată infiltrate hemoragice la nivelul buzelor
D. În căile respiratorii superioare se constată prezenţa unei cantităţi mari de material străin
E. Se constată echimoze şi excoriaţii pe faţa copilului, mai ales în jurul gurii şi nasului
F. Poate fi voluntară (mama ar fi putut acorda îngrijirile dar nu a făcut-o)
G. Neînfăşarea copilului poate determina moartea prin hipotermie (datorită rezistenţei extrem de
mici la temperaturi scăzute ale nou-născutului)
H. Se constată echimoze şi excoriaţii multiple pe gâtul nou-născutului
I. Poate fi involuntară (mama nu a putut acorda îngrijiri nou-născutului pentru că se afla într-o
stare patologică datorată naşterii care nu i-a permis acest lucru (de ex. mama se afla în stare de
şoc hemoragic, după o naştere neasistată)
J. Decesul nou-născutului se face prin prin lipsa acordării îngrijirilor esenţiale pentru supravieţuire

227. Uciderea nou-născutului săvârșită de către mamă (pruncucidere) – examinarea mamei pentru
stabilirea existenței unei nașteri recente se face prin evidențierea unor semne specifice:
A. Flaciditatea peretelui abdominal
B. Peretele antero-lateral al abdomenului este suplu fără modificări ale tonusului
C. Uterul este de dimensiuni reduse
D. Determinarea nivelului gonadotrofinelor, care este crescut în primele zece zile după naştere
E. Existenţa lohiilor, iar în funcţie de aspectul acestora se poate face estimarea datei naşterii
F. Modificări ale sânilor, cu prezenţa secreţiei de colostru sau a secreţiei lactate
G. Uter mărit de volum
H. Lohiile nu apar după naștere
I. În prima zi după naştere lohiile sînt de culoare gălbuie
J. Determinarea nivelului gonadotrofinelor, care este crescut în primele zece ore după naştere

Himenul:
A. Nu se poate dilata la efort, tuse sau mişcarea de tracţiune a labiilor
B. Se poate dilata la efort, tuse sau mişcarea de tracţiune a labiilor
C. Împarte vaginul în vestibul (partea anterioară) și conductul vaginal (partea posterioară)
D. Este o membrană fibroasă care nu se dilata la efort, tuse sau mişcarea de tracţiune a labiilor
E. Delimitează un orificiu himeneal cu diametrul de 1-1,5 mm
F. Are un aspect neted, uniform de gros, culoare roz, cu lăţime medie de 4-5 mm
G. Împarte vaginul în vestibul (partea posterioară) și conduct vaginal (partea anterioară)
H. Are un aspect neregulat, neuniform de gros, culoare albă, cu lăţime medie de 4-5 mm
I. Delimitează un orificiu himeneal cu diametrul de 1-1,5 cm
 J. Este o membrană cu elasticitate proprie

229. Obiectivele expertizei medico-legale în viol sunt:

A. Examinarea victimei se face de către medicul specialist obstetrică-ginecologie
B. Examenul secreţiei vaginale/anale (evidenţierea spermatozoizilor)
C. Probarea existenţei raportului sexual (viol cu deflorare, viol fără deflorare; diagnostic diferenţial între
ruptura himeneală şi incizura congenitală)
D. Conform legii, nu este obligatorie examinarea medico-legală a victimei
E. Identificarea agresorului şi examinarea acestuia
F. Examinarea victimei
G. Nu se efectuează examenul psihiatric al victimei pentru probarea unei eventuale lipse de consimţământ
H. Examen de urină și hemoleucogramă pentru identificarea spermatozoizilor
I. Examenul psihiatric al victimei pentru probarea unei eventuale lipse de consimţământ
J. Nu este necesară probarea existenței raportului sexual, fiind suficientă declarația victimei

230. Leziunile produse prin împuşcare:

A. Sunt din ce în ce mai rare în societatea contemporană
B. Se produc prin transferul de energie cinetică de la proiectil la corpul victimei
C. Gravitatea lor depinde în mare parte de viteza proiectilului
D. Producerea lor presupune implicarea fizică scăzută a agresorului
E. Sunt favorizate, în primul rând, de accesul populaţiei la arme de foc
F. La distanțe de tragere egale, leziunile produse de proiectile trase de arme de vânătoare sunt, de
regulă, mai grave decât cele produse proiectilele trase de arme militare
G. Leziunile produse de o armă artizanală permit identificarea cu ușurință a armei
H. Sunt produse mai ales prin necroza de coagulare determinată de proiectil

I. Au devenit din ce în ce mai frecvente în societatea contemporană

J. Pot fi produse doar dacă tragerea se face de aproape

231. Despre armele de foc este adevărat că:

A. Armele artizanale sunt similare armelor de vânătoare
B. Leziunile produse de proiectile trase de arme artizanale pun probleme dificile de identificare a
armei
C. Se clasifică în: arme de vânătoare, arme militare, arme artizanale
D. Tipul suprafeței interne a țevii armei nu are relevanță pentru gravitatea leziunilor
E. Armele artizanale sunt similare armelor militare
F. Proiectilele trase cu arme de vânătoare au cea mai mare stabilitate pe traiectorie
G. Suprafața internă a țevii armelor militare prezintă șanțuri spiralate
H. Suprafața internă a țevii armelor de vânătoare este netedă
I. La distanțe de tragere egale, proiectilele trase de armele de vânătoare determină leziuni mai grave decât
cele trase de arme militare
J. Tipul suprafeței interne a țevii armei este important pentru viteza proiectilului și stabilitatea sa pe
traiectorie

Proiectilele trase de arme de foc:

A. Clasificarea în proiectile cu viteză redusă și proiectile cu viteză mare se face raportat la viteza
sunetului în aer
B. Datorită fenomenului de cavitație, canalul creat de proiectil în țesuturi este mai mare decât
diametrul proiectilului
C. Proiectilele cu viteză redusă determină lezarea mecanică a ţesuturilor, cu contuzionarea şi
 zdrobirea acestora, limitată la locul de acţiune a proiectilului
D. Proiectilele cu viteză mare determină necroza de coagulare a țesuturilor
E. Proiectilele cu viteză mare determină lezarea mecanică a țesuturilor și fenomenul de cavitatie
F. Prin lezarea mecanică a țesuturilor, proiectilul cu viteză mare crează un canal mai larg decât
diametrul proiectilului
G. Proiectilele cu viteză mare nu sunt însoțite de factori secundari ai împușcării
H. Se clasifică în proiectile cu viteză redusă și proiectile cu viteză mare
I. Proiectilele cu viteză mică produc lezarea țesuturilor prin acțiune mecanică, la care se asociază
fenomenul de cavitație
J. Proiectilele cu viteză redusă determină leziuni doar în tragerea cu țeava lipită

233. Orificiul de intrare a proiectilului:

A. Are formă neregulată dacă proiectilul loveşte corpul după o prealabilă ricoşare de o suprafaţă
dură și este deformat
B. Are formă stelată în tragerile cu ţeava lipită
C. Diametrul său este întotdeauna mai mare decât diametrul proiectilului
D. În tragerea cu țeava lipită are formă rotundă sau ovalară
E. Are formă rotundă în tragerile perpendiculare pe suprafaţa corpului
F. Are formă ovalară în trageri sub unghi înclinat
G. Forma sa este întotdeauna identică cu forma orificiului de ieșire
H. Forma sa nu depinde de unghiul sub care se face tragere
I. Este o soluţie de continuitate a tegumentului
J. Forma sa nu este influențată de deformarea proiectilului prin ricoșare pe o suprafață dură

Orificiul de intrare a proiectilului:

A. Prezintă minus de ţesut
B. Prezintă inelul de imprimare indiferent de distanța de tragere
C. Prezintă întotdeauna inelul (gulerașul) de contuzie
D. Poate fi unic sau multiplu
E. Prezintă întotdeauna inelul de ștergere
F. Are același aspect, indiferent de tipul de os interesat (lung sau lat)
G. Aspectul său pe oasele lungi este diferit de aspectul pe oasele late
H. Numărul orificiilor de intrare permite estimarea numărului de trageri
I. Prezintă inconstant inelul (gulerașul) de contuzie
J. Prezintă leziuni determinate de factorii secundari ai împușcării indiferent de distanța de tragere

235. În împușcarea cu alice:

A. Aspectul orificiului de intrare nu permite estimarea distanței de tragere
B. Gradul de dispersie a alicelor permite estimarea distanței de tragere
C. La distanţe cuprinse între 50 de cm şi 2m, se formează un orificiu central mare, cu margini
neregulate (produs de alicele nedispersate) şi multiple orificii periferice, mai mici, produse de
alicele dispersate
D. Pe măsură ce distanţa de tragere creşte, alicele încep să se disperseze sub forma unui con cu
vîrful la gura ţevii şi baza spre ţintă
E. Dispersarea alicelor începe la distanțe de tragere mai mici de 50 cm
F. Pe măsură ce distanţa de tragere creşte, alicele încep să se disperseze sub forma unui con cu
baza spre gura ţevii şi vârful spre ţintă
G. Orificiul de intrare se produce doar în tragerea cu țeava lipită datorită energiei cinetice reduse a
alicelor
H. Dacă țeava este lipită, orificiul de intrare are formă stelată
I. Orificiul de intrare este unic, indiferent de distanța de tragere
J. În tragerea de la o distanță mai mica de 50 de cm orificiul de intrare este unic, de dimensiuni
 mari, cu margini neregulate

236. În împușcarea din interiorul zonei de acțiune a factorilor secundari ai împușcării:

A. Efectele factorilor secundari ai împușcării nu au relevanță medico-legală
B. Pulberile nearse produc inelul de tatuaj propriu-zis
C. Atât tatuajul propriu-zis cât și tatuajul estompat pot fi înlăturate prin spălare cu apă
D. Flacăra produce arsuri ale tegumentului, părului sau hainelor victimei
E. Gazele pot determina necroză de colicvație la nivelul orificiului de ieșire
F. Pulberile arse produc inelul de tatuaj estompat
G. Gazele au o acţiune mecanică, realizînd rupturi radiare în jurul orificiului de intrare şi o acţiune
chimică, prin combinarea monoxidului de carbon din componenţa lor cu hemoglobina de la
nivelul orificiului de intrare, cu formarea carboxihemoglobinei
H. Inelul de tatuaj propriu-zis nu poate fi diferențiat de inelul de tatuaj estompat
I. Efectele factorilor secundari ai împușcării se constată în jurul orificiului de intrare

237. Efectele glontelui la nivelul oaselor:

A. La nivelul oaselor lungi se produce o fractură în formă de “fluture”
B. La nivelul oaselor late, produce un orificiu de intrare în formă de trunchi de con cu baza mică la
intrarea proiectilului în os şi baza mare la ieşire
C. Ca urmare a impactului glontelui cu osul se pot detașa eschile osoase
D. Glontele se poate deforma sau fragmenta datorită contactului cu osul
E. Măduva osoasă capătă o colorație specifică datorită formării de CO2
F. La nivelul oaselor late, produce un orificiu de intrare în formă de trunchi de con cu baza mare la
intrarea proiectilului în os şi baza mică la ieşire
G. Se constată prezența inelului (gulerașului) de contuzie
H. În tragerile cu țeava lipită, pulberile nearse impregnează periostul
I. Întotdeauna la nivelul oaselor se constată efectele factorilor secundari ai împușcării J. Traiectoria
glontelui nu poate fi modificată ca urmare a lovirii unui os

A. Orificiul de intrare are formă rotundă

B. Orificiul de intrare are formă stelată
C. Efectele tuturor factorilor secundari ai împușcării se constată la nivelul orificiului de ieșire
D. Forma stelată a orificiului de intrare se datorează pătrunderii gazelor sub presiune sub tegument
E. În jurul orificiului de intrare se poate forma inelul de imprimare (de ștanțare)
F. Inelul de contuzie poate lipsi în jurul orificiului de intrare a glontelui
G. Efectele factorilor secundari ai împușcării se pot constata în porțiunea inițială a canalului
H. Inelul de imprimare se formează în jurul orificiului de ieșire a glontelui
I. Orificiul de intrare nu prezintă minus de țesut
J. Inelul de imprimare este plasat extern față de inelul de contuzie și inelul de ștergere

Canalul plăgii împușcate:

A. Este întotdeauna în linie dreaptă între orificiul de intrare și cel de ieșire
B. La distanțe de tragere egale, leziunile interne determinate de proiectile trase de arme militare
sunt mai extinse decât cele produse de alice
C. Numărul de canale este întotdeauna egal cu numărul de proiectile care pătrund în corpul
victimei
D. Canale multiple pot apare ca urmare a pătrunderii mai multor proiectile în corpul victimei sau
datorită formării unor ”proiectile secundare” prin fragmentarea osului sau a proiectilului
E. Reprezintă traiectul proiectilului de la orificiul de intrare pînă la cel de ieşire
 F. Proiectilele cu viteză mică pot produce leziuni extinse de-a lungul canalului prin fenomenul de
cavitație
G. Poate fi unic sau multiplu
H. Diametrul său este întotdeauna egal cu cel al proiectilului
I. Poate fi direct sau deviat
J. Proiectilele cu viteză mare pot produce leziuni interne doar prin acțiune mecanică

Orificiul de ieşire al plăgii împuşcate se caracterizează prin:

A. Are margini răsfrânte spre exterior
B. Are întotdeauna formă rotundă, regulată
C. În jurul său se constată efectele factorilor secundari ai împuşcării
D. Poate fi unic sau multiplu
E. Forma sa este, de obicei, neregulată
F. Are margini răsfrânte spre interior
G. Are întotdeauna dimensiuni concordante cu diametrul proiectilului
H. Reprezintă locul de ieşire a proiectilului din corp
I. Nu prezintă minus de ţesut
J. Prezintă minus de ţesut

Orificiul de ieșire a proiectilului:

A. Numărul de orificii de ieșire este întotdeauna egal cu numărul de proiectile care pătrund în
corpul victimei
B. Are, întotdeauna, în jur inel de imprimare
C. Rareori, în jurul orificiului de ieșire se poate forma inelul de contuzie
D. Are, întotdeauna, în jur inel de contuzie
E. În tragerea cu țeava lipită, orificiul de ieșire poate avea formă stelată ca urmare a pătrunderii
gazelor sub presiune sub tegument
F. În cazul împușcării cu alice este posibil ca orificiul/orificiile de ieșire să nu apară datorită energiei
cinetice mici a alicelor
G. Are dimensiuni egale, mai mari sau mai mici decât cele ale orificiului de intrare
H. Poate fi unic sau multiplu
I. În jurul său nu se formează inelul de ștergere
J. Diametrul orificiului de ieșire este întotdeauna egal cu cel al proiectilului

242. Orificiile de ieșire multiple:

A. Orificiile de ieșire multiple permit stabilirea cu acuratețe a numărului de proiectile care pătrund
în corpul victimei
B. Ca urmare a posibilității apariției orificiilor de ieșire multiple în tragerea cu proiectil unic, numărul
de orificii de ieșire nu este util în aprecierea numărului de trageri
C. Pot să apară în împuşcarea cu proiectil unic, când se formează “proiectile secundare” prin
fragmentarea proiectilului în corp
D. Numărul de orificii de ieșire este întotdeauna egal cu numărul de proiectile care pătrund în
corpul victimei
E. Pot să apară în împuşcarea cu proiectil unic, când se formează “proiectile secundare” ca urmare a
fracturării unui os de către glonte, cu desprinderea de eschile osoase
F. Pot să apară în împuşcarea cu arme militare, cu proiectile multiple
G. Orificiile de ieșire multiple sunt identice ca formă și dimensiuni
H. Numărul de orificii de ieșire este întotdeauna egal cu numărul de orificii de intrare
I. Pot fi produse în împuşcarea cu alice, cînd fiecare proiectil îşi crează propriul orificiu de ieşire

J. Orificiile de ieșire multiple apar doar în situația în care canalul proiectilului este deviat

243. În moartea produsă prin împușcare:

 A. Numărul de trageri poate fi precizat doar în împușcarea cu alice
B. Direcția de tragere nu poate fi precizată în împușcarea cu glonte
C. Factorii secundari ai împușcării nu au relevanță pentru estimarea distanței de tragere
D. Direcția de tragere poate fi precizată doar în împușcarea cu alice
E. Estimarea unghiului de tragere se face pe baza formei orificiului de intrare
F. Determinarea direcţiei de tragere se face prin identificarea şi diagnosticarea corectă a orificiului
de intrare şi a orificiului de ieşire
G. Diagnosticul pozitiv de plagă împușcată se stabilește prin identificarea orificiului de intrare,
orificiului de ieşire şi a canalului plăgii

H. Factorii secundari ai împușcării sunt importanți pentru estimarea distanței de tragere

I. I. Numărul maxim de orificii de intrare reprezintă numărul minim de trageri

J. J. Numărul maxim de orificii de ieșire reprezintă numărul minim de trageri

244. Estimarea distanței de tragere cu arma de foc:

A. Necroza de coagulare de la nivelul orificiului de intrare este importantă în estimarea distanței de
tragere
B. Se face pe baza fisurilor tegumentare identificate în jurul orificiului de ieșire
C. Necroza de colicvație de la nivelul orificiului de ieșire este importantă în estimarea distanței de
tragere
D. Factorii secundari ai împușcării nu au relevanță în estimarea distanței de tragere
E. În tragerea cu ţeava lipită de corpul victimei, orificiul de intrare are formă stelată
F. În tragerea din afara zonei de acţiune a factorilor secundari ai împuşcării factorii secundari ai
împuşcării lipsesc de pe tegumentul sau hainele victimei
G. Poate fi făcută doar în împușcarea cu alice
H. În tragerea cu ţeava lipită de corpul victimei se observă inelul de imprimare în jurul orificiului de
intrare şi prezenţa factorilor secundari ai împuşcării în interiorul canalului plăgii
I. În tragerea din interiorul zonei de acţiune a factorilor secundari ai împuşcării se observă
prezenţa acestora pe tegument, în jurul orificiului de intrare
J. În împușcarea cu alice, distanţa de tragere se estimează în funcţie de gradul de dispersie a
alicelor

245. Mecanismul de producere a leziunilor prin împușcare:

A. Proiectilele cu viteză redusă creează o undă de șoc în interiorul țesuturilor
B. Proiectilele cu viteză mare produc plăgi tăiate
C. Fenomenul de cavitație este specific trecerii proiectilului printr-un organ cavitar
D. D. Proiectilele cu viteză redusă au acțiune mecanică asupra țesuturilor
E. Alicele creează o undă de șoc cu viteză mare în interiorul țesuturilor
F. În cazul proiectilelor cu viteză mare se produc leziuni și în jurul canalului, pe o arie mai largă
G. Proiectilele cu viteză redusă au acțiune limitată la locul de acțiune a acestora
H. Fenomenul de cavitație este specific proiectilelor cu viteză mare I.
Implică transferul de energie cinetică de la proiectil la țesuturi
J. Gravitatea leziunilor în cazul proiectilelor cu viteză mare depinde de prezența osului imediat sub
tegument

246. Orificiul de intrare în plaga împușcată:

A. Este însoțit mereu de orificiu de ieșire
B. Diametrul său este întotdeauna egal cu diametrul glonțului
C. Când este localizat la nivelul femurului produce o fractură în formă de „fluture”
D. D. Este multiplu în cazul alicelor
E. Este determinat de pătrunderea proiectilului în corpul uman
 F. Diametrul orificiului de intrare este mai mic dacă glonțul a ricoșat și s-a deformat înainte de a
pătrunde în corpul victimei
G. Un singur proiectil produce întotdeauna un singur orificiu de intrare
H. La nivelul craniului are formă de trunchi de con, cu baza mare localizată pe tăblia internă
I. Are formă rotundă în cazul tragerii cu țeava lipită
J. Poate prezenta în jur un inel de ștergere, alcătuit din particule de ulei, rugină sau particule metalice

247. În plaga împușcată, în jurul orificiului de intrare:

A. Se poate forma un inel de tatuaj propriu-zis, determinat de pulberele nearse
B. Se pot produce arsuri determinate de flacără
C. Flacăra produce excoriații
D. Gazele produc arsuri tegumentare
E. Se formează un inel de contuzie prin necroză de colicvație
F. Indiferent de distanța de tragere, se formează un inel de imprimare G. Prin imprimarea gurii
țevii se formează un inel de ștergere,
H. Se formează un inel de contuzie
I. Se poate forma un inel de ștergere prin ștergerea particulelor de ulei din interiorul țevii
J. Se poate forma un inel de tatuaj estompat, determinat de pulberea arsă

248. Factorii secundari ai împușcării:

A. Flacăra poate determina arsuri până la o distanță de 50 cm de gura țevii
B. Inelul de tatuaj determinat de pulberile nearse poate fi îndepărtat prin spălare cu apă
C. Inelul determinat de pulberea arsă poate fo înlăturat prin spălare cu apă
D. Determină un tatuaj propriu-zis prin acțiunea pulberilor nearse
E. Inelul determinat de pulberea nearsă nu poate fi înlăturat prin spălare cu apă
F. Tatuajul determinat de particulele arse are culoare variabilă, în funcție de culoarea pulberilor
G. Gazele determină o culoare intens violacee pe o distanță de circa 3-5 cm pe canalul plăgii
H. Flacăra poate produce arsuri similare cu marca electrică
I. Inelul de tatuaj determinat de funingine nu poate fi îndepărtat prin spălarea cu apă
J. Ajută la stabilirea distanței de tragere doar dacă glonțul pătrunde în organism după ricoșare
prealabilă

249. Orificiul de ieșire în plaga împușcată:

A. Dimensiunile orificiului de ieșire pot fi egale cu cele ale orificiului de intrare
B. Se caracterizează prin minus de țesut C. Este întotdeauna multiplu
D. În jurul orificiului de ieșire poate apărea inel de contuzie
E. Poate fi unic sau multiplu, chiar și în cazul unui singur proiectil
F. Marginile sunt răsfrânte spre exterior
G. În tragerile de la distanță mică, în jurul orificiului de ieșire se pot observa zone de arsură
H. Dimensiunile orificiului de ieșire pot fi mai mari decât cele ale orificiului de intrare
I. În jurul orificiului de ieșire se poate observa tatuajul lăsat de particulele arse
J. În lipsa orificiului de ieșire nu se poate stabili distanța de tragere
250. În plaga împușcată:
A. Canalul este multiplu dacă proiectilul s-a deformat înainte de a pătrunde în corpul victimei
B. Orificiul de intrare are formă ovalară în tragerile perpendiculare
C. La nivelul craniului, orificiul de intrare are formă de trunchi de con, cu baza mică pe tăblia internă
D. Orificiul de ieșire al proiectilului nu poate lipsi în plaga împușcată
E. Orificiul de intrare și orificiul de ieșire permit stabilirea direcției de tragere
F. Prezența factorilor secundari ai împușcării în jurul orificiului de intrare ajută la stabilirea distanței
de tragere
G. Orificiul de intrare are formă stelată în tragerea cu țeava lipită
H. Orificiul de ieșire este multiplu dacă proiectilul s-a deformat înainte de a pătrunde în corpul
victimei
I. Orificiul de ieșire se caracterizează prin margini neregulate și răsfrânte spre

exterior J. Canalul plăgii împușcare poate multiplu, chiar și în tragerea cu un singur

proiectil

251. Plaga împușcată cu alice:

A. La fel ca în cazul glontelui, se observă fenomenul de cavitație, cu mențiunea că vor fi multiple
cavități
B. Orificiul de intrare este unic, de dimensiuni mari, la trageri de la distanțe mai mari de 2 m pentru că
alicele lovesc victima ”în bloc”
C. Alicele se pot opri în corpul victimei, astfel că nu există orificiu/orificii de
ieșire D. În tragerile cu țeava lipită pot apărea arsuri în jurul orificiului de ieșire
E. Se produc întotdeauna orificii de ieșire, indiferent de distanța de tragere
F. În tragerile cu țeava lipită se poate observa urma gurii țevii in jurul orificiului de intrare
G. Orificiul de intrare este unic, de dimensiuni mari, dacă alicele au lovit victima „în bloc”
H. Orificiul de intrare are formă stelată în tragerile de la distanță mare
I. În tragerile cu țeava lipită pe suprafețe osoase orificiul de intrare poate avea formă stelată
J. La distanțe de tragere de peste 2 metri alicele se dispersează și determină multiple orificii de
intrare

252. Canalul plăgii împușcate:

A. Este absent în tragerea cu alice
B. Poate fi multiplu în tragerea cu arme automate
C. Poate fi multiplu în cazul în care proiectilul fracturează un os, detașând eschile osoase
D. Are diametrul mai mic decât proiectilul în cazul armelor
militare E. Poate fi multiplu împușcării cu alice
F. În interiorul canalului se produce necroză de colicvație
G. În cazul oaselor late, canalul lipsește
H. În cazul proiectilelor explozive nu se formează canal
I. Poate fi mai larg decât diametrul proiectilului în tragerea cu arme militare

J. Interesarea unor țesuturi dure poate modifica direcția canalului

253. Problemele medico-legale în moartea prin împușcare:
A. Tragerea cu țeava lipită determină apariția unui inel de imprimare în jurul orificiului de intrare
B. Când tragerea este sub un unghi mai mic de 10 grade, orificiul de intrare are formă rotundă
C. Numărul de trageri se stabilește cel mai fidel în funcție de numărul de orificii de ieșire
D. Numărul de orificii de intrare ajută la stabilirea numărului de trageri mai fidel decât numărul
de

orificii de ieşire
E. Un orificiu de intrare rotund sugerează tragerea în unghi drept (90 de
grade) F. Un orificiul de intrare ovalar sugerează tragerea oblic față de corpul
victimei
G. Decesului poate fi cauzat de complicații ale plăgii împușcate
H. Distanța de tragere în cazul alicelor se estimează în principal pe baza dimensiunii orificiului de
ieșire
I. În tragerea cu țeava lipită se constată un inel de imprimare a gurii țevii în jurul orificiului de
ieșire
J. Decesul se poate produce prin intoxicaţie cu monoxid de carbon, rezultat din gazele care
însoțesc proiectilul

254. Plaga împușcată:

A. Orificiul de intrare se caracterizează prin minus de țesut și margini răsfrânte spre interior
B. Orificiul de ieșire pe craniu are formă de trunchi de con cu baza mare pe tăblia externă
C. Orificiul de ieșire poate avea în jur un inel de contuzie, dacă tegumentul a fost comprimat pe un
plan dur
D. Armele de vânătoare trag proiectile multiple, care se dispersează imediat de ies din gura țevii și
produc mereu orificii de intrare multiple
E. Alicele produc întotdeauna orificiu de intrare unic, indiferent de distanța de tragere
F. Orificiul de ieșire are marginile neregulate, răsfrânte spre exterior
G. Orificiul de ieșire este înconjurat de un inel de tatuaj estompat dacă tragerea a fost de la
distanță mai mare de 2 metri
H. Factorii secundari ai împușcării lipsesc din jurul orificiului de intrare produs de alice indiferent de
distanța de tragere
I. Canalul plăgii poate fi multiplu dacă se desprind eschile osoase ca urmare a contactului cu
proiectilul sau dacă proiectilul se fragmentează la contactul cu țesuturi dure
J. Localizarea la nivelul craniului face imposibilă stabilirea direcției de tragere

255. Cu privire la gravitatea unei intoxicații este adevărat că:

A. Substanţele toxice sînt mai periculoase la copii şi vârstnici
B. Bolile preexistente pot diminua rezistenţa organismului faţă de acţiunea toxicului
C. Calea de administrare a toxicului nu influențează gravitatea intoxicației
D. Bărbații sunt mai sensibili decât femeile la acțiunea toxicelor
E. Mecanismul de acţiune a toxicului poate să confere o gravitate mai mare
intoxicației F. Depinde de calea și ritmul de administare a toxicului
G. Amestecarea toxicului cu alte substanţe nu influențează gravitatea intoxicației
H. Modalitatea de metabolizare a toxicului nu are efect asupra gravității intoxicației I. Toleranța
nu are relevanță pentru gravitatea intoxicației
J. Există toxice care prin metabolizare generează metaboliți cu toxicitate mai mare decât a toxicului
inițial

256. Monoxidul de carbon:

A. Poate fi prezent în locuinţe cu instalaţii defecte, în care se produce arderea
incompletă a combustibilului, iar eliminarea gazelor este redusă/împiedicată
 B. Poate fi prezent în atmosfera marilor oraşe, ca produs de poluare
C. Are ca sursa acidul cianhidric
D. Este prezent în concentrații variabile în fumul rezultat din incendii
E. Este un gaz incolor, inodor şi non-iritant
F. Se produce prin arderea substanțelor care conțin cianuri
G. Provine din arderea incompletă a carbonului sau a substanţelor cu conţinut crescut în carbon
H. Este un produs secundar rezultat în procesul de obținere a parationului
I. Poate rezulta în procesul de distilare
J. Poate rezulta în procesul de fermentație alcoolică

257. Monoxidul de carbon:

A. Are afinitate mai mare pentru hemoglobină decât oxigenul
B. Pătrunde în organismul uman pe cale respiratorie
C. Determină o anoxie de utilizare
D. Determină o anoxie de transport
E. Poate pătrunde în orgamismul uman pe cale cutanată
F. În sânge, se combină cu hemoglobina,formând carboxihemoglobina
G. Prin combinare cu sângele formează methemoglobină
H. Circa 15% din monoxidul de carbon se combină cu proteine extravasculare (ex.mioglobina)
I. Poate pătrunde în orgamismul uman pe cale digestivă J. Inhibă citocromoxidaza celulară

258. Monoxidul de carbon:

A. Se poate elimina pe cale cutanată
B. Se elimină din organism după cel puțin 48 de ore
C. Se poate elimina prin urină
D. Eliminarea sa din organism este mai rapidă dacă se administrează oxigen sub presiune
E. Se poate produce în cursul exploziilor în minele de cărbune
F. F. Se elimină din organism pe cale respiratorie
G. Poate rezulta în cursul proceselor industriale, mai ales în oţelării
H. Prin metabolizare generează metaboliți mai toxici
I. Se poate elimina pe cale digestivă
J. Se elimină din organism după 12-20 de ore

259. Simptomatologia în intoxicaţia acută cu CO:

A. Debutează doar la concentrații de carboxihemoglobină în sânge de peste 60%
B. Este dependentă de nivelul de carboxihemoglobină din sînge
C. La o concentraţie de 20% a carboxihemoglobinei în sînge apar primele simptome, constînd din:
ameţeli, cefalee, vomismente, stare de oboseală fizică, tulburări de vedere
D. La o concentraţie de 40% a carboxihemoglobinei în sînge survin necoordonarea mişcărilor şi
slăbiciune musculară, stare de confuzie urmată, uneori, de comă
E. Necoordonarea mişcărilor şi slăbiciunea musculară pun victima în imposibilitatea de a se salva
F. Simptomatologia depinde de concentrația de methemoglobină și cianuri în sânge
G. În funcție de concentrația de carboxihemoglobină, poate surveni decesul prin mecanism reflex
H. De regulă este o simptomatologie ușoară, indiferent de concentrația carboxihemoglobinei în
sânge
I. Simptomatologia depinde de concentrația de methemoglobină în sânge
J. La concentraţii de peste 60% de carboxihemoglobină apar rapid convulsii, stare de comă, urmate
de deces

260. În intoxicația acută cu monoxid de carbon:

A. Doza minima letală este de 10-20% carboxihemoglobină
B. Decesul se produce prin insuficiență renală
 C. Dacă starea de comă durează mai mult de 5 ore, se produc leziuni cerebrale permanente
D. Simptomatologia depinde de concentrația de carboxihemoglobină în sânge
E. Doza minima letală este de 50-70% carboxihemoglobină
F. Decesul se produce prin deprimarea centrilor vitali din trunchiul cerebral
G. Indiferent de durata comei, supraviețuitorii au leziuni cerebrale permanente
H. Starea de comă este întotdeauna ireversibilă
I. Leziunile cerebrale permanente rezultate ca urmare a stării de comă se manifestă clinic la
supravieţuitori prin amnezie, confuzie, tulburări psihice, paralizii
J. Decesul se produce prin mecanism reflex

261. În decesele prin intoxicație acută cu monoxid de carbon, la necropsie se constată:

A. Lividităţile cadaverice şi organele au culoare roşu-deschis
B. Peteșii Vischnevski subpleural
C. Peteşii hemoragice pe mucoasa gastro-intestinală şi seroase, în miocard şi substanţa albă
cerebrală
D. Pete Paltauf pe seroase
E. Fracturi costale
F. Stază generalizată
G. Sîngele are culoare roşu- deschis
H. Infiltrate hemoragice în musculatura
gâtului I. Edem cerebral și edem pulmonar

J. Semne de anemie viscerală

262. Decesul prin intoxicația acută cu monoxid de carbon:

A. Poate surveni în locuinţe cu instalaţii defecte, în care se produce arderea
incompletă a combustibilului, iar eliminarea gazelor este redusă/împiedicată
B. Din punct de vedere medico-legal este o moarte violentă
C. Se datorează deprimării centrilor vitali din trunchiul cerebral
D. Poate fi consecința unui spasm laringian
E. Din punct de vedere juridic, cel mai frecvent este consecința unei crime
F. Poate fi o moarte patologică, din punct de vedere
medico-legal G. Poate surveni la locul unui incendiu
H. Din punct de vedere juridic este, de cele mai multe ori, un accident
I. Poate surveni prin mecanism reflex inhibitor cardiac
J. Din punct de vedere juridic, cel mai frecvent este consecința unui act suicidar

263. Acizii şi bazele de origine minerală:

A. Au acţiune iritativă atunci cînd sînt în concentraţie mică
B. Determină adesea hipertensiune intracraniană
C. Gravitatea leziunilor produse nu depind de concentrația lor
D. Ca efect local, bazele minerale produc necroză de coagulare
E. Au acţiune corozivă atunci cînd sînt în concentraţie mare
F. Local, acizii minerali produc necroză de coagulare
G. Au acțiune locală și generală
H. Ca efect local, acizii minerali produc necroză de colicvație
I. Local, bazele minerale produc necroză de colicvație
J. Necroza este efectul general cel mai frecvent produs de acizii minerali

264. Necroza produsă de acizii minerali:

A. Este bine delimitată faţă de ţesuturile din jur
B. Este consecința topirii proteinelor
 C. Are culoare neagră atunci cînd este produsă de acidul azotic
D. Are suprafaţă rugoasă
E. Are culoare galben-portocalie când este produsă de acidul acetic
F. Are culoare neagră când este produsă de acidul clorhidric
G. Se produce prin coagularea proteinelor tisulare
H. Are culoare alb-gri când este produsă de acidul sulfuric
I. Are consistenţă dură
J. Are aspect deshidratat

265. Necroza produsă de bazele minerale:

A. Are aspect translucid, catifelat
B. Are aspect deshidratat
C. Țesuturile din jurul zonei de necroză au aspect congestiv

D. Zona de necroză are margini difuze, fără o delimitare clară faţă de ţesuturile din
jur E. Are consistenţă redusă
G. Are consistență dură
H. După o perioadă variabilă de timp, la nivelul zonei de necroză se poate produce ulceraţia, uneori
urmată de perforaţie şi infecţii secundare
I. Este strict delimitată față de țesuturile din jur
J. Este similară necrozei produse de acidul sulfuric

266. Simptomatologia specifică determinată de ingerarea de acizi sau baze minerale include:
A. Tulburări de mers
B. Dureri faringiene şi abdominale, exacerbate de ingestia de lichide
C. Vomismente cu fragmente de mucoasă necrozată, cu miros caracteristic
D. Apariția de pustule cutanate
E. Stare generală alterată, cu transpiraţii profuze, tegumente reci, cianoză, bradicardie, astenie
F. Tulburări de echilibru
G. Scaune sanguinolente
H. Apariția unui eritem traumatic
I. Disfagie, sete intensă
J. Echimoze pe întreaga suprafață a corpului

267. Consecutiv ingerării de acizi sau baze minerale:

A. Stricturile secundare ale esofagului, prin disfagie severă, pot determina malnutriţie, emaciere şi
chiar deces tardiv
B. Decesul survine ca urmare a anoxiei de transport
C. Victima poate deceda în primele ore prin şoc toxic sau edem glotic important
D. Decesul este consecința anoxiei de aport
E. Decesul poate surveni numai în intoxicația cu acid sulfuric
F. Decesul survine doar tardiv, după câteva luni de zile de la ingerarea toxicului
G. Victima poate deceda prin stare de colaps, în cursul primei zile
H. Victima poate deceda după cîteva zile prin complicaţii, ca: hemoragie, infecţii, perforaţii
esofagiene sau gastrice, nefroză
I. În decursul următoarelor săptmămîni, se pot produce stricturi secundare ale esofagului

J. Decesul este cauzat de anoxia de utilizare

268. Alcoolul etilic:

A. Rata maximă de absorbție este la nivel cutanat
B. Pătrunde în organismul uman în principal prin ingestie
C. Nu se poate absorbi prin mucoasa bucală
 D. Foarte rar pătrunde în organismul uman prin inhalare
E. Rata de absorbție la nivelul duodenului este redusă
F. Alcoolul etilic pătrunde în organismal uman în principal pe cale
cutanată G. Rata de absorbţie a alcoolului etilic este maximă la nivelul
duodenului

H. Rata maximă de absorbție este la nivelul vezicii urinare

I. Absorbţia alcoolului etilic este foarte rapidă prin mucoasa digestivă, începînd încă din cavitatea
bucală
J. Este un lichid incolor, volatil, cu miros caracteristic

269. Viteza de absorbție a alcoolul etilic:

A. Depinde de concentrația băuturii alcoolice, băuturile cu cu conţiunut de alcool etilic de peste 40%
având o rată mai redusă de absorbţie
B. Depinde de starea de plenitudine a stomacului, rata absorbţiei fiind accelerată cînd stomacul este
plin cu alimente
C. Unele medicamente pot diminua rata absorbţiei prin afectarea vitezei de golire a stomacului

E. Rata maximă de absorbție a alcoolului etilic este la nivelul vezicii urinare

F. Medicamentele nu influențează viteza de absorbție a alcoolului etilic
G. Rata de absorbţie a alcoolului etilic este maximă la nivelul duodenului
H. Depinde de ritmul ingestiei
I. Depinde de starea de plenitudine a stomacului, rata absorbţiei fiind diminuată cînd stomacul este
plin cu alimente
J. Depinde de concentrația băuturii alcoolice, băuturile cu cu conţiunut de alcool etilic de peste 40%
având o rată mai rapidă de absorbţie

270. Alcoolul etilic:

A. Circa 2-10% din alcoolul etilic este eliminat nemodificat
B. B. Este metabolizat aproape în totalitate în ficat
C. Este metabolizat prin sistemul microsomal de oxidare a etanolului (MEOS) atunci când pătrunde în
organism pe cale cutanată
D. Este metabolizat de alcool dehidrogenază doar în cazul ingestiei unei cantităţi mari de alcool
etilic sau în ingestii repetate
E. Acetaldehida se elimină în totalitate prin salivă
F. Rata aproximativă a metabolizării alcoolului etilic este de 0,15 g ‰ pe oră

H. Într-o mai mică măsură, metabolizarea alcoolului etilic se face prin sistemul
microsomal de oxidare a etanolului (MEOS) şi prin sistemul peroxidază- catalază (CAT)
I. Este metabolizat în cea mai mare parte în creier
J. Este metabolizat în principal pe calea alcool dehidrogenazei

271. Alcoolul etilic:

A. Curba lui Widmark este formată din: panta ascencentă ce reprezintă faza de absorbţie; platoul
care reprezintă faza de echilibru între absorbţie şi eliminare; panta descendentă corespunzătoare
fazei de eliminare
B. Circa 2-10% din alcoolul etilic se elimină nemodificat prin rinichi, plămîni, transpiraţie, salivă şi
secreţie lactată
C. Nu se poate elimina prin secreția lactate, transpiraţie și salivă
D. Metabolismul alcoolului etilic poate fi exprimat grafic sub forma curbei lui Widmark
E. În faza de eliminare, urina conţine cantităţi mai mari de alcool etilic decît sîngele, raportul fiind de
1,30-1,40
 F. Este oxidat la acetaldehidă sub acțiunea acetaldehid dehidrogenazei
G. În faza de eliminare, urina conţine cantităţi mai mici de alcool etilic decît sîngele
H. Se elimină în principal pe cale renală
I. Se elimină în principal pe cale cutanată
J. Nu poate fi absorbit la nivelul duodenului

272. Intoxicația acută cu alcool etilic:

A. În al treilea stadiu subiectul prezintă expansivitate, logoree, comportament necontrolat
B. În al doilea stadiu, subiectul poate comite acte antisociale ca: loviri, crime, furturi etc.
C. Este simptomatică numai la alcoolemii mai mari de 3 g%o
D. Primul stadiu este numit și stadiul medico-legal pentru că subiectul poate comite acte antisociale
ca: loviri, crime, furturi etc.
E. Evoluează în mai multe stadii, în funcţie de concentraţia de alcool etilic în sînge (alcoolemie)
G. Al treilea stadiu se instalează la alcoolemii peste 3 g%o
H. Primul stadiu- beţia uşoară, se instalează la alcoolemii de 0,40- 1 g%o
I. În al treilea stadiu, subiectul poate comite acte antisociale ca: loviri, crime, furturi etc.
J. Al doilea stadiu este beția propriu-zisă, care se instalează la alcoolemii de 1-2,50 g%o

273. Alcoolul etilic:

A. Se metabolizează în principal în creier
B. Deprimă funcţiile sistemului nervos central, începând din segmentele superioare ale acestuia şi
continuând progresiv spre trunchiul cerebral
C. Stimulează funcțiile sistemului nervos central
D. Poate determina decesul prin insuficienţă respiratorie acută cauzată de paralizia centrilor
respiratori bulbari
E. Stimulează funcțiile segmentelor superioare ale sistemului nervos central și inhibă funcțiile
trunchiului cerebral
F. Poate determina intoxicație acută, cu evoluție stadială, în funcție de valoarea alcoolemiei
G. Se absoarbe în principal prin mucoasa bucală
H. Poate determina intoxicație cronică ce se caracterizează prin deteriorare fizică, psihică şi morală

I. Poate determina intoxicație cronică prin consum cronic, excesiv de băuturi alcoolice

J. Cel mai frecvent determină deces prin insuficiență renală acută

274. La necropsia în decesul cauzat de intoxicația acută cu alcool etilic se constată:

A. Rabdomioliză
B. Atrofia nervului optic
C. La deschiderea cavităţilor corpului se percepe miros de alcool
D. Instalarea precoce a rigidității cadaverice

E. Zone întinse de necroză de colicvație la nivelul tegumentului

F. Edem cerebral şi pulmonar
G. Instalarea tardivă a rigidității cadaverice
H. H. Miros de alcool în jurul nasului şi gurii

I. Absența lividităților cadaverice

J. Stază generalizată

275. Alcoolul metilic:

A. Este foarte inflamabil
B. Are culoare variabilă, de la maro la negru
C. Are miros caracteristic de usturoi
 D. Este ușor volatil (fierbe la 66 grade Celsius)
E. Are actiune caustică
F. Fierbe la temperatură de peste 200 grade Celsius
G. Este un lichid incolor
H. Are miros asemănător alcoolului etilic
I. Are potential exploziv foarte ridicat (în prezența unor oxidanți puternici)
J. Are acțiune corozivă

276. Alcoolul metilic:

A. Se absoarbe rapid în organism și se repartizează în toate țesuturile datorită hidrosolubilității

crescute
B. La poarta de intrare cutanată are acțiune corozivă
C. Se elimină lent, pe cale respiratorie și pe cale urinară
D. Se elimină în principal prin transpirație și salivă
E. Are efect toxic datorită metaboliților săi
F. Pătrunde în organism în principal pe cale cutanată
G. G. Este metabolizat în ficat în acetaldehidă
H. Se metabolizează mult mai rapid decât alcoolul etilic
I. Este oxidat la nivel hepatic și renal, cu formare de formaldehidă, care este metabolizată în acid
formic
J. Pătrunde în organismul uman prin ingestie (frecvent) sau pe cale respiratorie

277. În intoxicația acută cu alcool metilic, simptomatologia include:

A. Prurit nazal
B. Tulburări digestive: greață, vărsături, dureri abdominale
C. Dureri lombare
D. Orbire temporară sau permanentă
E. Simptome de abdomen acut
F. Prurit facial
G. Insuficiență renală acută, hematurie
H. Manifestări neurologice: ”beție”, cu ataxie, convulsii, comă
I. Vedere încețoșată, restrângerea câmpului vizual
J. Dureri articulare

278. În decesul cauzat de intoxicația acută cu alcool metilic, la necropsie se constată:

A. Lividități cadaverice de culoare roșie
B. Pancreatită acută necrotico-hemoragică
C. Infiltrate hemoragice în musculatura abdominală
D. Miros specific la deschiderea cadavrului
E. E. Leziuni de gastrită, uneori hemoragică
F. Fracturi costale multiple
G. Splenomegalie
H. Atrofie renală
I. Hemoragii la diferite niveluri, precum cerebral, renal, pulmonar

J. Leziuni cutanate de necroză de colicvație

279. În decesul cauzat de intoxicația acută cu alcool metilic, la examenul microscopic al

eșantioanelor de organe recoltate la necropsie se constată:
A. Ruptura peretelui cardiac
B. Contuzii și plăgi pulmonare
C. Modificări oculare importante, precum infiltrația corpului ciliar, degenerescența stratului
 epitelial al irisului, congestia vaselor coroidei, distrucția celulelor ganglionare retiniene
D. Infarct mezenteric
E. Necroză cutanată
F. Edem pulmonar marcat cu alveolită hemoragică
G. G. Hemoragie cerebrală
H. La nivelul ficatului, zone de degenerescență grasă și infiltrat limfocitar
I. Semne de afectare nervoasă, precum atrofia nervului optic
J. Contuzie și dilacerare cerebrale

280. Sufocarea:
A. Din punct de vedere medico-legal, determină o moarte violentă
B. B. Este o asfixie mecanică de aport
C. Se realizează prin acoperirea orificiilor respiratorii externe (narine, orificiu bucal) cu mîna sau cu
alte obiecte (pernă, benzi adezive etc)
D. Determină deces prin mecanism anoxic
E. Din punct de vedere juridic, de cele mai multe ori este o crimă, dar poate fi și rezultatul unui
accident
F. Din punct de vedere juridic, moartea prin sufocare este întotdeauna consecința unui act de suicid
G. Determină decesul prin inhibarea citocromoxidazei celulare
H. Determină decesul prin formarea carboxihemoglobinei

transport J. Este o asfixie mecanică de

utilizare

281. La necropsia unei victime decedate prin sufocare se constată:

A. Fracturi ale piramidei
nazale B. Semne generale de
asfixie
C. Întotdeauna se constată infiltrate hemoragice în musculatura gâtului
D. Absența semnelor generale de asfixie
E. Echimoze şi excoriaţii în jurul nasului şi gurii, care pot lipsi atunci cînd sufocarea se realizează cu
ajutorul unui obiect moale (ex. pernă)
F. Întotdeauna se produc rupturi de cord
G. Infiltrate hemoragice sau plăgi pe faţa internă a buzelor, produse prin comprimarea dinţilor pe
faţa vestibulară a buzelor
H. Întotdeauna se constată fracturi costale multiple, bilateral
I. Leziuni de violență pe corpul victimei, produse prin lupta dintre aceasta şi agresor
J. Întotdeauna se constată hemotorax

282. Asfixia mecanică prin obstruarea căilor respiratorii superioare:

A. Este o asfixie de utilizare
B. Poate determina deces prin mecanism anoxic sau mecanism reflex
C. Este o asfixie de transport
D. Caracteristică este formarea de methemoglobină
E. Caracteristică este formarea de carboxihemoglobină
F. Pătrunderea de materiale vegetale în căile respiratorii superioare are o gravitate clinică crescută
pentru că prin îmbibarea cu secreţii din căile respiratorii superioare, volumul acestor materiale
creşte, determinând accentuarea progresivă a obstrucţiei şi agravarea insuficienţei respiratorii
G. Din punct de vedere juridic, decesul prin obstruarea căilor respiratorii superioare este, de cele
mai multe ori, un accident care se poate produce atât la adulți cât și la copii
H. Din punct de vedere medico-legal, determină o moarte violentă
I. Se poate realiza cu diferite obiecte şi materiale, precum bol alimentar, conţinut gastric, cereale,
boabe de legume, monede, jucării, nisip etc.
 J. Din punct de vedere juridic, decesul prin obstruarea căilor respiratorii superioare este, de cele
mai multe ori, un act de suicid

283. În decesul prin obstruarea căilor respiratorii superioare la necropsie se constată:

A. Leziuni ale organelor din etajul superior al abdomenului
B. Prezenţa, în ţesuturile adiacente corpului străin a infiltratelor hemoragice şi a semnelor de
inflamaţie
C. Infiltrate hemoragice și semne de inflamație în țesuturile adiacente corpului strain, care
demonstrează că pătrunderea corpului străin în căile respiratorii superioare s-a produs în timp ce
victima era în viaţă
D. Semne generale de asfixie intense
E. Fracturi de bazin
F. În majoritatea cazurilor, infiltrate hemoragice în musculatura toracică
G. Absența semnelor generale de asfixie
H. Plăgi și contuzii cardiace
I. Leziuni ale buzelor, mucoasei bucale şi faringiene, ale dinţilor, atunci cînd corpul străin este
introdus forţat în căile respiratorii superioare ale victimei
J. Prezența corpului strain care a determinat obstrucţia în căile respiratorii superioare

284. Comprimarea toraco-abdominală:

A. Caracteristică este formarea de carboxihemoglobină
B. Se realizează prin exercitarea unei presiuni mari asupra toracelui şi/sau părţii superioare a
abdomenului, cu blocarea complianţei toracice
C. Decesul se produce, de regulă, prin mecanism reflex
D. Din punct de vedere juridic, moartea prin comprimare toraco-abdominală poate fi rezultatul unei
crime sau a unui accident
E. Este o asfixie de aport
F. Este o asfixie de utilizare
G. Din punct de vedere medico-legal determină o moarte violentă
H. Caracteristică este formarea de methemoglobină
I. Este o asfixie de transport
J. Decesul se produce prin mecanism anoxic ca urmare a împiedicării mişcărilor respiratorii prin
presiunea exercitată asupra toracelui şi/sau abdomenului

285. În decesul cauzat de comprimare toraco-abdominală, la necropsie se constată:

A. Leziuni tegumentare minime
B. Absența semnelor generale de asfixie
C. Leziuni grave ale organelor interne toracice și din etajul superior al abdomenului
D. Discrepanţa dintre leziunile tegumentare de gravitate redusă şi leziunile interne extrem de grave
E. Culoarea roșie-aprinsă a sângelui ca urmare a formării carboxihemoglobinei
F. Fracturi costale multiple, bilaterale, dispuse pe două planuri opuse
G. Întotdeauna, infiltrate hemoragice în mușchii temporali
H. Semne generale de asfixie bine exprimate
I. Lividități cadaverice slab exprimate, de culoare roșie deschisă

J. De cele mai multe ori, absența fracturilor costale

286. Înecul:
A. Este o asfixie mecanică
B. Faza de dispnee expiratorie apare ca un reflex de apărare la pătrunderea apei în căile respiratorii
superioare
C. Din punct de vedere medico-legal, determină o moarte patologică
D. În faza de dispnee inspiratorie se produce inspirul forţat, involuntar, ca urmare a stimulării
 centrilor respiratori bulbari prin cantitatea mare de CO2 acumulată în sînge
E. Se realizează prin obstruarea căilor respiratorii şi a alveolelor pulmonare cu apă sau alt lichid
F. Este o asfixie de transport
G. Este o asfixie de aport
H. Decesul se datorează insuficienței respiratorii acute cauzată de fracturile costale multiple
I. Este o asfixie de utilizare
J. Din punct de vedere juridic, decesul este întotdeauna consecința unui act de suicid

287. Ciuperca înecaților:

A. Este un semn patognomonic de înec
B. Apare doar în înecul în apă dulce
C. Este expresia edemului pulmonar important şi este formată din apă și mucus din căile respiratorii
superioare şi aer
D. Apare în jurul orificiilor nazale şi bucal
E. Apare doar în înecul în apă sărată
F. Este o spumă de culoare albă
G. Este un semn caracteristic pentru adipoceară
H. Poate să apară și postmortem (?)
I. Apare doar dacă victima are leziuni toracice importante
J. Dispare la scurt timp după scoaterea cadavrului din apă

288. La un cadavru stă în apă:

A. În sânge se produce methemoglobină
B. Apare un aspect granular al pielii- “pielea de gîscă” (cutis anserina)
C. După o perioadă lungă de timp se poate produce mumificarea
D. Gradul și extinderea macerării pielii permit estimarea datei probabile a înecului
E. Se produce o necroză de coagulare a proteinelor
F. Pot apărea leziuni produse de animale, peşti sau prin lovirea de pietre, poduri, ambarcaţiuni
G. G. Se produce macerarea pielii, care evoluează în mai multe stadii
H. Se poate forma adipoceara
I. Nu apar semnele de moarte
J. Nu se produc leziuni care să sugereze faptul că respectivul cadavru a stat în apă

289. La examenul necropsic intern în caz de înec se constată:

A. Prezenţa de nisip sau alge în căile respiratorii superioare
B. Uneori, lichid în cavităţile pleurale ca urmare a rezorbţiei apei aspirate
C. Lividități cadaverice slab exprimate
D. Rupturi de cord
E. Absența rigidității cadaverice
F. Peteșii Tardieu la nivel mezenteric
G. Spumă albă în trahee şi bronşiile principale
H. Emfizem pulmonar hidroaeric
I. Sânge coagulat
J. Pete Paltauf, vizibile pe seroase, mai ales pe pleure

290. La examenul necropsic intern în caz de înec se constată:

A. Tegumentul cu aspect tăbăcit
B. Stază hepatică şi renală produse ca urmare a supraîncărcării cordului drept
C. Incontinență sfincteriană
D. Cordul drept este dilatat, plin cu sînge lichid, în timp ce cordul stîng este gol
E. Petele Paltauf, vizibile pe seroase, mai ales pe pleure
F. Fracturi ale coloanei vertebrale lombare
 G. Prezenţa apei în stomac şi intestin
H. Prezenţa de nisip sau alge în căile respiratorii superioare
I. Fracturi ale osului hioid
J. Contuzie a vezicii urinare

291. Determinarea punctului crioscopic al sângelui în caz de înec:

A. Pune în evidență prezența carboxihemoglobinei
B. Este un examen de laborator care investighează prezența diatomeelor în sângele cadavrului C.
Permite stabilirea intervalului postmortem
D. Metoda are la bază faptul că punctul de îngheţare al unei soluţii este cu atît mai mare cu cît
concentraţia sa moleculară este mai mare
E. În înecul în apă dulce punctul crioscopic al sîngelui recoltat din ventriculul stîng este scăzut faţă
de normal
F. Pune în evidență prezența methemoglobinei
G. Reprezintă determinarea punctului de congelare a sîngelui
H. În înecul în apă sărată punctul crioscopic al sîngelui din ventriculul stîng este crescut față de
normal
I. Este un examen de laborator care investighează prezența planctonului acvatic
J. Permite stabilirea tipului de apă în care s-a produs înecul (dulce sau sărată)

292. Cercetarea planctonului acvatic şi a diatomeelor în caz de înec:

A. Este relevantă și în caz de putrefacție pentru că diatomeele sunt rezistente la putrefacție
B. Se face în organe cu circulație terminală (ex. măduva osoasă)
C. Nu este relevantă în caz de putrefacție, diatomeele fiind rapid distruse de putrefacție
D. Este importantă pentru a evidenția prezența carboxihemoglobinei
E. Prin cercetarea comparativă a planctonului şi diatomeelor în apa în care a fost găsit cadavrul şi în
eşantioane de organe recoltate de la acesta, se poate stabili dacă înecul s-a produs în apa în care a
fost găsit cadavrul sau într-o altă apă
F. Decelarea planctonului şi a diatomeelor în organe cu circulaţie terminală atestă faptul că victima
trăia la momentul submersiei
G. Este importantă pentru a evidenția prezența methemoglobinei
H. Este relevantă doar dacă se face pe probe de sânge
I. Nu poate da informații referitoare la anotimpul în care s-a produs înecul
J. Permite aflarea anotimpului în care s-a produs înecul

293. Moartea prin înec:

A. Pătrunderea apei în laringe poate declanşa un reflex vagal inhibitor cardiac, ce va duce la moarte
într-un interval scurt de timp, prin oprirea cordului
B. Din punct de vedere medico-legal este o moarte violentă
C. În înecul în apă sărată, apa trece din sînge în alveolele pulmonare, determinând
hemoconcentraţie, hipovolemie, accentuarea edemului pulmonar şi, implicit a anoxiei, urmate de
deces prin asistolie cardiacă
D. Din punct de vedere juridic, cel mai frecvent este un accident
E. Se produce doar dacă apa pătrunde în intestine
F. Din punct de vedere juridic este întotdeauna consecința unui act de suicid
G. Nu se poate produce prin mecanism reflex vagal inhibitor cardiac
H. Din punct de vedere medico-legal este o moarte patologică
I. Se produce doar dacă se asociază cu comprimarea gâtului cu un laț traumatic
J. În înecul în apă dulce, apa trece din alveolele pulmonare în circulaţie, realizînd hipervolemie,
hemodiluţie şi hemoliză, eliberarea unor cantităţi importante de potasiu, ceea ce determină
fibrilaţie ventriculară şi insuficienţă cardiacă acută

294. Asfixia mecanică se poate produce prin:

 A. Obstrucţia mecanică a respiraţiei prin obstrucţia căilor respiratorii superioare cu corpi străini
B. Limitarea marcată a mişcărilor respiratorii (comprimarea toraco-abdominală)
C. Intoxicația cu acid cianhidric
D. Intoxicația cu monoxid de carbon
E. Obstrucţia mecanică a respiraţiei prin comprimarea gîtului (spînzurare, strangulare, sugrumare)
F. Cuplarea hemoglobinei cu monoxidul de carbon, cu formarea
carboxihemoglobinei
G. Înlocuirea oxigenului alveolar cu un lichid (înecul)
H. Inhibarea citocromoxidazei celulare
I. Intoxicația cu morfină
J. Obstrucţia mecanică a respiraţiei prin obstruarea orificiilor respiratorii (sufocare)

295. Asfixiile (anoxiile):

A. Asfixiile (anoxiile) de aport se caracterizează prin lipsa oxigenului în aerul inspirat sau blocarea
pătrunderii aerului din atmosferă în alveolele pulmonare
B. Asfixiile (anoxiile) de utilizare se caracterizează prin faptul că oxigenul nu poate fi utilizat la nivel
celular
C. Se caracterizează prin scăderea brutală a nivelului de oxigen și păstrarea unui nivel normal de
CO2 în sânge
D. Se caracterizează prin scăderea brutală a nivelului de CO2 și păstrarea unui nivel normal de
oxigen în sânge
E. Asfixiile de utilizare se produc datorită blocării transportării oxigenului de la nivel pulmonar spre
celule
F. Din punct de vedere fiziopatologic, sunt: de aport, de transport sau de utilizare
G. Asfixiile (anoxiile) de transport se produc atunci cînd oxigenul nu poate fi transportat de la
nivelul alveolelor pulmonare spre ţesuturi

H. Cea mai frecventă cauză violentă de asfixie de transport este spânzurarea

I. Se caracterizează prin tulburări acute ale metabolismului gazos, cu scăderea brutală a nivelului
de oxigen în sînge şi celule şi creşterea consecutivă a concentraţiei sanguine de CO2

J. Cea mai frecventă cauză violentă de asfixie de utilizare este sugrumarea

296. Șantul de strangulare:

A. Are culoare violaceu-negricioasă

D. Are culoare gălbuie-maronie

E
F
G. Este o circulară întreruptă la nivelul nodului

297. Semnele generale necropsice în asfixiile mecanice:

B. Apar doar în asfixiile mecanice prin comprimarea gâtului

C. La examenul extern al cadavrului se pot constata: cianoză, lividități cadaverice violacei, peteșii
hemoragice, incontinență sfincteriană și a veziculelor seminale
D. Sunt semnele care apar în toate tipurile de asfixii mecanice, indiferent de
 cauză E. Pot fi constatate atât la examenul extern cât și la examenul intern al
cadavrului
F. Apar doar în asfixiile mecanice cauzate de formarea de methemoglobină
G. Apar doar în asfixiile mecanice cauzate de formarea de carboxihemoglobină
H. Permit evidențierea leziunilor traumatice cranio-cerebrale
I. Sunt valoroase pentru diagnosticarea infarctului miocardic acut
J. La examenul intern al cadavrului se pot constata: stază viscerală marcată, generalizată, peteșii
asfixice, sânge violaceu și lichid, cordul drept dilatat, plin cu sînge, în timp ce cordul stîng este
gol, edem pulmonar și aspect emfizematos al plămânilor, leziuni hemoragice în ţesutul limfatic
(splină, ganglioni)

298. Spânzurarea:
A. Este incompletă, atunci cînd corpul victimei, suspendat în laţ, atinge solul sau alte planuri
fixe
B. Când este atipică, nodul se află în altă regiune decît ceafa
C. Este asfixia mecanică determinată de comprimarea formaţiunilor anatomice ale gîtului (aeriene,
vasculare şi nervoase) cu un laţ traumatic acţionat de greutatea propriului corp
D. Este atipică atunci când corpul victimei ia contact cu solul
E. Este tipică doar dacă comprimarea gâtului se face cu un laț semi-dur
F. Când este tipică, nodul lațului traumatic se află în regiunea cervicală anterioară
G. Când este tipică, nodul lațului traumatic se află în regiunea latero-cervicală dreaptă sau stângă

H. Când este tipică, nodul lațului traumatic se află la ceafă

I. Se poate realiza prin comprimarea toraco-abdominală
J. Este completă atunci când corpul victimei este suspendat în totalitate în laţul traumatic, fără ca
vreo parte a acestuia să ia contact cu solul sau alte obiecte din jur

299. Moartea prin spânzurare:

A. Din punct de vedere juridic este cel mai frecvent consecința unui act suicidar
B. Cel mai frecvent este accidentală
C. Foarte rar este consecința unui act suicidar
D. Întotdeauna este consecința unei crime
E. Rar poate fi consecința unei crime comisă asupra persoanelor care nu se pot apăra sau după
aducerea victimei în postura de a nu se mai putea apăra
F. Din punct de vedere juridic poate fi accidentală, la copii mici, parașutiști sau acrobați de circ
G. Cel mai frecvent se produce prin fracturarea coloanei vertebrale toracale
H. Se poate produce prin trei mecanisme principale: nervos-reflex, anoxic și hemodinamic
I. Din punct de vedere medico-legal poate avea și cauze patologice
J. Din punct de vedere medico-legal este violentă
300. Șanțul de spânzurare:
A. Este profund, cu lăţime redusă, uneori cu zone hemoragice, atunci când este cauzat de un laț
dur
B. Lăţimea şi adîncimea sa depind de tipul de laţ folosit
C. Cel mai frecvent este produs ca urmare a sugrumării
D. Este urma lăsată la nivelul gîtului victimei de laţul traumatic
E. Întotdeauna este profund, realizând plăgi tăiate la nivelul gâtului victimei
F. Poate reproduce fidel structura laţului traumatic, căpătînd valoare de leziune marker
G. Este superficial, uneori greu vizibil, atunci când este cauzat de un laț moale
H. Nu poate reproduce forma lațului traumatic
I. Cel mai frecvent este produs prin strangulare
J. Este superficial și greu vizibil atunci când este produs cu un laț dur

301. Șanțul de spânzurare:

 A. Este situat în 1/3 inferioară a gâtului
B. Are culoare gălbuie-maronie
C. Nu este caracteristic pentru spânzurare
D. După deces se pergamentează și capătă consistență crescută
E. De cele mai multe ori este o circulară continuă
F. Este situat în 1/3 medie a gâtului
G. Este o circulară întreruptă la nivelul nodului
H. Este întotdeauna format din mai multe circulare
I. Este localizat în 1/3 superioară a gîtului (deasupra cartilajului tiroid)
J. J. Poate fi format din una sau mai multe circulare

302. Șanțul de spânzurare:

A. Are direcție oblic ascendentă spre punctul opus nodului
B. Are lățime corespunzătoare lăţimii laţului care l-a produs
C. Este profund, cu lățime redusă și, uneori, cu zone hemoragice atunci când este produs cu un laț dur
D. Are adâncime inegală de-a lungul circumferinţei, fiind maximă la partea opusă nodului
E. Este localizat în 1/3 inferioară a gâtului
F. Are direcție oblică ascendentă spre nod
G. Este orizontal
H. Are adâncime maximă în zona nodului
I. Are adâncime egală pe toată circumferința
J. Este superficial, uneori greu vizibil atunci când este produs de un laț moale

303. În spânzurare, la examenul necropsic extern se constată: :

B. Adiacent şanţului de spînzurare, pe gît se pot constata echimoze şi excoriaţii produse de

degetele victimei în încercarea disperată de a-şi elibera căile respiratorii
C. Șanț de spânzurare în 1/3 superioară a gâtului
D. Șanț de spânzurare în 1/3 medie a gâtului
E. Lividităţi cadaverice de culoare roșu deschis
F. Lividităţi cadaverice de culoare violacee, întinse, confluate
G. În momentul apariției petei verzi de putrefacție, șantul de spânzurare dispare
H. Peteșii hemoragice pe suprafața lividităților cadaverice
I. Leziuni de violență localizate în alte regiuni ale corpului, produse prin lovirea victimei de obiecte

J. Șanț de spânzurare în 1/3 inferioară a gâtului

304. În spânzurare, la examenul necropsic intern se constată:

A. Plăgi ale traheei și bronșiilor principale
B. Infiltratele hemoragice în părţile moi ale gîtului
C. Hemotorax
D. Mai rar, se pot decela fracturi ale axis-ului produse prin mecanism de hiperextensie a coloanei
vertebrale cervicale
E. Fractură de femur
F. La nivelul carotidelor se pot constata infiltrate hemoragice longitudinale în tunica externă
G. Fracturi ale osului hioid sau ale coarnelor posterioare ale cartilajului tiroid
H. La nivelul carotidelor se pot consta fisuri transversale ale intimei (semnul Amussat)
I. Plăgi cardiace
J. Insuficiență renală acută
305. Strangularea:
A. Aspectul necroptic cel mai important este urma lăsată pe gât, de laţul traumatic - şantul de
ștrangulare
B. Aspectul necroptic cel mai important este reprezentat de leziunile produse de degetele
agresorului pe gâtul victimei
C. Moartea este de regulă patologică
D. Se produce prin comprimarea gâtului cu un laţ traumatic acţionat de o altă persoană
E. Din punct de vedere juridic este cel mai frecvent o sinucidere
F. Este determinată de comprimarea formaţiunilor anatomice ale gâtului (aeriene, vasculare şi
nervoase) cu un laţ traumatic acţionat de greutatea propriului corp
G. Din punct de vedere juridic este, de cele mai multe ori, o heteroagresiune (crimă)
H. Este o formă de asfixie termică
I. Moartea este violentă
J. Este o formă de asfixie mecanică

306. Sugrumarea:
A. Determină o moarte violentă
B. Este realizată prin comprimarea gâtului cu mîna
C. Mecanismul de deces este anoxic sau reflex
D. Este o forma de asfixie mecanică
E. Din punct de vedere juridic, moartea este întotdeauma o crimă
F. Este realizată prin comprimarea gâtului cu un laț traumatic
G. Mecanismul de deces este doar hemodinamic
H. Determină o moarte care poate fi și patologică
I. Este o forma de asfixie chimică
J. Din punct de vedere juridic, moartea poate fi și autoprodusă

307. În moartea prin sugrumare, la autopsie se constată:

A. Pe gâtul victimei se constată echimoze de formă ovalară (datorate acţiunii pulpei degetelor)
B. Infiltrate hemoragice în musculatura gâtului
D. Fracturi ale cartilajului tiroid sau ale osului hioid
E. Leziuni ale laringelui
F. Pe gâtul victimei se constată excoriaţii de formă curbă (produse de unghii)
C. Infiltrate hemoragice în musculatura abdominală
G. Leziuni ale cordului
H. Pe gâtul victimei se constată echimoze de formă ovalară (produse de unghii)
I. pe gâtul victimei se constată excoriaţii de formă curbă (datorate acţiunii pulpei degetelor)
J. Nu se constată fracturi ale cartilajului tiroid sau ale osului hioid