1.

Anamneza presupune:
A. Înregistrarea antecedentelor personale patologice ale pacientului
B. Includerea obligatorie a istoricului bolii actuale
C. Alcătuirea epicrizei, cu indicații de tratament și recuperare
D. Înregistrarea datelor de laborator
E. Menționarea motivelor internării
F. Datele cu caracter personal ale pacientului (nume, prenume, data și locul
nașterii, domiciliul)
G. Sublinierea elementelor de prognostic
H. Precizarea condițiilor de viață și muncă
I. Evoluția, notată zilnic care însumează datele ce definesc mersul bolii
J. Totalitatea datelor obținute de medic din convorbirea cu pacientul
2. Epicriza presupune:
A. Formularea concluziilor asupra cazului avut în îngrijire
B. Menționarea unor elemente de prognostic
C. Formularea indicațiilor terapeutice și de recuperare a pacientului la
externare
D. Date rezumative asupra diagnosticelor stabilite
E. Înregistrarea curbei febrile
F. Efectuarea examenului obiectiv pe aparate și sisteme
G. Efectuarea percuției digito-digitale
H. Datele cu caracter personal ale pacientului (nume, prenume, data și locul
nașterii, domiciliul)
I. Date rezumative asupra tratamentului administrat pe parcursul spitalizării
J. Conversația dintre medic și pacient
3. Antecedentele personale cuprind:
A. Date cu caracter personal ale pacientului (nume, prenume, data și locul
nașterii, domiciliul)
B. Alergii la medicamente
C. Datele obiective obținute prin inspecția pacientului
D. Noxele înregistrate la locul de muncă
E. Avorturi, nașteri
F. Afecțiunile de care au suferit membrii familiei
G. Intervențiile chirurgicale din antecedente
H. Bolile infecțioase acute și cronice din antecedente
I. Istoricul menstrual/menopauza
J. Simptomele majore care au determinat internarea
4. Care sunt principalele metode ale examenului obiectiv general?
A. Anamneza
B. Epicriza
C. Palparea superficială
D. Sondajul vezical
E. Ascultația
F. Percuția
G. Palparea profundă
 H. Termometrizarea
I. Puncția venoasă
J. Inspecția
5. Prin inspecție se pot aprecia:
A. Temperatura
B. Tipurile caracteristice de facies
C. Caracteristicile suflurilor cardiace
D. Modificările tegumentelor
E. Modificările fanerelor
F. Atitudinea și postura
G. Volumul, suprafața și consistența organelor
H. Funcțiile vitale
I. Statura și tipul constituțional
J. Greutatea
6. În legătură cu foaia de observație clinică generală se poate afirma:
A. Prezintă importanță medico-legală
B. Prezintă o rubrică destinată alergiilor documentate pe care le prezintă
pacientul
C. Anamneza și examenul clinic obiectiv se regăsesc într-un document diferit
de foaia de observație clinică generală
D. Nu poate fi completată atunci când pacientul este inconștient
E. Epicriza reprezintă o sumarizare a examenului clinic subiectiv și obiectiv
F. Oferă informații despre datele de identificare a pacientului
G. Permite urmărirea informațiilor privitoare la evoluția pacientului pe
perioada spitalizării
H. Include date referitoare la explorările paraclinice ale pacientului
I. Există pacienți internați în spital în cazul cărora nu este necesară
întocmirea unei foi de observație
J. Medicația pacientului de pe parcursul spitalizării este înscrisă într-un
document separat de foaia de observație clinică generală
7. Despre semne și simptome putem afirma:
A. Totalitatea simptomelor pe care le prezintă pacientul se regăsesc în
cadrul anamnezei
B. Edemul este un semn
C. Examenul clinic obiectiv presupune identificarea și documentarea
semnelor clinice
D. Simptomele pot fi identificate și prin metode de investigare paraclinică
E. Simptomele sunt identificate prin inspecție, percuție, palpare și auscultație
F. Durerea este un simptom
G. Sindroamele pot cuprinde mai multe semne și simptome
H. Cianoza este un simptom
I. Anamneza este alcătuită pe baza semnelor pe care le prezintă un pacient
J. Talia și masa pacientului sunt simptome
8. Examenul clinic obiectiv (examenul fizic) presupune:
A. Percuția toracelui se realizează de obicei pe plan osos
 B. Auscultația face parte din examenul clinic al abdomenului
C. Percuția toracelui se realizează în spațiile intercostale
D. Percuția abdomenului se realizează cu ajutorul marginii dure a
stetoscopului
E. Examenul clinic obiectiv se poate realiza pe regiuni anatomice
F. Auscultația toracelui se realizează numai în inspir profund
G. Examenul clinic obiectiv se poate realiza pe aparate și sisteme
H. Inspecția este o metodă specifică anamnezei
I. Auscultația zgomotelor cardiace la pacientul sănătos presupune
identificarea zgomotului 1 și 2
J. Durerea la palparea abdomenului este un simptom
9. Cu referire la faciesuri se pot afirma următoarele:
A. Faciesul mixedematos este caracterizat prin absența treimii externe a
sprâncenelor
B. În pareza de nerv facial de tip periferic modificările patologice sunt
întâlnite atât în etajul superior (frunte) cât și în etajul inferior (comisuri
bucale) al faciesului
C. Faciesul Basedowian apare in hipertiroidie
D. Faciesul Hippocratic este întâlnit în afecțiuni digestive acute
E. Faciesul Cushingoid apare în cazul pacienților cu boli cronice hepatice
F. Faciesul mixedematos este asemănat imaginii de lună plină
G. Faciesul mixedematos este specific hipertiroidiei
H. Faciesul icteric asociază în mod uzuale de edem palpebral
I. Faciesul cushingoid asociază, printre altele, eritem (roșeață) al
tegumentului și hirsutism
J. Faciesul reprezintă aspectul normal clinic al înfățișării pacientului
10. În legătură cu edemul se pot afirma următoarele:
A. Poate fi întâlnit în ciroza hepatică
B. Edemul se pune în evidență prin percuție
C. Edemul facilitează auscultația
D. Poate fi de tip alergic
E. La membrele inferioare edemul este întotdeauna bilateral
F. Poate fi întâlnit în sindromul nefrotic
G. Poate fi întâlnit în insuficiența cardiacă
H. Semnul godeului este obiectivat prin compresiunea tegumentului la nivelul
părților moi abdominale
I. Semnul godeului este specific edemului pulmonar acut
J. Poate fi unilateral la nivelul unui membru inferior
11. Următoarele afirmații despre examenul obiectiv sunt adevărate:
A. Inspecția reprezintă cea mai veche metodă obiectivă
B. Metoda ascultației indirecte este practicată cu ajutorul stetoscopului
C. Palparea profundă se realizează cu pulpa degetelor, ușor, fără apăsare
D. Palparea oferă informații asupra calității trofice și temperaturii
tegumentelor
E. Palparea se realizează prin 2 metode: superificială și profundă
 F. Sunetul mat la percuție se caracterizează prin intensitate mare și
tonalitate joasă
G. Metoda percuției directe presupune percuția unui anumit teritoriu cu pulpa
degetelor de la mâna dreaptă
H. Pentru executarea palpării nu este necesară eliberarea tegumentului de
haine
I. Sunetul sonor la percuție se caracterizează prin intensitate mică și
tonalitate ridicată
J. Metoda ascultației indirecte este practicată prin aplicarea pavilionului
urechii pe suprafața regiunii respective
12. Următoarele afirmații referitoare la palpare sunt adevărate:
A. Obișnuit se realizează cu examinatorul la dreapta bolnavului, dar poziția
sa este în funcție de organul pe care îl palpează
B. Poziția medicului examinator este doar la dreapta pacientului
C. Elasticitatea pielii diminuă până la dispariție la vârstnici
D. Palparea prin acroșare este o metodă de palpare superficială
E. În cazul cașexiei țesutul celular subcutanat este redus
F. Palparea superficială se realizează cu pulpa degetelor, ușor, fără apăsare
G. Elasticitatea pielii crește în cazul stărilor de deshidratare masivă
H. Palparea profundă se realizează prin apăsare
I. Crepitațiile au valoare patognomonică pentru diagnosticul de emfizem
subcutanat
J. Palparea prin balotare (lovire) este o metodă de palpare superficială
13. Reprezintă dificultăți în consemnarea anamnezei următoarele situații:
A. Bătrâni cu tulburări auditive severe
B. Bolnavul comatos
C. Bolnavul calm
D. Bolnavul cu tulburări neuropsihice avansate
E. Bolnavul cu un nivel crescut cultural
F. Bolnavul din mediul rural
G. Bolnavul odihnit
H. Bolnavul timorat
I. Bolnavul cu nivel scăzut de cultură
J. Bolnavul cooperant
14. Următoarele afirmații în ceea ce privește datele generale ale pacienților
sunt adevărate:
A. Infarctul miocardic acut are un prognostic mai sever la vârstele înaintate
B. Rujeola este o boală infecto-contagioasă specifică copilăriei
C. Ateroscleroza este o boală specifică copilăriei
D. Cuprind date despre identitate
E. Emfizemul pulmonar este o boală specifică vârstelor înaintate
F. Hipertensiunea arterială reprezintă o boală profesională
G. Ciroza biliară primitivă se întâlnește mai frecvent la bărbați
H. Cancerul bronhopulmonar este întâlnit cu precădere la femei
I. Litiaza biliară se întâlnește mai frecvent la femei
 J. Cuprind date cu caracter personal
15. Următoarele afirmații referitoare la anamneză sunt adevarate:
A. Rezumă totalitatea datelor referitoare la boală, obținute în dialogul
medicului cu bolnavul
B. Baza metodologică a anamnezei este conversația dintre medic și bolnav
privind boala cu toate aspectele ei
C. Baza metodologică a anamnezei este reprezentată de inspecție
D. Detaliile anamnestice sunt de mare valoare contributivă în diagnosticul
anginei pectorale
E. Antecedentele heredocolaterale interesează informațiile medicale ale
prietenilor
F. Antecedentele personale sunt de importanţă inegală
G. Este de o importanță fundamentală (“qui bene interrogat, bene
diagnosticat”) în suspectarea şi identificarea organului sau aparatului
afectat
H. Există metode standard pentru derularea diagnosticului anamnestic
I. Baza metodologică a anamnezei este reprezentată de percuție
J. Antecedentele personale sunt de importanţă egală
16. Referitor la facies esteadevărat că:
A. În paralizia de nerv facial trăsăturile feţei sunt deviate de partea bolnavă;
B. Faciesul cushingoid este un facies rotunjit, “în lună plină”, cu pomeţii roşii
(impresie falsă de sănătate!)
C. În bronhopneumopatia cronică obstructivă tipul A (predominenţa
emfizemului) faciesul este cianotic şi buhăit (“blue-bloater”);
D. În paralizia de nerv facial faciesul este caracterizat prin hipotonie
musculară hemifacială de partea afectată,
E. Faciesul mixedematos este “în lună plină”, cu un aspect buhăit (om
somnoros), cu absenţa 1/3 externe a sprâncenelor
F. Faciesul din insuficienţa aortică este caracterizat prin cianoza pomeţilor,
buzelor şi nasului, care contrastează cu paliditatea din jur;
G. Faciesul “mască de ceară” se întâlnește în mixedem
H. Faciesul din sclerodermie este un facies inexpresiv, cu pielea întinsă,
buzele şi nasulsubţiri, expresie de blândeţe
I. Rinofima se mai numește și “nas în şa”
J. Faciesul “de paiaţă” se întâlnește în rujeolă și are un aspect plângăreţ şi
pătat
17. Referitor la relația dintre vârstă și unele afecțiuni, este adevărat că:
A. Rujeola, rubeola și scarlatina sunt specifice copilăriei
B. Bolile infecto-contagioase sunt specifice vârstnicilor
C. Bronhopneumonia are evoluţie severă la copii
D. Tusea convulsivă apare în special la vârstnic
E. Emfizemul pulmonar este specific copilăriei
F. Ulcerul gastric - UG şi duodenal – UD, sunt mai frecvente la adult
G. Bronhopneumonia are evoluţie severă la vârstnici
H. Ateroscleroscleroza este specifică vârstelor înaintate
 I. Reumatismul articular acut – RAA este mai frecvent la vârstnici
J. Infarctul miocardic acut (IMA) are prognostic mai sever la vârstnici
18. Referitor la atitudinea (poziția) pacientului, este adevărat că:
A. Emprostotonusul este atitudinea în care pacientul este poziționat în
decubit dorsal cu extensia forţată a corpului - care descrie un arc - având
ca puncte de sprijin capul şi călcâiele
B. Poziția de “rugăciunea mahomedană” este întâlnită în pleurezie
C. Ortopneea este atitudinea forțată în care bolnavul stă aşezat la marginea
patului, sau întins în pat dar cu căpătâiul ridicat pe mai multe perne, și se
sprijină pe mâini
D. Torticolisul reprezintă poziţia fătului în uter – prin contractura musculaturii
flexorii anterioare
E. Atitudinea de “cocoş de puşcă” este caracterizată prin: decubit dorsal cu
capul în flexie, gambele flectate pe coapse şi acestea pe abdomen
F. Atitudinea de “cocoş de puşcă” este întâlnită în meningita tbc
G. Ortotonusul este atitudinea forțată pe care o adoptă pacienții cu edem
pulmonar acut și insuficienţă cardiacă globală
H. În ortopnee hematoza este ameliorată, întrucât o parte din sângele care
stagnează în mica circulaţie este deplasat gravitaţional în părţile declive,
iar muşchii respiratori accesorii intră în funcţie, optimizând performanţele
dinamicii respiratorii
I. În pericardita exudativă bolnavul adoptă poziția genupectorală.
J. Ortopneea se întâlnește în criza de astm bronşic și astm cardiac
19. Referitor la examenul ochilor, este adevărat că:
A. Gerontoxonul. este un semn patognomonic pentru degenerescenţa
hepatolenticulară (boala Wilson)
B. Inelul senil este un inel de culoare albă-sidefie sau albă-albăstruie la limita
dintre cornee şi scleră și este semn de ateroscleroză
C. Mioza reprezintă mărirea (dilatarea) pupilei și se întâlneşte în stări
fiziologice (întuneric, privirea unui obiect de departe)
D. Inelul Kayser-Fleischer este un inel de culoare brun- verzuie și se
datorează depunerii de cupru la limita sclero-corneană
E. Sclerele albastre – se asociază cu cecitate (orbire) și apar în sindromul
Lobstein
F. Sclerele brune sau negre se întâlnesc în boala Addison
G. Semnul Argyll-Robertson reprezintă pierderea reflexului de acomodare la
distanţă cu păstrarea celui fotomotor
H. Semnul Landolfi se caracterizează prin modificări ritmice ale diametrului
pupilelor datorită pulsaţiilor vaselor iriene în insuficienţa aortică;
I. Midriaza se întâlnește la administrarea de atropină, anestezice locale, de
tipul cocainei, la muribunzi
J. Hippusul pupilar reprezintă inegalitatea pupilară (anizocoria) care poate
apare în sifilisul nervos;
20. Referitor la edem, este adevăratcă:
 A. Edemul cardiac este la început intermitent, cu caracter vesperal, lipseşte
dimineaţa la sculare, apoi devine permanent
B. Edemul cardiac are ca mecanism de producere principal creşterea
presiunii venoase (care determină creșterea presiunii hidrostatice)
C. Edemul venos are culoare albă, consistenţă moale, este limitat la anumite
teritorii (de obicei la faţă şi, în mod special, la pleoape şi buze), durează
puţin, apare şi dispare brusc (edem fugace)
D. Edemul alergic (angioneurotic) are ca mecanism de producere creşterea
permeabilităţii capilare.
E. Edemul renal este alb-palid, moale, localizat la faţă şi, în particular,
pleoape;
F. Edemul hepatic are ca principal mecanism de producere creşterea
presiunii hidrostatice
G. Edemul din mixedem este cianotic, de consistență moale, dureros
H. Edemul alergic este persistent, extins la tot corpul, mucos, alb-palid, nu
lasă godeu
I. Edemul limfatic este determinat de compresiunea pe vasele limfatice
(tumori), procese patologice ganglionare (leucemie, metastaze etc.),
procese inflamatorii (limfangită) şi parazitare (filarioză).
J. Edemul renal lipsește dimineaţa la sculare şi este mai accentuat pe
parcursul zilei
21. Referitor la examenul unghiilor, este adevărat că:
A. Onicogrifoza este obiceiul dăunător de a roade cu dinţii marginile externe
ale unghiilor
B. Unghiile albe pot fi cauzate de contactul mâinilor cu substanţe colorante,
tratamentul îndelungat cu tetraciclină
C. Platonichia apare caracteristic în cardiopatiile cianogene
D. Koilonichia reprezintă o modificare a formei unghiei (unghii concave, cu
aspect de lingură)
E. Unghiile hipocratice sunt convexe, cu aspect de “sticlă de ceasornic”
F. Unghiile normale au culoarea roz-sidefie, fără să se identifice lunula și
prezintã în ambele axe o ușoară concavitate şi marginea liberă în arc de
cerc
G. Onicoliza reprezintă leziuni distructive ale unghiilor, predominant
marginale, cu desprinderea unghiei de pe patul unghial
H. Leuconichia se poate întâlni în ciroza hepatică
I. Koilonichia apare în degerături şi arsuri ale degetelor
J. Melanonichia reprezintă colorarea în negru sau brun a unghiilor
22. Referitor la sindromul Claude-Bernard-Horner sunt adevărate următoarele
afirmații:
A. Este un tip de enoftalmie bilaterală
B. Asociază enoftalmie unilaterală + ptoza pleoapei superioare + mioză
C. Este întâlnit în afecţiuni orbitooculare
D. Este un tip de enoftalmie unilaterală
E. Este întâlnit în suferințele domului pleural
 F. Asociază enoftalmie bilaterală + ptoza pleoapei superioare + midriază
G. Este întâlnit în tumori hipofizare
H. Este secundar compresiunii tumorale pe nervuloculomotor
I. Este secundar compresiunii tumorale pe segmentul cervical sau toracic al
nervului simpatic
J. Este întâlnit în cancerul vârfului pulmonar
23. Referitor la gerontoxon sunt adevărate următoarele afirmații:
A. Reprezintă o modificare la nivelul corneei
B. Este denumit și inelul senil
C. Localizat la limita dintre cornee şi scleră (semn de ateroscleroză)
D. Localizat la limita sclerocorneeană
E. Este un semn patognomonic pentru degenerescenţa hepatolenticulară
F. Reprezintă o modificare la nivelul pupilelor
G. Este un inel de culoare albă-sidefie sau albă-albăstruie (depunere de
lipide)
H. Este întâlnit la vârstnici
I. Este un inel de culoare brun-verzuie (depunere de cupru)
J. Este întâlnit la tineri
24. Referitor la exoftalmie sunt adevărate următoarele afirmații:
A. Exoftalmia neendocrină este întâlnită în afecțiuni encefalo-craniene
(tumori hipofizare)
B. Exoftalmia endocrină este obişnuit bilaterală, tipul reprezentativ fiind cel
din boala Basedow
C. Reprezintă înfundarea globilor oculari în orbite
D. Exoftalmia neendocrină este în general unilaterală
E. Exoftalmia neendocrină este întâlnită în afecţiuni orbitooculare
(traumatisme, malformaţii, tumori maligne, flegmon)
F. Reprezintă proeminenţa globilor oculari în afara orbitelor
G. Exoftalmia neendocrină este în general bilaterală
H. Reprezintă o modificare la nivelul pleoapelor
I. Exoftalmia endocrină este obişnuit unilaterală
J. Poate fi bilaterală, în peritonite şi caşexii
25. Cu privire la modificările de la nivelul pupilelor, sunt adevărate următoarele
afirmații:
A. Mioza (micşorarea pupilei) apare în condiţii fiziologice (privirea unui obiect
de aproape) şi patologice (paralizia simpaticului cervical, intoxicaţii cu
opiacee)
B. Semnul Argyll-Robertson se întâlneşte în tabes şi tumori craniene
C. Inegalitatea pupilară (anizocoria) apare în sifilisul nervos
D. Midriaza semnifică micșorarea pupilei
E. Semnul Argyll-Robertson este definit de păstrarea reflexului fotomotor cu
pierderea celui de acomodare la distanţă
F. Hippusul pupilar se caracterizează prin modificări de diametru ale
pupilelor (semnul Landolfi), datorită pulsaţiilor vaselor iriene în insuficienţa
aortică
 G. Mioza semnifică mărirea, dilatarea pupilei
H. Anizocoria apare în sifilisul congenital
I. Hippusul pupilar se caracterizează prin modificări de diametru ale
pupilelor, datorită pulsaţiilor vaselor iriene în stenoza aortică
J. Midriaza (mărirea, dilatarea pupilei) se întâlneşte în stări fiziologice
(privirea unui obiect de departe) şi patologice (administrarea de atropină,
la muribunzi)
26. Referitor la ginecomastie sunt adevărate următoarele afirmații:
A. Diagnosticul poate fi stabilit doar cu ajutorul explorărilor imagistice
B. Diagnosticul poate fi stabilit cu ocazia examenului clinic
C. Nu se asociază niciodată cu adenocarcinomul mamar
D. Inspectarea regiunii din profil anterior permite o mai facilă identificare a
ginecomastiei
E. Poate apare în tratamentul îndelungat cu spironolactonă
F. Poate apare în tratamentul îndelungat cu furosemid
G. Se poate asocia cu adenocarcinomul mamar la bărbat
H. Este definită ca hipertrofia glandelor mamare la femei
I. Poate apare în condiţii fiziologice (pubertate, vârstă înaintată)
J. Este definită ca hipertrofia glandelor mamare la bărbați
27. Faciesul acromegalic are următoarele caracteristici:
A. Bărbia mare și proiectată înainte
B. Placard eritematos al nasului și pomeților cu aspect ”în fluture”
C. Arcade zigomatice exagerate
D. Facies ”în lună plină”
E. Bosele frontale mărite
F. Retrognatism
G. Fața este alungită
H. Ochii înfundați în orbite
I. Nasul este mare
J. Nas deformat și lobulat
28. Faciesul hipertiroidian are următoarele caracteristici:
A. Hippus pupilar
B. Congestie a pomeților
C. Scăderea secreției salivare
D. Exoftalmie bilaterală
E. Privire vie
F. Aspect de ”spaimă înghețată”
G. Apare în boala Basedow
H. Privire inexpresivă, clipit rar
I. Expresie de blândețe
J. Hipersecreție lacrimală
29. Ortopneea este o atitudine forțată a pacientului:
A. În această poziție hematoza se realizează mai bine
B. Bolnavul stă în pat, cu căpătâiul. ridicat
C. Este o poziție antalgică
 D. Apare în edemul pulmonar acut
E. Bolnavul stă în decubit lateral
F. Se explică prin contractura musculaturii paravertebrale
G. Apare în tetanos
H. Apare în criza de astm cardiac
I. Apare în criza de astm bronșic
J. Apare în pleurezie
30. Percuția este una dintre metodele de examen obiectiv al pacientului:
A. Sunetul obținut la percuția plămânului se numește sonoritate pulmonară
B. Sunetul mat se obține la percuția organelor cavitare
C. Percuția abdomenului evidențiază un sunet sonor timpanic
D. La percuția plămânului se obține un sunet sonor timpanic
E. Sunetul mat se obține la percuția țesuturilor și organelor fără conținut
aeric
F. La percuția abdomenului se obține un sunet sonor netimpanic
G. Sunetul sonor se caracterizează prin intensitate mică și tonalitate înaltă
H. Spre deosebire de sunetul sonor timpanic, sunetul sonor netimpanic are
intensitate mai mare și timbru muzical
I. Percuția plămânului evidențiază un sunet sonor netimpanic
J. La percuția ficatului și splinei se obține un sunet mat
31. Faciesul mixedematos are următoarele caracteristici:
A. Absența treimii externe a sprâncenelor
B. Aspect de ”oameni somnoroși”
C. Faciesul este împăstat, buhăit
D. Anizocorie
E. Faciesul este ”în lună plină”
F. Apare în hipotiroidie
G. Lagoftalmie
H. Șanțurile fiziologice accentuate
I. Privirea vie
J. Arcade zigomatice proeminente
32. Referitor la inspecţie putem afirma :
A. Bolnavul este ridicat pentru examinarea părţii anterioare a corpului
B. Se continuă cu gâtul, abdomenul, membrele superioare şi inferioare,
extremitatea cefalică
C. Începe de la primul contact al medicului cu bolnavul
D. Presupune uneori aprecierea “dintr-o privire” a unor particularităţi
fenotipice şi psihice ale bolnavului
E. Începe cu toracele
F. Este recomandată descoperirea în întregime a pacientului, şi nu succesiv
a segmentelor inspectate
G. Nu se realizează pe segmente
H. Se termină prin observarea unor mişcări active ale bolnavului (ridicarea
din pat, mersul etc.)
 I. Tehnică: medicul, aşezat în faţa bolnavului, inspectează, de preferat la
lumina naturală, pe rând, diferitele regiuni ale corpului
J. Are valoare diagnostică decisivă în unele boli, relaţiile obţinute permiţând
medicului cu experienţă să formuleze diagnosticul chiar în această etapă
a examenului clinic (boala Basedow, mixedemul, bolile eruptive etc.)
33. Palparea :
A. Bolnavul este ridicat pentru palparea pârții anterioare a corpului
B. Oferă informații asupra calităților trofice și temperaturii tegumentelor
C. Bolnavul se examinează dezbrăcat
D. Unele dintre informațiile palpatorii dificil descriptibile (crepitațiile, în
emfizemul subcutanat) au valoare patognomonică
E. Poziția bolnavului este aceeași, indiferent de organul examinat
F. Poziția bolnavului este diferită (decubit dorsal, lateral sau ortostatism), în
funcție de organul palpat
G. Se examinează cu mâinile reci
H. Bolnavul se palpează peste haine
I. Este exclusiv monomanuală
J. Oferă informații asupra volumului, suprafeței, sensibilității, consistenței și
mobilității organelor
34. Privitor la tehnica palpării, se poate afirma:
A. Palparea profundă are mai multe variante: monomanuală, bimanuală, prin
balotare (lovire) sau acroşare
B. Palparea profundă se realizează prin apăsare
C. Palparea este superficială sau profundă
D. Palparea superficială se realizează prin apăsare pronunțată
E. Palparea se realizează cu mâinile calde
F. Palparea profundă se realizează cu pulpa degetelor (sau fata palmară a
mâinii), ușor, fără apăsare
G. Palparea superficială este doar bimanuală
H. Medicul menține privirea spre bolnav pentru a-i observa mimica, care
poate reflecta sensibilitatea dureroasă la palpare
I. Poziția pacientului nu se schimbă în funcție de organul palpat
J. Medicul este poziționat, obișnuit, la stânga bolnavului
35. Palparea țesutului celulo-adipos subcutanat:
A. Normal, se regăsesc infiltrarea edematoasă, lipoame și noduli, abcese și
flegmoane
B. Dă informații asupra stării de nutriție
C. Normal, țesutul adipos subcutanat este uniform şi armonios repartizat
D. Repartizarea este segmentară, neuniformă
E. Prezenta aerului dă la palparea pielii toracelui sau gâtului senzația unor
crepitații asemănătoare celor produse la apăsarea ușoară a unui strat de
zăpadă).
F. Oferă date asupra tonusului muscular
G. Țesut adipos subcutanat semnificativ dezvoltat definește obezitatea
H. În condiții normale poate fi întâlnit emfizemul subcutanat
 I. Nu se relaționează cu starea de nutriție
J. Ţesut adipos subcutanat redus= cașexie
36. Referitor la metodele de percuție se poate afirma:
A. Metoda percuției indirecte sau mediate; se execută direct pe suprafața
corpului în zona investigată;
B. În tehnica percuției digito-digitale degetul mijlociu de la mâna stângă se
aplică intim cu suprafața sa palmară pe teritoriul de percuție
C. Percuția se realizează cu forță egală, repetat (de 2-3 ori), la intervale de
timp care să permită analiza secvențială a relațiilor stetacustice
D. În metoda percuției directe, drept plesimetru se utilizează degetul mijlociu
de la mâna stângă, metoda fiind denumită percuție digito-digitală.
E. În tehnica percuției digito-digitale se lovește perpendicular falanga medie
a degetului care servește ca plesimetru cu vârful mediusului drept flectat
în unghi drept
F. Metoda percuției indirecte se realizează cu pulpa degetelor de la mâna
dreaptă, lipite între ele şi recurbate în formă de ciocan
G. Erorile în percuție adăugă elemente acustice care pot scădea valoarea
metodei
H. Erorile în percuție nu țin de poziția incorectă a degetului plesimetru şi a
celui percutor, un contact insuficient al degetului plesimetru cu suprafața
tegumentului în zona percutată
I. Metoda percuției directe este adoptată cu intenția testării sensibilităţii
dureroase a regiunii lombare (manevra Giordano) și corpilor vertebrali (în
afecțiunile discitice)
J. Percuția se realizează cu mișcările mâinii din articulația radiocarpiană ;
brațul şi antebrațul trebuie să participe la percuție
37. Referitor la sunetele de percuție, se poate afirma :
A. La percuția toracică, sunetele sunt mate
B. Sunetul mat se obține la percuția țesuturilor și organelor cu conținut aeric
și lichidian
C. La percuția cordului, sunetul este hipersonor
D. La percuția pulmonară (toracică), sunetele obținute sunt sunete sonore,
netimpanice, denumite generic sonoritate pulmonară
E. La percuția abdomenului, lichidul de ascită este timpanic
F. Sunetul sonor se caracterizează prin intensitate mare și tonalitate joasă;
se obține la percuția plămânilor şi a abdomenului
G. Clasificarea sunetelor de percuție se face în raport cu intensitatea,
tonalitatea și timbrul lor.
H. Sunetul submat (submatitatea) este un amestec de sunete, mat și sonor
(se regăsește în unele procese de condensare pulmonară).
I. Sunetul mat se obține la percuția țesuturilor și organelor fără conținut
areic (mușchi, ficat, splină)
J. La percuția osoasa, sunetul timpanic este asemănător cu cel obținut prin
lovirea timpanului unei tobe
38. Sunt descrise mai multe tipuri de nanism, da natura genetică, endocrină,
renală, osteoarticulară:
A. Sindromul Cushing
B. Nanismul tiroidian
C. Sindromul Klinefeltter (47, XXY)
D. Disgenezia gonadei la bărbat
E. Sindromul XYY
F. Sindromul Marfan
G. Sindromul Turner (45 XO)
H. Nanismul hipofizar
I. Acromegalia
J. Trisomia 21
39. Gigantismul este o componentă a unor sindroame genetice sau endocrine,
dintre care amintim:
A. Trisomia 21
B. Nanismul hipofizar
C. Sindromul marfan
D. Nanismul tiroidian
E. Disgenezia gonadei la bărbat
F. Sindromul turner (45 xo)
G. Acromegalia
H. Sindromul Cushing
I. Sindromul klinefeltter (47, xxy)
J. Sindromul XYY
40. Care dintre urmatoarele tipuri de facies corespund patologiei descrise:
A. Faciesul în insuficienţa renală cronică are aspect mongoloid, fante
palpebrale oblice, epicantus, hipertelorism, micrognaţie, întârziere
mentală.
B. Faciesul în lues congenital „de paiaţă” – pătat (prin erupţia eritematoasă)
şi plângăreţ (prin congestia mucoasei conjunctivale).
C. Faciesul în sclerodermie: aspectul tipic este de „icoană bizantină” -
inexpresiv, tegumente îngroşate, întinse, fără cute, buzele şi na- sul
subţiri.
D. Faciesul în lues congenital: nas în şea, cheratită interstiţială, incisivi prost
implantaţi cu striaţii (triada Hutchinson)
E. Faciesul în lupus eritematos diseminat: aspect tipic „în fluture” prin erupţie
eritemato-scuamoasă la nivelul nasului şi pomeţilor
F. Faciesul în insuficienţa renală cronică: aspectul este palid-teros
caracteristic, combinaţie a palorii prin anemie şi a hiperpigmentaţiei prin
acumularea de urocromi la nivel tegumentar, pielea uscată.
G. Trisomia 21este dat de agenezia ovariană (cariotip 45XO), se
caracterizează prin frunte jos implantată, hipertelorism ocular, ptoză
palpebrală, epicantus, sclere albastre, nistagmus. Nasul este înfundat la
rădăcină, comisuri bucale tracţionate în jos, micrognaţie, urechi jos
implan- tate, pterygium colli (pliu cervical posterior).
 H. Sindromul Turner (45 XO): are aspect mongoloid, fante palpebrale oblice,
epicantus, hipertelorism, micrognaţie, întârziere mentală.
I. Faciesul în rujeolă: „de paiaţă” – pătat (prin erupţia eritematoasă) şi
plângăreţ (prin congestia mucoasei conjunctivale)
J. Faciesul în sclerodermie: aspect tipic „în fluture” prin erupţie eritemato-
scuamoasă la nivelul nasului şi pomeţilor
41. Care dintre urmatoarele modificari pupilare sunt corect descrise?
A. Semnul Argyll-Robertson (inegalitate pupilară) poate apărea în cadrul sin-
dromului Claude Bernard-Horner, prin lezarea nervului oculomotor comun
sau în lues, neoplazii.
B. Mioza poate fi fiziologică tranzitorie, patologică fixă sau medicamentoasă
(intoxicaţii cu atropină, cocaină, ciuperci, AVC).
C. Semnul Argyll-Robertson constă în pierderea reflexului foto- motor cu
păstrarea celui de acomodare la distanţă şi poate fi întâlnit în me- ningite,
anevrisme cerebrale, neurolues, etilism cronic.
D. Mioza reprezintă contracţia pupilei, fiziologică tranzitorie saupatologică
fixă. Poate apărea în cadrul accidentelor vasculare cerebrale, intoxicaţiei
cu morfină, administrare de pilocarpină.
E. Anizocoriaconstă în pierderea reflexului foto- motor cu păstrarea celui de
acomodare la distanţă şi poate fi întâlnit în meningite, anevrisme
cerebrale, neurolues, etilism cronic.
F. Hippusul pupilar poate apărea în cadrul sin- dromului Claude Bernard-
Horner, prin lezarea nervului oculomotor comun sau în lues, neoplazii.
G. Hippusul pupilar reprezintă variaţia diametrului pupilar ritmată de puls,
consecinţă a pulsaţiilor vaselor iriene în insuficienţa aortică.
H. Midriaza reprezintă contracţia pupilei, fiziologică tranzitorie saupatologică
fixă. Poate apărea în cadrul accidentelor vasculare cerebrale, intoxicaţiei
cu morfină, administrare de pilocarpină.
I. Midriaza poate fi fiziologică tranzitorie, patologică fixă sau
medicamentoasă (intoxicaţii cu atropină, cocaină, ciuperci, AVC).
J. Anizocoria (inegalitate pupilară) poate apărea în cadrul sindromului
Claude Bernard-Horner, prin lezarea nervului oculomotor comun sau în
lues, neoplazii.
42. Care dintre urmatoarele modificări ale pleoapelor sunt corect descrise?
A. Midriaza reprezintă contracţia pupilei, fiziologică tranzitorie saupatologică
fixă. Poate apărea în cadrul accidentelor vasculare cerebrale, intoxicaţiei
cu morfină, administrare de pilocarpină.
B. Ptoză palpebrală - constă în deschiderea incompletă a pleoapeisuperioare
C. Lagoftalmie: lărgirea fantei palpebrale, cel mai frecvent prin afectarea
nervului facial.
D. Ptoză palpebrală: lărgirea fantei palpebrale, cel mai frecvent prin
afectarea nervului facial.
E. Xantelasma: formată prin acumularea de celule conjunctive încărcate cu
granulaţii lipidice, tradusă prin pete galbene ceroase, izolate sau
 confluente sub formă de placarde, uşor reliefate, localizate la nivelul
pleoape- lor către partea nazală.
F. Lagoftalmiaconstă în deschiderea incompletă a pleoapeisuperioare
G. Edemul palpebral constă în deschiderea incompletă a pleoapeisuperioare
H. Edemul palpebral poate apărea ca o consecinţă a afectării re- nale,
cardiace, alergică, traumatică, mixedematoasă.
I. Xantelasma:poate apărea ca o consecinţă a afectării re- nale, cardiace,
alergică, traumatică, mixedematoasă.
J. Tulburări de poziţie şi formă: entropion (răsucirea marginii li- bere a
pleoapei spre interior, cu malpoziţia cililor ce irită permanent corneea) şi
ectropion (răsucirea marginii libere a pleoapei spre exterior).
43. Ptoză palpebrală constă în deschiderea incompletă a pleoapeisuperioare şi
poate fi de cauză:
A. Boala parkinson
B. Congenitala
C. Miogenică (distrofia musculară)
D. Neurogenă (miastenia gravis)
E. Coarctatie de aorta
F. Mecanică (neoplasm de colon)
G. Aponevrotică (incompetenţa aponevrozei muşchiului ridicător al pleoapei
superioare)
H. Mecanică (neoplasm palpebral)
I. Traumatică
J. Edemul palpebral constă în deschiderea incompletă a pleoapeisuperioare
44. Care dintre urmatoarele modificări ale buzelor sunt corect descrise?
A. Buzele subtiri sunt caracteristice în mixedem, acromegalie, lim- fangioame
ale buzelor.
B. Angioedemul buzelor (edemul Quincke)este o consecinţă a avitaminozei
B2 şi se manifestă prin apariţia unor fisuri dureroase la colţurile buzelor.
C. Angioedemul buzelor (edemul Quincke) determină mărirea în volum a
buzelor sau segmentului afectat, fiind o reacţie alergică cu debut spontan.
D. Herpesul labial determină mărirea în volum a buzelor sau segmentului
afectat, fiind o reacţie alergică cu debut spontan.
E. Petele pigmentare consta în erupţii veziculare cu conţinut clar pe fond
eritematos şi se datorează infecţiei cu virusul herpetic 1.
F. Herpesul labial constă în erupţii veziculare cu conţinut clar pe fond
eritematos şi se datorează infecţiei cu virusul herpetic 1.
G. Buzele groase sunt caracteristice în mixedem, acromegalie, lim-
fangioame ale buzelor.
H. Buze subţiri apar în sclerodermie.
I. Petele pigmentare la nivelul buzelor şi mucoasei bucale caracterizează
sindromul Peutz-Jeghers (polipoza intestinală).
J. Buzele groase apar în sclerodermie.
45. Referitor la atitudine, următoarele afirmații sunt adevărate:
A. Ortopneea - poziția șezândă adoptată de bolnav care ușurează respirația
 B. Poziția de „squatting” – este adoptată de pacienții cu peritonită,
abdomenul fiind escavat, mișcările respiratorii asincrone
C. Atitudinea pasivă- bolnavii adoptă poziții antalgice ce aduc o ameliorare a
simptomatologiei dominante
D. Poziția în „cocoș de pușcă” este caracteristică pericarditei constrictive
E. Ortopneea – este întâlnită cel mai frecvent în cadrul insuficienței cardiace
stângi și astmului bronșic
F. Ortopneea – ameliorează dispneea prin scăderea întoarcerii venoase și
creșterea capacității cutiei toracice
G. Decubitul lateral – sugerează prezența revărsatului lichidian pleural
H. Poziția în „cocoș de pușcă”- se caracterizează prin trunchiul flectat sprijinit
pe coate și genunchi
I. Decubitul lateral pe partea bolnavă inițial pentru a evita durerea
J. Ortopneea- pacientul poate fi așezat la marginea patului în poziție
șezândă sau în decubit dorsal cu trunchiul semiflectat pe mai multe perne
46. Referitor la atitudine, următoarele afirmații sunt adevărate:
A. Emprostotonusul- poziția fătului în uter
B. Poziția „rugăciune mahomedană” – este caracteristică pacienților cu
pleurezie
C. Decubit lateral în astm bronșic
D. Decubit lateral- poziție adoptată de pacienții cu peritonită
E. Ortotonus- contractură generalizată, atitudine imobilă
F. Torticolis- înclinarea unilaterală a capului cu limitarea mișcării prin
contractură a musculaturii latero-cervicale
G. Opistotonus – decubit dorsal, în extensie forțată a corpului
H. Poziția „cocoș de pușcă” se caracterizează prin flexia capului și extensia
membrelor inferioare
I. Pleurostotonusul- contractura musculaturii unui hemicorp în decubit
lateral, pe partea contracturată
J. Ortopneea- rar întălnită la pacienții cu insuficiență cardiacă
47. Faciesul:
A. Pacienții cu hipotensiune arterială au un facies pletoric
B. În faciesul hipertiroidian se obiectivează exoftalmia
C. Faciesul hipertiroidian are aspectul general de „spaimă înghețată”
D. În acromegalie, faciesul se caracterizează prin exagerarea proeminențelor
osoase și prognatism
E. Faciesul mitral este caracteristic stenozei mitrale
F. În bronhopneumopatia cronică obstructivă de tip B „pink-puffer” –
predomină emfizemul
G. Faciesul Shattuck apare la pacienții cu stenoză aortică congenitală
H. Faciesul din boala Addison se caracterizează prin colorația palid-gălbuie a
pielii
I. În hipotiroidie faciesul are aspect de „lună plină”
J. Faciesul aortic este caracterizat prin cianoza pomeților, buzelor și a
nasului care contrastează cu paliditatea din jur
48. Modificările oculare:
A. Exoftalmia este definită ca proeminența globilor oculari în afara orbitelor
B. Enoftalmia este întâlnită în sindromul Claude-Bernard-Horner
C. Exoftalmia unilaterală poate fi întâlnită în neoplasm sau traumatisme
D. Exoftalmia din boala Basedow este bilaterală
E. Xantelasma apare la pacienții cu diabet zaharat
F. În boala Addison sclerele sunt de culoare roșie
G. Lagoftalmia poate fi prezentă la pacienții cu afectarea nervului trigemen
H. Gerontoxonul reprezintă un inel de culoare brun-verzuie la limita
sclerocorneană
I. Hippusul pupilar apare în stenoza aortică
J. Inelul Kayser-Fleischer este patognomonic pentru degenerescența
hepatolenticulară
49. Referitor la modificările de culoare ale sclerelor, următoarele afirmații sunt
adevărate:
A. Sclerele roșii alături de fracturi patologice și surditate sunt întâlnite în
osteogena imperfecta.
B. Sclerele brune alături de fracturi patologice și surditate sunt întâlnite în
osteogena imperfecta.
C. Sclerele roșii apar în ictere.
D. Sclerele galbene sunt întâlnite în ictere.
E. Sclerele roșii sunt întâlnite în poliglobulia esențială.
F. Sclerele roșii apar în boala Addison.
G. Sclerele brune apar în boala Addison.
H. Sclerele brune apar în ictere.
I. Sclerele albastre sunt întâlnite în osteogeneza imperfecta.
J. Sclerele roșii au drept cauză inflamația.
50. Referitor la modificările pupilelor, următoarele afirmații sunt adevărate:
A. Semnul Argyll-Robertson constă în pierderea reflexului foto-motor cu
păstrarea celui de acomodare la distanță.
B. Anizocoria apare în lues.
C. Hippusul pupilar apare în stenoza aortică.
D. Hippusul pupilar reprezintă variația diametrului pupilar ritmată de puls.
E. Mioza poate apărea în cadrul accidentelor vasculare cerebrale, intoxicația
cu morfină și administrarea de pilocarpină.
F. Midriaza se întâlnește în intoxicația cu ciuperci, atropină și cocaină.
G. Semnul Argyll-Robertson reprezintă pierderea reflexului de acomodare la
distanță cu păstrarea reflexului fotomotor.
H. Anizocoria apare în insuficiența aortică.
I. Mioza apare la admiknistrarea de atropină.
J. Hippusul pupilar reprezintă inegalitate pupilară.
51. Referitor la modificările pleoapelor, următoarele afirmații sunt adevărate:
A. Edemul palpebral poate apărea în afecțiuni inflamatorii sau traumatice.
B. Lagoftalmia reprezintă lărgirea fantei palpebrale cu imposibilitatea
închiderii pleoapei în paralizia nervului facial.
 C. În afectarea renală nu apare edemul palpebral
D. Edemul palpebral poate apărea ca o consecință a afectării cardiace sau
renale.
E. Ectropionul reprezintă răsucirea marginii libere a pleoapelor spre interior
F. Entropionul reprezintă răsucirea marginii libere a pleoapei spre exterior.
G. Xantelasma este formată prin acumularea celulelor conjunctive încărcate
cu granulații lipidice
H. Xantelasma este situată în unghiul intern al pleoapei superioare
I. Ptoza palpebrală apare în paralizia nervului trigemen.
J. Lagoftalmia reprezintă lărgirea fantei palpebrale cu imposibilitatea
închiderii pleoapei în paralizia nervului trigemen.
52. Următoarele afirmații referitoare la modificările faciesului sunt adevărate:
A. În faciesul din tetanos există un contrast între fruntea încrețită care
exprimă tristețe și gură, nas și ochi care prin contracția rizoriusului
determină mimica de râs
B. Faciesul vultuos apare în tuberculoza pulmonară
C. Rinofima este caracteristică etilismului cronic.
D. Faciesul vultuos apare în pneumonie
E. Nas în șa apare în lues congenital, dar poate fi asociat și granulomatozei
Wegener
F. În paralizia facială se observă hipotonia musculară hemifacială de partea
controlaterală
G. Faciesul parkinsonian este expresiv, iar clipitul este frecvent
H. Rinofima constă în hipertrofia accentuată a piramidei nazale cu dilatarea
porilor și hipertrofia foliculilor sebacei
I. În sclerodermia se observă cianoza pomeților, buzelor și a nasului, în
contrast cu restului tenului care este palid
J. Faciesul din paralizia facială este caracterizat prin hipertonie musculară
hemifacială de partea afectată
53. Referitor la faciesul din bolile cardiace, următoarele afirmații sunt
adevărate:
A. În faciesul mitral apare o colorație palid-gălbuie.
B. La pacienții cu stenoză mitrală faciesul este inexpresiv, cu pielea întinsă,
buzele și nasul subțiti, expresie de blândețe
C. În cardiopatiile congenitale cianogene apare o paliditate accentuată la
pomenți, buze, menton și pavilionul urechilor
D. Faciesul caracteristic pacienților hipertensivi este congestiv, eritematos,
cu telenagiectazii la nivelul pomeților
E. La pacienții hipertensivi faciesul este emaciat, palid (cu nuanță teroasă),
ochii strălucitori
F. Faciesul mitral este caracteristic stenozei mitrale și apare cianoza
pomeților, buzelor și a nasului care contrastează cu paliditatea din jur.
G. Faciesul pletoric este caracteristic pacienților hipertensivi
H. În stenoza aortică apare cianoza pomeților și a buzelor.
 I. Faciesul Shattuck apare la pacienții cu valvulopatii ale valvei tricuspide,
prezentând o colorație veruzie, prin combinația cianozei și a colorației
icterice
J. În faciesul aortic din insuficiența aortică apare o colorație palid-gălbuie
54. Referitor la modificările faciesului în bolile pulmonare, următoarele afirmații
sunt corecte:
A. Faciesul din pneumonie este vultuos, congestiv, cu transpirații
B. În tuberculoza pulmonară, faciesul este emaciat, teros, cu pomeți cianotici
în contrast cu restul aspectului
C. Faciesul din bronhopneumonia obstructivă cronică de tip B, cu
predominanța bronșitei este cianotic, exoftalmic, buhăit, somnolent
D. În bronhopneumonia obstructivă cronică de tip B „blue bloater” predomină
emfizemul
E. Faciesul ftizic este caracteristic pneumoniei.
F. Faciesul din bronhopneumonia obstructivă cronică de tip B, cu
predominanța emfizemului este roziu
G. Faciesul din pneumonie este vultuos, congestiv, cu transpirații și poate fi
prezentă roșeața pometului pe partea controlaterală pneumoniei.
H. Faciesul din bronhopneumonia obstructivă cronică de tip A, cu
predominanța emfizemului este roziu
I. În tuberculoza pulmonară, faciesul este emaciat, teros, cu pomeți
congestivi în contrast cu restul aspectului
J. În pneumonie se poate observa roșeața unilaterală a pometelui pe partea
pneumoniei- semnul Jaccoud
55. Referitor la modificările faciesului, următoarele afirmații sunt corecte:
A. Faciesul din hemocromatoză are o colorație palid gălbuie, cu icter sclero-
tegumentar și buze carminate
B. Faciesul din ciroza hepatică are o colorație brun cenușie metalică
C. În insuficiența renală, faciesul este cu aspect palid-teros caracteristic cu
pielea uscată
D. Faciesul din slerodermie are un aspect tipic prin erupție eritemato-
scuamoasă la nivelul nasului și pomeților
E. În insuficiența renală, faciesul este cu aspect palid-teros caracteristic cu
pielea umedă
F. Faciesul din tetanos este imobil, înspăimântat, inexpresiv
G. Faciesul din diabetul zaharat are o colorație roz specifică pomeților
„rubeoza diabetică”
H. Faciesul peritoneal, caracteristic peritonitelor acute se descrie ca fiind
palid, teros, cu ochii înfundați în orbit, obrajii supți, nas ascuțit, tegumente
și limba uscate, cianotice
I. Faciesul lupic are un aspect tipic „în fluture” prin erupție eritemato-
scuamoasă la nivelul nasului și pomeților
J. Faciesul din rujeolă, de „paiață”-pătat (prin erupția eritematoasă) și
plângăreț (prin congestia mucoasei conjunctivale)
56. Faciesul hipertiroidian are următoarele caracteristici:
 A. Pleoapele sunt edemațiate, cu hiperpigmentare orbitară, retracția pleoapei
superioare, clipit rar
B. Părul este aspru, rar, încărunțire precoce
C. Se întâlnește în boala Basedow
D. La nivelul ochilor se observă exoftalmie
E. Tegumentele feței sunt fine, eritematoase, umede
F. Tegumentele sunt edemațiate, mai ales periorbitar și uscate
G. aspect general de „spaimă înghețată”
H. Sprâncene rărite sau absente în treimea externă
I. Aspect general de „lună plină”, tumefiat
J. La nivelul ochilor se observă enoftalmie
57. Faciesul acromegalic are următoarele caracteristici:
A. Are un aspect grosolan al trăsăturilor feței
B. Apare la pacienții cu hipersecreție de hormon somatotrop
C. Gât scurt și gros
D. Reliefurile osoase sunt exagerate (pomeți, arcade zigomatice, bose
frontale)
E. Apare prin exces de hormon adrenocorticotrop
F. Facies vultuos, congestiv, cu transpirații
G. Colorație brun închisă a pielii, hiperpigmentări la nivelul mucoasei bucale
și gingivale
H. Nas mare, proeminent și prognatism
I. Aspect general de „lună plină”, rotujit, congestiv
J. Arcade sprâncenare reliefate, buzele groase, macroglosie
58. Faciesul mixedematos are următoarele caracteristici:
A. Apare în hipotiroidie
B. Gât scurt și gros
C. Tegumentele sunt edemațiate, mai ales periorbitar și uscate
D. Par fin, hiperpilozitate
E. Sprâncene rărite sau absente în treimea externă
F. Tegumentele feței fine, umede
G. Aspect general de „lună plină”, tumefiat
H. La nivelul pleoapelor se observă enoftalmie, fante palpebrale micșorate,
pleoape edemațiate
I. Retracția pleoapei superioare
J. Apare în hipertiroidie
59. Modificările patologice ale glandelor și secreției sudorale cuprind:
A. Scăderea cantității de secreție sudorală apare în bolile infecto-
contagioase
B. Tulburările neurovegetative pot fi însoțite de hiperhidroză
C. În sindromul Claude-Bernard-Horner este prezentă hiperhidroza pe
jumătatea homolaterală a feței
D. În mucoviscidoză, există eliminări reduse de NaCl
E. Sudamina, o consecință a obstrucției canalului glandelor sudoripare
 F. Hidrosadenita reprezintă o erupție sub formă de proeminențe multiple,
consecință a obstrucției canalului glandelor sudoripare
G. Inflamația glandelor sudoripare din regiunea axilară
H. Hipohidroza este întâlnită în sindromul Claude-Bernard-Horner și în
hipotensiunea arterială ortostatică
I. Hiposudorația este frecventă în afecțiunile dermatologice ca sclerodermia
și psoriazisul
J. Unele medicamente ca atropina pot determina creșterea secreției
sudorale
60. Durerea, ca simptom major, cuprinde următoarele caracteristici:
A. Intensitatea durerii comparată cu o “lovitură de pumnal” este sugestivă
pentru infarctul miocardic acut
B. Administrarea de nitroglicerină poate ameliora durerea din ulcerul gastro-
duodenal
C. Durerea poate fi însoțită de simptome de acompaniament
D. Caracterul durerii se referă la compararea durerii cu alte senzații
E. Iradierea durerii poate fi tipică sau atipică
F. Durerea precordială poate fi ameliorată de efort în angorul stabil
G. Tusea și expectorația ameliorează durerea din pneumonie
H. Sediul durerii este raportat la o regiune topografică și nu la un organ
I. Alcoolul poate ameliora durerea din ulcerul gastro-duodenal
J. Iradierea posterioară, subscapular drept şi la nivelul umărului omolog a
durerii cu debut în hipocondrul drept, este sugestivă pentru afecțiunile
renale
61. Despre sincopă putem afirma următoarele:
A. Sincopa poate fi precedată de tulburări vizuale, amețeli și transpirații
B. Termenul de lipotimie este rezervat cazurilor de suspendare de lungă
durată a conștienței
C. În stenoza aortică poate apărea “sincopa de efort”
D. Sincopa posturală apare exclusiv în cazul pacienților cu ateroscleroză
sistemică
E. Reprezintă pierderea, de scurtă durată, ireversibilă, a conștienței
F. “Sincopa în accesul de tuse” se instalează la începutul unui acces de tuse
prelungită în bronșita cronică
G. De cele mai multe ori, sincopa se instalează progresiv
H. Efortul de micțiune poate determina apariția sincopei prin mecanisme
vagale
I. Tulburările de ritm sau conducere cardiacă se pot manifesta prin sincopă
J. Reprezintă o formă de tulburare a conștientei
62. Despre amețeală și vertij putem afirma următoarele:
A. Vertijul se caracterizează printr-o evoluție recurentă, în accese
B. Vertijul Ménière reprezintă o formă particulară, severă de vertij
C. Sindroamele ischemice vertebro-bazilare se asociază frecvent cu vertijul
Meniere
 D. Schimbările bruște de poziție, privirea de la înălțime și expunerea la
stimuli auditivi puternici, reprezintă cauze patologice de amețeală
E. Amețeala este definită ca senzația de falsă deplasare a persoanei în
raport cu reperele de mediu
F. Vertijul reprezintă o amețeală de intensitate severă, violentă, brutală, cu
instalare paroxistică
G. Greața și vărsăturile pot însoți vertijul
H. Insolația reprezintă o cauză fiziologică de amețeală
I. Vertijul Ménière se caracterizează prin asocierea stării de ameţeală
ușoară
J. Vertijul se caracterizează printr-un debut progresiv, însoțit de anxietate
63. Despre tipurile de febră putem afirma următoarele:
A. Febra “în cocoașă de cămilă” este frecventă în formele severe de
tuberculoză
B. Febra în platou este întâlnită în pneumonia bacteriană
C. Febra remitentă se caracterizează prin variații cu diferențe mai mari de 1
grad C în cele două etape ale zilei
D. În malarie, febra intermitentă este periodică
E. Febra hectică este frecvent întâlnită în viroze
F. Febra recurentă se deosebește de febra neregulată prin ascensiunile și
scăderile bruște ale temperaturii
G. Febra de tip neregulat poate fi întâlnită în septicemii
H. Febra intermitentă se caracterizează printr-o creștere bruscă a
temperaturii până la 39-40 grade C, cu scădere bruscă spre normal după
2-3 ore
I. Febra ondulantă este întâlnită în boala Hodgkin și bruceloză
J. Febra de tip invers se caracterizează printr-o temperatură mai ridicată
seara decât dimineața
64. Despre durere este adevărat că:
A. Durerea toracică în asociere cu tuse și expectorație poate fi expresia unei
pneumonii
B. Durerea lombară care iradiază antero-descendent la nivelul organelor
genitale sugerează o afecțiune a coloanei vertebrale
C. Durerea postprandială tardivă sub formă de ”foame dureroasă” apare în
ulcerul duodenal
D. O durere toracică anterioară pe care pacientul o descrie ca o ”lovitură de
pumnal” sugerează diagnosticul de spasm difuz esofagian
E. Repausul și nitroglicerina ameliorează durerea din angina pectorală
F. Durerea în molet la mers (claudicația intermitentă) sugerează insuficiență
venoasă cronică la nivelul membrelor inferioare
G. Durerea din angina pectorală iradiază tipic pe marginea cubitală și
ultimele două degete ale membrului superior stâng
H. Durerea în hipocondrul drept care iradiază în umărul drept și omoplatul
drept sugerează o afecțiune la nivelul rinichiului drept
I. Cefaleea occipitală, pulsatilă, matinală sugerează hipertensiunea arterială
 J. Durerea cu sediul în hipocondrul drept semnifică cu certitudine o afecțiune
hepatică
65. Despre tulburările stării de conștiență este adevărat că:
A. Sincopa care apare la mișcarea bruscă a capului se datorează
hipotensiunii ortostatice
B. Sincopa reprezintă pierderea de scurtă durată a stării de conștiență
C. Tulburările de ritm și de conducere pot provoca sincopă
D. Epilepsia generalizată se caracterizează prin convulsii tonico-clonice
E. În timpul crizei epileptice bolnavul își poate mușca limba
F. Creșterea debitului cerebral este o cauză frecventă de sincopă
G. Lipotimia este precedată de aură
H. Creșterea tensiunii arteriale în ortostatism la pacienții diabetici produce
sincopă
I. Suspendarea stării de conștiență apare în epilepsia localizată
J. La pacienții cu stenoză aortică sincopa apare de obicei la efort
66. Despre amețeală, vertij, astenie este adevărat că:
A. Anemiile, indiferent de etiologie, se însoțesc de astenie
B. Vertijul Ménière asociază acufene, nistagmus, tendință de cădere laterală
la închiderea ochilor
C. Astenia apare frecvent în bolile hepatice cronice (hepatite cronice, ciroză
hepatică)
D. Astenia nu apare în bolile cardiovasculare
E. Amețelile sunt întotdeauna patologice
F. Vertijul este o amețeală ușoară, cu evoluție cronică
G. Amețelile apar în hipotensiunea arterială, nu și în hipertensiunea arterială
H. Adinamia este o formă ușoară de astenie
I. Tulburările oculare (ex. glaucom, tulburări de refracție) pot asocia amețeli
J. Vertijul se poate însoți de grețuri, vărsături, anxietate
67. Hipersudorația apare în:
A. Pneumonie, tuberculoză
B. Sindromul Claude – Bernard - Horner
C. Hipotensiune arterială ortostatică
D. Administrarea de atropină
E. Hipertiroidie
F. Sclerodermie
G. Boli infecto-contagioase
H. Coma hipoglicemică
I. Psoriazis
J. Șoc hemoragic
68. Despre febră este adevărat că:
A. Febra de tip invers presupune temperaturi mai mari seara comparativ cu
dimineața
B. Febra din pneumonie scade în crizis sau în lizis
C. Febra continuă se caracterizează prin oscilații mari între temperatura de
dimineață și cea de seară
 D. Febra ondulantă apare în boala Hodgkin și bruceloză
E. Hipotermia caracterizează pacienții cu hipertiroidie
F. Febra hectică prezintă oscilații zilnice mai mici de un grad Celsius
G. Febra neregulată poate apare în abcesul pulmonar
H. Febra intermitentă apare în malarie
I. Febra continuă apare în pneumonie, erizipel
J. Febra în „cocoașă de cămilă” caracterizează pneumoniile bacteriene
69. Care din următoarele afecțiuni se asociază frecvent cu prurit:
A. Leucemia limfatică cronică
B. Insuficiența renală cronică
C. Pneumonia acută
D. Angina pectorală
E. Litiaza biliară veziculară necomplicată
F. Anemia hemolitică
G. Icterul obstructiv
H. Hipertensiunea arterială esențială
I. Alergiile alimentare și medicamentoase
J. Parazitozele intestinale
70. Despre simptome se pot afirma următoarele:
A. Nu sunt importante în formularea diagnosticului
B. Se consemnează în foaia de observație clinică
C. Sunt identificate în urma examenului clinic obiectiv
D. Se pot grupa în sindroame
E. Se clasifică în majore și minore
F. Se obțin în urma unui consult medical sau a anamnezei
G. Pot fi numeroase și nu reflectă întotdeauna severitatea bolii
H. Sunt relatări subiective ale pacienților
I. Sunt determinările unor analize și proceduri extensive
J. Sunt necesare cel puțin 5 simptome pentru un diagnostic cert
71. Referitor la epilepsie, se pot afirma următoarele:
A. Este o formă distinctă de suspendare acută a stării de conștientă
B. Este o afecțiune a sistemului nervos periferic
C. Se asociază frecvent cu diabetul zaharat de tip 2
D. Reprezintă o falsă sincopă
E. Apare secundar perturbării activității electrofiziologice corticale
F. Epilepsia localizată se caracterizează prin convulsii ale segmentelor unui
membru sau doar grupuri musculare
G. Este precedată de aură
H. Este o afecțiune extrem de rară
I. Epilepsia generalizată se caracterizează prin crize convulsive tonico-
clonice cu debut brusc
J. Epilepsia generalizată se mai numește și Gagarin-Jackson
72. Referitor la secreția sudorală, se pot afirma următoarele:
A. Variază în funcție de temperatură
B. Are rol în termoreglare
 C. Este produsul activității glandelor sudoripare
D. Secreția sudorală din mucoviscidoză conține o cantitate redusă de NaCl
E. Cantitatea de sudoare produsă în condiții de activitate și de repaus este
de 800ml/24 ore
F. Secreția sudorală excesivă se numește hipohidroză
G. Poate fi asociată cu o erupție cutanată care acoperă tegumentul ca roua,
numită hidrosadenită
H. Secreția sudorală redusă este patognomonică pentru tuberculoza
pulmonară
I. Este influențată de mediul extern
J. Hipersudorația apare în sindromul Claude-Bernard-Horner
73. Referitor la temperatura corporală, se pot afirma următoarele:
A. Temperatura normală la nivelul extremităților este de 31 de grade
B. Se măsoară timp de 10 minute pentru o determinare corectă
C. Se monitorizează doar seara, în jurul orei 18
D. Obișnuit se măsoară la nivelul regiunii axilare
E. Reprezintă rezultanta procesului de termoliză și termogeneză
F. Temperatura de 38 de grade este considerată normală la copii
G. Temperatura mai mare de 37 de grade se numește hipotermie
H. Temperatura corpului nu poate crește mai mult de 39 de grade
I. Variază de la o zonă la alta
J. Se măsoară după îndepărtarea excesului de transpirație
74. Despre febră putem afirma:
A. Febra remitentă poate fi întâlnită în tuberculoză, flegmoane
B. Febra ondulantă se caracterizează printr-o curbă ascendentă care atinge
un apogeu, apoi descrește treptat zi de zi, apoi ciclul se repetă
C. Febra de tip invers se caracterizează printr-o temperatură mai ridicată
seara comparativ cu cea determinată dimineața
D. Febra intermitentă se caracterizează printr-o curbă ascendentă care
atinge un apogeu, apoi descrește treptat zi de zi, apoi ciclul se repetă
E. Febra neregulată are intervale regulate sistematizate ale oscilațiilor febrile
F. Febra continuă poate să apară în pneumonie bacteriană
G. Febra ondulantă apare în boala Hodgkin
H. Febra remitentă se caracterizează prin creșterea bruscă a temperaturii
până la 40 de grade și se menține crescută în platou pe toată durata zilei
I. Febra continuă în platou se caracterizează prin menținerea unei
temperaturi în jur de 38-39 grade
J. Febra hectică se caracterizează prin valori ale temperaturii ce se mențin
în platou, fără variații pe durata zilei
75. Referitor la durere, puteți afirma că:
A. Reprezintă cel mai frecvent simptom întâlnit în practica medicală
B. Durerea cu caracter de “lovitură de pumnal” este specifică anginei
pectorale
C. Una dintre caracteristicile durerii se referă la timpii speciali de apariție ai
acesteia
 D. Caracterul durerii este nesemnificativ pentru anamneză și orientarea
diagnosticului
E. Alcoolul și dieta pot fi factori agravanți pentru un anumit tip de durere
F. Durata durerii poate orienta diagnosticul
G. În angina pectorală, durerea lipsește
H. Durerea din ulcerul gastric este ameliorată de nitrați
I. Sediul durerii este localizat la un organ
J. Unul dintre factorii amelioranți pentru durerea din ulcerul gastric este
reprezentat de antiacide (alcaline)
76. Cefaleea se caracterizează prin:
A. Printre factorii agravanți ai cefaleei se enumeră întunericul și repausul
B. Cefaleea din meningită este ameliorată de lumină
C. Nevralgia de trigemen reprezintă o cauză vasomotorie a cefaleei
D. Una dintre cauzele vasomotorii ale cefaleei este alcoolismul
E. Poate avea caracter pulsatil
F. Cefaleea pulsatilă are întotdeauna drept cauză hipotensiunea arterială
G. Poate fi cauzată de hipertensiunea arterială
H. Poate fi de tip hemicranie
I. Meningita și tumorile intracraniene pot determina cefalee
J. Sediul cefaleei este nesemnificativ pentru orientarea diagnosticului
77. Despre migrenă, puteți afirma următoarele:
A. Sediul cefaleei este de regulă parieto-occipital
B. Are de regulă caracter pulsatil
C. Tulburările acustice sunt primele manifestări ale crizei
D. Poate fi însoțită de grețuri și vărsături
E. Durează de regulă doar câteva minute
F. Este agravată de zgomot
G. Prodroamele lipsesc întotdeauna
H. Este de tip hemicranie
I. Are întotdeauna sediu bilateral
J. Evoluează în faze: prodroame, tulburări vizuale și cefaleea
78. Următoarele afirmații despre sincopă sunt adevărate:
A. Poate fi însoțită de tulburări vizuale
B. Criza histerică (sincopa psihogenă) este întotdeauna fără public și fără
scop
C. Sincopa postulară este secundară hipertensiunii arteriale în ortostatism
D. Sincopa psihogenă este însoțită de trăsături teatrale
E. Se caracterizează prin creșterea marcată a tensiunii arteriale
F. Poate fi însoțită de stare “de rău” nedefinită
G. Durează de regulă 2-3 ore
H. Poate fi cauzată de o aritmie cardiacă
I. Sincopa psihogenă se caracterizează prin examen clinic patologic pe
durata stării de inconștiență
J. Sincopa de efort apare la pacienții cu debit cardiac scăzut
79. Epilepsia se caracterizează prin următoarele:
 A. La sfârșitul crizei de epilepsie generalizată, pacientul își amintește întreg
episodul
B. Criza din epilepsia generalizată se caracterizează prin păstrarea stării de
conștienta
C. Criza din epilepsia generalizată poate fi precedată de o aură
D. Este secundară alterării activității electrice a creierului
E. Epilepsia localizată apare în tumori și traumatisme cerebrale
F. Criza din epilepsia generalizată se poate însoți de pierdere de urină
G. Epilepsia generalizată se mai numește și Gagarin-Jackson
H. În epilepsia localizată, convulsiile lipsesc
I. Este o formă de pierdere a conștientei
J. Epilepsia localizată se caracterizează prin crize convulsive tonico-clonice
generalizate
80. Următoarele afirmații referitoare la sincopă sunt corecte:
A. Sincopa posturală este secundară creșterii tensiunii arteriale în
ortostatism
B. Sincopa psihogenă se caracterizează prin examen clinic anormal (puls,
tensiune arterială etc) în timpul stării de inconștiență
C. Reprezintă pierderea de scurtă durată a stării de conștiență
D. De obicei pacientului cu sincopă îi revine starea de conștiență după o oră
E. În insuficiența arterială vertebro-bazilară sincopa este asociată cu mișcări
ale capului
F. Sincopa albă este produsă prin creșterea presiunii în circulația cerebrală
G. Sincopa în timpul tusei se instalează la începutul unui paroxism de tuse
H. Se datorează reducerii circulației sanguine cerebrale
I. Sincopa albastră este produsă de oprirea bruscă a respirației
J. În stenoza aortică apare sincopa de efort
81. Cefaleea este un simptom major caracterizat prin:
A. Simptomele de acompaniament pot fi greața și vărsăturile
B. Grețurile și vărsăturile apar de obicei în faza prodromală a migrenei
C. Migrena (hemicrania) are o evoluție în trei faze
D. Durerea este localizată la nivelul craniului (capului)
E. Staza cerebrală (de ex: în cordul pulmonar cronic) nu este o cauză de
cefalee
F. În migrenă cefaleea este difuză, bilaterală
G. O cauză extracraniană a cefaleei este nevralgia de trigemen
H. Cefaleea vasomotorie apare în otite și sinuzite
I. Întunericul este un factor agravant al migrenei
J. Poate apare în modificări ale tensiunii arteriale (hiper/hipotensiune
arterială)
82. Următoarele afirmații referitoare la secreția sudorală sunt corecte:
A. Este produs al activității glandelor sudoripare
B. Coma hipoglicemică se asociază cu creșterea cantității de secreție
sudorală (hiperhidroză)
C. Hipersudorația apare în tulburări neurovegetative și emoții
 D. În sclerodermie și psoriazis scade cantitatea de secreție sudorală
(hipohidroză)
E. Secreția sudorală nu variază în funcție de temperatura mediului extern
F. În criza de feocromocitom secreția sudorală este scăzută
G. În mucoviscidoză scade eliminarea de NaCl în secreția sudorală
H. Sindromul Claude-Bernard-Horner se caracterizează prin hiperhidroză pe
jumătatea homolaterală a feței
I. Are rol deosebit de important în termoreglare
J. Hidrosadenita reprezintă creșterea secreției sudorale
83. Referitor la febră, următoarele afirmații sunt adevărate:
A. Febra apare doar în bolile infecțioase
B. Febra de tip invers se caracterizează printr-o temperatură mai ridicată
seara decât dimineața
C. Perioada de stare reprezintă apogeul curbei termice
D. Cauzele febrei sunt multiple: afecțiuni infecțioase, neoplazice, autoimune
E. Criza termică (revenirea temperaturii la normal) se însoțește de o criză
sudorală și poliurică
F. Febra recurentă se caracterizează prin oscilații zilnice mari
G. În starea subfebrilă temperatura este de 38-39˚C
H. Hiperpirexia se definește prin febră peste 41˚C
I. Febra remitentă se caracterizează printr-o creștere bruscă a temperaturii
care după 2-3 ore scade brusc la normal
J. Reprezintă creșterea temperaturii axilare peste 37˚C
84. Despre durere, următoarele afirmații sunt corecte:
A. Anamneza privind relația dintre durere și administrarea unor medicamente
nu aduce argumente în diagnosticul durerii
B. Reprezintă un simptom rar întâlnit în practica medicală
C. Factorii agravanți ai durerii nu au importanță în diagnostic
D. Pentru un diagnostic corect, caracterizarea durerii este obligatorie
E. Reprezintă cel mai frecvent simptom întâlnit în practica medicală
F. Iradierea durerii nu aduce indicii referitoare la organul de origine
G. Durerea de intensitate mare (lovitură de pumnal) se întâlnește în infarctul
de miocard
H. Simptomele de acompaniament ajută la încadrarea etiologică a durerii
I. Localizarea durerii se face la un organ și nu la o zonă topografică
J. Localizarea (sediul) durerii se descrie topografic și nu la un organ
85. Situații clinice frecvente generatoare de hiperhidroză prin stimulare
simpatică sunt:
A. Şocul hipovolemic (hemoragii, vărsături incoercibile, diaree – holeră)
B. Hipertiroidia
C. Lupus eritrematos sistemic
D. Boala arteriala periferica
E. Emboliile pulmonare, periferice, renale
F. Infarctul miocardic acut
G. Mucoviscidoza
 H. Insuficienta cardiacă şi şocul cardiogen
I. Cordul pulmonar
J. Menopauza
86. Situații clinice frecvente generatoare de hiperhidroză prin hipermetabolism:
A. Insuficienţa cardiacă şi şocul cardiogen
B. Leucemiile, mielomul multiplu
C. Boala Hodgkin
D. Febra de orice cauză (tuberculoza pulmonară, abcesele viscerale,
septicemiile, RAA)
E. Neoplaziile metastatice
F. Infarctul miocardic acut
G. Cordul pulmonar
H. Şocul hipovolemic (hemoragii, vărsături incoercibile, diaree – holeră)
I. Hipertiroidia
J. Emboliile pulmonare, periferice, renale
87. Cauzele hipotermiei prin scăderea termogenezei sunt:
A. Sepsis-ul
B. Ineficienţa hipofizară
C. Hipertiroidia
D. Infarctul miocardic acut
E. boala Parkinson
F. Ineficienţa neuromusculară
G. Insuficienţa adrenală
H. Malnutriţia severă, hipoglicemia
I. Leziunile cutanate extinse, care scad capacitatea corpului de a conserva
căldura (arsurile)
J. Hipotiroidia
88. Cauzele hipotermiei prin creșterea pierderilor de căldură sau alterarea
termoreglării la nivel central sunt:
A. Traume SNC, AVC, dereglări metabolice, boala Parkinson, tumori SNC,
scleroza multiplă
B. Hipotiroidie
C. Incapacitatea hipotalamusului de a regla temperatura centrală a corpului
D. Vasodilataţia indusă de agenţi farmacologici sau toxicologici
E. Insuficienţa adrenală şi hipofizară
F. Malnutriţia severă, hipoglicemia
G. Hipotermia accidentală ( înec, expunere prelungită la frig fără o pregătire
adecvată )
H. Infarctul miocardic acut
I. Leziunile cutanate extinse, care scad capacitatea corpului de a conserva
căldura (arsurile)
J. Ineficienţa neuromusculară (la extremele de vârstă, sugari, bătrâni)
89. Principalele cauze de sincopă de natura cardiovasculara sunt:
A. Hipotiroidie
B. Insuficiența cardiacă
 C. Neuropatii periferice
D. Extrasistole atriale
E. Tahiaritmii
F. Extrasistole ventriculare
G. Cardiomiopatii severe (CMHO)
H. BPOC
I. Valvulopatii (stenoza aortică)
J. Bradiaritmii
90. Principalele cauze de sincopă de etiologie non-cardiovasculara sunt:
A. Decondiţionare fizică (imobilizare prelungită la pat)
B. Insuficienţa cardiacă
C. Valvulopatii (stenoza aortică)
D. Indusă de medicaţie (vasodilatatoare, antihipertensive)
E. Tahiaritmii
F. Cardiomiopatii severe (CMHO)
G. Insuficienţă autonomă (HTA ortostatică idiopatică)
H. Defecaţia (constipaţie cronică)
I. Scăderea volumului circulant (deshidratare, hemoragii)
J. Bradiaritmii
91. Principalele cauze de prurit generalizat sunt:
A. Pneumonie lobara
B. Hipertiroidie
C. Sideropenie
D. Alergii alimentare şi medicamentoase, şoc anafilactic
E. Psoriazis
F. Cancer de san
G. Limfoame (boală Hodgkin) şi leucemii (leucemie limfatică cronică),
poliglobulia esenţială
H. Lambliază
I. Parazitoze intestinale
J. Leziunile date de păduchi, scabie, pediculoză, parazitoze intestinale
92. Principalele cauze de prurit localizat sunt:
A. Astm
B. Alergii alimentare şi medicamentoase, şoc anafilactic
C. Limfoame (boală Hodgkin) şi leucemii (leucemie limfatică cronică),
poliglobulia esenţială
D. Psoriazis
E. Micoze (ex.: auriculare)
F. Leziunile date de păduchi, scabie, pediculoză, parazitoze intestinale
G. Lambliază, oxiuroză
H. Hepatită, ciroză
I. Parazitoze intestinale
J. Sideropenie
93. Despre statură si tulburările de creștere, se pot afirma următoarele:
 A. Gigantismul este creşterea exagerată în înălţime produsă prin
hipersecreţie hipofizară de hormon adrenocorticotrop, survenită în
perioada de creştere.
B. Nanismul tiroidian se caracterizează prin membre scurte faţă de trunchi şi
capul mare în raport cu dimensiunile corpului.
C. Cea mai rapidă creştere staturală are loc în primul an de viaţă şi în
perioada pubertară
D. Înălţimea definitivă se consideră a fi atinsă în jurul vîrstei de 14 ani, când
practic procesul creşterii încetează.
E. Nanismul tiroidian este caracterizat de funcţii psihice normale
F. Nanismul hipofizar este datorat insuficienţei secretorii multiple de tropi
hipofizari
G. Nanismul este statură mică, pitică (100-120 cm, pentru ţara noastră) și
este de origine câştigată sau ereditară
H. Gigantismul este creşterea exagerată în înălţime (peste 200 cm la bărbaţi
şi 190 cm la femei)
I. Gigantismul este creşterea exagerată în înălţime produsă prin
hipersecreţie hipofizară de hormon gonadotrop, survenită în perioada de
creştere.
J. Termenul de “om în miniatură” este folosit in nanismul hipofizar
94. În evaluarea tipului constituțional, se pot afirma urmatoarele:
A. Tipul hiperstenic are gâtul lung și pare deșirat
B. Tipul hiperstenic prezintă activitate fizică robustă
C. La tipul astenic, toracele este alungit şi subţire, iar ţesutul adipos şi
muscular sunt reduse
D. Tipul normostenic este caracterizat prin dezechilibru psihocomportamental
E. La tipul astenic, ar exista o frecvență crescută a hipotiroidiei și a psihozei
maniacodepresive.
F. Persoanele normostenice par voinice, robuste, îndesate
G. Tipul hiperstenic este caracterizat prin predominenţa dimensiunilor
transversale în raport cu cele verticale
H. La hiperstenici ar exista o frecvenţă crescută a obezităţii, diabetului
zaharat
I. Clasificarea lui Hipocrate conține tipul constituțional sanguin, flegmatic,
coleric și melancolic
J. La hiperstenici ar exista o frecvenţă crescută a cardiopatiei ischemice și a
gutei
95. În evaluarea stării de nutriție, sunt adevărate următoarele:
A. Indicele de masă corporală este folosit ca termen de comparaţie al
greutăţii individual măsurate
B. Valorile de referinţă acceptate ale indicelui de masă corporală sunt 29,3
Kg/m2 - pentru sexul feminin, respectiv 30,8 Kg/m2 - pentru sexul
masculin
C. Un criteriu clinic important pentru aprecierea stării de nutriţie îl constituie
grosimea pliului cutanat
 D. Starea de nutriţie se evaluează prin cântărire.
E. În “formula Broca”, o persoană cu înălţimea de 175 cm trebuie să aibă
greutatea de, aproximativ, 100 kg.
F. grosimea pliului cutanat este, normal, mai mic de 0,5 cm în regiunea
toracică, abdomen şi coapse
G. Pentru aprecierea greutăţii măsurate este utilă compararea cu “greutatea
ideală”.
H. Starea de nutriţie se apreciază prin cercetarea ţesutului celuloadipos
subcutanat şi a musculaturii
I. “indicele de masă corporală”este un parametru care exprimă raportul
dintre suprafaţa corporală (mp) şi masă (kg)
J. “formula Broca” reprezintă corelarea greutății ideale cu indicele de masă
corporală
96. În diagnosticul obezității, următoarele afirmații sunt corecte:
A. Obezitatea reprezintă creşterea greutăţiicorporale pe seama ţesutului gras
cu peste 10% din greutatea ideală;
B. În funcţie de distribuţia depunerii de grăsime, obezitatea poate fi
generalizată și segmentară
C. În obezitate se încadrează și plusul ponderal realizat pe seama retenţiei
hidrice
D. Obezitatea ușoară reprezintă un exces ponderal mai mic de 10% faţă de
greutatea ideală
E. Acumularea grăsimii predominent pe ceafă, trunchi şi partea superioară a
abdomenului caracterizează obezitatea ginoidă
F. Acumularea de grăsime relativ uniformă pe torace, abdomen şi membre
definește obezitatea generalizată
G. Obezitatea este asimilată situaţiilor în care ţesutul adipos, procentual
exprimat în raport cu greutatea corporală, depăşeşte valoarea de 35% -
pentru bărbaţi, respectiv 25% - pentru femei
H. În obezitate nu se încadrează plusul ponderal realizat pe seama
musculaturii
I. Obezitatea severă se caracterizează printr-un exces ponderal de peste
30% faţă de greutatea ideală
J. În funcţie de excesul ponderal exprimat procentual faţă de greutatea
ideală, obezitatea medie are un excedent de 30-50%
97. Despre formele particulare de obezitate, următoarele afirmații sunt corecte:
A. Obezitatea din sindromul Pickwick apare la bărbaţii tineri și este însoţită
de insuficienţă respiratorie
B. Sindromul Morgagni-Morel se asociază cu hirsutism, diabet, hiperostoză
frontală internă
C. obezitatea din sindromul Pickwick este însoţită de insomnie
D. Sindromul Lawrence-Moon-Bardet-Biedl are transmitere autosomal
dominantă
E. Sindromul Morgagni-Morel are repartiţie dezechilibrat-distală a apoziţiei
lipodistrofice, contrastantă cu gracilitatea structurilor proximale
 F. Maladia Dercum este determinată de sedentarism
G. Obezitatea de tip Baraques-Simmonds este caracterizată prin anomalii de
distribuţie a ţesutului adipos
H. Sindromul Morgagni-Morel este mai frecvent la femei
I. Obezitatea de tip Baraques-Simmonds are transmitere genetică
J. Obezitatea de tip Baraques-Simmonds survine în particular la persoane
de sex masculin
98. Este adevarat că:
A. Deficitul ponderal reprezintă scăderea greutăţii corporale cu peste 10%
din greutatea ideală
B. Forma extremă ca severitate a deficitului ponderal este emacierea
C. În caşexie, pe lângă dispariţia paniculului adipos, se constată o diminuare
a musculaturii somatice
D. La pacienții emaciați, ţesutul celulo-adipos este mult diminuat și trunchiul
şi membrele mult subţiate
E. Între cauzele comune ale deficitului ponderal sunt stenozele aortice și
mitrale
F. Între cauzele comune ale deficitului ponderal sunt stenozele pilorice și
esofagiene
G. În emaciere, apar tulburări metabolice şi hidroelectrolitice grave
H. În emaciere nu dispare bula lui Bichat
I. Cauzele comune ale deficitului ponderal includ bulimia nervoasă
J. Între cauzele comune ale deficitului ponderal sunt malabsorbția și
maldigestia
99. Referitor la starea de nutriție:
A. În emaciere apare dispariția bulei lui Bichat
B. Emacierea este asociată cu un țesut celulo-adipos mult diminuat
C. Pacienții cu emaciere prezintă tegumente umede
D. În cașexie se constată o diminuare a musculaturii
E. Marasmul este forma extremă de severitate a deficitului ponderal
F. Pentru aprecierea stării de nutriție se poate evalua grosimea pliului
cutanat
G. Sindromul Morgagni-Morel este asociat cu denutriție severă
H. Deficitul ponderal este asociat pacienților cu boala Baraquez-Simmonds
I. Marasmul este asociat întotdeauna cu bulimia
J. Defititul ponderal prezintă patru variante: emacierea, cașexia, marasmul și
tulburarea depresivă
100. Referitor la obezitate:
A. Obezitatea este cuantificată prin indicele de masă corporală
B. Obezitatea este cuantificată doar prin numărul de kilograme ale pacienților
C. În vederea calculării greutății ideale se folosește formula/indicele Broca =
înălțimea (cm) - 80
D. Obezitatea poate fi asociată sindromului Cushing
E. Obezitatea este o caracteristică a pacienților cu hipertiroidism
F. Există două tipuri ale depunerii de țesut adipos: androidă și ginoidă
 G. Sindromul Laurence-Moon-Biedl prezintă transmitere autosomal recesivă
H. Pacienții cu boală/maladie Dercum prezintă o formă particulară/specială
de obezitate
I. Sindromul Laurence-Moon-Biedl prezintă transmitere autosomal
dominantă
J. Obezitatea androidă prezintă depunere de grăsime preponderent la
nivelul feselor și coapselor
101. Referitor la deficitul ponderal:
A. Un pacient cu IMC de 19,2 este considerat denutrit
B. Denutriția/deficitul ponderal reprezintă scăderea greutății corporale cu
peste 10%
C. Bulimia și anorexia nervoasă sunt frecvent asociate sexului masculin
D. Neoplasmele sunt una dintre cauzele principale ale denutriției
E. Sindroamele de malabsorbție sunt una dintre cauzele principale ale
denutriției
F. Defititul ponderal prezintă trei variante: emacierea, cașexia, marasmul
G. Pacienții cu deficit ponderal prezintă frecvent poliglobulie
H. Anorexia nervoasă este asociată cu un aport alimentar limitat
I. Sindromul Pickwick este asociat cu deficit ponderal de 20-30%
J. Pacienții cu deficit ponderal prezintă întotdeauna hipertensiune arterială
102. Referitor la starea de nutriție:
A. Complicațiile bolilor cardiovasculare aterosclerotice nu apar la persoanele
obeze
B. Tulburările psihice/factorii neuropsihici pot fi implicați în creșterea
ponderală (apariția obezității)
C. Pacienții cu anasarcă sunt considerați obezi
D. Tulburări endocrine precum sindromul Cushing pot fi implicate în apariția
obezității
E. Obezitatea poate fi consecința unei activități fizice reduse (sedentarism)
F. Obezitatea poate fi cu distribuție generalizată
G. Obezitatea tronculară apare la pacienții cu sindrom nefrotic
H. Ginecomastia este definită ca mărirea volumului sânilor la femeile obeze
I. Obezitatea poate fi datorată unui aport alimentar exagerat
J. Obezitatea poate fi considerată în cazul sportivilor cu hipertrofie
musculară
103. Referitor la leziunile cutanate prin soluție de continuitate, puteți
afirma că:
A. Exulcerația reprezintă o formă de ulcerație cutanată
B. Leziunile cutanate prin soluție de continuitate sunt reprezentate de
scuame și cruste
C. Excoriația este întotdeauna secundară unei infecții streptococice
D. Eroziunea reprezintă o pierdere de substanță limitată până la membrana
bazală
E. Eroziunea se vindecă cu cicatrice
F. Ragada este o leziune situată la comisuri
 G. Cicatricea este o leziune cutanată prin soluție de continuitate
H. Ulcerația reprezintă o pierdere de substanță profundă
I. Fisura reprezintă o soluție de continuitate superficială sau profundă
J. Excoriația reprezintă o pierdere de substanță liniară, superficială sau
profundă, ce apare în urma gratajului
104. Referitor la deșeurile cutanate, puteți afirma că:
A. Crusta are întotdeauna culoarea neagră
B. Scuama apare secundar mortifierii țesutului cutanat
C. Scuama rezultă din exfolierea celulelor cornoase ale pielii
D. Sfacelul și crusta sunt denumiri ale aceleiași leziuni
E. Reprezintă rezultatul secrețiilor patologice de la nivelul tegumentelor
F. Escara rezultă dintr-un proces de necroză cutanată
G. Crusta se poduce prin uscarea secrețiilor cutanate
H. Reprezintă rezultatul secrețiilor fiziologice de la nivelul tegumentelor
I. Deșeurile cutanate sunt reprezentate de cicatrice și atrofie
J. Escara se caracterizează prin prezența veziculelor cu puroi
105. Referitor la erupțiile cutanate, puteți afirma că:
A. Dungile Trousseau sunt produse prin hiperexcitabilitatea nervilor
vasomotori
B. Erizipelul este format dintr-un grup de vezicule cu lichid clar
C. Sunt întâlnite frecvent în bolile infecto-contagioase
D. Herpesul este cauzat de o bacterie și se vindecă fără crustă
E. Erupțiile cutanate sunt reprezentate de escoriație și eroziune
F. Zona zoster este cauzată de virusul varicelo-zosterian
G. Eritemul nodos se localizează cu predilecție la gambe
H. Herpesul este întotdeauna localizat pe traiectul unui trunchi nervos
I. Dermografismul este produs de un virus
J. Erizipelul are origine streptococică
106. Circulația venoasă colaterală superficială:
A. Ascita determină cu predilecție circulație colaterală de tip cavo-cav
superior
B. Cianoza “în pelerină” indică un obstacol la nivelul venei cave inferioare
C. Circulația de tip cavo-cav superior poate fi însoțită de edem “în pelerină”
D. Circulația de tip cavo-cav inferior este mai dezvoltată pe abdomen
E. Circulația de tip porto-cav are formă de “cap de meduză”
F. Circulația venoasă colaterală superficială semnifică întotdeauna un
obstacol la nivelul venei mezenterice superioare
G. Prezența acesteia poate semnifica un obstacol la nivelul venei porte
H. Circulația de tip porto-cav apare în ciroza hepatică
I. Circulația venoasă colaterală superficială este secundară unui obstacol la
nivelul venelor cutanate superficiale
J. În mod normal, venele de la nivelul abdomenului sunt foarte pronunțate
107. Referitor la tulburările trofice cutanate, sunt adevărate următoarele
afirmații:
A. Degetele hipocratice sunt exclusiv de cauză cardiacă
 B. Osteoartropatia hipertrofica pneumică reprezintă îngroșarea oaselor
scurte
C. Ulcerul perforant plantar apare în diabetul zaharat
D. Degerătura poate evolua până la gangrenă umedă
E. Degetele hipocratice se caracterizează prin prezența unghiilor “în sticlă de
ceasornic”
F. Gangrena se caracterizează prin prezența necrozei cutanate
G. Scuama și sfacelul sunt leziuni trofice cutanate
H. Reprezintă modificări structurale ale tegumentului secundare unor
tulburări de irigație sangvină
I. Anemia feriprivă este cauza principală de apariție a degetelor hipocratice
J. Gangrena este întotdeauna uscată
108. Referitor la petele discromice ca modificare de culoare a
tegumentelor, este adevărat că:
A. Tatuajele reprezintă pete artificiale ale tegumentelor
B. Petele discromice apar secundar excesului sau lipsei pigmentului melanic
C. Nevii pigmentari plani reprezintă pete hipercrome dobândite
D. Tatuajele reprezintă pete acromice ale tegumentelor
E. Apar secundar tulburărilor vasculare
F. Efelidele reprezintă pete hipercrome dobândite
G. Petele acromice au culoare brună
H. Vitiligo este de natură congenitală
I. Petele acromice au culoare albă
J. Albinismul este de natură congenitală
109. Referitor la discromii, este adevărat că:
A. În hemocromatoză pielea are aspectul ardeziei
B. Sindromul Peutz-Jeghers - polipoza intestinală - se caracterizează prin
pete mari, violacee, situate periombilical
C. Hiperpigmentarea feței din sarcină, este obișnuit asociată cu
hiperpigmentarea areolei mamare și a liniei albe
D. Efelidele sau pistruii sunt leziuni cutanate fiziologice
E. Nevii pigmentari pot fi acoperiți de păr
F. Boala Addison se caracterizează prin hiperdermia tegumentelor și
mucoaselor
G. Nevii pigmentari sunt leziuni supradenivelate, violacee
H. Discromiile pot fi constituționale, fiziologice și patologice
I. ,,Masca gravidică² este o discromie constituțională
J. Discromiile sunt modificări cutanate patologice
110. Referitor la leziunile elementare solide ca leziuni elementare ale
pielii, este adevărat că:
A. Nodulul are sediul în dermul superficial
B. Placa urticariană apare și dispare rapid
C. Papula este o leziune proeminentă de dimensiuni mici, dură, de culoare
diferită
D. Tuberculul este un nodul dermic, mai mic decât papula
 E. Placa urticariană are consistență dură
F. Goma este nodulul care evolulează spre ramolire, ulcerare și cicatrizare
G. Lichenificarea - leziune secundară gratajului, este caracterizată printr-o
subțierea a pielii
H. Goma are aspect conodipiform sau de ,,creastă de cocoș²
I. Vegetația este o formațiune pediculată, roșie, sângerândă
J. Tumora este o formațiune circumscrisă
111. Referitor la sechelele cutanate ca leziuni elementare ale pielii, este
adevărat că:
A. Sechelele cutanate sunt reprezentate de scuamă, crustă și sfacel
B. Atrofia se caracterizează prin subțierea straturilor pielii
C. Sechelele cutanate reprezintă leziuni reziduale constituite din țesuturi de
neoformație, care înlocuiesc pe cele distruse
D. Cicatricea veche ,,normală² are culoare violacee
E. Cicatricea ,,vicioasă² este netedă, suplă, neaderentă
F. Cicatricea cheloidă este groasă, dură, roșie
G. Cicatricea este țesut de neoformație
H. Atrofia poate fi întâlnită în lupusul eritematos sistemic
I. Cicatricea recentă are culoare albă
J. Atrofia se caracterizează prin îngroșarea straturilor pielii
112. Referitor la leziunile elementare ale pielii cu conținut lichid, este
adevărat că:
A. Vezicula poate fi întâlnită în afecțiuni precum herpes simplu, herpes
zoster, varicelă
B. Vezicula poate fi întâlnită în afecțiuni precum impetigo, pemfigus
C. Bula (flictena) poate fi întâlnită în afecțiuni precum impetigo, pemfigus
D. Pustula este o leziune cu conținut hemoragic
E. Pustula este o leziune cu conținut purulent
F. Vezicula este o leziune mică, proeminentă, cu conținut purulent
G. Bula (flictena) poate fi întâlnită în afecțiuni precum herpes simplu, herpes
zoster, varicelă
H. Vezicula este o leziune mică, proeminentă, cu conținut serocitrin, situată
în epiderm
I. Vezicula poate fi primitivă sau secundară, prin transformarea bulelor
(flictenelor) sau pustulelor
J. Bula (flictena) este o leziune mai mare decât vezicula, cu conținut
serocitrin sau hemoragic
113. Referitor la roșeață, ca modificare de culoare a tegumentelor, este
adevărat că:
A. În bolile febrile (pneumonii), roșeața este însoțită de senzație de caldură și
diaree
B. În limfoleucoza cronică, roșeața apare brusc, în valuri, cu durata de
câteva minute
C. Roșeața trecătoare, cu durată de câteva zile, poate apărea în intoxicația
cu monoxid de carbon
 D. Se datorează creșterii numărului de hematii și cantității de hemoglobină
E. În sindromul carcinoid, apare roșeața cu nuanță carminată, “ca cireașa”, a
feței
F. În diabetul zaharat apare roșeața persistentă generalizată
G. În etilismul cronic, apare o roșeață persistentă localizată la nivelul nasului
H. În poliglobulia esențială apare roșeața persistentă localizată la nivelul feței
I. “Eritemul psihic” reprezintă roșeața trecătoare din stările emotive
J. Se datorează dilatației vaselor cutanate
114. Hemoragiile cutanate și mucoase se caracterizează prin:
A. Hemoragia mucoasă de la nivel bucal se numește hemoptizie
B. Hemoragiile produse în țesuturi poartă denumirea de hemartroză
C. Hemoragiile cutanate apar sub formă de pete roșii, care dispar la presiune
D. Purpura poate fi cauzată de trombocitopenie
E. Peteșiile sunt hemoragii punctiforme
F. Echimozele sunt plăci hemoragice mari
G. Culoarea echimozelor se menține aceeași în evoluție
H. Hemoragiile cutanate au același mecanism de apariție ca eritemul cutanat
I. Hemoragia mucoasă de la nivel nazal se numește epistaxis
J. Pot fi determinate de factori toxici (medicamentoși)
115. Referitor la modificările de ordin cantitativ și de culoare ale părului,
este adevărat că:
A. Pelada este reprezentată de mici insule lipsite de păr, care pot conflua
B. Leucotrichia înseamnă pierderea pigmentului în cadrul unor boli
hormonale
C. Calviția reprezintă albirea părului
D. Hipopilozitatea poate apărea în hipotiroidie
E. Hipertricoza înseamnă hiperpilozitate
F. Virilismul pilar este o asociere a hipotrichozei cu fenomene de
androgenizare
G. Caniția reprezintă căderea părului numai din regiunea păroasă a capului
H. Alopecia reprezintă căderea părului
I. Căderea părului este de natură ereditară sau dobândită
J. Hipertricoza înseamnă hiperpilozitate cu topografie normală pentru sexul
respectiv
116. Modificările unghiilor se caracterizează prin:
A. Unghiile cianotice pot apărea în accesele de malarie
B. Șanțurile transversale și longitudinale apar simultan la mai multe unghii, în
cadrul eczemelor
C. Koilonochia reprezintă unghiile plate, turtite
D. Unghiile cenușii apar în albinism
E. Leuconichia poate fi parțială sau totală
F. Unghiile concave și fragile apar în anemia feriprivă
G. Unghiile hipocratice sunt convexe, cu aspect de “sticlă de ceasornic”
H. Onicogrifoza reprezintă obiceiul dăunator de a roade unghiile cu dinții
 I. Melanonochia poate fi determinată de tratamentul îndelungat cu
tetraciclină
J. Onicoliza reprezintă colorarea în alb a unghiei
117. Vergeturile se caracterizează prin:
A. Sunt localizate în special la nivelul abdomenului și flancurilor
B. Forma lor este întotdeauna rectilinie
C. O cauză posibilă o reprezintă obezitatea
D. Apar mai puțin frecvent la multipare
E. Apar prin distrugerea fibrelor elastice
F. Sunt însoțite de prurit
G. Sunt de culoare inițial alb-sidefie, apoi roșie
H. Reprezintă un tip de erupție cutanată
I. Mecanismul de apariție poate implica factori hormonali
J. Reprezintă striații paralele ale pielii
118. Referitor la leziunile cutanate prin soluție de continuitate, puteți
afirma că:
A. Leziunile cutanate prin soluție de continuitate sunt reprezentate de
scuame și cruste
B. Eroziunea se vindecă cu cicatrice
C. Excoriația reprezintă o pierdere de substanță liniară, superficială sau
profundă, ce apare în urma gratajului
D. Excoriația este întotdeauna secundară unei infecții streptococice
E. Exulcerația reprezintă o formă de ulcerație cutanată
F. Ulcerația reprezintă o pierdere de substanță profundă
G. Cicatricea este o leziune cutanată prin soluție de continuitate
H. Eroziunea reprezintă o pierdere de substanță limitată până la membrana
bazală
I. Ragada este o leziune situată la comisuri
J. Fisura reprezintă o soluție de continuitate superficială sau profundă
119. Referitor la deșeurile cutanate, puteți afirma că:
A. Scuama apare secundar mortifierii țesutului cutanat
B. Deșeurile cutanate sunt reprezentate de cicatrice și atrofie
C. Reprezintă rezultatul secrețiilor patologice de la nivelul tegumentelor
D. Escara rezultă dintr-un proces de necroză cutanată
E. Sfacelul și crusta sunt denumiri ale aceleiași leziuni
F. Crusta are întotdeauna culoarea neagră
G. Reprezintă rezultatul secrețiilor fiziologice de la nivelul tegumentelor
H. Escara se caracterizează prin prezența veziculelor cu puroi
I. Crusta se poduce prin uscarea secrețiilor cutanate
J. Scuama rezultă din exfolierea celulelor cornoase ale pielii
120. Referitor la erupțiile cutanate, puteți afirma că:
A. Sunt întâlnite frecvent în bolile infecto-contagioase
B. Eritemul nodos se localizează cu predilecție la gambe
C. Dungile Trousseau sunt produse prin hiperexcitabilitatea nervilor
vasomotori
 D. Zona zoster este cauzată de virusul varicelo-zosterian
E. Erizipelul este format dintr-un grup de vezicule cu lichid clar
F. Erizipelul are origine streptococică
G. Herpesul este cauzat de o bacterie și se vindecă fără crustă
H. Herpesul este întotdeauna localizat pe traiectul unui trunchi nervos
I. Dermografismul este produs de un virus
J. Erupțiile cutanate sunt reprezentate de escoriație și eroziune
121. Circulația venoasă colaterală superficială:
A. În mod normal, venele de la nivelul abdomenului sunt foarte pronunțate
B. Circulația de tip porto-cav are formă de “cap de meduză”
C. Prezența acesteia poate semnifica un obstacol la nivelul venei porte
D. Circulația venoasă colaterală superficială este secundară unui obstacol la
nivelul venelor cutanate superficiale
E. Cianoza “în pelerină” indică un obstacol la nivelul venei cave inferioare
F. Circulația de tip cavo-cav superior poate fi însoțită de edem “în pelerină”
G. Ascita determină cu predilecție circulație colaterală de tip cavo-cav
superior
H. Circulația de tip cavo-cav inferior este mai dezvoltată pe abdomen
I. Circulația venoasă colaterală superficială semnifică întotdeauna un
obstacol la nivelul venei mezenterice superioare
J. Circulația de tip porto-cav apare în ciroza hepatică
122. Referitor la tulburările trofice cutanate, sunt adevărate următoarele
afirmații:
A. Degetele hipocratice se caracterizează prin prezența unghiilor “în sticlă de
ceasornic”
B. Ulcerul perforant plantar apare în diabetul zaharat
C. Gangrena este întotdeauna uscată
D. Degetele hipocratice sunt exclusiv de cauză cardiacă
E. Degerătura poate evolua până la gangrenă umedă
F. Gangrena se caracterizează prin prezența necrozei cutanate
G. Osteoartropatia hipertrofica pneumică reprezintă îngroșarea oaselor
scurte
H. Scuama și sfacelul sunt leziuni trofice cutanate
I. Anemia feriprivă este cauza principală de apariție a degetelor hipocratice
J. Reprezintă modificări structurale ale tegumentului secundare unor
tulburări de irigație sangvină
123. Referitor la petele discromice ca modificare de culoare a
tegumentelor, este adevărat că:
A. Petele acromice au culoare albă
B. Tatuajele reprezintă pete acromice ale tegumentelor
C. Petele discromice apar secundar excesului sau lipsei pigmentului melanic
D. Apar secundar tulburărilor vasculare
E. Nevii pigmentari plani reprezintă pete hipercrome dobândite
F. Petele acromice au culoare brună
G. Vitiligo este de natură congenitală
 H. Albinismul este de natură congenitală
I. Efelidele reprezintă pete hipercrome dobândite
J. Tatuajele reprezintă pete artificiale ale tegumentelor
124. Referitor la discromii, este adevărat că:
A. Discromiile sunt modificări cutanate patologice
B. Nevii pigmentari pot fi acoperiți de păr
C. Efelidele sau pistruii sunt leziuni cutanate fiziologice
D. ,,Masca gravidică² este o discromie constituțională
E. Nevii pigmentari sunt leziuni supradenivelate, violacee
F. Hiperpigmentarea feței din sarcină, este obișnuit asociată cu
hiperpigmentarea areolei mamare și a liniei albe
G. Discromiile pot fi constituționale, fiziologice și patologice
H. Sindromul Peutz-Jeghers - polipoza intestinală - se caracterizează prin
pete mari, violacee, situate periombilical
I. Boala Addison se caracterizează prin hiperdermia tegumentelor și
mucoaselor
J. În hemocromatoză pielea are aspectul ardeziei
125. Referitor la leziunile elementare solide ca leziuni elementare ale
pielii, este adevărat că:
A. Tuberculul este un nodul dermic, mai mic decât papula
B. Tumora este o formațiune circumscrisă
C. Goma este nodulul care evolulează spre ramolire, ulcerare și cicatrizare
D. Vegetația este o formațiune pediculată, roșie, sângerândă
E. Placa urticariană are consistență dură
F. Nodulul are sediul în dermul superficial
G. Lichenificarea - leziune secundară gratajului, este caracterizată printr-o
subțierea a pielii
H. Goma are aspect conodipiform sau de ,,creastă de cocoș²
I. Placa urticariană apare și dispare rapid
J. Papula este o leziune proeminentă de dimensiuni mici, dură, de culoare
diferită
126. Referitor la sechelele cutanate ca leziuni elementare ale pielii, este
adevărat că:
A. Cicatricea recentă are culoare albă
B. Cicatricea este țesut de neoformație
C. Sechelele cutanate reprezintă leziuni reziduale constituite din țesuturi de
neoformație, care înlocuiesc pe cele distruse
D. Sechelele cutanate sunt reprezentate de scuamă, crustă și sfacel
E. Atrofia se caracterizează prin subțierea straturilor pielii
F. Cicatricea ,,vicioasă² este netedă, suplă, neaderentă
G. Cicatricea cheloidă este groasă, dură, roșie
H. Atrofia poate fi întâlnită în lupusul eritematos sistemic
I. Cicatricea veche ,,normală² are culoare violacee
J. Atrofia se caracterizează prin îngroșarea straturilor pielii
127. Referitor la leziunile elementare ale pielii cu conținut lichid, este
adevărat că:
A. Bula (flictena) poate fi întâlnită în afecțiuni precum herpes simplu, herpes
zoster, varicelă
B. Bula (flictena) poate fi întâlnită în afecțiuni precum impetigo, pemfigus
C. Vezicula poate fi primitivă sau secundară, prin transformarea bulelor
(flictenelor) sau pustulelor
D. Pustula este o leziune cu conținut hemoragic
E. Vezicula este o leziune mică, proeminentă, cu conținut serocitrin, situată
în epiderm
F. Pustula este o leziune cu conținut purulent
G. Vezicula poate fi întâlnită în afecțiuni precum impetigo, pemfigus
H. Bula (flictena) este o leziune mai mare decât vezicula, cu conținut
serocitrin sau hemoragic
I. Vezicula poate fi întâlnită în afecțiuni precum herpes simplu, herpes
zoster, varicelă
J. Vezicula este o leziune mică, proeminentă, cu conținut purulent
128. Referitor la roșeață, ca modificare de culoare a tegumentelor, este
adevărat că:
A. “Eritemul psihic” reprezintă roșeața trecătoare din stările emotive
B. Se datorează creșterii numărului de hematii și cantității de hemoglobină
C. În diabetul zaharat apare roșeața persistentă generalizată
D. Roșeața trecătoare, cu durată de câteva zile, poate apărea în intoxicația
cu monoxid de carbon
E. În sindromul carcinoid, apare roșeața cu nuanță carminată, “ca cireașa”, a
feței
F. În poliglobulia esențială apare roșeața persistentă localizată la nivelul feței
G. În etilismul cronic, apare o roșeață persistentă localizată la nivelul nasului
H. În bolile febrile (pneumonii), roșeața este însoțită de senzație de caldură și
diaree
I. În limfoleucoza cronică, roșeața apare brusc, în valuri, cu durata de
câteva minute
J. Se datorează dilatației vaselor cutanate
129. Hemoragiile cutanate și mucoase se caracterizează prin:
A. Purpura poate fi cauzată de trombocitopenie
B. Pot fi determinate de factori toxici (medicamentoși)
C. Peteșiile sunt hemoragii punctiforme
D. Culoarea echimozelor se menține aceeași în evoluție
E. Hemoragiile cutanate au același mecanism de apariție ca eritemul cutanat
F. Echimozele sunt plăci hemoragice mari
G. Hemoragiile produse în țesuturi poartă denumirea de hemartroză
H. Hemoragia mucoasă de la nivel nazal se numește epistaxis
I. Hemoragia mucoasă de la nivel bucal se numește hemoptizie
J. Hemoragiile cutanate apar sub formă de pete roșii, care dispar la presiune
130. Referitor la modificările de ordin cantitativ și de culoare ale părului,
este adevărat că:
A. Hipertricoza înseamnă hiperpilozitate
B. Alopecia reprezintă căderea părului
C. Caniția reprezintă căderea părului numai din regiunea păroasă a capului
D. Hipopilozitatea poate apărea în hipotiroidie
E. Pelada este reprezentată de mici insule lipsite de păr, care pot conflua
F. Leucotrichia înseamnă pierderea pigmentului în cadrul unor boli
hormonale
G. Hipertricoza înseamnă hiperpilozitate cu topografie normală pentru sexul
respectiv
H. Căderea părului este de natură ereditară sau dobândită
I. Virilismul pilar este o asociere a hipotrichozei cu cu fenomene de
intersexualitate
J. Calviția reprezintă albirea părului
131. Modificările unghiilor se caracterizează prin:
A. Șanțurile transversale și longitudinale apar simultan la mai multe unghii, în
cadrul eczemelor
B. Unghiile cianotice pot apărea în accesele de malarie
C. Unghiile concave și fragile apar în anemia feriprivă
D. Leuconichia poate fi parțială sau totală
E. Onicoliza reprezintă colorarea în alb a unghiei
F. Melanonochia poate fi determinată de tratamentul îndelungat cu
tetraciclină
G. Unghiile cenușii apar în albinism
H. Unghiile hipocratice sunt convexe, cu aspect de “sticlă de ceasornic”
I. Onicogrifoza reprezintă obiceiul dăunator de a roade unghiile cu dinții
J. Koilonochia reprezintă unghiile plate, turtite
132. Vergeturile se caracterizează prin:
A. Mecanismul de apariție poate implica factori hormonali
B. Reprezintă un tip de erupție cutanată
C. O cauză posibilă o reprezintă obezitatea
D. Apar mai puțin frecvent la multipare
E. Forma lor este întotdeauna rectilinie
F. Sunt însoțite de prurit
G. Reprezintă striații paralele ale pielii
H. Sunt localizate în special la nivelul abdomenului și flancurilor
I. Sunt de culoare inițial alb-sidefie, apoi roșie
J. Apar prin distrugerea fibrelor elastice
133. Cianoza periferică:
A. Este determinată de vasodilatație
B. Este determinată de vasoconstricție
C. Este „caldă”
D. Poate sa apară după expunere la frig
E. Se datorează insuficienței cardiace stângi
 F. Apare în boala Burger
G. Se datorează cardiopatiilor congenitale
H. Este „rece”
I. Apare la pacienții cu BPOC
J. Apare în sindromul Raynaud
134. Hirsutismul se poatedatora:
A. Hiperplaziei adrenale congenitale
B. Neoplasmului ovarian
C. Hiperprolactinemiei
D. Trombembolismului pulmonar
E. Insuficienței cardiace drepte
F. Tumorilor adrenalesecretante de androgeni
G. Fumatului
H. Șocului anafilactic
I. Bolii arteriale periferice
J. Sindromului Cushing
135. Hipocratismul digital poate să apară în urmatoarele situații :
A. Endocardita infecțioasă
B. Urticaria
C. Strabism
D. Tromboza venoasă profundă
E. Infecția cu HelicobacterPylori
F. Boala Crohn
G. Cardiopatii cianogene
H. Paralizia de nerv facial
I. Bronșiectazia
J. Neoplasm pulmonar
136. Icterulobstructiv se caracterizeazăprin:
A. Hiperbilirubinemie predominant conjugată
B. Scaune hiperpigmentate
C. Hipercolesterolemie
D. Hiperbilirubinemie predominant neconjugată
E. Scăderea fosfatazei alcaline
F. Valori scăzute ale colesterolului
G. Creșterea fosfatazei alcaline
H. Icter intens
I. Icter de intensitate ușoară
J. Scaune acolice
137. Cianoza de tip central:
A. Apare în cordul pulmonar cronic
B. Este „rece”
C. Apare în defectul septalinterventricular
D. Apare în insuficiența venoasă cronică
E. Apare prin spasm arterial distal
F. Apare în embolia arterială periferică
 G. Este dată de saturarea insuficientă a sângelui arterial cu oxigen
H. Apare în pneumonia masivă
I. Este denumită cianoză „caldă”
J. Cianoza este absentă la nivelul limbii
138. Eritemul:
A. Poate avea drept cauză intoxicația cu dioxid de carbon, etilismul cronic
B. Poate fi localizat sau generalizat
C. De tip carcinoid este însoțit de diaree
D. Este cauzat de constricția accentuată a capilarelor
E. Este corelat cu nivelul de irigare sangvină
F. Are drept cauze frecvente de apariție stările febrile, efortul fizic, intoxicația
cu monoxid de carbon
G. De tip carcinoid este însoțit de episoade lungi de constipație
H. Este cauzat de scăderea numărului de hematii
I. Nu este o caracteristică a pacienților cu poliglobulie
J. Se poate manifesta în context emoțional și apare preponderent la nivelul
feței
139. Hipercromiile:
A. Nu pot fi cauzate de carențe nutriționale
B. Sunt clasificate din punct de vedere etiologic în: constituționale, fiziologice
și patologice
C. În sindromul Peutz-Jeghers au aspectul unor pete mici, brun-violacee,
localizate peribucal
D. Constituționale nu includ pistruii, aceștia având caracter patologic
E. În boala Addinson sunt asemănătoare ardeziei sau cafelei
F. În timpul sarcinii se pot observa la nivelul feței, areolei mamare şi a liniei
albe, supra- şisubombilical
G. Din sarcină sunt situate exclusiv la nivelulfeței, de aici denumirea de
‚mască gravidică’
H. Sunt denumite și melanocromii
I. Sunt necaracteristice în hemocromatoză
J. Care pot săapară la pacienții cu neoplasm colonic sunt denumite
achantosis nigricans
140. Escarele:
A. Sunt mai frecvente la pacienții cu AVC
B. Apar secundar unor tulburări de irigație
C. Nu modifică structura pielii sau a țesuturilor adiacente
D. Apar independent de gradul de mobilitate al pacientului
E. Apar cu predilecțieînregiunile de presiune: zona occipitală, fese, calcâie
F. Sunt leziuni superficiale
G. Au drept factor favorizant imobilizarea prelungită
H. Sunt leziunitrofice de tip gangrenos
I. Sunt situate la nivelul zonelor expuse presiunii externe (fese, regiunea
sacrată, călcâie)
J. Nu necesită îngrijiri speciale, cicatrizarea producându-se spontan
141. Vergeturile:
A. Sunt modificări ale pielii caracterizate prin apariţia de striaţii paralele între
ele
B. Apar prin hiperdistensia fibrelor din derm
C. Apar exclusiv în cazul creșterii excesive în greutate
D. Pot fi drepte sau sinuoase
E. Sunt localizate cu predilecţie pe torace și brațe
F. Sunt însoțiteocazional de prurit
G. Apar însarcină
H. Au substrat hormonal
I. Își păstrează permanent culoarea roșie
J. Nu sunt influențate de factori hormonali
142. Alopecia:
A. Apare numai la bărbați
B. Poate fi lent progresivă sau bruscă
C. Cicatricială apare în lupus eritematos
D. Poate fi localizată sau difuză
E. Este ireversibilă
F. Poate fi secundară unor leziuni dermatologice
G. Este un proces patologic
H. De tip peladă este permanentă, regenerarea firelor de păr fiind imposibilă
I. Are mereu un caracter lent progresiv
J. Definește căderea părului
143. Adenopatiile inflamatorii infecțioase acute apar în:
A. Angine
B. Histoplasmoză
C. Erizipel
D. Panariții
E. Sarcoidoză
F. Sifilis
G. Rubeolă
H. Bruceloză
I. Tuberculoză
J. Mononucleoză infecțioasă
144. Adenopatiile inflamatorii acute localizate:
A. Sunt aderente de planurile profunde
B. Pot fi însoțite de un cordon limfangitic
C. Asociază frecvent hepatomegalie
D. Sunt dureroase
E. Includ ganglionii ariilor spre care drenează vasele limfatice din teritoriul în
care este localizată leziunea
F. Au o consistență moale
G. Uneori poate apărea febra asociată
H. Au tendință la fistulizare
I. Apar in sarcoidoză
 J. Au dimensiuni între 2-6 cm (macroadenopatie)
145. Adenopatiile din leucemia limfatică cronică se caracterizează prin:
A. Apar simetric
B. Sunt neaderente la planurile din jur
C. Au dimensiuni reduse 2-6 mm (microadenopatie)
D. Prezintă consistență fermă
E. Apar unilateral
F. Prezintă periadenită
G. Au tendință la fistulizare
H. Au dimensiuni între 2-6 cm (macroadenopatie)
I. Sunt generalizate
J. Au tendință la conglomerare
146. Adenopatii metastatice tumorale se caracterizează prin:
A. Ganglionul supraclavicular stâng (Virchow-Troisier) se poate întâlni în
cancerul gastric avansat
B. Nu au tendință la fistulizare
C. Sunt în general însoțite de un cordon limfangitic
D. Interesează în mod obișnuit un grup ganglionar
E. Sunt aderente la planurile superficiale, dar nu și la cele profunde
F. Apar generalizat, la mai multe grupe ganglionare
G. Prezintă consistență fermă și fistulizează
H. Sunt aderente la planurile profunde
I. Sunt dure
J. Sunt dureroase și de consistență moale
147. Despre adenopatia tuberculoasă putem afirma următoarele:
A. Este localizată cel mai frecvent axilar stâng
B. Face parte din adenopatiile infecțioase cronice
C. Nu este aderentă de planurile profunde
D. Are aspect de “cloșcă cu pui”
E. Apare frecvent laterocervical
F. Lasă cicatrice
G. Are tendință la fistulizare
H. Nu este aderentă la planurile superficiale
I. Prezintă periadenită
J. Face parte din adenopatiile infecțioase acute
148. Despre adenopatii este adevărat că:
A. Adenopatiile tumorale sunt mobile pe planurile profunde
B. Ganglionii inghinali pot fi confundați cu o hernie inghinală
C. Palparea ganglionilor laterocervicali se face cu capul flectat în direcție
opusă
D. Ganglionul supraclavicular stâng (Virchow-Troisier) poate fi expresia
metastazării unui cancer gastric
E. Ganglionii din tuberculoză au tendință la fistulizare
F. Tumefierea ganglionilor se numește limfangită
G. Adenopatiile regionale au de obicei cauză inflamatorie sau neoplazică
 H. Adenopatiile mediastinale pot asocia cianoză și edem în pelerină prin
compresiunea venei cave superioare
I. Ganglionii tumorali au consistență moale
J. Ganglionii profunzi abdominali se palpează în mod obișnuit la palparea
superficială a abdomenului
149. Despre ganglionii din leucemia limfatica cronică sunt adevărate
următoarele afirmații:
A. Sunt bilaterali
B. Sunt neaderenți la planurile din jur
C. Au tendință la conglomerare
D. Sunt nedureroși
E. Este o poliadenopatie generalizată
F. Au dimensiuni mici (microadenopatie)
G. Au tendință la fistulizare
H. Sunt asimetrici
I. Sunt simetrici
J. Sunt durerosi
150. Despre adenopatiile inflamatorii acute localizate este adevărat că:
A. Pot asocia febră
B. În cazul unui erizipel la membrele inferioare sunt interesați ganglionii
inghinali
C. Ganglionii au consistență dură
D. Pot avea cauză bacteriană
E. Se asociază frecvent splenomegalia
F. Cel mai frecvent apare o micropoliadenopatie simetrică, bilaterală
G. În angină sunt interesați ganglionii axilari
H. Ganglionii au tendință la fistulizare
I. Ganglionii sunt dureroși
J. Poate apare un cordon limfangitic
151. La un pacient identificăm la examenul obiectiv adenopatii inghinale.
Următoarele afirmații referitoare la acest pacient sunt adevărate:
A. Dacă sunt mai mulți ganglioni afectați simetric, de mari dimensiuni,
nedureroși, iar la examenul obiectiv se asociază eritrodermie și
splenomegalie, diagnosticul cel mai probabil este de mononucleoză
infecțioasă
B. Dacă sunt interesate și alte grupe ganglionare, ganglionii sunt fermi,
nedureroși, mobili, de mari dimensiuni, asimetrici, diagnosticul cel mai
probabil este de boală Hodgkin
C. Dacă ganglionii sunt de consistență moale sau medie, dureroși, căutăm o
cauză inflamatorie locală
D. Dacă asociază și adenopatii profunde (abdominale, mediastinale) cel mai
probabil este o infecție localizată
E. Dacă nu există alte grupe ganglionare interesate cel mai probabil e o
cauză locală, inflamatorie sau tumorală
F. Dacă ganglionii au consistență dură ne găndim la un proces tumoral
 G. Dacă pacientul are adenopatii multiple, simetrice, dureroase iar examenul
hematologic indică leucocitoză, limfocite atipice, cel mai probabil este o
infecție virală
H. Dacă sunt fixați pe planurile profunde și au tendință la fistulizare cel mai
probabil diagnostic e sifilisul secundar
I. Dacă adenopatiile sunt generalizate, mobile, dureroase, simetrice și se
asociază cu febră, angină, splenomegalie, diagnosticul cel mai probabil
este de tuberculoză ganglionară
J. Dacă un ganglion este mai mare comparativ cu ceilalți (”cloșca cu pui”)
este probabil diagnosticul de sifilis primar și căutăm șancrul de inoculare
152. Referitor la ganglioni:
A. Ganglionii profunzi sunt evaluați la lumină naturală, cu pacientul în decubit
dorsal
B. La inspecție, se poate diagnostica prezența unei limfangite
C. La percuția ganglionilor inghinali putem auzi hipersonoritate
D. Palparea laterocervicală se realizează întotdeauna sincron bilateral
E. Palparea superficială se realizează glisant în planul tegumentului
F. Anemia feriprivă este întotdeauna asociată cu ganglioni axilari
G. Ganglionii pot fi superficiali și profunzi
H. Palparea superficială se realizează cu fața dorsală a mâinii
I. Ganglionii superficiali sunt ușori de abordat prin palpare
J. La inspecție se evaluează aspectul pielii (normal, infiltrat, ulcerat)
153. Referitor la ganglionii superficiali ce pot fi palpati:
A. Intercostali posteriori
B. Retroperitoneali
C. Aortici
D. Cel mai frecvent sunt de cauză inflamatorie
E. Parasternali
F. Laterocervicali
G. Submentonieri
H. Axilari
I. Submandibulari
J. Diafragmatici
154. Referitor la caracterele adenopatiilor:
A. Adenopatia localizată este întotdeauna neoplazică
B. Microadenopatiile pot fi întâlnite în mielom multiplu
C. Din punctul de vedere al mărimii, există microadenopatie și
macroadenopatie
D. Localizarea adenopatiilor – ganglionii nu pot fi prezenți simultan în mai
multe grupe limfonodulare
E. Adenopatia localizată axilar apare în otite seroase
F. Adenopatia localizată laterocervical este caracteristică pentru
ateroscleroză sistemică
G. Adenopatia poate include unul sau mai mulți limfonoduli localizați într-o
anumită regiune
 H. Adenopatia supraclaviculară stângă are doar cauză inflamatorie
I. Macroadenopatiile sunt întâlnite în boala Hodgkin
J. Microadenopatiile pot fi întâlnite în reticuloze
155. Referitor la caracterele adenopatiilor:
A. Consistența moale poate fi asociată metastazelor
B. Ganglionii retroauriculari sunt caracteristici pentru pacienții cu pneumonie
interstițială
C. Ganglionii nedureroși apar în boli hematologice (leucemii/boală Hodgkin)
D. Ganglionii nedureroși apar în metastaze
E. Consistența moderată apare în inflamațiile cronice
F. Forma ganglionilor poate fi regulată sau neregulată
G. Ganglionul Virchow-Troisier este caracteristic pentru un proces neoplazic
de vecinătate
H. Ganglionii dureroși apar în inflamații acute
I. Fistulizarea adenopatiilor este întotdeauna prezentă la pacienții obezi
J. Consistența moale poate fi asociată tumorilor maligne
156. Referitor la adenopatii:
A. În boala Hodgkin, adenopatia este preponderent inghinală
B. Adenopatia tuberculoasă poate fistuliza
C. Adenopatiile inflamatorii sunt induse de fungi
D. Ganglionii aderenți la planurile profunde sunt observați în procesele
tumorale
E. Diagnosticul diferențial al adenopatiilor din regiunea inghinală se poate
face cu chistul Baker
F. Adenopatia supraclaviculară stângă este formată din 3 ganglioni
G. Adenopatia din tuberculoză nu lasă niciodată cicatrice
H. Adenopatia tuberculoasă are localizare obișnuită laterocervicală
I. Adenopatia tuberculoasă este caracteristică prin aderența la planurile
supraiacente
J. Adenopatia din mononucleoza infecțioază este generalizată
157. În producerea edemului intervin numeroși factori, printre care:
A. Creșterea presiunii coloidosmotice
B. Creșterea presiunii hidrostatice (stază venoasă)
C. Albuminemia sub 2,5g%
D. Hiperaldosteronismul (creșterea reabsorbției tubulare de sodiu și,
consecutiv, de apă)
E. Hiposecreția de hormon antidiuretic
F. Hipersecreția de hormon antidiuretic (ADH)
G. Scăderea presiunii hidrostatice
H. Albuminemia sub 1,5g%
I. Scăderea permeabilității capilare
J. Scăderea presiunii coloidosmotice
158. Referitor la edemul cardiac, următoarea afirmație este adevărată:
A. Este dur în permanență
B. Este asimetric
 C. Este cianotic din momentul apariției
D. Inițial este alb, apoi cianotic
E. Localizat inițial decliv, apoi cu evoluție ascendentă cuprinzând gambele,
coapsele, peretele abdominal, fața, în cele din urmă, anasarcă
F. Este simetric
G. La început intermitent, cu caracter vesperal, ulterior devine permanent
H. Este dureros în formele care se instalează rapid
I. Este dureros indiferent de forma de instalare
J. Localizat inițial palpebral
159. Referitor la edemul renal, este adevărată următoarea afirmație:
A. Este accentuat dimineața la sculare și se ameliorează (până la dispariție)
în cursul zilei
B. Localizat inițial la nivelul gambelor
C. Culoarea este alb-palid
D. Are caracter vesperal (maximum de intensitate seara)
E. Consistența este moale, lasă cu ușurință godeu
F. Culoarea este cianotică
G. Este dureros
H. Este nedureros
I. Consistența este dură, nu lasă cu ușurință godeu
J. Localizat la față și, în particular, la pleoape
160. Referitor la edemul limfatic, este adevărată următoarea afirmație:
A. Edemul limfatic neinflamator este dur, dureros
B. Mecanismul de producere include dezechilibrul dintre presiunea
coloidosmotică și cea hidrostatică
C. Apare în tromboflebita profundă
D. Elefantiazisul reprezintă o formă de edem limfatic cronic, ce se
caracterizează prin piele îngroșată și tulburări trofice
E. Este datorat unor procese patologice ganglionare (leucemie, metastaze)
F. Mecanismul de producere include factori mecanici (compresiune pe
vasele limfatice) și inflamatorii (limfangită)
G. Edemul limfatic inflamator este roșu, dur, dureros
H. Edemul limfatic neinflamator este alb, dur, nedureros
I. Elefantiazisul reprezintă o formă de edem limfatic acut, ce se
caracterizează prin piele îngroșată și tulburări trofice
J. Edemul limfatic inflamator este roșu, moale, dureros
161. Referitor la edemul hepatic, este adevărată următoarea afirmație:
A. Este întâlnit în ciroza hepatică
B. Culoarea este cianotică
C. Consistența este moale, lasă godeu
D. Localizat inițial la nivel palpebral
E. Localizat inițial în părțile declive, ulterior, în stadiile avansate se
generalizează (anasarcă)
F. Culoarea este albă
G. Este nedureros
 H. Consistența este dură, nu lasă godeu
I. Are caracter vesperal (maximum de intensitate seara)
J. Este dureros
162. Referitor la edemul alergic, se poate afirma că:
A. Este limitat la anumite teritorii, de obicei la față (și, în mod special, la
pleoape și buze)
B. Mecanismul de producere include dezechilibrul dintre presiunea
coloidosmotică și cea hidrostatică
C. Culoarea este cianotică
D. Este localizat doar la nivelul buzelor
E. Consistența este moale
F. Durata este scurtă, apare și dispare brusc (edem fugace)
G. Consistența este dură
H. Mecanismul de producere constă în creșterea permeabilității capilare
I. Este întâlnit în limfangită
J. Este întâlnit în urticarie, edem Quincke, boala serului, alergii
medicamentoase
163. Referitor la edem:
A. Prin apăsarea pe un plan osos se observă o depresiune numită godeu
B. Unul dintre mecanismele de producere al edemelor este creșterea
presiunii coloidosmotice
C. Godeul datorat compresiunii pe un plan osos este ireversibil
D. Unul dintre mecanismele de producere al edemelor este scăderea
permeabilității capilare
E. În edem, pielea este lucioasă și transparentă
F. În anasarcă, revărsatele lichidiene se acumulează în cavitățile seroase
G. Edemul reprezintă acumularea de lichid în țesutul celular subcutanat
H. Unul dintre mecanismele de producere al edemelor este scăderea
presiunii hidrostatice
I. În anasarcă, revărsatele lichidiene se acumulează în cavităție articulare
J. Anasarca este un tip generalizat de edem
164. Referitor la edemul cardiac:
A. Edemul cardiac nu se generalizează niciodată
B. Una dintre cauzele edemului cardiac este fibrilația atrială
C. Culoarea este inițial albă, apoi cianotică
D. Sediul edemului cardiac este decliv, asimetric
E. Consistența variază între moale și dur
F. Edemul este inițial intermitent, cu caracter vesperal
G. Una dintre cauzele edemului cardiac este insuficiența cardiacă dreaptă
H. Edemul coexistă cu alte semne de insuficiență cardiacă precum
hepatomegalia nedureroasă
I. Edemul cardiac este nedureros în formele în care se instalează rapid
J. Cel mai important mecanism de producere este creșterea presiunii
venoase
165. Referitor laedemul renal:
 A. Localizarea este la față (în special la pleoape)
B. Edemul renal nu se poate generaliza
C. Consistența este dură, însă lasă cu ușurință godeu
D. Este un edem dureros
E. Edemul este mai accentuat dimineața
F. Temperatura tegumentelor la pacienții cu edem renal este crescută
G. Culoarea edemului este alb-palidă
H. În edemul nefrotic, hipoalbuminemia determină creșterea presiunii
coloidosmotice
I. În edemul nefritic, rolul determinant îl are creșterea permeabilității capilare
J. Cauzele edemului renal sunt reprezentate de sindromul nefrotic și
glomerulonefrita difuză acută
166. Referitor la edemul hepatic:
A. Chiar și în stadiile avansate, edemul hepatic nu se generalizează
B. Edemul hepatic apare prin scăderea permeabilității capilare
C. Unul dintre factorii principali de producere al edemului hepatic este
hipersecreția de ADH
D. Hiperaldosteronismul din edemul hepatic este datorat creșterii volumului
circulant eficace
E. Edemul hepatic apare prin creșterea albuminemiei
F. Culoarea este albă
G. Unul dintre factorii principali de producere al edemului hepatic este
hiperaldosteronismul
H. Consistența este moale, lasă godeu
I. Principala cauză a edemului hepatic este ciroza hepatică
J. Hiperaldosteronismul din edemul hepatic este datorat creșterii activării
suprarenaliene a hormonului
167. Cu privire la mialgii, putem afirma:
A. Dermatomiozita poate determina milagii
B. Mialgia definește durerea musculară
C. Mialgia poate fi acută sau cronică
D. Malaria nu poate determina mialgii
E. Infecțiile virale nu pot determina mialgii
F. Mialgia poate cuprinde întreg sistemul muscular
G. Lupusul nu poate determina mialgii
H. Polimiozita nu poate determina dureri musculare
I. Utilizare până la epuizare a unor grupe musculare poate determina mialgii
J. Stressul nu poate determina mialgii
168. Referitor la claudicația intermitentă, putem afirma:
A. Durere gambieră sugerează obstrucție la nivelul arterei pedioase
B. Reprezintă un tip particular de durere la efort
C. În funcție de sediul durerii, se poate estima topografia obstrucției venoase
D. Este insoțită de crampă musculară
E. Durerea apare în repaus
F. Durerea plantară apare in obstrucție la nivelul aretrei brahiale
 G. Durerea obligă la oprirea din mers
H. În boala Horton se descrie cladicație la nivel plantar
I. Este determinată de ischemia musculară
J. Interesează predominant musculatura membrelor superioare
169. Următoarele afirmații sunt adevărate cu referire la semiologia
sistemului muscular:
A. Biopsia musculară este o explorare utilă pentru diagnosticul
dermatomiozitei
B. Botulismul nu poate determina scăderea forței musculare
C. Miocloniile sunt contracții bruște, de lungă durată, voluntare
D. Miozita este o afecțiune frecventă
E. Miocardul nu este afectat la pacienții cu dermatomiozită
F. Dermatomiozita poate determina scăderea forței musculare
G. Miozita reprezintă înflamația nespecifică a mușchilor
H. Dermatomiozita este o afecțiune autoimună a țesutului conjunctiv
I. Dermatomiozita se exprimă sub forma unei astenii musculare distale,
evidentă la nivelul flexorilor
J. Miozita poate avea drept cauză o boală autoimună
170. Referitor la afecțiunile sistemului muscular:
A. Polimiozita nu afectează miocardul
B. Polimiozita este o boală inflamatorie musculară cronică
C. Intoxicația cu organofosforate poate determina paralizia mușchilor
respiratori
D. Polimiozita nu poate afecta musculatura faringiană
E. Tetraplegia reprezintă paralizia unui membru
F. Tetrapelgia este determinată de fractura coloanei cervicale
G. Hemiplegia reprezintă paralizia integrală a membrelor
H. Polimiozita determină scăderea forței musculare
I. Polimiozita este de cauză autoimună
J. Paraplegia reprezintă paralizia membrelor superioare
171. Referitor la modificările volumului muscular:
A. Inspecția bolnavului permite aprecierea unei atrofii musculare
B. Atrofiile musculare asimetrice sunt caracteristice distrofiilor musculare
C. Distrofia musculară Duchenne este cea mai fecventă distrofie musculară
D. Amiotrofia miogenă este secundară lezării fibrelor musculare
E. Hipertrofiile musculare sunt întotdeauna patologice
F. Amiotrofia reprezintă creșterea semnificativă a volumului masei musculare
striate
G. Amiotrofia poate fi consecința imobilizării prelungite
H. Amiotrofia poate fi de natură carențială
I. Hipertrofia musculară presupune creșterea numărului de celule musculare
J. Distrofia musculară Duchenne apare numai la sexul feminin
172. Referitor la modificările tonusului muscular:
A. Torticolisul nu limitează mișcările de rotație a capului
B. Hipertonia extrapiramidală este atenuată de mișcările active
 C. Semnul Noica nu poate pune în evidență hipertonia extrapiramidală
D. Tetanosul poate determina sindrom de contractură generalizată
E. Hipertonia extrapiramidală poate fi pusă în evidență prin semnul roții
dințate
F. Hipertonia extrapiramidală este accentuată de frig și emoții
G. Hipotonia musculară se manifestă prin creșterea tonusului muscular
H. Hipertonia extrapiramidală persistă în timpul somnului
I. Torticolisul congenital nu are indicație de tratament chirurgical
J. Torticolisul congenital este permanent, dar nedureros
173. Cu privire la mialgie sunt adevărate următoarele afirmații:
A. Mialgia poate fi acută sau cronică
B. Mialgia poate să apară în unele boli autoimune
C. Mialgia nu apare ca reacție adversă la medicamente
D. Mialgia este denumirea medicală a durerii musculare
E. Mialgia este caracteristică doar unor anomalii musculare
F. Bolile scheletului nu determină mialgie
G. Mialgia poate interesa toate grupele musculare
H. Repausul muscular prelungit poate determina mialgie
I. Mialgiile sunt întotdeauna afecțiuni cronice
J. Unele infecții virale pot determina mialgie
174. Claudicația intermitentă:
A. Interesează predominant musculatura cefei
B. Crampa scriitorului este o formă de mialgie
C. Este o durere musculară
D. Localizarea este cel mai frecvent gambieră
E. Este o formă de astenie musculară
F. Apare în fracturi
G. Atunci când apare, pacientul se oprește din mers
H. Mecanismul este ruptura musculară
I. Este o durere osteo-articulară
J. Mecanismul este hipoxia
175. Cu privire la forța musculară este adevărat că:
A. În polimiozită nu se constată scăderea forței musculare
B. Scăderea ei reprezintă dificultatea efectuării unui act motor prin scăderea
energiei mecanice a mușchiului
C. Scăderea ei se întâlnește în botulism
D. O astenie psihică nu asociază niciodată o astenie musculară
E. În polimiozită musculatura cea mai afectată este cea a extremităților
(distal)
F. În intoxicația cu organofosforate asistăm la creșterea forței musculare
G. Astenia musculară este sinonimă cu scăderea forței musculare
H. Neoplaziile asociază diminuarea forței musculare
I. Dermatomiozita este o cauză de scădere a forței musculare
J. Paraliziile asociază scăderea forței musculare
176. Cu privire la modificările de volum muscular este adevărat că:
 A. Bolile ce evoluează cu amiotrofie se întâlnesc doar la bătrâni
B. Amiotrofia se produce prin lezarea fibrelor musculare
C. Amiotrofia se produce prin lezarea nervilor care inervează mușchii
D. Forța musculară este scăzută în distrofiile musculare
E. Amiotrofia se produce prin imobilizare prelungită la pat
F. Amiotrofia la sexul feminin este mai frecventă la vârste tinere
G. Miotonia hipertrofică asociază amiotrofie
H. Hipertrofiile musculare sunt întotdeauna patologice
I. În tuberculoză întâlnim hipertrofii musculare
J. Distrofiile musculare se caracterizează prin modificări simetrice
177. Cu privire la tonusul muscular este adevărat că:
A. Este prezent în repaus
B. Hipotonia musculară poate fi întâlnită în ataxia cerebeloasă
C. Rigiditatea extrapiramidală este elastică
D. În hipertonia piramidală contractura este accentuată de căldură
E. În rigiditatea prin decerebrare membrele inferioare sunt în flexie
F. Semnul roții dințate se întâlnește în hipertonia piramidală
G. Este o contractură involuntară
H. Atonia musculară înseamnă pierderea totală a tonusului muscular
I. Este o stare permanentă de tensiune în mușchiul striat
J. Hipertonia extrapiramidală este distală
178. Cu privire la formațiunile musculare și la explorările paraclinice ale
aparatului muscular este adevărat că:
A. Electromiografia studiază activitatea electrică a mușchiului striat
B. Creatinfosfokinaza este scăzută în miopatii
C. Ruptura musculară se poate produce prin contractură musculară bruscă
D. Hernia musculară se vindecă spontan
E. Computertomigrafia este inutilă în investigarea aparatului muscular
F. Hematomul reprezintă acumularea de sânge în mușchi
G. În herniile musculare se constată amiotrofie
H. Hernia musculară se produce prin ruptura fasciei musculare
I. Rabdomiosarcomul este o tumoră musculară malignă
J. Tumorile musculare nu trebuie puncționate
179. Sistemul muscular:
A. Muschii oblici externi fac parte din muschii trunchiului
B. Muschiimainii fac parte din grupa de muschi a membrelor inferioare
C. Miocardul face parte din grupa de muschi a trunchiului
D. Muşchii mimicii şimuşchii masticatori fac parte din grupa de muschi a
capului
E. Muşchii membrelor inferioare, grupaţi în: muşchi fesieri, muşchiibiceps
femurali, triceps femurali, muşchii grupului anterior al gambei
F. Principalul efector prin intermediul caruia organismul reactioneaza la
comenzile voluntare
G. Este constituit din 2 categorii de fibre musculare
H. Muşchiibiceps femurali fac parte din muschii membrelor superioare.
 I. Constituit de 3 categorii de fibre musculare
J. Miocardul este muschineted de tip cardiac
180. Mialgia:
A. In claudicatia intermitenta ce intereseaza musculatura membrelor
inferioare, durerea apare la mers si obliga pacientul la oprirea din mers.
B. Crampa musculara nu apare in claudicatie intermitenta
C. Apare doar izolat
D. Nu este produsa de infectii
E. Nu apare in bolile autoimune
F. Poate fi acuta sau cronica
G. Defineste durerea musculara
H. Poate afecta un anumit muschi sau cuprinde intreg sistemul muscular
I. Claudicatia intermitenta apare predominant la nivelul muschilor toracelui
J. Claudicatia intermitenta este determinata de ischemia musculara
181. Despre scadereafortei musculare, urmatoareleafirmatii sunt
adevarate:
A. Poate apare in context de ischemie
B. Reprezinta o inflamatie nespecifica a muschiului
C. Nu apare in dermatomiozita
D. Poate apare in intoxicatia cu organofosforate
E. Poate avea mai multe cauze
F. Scade energia mecanica a muschiului
G. Reprezinta incapacitatea efectuarii unui act motor
H. Este generalizata
I. Nu apare in botulism
J. Poate apare in context de astenie musculara tipica
182. Desprepatologiasistemuluimuscular,
urmatoareleafirmatiisuntadevarate :
A. In intoxicatiabotulinica, manifestările apar sub forma a trei
sindroame:muscarinic, nicotinic şi al sistemului nervos central.
B. Exista trei tipuri de botulism: botulismul alimentar, botulismul"de plagă",
botulismul sugarilor
C. Intoxicatiabotulinica prezinta etiologie multifactoriala
D. Dermatomiozita este o afecţiune autoimună a ţesutului
conjunctivmanifestată prin miopatie inflamatorie proximală, simetrică
şierupţiecutanată caracteristică.
E. In intoxicatiabotulinicamuşchii prezintăo consistenţă crescută, în relaţie
invers proporţională cu forţa musculară
F. Polimiozita este o boala inflamatorie muculara cronica, de cauza
ischemica
G. In intoxicatiabotulinicapoate apare paralizia unor grupe de muşchi
(membre, gât,muşchi respiratori).
H. In dermatomiozitase constată tulburărifuncţionale, prin afectarea
musculaturii netede (deglutiţie) sau a miocardului
 I. Intoxicatiabotulininicase manifestă sub forma unor tulburări
digestive,urmate de cefalee, diplopie, imposibilitatea menţinerii pleoapelor
deschiseprin afectarea oculomotorilor, vedere neclară
J. Polimiozitase datorează acţiunii nocive a toxinei Clostridiumbotulinum.
183. Sindromul de neuron motor central:
A. Nu se manifesta prin paralizie flasca
B. Semnele clinice au sediul, de obicei, controlateral
C. Debutul este cel mai adesea brusc
D. Prin tetraplegiise defineşte paralizia membrelor superioare bilateral
E. Semnele clinice principale constau în pareze sau paraliziiale mişcărilor
voluntare
F. paraliziile suntdistribuite în funcţie de neuronul atins şi localizate
segmentar, numai la ungrup de muşchi.
G. Hemiplegiaflască se caracterizeazaprin hipotonie şi reflexe
osteotendinoase abolite
H. Hemiplegia spasmodică secaracterizeaza prin contractură şi reflexe
osteotendinoase abolite
I. Prin paraplegie se defineşte paralizia membrelor inferioare
J. Hemiplegia evolueaza in 4 faze
184. Despre distrofia musculara Duchenne, este adevarat:
A. Se mai numeste distrofia facio-scapulo-humerala
B. Se manifestăiniţial sub forma asteniei musculare, cu un start dificil, mers
“legănat”, cutendinţa la cădere
C. Poate apare indiferent de sex
D. Debut este dupavarsta de 40 ani
E. Cea mai frecventa distrofie musculara
F. Debut înadolescenţă la nivelul musculaturii feţei
G. Pacientii sunt de obicei asimptomatici
H. Apare numai la sexul masculin
I. Treptat întreaga musculatură este prinsă (inclusiv musculatura mimicii
saurespiratorie)
J. La ridicarea de la sol pacientul îşifoloseşte membrele superioare-”căţărare
pe sine însuşi”
185. Despre tonusul muscular, urmatoareleintrebari sunt adevarare:
A. Hipertonia se manifestă sub forma scăderii pânăla abolire a tonusului
muscular
B. Rigiditatea de decorticare manifestă prinbraţe în extensie si antebraţe în
pronatie
C. In hipertonia extrapiramidala contractura aparepredominant in timpul
somnului
D. Semnul roţiidinţate (Negro)evidentiazasenzaţia de cedare în trepte
laflexia/extensia pasivă a antebraţului pe braţ
E. In atonia musculara apare semnul Noica
F. In hipotonie relieful muscular este pierdut
 G. Reprezinta o stare permanenta a tensiunii muschiului striat, datorată unei
contracţiiuşoare, involuntare
H. In hipotoniemasa musculară apare flască la palpare
I. Hipertonia de tip piramidal se manifestase manifestă sub forma scăderii
pânăla abolire a tonusului muscular.
J. Hipotonia poate apare secundar întreruperii unui arc reflex (de exemplu:
în neuropatii, polineuropatii,zona Zooster)
186. Despremiscarileinvoluntare, urmatoareleafirmatiisuntadevarate :
A. Mişcările coreice sunt dezordonate, bruşte, rapide, de amplitudinevariabilă
B. Miscarile coreice produc mersul ”leganat”, cu tendinta la cadere
C. Fasciculatiile musculare dispar in somn
D. Mişcărileatetozice se caracterizează prin amplitudine şifrecvenţăscăzută,
predominant la nivelul membrelor superioare
E. Fasciculaţii musculare sunt contracţii limitate ale unor fibre muscularecare
produc deplasarea ondulantă a segmentului
F. Tremuraturile sunt mereu patologice
G. Ticurile nu sunt influentate de emotii
H. Ticurile sunt mişcăriclonice, cu caractersemiconştient, bruşte
I. Convulsiile sunt contracţii musculare bruşte caracteristice dermatomiozitei
J. Trismus reprezintă o constricţie a maxilarelor cauzată de
contracturainvoluntară a muşchilor masticatori
187. Despre trismus, urmatoareleafirmatii sunt corecte:
A. Este fiziologic
B. Reprezinta o miscare involuntara
C. Este predominant la nivelul extremitatilor
D. Este interesata musculatura velo-palatina
E. Apare in coreea Sydenheim
F. Poate apare in leziuni inflamatorii locale
G. Poate apare in boala Parkinson
H. este caracteristic patologiei epileptice
I. Este primul semn derecunoaştere a tetanosului
J. Reprezinta o constricţie a maxilarelor cauzată de contracturainvoluntară a
muşchilor masticatori
188. Despre formatiunile musculare, este adevarat:
A. Hematomul trebuie investigat prin puncţie/biopsie si stabilită natura sa
B. Rabdomiosarcomul este o tumora benigna
C. Hematomul se poateevidenţia sub forma unei tumori moi, nedureroase,
palpabile în relaxare şicare dispare în contracţie.
D. Odată evidenţiate este necesar a se descrie forma, conturul,dimensiunea,
consistenţa, mobilitatea pe planurile profunde şifaţă deplanurile
superficiale
E. Hematomul este rezultatul acumulării unei cantităţi variabile desânge.
F. Fibromiomulreprezinta o tumora maligna
G. Se potobiectiva prin palpare
H. Hernia musculară reprezintă ruptura fasciei musculare
 I. Hernia musculara se poate vindeca spontan
J. Reprezintă modificări ale conturului normal al muşchiului
189. La examenul obiectiv al articulatiilor, inspectia poate evidentia:
A. Mărirea de volum a articulației în contextul subțierii capsulo-sinoviale
B. Mărirea de volum a articulației din cauza scurtării capetelor articulare
(osteofite)
C. Circulație venoasă și tegumente hiperemice
D. Echimoze și plăgi
E. Mărirea de volum a articulației
F. Hiperemie locală
G. Edem periarticular
H. Atitudini vicioase antalgice în prezența revărsatului lichidian din cavitatea
articulară
I. Tegumente albe în traumatisme
J. Circulație venoasă
190. Examenul mâinii poate evidenția următoarele modificări:
A. Nodulii Heberden în reumatismul articular acut
B. Atrofie musculară în boli neurologice
C. Tumefieri digito-articulare asimetrice și distale în artroze
D. Nodulii Meynet în artroză
E. Contractura Dupuytren
F. Deviația ulnară a degetelor cu deformarea în "gât de lebădă" în poliartrita
reumatoidă
G. Tumefieri digito-articulare simetrice și distale în poliartrita reumatoidă
H. Polidactilie și sindactilie
I. Creșterea volumului mîinii în poliartrita reumatoidă
J. Degete hipocratice în artroze
191. Mobilitatea articulară implică următoarele:
A. Aprecierea mobilității atât active, cât și pasive
B. Aprecierea mobilității articulare este indicată în artritele piogene
C. Gradul de amplitudine al mișcărilor este redus în ankiloze
D. Gradul de amplitudine al mișcărilor este redus în artrite și artroze
E. Prezența de cracmente
F. Aprecierea mobilității articulare se indică de rutină în artropatiile post-
fractură
G. Evaluarea prezenței și a intensității durerii
H. Aprecierea mobilității articulare este contraindicată în hemartroza
hemofilică, artritele piogene și în artropatiile prin fractură
I. Mobilitatea articulară pasivă implică mișcări articulare efectuate de bolnav
J. În sindromul Marfan, gradul de amplitudine al mișcărilor este redus
192. Durerea articulară este caracterizată de următoarele:
A. Durerea poate avea sediu fix sau caracter migrator
B. Roșeața, tumefierea și căldura locală pot însoți durerea
C. Poate avea meteorotropism fiind obișnuit ameliorată de mișcari
D. Intensitate vie în artroze
 E. Intensitatea durerii este variabilă fiind intensificată de mișcări
F. Impotența funcțională parțială se poate asocia durerii în artritele acute
G. De cele mai multe ori, durerea este asimetrică
H. Durerea poate fi însoțită de impotență funcțională parțială sau totală
I. Durerea are un sediu fix fiind însoțită de tumefiere locală
J. Durerea are un caracter migrator sau sediu fix și este însoțită de
modificări obiective articulare
193. Despre redoarea articulară se pot afirma următoarele:
A. Apare frecvent în hemartroza hemofilică
B. În artroze, determină imobilizarea permanentă a articulației
C. Alături de durere și de impotența funcțională, reprezintă un simptom
important în evaluarea articulațiilor
D. Este întâlnită în artrita reumatoidă și în artropatiile degenerative
E. Se caracterizează printr-o rigiditate dureroasă care jenează mișcarea
F. În poliartrita reumatoidă, redoarea articulară este prezentă dimineața la
trezire
G. Se caracterizează prin rigiditate articulară dar cu menținerea
funcționalității articulației
H. Se asociază cu impotență funcțională temporară
I. Este întâlnită în poliartrita reumatoidă, mai ales seara
J. Constă într-o rigiditate articulară nedureroasă
194. Degetele hipocratice pot fi întâlnite în următoarele afecțiuni:
A. Ciroză biliară primitivă
B. Boală Crohn și rectocolită ulcero-hemoragică
C. Poliglobulii primitive și secundare
D. Endocardită bacteriană subacută și angiocardiopatiile congenitale
necianogene
E. Hepatite cronice active, boală Crohn
F. Ciroză biliară primitivă și colangită sclerozantă primitivă
G. TBC, bronșită cronică, neoplasm pulmonar
H. Angiocardiopatiile congenitale cianogene
I. Bronșictazii, fibroza pulmonară, abces pulmonar și cancer pulmonar
J. Endocardita bacteriană subacută și trombocitoze
195. Cu privire la durerea osteo-articulară sunt adevărate următoarele
afirmații:
A. Intensitatea este minimă în artritele acute
B. Sediul poate fi migrator
C. Este întotdeauna simetrică
D. Uneori asociază tumefacție articulară
E. Prezintă frecvent meteoro-tropism
F. Este obișnuit intensificată la mișcare
G. Deseori se ameliorează în iarnă
H. Asociază întotdeauna roșeață locală articulară
I. Are intensitate variabilă
J. Redoarea articulară este o formă permanentă de durere articulară
196. Cu privire la simptomele majore în patologia osteoarticulară este
adevărat că:
A. În poliartrita reumatoidă redoarea articulară este vesperală
B. Redoarea articulară face articulația temporar imobilă
C. Regulile de examen obiectiv osteo-articular includ radiografia
D. Redoarea articulară se întâlnește în poliartrita reumatoidă
E. La examenul obiectiv al unei articulații nu este utilă compararea cu partea
opusă, omul fiind plin de asimetrii
F. Impotența funcțională totală se întâlnește în artroze
G. Redoarea articulară nu este întâlnită în artroze
H. Modificările obiective articulare includ căldura locală și roșeața
I. Durerea articulară prezintă adesea meteoro-tropism
J. Redoarea articulară este o rigiditate temporară dureroasă
197. Cu privire la examenul obiectiv sistemului osteo-articular putem
afirma:
A. În sindromul Marfan mobilitatea articulară este abolită
B. Mobilizarea unei articulații este indicată în artropatiile prin fractură pentru
repoziționarea osului
C. Mobilizarea unei articulații este indicată în hemofilie
D. Mărirea extremităților articulare poate fi dată de osteofite
E. În ankiloze mobilitatea articulară este puțin diminuată
F. Palparea unei articulații se face atât cu palma cât și cu degetele
G. Mărirea de volum a articulației se constată în hemartroză
H. Mobilizarea unei articulații este contraindicată în artritele piogene
I. Mobilitatea articulară se urmărește prin mișcări pasive și active
J. La mobilizarea unei articulații nu este de interes intensitatea durerii ci doar
gradul de mobilitate
198. La examenul clinic al mâinii se poate constata:
A. Hipocratism digital în cancerul pulmonar
B. Deviația ulnară a degetelor în poliartrita reumatoidă
C. Hipertrofia musculaturii interosoase în boli neurologice
D. Mecanismul hipocratismului digital (observat la examenul obiectiv) este
methemoglobinemia
E. Eritemul palmar în degerături
F. Contractura Dupuytren în ciroza alcoolică
G. Creșterea în volum a mâinii în acromegalie
H. Hipocratism digital în pneumonia acută
I. Se urmărește apariția de cracmente
J. Tumefieri digito-articulare asimetrice și distale în poliartrita reumatoidă
199. Hipocratismul digital poate avea drept cauză:
A. Bronșiectazia
B. Anemia posthemoragică
C. Poliglobulia secundară
D. Pneumonia interstițială
E. Boala Crohn
 F. Abcesul pulmonar
G. Pneumotoraxul
H. Pneumonia acută
I. Endocardita bacteriană subacută
J. Astmul bronșic
200. La examenul mâinii, putem observa:
A. Nodulii Meynet pot fi prezenți sub pielea păroasă a capului
B. Nodulii Meynet sunt situați pe fețele de extensie ale articulațiilor mari
C. Arahnodactilia se întâlnește în sindromul Down
D. Sindactilia reprezintă fuzionarea unor degete
E. Nodulii Meynet se întâlnesc în endocardita infecțioasă subacută
F. Nodulii Heberden sunt localizați pe fața palmară a articulației
interfalangiene distale
G. Nodulii Heberden se întâlnesc în artroze
H. Arahnodactilia semnifică degete lungi și subțiri
I. Nodulii Heberden sunt localizați predominant la police
J. Hipocratismul digital are un mecanism clar de apariție
201. Următoarele afirmații despre durerea în sistemul osteo-articular sunt
adevărate:
A. Durerea fulgurantă este sugestivă pentru o hernie de disc
B. Predominanța durerilor într-o zonă limitată articulară și periarticulară
sugerează interesarea ligamentelor și inserțiilor tendinoase din vecinătate
C. Durerea de tip inflamator se ameliorează la repaus
D. Durerea de tip inflamator se ameliorează la umiditate
E. Durerea de tip inflamator se ameliorează la frig
F. Predominanța durerilor într-o zonă limitată articulară și periarticulară
presupune afectarea strict a capsulei articulare
G. Durerea de tip inflamator se exacerbează la mișcări
H. În reumatismele degenerative durerile sunt de tip mecanic, calmate de
repaus
I. În cazul artrozelor active, durerile pot fi de tip inflamator
J. Durerea fulgurantă apare frecvent după repaus prelungit, pe fondul unei
cervicalgii sau lombalgii cronice
202. Următoarele afirmații despre impotența funcțională sunt adevărate:
A. Impotența funcțională parțială apare în tumori osoase
B. Impotența funcțională regresivă apare prin vindecarea afecțiunii
C. Impotența funcțională totală nu apare în paralizii nervoase
D. Impotența funcțională totală apare mai ales în fracturile cu deplasare
E. Impotența funcțională totală apare în traumatisme fără leziuni osoase
majore
F. Impotența funcțională regresivă presupune evoluția afecțiunii cu
accentuarea disfuncției
G. Impotența funcțională definitivă apare în poliomielită sau paralizii
cerebrale
H. Impotența funcțională parțială este caracteristică fracturilor cu deplasare
 I. Impotența funcțională progresivă apare prin evoluția afecțiunii
J. Impotența funcțională progresivă presupune vindecarea leziunii
203. Următoarele afirmații despre anamneza în afecțiunile sistemului
osteoarticular sunt adevărate:
A. Debutul brusc se întâlnește în traumatisme
B. Tuberculoza și sifilisul pot determina artrite
C. În perioada pubertății, pozițiile vicioase la scris sau citit pot duce la
deformări ale coloanei vertebrale
D. Sarcomul Ewing este mai frecvent la sexul feminin
E. Deformările coloanei vertebrale se manifestă prin debut brusc
F. Osteoporoza este mai frecventă în perioada pre-menopauză
G. Infecția streptococică în antecedente poate fi factor declanșator pentru
reumatismul articular acut
H. Condițiile de trai nu influențează sistemul osteoarticular
I. Boala Takayashu este o afectare metabolică cu interesare articulară
J. Bolile metabolice asociază implicare articulară
204. Următoarele afirmații despre examenul mâinii și pumnului sunt
adevărate:
A. Artrita reumatoidă acută se caracterizează prin afectarea asimetrică a
articulațiilor interfalangiene distale
B. Policele în baionetă presupune fixarea în hiperextensie a articulației
metacarpofalangiene și în flexie a articulației falangiene
C. Retracția aponevrotică palmară sau contractura Dupuytren este
determinată de îngroșarea și retracția tendonului degetului inelar
D. Deformația în gât de lebădă presupune flexia articulației interfalangiene
proximale și fixarea în hiperextensie a articulației interfalangiene distale
E. În artrita cronică reumatoidă apare atrofia musculaturii interosoase
F. Nodulii reumatoizi sunt dureroși, situați la nivelul articulațiilor
metacarpofalangiene
G. Nodulii Heberden apar pe fața posterioară a articulațiilor interfalangiene
distale
H. Nodulii Heberden sunt dureroși, specifici artrozelor
I. Deformarea în butonieră presupune fixarea în hiperextensie a articulației
interfalangiene proximale și flexie a articulației interfalangiene distale
J. Afectarea în guta cronică tofacee este simetrică la nivelul mâinilor
205. Următoarele afirmații despre examenul mâinii și pumnului sunt
adevărate:
A. În paralizia de nerv cubital se produce flexia ultimelor două degete, dând
aspectul de grifă cubitală
B. Atrofia musculaturii eminenței hipotenare indică afectarea nervului median
în sindromul de tunel carpian
C. Atrofia musculaturii eminenței hipotenare apare în compresiunea nervului
cubital (ulnar) la nivelul canalului Guyon
D. Mâna indicatoare este o modificare specifică paraliziei de nerv median
 E. Artrita psoriazică interesează simetric articulațiile interfalangiene
proximale
F. În paralizia de nerv cubital apare imposibilitatea abducției policelui
G. În tenosinovitele acute, tumefacția dureroasă se întinde de la falanga
distală la cea proximală
H. Paralizia nervilor cubital și median nu determină modificări vegetative
I. Paralizia nervului radial determină poziția de flexie a mâinii de la nivelul
pumnului și semiflexia degetor, realizând mâna în gât de lebădă
J. Fractura extermității distale a radiusului duce la deformarea caracteristică
a pumnului în dos de furculiță
206. Următoarele afirmații despre examenul șoldului și al genunchiului
sunt adevărate:
A. În genu varum, afectarea bilaterală conferă membrelor inferioare aspectul
de O (de paranteză)
B. În fractura de col femural apare imobilizarea în poziție de rotație internă a
membrului inferior
C. Șocul rotulian se evidențiază și la revărsate lichidiene în cantitate mică
D. Sindromul dureros rotulian se caracterizează prin dureri la nivelul feței
anterioare a genunchiului la flexii repetate
E. Afectarea inflamatorie a șoldului se manifestă prin flexie, adducție și
rotație internă în stadiile avansate
F. Provocarea durerii prin palparea triunghiului lui Scarpa sugerează
afectarea capului femural
G. Inspecția la nivelul articulației șoldului se realizează în decubit dorsal
H. În genu valgum, genunchiul este orientat în afară, cu unghiul dintre axele
femurului și tibiei deschis înăuntru
I. Chistul Baker reprezintă o formațiune lichidiană palpabilă în fosa inghinală
J. Aprecierea revărsatului lichidian la nivelul genunchiului se realizează cu
pacientul în decubit dorsal și genunchiul în extensie
207. Următoarele afirmații despre semiologia gleznei și piciorului sunt
adevărate:
A. Hallux valgus înseamnă adducția exagerată a halucelui
B. Edemul unilateral la nivelul piciorului poate avea cauză traumatică
C. Degetul în ciocan afectează cel mai adesea degetul doi
D. Edemul unilateral la nivelul piciorului este de cauză cardiacă sau renală
E. Ulcerul neurotrofic este caracteristic neuropatiei diabetice și apare în
punctele de presiune ale plantei
F. În artrita gutoasă, afectarea articulației metatarsofalangiene a halucelui se
caracterizează prin tumefacție dureroasă, roșeață și căldură locală
G. Campodactilia presupune devierea degetelor în plan sagital
H. Degetul în gheară constă în hiperflexie metatarsofalangiană
I. Ulcerul neurotrofic este superficial și dureros
J. În artrita gutoasă, articulația metatarsofalangiană a halucelui este tardiv
afectată
208. Următoarele afirmații despre semiologia coloanei vertebrale sunt
adevărate:
A. Testul Adson este utilizat pentru diagnosticarea sindromului de defileu
costoclavicular sau de coastă cervicală ce determină compresiunea
arterei subclaviculare
B. Manevra Lasegue este o manevră de elongare a nervului femural
C. Un lipom lombar poate sugera o spina bifida
D. Testul Bonet se efectuează cu pacientul în ortostatism
E. Scolioza poate fi structurală în neurofibromatoza Recklinghausen
F. Manevra Lasegue este pozitivă la apariția dureri între 35-70 de grade
G. Scolioza determină asimetria umerilor, omoplaților și bazinului
H. Scolioza reprezintă devierea coloanei în plan sagital
I. Torticolisul presupune înclinarea capului pe o parte și rotația sa de
aceeași parte
J. Curburile fiziologice ale coloanei vertebrale sunt în plan frontal
209. Ataxia cerebeloasă cuprinde:
A. Diplopie
B. Abolirea reflexelor osteotendinoase
C. Asinergie
D. Tulburări de mers, scris și vorbit
E. Clonus
F. Adiadocokinezie
G. Dismetrie cu hipermetrie
H. Proba Romberg pozitivă
I. Semnul Babinski prezent
J. Tremurături
210. Ataxia tabetică cuprinde:
A. abolirea reflexelor osteo-tendinoase
B. Mers talonat, cu baza lărgită
C. Proba Romberg pozitivă
D. Clonus
E. Tremurături
F. Mers ebrios
G. Proba „index-nas” pozitivă
H. Proba „călcâi-genunchi” pozitivă
I. Adiadocokinezie
J. Semnul Babinski prezent
211. Despre reflexe putem afirma următoarele:
A. Reflexul cutanat abdominal mijlociu (D9-D12) se obține prin stimularea
latero-medială, pe orizontala ce trece prin ombilic
B. Clonusul rotulian denotă o leziune deasupra L1
C. Reflexul Babinski se cercetează prin excitarea plantei la nivelul marginii
sale interne, dinspre călcâi spre degete
D. Reflexul palmo-mentonier apare în sindromul piramidal
E. Semnul Argyll-Robertson apare în sifilisul nervos
 F. Clonusul rotulian denotă o leziune deasupra L2
G. Semnul Babinski prezent implică flexia degetelor
H. Reflexul bicipital se cercetează prin percuția tendonului intermediată de
policele examinatorului
I. Examinarea reflexelor osteotendinoase se face simetric și sistematic
J. Semnul Argyll-Robertson constă în abolirea reflexului pupilar de
acomodare la distanță și păstrarea celui fotomotor
212. Care din afirmațiile referitoare la paralizia de nerv facial de tip central
sunt adevărate?
A. Bolnavul poate închide ochiul
B. Apare ștergerea pliurilor și șanțurilor feței
C. Bolnavul poate arăta dinții
D. Semnul Charles-Bell este prezent
E. Cauza cea mai frecventă este expunerea la frig
F. Bolnavul poate încreți fruntea
G. Comisura bucală coboară de partea afectată
H. Trăsăturile feței sunt deviate către partea sănătoasă
I. Bolnavul poate fluiera
J. Bolnavul poate umfla obrazul
213. În ceea ce privește meningita tuberculoasă, următoarele afirmații
sunt adevărate:
A. Apare o creștere marcată a limfocitelor în lichidul cefalo-rahidian
B. Clinic pacientul poate prezenta vărsături în jet, fără efort, neprecedate de
greață
C. Pacientul adoptă reflex atitudinea de opistotonus
D. Tabloul clinic este dominat de cefalee difuză, permanentă, exagerată de
zgomot, lumină şi mișcare
E. Cresc clorurile în lichidul cefalo-rahidian
F. Crește glicorahia
G. Semnul Babinski este prezent
H. Fotofobia este pusă în evidență prin semnul Kernig
I. Apare disociație puls-temperatură
J. Clinic pacientul dezvoltă redoarea cefei
214. Leziunea nervului vestibular determină:
A. Convulsii clonice
B. Vărsături
C. Proba Romberg pozitivă
D. Amețeli
E. Acufene
F. Tulburări de echilibru
G. Vertij
H. Reflex pupilar fotomotor absent
I. Adiadocokinezie
J. Nistagmus
215. Următoarele afirmații despre mișcările involuntare sunt adevărate:
 A. Tremurăturile fiziologice apar la frig sau la emoții
B. Tremurăturile din boala Basedow sunt localizate la nivelul mâinilor, sunt
mai accentuate dimineața și diminuă după ingestia de alcool
C. Mișcările coreice se pot fi secundare complicațiilor neurologice
determinate de reumatismului articular acut
D. Trismusul reprezintă contracția mușchilor maseteri
E. Infecția tetanică poate determina mișcări coreice
F. Ticurile sunt mișcări bruște cu caracter semi-conștient accentuate de
emoții
G. Miocloniile nu dispar în somn
H. Tremurătura din boala Parkinson dispare în repaus și apare în somn
I. Crampele funcționale sunt contracții clonice limitate la un grup muscular
J. Convulsiile tonice sunt contracții limitate la fibrele musculare
216. Ataxia cerebeloasă se caractrizează prin:
A. Tremurătură statică și kinetică intențională
B. Reflex palmo-mentonier prezent
C. Clonusul rotulian
D. Mers talonat
E. Mers ebrios, nesigur
F. Dismetrie cu hipermetrie
G. Redoarea cefei
H. Imposibilitatea de a executa mișcări repezi, succesive
I. Scris neregulat, tremurat
J. Reflexe osteo-tendinoase abolite
217. În legătură cu reflexele pupilare următoarele afirmații sunt adevărate:
A. Sunt abolite doar la pacienții în comă profundă
B. Reflexul fotomotor poate fi determinat cu ajutorul unei lanterne
C. Mioza apare la apropierea degetului examinatorului de nasul pacientului
D. Discromatopsia reprezintă modificările patologice ale reflexului de
acomodare
E. Reflexul fotomotor normal determină mioză la expunerea bruscă la lumină
F. Pierderea reflexului de acomodare cu păstrarea celui fotomotor se
întâlnește în sifilisul primar
G. Scăderea acuității vizuale determină pierderea reflexului de acomodare la
distanță
H. Reflexul de acomodare la distanță constă în midriază la depărtarea
degetului examinatorului
I. Semnul Argyll-Robertson caracterizează sifilisul nervos
J. Reflexul fotomotor este absent la pacienții cu ambliopie
218. Modificările patologice ale nervilor periferici implică:
A. Disociația siringomielică – în pareza de nerv glosofaringian
B. Trismusul – în paralizia de nerv trigemen
C. Nistagmus – în afecțiuni ale nervului vestibular
D. Hiperacuzia – creșterea intensității de percepție auditivă în nevroze sau
migrene
 E.Semnul Charles Bell – în paralizia facială centrală
F.Ptoza palpebrală – în paralizia de nerv oculomotor comun
G.Pierderea sensibilității profunde – în paralizia de nerv abducens
H.Surditate de transmisie – în afectarea nervului auditiv
I.Hemianopsia –pierderea vederii într-o jumătate de câmp vizual
J.Parosmia – confundarea diverselor mirosuri
219. Denumirea paraliziei este în raport cu organele afectate după cum
urmează:
A. Monoplegie – paralizia unui membru inferior
B. Tetraplegie – paralizia ambelor membre superioare și inferioare
C. Tetraplegie – paralizia unei jumătăți de corp cu membrele respective
D. Hemiplegie – paralizia a minim două membre superioare sau inferioare
E. Monoplegie- paralizia unui hemifacies
F. Paraplegie – paralizia unui singur membru
G. Paraplegie – paralizia ambelor membre superioare
H. Hemiplegie – paralizia unei jumătăți de corp cu membrele respective
I. Monoplegie – paralizia unui membru superior
J. Paraplegie – paralizia ambrelor membre inferioare
220. Care dintre urmatoarele afirmatii cu privire la coordonarea
mișcărilor, este adevarată?
A. Ataxia cerebeloasă se caracterizează prin dismetrie cu hipermetrie
B. Tulburările de coordonare pot duce la ataxie
C. Ataxia cerebeloasă nu se caracterizează prin asinergie
D. Ataxia poate fi de tip cerebelos sau tabetic, în funcție de interesarea căii
sensibilității profunde conștiente sau inconștiente
E. In ataxia cerebeloasă, pacientul poate executa mișcări repezi, succesive
și de sens contrar
F. Adiadocokinezia se poate evidenția prin proba ”index – nas”
G. Ataxia cerebeloasă este întâlnită în leziuni ale cerebelului și ale căilor
cerebeloase
H. Ataxia cerebeloasă se caracterizează prin asinergie
I. Ataxia cerebeloasă este rezultatul leziunilor localizate în lobul frontal
J. Ataxia cerebeloasă nu se caracterizează printr-un defect de coordonare a
mișcărilor simultane
221. Următoare afirmații privind ataxia cerebeloasă sunt adevărate:
A. Adiadocokinezia se caracterizează prin posibilitatea de a executa mișcări
rapide, succesive și de sens contrar
B. Ataxia cerebeloasă poate fi întâlnită în afara leziunilor cerebelului și căilor
cerebeloase
C. În ataxia cerebeloasă nu sunt afectate amplitudinea și coordonarea
mișcărilor
D. Ataxia cerebeloasă se caracterizează prin asinergie
E. Ataxia cerebeloasă se caracterizează prin adiadocokinezie, ce poate fi
evidențiată cu ajutorul probei “călcâi – genunchi’’
 F. Se caracterizează prin tulburări de scris (neregulat, tremurat), de vorbire
(sacadată, monotonă, lentă) şi de mers (nesigur, în zig-zag)
G. Ataxia cerebeloasă se caracterizează prin adiadocokinezie
H. Ataxia cerebeloasă se caracterizează prin dismetrie cu hipermetrie
I. Asinergia în ataxia cerebeloasă poate fi evidențiată prin efectuare probei
“index – nas”
J. Tremurătură cerebeloasă statică (apare în timpul stațiunii şi mersului,
dispare în decubit)
222. Care dintre urmatoarele afirmații privind reflexele cutanate și
osteotendinoase sunt adevărate?
A. Reflexele osteo-tendinoase sunt exagerate în tabes, nevrite și polinevrite
B. Reflexul palmo-mentonier (excitația regiunii tenare) produce contracția
mușchilor bărbiei homolateral
C. Reflexele osteo-tendinoase sunt diminuate sau abolite în faza spasmodică
a leziunilor piramidale
D. Clonusul constă în blocarea mișcărilor de flexie la nivelul genunchiului
E. Reflexul achilian (percuția tendonului lui Achile) produce contracția
tricepsului sural
F. Reflexul cutanat plantar patologic produce extensia halucelui
G. Reflexul cutanat plantar produce în mod normal flexia degetelor piciorului
H. Reflexul cutanat plantar produce în mod normal extensia degetelor
piciorului
I. Reflexul rotulian produce extensia gambei pe coapsă
J. Reflexul rotulian produce flexia gambei pe coapsă
223. Care dintre urmatoarele afirmații privind mișcările involuntare sunt
adevărate?
A. Tremurăturile patologice la persoanele cu senilitate sunt cu ritm rar și
interesează mâinile și capul
B. Tremurăturile statokinetice din alcoolism sunt de amplitudine mare,
neregulate și interesează cu precădere picioarele
C. Tremurăturile sunt mișcări involuntare, ritmice, egale și de amplitudine
mică
D. Tremurăturile pot fi statice, kinetice și statokinetice
E. Tremurătura patologică din boala Basedow se caracterizează prin ritm
lent 1-2/secundă
F. Tremurătura ereditară (esențială) apare numai în mișcare
G. Tremurătura ereditară (esențială) apare în mișcare și în repaos
H. Tremurăturile parkinsoniene apar în timpul mișcărilor voluntare și dispar în
repaus
I. Tremurăturile patologice la persoanele cu senilitate sunt cu ritm rar și
interesează extremitățile distale
J. Tremurăturile parkinsoniene apar în repaus și dispar în timpul mișcărilor
voluntare
224. La afectarea nervului vag observăm:
A. Tulburări de deglutiție
 B. Bradicardie
C. Paralizia valului palatin
D. Stimularea peristaltismului intestinal
E. Tulburări de ritm cardiac
F. Hiperaciditate gastrică
G. Hipotensiune arterială
H. Paralizia musculaturii faringelui controlateral de sediul lezional
I. Paralizia musculaturii faringelui ipsilateral de sediul lezional
J. Reducerea debitului cardiac
225. Proba Romberg:
A. Rugați pacientul să închidă ochii
B. Studiază echilibrul dinamic
C. Monitorizarea pacientului din fața calculatorului
D. Ortostatism
E. Pozitivă in ataxia tabetică
F. Studiază reflexul cutanat plantar
G. Ochii deschiși
H. Călcâiele lipite
I. Bază de susținere largă
J. Studiază echilibrul pasiv
226. Mersul:
A. „Cosit” in hemipareza spastică
B. Urmărește echilibrul dinamic
C. Mers cu bază largă de susținere in boala Parkinson
D. „Talonat” in tabes
E. Mers „târât”, cu pași mici, in leziuni cerebeloase
F. Mers cu mișcări aberante ale membrelor in scleroza in plăci
G. Mers cu flexia exagerată a gambei pe coapsă in sindromul piramidal
H. „Stepat” in luxația unilaterală de șold
I. „Dansant” in coree
J. „Digitigrad” in parapareza spastică
227. Paralizia nervului median determină:
A. Pensa police-index nu poate fi executată
B. Mâna in „gât de lebădă”
C. La flexia degetelor, indexul rămâne in extensie
D. Imposibilitatea extensiei falangelor 2-3
E. Mâna „simiană”
F. Nu influențează flexia degetelor in palmă
G. Nu influențează proba gratajului
H. Abolirea mișcării de opoziție a policelui
I. Poziționarea antebrațului in ușoară supinație
J. Poziționarea antebrațului in pronație
228. Teste de evidențiere a perturbării motilității active:
A. Proba Lasègue
B. Proba brațelor întinse, cu mâinile in supinație
 C. Proba Bonnet
D. Proba in decubit dorsal, coapsele flectate la 45-60°, gambele in extensie
E. Reflexele cutanate
F. Proba Romberg
G. Proba Barré
H. Proba in decubit dorsal, cu extensia rapidă a coapselor şi gambelor, fără a
desprinde călcâiele de pe planul orizontal
I. Proba in decubit dorsal, cu flexia rapidă a coapselor şi gambelor, fără a
desprinde călcâiele de pe planul orizontal
J. Proba Mingazzini
229. Reflexe osteotendinoase ce determină flexia:
A. Reflexul stiloradial
B. Percuția tendonului mușchiului cvadriceps
C. Percuția mușchiului biceps brahial
D. Reflexul achilean
E. Percuția mușchiului triceps
F. Reflexul rotulian
G. Percuția flexorului superficial comun al degetelor
H. Reflexul bicipital
I. Reflexul tricipital
J. Percuția tendonului mușchiului lung supinator
230. Clonusul plantar:
A. Se manifestă prin flexia dorsală spontană a halucelui
B. Provocat prin ciupirea tendonului achilean
C. Prezent în leziuni piramidale
D. Prezent în leziuni ale fibrelor vegetative
E. Se manifestă prin contracții fazice repetitive
F. Se manifestă prin flexia dorsală a halucelui, concomitent cu flexia plantară
a degetelor II-V
G. Este un reflex miotatic de contracție-relaxare a mușchiului triceps sural
H. Determină elongarea tendonului achilean
I. Prezent în leziuni extrapiramidale
J. Provocat de flexia (pasivă) dorsală energică a piciorului
231. Tremurăturile:
A. Sunt fasciculații musculare
B. Asterixis in encefalopatia portală
C. La nivelul extremității cefalice și mâinilor in ateroscleroza cerebrală
D. In alcoolism, sunt agravate dimineața
E. Contracții bruște, voluntare, de scurtă durată, limitate la unul sau mai mulți
mușchi dintr-un grup
F. Apar in faza tonico-clonică a convulsiilor
G. Pot apărea în trismus
H. Provocate prin percuția mușchiului
I. Cerebeloase sunt agravate de mișcare
J. „Număratul banilor” in boala Parkinson
232. Caracteristici ale sindromului meningean:
A. Redoarea cefei
B. Efort de vomă
C. Flexia coapselor pe bazin cu gambele în extensie determină hiperextensia
capului
D. Fosfene
E. Ritmat de alimentație
F. Cefalee exacerbată de mișcare
G. Fotofobie
H. Tinitus
I. Flexia capului induce flexia coapselor pe bazin și a gambelor pe coapse
J. Greață
233. Afectarea nervului sciatic:
A. Dureri fesiere în afectarea rădăcinii L2
B. Scolioză dorso-lombară antalgică
C. Reflex achilean diminuat sau abolit
D. Mersul digitigrad este păstrat în afectarea rădăcinii S1
E. Contractura unilaterală a mușchilor paravertebrali lombari
F. Semnul Lasègue
G. Mersul taligrad este păstrat în afectarea rădăcinilor L4-L5
H. Reflexul rotulian este exagerat, polikinetic
I. Durere la apăsarea punctelor Valleix
J. Flexia coapsei pe bazin este afectată de lezarea rădăcinii L3
234. Referitor la noțiunile de semiologie psihiatrică, este adevărat că:
A. Confundarea unei persoane cu alta este o formă de halucinație
B. Halucinaţiile sunt percepţii ireale (fără obiect)
C. Tulburările de somn includ obnubilarea și stupoarea
D. Delirul poate fi sistematizat sau nesistematizat
E. Cele trei grade de comă sunt: torpoarea, obnubilarea și stupoarea
F. Mișcările carfologice sunt mişcări automate ale mâinilor, ca şi cum
bolnavul ar vrea să prindă obiecte imaginare.
G. Obsesia se poate întâlni în stări depresive, schizofrenie
H. Claustrofobia este un tip de anxietate
I. Torpoarea este o formă de pierdere a conștienței
J. Anxietatea se poate întâlni în stări de surmenaj, nevroză astenică
235. Referitor la comă (ca formă de pierdere a conștienței), este adevărat
că:
A. Coma hiperglicemică și hipoglicemică fac parte dintre comele endogene
B. Cauzele comelor pot fi centrale, endogene, exogene
C. Hipersomnia este o formă de comă
D. Coma vigilă se mai numește precomă
E. Intoxicatia cu monoxid de carbon este o cauză endogenă de comă
F. Encefalita și meningita sunt cauze centrale de comă
G. Coma se caracterizează prin pierderea totală a stării de conştienţă
H. În coma ușoară se pierde sensibilitatea dureroasă
 I. În carus bolnavul răspunde cu greu la întrebări
J. În comă se asociază pierderea vieţii de relaţie
236. Referitor la iluzii, este adevărat că:
A. apar în boli infecţioase
B. după tematică iluziile pot fi sistematizate, de tip paranoid
C. există iluzii „fiziologice”
D. sunt percepţii ireale, fără obiect
E. iluzia reprezintă o stare de teamă, fără obiect
F. sunt percepţii deformate ale fiinţelor, lucrurilor şi obiectelor reale
G. o formă frecventă de iluzie este confuzia (confundarea unei persoane cu
alta)
H. apar în intoxicațiile cu substanţe halucinogene (LSD)
I. iluzia este o idee GREȘITă pe care bolnavul o trăieşte ca adevărată
J. nu sunt întâlnite niciodată la persoanele sănătoase
237. Referitor la tulburările de conștiență este adevărat că:
A. Coma usoară se mai numește și carus
B. În coma ușoară se pierde reflectivitatea la excitanții externi
C. Bolnavul obnubilat răspunde cu greu la întrebări și dă impresia de om
rătăcit
D. Torpoarea se mai numește și somnolență
E. Coma profundă, cu alterarea gravă a funcțiilor vegetative
(cardiorespiratorii) este de obicei ireversibilă
F. Obnubilarea este o accentuare a stării de stupoare
G. Sincopa este o formă de pierdere a conștienței
H. Dintre cauzele endogene de comă fac parte intoxicațiile cu morfină și
somnifere
I. În stupor bolnavul prezintă tulburări de memorie şi dezorientare temporo-
spaţială
J. În coma vigilă se pierde sensibilitatea dureroasă
238. Referitor la delir, este adevărat că:
A. poate să apară în psihoze, intoxicaţii, boli infecţioase
B. poate fi cu fenomene apatice
C. delirul expansiv este un delir nesistematizat
D. este o idee obsesivă dublată de anxietate
E. delirul de putere este de tip micromanic
F. poate fi violent (cu agitaţie psihomotorie)
G. delirul de autoacuzare este un delir expansiv
H. reprezintă o idee GREȘITă pe care bolnavul o trăieşte ca adevărată
I. uneori este însoţit de carfologie (mişcări automate ale mâinilor, ca şi cum
bolnavul ar vrea să prindă obiecte imaginare).
J. delirul de umilință este de tip paranoid
239. Referitor la semiologia psihiatrică, este adevărat că:
A. Halucinaţiile pot fi: vizuale, gustative, olfactive, tactile, auditive
B. Obsesia este o idee dominantă, care poate fi ușor înlăturată cu argumente
 C. Atenţia diminuată, afectând toate sectoarele vieţii psihice a individului se
poate întâlni în oligofrenie, schizofrenie, demenţă
D. Anxietatea este însoţită adeseori de tulburări neuro-vegetative
E. Nozofobia reprezintă teama de necunoscut
F. Fobia este o idee obsesivă dublată de anxietate
G. Stupoarea este asemănătoare fazei de inducere a somnului
H. Halucinațiile gustative şi olfactive sunt frecvente în epilepsie
I. Anxietatea reprezintă teama de un obiect/ființă anume (de păianjeni, de
avion, de sânge etc)
J. Agorafobia reprezintă teama de obiecte ascuțite
240. Afirmatia adevarata despre halucinatii este:
A. Se asociaza cu pierderea starii de constienta
B. Halucinatiile pot fi auditive
C. Nu apar in schizofrenie
D. Halucinatiile pot fi gustative
E. Nu apar in cazul consumui de alcool
F. Nu sunt specific psihozelor
G. Sunt perceptii senzoriale in absenta unor stimuli externi
H. Halucinatiile pot fi vizuale
I. Sunt perceptii deformate ale unor stimuli externi
J. Halucinatiile pot fi tactile
241. Despre delir se poate afirma:
A. Nu apare in cazul consumului de alcool
B. Nu reprezinta o stare confuzionala
C. Poate sa apara secundar consumului de alcool
D. Reprezinta o stare confuzionala
E. Se poate intalni lentoarea mentala si motorie
F. Nu se asociaza cu iluzii sau halucinatii
G. Pacientul poate prezenta agitatie psiho-motorie
H. Se poate asocia cu iluzii si halucinatii
I. Apare in patologii digestive
J. Pacientul nu asociaza in nicio situatie agitatie psiho-motorie
242. Despre coma se poate afirma:
A. Etiologia poate include procesele tumorale
B. Gradele comei cuprind faza usoara, vigila, profunda
C. Encefalitele nu pot evolua catre coma
D. Hipoglicemia nu poate evolua catre coma
E. Meningitele nu pot evolua catre coma
F. Se caracterizeaza prin pierderea partiala a starii de constienta
G. Se caracterizeaza prin pierderea totala a starii de constienta
H. Hipoglicemia poate evolua catre coma
I. Stadiile comei cuprind 6 grade
J. Poate fi determinata de hemoragii cérébrale
243. Este adevarat despre starea mentala patologica:
A. Nu apare in cazul consumului de alcool
 B. Pacientul nu asociaza in nicio situatie agitatie psiho-motorie
C. Anxietatea reprezinta o stare de teama
D. Iluziile sunt perceptii deformate ale stimulilor externi
E. Iluziile sunt anomalii de perceptie
F. Halucinatiile sunt perceptii deformate ale stimulilor externi
G. Obsesia este caracterizata prin prezenta unei idei dominante
H. Fobia nu asociaza prezenta fricii
I. Nu se asociaza cu iluzii sau halucinatii
J. Fobia este o frica fata de un obiect sau situatie
244. Referitor la durerea toracică sunt adevărate următoarele afirmații:
A. Durerea toracică din zona Zoster este bilaterală și intensă
B. Durerea toracică poate avea origine și la nivelul coloanei vetrebrale și
abdomenului
C. În pneumotorax durerea toracică este violentă
D. Durerea toracică asociată cu hemoptizie este întâlnită în pleurezii
E. Durerea toracică inferioară sugerează traheobronșita
F. Durerea toracică calmată de dispnee este caracteristică pacienților cu
pneumotorax
G. Localizarea anterioară a durerii toracice este întâlnită în traheobronșite
H. Durerea toracică din bronșita acută se agravează odată cu apariția
expectorației
I. Debutul brusc al durerii toracice este întâlnit în pneumonii
J. Junghiul submamelonar, tusea, dispneea și febra sunt simptome întâlnite
în pneumonie
245. Referitor la dispnee sunt adevărate următoarele afirmații:
A. Tahipneea reprezintă mișcări respiratorii cu frecvență și amplitudine mare
B. Tahipneea reprezintă mișcări respiratorii cu frecvență mare și amplitudine
mică
C. Bradipneea reprezintă mișcări respiratorii cu frecvență redusă (sub
18/min) și amplitudine mare
D. În astmul bronșic dispneea este de tip inspirator
E. Dispneea obsructivă apare în afecțiuni ce determină reducerea suprafeței
pulmonare
F. Bradipneea reprezintă mișcări respiratorii cu frecvență și amplitudine mică
G. Dispneea asociată cu tiraj și cornaj este întâlnită în procesele obstructive
ale căilor aeriene superioare
H. Platipneea este dispneea care se agravează în poziție ortostatică și se
ameliorează în poziție șezândă
I. Hipopneea este respirația superficială (pleuritică)
J. Dispneea Cheyne-Stokes se întâlnește în pneumonii
246. Următoarele tipuri de tuse pot fi întâlnite în următoarele patologii:
A. Tusea continuă - infecții respiratorii
B. Tusea matinală - bronșiectazii
C. Tusea bitonală - paralizia nervului trigemen
D. Tusea metalică - tumori mediastinale
 E. Tusea stinsă - bronșiectazii
F. Tusea lătrătoare - pleurezii masive
G. Tusea vesperală - tuberculoză pulmonară
H. Tusea nocturnă - afecțiuni cardiace
I. Tusea matinală - afecțiuni cardiace
J. Tusea afonă - paralizia corzilor vocale
247. Următoarele caracteristici ale expectorației pot fi întâlnite în:
A. Expectorația ruginie - astmul bronșic
B. Expectorația ruginie - pneumonie
C. Expectorația masivă - abcesul pumonar
D. Expectorația moderată - bronșita acută și astmul bronșic
E. Expectorația mucoasă ,,spută perlată² - astm bronșic
F. Expectorația masivă - pneumonii
G. Expectorația muco-purulentă - edemul pulmonar acut
H. Expectorația fetidă - edemul pulmonar acut
I. Expectorația abundentă - bronșita cronică, tuberculoză pulomonară,
bronșiectazii, cancer pulmonar
J. Expectorația roșie (hemoptizie) - supurații pulmonare
248. Hemoptizia este:
A. Precedată de vărsături și greață
B. Exprimată prin tuse
C. Exprimată prin tuse și vărsătură
D. Caracterizată prin exteriorizarea de sânge neaerat
E. Caracterizată prin exteriorizarea de sânge aerat
F. Caracterizată prin exteriorizarea pe gură, prin tuse, de sânge din aparatul
respirator
G. Precedată de tuse
H. Caracterizată prin exteriorizarea de sânge închis la culoare
I. Caracterizată prin exteriorizarea de sânge roșu aprins +/- mucus
J. Caracterizată prin exteriorizarea pe gură, prin vărsătură, de sânge
249. Despre zgomotele respiratorii supraadăugate sunt adevărate
următoarele:
A. Ralurile uscate sunt crepitante și subcrepitante
B. Ralurile crepitante se aud în astmul bronșic
C. Ralurile ronflante sunt produse la nivelul bronhiilor mici
D. Ralurile subcrepitante se produc la nivelul bronhiilor mari
E. Ralurile umede sunt crepitante și subcrepitante
F. Ralurile uscate sunt ronflante și sibilante
G. Ralurile crepitante sunt produse în alveole, se aud numai în inspir
H. Ralurile umede sunt ronflante și sibilante
I. Ralurile subcrepitante (comparate cu bulele într-un pahar cu apă) se
percep în ambii timpi ai respirației
J. Ralurile sibilante sunt înalte, șuierătoare (comparate cu țiuitul vântului)
250. Vomica prezintă următoarele caracteristici semiologice:
 A. Vomica masivă apare atunci când între cavitatea patologică și arborele
bronșic se stabilește o comunicare de tipul unei simple fisuri
B. Vomica masivă apare în afecțiuni pleuro-pulmonare precum pneumotorax,
bronșite cronice acutizate și mezoteliom
C. Apare ca urmare a stabilirii unei comunicații între o cavitate din
parenchimul pulmonar și o bronhie
D. De obicei apare o ameliorare a simptomatologiei clinice după vomică
E. Conținutul cavității poate fi expulzat brusc din căile respiratorii prin gură și
nas, determinând greață și disfagie
F. Diagnosticul diferențial al vomicii se face în primul rând cu vărsătura
G. Vomica masivă este caracterizată de eliminarea unei cantități de puroi
între 400-1000mL
H. Vomica apare în cazul unui abces pulmonar care stabilește o comunicare
cu pleura
I. Vomica fracționată apare atunci când comunicarea dintre cavitatea
patologică și arborele bronșic se face prin intermediul unei fisuri
J. În cazul vomicii fracționate, cantitatea eliminată variază între 1000 mL și
1500 mL
251. Examenul microscopic al sputei poate evidenția:
A. Spiralele Curschmann care sunt filamente de 1-2mm lungime și apar în
astmul bronșic
B. Polimorfonucleare alterate, care pot fi martorul unui astm bronșic
C. Celule alveolare care conțin hemosiderină și apar în insuficiența cardiacă
congestivă, infarct pulmonar și pneumonii bacteriene
D. Fibre elastice care denotă o necroză bronșică
E. Fibre elastice și spirale Curschmann în abcesul pulmonar
F. Celule mici, rotunde care provin din epiteliul bronșic și apar în infarctul
pulmonar
G. Cristale Charcot-Leyden (cristale transparente de dimensiuni variabile, ce
pot apărea în astmul bronșic)
H. Eozinofile, în tuberculoza pulmonară
I. Celule pavimentoase care provin din spațiul pleural
J. Hematii, în sputele hemoptoice
252. Despre expectorație sunt adevărate următoarele afirmații:
A. În bronșita cronică este mucopurulentă, în cantitate variabilă, mai mare
dimineața
B. În pneumonia pneumococică este roșie-cărămizie sau ruginie, vâscoasă
C. În cancerul bronhopulmonar este albicioasă, gelatinoasă, cu mici particule
opalescente
D. În abcesul pulmonar este în cantitate redusă, perlată
E. În bronșiectazii este roșie-cărămizie sau ruginie, vâscoasă
F. În bronșita cronică este hemoptoică cu aspect de „jeleu de coacăze”
G. În cancerul bronhopulmonar are aspect de “jeleu de coacăze”
H. În tuberculoza pulmonară sedimentează în 4 straturi și este fetidă în
puseele acute
 I. În astmul bronșic poate fi albicioasă, gelatinoasă cu mici particule
opalescente (sputa perlată)
J. În bronșiectazie este abundentă, matinală, sedimentează în 4 straturi
(spumos, mucos, seros, purulent)
253. Despre hemoptizie se pot spune următoarele:
A. Hemoptizia poate fi precedată de anumite prodroame precum gâdilitură
laringiană, căldură retrosternală, tuse persistentă și senzație de
plenitudine toracică
B. Principala cauză cardiovasculară pentru hemoptizie este reprezentată de
stenoza mitrală
C. Hemoptizia reprezintă eliminarea pe nas și gură de sânge provenit din
aparatul digestiv
D. Eliminarea de sânge între 100 și 200 ml reprezintă hemoptizie în cantitate
mică
E. Diagnosticul diferențial al hemoptiziei se realizează cu stomatoragia,
hemoragia faringiană, epistaxisul posterior și hematemeza
F. Expectorația din hemoptizie conține sânge roșu închis spre negru cu
aspect de ‚zaț de cafea’
G. Extravazarea sângelui din sistemul vascular pulmonar are mecanisme
diferite precum ruptura varicelor esofagiene, ulcerația vasului, diapedeza
sângelui la suprafața alveolelor
H. Hemoptizia conține resturi alimentare
I. Expectorația din hemoptizie este spumoasă, de culoare roșu aprins,
aerată
J. Eliminarea de sânge între 200 și 500 mL reprezintă hemoptizie în
cantitate mare
254. Diagnosticul diferențial al hemoptiziei se realizează cu:
A. Stomatoragia, unde sângele este aerat și poate avea aceleași cauze ca
cele întâlnite în hemoptizie
B. Hematemeza, în care sângele este aerat și spumos
C. Hematemeza unde apare vărsătura cu sânge neaerat, amestecat cu
alimente, asociată adesea cu melena
D. Epistaxisul posterior în care sângele scurs din nas în faringe este eliminat
pe gură
E. Vomica, fiind frecvent asociate în cadrul acelorași afecțiuni pulmonare
F. Hemoragia faringiană unde sângele este neaerat și eliminat fără tuse
G. Stomatoragia unde sângele este eliminat prin efort de vărsătură
H. Stomatoragia unde sângele este amestecat intim cu saliva, este nearat și
se elimină fără tuse
I. Hematemeza, precedată de grețuri, exprimată prin vărsătură
J. Epistaxisul anterior masiv, în special în cazurile în care există o afecțiune
pulmonară
255. Un pacient se prezintă în urgență pentru durere toracică. Care din
următoarele scenarii clinice sunt corecte:
 A. Dacă pacientul are tromboză venoasă profundă, durerea este brusc
instalată, însoțită de dispnee și hemoptizie, diagnosticul cel mai probabil
este infarct pulmonar
B. Durerea toracică care cedează la apariția expectorației sugerează
bronșita cronică
C. Durerea unilaterală accentuată la ridicarea brațului sugerează sindromul
Tietze
D. Dacă durerea a apărut în urma unui traumatism, este în punct fix, se
intensifică la inspir și palpare, diagnosticul cel mai probabil este de
fractură costală
E. Dacă durerea are sediu retrosternal, a apărut la efort și iradiază pe
marginea cubitală și ultimele două degete ale membrului superior stâng,
cel mai probabil este angină pectorală
F. Dacă durerea este pe traiectul unui nerv intercostal iar la examenul
obiectiv identificăm o erupție cu vezicule pe același traiect nervos,
diagnosticul este de zona zoster
G. Durerea violentă, cu debut brusc, însoțită de tuse seacă și dispnee
sugerează criza de astm bronșic
H. Durerea unilaterală, progresivă, cu tuse seacă sugerează bronșiectazia
I. Dacă durerea are caracter de junghi submamelonar, se însoțește de febră
și tuse, cel mai probabil este o pneumonie
J. Durerea progresivă la un fumător vechi, însoțită de tuse cu hemoptizie
sugerează diagnosticul de bronșită cronică tabagică
256. Un pacient se prezintă pentru tuse productivă. O anamneza
amănunțită asupra aspectului sputei orientează diagnosticul pozitiv. Care
din următoarele afirmații sunt adevărate ?
A. Sputa alb-gălbuie apare în pleurezie
B. Sputa perlată apare în cancerul pulmonar
C. Sputa care sedimentează în 4 straturi se întâlnește în bronșiectazie
D. Sputa hemoptoică poate apare în tuberculoză și cancer pulmonar
E. Vomica se produce prin efort de vărsătură
F. Sputa ruginie sugerează pneumonia pneumococică
G. Sputa fetidă sugerează abces, supurație pulmonară
H. Sputa sub formă de ”peltea de coacăze” sugerează bronșita cronică
tabagică
I. Sputa alb-rozie, însoțită de dispnee, caracterizează astmul bronșic
J. Sputa hemoptoică poate apare în afecțiuni cardiace (ex. stenoza mitrală)
257. Despre DISPNEE este adevărat că:
A. Respirația Kussmaul presupune mișcari respiratorii neregulate întrerupte
de perioade de apnee
B. Respirația Biot caracterizează acidoza diabetică și uremică
C. Bradipneea de tip expirator, însoțită de wheezing, apare în pneumonii
D. Blockpneea apare în afecțiuni ale peretelui toracic
E. Respirația Cheyne - Stokes apare în tumori și hemoragii cerebrale
F. Tahipneea apare în boli febrile, fracturi costale
 G. Dispneea este un simptom prezent în anemii
H. În obstrucția căilor respiratorii superioare apare bradipnee predominant
inspiratorie, cu tiraj și cornaj
I. Platipneea înseamnă ameliorarea dispneei în ortostatism
J. Dispneea paroxistică nocturnă caracterizează insuficiența cardiacă
dreaptă
258. Despre TUSE este adevărat că:
A. Astmul bronșic prezintă tuse cronică, cu expectorație muco-purulentă
B. O tuse recentă, asociată cu febră și junghi toracic sugerează pneumonie
C. Tusea vesperală apare în bronșita cronică
D. Tusea nocturnă și la efort sugerează patologie cardiacă
E. Tusea metalică (”de alamă”) sugerează pneumotorax sau cavernă
pulmonară
F. Tusea seacă caracterizează bronșiectazia
G. Tusea productivă matinală caracterizează emfizemul pulmonar
H. Tusea bitonală apare în paralizia nervului recurent
I. Schimbarea caracterului tusei la un vechi fumător poate indica prezența
cancerului bronho-pulmonar
J. Tusea zgomotoasă, lătrătoare apare în distrugerea corzilor vocale
259. Despre examenul obiectiv al aparatului respirator este adevărat că:
A. Hipocratismul digital apare în pneumonia pneumococică, bronșita acută
B. Matitatea la percuția toracelui apare în emfizemul pulmonar
C. Ralurile sibilante și ronflante se ascultă în bronșite cronice, astm bronșic
D. Ralurile subcrepitante se percep în ambii timpi ai respirației și se modifică
cu tusea
E. Frecătura pleurală se aude în expir și se modifică cu tusea
F. Suflul tubar patologic apare în procese de condensare pulmonară (ex.
pneumonie)
G. Abolirea transmiterii vibrațiilor vocale se întâlnește în pleurezie
H. Ralurile crepitante se ascultă numai în expir și apar în bronșitele cronice
I. Abolirea murmurului vezicular se întâlnește în pleurezie, pneumotorax
J. Toracele emfizematos este globulos, cu coaste orizontalizate, spatii
intercostale lărgite, unghi xifoidian obtuz
260. Toracele emfizematos prezintă următoarele caracteristici:
A. Fosele subclaviculare adâncite
B. Coaste orizontalizate
C. Fosele supraclaviculare șterse
D. Turtit în porțiunea inferioară
E. Unghiul xifoidian ascuțit
F. Diametrul antero-posterior mai mare decât cel transversal
G. Spații intercostale îngustate
H. Pare fixat în expir permanent
I. Reducerea amplitudinii mișcărilor respiratorii
J. Gâtul scurt
261. Accentuarea vibrațiilor vocale apare în:
 A. Infarct pulmonar
B. Pneumonie
C. Pahipleurită
D. Pneumotorax
E. Pleurezie
F. Bronșită cronică
G. Hidropneumotorax
H. Cancer bronho-pulmonar
I. Tuberculoză pulmonară
J. Atelectazie
262. Murmurul vezicular diminuat poate fi întâlnit în următoarele patologii:
A. Nevralgii intercostale
B. Cancer brohopulmonar
C. Tuberculoză pulmonară
D. Atelectazie
E. Obezitate
F. Corpi străini
G. Pneumonie
H. Astm bronșic
I. Tumori mediastinale
J. Emfizem pulmonar
263. Despre ralurile sibilante se poate afirma următoarele:
A. Au tonalitatea unui sforăit
B. Sunt șuierătoare
C. Sunt alveolare
D. Se produc la nivelul bronhiilor mici
E. Apar în bronșita acută
F. Fac parte dintre ralurile uscate
G. Sunt înalte
H. Se produc la nivelul bronhiilor mari
I. Apar la subiecții care au stat mult timp în pat
J. Apar “ în ploaie” după tuse
264. Printre cauzele de opacități pulmonare nodulare difuze de etiologie
infecțioasă se numără:
A. Scleroza multiplă
B. Tuberculoza pulmonară
C. Berillioza
D. Infecția cu virusul gripal
E. Plămânul fermierului
F. Aspergilloza
G. Stafilococia pulmonară
H. Infecția cu citomegalovirus
I. Hemosideroza
J. Sarcoidoza
265. În care dintre următoarele afecţiuni pulmonare poate fi întâlnit ca
simptom durerea toracică?
A. astm bronşic
B. pneumonie
C. fibroza pulmonară
D. emfizem pulmonar
E. pleurezie
F. bronşită cronică
G. pneumotorax
H. cancer bronhopulmonar
I. infarct pulmonar
J. bronşiectazie
266. Tusea productivă se poate întilni în:
A. tuberculoză
B. pneumonie pneumococică
C. fibroza pulmonara
D. atelectazie
E. pahipleurita
F. bronşiectazie
G. bronşită cronică
H. pleurezie
I. pneumotorax
J. abces pulomonar
267. Despre hemoptizie se poate spune:
A. apare în cancerul bronhopulmonar
B. este caracteristică pneumoniei virale
C. nu apare în fibroza pulmonară
D. reprezintă o hemoragie la nivelul mucoasei bucale
E. poate fi masivă sau fracţionată
F. nu este caracteristică astmului bronşic
G. apare în tuberculoză
H. este o manifestare a hemoragiei digestive superioare
I. reprezintă expectoraţia cu cantităţi variabile de sânge
J. apare frecvent la pacienţii cu emfizem pulmonar
268. La palparea toracelui, se constată:
A. în pneumonia pneumococică vibraţiile vocale sunt accentuate
B. vibraţiile vocale sunt accentuate în procese de condensare pulmonară cu
bronşie liberă
C. cavităţile în parenchimul pulmonar care comunică cu bronşie liberă
determină diminuarea vibraţiilor vocale
D. expansiunea hemitoracelui afectat în inspir, este limitată în pneumotorax
E. amplitudinea mişcărilor respiratorii este limitată de partea afectată în
pleurezia masivă
F. revărsatul pleural masiv determină accentuarea transmiterii vibraţiilor
vocale
 G. vibraţiile vocale sunt accentuate în emfizemul pulmonar
H. paniculul adipos poate limita transmiterea vibraţiilor vocale
I. transmiterea vibraţiilor vocale este accentuată în pahipleurită
J. disfonia asociază frecvent accentuarea vibraţiilor vocale
269. La ascultaţia pulmonară se pot evidenţia următoarele elemente
patologice:
A. în bronşita cronică pot să apară raluri ronflante
B. ralurile crepitante nu se modifică după tuse
C. frecătura pleurală se ascultă doar în expir şi se modifică cu tusea
D. crepitantele sunt raluri alveolare
E. sibilantele sunt raluri alveolare
F. ralurile sibilante apar în criza de astm bronşic
G. în cazul unei caverne cu diametrul de 3-4 cm, care comunică cu o
bronşie, se poate asculta suflu tubar patologic
H. în bronşiectazii se ascultă suflul amforic
I. în pneumonie se pot asculta raluri crepitante
J. ralurile subcrepitante sunt asemănătoare zgomotului de spargere a
bulelor de aer când se suflă cu paiul într-un pahar cu apă
270. Radiografia toracică poate evidenţia la nivel pulmonar:
A. opacitatea de tip lobar, cu scăderea volumului lobului pulmonar afectat şi
tracţiuni pe structurile învecinate, este specifică atelectaziei
B. în pneumonie poate să apară o opacitate densă, omogenă, cu distribuţie
lobară
C. calcificarea îl centrul unei opacităţi nodulare reprezintă un indicator fidel
pentru o leziune pulmonară malignă
D. opacităţile nodulare, rotunde, bine circumscrise, sunt întotdeauna benigne
E. cele mai importante elemente patologice pulmonare pot fi descrise sub
formă de opacităţi şi hipertransparenţe
F. opacităţile pulmonare difuze, cu aspect reticular, în “fagure de miere” pot
să apară în fibroza pulmonară
G. vizualizarea traheei pe radiografie reprezintă un semn patologic
H. imaginile cu hipertansparenţe la nivel pleural evidenţiază revărsate
pleurale
I. imaginile hidro-aerice, cu nivel orizontal de lichid, pot să apară în abcesul
pulmonar
J. opacităţile nesistematizate, care interesează mai mulţi lobi pulmonari, sunt
întotdeauna maligne
271. Ralurile umede se caracterizeaza prin:
A. Nu se pot modifica cu tusea
B. Crepitantele apar în pneumonie
C. Apar prin mobilizarea secreţiilor alveolare
D. Subcrepitantele se ascultă în ambii timpi ai respiratiei
E. Se aseamănă cu un sforăit
F. Pot fi ronflante şi sibilante
G. Crepitantele se modifică după tuse
 H. Apar în criza de astm bronşic
I. Crepitantele se ascultă numai în inspir
J. Sunt şuierătoare
272. Debutul acut al bolii respiratorii se intalneste in:
A. Emfizemul pulmonar
B. Fibroză pulmonară
C. Cancer pulmonar
D. Pneumonia pneumococică
E. Abcesul pulmonar
F. Tuberculoza pulmonară
G. Viroza respiratorie
H. Embolia pulmonară
I. Pneumotorax
J. Bronșiectazii
273. Dispneea de cauză respiratorie apare în:
A. Astm bronșic
B. Pneumotorax
C. Insuficiența ventriculară stângă
D. Anemii
E. Bronhopneumopatie cronică obstructivă
F. Tetralogia Fallot
G. Bronhopneumonie
H. Atacul de panică
I. Expunere la altitudine
J. Fibroze pulmonare
274. Sputa din astmul bronșic este:
A. Mucoasă
B. Aderentă, de culoare ruginie
C. Redusă cantitativ
D. Negricioasă
E. Perlată
F. Abundentă și sedimentează în straturi
G. Cu spirale Curschmann
H. Purulentă
I. Cu eozinofile
J. Hemoptoică
275. Modificările de formă ale toracelui:
A. Bombarea unui hemitorace se poate datora unei pahipleurite severe
B. Coaste orizontalizate și spații intercostale lărgite la toracele emfizematos
C. Înfundare în jumătatea inferioară a sternului, cu interesarea coastelor, la
pacienții cu ascită
D. Curbură în plan antero-posterior și lateral, cu asimetrie marcată a
toracelui, la toracele infundibuliform,
E. Toracele conoid apare la persoanele cu tuberculoză pulmonară
F. Aplatizare antero-posterioara si coaste verticalizate la toracele astenic
 G. Modificări ale sternului și mătănii costale la toracele rahitic
H. Formă tronconică, cu evazarea bazei toracelui, la toracele conoid
I. Scurtarea traheei suprasternale și tiraj la nivelul spațiilor intercostale, la
toracele astenic
J. Accentuarea curburii coloanei toracale la vârstnicii cu osteoporoză
276. Percuția toracelui:
A. Hipersonoritate timpanică în pneumotorax
B. Hipersonoritate generalizată în emfizemul pulmonar
C. Matitate localizată, în prezența unor cavități superficiale (cavernă, abces
evacuat)
D. Matitate localizată în pneumonia bacteriană
E. În mod normal dă o sonoritate de tip timpanic
F. În cazul hepatomegaliei importante, limita inferioară a sonorității
pulmonare la nivelul hemitoracelui drept coboară 5-7 cm
G. În pleurezia marii cavități, matitatea se instalează de la vârful plămânului
spre bază
H. Matitate delimitată superior de o curbă parabolică ascendentă – curba
Damoiseau, în pleurezia marii cavități
I. Submatitate bazal bilateral în staza pulmonară din insuficiența cardiacă
J. Hipersonoritate generalizată în fibrozele pulmonare
277. Explorarea funcțională a aparatului respirator relevă:
A. Scăderea VEMS în sindromul obstructiv
B. Debitul expirator de vârf (PEF) este volumul de aer ce poate fi eliminat pe
parcursul unui expir forțat
C. Variabilitatea zilnică a PEF este în mod normal mai mare de 20%
D. Capacitatea vitală (CV) reprezintă volumul de aer restant în plămâni, după
un expir forțat
E. Capacitatea pulmonară totală (CPT) este suma dintre capacitatea vitală
(CV) și volumul rezidual (VR)
F. Creșterea VR în sindroamele cu hiperinflație pulmonară
G. În sindroamele obstructive, CPT este scăzută
H. Un raport VEMS/CV normal în sindromul restrictiv
I. Indicele Tiffeneau (VEMS/CV) este în mod normal <75%
J. Creșterea CV se întâlnește la pacienții cu sindroame ventilatorii restrictive
278. Examenul lichidului pleural obținut prin toracenteză:
A. În ciroza hepatică decompensată și insuficiența cardiacă, pleurezia este
cel mai frecvent de tip exsudativ
B. Un raport proteine pleurale/proteine serice sub 0,5 este caracteristic
transudatului
C. Lichidul pleural sangvinolent apare în pleureziile para- și meta-
pneumonice
D. Nivelul LDH pleural peste 200 UI/L caracterizează transudatul
E. Lichidul pleural apare macroscopic hemoragic în mezoteliomul pleural și
în embolia pulmonară
 F. Un nivel al albuminelor sub 3g% în lichidul pleural caracterizează
exsudatul
G. Diferențiază exsudatul de transudatul pleural
H. Pleureziile purulente se caracterizează prin prezența eozinofilelor peste
50% dintre celulele lichidului pleural
I. Limfocitoza peste 80% în lichidul pleural sugerează tuberculoză
pulmonară
J. Lichidul lactescent apare în leziuni ale ductului toracic
279. Referitor la modificările care pot fi constatate la examenul general al
pacientului cu patologie cardiovasculară, este adevărat că:
A. În cardiopatiile congenitale cianogene pacientul adoptă poziția ″șezând pe
vine″
B. Poziția genu-pectorală se întâlnește în edemul pulmonar acut
C. În cordul pulmonar cronic faciesul pacientului exprimă anxietate, groază,
generată de senzația de asfixie și moarte iminentă
D. În cardiopatiile congenitale cianogene pacientul prezintă cianoză de tip
periferic
E. Faciesul mitral este edemațiat, cu cearcăne și roșeață accentuată la
nivelul pomeților, nasului și buzelor
F. În cazul pacienților cu boli care au stază pulmonară accentuată,
(insuficiență ventriculară stângă, stenoză mitrală strânsă), contrastează
cianoza cu faptul că tolerează foarte bine clinostatismul
G. La examenul ochilor în cazul pacienților cu insuficiență aortică, se poate
constata alternanța mioză-midriază (hippus pupilar)
H. În insuficiența ventriculară dreaptă pacientul poate adopta poziția
orizontală fără ca dispneea să se accentueze.
I. Poziția genu-pectorală se mai numește și de ″rugăciune mahomedană″
J. Pacientul cu angină pectorală adoptă în timpul durerii poziția de ″spectator
de vitrină″
280. Referitor la cianoza cu mecanism central (deficit de oxigenare a
sângelui) de natură cardiacă, este adevărat că:
A. nu interesează limba și mucoasa bucală
B. se caracterizează prin temperatură normală sau crescută
C. apare când concentrația de hemoglobină redusă depășește 5g%
D. se întâlnește în arterita Burger
E. poate apare în afecțiuni cu stază pulmonară importantă
F. este localizată
G. poate apare în stenoza mitrală
H. apare în afecțiuni cardiace congenitale cu șunt stânga-dreapta
I. poate apare în pericardita constrictivă
J. se întâlnește în sindromul Raynaud
281. Referitor la tehnica și focarele de ascultație a inimii, este adevărat
că:
A. Ascultația inimii pentru valvulopatiile aortice se face în șezut, puțin aplecat
înainte, în apnee postexpiratorie
 B. Focarul lui Erb este pentru orificiul aortic
C. Focarul mezocardiac este situat la baza apendicelui xifoid
D. Ascultația inimii pentru valvulopatiile mitrale se face în decubit lateral
drept
E. Focarul mitral este situat la apex
F. Focarul mezocardiac este pentru orificiul mitral
G. Focarul lui Erb este situat la extremitatea sternală a spațiului III i.c stâng
H. Focarul aortic este situat la extremitatea sternală a spațiului II i.c. stâng
I. Focarul tricuspidian este situat la extremitatea spațiului IV i.c stâng
J. Focarul pulmonarei este situat la extremitatea sternală a spațiului II i.c.
drept
282. Referitor la tipurile de puls arterial, este adevărat că:
A. Pulsul Corrigan se întâlnește în pericardita exudativă, pericardita
constrictivă și în tumori mediastinale.
B. Pulsul alternant se caracterizează printr-un puls cu ritm regulat dar
amplitudinea undelor alternează (după o pulsație normală urmează una
mai slabă și mai mică de volum, la intervale regulate)
C. Pulsul săltăreț și depresibil se întâlnește în insuficiența aortică
D. Pulsul parvus et tardus se întâlnește în stenoza aortică
E. Pulsul bigeminat se întâlnește în extrasistolele bigeminate
F. Pulsul alternant exprimă o leziune cardiacă severă (insuficiență cardiacă
acută, cardiopatie ischemică, cardiopatie hipertensivă)
G. Pulsul paradoxal se caracterizează prin diminuarea până la dispariție a
amplitudinii pulsului în cursul expirului
H. Pulsul bisferiens se mai numește și puls dicrot
I. Pulsul în platou este un puls magnus et celer.
J. Pulsul Corrigan se mai numeste si parvus et tardus
283. Referitor la zgomotele cardiace normale, este adevărat că:
A. Z2 corespunde închiderii valvulelor sigmoide aortice și pulmonare
B. În mod normal prima componentă a lui Z2 este componenta pulmonară iar
a doua cea aortică
C. Z1 corespunde închiderii valvulelor atrioventriculare
D. Între Z2 și Z1 există o pauză mare (diastola)
E. Între Z1 și Z2 există o pauză mică (sistola)
F. Z2 este mai intens la vârful cordului
G. Z1 este mai intens la baza cordului
H. Z3 reprezintă ″zgomotul atrial″
I. Z3 se ascultă (în absența unei patologii) la copii și tineri
J. La ascultația inimii, Z2 este concomitent cu unda de puls palpată la
radială
284. Frecatura pericardica are urmatoarele caracteristici:
A. se ascultă în pericardită
B. se ascultă "călare" pe sistolă şi diastolă
C. se ascultă superficial, aproape de ureche ("naşte si moare pe loc")
D. se mai numește rulmentul Austin Flint
 E.instabilitate si mobilitate de loc (isi schimba sediul)
F.iradiază spre vasele gâtului
G.instabilitate si mobilitate in timp (de la o ora la alta)
H.are sediu fix de ascultație pe tot parcursul evoluției bolii
I.ia naștere ca urmare a unui debit crescut printr-o valva stenozata sau
neregulata
J. iradiaza în axila stângă
285. Durerea din infarctul miocardic prezintă urmatoarele aspecte:
A. Nu se calmează la administrarea de nitroglicerină (cedează la morfină)
B. Are aceleași caractere generale ca și durerea din angina pectorală
C. Localizarea durerii poate fi precordială sau retrosternală
D. Durerea dispare imediat după administrarea de nitroglicerină
E. Iradierea durerii poate fi în umărul drept, membrul superior drept sau
marginea cubitală a brațului și ultimele două degete ale mâinii drepte
F. Intensitatea și durata sunt mai mari (peste 30 minute) față de angina
pectorală
G. Are caracter de arsură
H. Localizarea durerii poate fi interscapulară sau în hipocondrul drept
I. Iradierea durerii poate fi în umărul stâng, membrul superior stâng sau
marginea cubitală a brațului și ultimele două degete ale mâinii stângi
J. Intensitatea și durata sunt mai mici (sub 5 minute) comparativ cu angina
pectorală
286. Referitor la durerea precordială de origine extracardiacă, este
adevărat că:
A. Poate fi întâlnită în afecțiuni pleuro-pulmonare (pleurită, pleurezie stângă,
pneumonie acută)
B. Poate fi întâlnită în afecțiuni ale structurii peretelui abdominal
C. Poate fi întâlnită în afecțiuni ale cotului (periartrită)
D. Poate fi întâlnită în afecțiuni ale coloanei vertebrale cervicale (spondilita,
hernie de disc)
E. Poate fi întâlnită în afecțiuni ale coloanei vertebrale dorsale (spondilită,
hernie de disc)
F. Poate fi întâlnită în afecțiuni digestive (apendicită acută)
G. Poate fi întâlnită în afecțiuni ale structurilor peretelui toracic
H. Poate fi întâlnită în afecțiuni ale umărului (periartrita scapulo-humerală)
I. Poate fi întâlnită în afecțiuni digestive (esofagită și hernie hiatală)
J. Poate fi întâlnită arareori în afecțiuni pericardice (pericardita acută)
287. Referitor atitudinea pacientului cu patologie cardiovasculară,
urmatoarele afirmații sunt adevatare:
A. Poziția genu-pectorală sau de rugaciune mahomedană se întâlnește în
pleurezia exudativă
B. Poziția orizontală poate fi întâlnită la pacientul cu insuficiență ventriculara
dreaptă, accentuând dispneea
C. Poziția genu-pectorală sau de rugaciune mahomedană se intalnește în
pericardita acuta exudativa
 D. Poziția “șezand pe vine” apare în cardiopatiile congenitale cianogene
(tetralogia Fallot)
E. Poziția “spectatorului de vitrină” se întâlnește în infarctul miocardic
F. Poziția “șezând pe vine” apare în cardiopatiile ischemice la adult
(tetralogia Fallot)
G. Poziția orizontală poate fi întâlnită la pacientul cu insuficiență ventriculară
dreaptă, fara ca aceasta să accentueze dispneea
H. Poziția “spectatorului de vitrină” se întâlnește în angina pectorală
I. Ortopneea este specifică bolilor cu staza venoasă a membrelor
superioare și inferioare
J. Ortopneea este comună bolilor cu staza venoasă pulmonară accentuată
288. Referitor la inspecția toracelui și a regiunii precordiale, este adevarat
că:
A. Deformările de formă globale nu sunt datorate niciodată unei cardiopatii,
ci fie unor boli ale scheletului toracic sau ale aparatului repsirator
B. Bombarea regiunii precordiale exprimă dilatarea și/sau hipertrofia
(“mărirea”) inimii și apare în cardiopatii congenitale, valvulopatii severe
sau pericardita exsudativă
C. Deformările parțiale ale toracelui apar întotdeauna secundar unor boli de
inima
D. Deformările de formă globale sunt datorate cu precădere unei cardiopatii
în detrimentul unor boli ale scheletului toracic
E. Bombarea regiunii precordiale exprimă dilatarea și/sau hipotrofia
(“micșorarea”) inimii și apare cu precădere în hipertensiunea arteriala
esențială
F. Retracția sau înfundarea regiunii precordiale se observă în simfiza
pericardică sau simfizele pleurale stângi întinse
G. Bombări strict limitate cu aspect de tumoră animată de pulsații, situată în
spațiul intercostal II sau III drept parasternal sunt întâlnite în anevrisme
ale aortei abdominale
H. Deformarile parțiale ale toracelui pot fi secundare unor boli de inimă
I. Bombări strict limitate cu aspect de tumoră animată de pulsații, situată in
spatiul intercostal II sau III drept parasternal sunt întâlnite în anevrisme
ale de crosă aortică sau aortă ascendentă
J. Retracția sau înfundarea regiunii precordiale se observă în pericardita
acută exsudativă
289. Cu privire la șocul apexian, următoarele afirmații sunt adevarate:
A. Șocul apexian poate fi greu vizibil la pacienții astenici, malnutriți, rahitici.
B. În condiții normale, sediul este în spațiul V intercostal stâng puțin înăuntrul
liniei medioclaviculare
C. În condiții normale, sediul este în spațiul IV intercostal stâng puțin
înăuntrul liniei medioclaviculare
D. La pacienții picnici, obezi, gravide se poate regăsi puțin mai jos (în spațiul
VI intercostal stâng înăuntrul liniei medioclaviculare)
 E. Șocul apexian poate fi greu vizibil la pacienții obezi, emfizematoși sau
persoane cu mușchi pectorali bine dezvoltați
F. Definește mișcările pulsatile situate într-o regiune foarte limitată,
corespunzătoare apexului cardiac
G. La pacienții picnici, obezi sau gravide se poate regăsi puțin mai sus (în
spațiul IV intercostal stâng înăuntrul liniei medioclaviculare)
H. Definește mișcările pulsatile situate într-o regiune limitată,
corespunzătoare crosei aortice
I. Șocul apexian poate fi complet mascat în anumite cazuri când sediul este
în dreptul unei coaste
J. Șocul apexian poate fi complet mascat în anumite cazuri când sediul este
iî dreptul unei vertebre
290. Referitor la palparea regiunii precordiale, este adevărat că:
A. În timpul palpării putem aprecia un șoc apexian diminuat la pacienții obezi
sau cu emfizem pulmonar ori cu pericardită exsudativă sau infarct
miocardic
B. În timpul palpării regiunii precordiale putem decela: șocul apexian, pulsații
anormale, șocuri și clacmente sau freamăt
C. In timpul palparii regiunii precordiale putem decela: șocul apexian, apexul
pulmonar și frecatura pleurală
D. Palparea se face mai întâi cu cu doua degete (aratator și police) pentru
obtțnerea detaliilor ulterior plasând toata palma la finalul examinării
E. Tehnica de palpare implică plasarea pacientului în decubit dorsal, în
decubit lateral stang și în ortostatism
F. Palparea se face mai întâi cu întreaga palma plasată pe regiunea
precordială ulterior cu doua degete (aratator și medius) pentru obținerea
detaliilor
G. În timpul palpării putem regăsi freămatul corespunzător suflurilor cardiace,
simtindu-se ca o senzație de vibrație patologică percepută intr-o porțiune
limitată a regiunii precordiale
H. În timpul palpării putem regăsi freamătul corespunzător patologiilor
pulsului periferic, simtindu-se ca o senzație de vibrație patologica
perceputa intr-o porțiune difuză a regiunii precordiale
I. În timpul palpării putem aprecia un șoc apexian diminuat la pacientii
hipertensivi ori cu pleurezie exsudativă sau cu tuberculoza
J. Tehnica de palpare implică plasarea pacientului în decubit dorsal, decubit
lateral drept și în poziția Trendelenburg
291. Durerea din infarctul miocardic poate avea urmatoarele
caracteristici:
A. Are o durată de peste 30 minute
B. Se prezinta ca o înţepătură localizată punctiform la apex
C. Poate iradia în umărul stâng, membrul superior stâng sau laterocervical
D. Intensitatea sa este influenţată de miscările respiratorii
E. Apare în stările de nevroză
F. Este accentuată în decubit dorsal şi lateral
 G. Este localizată precordial sau retrosternal
H. Dispare la administrarea de nitroglicerină
I. Apare în repaus
J. Are caracter transfixiant
292. În cadrul bolilor cardiovasculare, pot apărea următoarele simptome
digestive:
A. Disfagie în caz de anevrism de aortă
B. Disfagia în insuficienţa tricuspidiană
C. Pirozis în supradozarea digitalică
D. Meteorism în insuficienţa cardiacă congestivă
E. Inapentenţă, greaţă, vărsături în supradozarea digitală
F. Greaţă şi vărsături în insuficienţa cardiacă congestivă
G. Hepatalgia în insuficienţa cardiacă stângă
H. Dureri epigastrice în infarctul miocardic acut
I. Angor abdominal în arterita mezenterică
J. Dureri hipogastrice în stenoza mitrală
293. Despre cianoză se poate afirma că:
A. Cianoza centrală interesează limba şi mucoasa bucală
B. Cianoza ,,în pelerină” se datorează trombozei venelor pulmonare
C. Cianoza centrală dispare la masajul lobului urechii
D. Cianoza periferică generalizată poate apărea prin obliterare venoasă
E. Cianoza centrală asociază temperatură cutantată normală sau crescută
F. Cianoza centrală este determinată de utilizarea crescută a oxigenului la
nivel tisular
G. Cianoza centrală poate apărea în defectul septal ventricular
H. Cianoza centrală poate apărea prin afecţiuni cardiace cu stază pulmonară
importantă
I. În sindromul Raynaud apare cianoză periferică generalizată care asociază
edem
J. Cianoza periferică poate apărea în arterita aterosclerotică
294. Edemul cardiac:
A. Se poate datora deficitului excreţiei de apă şi sodiu
B. Nu se ameliorează în repaus
C. Apare la nivelul maleolelor, gambelor
D. Are caracter matinal
E. Interesează întotdeauna regiunile declive
F. Este cianotic, ferm şi dureros în stadiile incipiente
G. Poate apărea în insuficienţa cardiacă dreaptă
H. Se poate datora scăderii presiunii capilare secundar anoxiei.
I. Poate apărea prin creşterea presiunii hidrostatice
J. Este asimetric şi nu se modifică favorizat de gravitaţie
295. Clacmentul de deschidere a valvei mitrale poate apărea în
următoarele patologii:
A. Bradicardia sinusală
B. Insuficienţa tricuspidiană
 C.Stenoza arterei pulmonare
D.Insuficienţa mitrală
E.Insuficienţa aortică
F.Tumori ale atriului stâng
G.Persistenţa canalului arterial
H.Pericardita exsudativă
I.Stenoza mitrală
J.Defect septal atrial
296. Următoarele situaţii se pot asocia cu accentuarea zgomotelor
cardiace:
A. Extrasistole- accentuarea zgomotului 1
B. Insuficienţa mitrală- accentuarea zgomotului 1
C. Blocul atrio-ventricular total- accentuarea zgomotului 2
D. Miocardite - accentuarea zgomotului 2
E. Tahicardie- accentuarea zgomotului 1
F. Hipertensiunea arterială sistemică- accentuarea zgomotului 2 în aria
aortică
G. Blocul de ram stâng - accentuarea zgomotului 1
H. Hipertiroidism - accentuarea ambelor zgomote cardiace
I. Stenoza aortică- accentuarea zgomotului 2 în aria aortică în
J. Stenoza mitrală- accentuarea zgomotului 1
297. Astmul cardiac poate avea urmatoarele caracteristici:
A. Se manifestă cu bradipnee
B. Sputa rozată apare la finalul atacului de astm cardiac
C. Se însoțeste de tuse seacă sau cu foarte puțină expectorație mucoasă
D. Forțează bolnavul să ia poziția de ortopnee
E. Poate să apară noaptea
F. Examenul obiectiv pulmonar este întodeauna normal
G. Criza de astm cardiac se poate manifesta prin wheezing
H. Durata atacului acut este de 4-5 ore
I. Se manifestă printr-un atac brusc de dispnee
J. Se poate manifesta prin tuse cu expectorație abundentă, spumoasă și
seroasă
298. Referitor la ascultația inimii sunt corecte următoarele afirmații:
A. Focarul mitral este situat la nivelul apexului
B. Focarul tricuspidian este situat la baza apendicelui xifoid
C. Focarul aortic este situat la nivelul extremității sternale a spațiului II
intercostal drept
D. Ascultația inimii poate fi efectuată în decubit dorsal, decubit lateral stâng
și în șezut
E. Focarul lui Erb este situat la nivelul extremității sternale a spațiului III
intercostal stâng (pentru orificiul aortic)
F. Focarul aortic este situat la nivelul extremității sternale a spațiului II
intercostal stâng
G. Focarul mitral este situat la baza apendicelui xifoid
 H. Între zgomotul 1 și zgomotul 2 există o pauza mare (diastola)
I. Zgomotul 2 reprezintă începutul sistolei ventriculare
J. Zgomotul 1 reprezintă începutul sistolei atriale
299. Pacienții cu boli ale venelor pot prezenta următoarele semne sau
simptome:
A. Tugescența jugularelor poate fi întâlnită la pacienții cu insuficiența
cardiacă dreaptă
B. În tromboflebita superficială tegumentele limitrofe traiectului venos afectat
sunt roșii, edemațiate, calde
C. Cianoza centrală dispare la masajul lobului urechii
D. Prezența refluxul hepato-jugular indică natura hepatică a unei
hepatomegalii
E. În tromboflebita profundă tegumentele din teritoriul venos afectat sunt
roșii, calde
F. În tromboflebita profundă, insepecția poate evidenția subiacent zonei
obstruate - edem moale de culoare albă sau albastră
G. Semnul Homans este pozitiv în tromboflebita profundă
H. În trombofelbita superficială tegumentele din teritoriul venos afectat sunt
palide și reci
I. În tromboflebita profundă palparea moletului provoacă durere
J. Triada Virchow din tromboza venoasă profundă este reprezentată de:
leziune endotelială, stază și hipocoagulabilitate sangvină
300. Sindromul de ischemie periferică cronică:
A. La palpare se evidențiază distal de obstacol, cianoză și edem
B. Apare prin afectarea venelor, și obliterarea progresivă a acestora
C. În fazele inițiale ale bolii apare gangrena uscată sau umedă
D. La palpare, distal de obstacol, se observă reducerea până la dispariția
pulsului
E. Stadializarea bolii se face după clasificarea Fontaine
F. În stadiile avansate, pot apărea ulcerații, necroză și gangrenă la vârful
degetelor sau picior
G. Principala cauză a sindromului de ischemie periferică cronică este
arterioscleroza
H. Simptomul dominant este claudicația intermitentă
I. La examenul obiectiv, tegumentele sunt mate și indurate
J. Simptomele apar când lumenul vascular este ocluzionat brusc
301. Referitor la electrocardiogramă sunt adevărate următoarele afirmații:
A. Unda S este prima undă pozitivă a complexului QRS
B. Unda P normală are o durată > 0,12 sec
C. În fibrilația atrială lipsește unda P
D. în mod normal, unda Q trebuie să aibă o durată mai mare de 0,04
secunde
E. Complexul QRS normal are o durată > 0,12 sec
F. Unda T reprezintă repolarizarea ventriculară
 G. Primul electrod (V1) ce înregistrează derivațiile precordiale este situat în
spațiul II i.c. drept
H. Unda Q patologică sugerează necroză miocardică
I. Unda P reprezintă depolarizarea atrială
J. Complexul QRS reprezintă depolarizarea ventriculară
302. Examenul obiectiv al unui pacient cu patologie cardio-vasculară
poate evidenția următoarele:
A. Poziția genu-pectorală reface hemodinamică dinainte de efort la pacienții
cu cardiopatii congenitale cianogene
B. Insuficiența ventriculară stangă permite pacientului să adopte poziția
orizontală, fără a îi accentua dispneea
C. Poziția ,,șezând pe vine² poate fi întțlnită la pacineții cu cardiopatii
congenitale cianogene
D. Hipocratismul digital poate fi întâlnit la pacineții cu cardiopatii congenitale
cianogene și cord pulmonar cronic
E. ,,Edemul în pelerină² și ,,cianoza în pelerină² exprimă un obstacol la
nivelul venei cave superioare
F. Faciesul edemațiat, albastru-violaceu, cu cianoză mau accentuată la
buze, urechi, nas și pomeți se întâlnește în cordul pulmonar cronic
G. Hippusul - alternață mioză - midriază - apare la pacienții cu insuficiență
mitrală
H. Ortopneea este comună pacienților cu insuficiență ventriculară stângă
I. Ralurile de stază de tip subcrepitant, localizate la baza plămânilor sunt
întțlnite la pacineții cu hidrotorax și insuficiență cardiacă
J. Faciesul mitral este carcaterizat prin eritoză nasului și a pomeților
303. Referitor la șocul apexian, se poate afirma că:
A. În pleurezia stângă, este deplasat către stânga
B. Este mai greu vizibil la emfizematoși și obezi
C. Se localizează, de regulă, pe linia medioclaviculară
D. Mărirea ventriculului stâng deplasează șocul apexian în sus și spre
dreapta
E. La copii, este foarte bine vizibil
F. Este deplasat în jos la pacienții cu emfizem
G. Simfizele pericardice sunt caracterizate de prezența mobilității șocului
apexian
H. Una dintre caracteristicile șocului apexian este reprezentată de lipsa de
mobilitate a acestuia
I. Are sediul, de regulă, în spațiul V intercostal stâng
J. În ascită, este localizat în spațiul VI intercostal stâng
304. Referitor la pozițiile antalgice ce pot fi adoptate de bolnavul cardio-
vascular, sunt adevărate următoarele afirmații:
A. Poziția genu-pectorală se întâlnește la pacienții cu edem pulmonar acut
B. Ortopneea este specifică insuficienței cardiace drepte
C. “Rugăciunea mahomedană” reprezintă poziția antalgică specifică
pericarditei acute exsudative
 D. Ortopneea este comună bolilor cu stază venoasă pulmonară
E. În angina pectorală pacientul adoptă poziția “spectatorului în vitrină”
F. Poziția “șezând pe vine (squatting)” este caracteristică pentru cardiopatiile
congenitale cianogene
G. Pozițiile antalgice lipsesc la pacientul cardiac
H. Pacienții cu cord pulmonar cronic prezintă întotdeauna dispnee cu
ortopnee
I. Pacientul cu insuficiență cardiacă dreaptă poate adopta poziția de decubit
fără accentuarea dispneei
J. Ortopneea este cauzată de creșterea fluxului venos spre inima stângă
305. Referitor la palparea regiunii precordiale, se poate afirma că:
A. În insuficiența aortică, există doar o creștere a suprafeței de percepție a
intensității șocului apexian
B. Trilul este senzația de vibrație fiziologică percepută la palparea unei
porțiuni limitate a regiunii precordiale
C. Se realizează cu pacientul în decubit dorsal, decubit lateral stâng și
ortostatism
D. În hipertrofia ventriculară stângă, șocul apexian are intensitate scăzută
E. Intensitatea șocului apexian este crescută în insuficiența aortică
F. Freamătul catar de tip sistolic poate fi întâlnit în stenoza aortică
G. Aria palpatorie a șocului apexian este punctiformă (maxim 2 cm2)
H. În cardiomegalia globală, șocul apexian se palpează în spațiul VI-VII
intercostal stâng
I. Mobilitatea șocului apexian sugerează simfiză pericardică
J. Prezența unor pulsații în epigastru, sub apendicele xifoid, sugerează
hipertrofie ventriculară stângă
306. Referitor la zgomotele cardiace, sunt adevărate următoarele afirmații:
A. Zgomotul III coincide cu faza de umplere rapidă a ventriculilor
B. Pauza mare din cadrul revoluției cardiace corespunde diastolei
C. Zgomotul I este un sunet cu tonalitate mai joasă și durată mai lungă
D. Zgomotul II este produs de închiderea valvulelor sigmoide aortice și
pulmonare
E. Pauza mică din cadrul revoluției cardiace se găsește între ZII și ZI
F. Zgomotul I marchează începutul sistolei atriale
G. La tineri se ascultă întotdeauna și zgomotul IV
H. Zgomotul I marchează începutul sistolei ventriculare
I. Zgomotul IV se mai numește și galop ventricular
J. Zgomtul IV este produs în timpul sistolei ventriculare și se percepe la
vârstnic
307. Referitor la suflurile cardiace, puteți afirma că:
A. Suflurile accidentale se produc intracardiac sau intravascular
B. Suflurile sistolice sunt percepute după zgomotul I
C. Suflurile “dulci” au amplitudine mare și frecvență joasă
D. Sunt produse în cord și vasele mari
E. Suflurile de ejecție se ascultă în insuficiența aortică sau pulmonară
 F. Suflurile de regurgitare se acultă în stenoza mitrală sau tricuspidiană
G. Uruitura reprezintă un suflu cu tonalitate joasă
H. Poziția pacientului influențează ascultația suflurilor cardiace
I. Suflurile funcționale apar în condiții de bradicardie
J. Creșterea vitezei fluxului sistolic prin valve normale sau anormale
contribuie la producerea suflurilor cardiace
308. Referitor la pulsul arterial, puteți afirma că:
A. Pulsul dur și tare este perceput în insuficiența aortică
B. Asincronismul undei de puls poate fi întâlnit în anevrismul de aortă
C. În insuficiența aortică este întâlnit pulsul de volum mare
D. Este caracterizat de simetrie și sincronism
E. Tahicardia este însoțită de puls de volum mic
F. Este suficientă întotdeauna palparea pulsului la o singură arteră radială
G. Palparea pulsului arterial se realizează cu policele
H. Pulsul filiform este întâlnit în hipertensiunea arterială
I. Coarctația de aortă se caracterizează prin puls crescut în jumătatea
inferioară a corpului
J. Prezența extrasistolelor semnifică puls regulat
309. Durerea anginoasă:
A. este cauzată de aportul coronarian insuficient de oxigen
B. apare la efort și emoții puternice
C. cedează la atropină
D. durează de obicei mai mult de o oră
E. are caracter punctiform, bolnavul o indică arătând cu vârful degetului zona
dureroasă
F. are caracter de înțepătură submamelonară sau intercostală
G. dacă apare în mers, pacientul adoptă poziția „spectatorului de vitrină”
H. cel mai frecvent, are sediu retrosternal
I. iradierea obișnuită este la nivelul brațului stâng și pe marginea cubitală a
antebrațului stâng, până la ultimele două degete
J. durează câteva secunde, până la un minut
310. Semne de stază periferică în insuficiența cardiacă dreaptă sunt:
A. ortopneea
B. ascita
C. refluxul hepato-jugular
D. ralurile crepitante la bazele pulmonului
E. jugularele turgescente
F. semnul Homans
G. cianoza extremităților
H. circulația venoasă colaterală de tip cavo-cav inferior
I. hepatomegalia de stază (ficat „în armonică”)
J. edemele cardiace
311. Dispneea paroxistică:
A. în caz de astm cardiac, pacientul prezintă expectorație abundentă,
spumoasă, aerată, rozată
 B. apare cel mai frecvent noaptea
C. mecanismul principal este presiunea mult crescută în capilarele
pulmonare
D. constituie o urgență majoră
E. pacientul adoptă poziția de ortopnee
F. apare în afecțiunile pulmonare cronice
G. pacientul alternează perioadele de tahipnee cu perioade de apnee
H. în caz de edem pulmonar acut, pacientul prezintă tuse seacă și raluri
subcrepitante la bazele pulmonului
I. criza de astm cardiac durează maximum 30 de minute
J. este cauzată de insuficiența ventriculară dreaptă
312. În afecțiunile cardiace, la palpare putem obține:
A. freamăt
B. suflu diastolic în focarul Erb în caz de hippus
C. pulsații ale vârfului cordului, prin acroșaj, în caz de hipertrofie ventriculară
stângă
D. precizarea topografiei șocului apexian
E. splenomegalie de stază
F. transmiterea vibrațiilor cordajelor valvulelor
G. matitatea ariei cardiace
H. semnul Harzer
I. evidențierea refluxului hepato-jugular
J. pulsații anormale în regiunea toracică anterioară
313. În pericardita exsudativă:
A. apare exoftalmie din cauza dispneei extreme
B. apare semnul Harzer
C. apare un suflu sistolic de regurgitare
D. bolnavul adoptă poziția de „rugăciune mahomedană”
E. în inspir profund, jugularele își cresc gradul de turgescență
F. șocul apexian este abolit
G. zgomotele cardiace sunt asurzite
H. apare pulsul paradoxal
I. aria matității cardiace este mult mărită
J. apare clivarea (dedublarea) paradoxală a zgomotului II
314. Ascultația cordului poate indica:
A. cracmente în caz de defect septal ventricular
B. suflu sistolic crescendo-descrescendo în caz de stenoză aortică
C. clacment de deschidere a mitralei în caz de insuficiență mitrală
D. raluri ronflante în caz de endocardită infecțioasă subacută
E. freamăt catar diastolic în caz de stenoză pulmonară
F. suflu diastolic în caz de insuficiență pulmonară
G. clivarea (dedublarea) fixă a zgomotului II în caz de defect septal atrial
H. întărirea zgomotului I în caz de stenoză mitrală
I. clivarea (dedublarea) paradoxală a zgomotului II în caz de stenoză mitrală
J. sufluri sistolice în caz de anemie
315. Dispneea de cauză cardiovasculară apare în:
A. Insuficienţa ventriculară stângă
B. Astmul bronșic
C. Tuberculoză
D. Bronșita cronică
E. Stenoză pulmonară
F. Tetralogia Fallot
G. Pleurezie
H. Tahiaritmii cu frecvenţă mare
I. Stenoza mitrală
J. Pneumoconioză
316. Dispneea de cauză cardiovasculară:
A. Dispneea de efort se mai cuantifică în funcţie capacitatea de efort
B. Dispneea de efort se mai cuantifică în funcţie pragul anginos
C. Gradul de severitate a dispneei este apreciat după clasificarea NYHA
D. Dispneea este principalul simptom în insuficienţa ventriculară stângă
E. Gradul de severitate a dispneei este apreciat după clasificarea Forrester
F. Dispneea cardiacă este de tip expirator cu bradipnee
G. Dispneea este principalul simptom în boala cardică ischemică
H. Ortopneea este dispneea apărută brusc noaptea şi care trezeşte pacientul
I. Este o respiraţie anormală care produce discomfort
J. Dispneea cardiacă este de tip inspirator cu polipnee
317. Focarele de ascultație cardiacă:
A. Ascultaţia trebuie să limiteze la focarele clasice
B. Ascultaţia nu trebuie să limiteze la focarele clasice
C. Focarul mitral se mai numește focarul apexian
D. Focarul aortic este localizat în spaţiul II i.c. drept parasternal
E. Focarul pulmonar este localizat în spaţiul II i.c. stâng parasternal
F. Focarul aortic este localizat în spaţiul II i.c. stâng parasternal
G. Focarul mitral se mai numește focarul subxifoidian
H. Focarul pulmonar este localizat în spaţiul II i.c. drept parasternal
I. Focarul tricuspid este localizat în spaţiul V i.c. stâng pe linia medio-
claviculară
J. Focarul tricuspid este localizat pe marginea stângă inferioară a sternului
318. Zgomotele cardiace:
A. La baza cordului, Z1 este mai puternic
B. În focarul apexian, Z1 este mai accentuat
C. Zgomotul 4 mai poartă denumirea de „zgomot atrial”
D. Zgomotul 1 are o componentă aortică și o componentă pulmonară
E. Zgomotul 3 apare în timpul umplerii rapide ventriculare
F. La baza cordului, Z2 este mai puternic
G. Intervalul de timp scurs între Z1 şi Z2 poartă denumirea de marea pauză
H. Zgomotul 1 indică începutul diastolei
I. În focarul apexian, Z2 este mai accentuat
J. Intervalul de timp scurs între Z1 şi Z2 poartă denumirea de mica pauză
319. Zgomotul 3:
A. Este un zgomot de tonalitate şi frecvenţă înaltă
B. Z3 fiziologic este frecvent la vârstnici
C. Z3 patologic apare în insuficienţa cardiacă
D. Z3 fiziologic apare în suprasarcină de volum a ventriculului
E. Z3 patologic apare în suprasarcină de volum a ventriculului
F. Survine tardiv faţă de clacmentul de deschidere
G. Z3 fiziologic apare în insuficienţa cardiacă
H. Z3 fiziologic este frecvent la copii
I. Este un zgomot asurzit, de tonalitate şi frecvenţă joasă
J. Survine precoce faţă de clacmentul de deschidere
320. Zgomotele cardiace:
A. La producerea Z2 participă închiderea valvelor mitrală şi tricuspidă
B. Zgomotul Z1 are 2 componente – A2 și P2
C. La producerea Z1 participă contracţia ventriculară cu precăderea VS
D. La producerea Z2 participă distensia marilor vase – aortă şi pulmonară
E. La producerea Z1 participă închiderea valvelor mitrală şi tricuspidă
F. La producerea Z1 participă distensia marilor vase – aortă şi pulmonară
G. La producerea Z1 participă vibraţia coloanei de lichid
H. Zgomotul Z2 are 2 componente – A2 și P2
I. La producerea Z2 participă contracţia ventriculară cu precăderea VS
J. La producerea Z1 participă închiderea valvelor sigmoide
321. Zgomotul 4:
A. Galopul atrial apare în fibrilația atrială
B. Ritmul în 3 timpi, cauzat de prezența Z4 patologic, se numește galop atrial
C. Z4 corespunde contracţiei atriale
D. Z4 fiziologic apare în copilărie, ocazional la atleţi sau vârstnici aparent
sănătoşi
E. Z4 corespunde contracţiei ventriculare
F. Galopul atrial drept se ascultă la nivelul apendicelui xifoid
G. Z4 survine chiar înaintea Z1
H. Galopul atrial stâng se ascultă la nivelul apendicelui xifoid
I. Z4 survine chiar înaintea Z2
J. Z4 patologic apare în copilărie, ocazional la atleţi sau vârstnici aparent
sănătoşi
322. Modificări ale zgomotului 1:
A. Diminuarea Z1 apare în ritmuri cu interval PR redus
B. Accentuarea Z1 apare în tahicardie și în stări de debit cardiac crescut
C. Accentuarea Z1 apare în BAV grad I
D. Variaţia intensităţii Z1 apare în BAV grad I
E. Diminuarea Z1 apare în BAV grad I
F. Dedublarea fiziologică a Z1 apare în BRD
G. Variaţia intensităţii Z1 apare în BAV complet
H. Dedublarea fiziologică a Z1 apare în ESV
I. Dedublarea patologică a Z1 apare în BRD
 J. Dedublarea patologică a Z1 apare în ESV
323. Referitor la durerea toracică:
A. substratul fiziopatologic al anginei pectorală este dezechilibrul dintre
aportul și necesarul de oxigen miocardic
B. cea mai frecventă cauză a durerii anginoase este ateroscleroza
coronariană
C. durerea din angina pectorală are caracter de junghi toracic drept
D. durerea precordială cauzată de afecțiuni ale structurilor peretelui toracic
se accentuează la palpare
E. durerea din angina pectorală are caracter de arsură epigastrică cu iradiere
spre baza gâtului (pirozis)
F. angina pectorală apare de obicei în repaus, se ameliorează la efort
G. durerea pericardică este accentuată de decubitul dorsal
H. localizarea precordială precisă, la apex, arătată de pacient cu un singur
deget, este tipică pentru angina pectorală
I. durerea anginoasă se ameliorează după administrarea de nitroglicerină
J. cea mai frecventă cauză a durerii anginoase este disecția de aortă
324. Referitor la particularitățile anamnezei pacienților cu patologie
cardiovasculară:
A. infecția cu Mycobacterium tuberculosis poate fi o cauză de pericardită
constrictivă cronică
B. stenoza mitrală este mai frecventă la pacientele de sex feminin
C. cordul pulmonar cronic este mai frecvent la pacienții de sex masculin
D. malformațiile cardiace (cardiopatiile) congenitale se diagnostichează de
obicei după vârsta de 70 de ani
E. cordul pulmonar cronic este mai frecvent la tineri (înainte de 20 de ani)
F. infecții virale precum scarlatina, febra tifoidă și difteria pot determina
miocardită
G. insuficiența renală cronică determină frecvent hipotensiune arterială
secundară
H. tuberculoza cardiacă este cea mai frecventă cauză a aortitei infecțioase
I. reumatismul articular acut este mai frecvent la copiii de peste 6-7 ani
(școlari și adolescenți)
J. cardiopatia ischemică cronică este mai frecventă la pacienții de sex
masculin
325. Despre factorii de risc cardiovasculari putem afirma următoarele:
A. diabetul zaharat este un factor de risc cardiovascular
B. obezitatea este un factor de protecție împotriva infarctului miocardic
C. fumatul nu joacă nici un rol în etiopatogenia cardiopatiei ischemice
D. stresul psihic cronic crește riscul bolilor cardiovasculare
E. fumatul favorizează ateroscleroza
F. prezența diabetului zaharat nu influențează riscul cardiovascular
G. cardiopatia ischemică are o componentă genetică
H. obezitatea favorizează complicațiile cardiovasculare
I. prezența dislipidemiei nu influențează progresia aterosclerozei
 J. strategiile de prevenție cardiovasculară încurajează consumul de minim
10 unități de alcool/zi pentru profilaxia bolilor cardiovasculare
326. Referitor la angina pectorală:
A. iradierea tipică în angina pectorală este în membrul superior stâng, pe
marginea internă a brațului
B. este exacerbată de mișcările respiratorii
C. se accentuează la apăsarea zonei dureroase
D. este ameliorată de nitroglicerină
E. sediul durerii este precordial sau retrosternal
F. durata tipică a unei crize de angină pectorală este de câteva secunde
G. cedează la repaus
H. nu cedează la nitroglicerină, răspunde doar la administrarea de morfină
I. iradierea tipică în angina pectorală este în membrul superior drept, pe
marginea externă a brațului
J. durata tipică a unei crize de angină pectorală este de câteva minute
327. Referitor la durerea din infarctul miocardic:
A. este accentuată în decubit dorsal
B. se calmează la repaus
C. durează câteva minute (3-5 minute)
D. iradiază în spate, interscapular, coborând de-a lungul colanei vertebrale
E. se acompaniază de anxietate
F. cedează la morfină
G. intensitatea durerii este mai mare decât cea din criza de angină pectorală
H. dispare după administrarea de nitroglicerină
I. sediul durerii este precordial sau retrosternal
J. durează peste 30 de minute
328. Următoarele sunt cauze cardiace / cardiovasculare de durere
toracică:
A. valvulopatii aortice (stenoza aortică severă)
B. pancreatita
C. fracturi costale
D. pericardita
E. hernia hiatală
F. celulita
G. zona zoster
H. angina pectorală
I. infarctul miocardic acut
J. disecția de aortă
329. Referitor la inspecția pacienților cu patologii cardiovasculare:
A. pacienții cu infarct miocardic acut adoptă poziția de pleurostotonus
B. ortopneea este caracteristică insuficienței cardiace drepte
C. ortopneea este cauzată de staza pulmonară
D. poziția ”șezând pe vine” (”squating”) este adoptată de pacienții cu
cardiopatii congenitale cu șunt dreapta-stânga
E. pacienții cu pericardită acută preferă poziția genu-pectorală
 F. în stenoza mitrală strânsă pacientul adoptă poziția de rugăciune
mahomedană pentru a decomprima atriile
G. faciesul mitral este caracteristic insuficienței mitrale severe
H. stenoza mitrală severă poate determina pacientul să adopte poziția de
ortopnee
I. faciesul mitral este caracterizat prin roșeața pomeților și cianoza buzelor,
nasului, urechilor, în contrast cu restul feței care poate fi palidă
J. poziția ”șezând pe vine” (”squating”) este adoptată de pacienții cu
cardiopatii congenitale cu șunt stânga-dreapta
330. Referitor la inspecția pacienților cu patologii cardiovasculare:
A. edemul cardiac este mai accentuat seara
B. pacienții cu cardiopatii congenitale cianogene pot dezvolta hipocratism
digital
C. cianoza centrală se caracterizează prin temperatură cutanată normală sau
crescută
D. insuficiența cardiacă ușoară, poate determina icter sau subicter sclero-
tegumentar prin alterarea parenchimului hepatic secundar stazei arteriale
sistemice
E. cianoza periferică este caracteristică paciențiilor cu tetralogie Fallot
F. prin cronicizare, edemul cardiac devine cianotic și dur
G. localizarea tipică a edemului cardiac este la nivelul feței, periocular
H. eritemul marginat este o leziune hiperkeratozică, caracteristică
endocarditei infecțioase
I. nodulii subcutanați reumatici (Meynet) sunt o manifestare cutanată a
endocarditei infecțioase
J. nodulii Osler se pot întâlni în endocardita infecțioasă
331. Focarele de ascultație cardiacă sunt:
A. Mitral
B. Femural
C. Brahial
D. Radial
E. Pulmonar
F. Erb
G. Carotidian
H. Jugular
I. Aortic
J. Tricuspidian
332. Durerea anginoasa se caracterizeaza prin:
A. sediul retrosternal
B. sediul in hipocondrul drept
C. iradiere tipica in flancul stang
D. sediul in coloana lombara
E. iradiere tipica in hipocondrul stang
F. iradierea tipica in fosa iliaca stanga
G. sediul precordial
 H. iradiere tipica in ultimele 2 degete ale mainii stangi
I. caracter constrictiv
J. durata tipica este de 3-5 minute
333. Edemul cardiac se caracterizeaza prin:
A. Dur
B. Alb
C. Cianotic
D. Localizat initial la extremitatea cefalica
E. Dureros
F. Localizat initial la membrele inferioare
G. Caracter vesperal
H. Unilateral
I. Nedureros
J. Moale
334. Sincopa poate fi determinata de :
A. Stenoza aortică severă
B. Tahiaritmii
C. Bronșita acută
D. Diminuarea marcată a fluxului sanguin către creier
E. Pleurezie minimă
F. Bronșita cronică
G. Hipertensiune arterială pulmonară
H. Infarct miocardic acut
I. Emfizem pulmonar
J. Pneumonie
335. Dispneea se caracterizeaza prin:
A. Simptom major al edemului pulmonar
B. Un semn clinic
C. Dificultate in respiratie
D. O boala
E. Respiratie fara efort
F. Un sindrom
G. Reprezinta un simptom
H. Determinata cel mai frecvent de insuficienta cardiaca stanga
I. Perceptie subiectiva a pacientului
J. Semn clinic in stenoza mitrala severa
336. Cauzele cardiace pentru palpitatii sunt urmatoarele :
A. Fibrilatia atriala
B. Colecistopatii
C. Hernia hiatala
D. Flutterul atrial
E. Pleurezie
F. Tahicardii ventriculare
G. Tahicardia paroxistica supraventriculara
H. Tireotoxicoza
 I. Fumatul
J. Extrasistolia
337. Faciesul mitral se caracterizează prin :
A. Apare în astmul bronșic
B. Eritemul în fluture este specific
C. Cianoza nasului
D. Cianoza buzelor
E. Specific regurgitării mitrale
F. Cianoza urechilor
G. Cianoza la nivelul regiunii mentonului
H. Hiperpigmentarea generalizată a feței
I. Roșeața pomeților
J. Apare în stenoza mitrală
338. Focarele de ascultatie cardiaca se caracterizeaza prin :
A. Focarul aortic se afla in spatial V intercostal stang pe linia
medioclaviculara
B. Focarul aortic se afla in spatial II intercostal stang parasternal
C. Focarul mesocardiac se afla in spatiul II intercostal drept parasternal
D. Focarul lui Erb se afla in spatiul III intercostal stang parasternal
E. Focarul mitral se afla la apex
F. Focarul aortic se afla in spatial II intercostal drept parasternal
G. Focarul mitral se afla in spatiul V intercostal drept pe linia
medioclaviculara
H. Focarul pulmonar se afla in spatial II intercostal stang parasternal
I. Focarul pulmonar se afla in spatial III intercostal stang parasternal
J. Focarul tricuspidian se afla la baza apendicelui xifoid
339. Printre cauzele hematemezei si melenei se numara:
A. Hernia hiatala
B. Varicele gastrice
C. Sindromul Mallory- Weiss
D. Cancerul tiroidian
E. Anevrismul de artera renala
F. Coagularea intravasculara diseminata
G. Tumora laringiana
H. Cancerul bronho-pulmonar
I. Varicele esofagiene
J. Mezoteliomul pleural
340. Tulburările de apetit pot include:
A. Anorexia selectiva, care poate apărea in cancerul gastric
B. Hiperorexia, care se întâlnește in hipotiroidie
C. Pica, reprezentând consumul de animale necomestibile
D. Sitofobia, care presupune scăderea apetitului
E. Paroexia care semnifica apetit exagerat
F. Acoria, care semnifica absenta totala a senzației de sațietate
 G. Bulimia, caracterizata prin ingestia unor substanțe indigeste (ex. creta,
var, lemn)
H. Anorexia, care semnifica lipsa foamei
I. Anorexia, care se poate asocia unor patologii extradigestive (ex boala
Addison)
J. Polifagia, care poate apărea in diabetul zaharat
341. Modificările decelabile la inspecția abdomenului pot include:
A. Excavarea abdomenului in hernia ombilicala
B. Identificarea unor hernii, care se evidențiază mai bine in efort de tuse
C. Mărirea globala de volum a abdomenului in globul vezical
D. Imobilitatea respiratorie a abdomenului in peritonitele generalizate
E. Semnul Cullen, reprezentand echimoze la nivelul flancului stâng, in
pancreatita acuta
F. Imobilitatea respiratorie a abdomenului in stenoza pilorica
G. Identificarea mișcărilor peristaltice intestinale in ocluzia intestinala
H. Pulsații in regiunea epigastrica in hipertrofia ventriculara dreaptă
I. Mărirea globala de volum a abdomenului in tumori masive
J. Pulsații vizibile ale peretelui abdominal in epigastru la pacienții obezi
342. La percuția abdomenului se poate identifica:
A. Prezenta unor procese patologic ( lichid, tumori, hernii)
B. Matitate in cazul ascitei in cantitate mare
C. Matitate in caz de meteorism
D. Matitate cu limita superioara sub forma unei curbe cu concavitatea
îndreptata in sus in cazul unei tumori voluminoase ( ex. Tumora ovariana)
E. Matitate cu limita superioara sub forma unei curbe cu concavitatea
îndreptata in jos pentru uterul gravid
F. In mod fiziologic un sunet sonor timpanic
G. Matitate cu limita superioara sub forma unei curbe cu concavitatea
îndreptata in sus in cazul globului vezical
H. Hipersonoritate in situația unui hemoperitoneu
I. Hipersonoritate in cazul ocluziei intestinale
J. Prezenta lichidului, prin metoda mixta palpatorie-percutorie (semnul
valului)
343. Efectuarea palpării profunde a abdomenului:
A. Permite identificarea clapotajului gastric in ulcerul gastric perforat
B. Include examinarea orificiilor herniare
C. Contribuie la identificarea rezistentei păstoase a abdomenului in peritonita
bacteriana spontana
D. Poate conduce la identifica o contractura generalizata in cazul
hepatomegaliei
E. Permite identificarea fluctuentei in cazul unui abces
F. Permite identificarea sensibilității prin destindere (semnul Blumberg)
G. Permite identificarea semnului Bumberg in cazul prezentei lichidului de
ascita
 H. Poate contribui la diferențierea durerii cu sediu in peretele abdominal de o
durere viscerala prin manevra Carnett
I. Precede efectuarea palpării superficiale
J. Permite evaluarea dimensiunii, formei, suprafeței, conturului si gradului de
mobilitatea a unei tumori abdominale
344. Pentru localizarea afecțiunilor abdominala, este utila topografia
clinica a abdomenului, ce include următoarele repere:
A. Fosa iliaca dreapta: colon sigmoid
B. Hipocondrul drept: unghiul drept al colonului
C. Hipogastru: vezica urinara
D. Hipocondrul stâng: coada pancreasului
E. Hipogastru: plexul solar
F. Flancul drept: colonul descendent
G. Epigastru: pancreasul
H. Flancul drept: colonul ascendent
I. Mezogastru: marea tuberozitate gastrica
J. Hipocondrul drept: lobul stâng hepatic
345. Referitor la hemoragia digestivă superioară (HDS), este adevărat:
A. Epistaxisul reprezintă exteriorizare de sânge de la nivelul tractului
respirator
B. Hematemeza poate avea aspect de zaț de cafea
C. Hemoptizia reprezintă exteriorizarea de sânge din sfera ORL
D. Melena este eliminarea de sânge prin scaun, având aspect negru (ca
păcura) și lucios
E. Examenul baritat eso-gastro-duodenal este examinarea diagnostică de
primă intenție la pacienții cu HDS
F. Scaunul cu sânge roșu, proaspăt, fără hematemeză, sugerează că sursa
hemoragiei este esofagul
G. Ulcerul gastric este o cauză frecventă de hemoragie digestivă superioară
H. Hematemeza reprezintă eliminarea, prin vărsătură, de sânge proaspăt
sau digerat provenit din tractul digestiv superior
I. Ulcerul jejunal este o cauză frecventă de HDS
J. Varicele esofagiene produc hemoragie digestivă severă prin rupere
346. Despre vărsături, putem afirma:
A. Reprezintă expulzarea bruscă și forțată, pe gură, a conținutului gastro-
intestinal, precedată de greață
B. În gastrita acută, vărsăturile sunt postprandiale tardiv
C. În ocluzia intestinală, vărsăturile pot avea aspect fecaloid
D. Vărsăturile periferice apar spontan, fără efort, cu caracter exploziv, nu
sunt precedate de greață
E. Vărsăturile centrale apar în meningită sau tumori cerebrale
F. La pacienții cu uremie, vărsăturile sunt rare
G. În stenoza pilorică, vărsăturile sunt postprandiale precoce
H. La pacienții cu stază gastrică, vărsăturile au miros rânced
I. Reprezintă un act reflex, cu centru în bulbul rahidian
 J. În stenoza pilorică, vărsăturile sunt în cantitate mică (< 200 ml)
347. Referitor la tulburări ale poftei de mâncare, putem afirma:
A. Sațietatea nu este influențată de cantitatea de alimente ingerată
B. Sațietatea apare după ingerarea unei cantități satisfăcătoare de alimente
C. Hiperorexia reprezintă lipsa foamei
D. Parorexia poate fi întâlnită în sarcină
E. Pica reprezintă parorexia caracterizată prin ingestia de substanțe
indigeste
F. Pacienții cu insuficiență renală cronică prezintă hiperorexie
G. Bulimia reprezintă revenirea senzației de foame la un interval mare după
mâncare
H. Acoria poate reprezenta o manifestare clinică la pacienții cu tumori
cerebrale
I. Anorexia selectivă pentru carne se poate întâlni la pacienții cu cancer
gastric
J. Hiperorexia se întâlnește în hipotiroidie
348. Despre meteorismul abdominal putem afirma:
A. La inspecție, pacienții cu meteorism abdominal nu prezintă modificări ale
abdomenului
B. La nivelul tractului digestiv, aerul este repartizat mai mult la nivelul
colonului
C. Prezența herniei hiatale poate genera meteorism abdominal
D. Reprezintă creșterea volumului de gaz la nivelul tubului digestiv
E. În mod normal, nu există aer în tractul gastrointestinal
F. Meteorismul abdominal este caracterizat prin dispariția zgomotelor
hidroaerice la ascultație
G. Meteorismul abdominal este caracterizat prin matitate la percuție
H. Tahifagia reprezintă o cauză de meteorism abdominal
I. La palpare, pacienții cu meteorism abdominal prezintă apărare musculară
J. Dispepsiile post-antibioterapie se pot manifesta prin meteorism abdominal
349. Referitor la topografia clinică a abdomenului, este adevărat că:
A. Marea tuberozitate gastrică este localizată în hipocondrul drept
B. Vezicula biliară este localizată în hipocondrul drept
C. Ileonul este localizat în hipocondrul stâng
D. Epigastrul reprezintă aria de proiecție pentru pancreas
E. Fosa iliacă dreaptă reprezintă aria de proiecție pentru cec și apendice
F. Vezica urinară este localizată în hipogastru
G. Splina este localizată în flancul stâng
H. Porțiunea mijlocie a colonului transvers este localizată în hipogastru
I. Colonul descendent este localizat în flancul drept
J. Lobul stâng hepatic poate fi palpat în zona epigastrică
350. Referitor la examenul local al abdomenului, este adevărat că:
A. Semnul Grey-Turner presupune prezența echimozelor în jurul ombilicului
B. Semnul Cullen se întâlnește în pancreatita acută
C. Semnul Cullen presupune prezența petelor echimotice în flancul stâng
 D. Pentru evidențierea herniilor de perete abdominal, vom cere bolnavului să
tușească
E. Semnul lui Kussmaul apare în stenoză pilorică
F. Pacienții cu ascită medie prezintă în decubit dorsal abdomen cu aspect de
‘batracian’
G. În hipertrofia ventriculară dreaptă, apar pulsații în mezogastru
H. La persoanele obeze, se pot observa pulsații ale aortei abdominale în
mezogastru
I. Pacienții cu ascită masivă prezintă abdomen cu aspect globulos
J. În peritonita generalizată, abdomenul participă la mișcările respiratorii
351. Următoarele afirmații despre durerea abdominală sunt adevărate:
A. Durerea abdominală de origine vasculară este produsă în cadrul
afecțiunilor nervilor rahidieni
B. Poate îmbrăca aspectul clinic de colică
C. Durerea de tip central este întâlnită în cadrul cancerul hepatic
D. Poate fi de cauză viscerală
E. Poate fi de cauză vasculară
F. Un tip specific de durere viscerală este colica, cauzată de contracția slabă
și discontinuă a unui organ parenchimatos
G. Mișcarea agravează durerea când peritoneul parietal nu este afectat
H. Durerea parietală este datorată afecțiunilor coloanei și nervilor rahidieni
I. Durerea de tip central este cea iradiată din regiuni extra-abdominale
J. Durerea viscerală este datorată inflamației organelor musculare cavitare
352. Următoarele afirmații despre caracteristicile durerii abdominale sunt
adevărate:
A. Durerea din cloca renală este foarte intensă, colicativă
B. Durerea din colecistita acută este agravată de mișcare și trepidații
C. Durerea din pancreatita acută iradiază spre mezogastru
D. Durerea din ulcerul duodenal poate iradia anterior, spre fosa iliacă dreaptă
E. În ulcerul duodenal, durerea este localizată în epigastru
F. Durerea din colica renală este localizată la nivelul lombelor
G. Durerea din ulcerul perforat poate iradia în umăr
H. Durerea din sarcina extrauterină este localizată în epigastru
I. În ulcerul duodenal, durerea este localizată în flancul drept
J. În pancreatita acută, durerea este localizată în epigastrul și hipocondrul
stâng
353. Sunt cauze frecvente de durere abdominală acută următoarele:
A. Parazitozele intestinale
B. Anevrismul descendent de aortă
C. Porfiria acută intermitentă
D. Ulcerul gastric perforat
E. Infarctul splenic
F. Ocluzia intestinală
G. Torsiunea testiculară
H. Colica biliară
 I. Colecistita acută
J. Apendicita acută
354. Sunt cauze centrale de vărsături următoarele:
A. Hipotiroidia
B. Hipercalcemia
C. Hemoragia cerebrală
D. Colica renală
E. Abcese cerebrale
F. Ocluzia intestinală
G. Ulcerul gastric
H. Hepatita acută
I. Insuficiența suprarenaliană
J. Stenoza pilorică
355. Următoarele afirmații despre particularitățile anamnezei în ceea ce
privește semiologia ficatului, sunt adevărate:
A. Cancerul hepatic este mai frecvent la vârstnici
B. Aprovizionarea cu apă potabilă din surse necorespunzătoare favorizează
infecția cu virusul hepatitei de tip C
C. Unele boli biliare pot avea răsunet asupra ficatului
D. Ciroza biliară primitivă este o afecțiune aproape exclusivă a femeilor
E. Icterul fiziologic al nou-născutului dispare în 2-4 luni
F. Icterul nu apare în boala Gilbert
G. Hepatita virală este mai frecventă la vârstnici
H. Hemocromatoza este o afecțiune aproape exclusivă a femeilor
I. Hepatita virală este mai frecventă la copii
J. Alcoolismul reprezintă unul dintre factorii majori în producerea hepatitelor
cronice
356. Următoarele afirmații despre examenul obiectiv general în ceea ce
privește semiologia ficatului, sunt adevărate:
A. Icterul poate avea o nuanță roșietică în hepatita virală acută
B. Edemul hepatic este alb, nu lasă godeu
C. Edemul hepatic este alb, moale, localizat decliv
D. Icterul din hemocromatoză are nuanță verzuie
E. Edemul hepatic este localizat decliv (anasarcă)
F. Diminuarea pilozității pectorale la femei
G. Unghiile sunt fragile, cu striații transversale și longitudinale
H. Retracția aponevrozei palmare („mână de maimuță”)
I. Paloare după hemoragii digestive prin ruperea varicelor esofagiene la
cirotici
J. Starea de nutriție este deficitară în ciroza hepatică
357. Aspecte ale examenului fizic general importante pentru diagnosticul
unei afecțiuni digestive:
A. Edemul membrelor inferioare în afecțiunile digestive este datorat, de
obicei, hipoalbuminemiei (ciroză, sindroame de malabsorbție).
 B. La nivelul ochilor, inelul Kayser-Fleisher se observă in uveita din
rectocolita ulcerro-hemoragică.
C. Edemul membrelor inferioare în afecțiunile digestive este datorat, de
obicei, hiposideremiei.
D. Alopecia nu poate fi asociată cu afecțiuni digestive.
E. Examinarea mâinii poate indica tremurături specifice etilismului acut sau
hipotiroidismului.
F. Culoarea gălbuie a tegumentelor și mucoaselor este sugestivă pentru
anemie.
G. La nivelul mâinilor, flapping tremorul poate indica encefalopatia portală
sau intoxicația cu CO2.
H. Culoarea gălbuie a tegumentelor și mucoaselor este sugestivă pentru
icter.
I. Culoarea pielii și a mucoaselor gri-negricioasă poate fi asociată cu
hemocromatoza.
J. Hipocratismul digital poate avea drept cauze digestive ciroza hepatică,
boala celiacă, boala Crohn sau rectocolita ulcero-hemoragică.
358. La palparea abdomenului :
A. La manevra Rowsing apare o durere vie în regiunea inghinală dreaptă în
caz de apendicită acută.
B. La manevra Murphy, apariția unei durei vii cu oprirea expirului este
considerată sugestivă pentru pancreatita acută.
C. Semnul clopoțelului Mandel are aceeași semnificație ca semnul Blumberg.
D. În manevra Murphy se palpează punctul colecistic cerând pacientului să
inspire profund.
E. Semnul clopoțelului Mandel are aceeași semnificație ca semnul Carnett.
F. Manevra Javorski-Lapinski este folosită pentru stabilirea diagnosticului de
pancreatită acută.
G. La manevra Rowsing apare o durere vie în regiunea inghinală stângă în
caz de apendicită acută.
H. La clapotajul gastric, datorat prezenței de lichid și gaze în stomac, se
percepe un zgomot hidro-aeric caracteristic.
I. Manevra Carnett este o menvră de diferențiere a durerii parietale de cea
viscerală.
J. În cazul suspicionării unei peritonite acute se efectuează semnul
Blumberg la început.
359. Durerea epigastrică trebuie analizată sub următoarele aspecte :
A. În ulcerul gastric perforat durerea este violentă, comparată de pacient cu
o ”lovitură de pumnal”.
B. Apariția complicației de tipul hemoragiei digestive ameliorează durerea din
ulcer.
C. Sediul durerii este obișnuit în regiunea epigastrică, cu iradiere
retrosternală, precordială sau în spate spre coloana lombară.
 D. Elementul fundamental pentru diagnostic la un bolnav cu criză dureroasă
epigastrică este reprezentat de influența pe care o are ingestia de
alimente asupra durerii
E. Alcoolul și alimentația excesiv condimentată exacerbează durerea din
gastrita cronică, duodenita cronică.
F. Periodicitatea din ulcerul gastric și ulcerul duodenal îmbracă uneori un
caracter sezonier (iarnă, vară).
G. Medicamentele alcaline și inhibitorii pompei de protoni nu au niciun efect
în ameliorarea durerii ulceroase.
H. Durerile continui, sub forma unei senzații de apăsare, sunt de obicei
întâlnite în gastritele și duodenitele acute.
I. Pentru diagnosticul unui bolnav cu criză durearoasă epigastrică nu este
importantă influența pe care o are ingestia de alimente.
J. Apariția complicației de tipul hemoragiei digestive exacerbează durerea
din ulcer.
360. În sindromul insuficienței evacuatorii a stomacului (sindromul de
stenoză pilorică) :
A. Aspectul stomacului la examenul radiolgic baritat nu ofera informații
despre evacuarea gastrică.
B. Endoscopia obiectivează calibrul diminuat al lumenului stomacului și nu
poate oferi informații în cazul unor formațiuni suspect maligne obstructive.
C. Examenul radiologic baritat evidențiază un stomac mult dilatat, în formă
de ”chiuvetă” sau de ”farfurie”.
D. În cazul stenozei pilorice ulceroase durerea este vie, comparată de
pacient cu o ”lovitură de pumnal”.
E. Simptomul dominant este vărsătura abundentă, cu conținut alimentar și
miros rânced, neplăcut.
F. La inspecție se constată prezența undelor peristaltice cu direcție de la
stânga la dreapta-semnul Blumberg.
G. Sondajul gastric este folosit ca principala metodă de diagnostic.
H. Pacientul poate prezenta senzație de sațietate precoce, balonări
postprandiale, eructații, pirozis, scăderea poftei de mâncare.
I. Obstacolul piloric poate fi funcțional (obișnuit reversibil) sau organic
(obișnuit ireversibil).
J. Obstacolul piloric poate fi funcțional, reprezentat de spasm piloric, fecvent
asociat cu o leziune de tip ulceros.
361. Referitor la hemoragia intestinală :
A. Se poate manifesta sub formă de melenă când sângererea se produce în
porțiunea proximală a intestinului.
B. Hemoragia digestivă inferioară este definită ca orice sângerare care are
sursă deasupra ligamentului lui Treitz.
C. Rectoragia este un simptom rar întâlnit ăn populația generală.
D. Sângele neamestecat cu scaun are drept cauze principale: diverticuloza,
boala Crohn, perforații induse de corpi străini.
 E. La vârstnici apre cel mai frecvent în diverticuloză, angiodisplazii, ischemie,
cancer, proctită de iradiere.
F. Hemoragia digestivă inferioară este definită ca orice sângerare care are
sursă sub ligamentul lui Treitz.
G. Se poate manifesta sub formă de melenă când sângererea se produce în
porțiunea distală a intestinului.
H. Sângele neamestecat cu scaun are drept cauze principale: boala
hemoroidală, fisura anală, cancerul anal.
I. În infarctul mezenteric durerile abdominale preced hemoragia.
J. Tușeul rectal nu face parte din examenului clinic.
362. La palparea ficatului :
A. Volumul ficatului poate fi redus în steatoza hepatică.
B. Suprafața este netedă, regulată, atât în stare normală, cât și în ficatul
cardiac sau amiloidoza hepatică.
C. În procedeul monomanual simplu palparea se face cu fața palmară a
ultimelor patru degete de la mâna dreaptă.
D. În timpul examinării, bolnavul execută respirații superficiale.
E. Procedeul monomanual prin acroșare se utilizează doar când ficatul
depășește rebordul costal
F. Consistența este moale în ciroză, amiloidoză, cancer și sifilis hepatic.
G. Procedeul prin balotare este cel mai utilizat.
H. Procedeul bimanual simplu este cel mai utilizat.
I. Pentru determinarea hepatomegaliei trebuie determinată prin percuție și
limita superioară a ficatului.
J. Procedeul monomanual prin acroșare se utilizează când ficatul nu
depășește rebordul costal și pentru aprecierea marginii anterioare a
ficatului.
363. În legătură cu mărirea volumului abdomenului se poate afirma:
A. Sarcina este o cauză de mărire a volumului abdominal
B. În ciroza hepatică abdomenul mărit poate fi însoțit de circulație colaterală
abdominală
C. Mărirea volumului abdominal este în mod uzual însoțită de circulație
colaterală
D. Atunci când este determinată de lichidul de ascită, mărirea abdomenului
este acompaniată de timpanism difuz percutoriu
E. Mărirea volumului abdominal apare întotdeauna din cauze patologice
F. Mărirea abdomenului poate fi determinată și de tumori intraabdominale
G. Mărirea abdomenului poate fi determinată de excesul de adipozitate
(mărirea paniculului adipos)
H. Mărirea volumului abdominal este în mod uzual însoțită de absența
zgomotelor intestinale la auscultația abdomenului
I. Mărirea abdomenului determină în mod uzual contractură abdominală
(abdomen de lemn) și apărare musculară
J. Ascita este o cauză de mărire a volumului abdominal
364. Durerea abdominală presupune:
 A. Durerea din colica biliară prezintă un debut de tip insidios
B. Durerea epigastrică poate avea ca etiologie o suferință a stomacului și
duodenului
C. Durerea din pancreatita acută prezintă o iradiere tipică în hipogastru
D. Durerea din colica de tip biliar are ca punct de plecare tipic hipocondrul
drept
E. Durerea la nivelul etajului abdominal superior cu iradiere „în bară” este
adeseori întâlnită în cazul pancreatitei acute
F. Durerea din colica biliară prezintă o iradiere similară durerii din colica
renală aspect care face dificil diagnosticul diferențial
G. Prezența semnului valului este determinată de identificarea durerii la
percuția abdomenului
H. Durerea colicativă poate determina o modificare a atitudinii pacientului
I. Durerea din colica de tip biliar asociază o iradiere ascendentă și dorsală a
durerii
J. Durerea la decompresia abdominală face ca semnul Blumberg să fie
negativ
365. Ciroza hepatică presupune identificarea următoarelor semne sau
simptome:
A. Cianoza periferică
B. Matitatea deplasabilă pe flancuri la percuția abdomenului
C. Ginecomastia
D. Icterul
E. Edemul palpebral
F. Circulația colaterală abdominală
G. Paraplegia
H. Hipoacuzia
I. Leuconichia
J. Matitatea deplasabilă pe flancuri care suferează prezența unei tumori a
ficatului (hepatocarcinom)
366. În legătură cu hemoragiile digestive se poate afirma:
A. Identificarea materiilor fecale cu aspect melenic poate fi facilitată printr-un
examen digital rectal
B. Hematemeza presupune eliminarea de sânge prin efort de vărsătură
C. În cazul unui ulcer gastric hemoragic, scaunele melenice sunt însoțite de
hemoptizie
D. Hematemeza poate apărea frecvent în cazul sângerărilor cu sursă la
nivelul intestinului subțire
E. Scaunele melenice pot avea ca sursă o sângerare la nivelul tubului
digestiv atât superior cât și inferior
F. Hemoragiile digestive superioare sunt exteriorizate în mod uzual prin
rectoragii
G. Epistaxisul este specific unei sângerări de la nivelul esofagului superior
(cervical)
H. Rectoragiile pot fi reprezentate prin sânge care tapetează materiile fecale
 I. Hematemeza însoțită de scaune melenice presupune în mod uzual o
sursă de sângerare la nivelul tubului digestiv superior
J. Materiile fecale de aspect normal exclud o sângerare de la nivelul tubului
digestiv
367. Semnul Murphy:
A. Se pune în evidență prin palparea superficială a abdomenului
B. Se poate pune în evidență și prin percuție
C. Este de obicei pozitiv în ulcerul gastric și duodenal
D. Se pune în evidență printr-o manevră palpatorie la nivelul hipocondrului
drept
E. Necesită poziționarea pacientului în ortostatism
F. Este de obicei negativ în cazul tumorilor colonice
G. Se pune în evidență prin palparea profundă a hipocondrului stâng
H. Pacientul blochează brusc inspirul din cauza durerii
I. Poate fi pozitiv în boli ale veziculei biliare (ex. Colecistită acută)
J. Presupune o palpare profundă a hipocondrului drept în punctul cistic
368. În legătură cu examenul clinic al abdomenului se poate afirma:
A. În mod fiziologic abdomenul nu este mobil cu mișcările respiratorii
B. Splenomegalia poate fi determinată prin palpare
C. Percuția abdominală se realizează la nivelul punctelor dureroase
abdominale
D. Abolirea zgomotelor abdominale poate apărea în cazul ocluziei intestinale
E. Evidențierea clapotajului necesită folosirea stetoscopului
F. Auscultația abdominală permite percepția exclusiv a zgomotelor
intestinale
G. Ficatul poate fi palpat și prin metoda acroșării
H. În mod uzual percuția abdomenului generează un zgomot timpanic
I. Marginea superioară a ficatului se determină în mod uzual prin palpare
J. Palparea ficatului poate fi mono- sau bi-manuală
369. Care sunt cauzele frecvente ale durerii abdominale acute?
A. Anevrismul disecant de aortă
B. Diabetul zaharat (precoma)
C. Infarctul renal
D. Colecistita acuta
E. Zona zoster
F. Apendicita acuta
G. Ulcerul gastric perforat
H. Sarcina extrauterină ruptă
I. Pancreatita acuta
J. Peritonita primitivă
370. Care sunt cauzele rare ale durerii abdominale acute?
A. Colica nefretică
B. Toxinfecțiile alimentare
C. Infarctul intestinal
D. Hemocromatoza
 E. Hiperlipemia esențiala
F. Colica biliară
G. Intoxicația cu plumb
H. Porfiria acută
I. Salpingita acută
J. Zona zoster
371. Care sunt cauzele extradigestive ale durerii abdominale cronice?
A. Tumorile coloanei vertebrale
B. Refluxul gastro-esofagian
C. Boala Chron
D. Tumorile maligne (colon/ficat)
E. Infecțiile peretelui abdominal
F. Apendicita cronică
G. Sindrom nevrotic
H. Periarterita nodoasă
I. Angina abdominală
J. Spondiloza coloanei vertebrale
372. Diagnosticul diferențial al durerii abdominale de cauză digestivă se
face cu următoarele afecțiuni:
A. Salpingita
B. Infarctul de miocard
C. Pneumonie
D. Colica biliară
E. Pleurezie diafragmatică
F. Infarctul intestinal
G. Pancreatita acută
H. Pielonefrita
I. Ulcerul gastric
J. Ulcerul duodenal
373. Care din urmatoarele afecțiuni sunt cauzele principale ale
vărsăturilor?
A. Hepatita acută
B. Colica biliară
C. Colica renală
D. Meningita
E. Tumori cerebrale
F. Uremie
G. Pancreatita acută
H. Hipotiroidie
I. Hipercalcemie
J. Ocluzie intestinală
374. Care sunt cauzele periferice extradigestive ale vărsăturilor?
A. Sindrom Meniere
B. Administrare de aspirină
C. Sindrom vestibular
 D. Colica renală
E. Pneumonie
F. Sarcina
G. Pleurezie
H. Chinte de tuse violentă
I. Insuficiența respiratorie
J. Atonie gastrică
375. Pirozisul:
A. Este dificultatea la inghițirea alimentelor
B. Reprezintă senzația dureroasă retrosternală cu caracter de arsură
C. Este similar cu odinofagia
D. Reprezintă durere la nivelul flancului stâng
E. Apare în colica renală
F. Este accentuat postprandial
G. Este întâlnit în ulcerul esofagian
H. Este accentuat în decubit dorsal
I. Reprezintă eliminarea gazelor din stomac pe gură
J. Este întâlnit în boala de reflux gastroesofagian
376. Disfagia:
A. Poate să apară în neoplazii
B. Poate să apară în accidente vasculare cerebrale
C. Reprezintă eliminare pe gură, prin tuse, de sânge provenit din căilere
spiratorii
D. Este senzația de oprire a bolului alimentar de a lungul esofagului
E. Reprezintă dificultate la înghițirea alimentelor
F. Poate să apară în cazurile de gușă voluminoasă
G. Reprezintă vărsătura cu sânge
H. Este senzația dureroasă retrosternală cu caracter de arsură
I. Reprezintă durere la deglutiție
J. Este o tulburare a respirației
377. Explorarea aparatului digestiv include:
A. RMN genunchi
B. Endoscopia digestivă superioară
C. Radiografia de torace
D. Tușeul rectal
E. Ecografia abdominală
F. Examenul computer tomograf al toracelui
G. Ecografiacardiacă
H. Endoscopia digestivă inferioară
I. Examenul radiologic eso-gastro-duodenal
J. Ecografia Doppler membre inferioare
378. Printre cauzele durerii abdominale acute putem întâlni:
A. Pancreatita acută
B. Boala de reflux gastroesofagian
C. Astmul bronșic
 D. Hipertensiunea arterială esențială
E. Ulcerul peptic
F. Pancreatita cronică
G. Ocluzia intestinală
H. Colica nefretică
I. Colica biliară
J. Tromboza membrelor inferioare
379. Hematemeza :
A. Nu reprezintă o urgență
B. Este vărsatura cu sânge proaspăt, roșu deschis sau închis
C. Reprezintă eliminarea de scaune negre, moi, lucioase
D. Frecvent pacientul este bradicardic cu tensiunea arterială crescută
E. Este cea mai frecventă cauză dintre complicațiile ulcerului peptic
F. Reprezintă eliminarea sângelui expulzat prin tuse
G. Sângele poate fi proaspăt sau digerat
H. Cauza nu este reprezentată de afecțiunile digestive
I. Reprezintă o urgență medicală
J. Reprezintă eliminarea pe gură, prin vărsatură, de sânge
380. Este adevărat legat de hematemeza:
A. Nu exista risc de recidivă
B. Varicele esofagiene din ciroza hepatică pot fi o cauză pentru hematemeză
C. Diagnosticul diferențial se face cu hemoptizia
D. O cauză care trebuie diferențiată de hematemeză este reprezentată de
gingivoragii
E. Diagnosticul diferențial se face cu epistaxisul înghițit
F. Nu apare în patologia ulceroasă
G. Endoscopia digestivă superioară nu reprezintă metoda de elecție
H. Pacientul trebuie evaluat prin endoscopie digestivă superioară în primele
24-48 ore
I. Hemoleucograma nu este necesară pentru a ne orienta asupra severității
hemoragiei digestive superioare
J. Reprezintă nevoia de a consuma lichide
381. Este adevărat legat de topografia abdomenului :
A. Este împărțit prin 2 linii orizontale și 2 linii verticale
B. Abdomenul este împărțit în 9 zone topografice
C. La nivelul epigastrului este vezica urinară
D. Abdomenul este împărțit în 6 zone topografice
E. La nivelul hipocondrului drept întâlnim splina
F. Abdomenul este împărțit în 12 zone topografice
G. La nivelul flancului stâng întâlnim colonul descendent
H. La nivelul hipocondrului drep tîntâlnim lobul hepatic drept, vezicula biliară,
unghiul drept al colonului și rinichiul drept
I. La nivelul fosei iliace stângi întâlnim colonul sigmoid
J. Este împărțit în 3 linii orizontale și 3 linii verticale
382. Printre cauzele de hematemeză putem întâlni:
 A. Ulcerul duodenal
B. Infarctul pulmonar
C. Varicele esofagiene din ciroza hepatică
D. Pneumotoraxul
E. Pneumonia cu Klebsiella pneuominiae
F. Ulcerul gastric
G. Stenoza mitrală
H. Neoplasmul gastric
I. Neoplasmul bronhopulmonar
J. Gastrita hemoragică
383. Disfagia:
A. Reprezintă dificultatea de înghițire a alimentelor
B. Poate fi selectivă, pentru solide
C. Permite întotdeauna trecerea solidelor și alimentelor semisolide
D. Disfagia înaltă se poate însoți de refluarea nazală a alimentelor și salivei
E. Apare în afecțiuni ale vezicii urinare
F. Trebuie diferențiată de « globushistericus »
G. Întotdeauna este pentru lichide
H. Printre afecțiunile disfagiei se numără afecțiunile neuromusculare
I. Disfagia apare întodeauna în afecțiuni benigne
J. Reprezintă arsura retrosternală
384. Pentru examenul limbii putem afirma :
A. Limba zmeurie apare în scarlatină, insuficiență hepatică
B. Limba depapilată : netedă, lucioasă, roșie- apare în candida albicans
C. Limba zmeurie apare în boli febrile, stări de deshidratare
D. “margăritarelul” apare la cei care respiră mai mult pe gură (polipi nazali)
E. Glosodinia este senzația de arsură dureroasă localizată la nivelullimbii
F. Limba smalțuită este depapilată, albicioasă, asemenatoare porțelanului
(sifilis)
G. Macroglosia reprezintă limba acoperită cu un strat albicios-galbui
H. Limba depapilată: netedă, lucioasă, rosie – apare în anemia Biermer
I. Glosodinia este reducerea numărului de micțiuni, sub 3/24 ore
J. Macroglosia reprezintă volumul crescut al limbii
385. Dintre aspectele patologice la examenul dinților este adevărat :
A. Paradontoza este caracterizată prin căderea spontană a dinților
B. În diabetul zaharat nu se întâlnește parodontoza
C. Macrodonția nu reprezintă modificare de volum și aspect
D. Triada Hutchinson cuprinde : incisivii superiori sunt mari, cu marginea
liberă în formă de semilună, implantați mai des, cu striații longitudinale
E. Macrodonția reprezintă modificare de volum și aspect
F. Parodontoza reprezintă anomalii de implantare a dinților
G. Printre aspectele patologice apar și cariile dentare
H. Triada Hutchinson cuprinde : incisivii superiori sunt mici, cu marginea
liberă în formă de semilună, implantați mai rar, cu striații transversale și
longitudinale asociați cu keratita interstițială și surditate
 I. Anomaliile de implantare apar în sifilisul congenital
J. Microdonția nu reprezintă modificare de volum și aspect
386. Printre cauzele durerii abdominale gastro-intestinale frecvente
întâlnim:
A. Colica nefretică
B. Apendicita acută
C. Infarctul renal
D. Diabetulzaharat
E. Ulcerulgastric/ duodenal perforat
F. Pneumonia
G. Toxinfecții alimentare
H. Ocluzia intestinală
I. Trombembolismul pulmonar
J. Infarctul intestinal
387. Printre cauzele de durere abdominală cronică intermitentă putem
întâlni :
A. Pancreatita acută
B. Peritonita primitivă
C. Infarct de miocard
D. Ulcerul duodenal necomplicat
E. Pancreatita cronică
F. Apendicita acută
G. Refluxul gastroesofagian
H. Ulcerul gastric necomplicat
I. Ulcer gastric sau duodenal perforat
J. Colecistopatia litiazica
388. Legat de inspecția abdomenului putem afirma că:
A. Ombilicul apare sub forma unei cicatrici ușordeprimată
B. Culoarea tegumentului este alb-roză
C. Pacientul poate fi examinat în ortostatism
D. La inspecție, membrele inferioare nu sunt flectate
E. Pacientul este examinat în decubit dorsal
F. La nounăscut și copii abdomenul este convex, la adult este plat
G. Pacientul este examinat doar în ortostatism
H. Pacientul este examinat în decubit lateral drept
I. Bolnavul trebuie sa fie dezbrăcat complet/ abdomenuldezvelit
J. Inspecția se face cu bolnavul îmbrăcat
389. Mărirea de volum a abdomenului apare în :
A. Sarcină
B. Meningita tuberculoasă
C. Alopecie
D. Ascită
E. Meteorism
F. Inaniție
G. Obezitate
 H. Stenoza pilorică
I. Tumori masive
J. Zona zoster
390. La ascultația abdomenului :
A. În stenoza arterei renale apare suflul sistolic paraombilical stâng
B. Ocluzia intestinală este caracterizată de « abdomen tăcut »
C. În mod patologic, zgomotele hidro-aerice sunt de intensitate mică și
durată scurtă
D. În ocluzia intestinală avem absența zgomotelor hidroaerice
E. În mod normal întâlnim zgomote hidro-aerice de intensitate mică și durată
scurtă
F. Peritonita generalizată este caracterizată de zgomote hidro-aerice de
intensitate mare
G. În perisplenite și infarcte hepatice apar frecături peritoneale
H. Peritonita generalizată este caracterizată de “abdomen tăcut” prin absența
zgomotelor hidro-aerice
I. În ocluzia intestinală întâlnim zgomote hidro-aerice de intensitate mare
J. Normal, zgomotele hidro-aerice sunt de intensitate mare și durata lungă
391. Greața:
A. Este simptomul cardinal în refluxul gastro-esofagian
B. Apare în majoritatea afecțiunilor digestive
C. Nu se însoțește de tulburărinervoasesauvasomotorii
D. Aparedoarînafecțiuni digestive
E. Poate sa preceadă vărsătura
F. Poate săp receadă regurgitația
G. Reprezintă senzație de repulsie față de alimente
H. Nu poate fi declanșatăprintr-un mecanismpsihic
I. Poate fi declanșată și printr-un mecanism pur psihic
J. Este tradusă ca nevoia de a vărsa, resimțită în faringe sau epigastru
392. Durerea abdominală:
A. Apendiculară are ca punct de debut unic fosa iliacă dreaptă
B. Necesită un examen clinic atent și o anamneză minuțioasă
C. Nu are fenomene de însoțire din sfera cardio-vasculară (tahicardie,
hipotensiune), fiind limitată doar la cele digestive
D. Gastrică nu este influențată de alimentație
E. Poate avea origine vasculară, viscerală sau iradiantă de la organele extra-
abdominale
F. Poate avea simptome de însoțire precum greaţă, vărsături, diaree
G. Peritoneală poate fi produsă de de perforaţia organelor cavitare
H. Nu poate avea o cauză vasculară
I. Este un simptom polimorf
J. Peritoneală poate fi ameliorată prin mobilizare constantă și inspir adânc
393. Vărsăturile:
A. Din stenoza pilorică apar imediat după masă
B. Repetate pot determina deshidratare
 C. Fecaloide apar în ocluziile intestinale
D. De tip central sunt precedate de greață
E. Reprezintă eliminarea forţată, pe cale bucală, a conţinutului
gastrointestinal
F. Cu miros rânced apar în cetoacidoza diabetică
G. Sunt însoțite de denutriție severă în ulcerul gastric
H. Din stenoza pilorică apar postprandial tardiv și sunt abundente
I. De tip periferic sunt însoțite de greață
J. Precoce apar în ulcerele gastro-duodenale
394. Anorexia:
A. Poate fi selectivă, pentru anumite tipuri de alimente
B. Este diminuarea până la dispariţie a senzaţiei de foame
C. Selectivă reprezintă pierderea apetitului pentru anumite alimente – carne
şi grăsimi – în cancerul de colon
D. Este absentă în afecțiunile cronice digestive
E. Selectivă reprezintă pierderea apetitului pentru anumite alimente – carne
şi grăsimi – și apare în cancerul gastric
F. Nervoasă este întâlnită cu predilecție la vârstnici
G. Apare doar în afecțiunile acute ale tubului digestiv
H. Este un simptom specific afecțiunilor digestive
I. Trebuie diferențiată de sitofobie, unde apetitul este păstrat
J. Nervoasă are cauze psihice şI apare în special la tinere
395. Hematemeza :
A. Apare în Boala Crohn
B. Printre cauzele frecvente se numără esofagita de reflux
C. Reprezintă eliminarea de sânge, prin vărsătură, de la nivelul tractului
digestiv
D. Este manifestarea unei hemoragii digestive superioare
E. Printre cauzele cele mai frecvente se numără ulcerul gastric
F. Are caracter asemănător cu hemoptizia, cu care este adesea confundată
G. Poate să apară după administrarea îndelungată de AINS
H. Este manifestarea unei hemoragii digestive inferioare
I. Apare sub formă de vărsătura cu sânge digerat, în „zaţ de cafea”
J. Apare cu o frecvență redusă în ulcerul gastric
396. Melena:
A. Este manifestarea unei hemoragii digestive inferioare
B. Poate să apară secundar rupturii varicelor esofagiene
C. Este mereu precedată de hematemeză
D. Este manifestarea unei hemoragii digestive superioare
E. Reprezintă eliminarea unor scaune negre, moi, lucioase, „ca păcura”
F. Spre deosebire de hematemeză, nu apare după administrarea prelungită
de AINS
G. Apare din cauza sângelui digerat în tubul digestiv
H. Apare în cancerul rectal
 I. Trebuie deosebită de scaunul negricios secundar ingestiei unor anumite
alimente sau tratamentului cu preparate de fier
J. Apare indiferent de cantitatea de sânge pierdută
397. Examenul obiectiv al abdomenului:
A. Poate releva deformări simetrice în cazul tumorilor masive
B. Se efectuează cu pacientul în decubit și membrele inferioare în extensie
C. Urmărește etapele cunoscute: inspecție, palpare, percuție, ascultație
D. Poate pune în evidență pulsațiile arteriale în zona epigastrică, semn
constant al anevrismului de aortă
E. Mișcările peristaltice sunt adesea vizibile
F. Se recomandă ca ascultația să fie făcută înaintea percuției și palpării
G. Urmărește mobilizarea abdomenului cu respirația, fiind absentă în
peritonite
H. Poate releva deformări simetrice ale abdomenului pe seama grăsimii
subcutanate şi previscerale
I. Abdomenul ‚în luntre’ apare în cazul lichidului de ascită
J. Evaluează și zona ombilicală, sediu frecvent pentru hernii
398. Palparea abdomenului:
A. Înclude palparea punctului McBurney, la unirea 1/3 inferioară cu 1/3
medie pe linia spino-ombilicală stângă
B. Precizează mărimea și conturul formațiunilor abdominale, nu și
consistența lor
C. Nu include palparea punctelor de hernie
D. Poate obiectiva musculatura hipertonă în cazul vârstnicilor și a gravidelor
E. Acoperă întreaga suprafață abdominală, urmărindu-se cadrul colic
F. Include evaluarea punctului cistic aflat la intersecția liniei medio
claviculare drepte cu rebordul costal drept
G. Se face blând, cu vârful degetelor, in cazul palpării superficiale
H. Poate fi monomanuală sau bimanuală
I. Permite aprecierea tonusului peretelui abdominal
J. Începe din fosa iliacă dreaptă, sau din zona nedureroasă
399. Una dintre cauzele renale ale proteinuriei este următoarea:
A. Sifilisul
B. Glomerulonefrita acută
C. Mielomul multiplu
D. Amiloidoza renală
E. Diabetul zaharat
F. Sindromul nefrotic
G. Lupusul eritematos diseminat
H. Glomerulonefrita cronică
I. Tromboza venelor renale
J. Malaria
400. Colica renală poate avea una dintre următoarele caracteristici:
A. Se asociază cu tahicardia
B. Debut brusc
 C. Debut insidios
D. Poziție antalgică (cocoș de pușcă)
E. Sediu lombar (obișnuit unilateral)
F. Debut diurn
G. Intensitate mare
H. Poziție antalgică (rugăciune mahomedană)
I. Sediu lombar (obișnuit bilateral)
J. Iradiere tipică descendentă
401. Care din următorii cilindrii sunt necelulari?
A. Hematici
B. Hialini
C. Cilindrozii
D. Corpii birefringenți
E. Epiteliali
F. Coloizi
G. Granuloși
H. Grăsoși
I. Ciroși
J. Leucocitari
402. Care dintre următoarele afecțiuni poate fi o posibilă cauză de
proteinurie intermitentă?
A. Proteinuria Bence-Jones
B. Proteinuria de tip glomerular
C. Proteinuria de tip tubular
D. Proteinuria de efort
E. Proteinuria ortostatică
F. Proteinuria de tip mixt
G. Proteinuria selectivă
H. Proteinuria provocată de frig
I. Proteinuria din insuficiența cardiacă
J. Proteinuria din boli febrile acute
403. Dintre următorii factori enumerați, pot precipita apariția colicii renale:
A. Trepidațiile
B. Frigul excesiv
C. Călătoriile
D. Cura hidrominerală
E. Efortul fizic
F. Antispasticele
G. Căldura excesivă
H. Traumatismele
I. Repausul fizic
J. Opiaceele
404. Insuficiența renală acută poate avea una dintre următoarele cauze:
A. Litiaza renală
B. Nefropatii glomerulare
 C. Șoc circulator
D. Toxice endogene
E. Deshidratări masive
F. Tumori renale
G. Accidente alergice
H. Șoc de diverse etiologii
I. Toxice exogene
J. Hipotensiune arterială
405. Referitor la pielonefrita cronică se poate afirma că:
A. Este întâlnită hipotensiunea arterială
B. Este întâlnită acidoza hipoclorică
C. Se asociază cu uroculturi negative
D. Pacientul prezintă febră
E. Este întâlnită hipernatremia
F. Se asociază cu tulburări digestive
G. Proteinuria este >2 g/24 h
H. Debutul este insidios
I. Se asociază cu scădere ponderală
J. Asociază sindrom cistitic
406. Colica renală se caracterizează prin:
A. Iradierea este tipică pe partea externă a coapsei
B. Debutul este insidios
C. Trepidațiile și efortul fizic fac parte din factorii favorizanți
D. Cura hidrominerală ameliorează durerea
E. Pacientul adoptă poziția de decubit ventral, apăsând cu pumnul regiunea
epigastrică
F. Durere este localizată în hipocondrul stâng
G. Sediul este lombar, de obicei unilateral
H. Iradierea este tipic descendentă, pe traiectul ureterului – flanc și fosă
iliacă, la nivelul organelor genitale externe și pe partea internă a coapsei
I. Debutul este brusc, de obicei nocturn
J. Intensitatea durerii este mare
407. Următoarea afirmație despre poliurie este adevărată:
A. Stările de deshidratare pot provoca poliurie tranzitorie
B. Poliuria permanentă este întotdeauna patologică
C. Poliuria permanentă poate fi fiziologică sau patologică
D. Reprezintă creșterea volumului urinar peste 2000 ml/24 ore
E. Criza epileptică este cauză de poliurie tranzitorie patologică
F. Administrarea de diuretice poate determina poliurie permanentă
G. Reprezintă scăderea volumului urinar sub 1000 ml/24 ore
H. Reprezintă o tulburare a micțiunii
I. Diabetul zaharat și diabetul insipid sunt cauze de poliurie permanentă
J. Frigul este cauză de poliurie fiziologică
408. Despre anurie putem afirma:
A. Anuria poate fi fiziologică sau patologică
 B. Reprezintă scăderea volumului urinar sub 500 ml/24 ore
C. Insuficiența renală acută este cauză de falsă anurie
D. Anuria se diferențiază de retenția de urină prin sondaj vezical
E. Reprezintă scăderea formării de urină la nivelul rinichilor, cu diureza sub
100-150 ml/24 ore
F. Anuria este întotdeauna patologică
G. Obstrucția ureterală prin calcul poate determina falsă anurie
H. Anuria are întotdeauna caracter definitiv
I. Deshidratarea severă poate cauza anurie prin scăderea volumului
sanguin circulant
J. Obstrucția ureterală prin calcul poate determina anurie
409. Următoarea afirmație despre oligurie este adevărată:
A. Transpirațiile abundente sunt cauză de oligurie fiziologică
B. Oliguria poate fi fiziologică sau patologică
C. Obstrucțiile ureterale parțiale sunt cauză renală de oligurie
D. Densitatea urinară are valori crescute în oliguria de cauză renală
E. Oliguria este întotdeauna patologică
F. Reprezintă scăderea diurezei sub 800 ml/24 ore
G. Reprezintă scăderea volumului urinar sub 1500 ml/24 ore
H. Șocul hemoragic determină oligurie prin scăderea debitului sanguin renal
I. Scăderea filtratului glomerular prin reducerea suprafeței de filtrare
determină oligurie fiziologică
J. În glomerulonefrite apare oligurie prin reducerea suprafeței de filtrare
glomerulară
410. Despre retenția de urină se poate afirma că:
A. Adenomul de prostată este cauză extraurinară a retenției de urină
B. Retenția incompletă de urină se exprimă întotdeauna prin glob vezical
C. Se clasifică în falsă și adevărată
D. Reprezintă incapacitatea vezicii urinare de a-și goli conținutul
E. Globul vezical este o formațiune hipogastrică dureroasă și elastică
F. Poate fi completă sau incompletă
G. În globul vezical, percuția evidențiază matitate declivă cu convexitatea în
sus
H. Retenția completă de urină se manifestă obiectiv prin glob vezical
I. Percuția în globul vezical evidențiază matitate declivă cu concavitatea în
sus
J. Globul vezical este o formațiune hipogastrică fermă
411. Despre hematurie se poate afirma că:
A. Hematuria macroscopică se observă cu ochiul liber și semnifică urină de
culoare roșie
B. Tratamentul cu anticoagulante poate fi cauză de hematurie
C. Hematuria terminală evidențiază o cauză vezicală
D. Hematuria asimptomatică este însoțită de durere și tulburări de micțiune
E. Cistita reprezintă o cauză renală de hematurie
F. Cauzele hematuriei sunt întotdeauna renale
 G. În cazul hematuriei microscopice, aspectul urinei este normal
H. Hematuria semnifică urină hipocromă
I. La ”proba celor trei pahare”, hematuria inițială este de cauză uretro-
prostatică
J. Hematuria poate fi fiziologică sau patologică
412. Următoarea afirmație despre proteinurie este adevărată:
A. Proteinuria fiziologică este sub 500 mg în urina din 24 ore
B. Proteinuria neselectivă este alcătuită numai din globuline
C. Proteinuria apare numai în bolile glomerulare
D. Proteinuria Bence-Jones este provocată de frig
E. Proteinuria selectivă este alcătuită din peste 85% albumine
F. Bolile tubilor renali nu produc proteinurie
G. Proteinuria selectivă apare în prezența leziunilor glomerulare minime
H. Cea mai importantă cantitativ este proteinuria din bolile glomerulare
I. Proteinuria se clasifică în selectivă și neselectivă
J. In mod normal, se elimină mai puțin de 150 mg proteine în urina din 24
ore
413. În ceea ce privește tulburările de micțiune, este adevărat că:
A. Micțiunea rară este definită prin reducerea numărului de micțiuni sub 3/24
ore
B. Retenția de urină este definită ca incapacitatea vezicii urinare de a-și goli
conținutul
C. Polakiuria se caracterizează prin micțiuni frecvente, fără raport direct cu
volumul urinar din 24 de ore
D. Incontinența de urină reprezintă pierderea voluntară de urină
E. Disuria este definită ca prurit la urinare
F. Disuria este exprimată de bolnav prin depunerea de efort pentru
începerea, desfășurarea și terminarea micțiunii
G. Micțiunea dureroasă apare în cistite, uretrite și prostatite
H. Enurezisul la copii se produce ziua
I. Micțiunea rară este definită prin reducerea numărului de micțiuni sub 1/24
ore
J. Pot să cuprindă polakiuria, poliuria, oliguria, disuria
414. Referitor la examenul general al aparatului renal, este adevărată
următoarea afirmație:
A. Aspectul de “piele pudrată cu zahăr” reprezintă precipitarea cristalelor de
creatinină pe piele atunci când ureea din sânge este foarte mare
B. Edemele sunt albe, moi, nedureroase, evidente la început în regiunea
palpebrală (glomerulonefrita acută)
C. În sindromul nefrotic, edemul este întâlnit la nivelul mâinilor și gâtului
D. Pacientul care prezintă colică renală adoptă o poziție antalgică
E. Unghiile sunt uneori albe și opace în sindromul nefrotic
F. În ceea ce privește cavitatea bucală, poate fi prezent un „fetor” uremic în
IRC inițială
G. Unghiile au aspectul de sticlă de ceasornic
 H. Tegumentele pot fi palid-teroase, cu depuneri albicioase de cristale de
uree, aspect de “piele pudrată cu zahăr”
I. Edemele sunt albe, moi, dureroase, evidente la început în regiunea
gambei
J. Faciesul poate fi edemațiat (“buhăit”)
415. Referitor la caracteristicile colicii renale, se poate afirma că:
A. Debutul este brusc, de obicei nocturn
B. Debut insidios, de obicei în timpul zilei
C. Caracterul durerii este de intensitate scăzută-medie
D. Iradiere: hipocondrul stâng, inghinal, genunchi
E. Localizare: spațiu interscapular și flanc (de obicei unilateral)
F. Durata: 20-30 minute
G. Localizare: lombar (de obicei unilateral)
H. Caracterul durerii este de intensitate mare
I. Durata: 120-130 minute
J. Iradiere: flanc și fosa iliacă, organe genitale externe, partea internă a
coapsei
416. În ceea ce privește cauzele poliuriei și bolile în contextul cărora se
constată, este adevărat că:
A. Se întâlnește după criza de epilepsie
B. Se întâlnește în diabetul insipid datorită diminuării reabsorbției de apă prin
scăderea activității ADH
C. Se întâlnește în convalescența unor boli infecțioase acute (pneumonie,
hepatită virală)
D. Se întâlnește în insuficiența renală cronică din cauza diurezei osmotice
datorată glicozuriei
E. Se întâlnește în insuficiența renală acută după administrarea de diuretice
F. Se întâlnește în insuficiența renală cronică decompensată
G. Se întâlnește în faza poliurică a IRA datorită creșterii receptivității la ADH
H. Se întâlnește în diabetul zaharat din cauza diurezei osmotice datorată
glicozuriei
I. Se întâlnește la pacienții cu edeme în tratament cu antalgice
J. Se întâlnește în polifagia psihogenă
417. Referitor la palparea rinichilor este adevărat că:
A. Procedeele de palpare pot fi bimanuale (Guyon, Israel) sau monomanuale
(Glenard)
B. Se poate face doar în decubit dorsal
C. Rinichiul este dureros în pionefroză și flegmon perinefritic
D. În stare normală, rinichii pot fi palpabili chiar și la persoanele obeze
E. Se poate face și în poziție ortostatică, preferabil în caz de ptoză renală
F. Ptoza renală grad II constă în palparea rinichiului în flancul sau fosa iliacă
G. Ptoza renală grad II constă în palparea rinichiului în întregime
H. Rinichii sunt palpabili în două situații: ptoză și mărirea de volum
I. Rinichiul este nedureros în pionefroză și flegmon perinefritic
J. Mărirea de volum a rinichilor apare în insuficiența renală cronică
418. Referitor la hematurie, este adevărată următoarea afirmație:
A. Hematuria microscopică se definește prin prezența în sedimentul urinar a
> 3 hematii/câmp, aspectul urinei fiind normal
B. În raport cu momentul apariției, hematuria totală este de cauză renală
C. Este întotdeauna simptomatică
D. Are întotdeauna o cauză organică
E. În raport cu momentul apariției, hematuria inițială este de cauză vezicală
F. Hematuria microscopică se definește prin prezența în sedimentul urinar a
> 10 hematii/câmp, aspectul urinei fiind normal
G. În raport cu momentul apariției, hematuria terminală este de cauză uretro-
prostatică
H. Semnifică prezența puroiului în urină
I. În raport cu momentul apariției, hematuria inițială este de cauză uretro-
prostatică
J. Semnifică prezența în urină a sângelui care provine din rinichi și/sau căile
urinare
419. Cu privire la piurie, este adevărată următoarea afirmație:
A. Trebuie diferențiată de aspectul tulbure al urinei datorată precipitării
uraților în urina alcalină
B. În raport cu momentul apariției, piuria terminală este de cauză uretro-
prostatică
C. Cauzele pielo-renale de piurie sunt: pielonefrita, litiaza renală infectată,
tuberculoza renală
D. În raport cu momentul apariției, piuria inițială este de cauză vezicală
E. Trebuie diferențiată de aspectul tulbure al urinei datorată precipitării
fosfaților în urina acidă
F. Piuria microscopică se definește prin prezența în sedimentul urinar a > 10
leucocite/câmp, aspectul urinei fiind tulbure
G. În raport cu momentul apariției, piuria inițială este de cauză uretro-
prostatică
H. Semnifică prezența puroiului în urină
I. În raport cu momentul apariției, piuria terminală este de cauză vezicală
J. Piuria microscopică se definește prin prezența în sedimentul urinar a > 3
leucocite/câmp, aspectul urinei fiind tulbure
420. Următoarele afirmații despre retenția completă de urină sunt
adevărate:
A. Percuția globului vezical delimitează timpanism la nivelul hipogastrului
B. Pacientul acuză senzația imperioasă de a urina, fără concretizare
C. Nu este însoțită de distensia vezicii urinare
D. Pacientul prezintă polakiurie
E. Percuția globului vezical delimitează matitate la nivelul hipogastrului
F. Pacientul este agitat, anxios
G. Cauzele urinare includ sarcina
H. Sondajul urinar permite evacuarea unei cantități mari de urină
I. Reprezintă o evacuare incompletă a vezicii urinare
 J. Palparea globului vezical provoacă durere
421. Următoarele afirmații despre hematurie sunt adevărate :
A. Hematuria inițală apare în afecțiuni uretro-prostatice
B. Hematuria terminală apare în afecțiuni vezicale
C. Hematuria microscopică este vizibilă cu ochiul liber
D. Hematuria microscopică nu este vizibilă cu ochiul liber
E. Hematuria macroscopică este vizibilă cu ochiul liber
F. Hematuria este mereu însoțită de durere
G. Hematuria totală apare în afecțiuni renale
H. Hematuria nu poate să apară în boli ereditare
I. Proba celor trei pahare este utilă mai ales în hematuriile abundente
J. Hematuria macroscopică nu este vizibilă cu ochiul liber
422. Următoarele afirmații despre incontinența urinară sunt adevărate:
A. Enurezis este specific persoanelor vârstnice
B. În incontinența adevărată vezica urinară este goală
C. Enurezis este specific copiilor sub 3-4 ani
D. În incontinența adevărată sondajul vezical permite eliminarea unei
cantități mari de urină
E. Incontinența falsă presupune pierderea completă a controlului sfincterian
F. Incontinența adevărată presupune scurgerea continuă de urină prin
pierderea completă a controlului sfincterian
G. În incontinența adevărată vezica urinară mai conține urină
H. Incontinența adevărată apare în afecțiuni neurologice (leziuni medulare
S3-S5)
I. În incontinența adevărată se întâlnește micțiunea prin prea-plin
J. În incontinența falsă vezica urinară mai conține urină după pierderea
423. Următoarele afirmații despre palparea rinichilor sunt adevărate:
A. La persoanele foarte slabe poate fi palpat polul inferior al rinichiului drept
B. Metoda Glenard este bimanuală
C. Mărirea de volum a rinichilor poate apare în neoplasmul renal
D. Metodele Guyon și Israel sunt bimanuale
E. În mod normal rinichii sunt palpabili
F. Metoda Glenard este monomanuală
G. Ptoza renală de gradul III presupune rinichi palpabil în flanc sau fosa iliacă
H. Ptoza renală de gradul II presupune palparea doar a polului renal inferior
I. Ptoza renală de gradul I presupune rinichi palpabil în flanc sau fosa iliacă
J. Metodele Guyon și Israel sunt monomanuale
424. Următoarele afirmații despre examenul local al aparatului renal sunt
adevărate:
A. Punctul ureteral inferior se cercetează prin tușeu rectal sau vaginal
B. Manevra Giordano este negativă în litiaza renală
C. Inspecția nu oferă informații în patologiile aparatului renal
D. Punctul ureteral superior este localizat la intersecția liniei orizontale care
trece prin ombilic cu verticala care trece prin punctul MacBurnley
 E. Ascultația rinichiului poate releva prezența unui suflu sistolic în stenoza de
arteră renală
F. În manevra Giordano se percută regiunea sacrată
G. Ascultația nu se practică în examinarea aparatului renal
H. Punctul costo-muscular este situat la nivelul unghiului dintre coasta a XII-a
cu marginea externă a masei musculare lombare
I. Tușeul rectal sau vaginal nu sunt obligatorii de efectuat, întrucât nu oferă
informații semnificative
J. Punctul costo-vertebral este localizat la nivelul unghiului dintre ultima
coastă și coloana vertebrală
425. Următoarele afirmații despre examenul general al aparatului renal
sunt adevărate:
A. Edemele palpebrale apar în GNA
B. Tegumentele în insuficiența renală acută prezintă leziuni de grataj sau
hemoragii
C. Faciesul nu este specific în afecțiunile renale
D. În patologiile renale, edemele sunt mereu absente
E. Edemul de cauză renală este dur, dureros, cianotic
F. Atitudinea pacientului în colică renală este de cocoș de pușcă
G. Edemul de cauză renală este alb, moale, pufos, nedureros
H. Faciesul și tegumentele au o tentă pământie-teroasă în IRC
I. Pacientul în colică renală adoptă poziția de decubit dorsal în hiperxtensie
J. În BCR tegumentele au aspect de piele pudrată datorită depunerilor
albicioase de cristale de uree
426. Următoarele afirmații despre tulburările de micțiunesunt adevărate :
A. Adultul sănătos urinează, în medie de 3-4 ori/24 de ore
B. Micțiunea rară poate apare în caz de megavezică congenitală
C. Disuria are doar origine vezicală
D. Micțiunea imperioasă apare în cistite sau prostatite
E. Disuria poate fi cauzată de uretrite sau stenoze uretrale
F. Disuria reprezintă senzația iminentă de a urina
G. Două micțiuni nocturne sunt considerate a fi fiziologice
H. Polakiuria presupune emisia a minim 2 litri de urină în 24 de ore
I. Micțiunea dureroasă apare în cistite, uretrite, prostatite
J. Polakiuria nu apare în compresiuni pelvine
427. Referitor la anamneza pacientului cu afectare renală:
A. glomerulonefrita acuta (GNA) este o complicație a infecțiilor fungice
B. cancerul de prostată afectează în general femeile cu vârsta de peste 60
de ani
C. colica renală are un debut brusc
D. adenomul de prostată este mai frecvent în rândul tinerilor de 20-30 de ani
E. pielonefritele sunt mai frecvente la pacientele de sex feminin
F. excesul de vegetale (oxalați) din alimentație poate precipita litiaza renală
G. cancerul renal se întâlnește preponderent la copii și adolescenți
H. litiaza renală este o patologie cu transmitere autosomal recesivă
 I. adenomul de prostată este mai frecvent în rândul vârstnicilor
J. glomerulonefrita acuta (GNA) este o complicație a infecțiilor streptococice
428. Referitor la colica renală:
A. cea mai frecventă cauză a colicii renale este ruptura ureterală
B. durerea pornește din lombă și iradiază pe traiectul ureterului către
organele genitale externe
C. în general debutează nocturn
D. durerea pornește din lombă și are traiect ascendent spre unghiul costo-
vertebral
E. este cauzată de tratamentul cronic cu opiacee în doze mari
F. are debut brusc
G. are intensitate mare
H. pacientul adoptă poziția antalgică ”cocoș de pușcă”
I. este mereu bilaterală
J. pacientul adoptă poziția antalgică ”opistotonus”
429. Referitor la durerea din afecțiunile aparatului reno-urinar:
A. tenesmele vezicale se definesc ca o necesitate imperioasă de a urina
B. colica renală se poate însoți de hematurie
C. colica renală este o durere continuă, fără perioade de acalmie, care
durează de obicei câteva zile
D. cistalgia (durerea de origine vezicală) se localizează în mezogastru
E. durerea pelviperineală are sediul în bazin și iradieaza de-a lungul
perineului și uretrei
F. prostatitele și uretritele determină dureri lombare necolicative
G. colica renală este o durere surdă, ușor suportată de pacient
H. litiaza renală (migrarea unui calcul) este cea mai frecventă cauză a colicii
renale
I. durerea lombară necolicativă de origine renală poate fi uni sau bilaterală
J. colica renală se mai numește și lumbago
430. Referitor la examenul fizico-chimic al urinei:
A. pH-ul urinar normal este acid
B. pierderile excesive de lichide (febră, vărsături, diaree) determină creșterea
densității urinare și reducerea diurezei
C. hematuria se definește ca prezența leucocitelor în urină
D. regimul vegetarian acidifică urina
E. piuria se definește ca prezența hematiilor (sângelui) în urină
F. regimul hiperproteic acidifică urina
G. hematuria se definește prin prezența hematiilor (sângelui) în urină
H. izostenuria semnifică creșterea densității urinare
I. hipostenuria este definită ca o densitate urinară egală cu cea a plasmei
J. pH-ul urinar normal variază în funcție de regimul alimentar
431. Referitor la examenul macroscopic al urinii:
A. chiluria se întâlnește în sindromul nefrotic
B. mirosul de ”mere putrede” al urinei poate fi întâlnit în infecții urinare
C. urina proaspăt emisă este tulbure
 D.mirosul normal al urinei proaspete este de migdale amare
E.urina proaspăt emisă are aspect lăptos
F.urina proaspăt emisă este limpede
G.urina proaspăt emisă este transparentă
H.culoarea normală a urinei este galben-pai
I.urina care conține puroi nu se limpezește la încălzirea urinei până la
punctul de fierbere
J. mirosul de ”mere putrede” al urinei poate fi întâlnit în stări de
hiperhidratare
432. Referitor la examenul sedimentului urinar:
A. hematuria patologică se definește ca mai puțin de 1000 hematii / ml / min
la proba Addis
B. cilindrii se formează la nivelul tubilor renali prin precipitarea proteinelor
filtrate
C. sedimentul urinar normal poate conține rare hematii (30-40/câmp)
D. în funcție de predominanța proteinelor sau a elementelor celulare, cilindrii
se clasifică în noncelulari și celulari
E. prezența celulelor epiteliale în sedimentul urinar are mereu semnificație
patologică
F. leucocituria patologică se definește ca mai puțin de 2000 leucocite / ml /
min la proba Addis
G. sedimentul urinar normal poate conține rare leucocite
H. celulele Sternheimer-Malbin sunt eritrocite modificate care prezintă în
citoplasmă numeroase granulații animate de mișcări browniene (apar în
cistite acute)
I. leucocituria patologică se definește ca peste 2000 leucocite / ml / min la
proba Addis
J. hematuria patologică se definește ca peste 1000 hematii / ml / min la
proba Addis
433. Care dintre urmatoarele afirmatii cu privire la modificarile trofice ale
fanerelor in anemiile feriprive sunt adevarate?
A. Unghiile devin subtiri și friabile
B. Unghiile prezintă un aspect stratificat si striatii transversale
C. Parul poate prezenta friabilitate crescută si poate cadea cu usurință
D. Parul nu este friabil
E. Parul prezinta rezistenta crescută
F. Unghiile pot prezenta striații
G. Unghiile pot fi convexe, aspect ce poarta denumirea de koilonichie
H. Unghiile au un aspect plat si concav în sus in forma de “ lingură”
I. Unghiile prezintă onicoliza marginală
J. Parul este friabil lipsit de luciu
434. Care dintre urmatoarele pot reprezenta cauze de neutrofilie?
A. Hemoragiile severe
B. Agranulocitoză
C. Boli alergice (astm brosic)
 D. Infecții acute bacteriene
E. Colagenozele (periarterita nodoasă, poliartrita reumatoidă)
F. Intoxicatiile exogene (Pb, Hg, digitală)
G. Sindromul mieloproliferativ
H. Boli dermatologice – eczeme pemfigus
I. Intoxicații endogene (uremie, acidoza metabolică etc)
J. Insolația
435. Care dintre urmatoarele afirmații cu privire la hemograma sunt
adevărate?
A. Trombocitele nu se regăsesc în componența hemogramei
B. Cuprinde urmatoarele constante : reticulocite, leucocite și trombocite
C. Hematocritul reprezintă volumul ocupat de eritrocite la 100 ml de sânge
D. Hematocritul reprezintă conținului relativ în hemoglobină al eritrocitului
E. Cuprinde urmatoarele constante : hemoglobina , hematocritul si numărul
de eritrocite
F. Valorile normale ale numărului de eritrocite sunt cuprinse între 4-5
milioane /mmc
G. Valorile normale ale numărului de eritrocite sunt cuprinse între 2-3
milioane / mmc
H. Este oglinda comportamentului functional al tesutului hematopoietic
I. Cuprinde și urmatoarele constante: corpii cetonici și urobilinogenul
J. Valorile normale ale trombocitelor sunt între 50000- 100000/ mmc
436. Care dintre următoarele, reprezintă cauze de trombocitoză?
A. Aplazia medulară
B. Trombopenii dobândite
C. Trombocitemie esențială
D. Insuficiență medulară
E. Trombocitopenia esențială
F. Leucemia mieloidă cronică
G. Hipersplenism
H. Traumatisme și intervenții chirurgicale
I. Policitemia esențială
J. Hemolize acute
437. Următoarele afirmații sunt adevărate cu privire la timpul de
sângerare:
A. Nu este prelungit în timpul administrării de antiagregante plachetare și
anticoagulante
B. Se practică cu usurință la patul pacientului
C. Valorile normale sunt de 2-3 minute
D. Este prelungit în trombocitoze
E. Este prelungit după administrarea de aspirină
F. Se cronometrează timpul necesar hemostazei după înteparea cu un stilet
a lobului urechii sau pulpa degetului
G. Este dificil de efectuat , necesită aparatură specializată
H. Este prelungit în trombopenii
 I. Valorile normale sunt cuprinse între 5-6 minute
J. Poate fi apreciat cu ajutorul probei garoului ( Rumpell- Leede)
438. Următoarele afirmații referitoare la sindromul anemic sunt adevărate:
A. Palpitațiile , tahicardia și dipneea de efort nu se regasesc în anemiile
severe posthemoragice
B. Deficitul de vitamină B12 și acid folic nu reprezintă o posibilă cauză de
anemie
C. Prin anemie se înțelege scăderea hemoglobinei mai puțin de 13 g% la
bărbați și 11 g % la femei
D. Deficitul de fier reprezintă o cauza pentru anemiile feriprive
E. Plaoarea tegumentară si a mucoaselor nu apare în anemiile severe
posthemoragice
F. O posibilă cauză a sindromului anemic sunt hemoragiile cronice (mici și
repetate)
G. O posibilă cauză a sindromului anemic este aplazia medulară
H. Prin anemie se înțelege o valoare mai mare a hemoglobinei de 14 g% la
bărbați
I. Deficitul de vitamină B12 și acid folic reprezintă o posibila cauză de
anemie
J. Excesul de fier seric este întâlnit în anemiile feriprive
439. Care din următoarele afirmații despre anemia post-hemoragică acută
sunt adevărate.:
A. O pierdere de 500-1000ml de sânge produce hipotensiune cu puls rapid
până la lipotimie și sincopă.
B. O pierdere de sub 500ml de sânge duce la scădera debitului cardiac și a
tensiunii arteriale.
C. Într-o hemoragie acută, anemia este hipocromă, microcitară.
D. Printre cele mai frecvente cauze se enumeră: traumatismele și ulcerul
gastroduodenal.
E. După hemoragie, prin expansiunea volumului plasmatic se obiectivează o
creștere a Hb.
F. Hemoragia poate sa fie externă, intracavitară sau interstițială.
G. Un semn clinic de pierdere semnificativă de sânge sunt extremitățile
calde.
H. Din puncte de vedere clinic, un puls ridicat asociat cu hipotensiune și
tegumente umede sunt semne de persistență a hemoragiei.
I. Consecințele clinice ale hemoragiei depind de cantitatea de sânge
pierdut.
J. O pierdere semnificativă de sânge (500-1000ml) va determina
vasoconstricție periferică.
440. Următoarele enunțuri despre anemia feriprivă sunt adevărate.:
A. Hipocromia este definita prin valoarea VEM<80 µ 3.
B. Simptomele anemiei feriprive apar la valori ale Hb sub 11g/dl.
C. Tulburări de absorbție a fierului precum hiperclorhidria pot duce la anemie
feriprivă.
 D. Anemia feriprivă este macrocitară, normocromă.
E. Anemia feriprivă poate să apară la copii în perioada de creștere sau la
femei însărcinate.
F. Clinic, în anemia feriprivă unghiile sunt friabile, plate, mate și uneori cu
concavitatea inversată (koilonichie).
G. Anemia feriprivă apare ca o consecință a deficitului de fier din organism.
H. Anemia feriprivă poate să apară la vârstnici datorită necesarului crescut
de fier necompensat.
I. Anemia feriprivă se dezvoltă rapid, motiv pentru care este greu tolerată.
J. Una din cauzele anemiei feriprive este pierderea excesivă de fier prin
sângerări gastrointestinale.
441. Următoarele enunțuri despre anemia megaloblastică sunt adevărate.:
A. Prototipul anemiei megaloblastice este anemia Biermer, prin exces de
factor intrinsec.
B. Anemia megaloblastică apare ca rezultat al deficitului de sinteză a
componenților citoplasmei (Hb) și accelerarea diviziunii celulare.
C. Anemia megaloblastica este obiectivata biologic prin VEM>76 µ 3.
D. Alcoolismul este o cauză frecventă de anemie megaloblastică.
E. Anemia megaloblastică apare la femeia însărcinată datorită creșterii
necesarului de acid folic.
F. Este o anemie cauzată de lipsa de vitamină B6.
G. Prin utilizarea concomitentă a antagoniștilor de acid folic (ex. metotrexat),
crește utilizarea acidului folic la nivel medular.
H. Anemia prin carență de acid folic poate să apară în boala celiacă.
I. Aemia megaloblastică apare datorită unui desechilibru în raportul
ADN/ARN (scăderea sintezei de ADN cu păstrarea în limite normale a
sintezei de ARN)
J. Este o anemie cauzată de lipsa de acid folic.
442. În evaluarea principalelor elemente figurate ale sângelui obiectivăm:
A. Trombocitele au rol în apărarea organismului împotriva infecțiilor.
B. Trombocitele au dimensiuni mici de 2 – 3 µ.
C. Eritrocitele sunt celule anucleate.
D. Valoarea normala în sânge a leucocitelor este de 22x10 3/mmc.
E. Valoarea normala a trombocitelor în sânge este de 50x10 3/mmc.
F. Durata medie de viață a eritorcitelor este de 110 - 120 de zile.
G. Numărul crescut de leucocite din sânge poartă numele de leucocitoză.
H. Numărul scăzut de trombocite din sânge se numește trombocitoză.
I. Eritrocitele au formă biconvexă, cu zona centrală palidă.
J. Durata medie de viață a trombocitelor este de 9 – 12 zile.
443. Următoarele afirmații despre anemia pernicioasă sunt adevărate.:
A. Diagnosticul de laborator constă în evidențierea microcitozei și a carenței
de vitamină B12.
B. Anemia pernicioasă se asociază clinic cu sindromul digestiv: inapetență,
diaree, glosită Hunter.
C. Prezența autoanticorpilor blochează reabsorbția fierului la nivelul ileonului.
 D. Anemia pernicioasă se caracterizează prin apariția anticorpilor anti
mucoasă duodenală.
E. Debutul anemiei este insidios, progresiv.
F. Anemia pernicioasă se asociază clinic cu sindromul neuropsihic:
parestezii, pierderea percepției vibratorii, depresie sau agitație.
G. Anemia este ușoară, cu paloare cu tentă roșiatică.
H. Apare mai frecvent la sexul masculin, la vârsta între 20-30 de ani.
I. Anemia pernicioasă se caracterizează prin apariția anticorpilor anti-factor
intrinsec (FI).
J. Anemia pernicioasă este o afecțiune autoimună.
444. Următoarele afirmații despre anemia hemolitică sunt adevărate.:
A. Hematiile sunt reținute (încetinite) în splină daca sunt rigide.
B. Hematiile normale traversează sinusurile splenice în minute sau chiar ore.
C. Anemia hemolitică se produce prin distrucția crescută a hematiilor (durata
de viața sub 120 de zile)
D. În anemia hemolitică, urina este închisă la culoare datorită prezenței
bilirubinei neconjugate.
E. Hemoliza poate fi intra sau extravasculară.
F. În anemia hemolitică, icterul apare prin excesul de bilirubină conjugată
rezultată din distrugerea hematiilor.
G. În mod normal hematiile își micșorează diametrul când trec prin
fenestrațiile eliptice înguste de la nivel splenic.
H. Anemia hemolitică apare în momentul în care măduva hematogenă poate
compensa distrugerea crescută.
I. Anemiile hemolitice se însoțesc de un număr scăzut de reticulocite.
J. Anemia hemolitică se caracterizează prin triada anemie + icter +
splenomegalie.
445. Cu privire la purpura trombocitopenică idiopatică este adevărat că:
A. Leziunile au localizare strict cutanată
B. Poate îmbrăca o formă hemoragică
C. Poate evolua acut sau cronic
D. Timpul de coagulare este crescut
E. Durata de viață a trombocitelor este crescută
F. Este întotdeauna afebrilă
G. Nu asociază niciodată splenomegalie
H. Mecanismul este imunologic
I. Peteșiile hemoragice nu dispar la vitropresiune
J. Testul garoului este intens pozitiv
446. Boala Hodgkin se caracterizează prin:
A. Pruritul face parte din tabloul clinc al bolii
B. Adenopatiile ulcerează frecvent
C. Este o afecțiune malignă
D. Adenopatiile profunde nu determină compresii, fiind moi
E. Tabloul clinic este dominat de adenopatii
F. Adenopatiile au tendință la confluare
 G. Prezența splenomegaliei exclude boala
H. Examenul anatomopatologic ganglionar este esențial
I. Celula Sternheimer Malbin este patognomonică
J. Adenopatiile sunt simetrice
447. Leucemia mieloidă cronică se caracterizează prin:
A. Evoluează doar cronic
B. Nu asociază hepatomegalie
C. Trombocitele pot fi normale
D. Asociază poliglobulie
E. Splenomegalie este gigantă
F. Febra face parte din tabloul clinic
G. Fosfataza alcalină leucocitară este crescută
H. Proliferarea monoclonală a unei clone celulare din seria granulocitară
I. Examenul frotiului arată cu leucopenie
J. Asociază astenie
448. Leucemiile acute se caracterizează prin:
A. Interesează doar linia mieloidă
B. Spre deosebire de leucemiile cronice, nu asociază adenopatii
C. Anemia este constant întâlnită
D. Poate evolua cu leucopenie
E. Asociază trombocitoză
F. Pot fi cauzate de virusuri
G. LDH-ul este scăzut
H. Puncția medulară este inutilă dacă sunt blaști în periferie
I. Prezența în periferie de blaști
J. Sindromul hemoragipar este frecvent întâlnit
449. Cu privire la anemiile hemolitice sunt adevărate afirmațiile:
A. Haptoglobina este scăzută
B. Diagnosticul sferocitozei ereditare impune electroforeza hemoglobinei
C. Testul Coombs este util în diagnosticul anemiilor feriprive
D. Sindromul hemolitic-uremic apare mai frecvent la bătrâni
E. Asociază hiperbilirubinemie
F. Asociază icter
G. Asociază reticulocitoză
H. HbS este prezentă în talasemie
I. Asociază splenomegalie
J. Testul de fragilitate osmotică este util în diagnosticul talasemiei
450. Anemia feriprivă se caracterizează prin:
A. Poate avea drept cauză sângerări digestive
B. Poate asocia stomatită angulară
C. Saturația transferinei este peste 30%
D. Este simptomatică indiferent de nivelul hemoglobinei
E. Poate avea drept cauză boala celiacă
F. Reticulocitele sunt normale
G. Este în general bine tolerată clinic
 H. Poate asocia hipocratism digital
I. Este de tip macrocitar
J. Asociază trombocitoză
451. Referitor la foaia de observație clinică:
A. La bărbaţi, patologia hematologică este dominată de anemii
B. Antecedentele familiale sunt semnificative în anemiile hemolitice
C. La vârstnici se întâlnesc sindroamele hemoragipare prin deficite de factori
de coagulare sau trombopatii ereditare
D. Patologia frecventă a nou-născutului este legată de boala hemolitică
E. La adulţi mai frecvente sunt anemiile posthemoragice
F. La bărbaţi, patologia hematologică este dominată de afecţiuni
limfoproliferative
G. La adulţi mai frecvente sunt anemiile anemiile hemolitice congenitale
H. Antecedentele familiale sunt semnificative în anemiile feriprive
I. La vârsnici se întâlnesc limfoamele maligne
J. Patologia frecventă a nou-născutului este legată de anemiile
posthemoragice
452. Referitor la inspectie:
A. Paloarea poate avea o nuanţă “café au lait” în anemia ce însoţeşte
endocardita bacteriană
B. Platonichia apare în anemia megaloblastică
C. Eritroza este culoarea galbenă a tegumentelor feţei
D. Paloarea sclero-tegumentară este evidenţiată la nivelul tegumentelor şi
mucoaselor
E. Paloarea sclero-tegumentară este evidenţiată la nivelul fanerelor
F. Paloarea poate avea o nuanţă “café au lait” în anemia ce însoţeşte
anemia posthemoragică acută
G. Eritroza este culoarea roşie a tegumentelor feţei
H. In anemia feriprivă pielea este uscată şi descuamată
I. In anemia feriprivă pielea este umedă şi catifelată
J. Platonichia apare în anemia feriprivă
453. Referitor la examenul de laborator în bolile de sânge:
A. Siderocitele sunt hematiile tinere abia ajunse în circulaţie, care îşi pierd
ulterior reticulul din citoplasmă
B. Creşterea numărului hematiilor se întâlneşte în poliglobulie
C. Modificările de formă realizează poikilocitoza
D. Hematocritul se obţine din centrifugarea sângelui făcut incoagulabil şi
separarea plasmei de hematii
E. Modificările de formă realizează anizocitoza
F. Creşterea numărului hematiilor se întâlneşte în anemii
G. Hematocritul se obţine din centrifugarea sângelui coagulabil şi separarea
plasmei de hematii
H. Reticulocitele sunt hematiile tinere abia ajunse în circulaţie, care îşi pierd
ulterior reticulul din citoplasmă
 I. Volumul eritrocitar mediu se calculează prin raportarea hematocritului la
numărul de trombocite (în milioane)
J. Volumul eritrocitar mediu se calculează prin raportarea hematocritului la
numărul de eritrocite (în milioane)
454. Referitor la trombocite:
A. Agregabilitatea plachetară apreciază modul de grupare al eritrocitelor
B. Retracţia cheagului scade în tromboze
C. Valoarea normală pentru retracţia cheagului este de 20 min
D. Adezivitatea plachetară scade în trombastenii
E. Valoarea normală pentru retracţia cheagului este de 30 min
F. Adezivitatea plachetară apreciază numărul plachetelor care se depun la
nivelul unei plăgi superficiale cutanate
G. Retracţia cheagului scade în trombocitopenii
H. Agregabilitatea plachetară apreciază numărul plachetelor care se depun
la nivelul unei plăgi superficiale cutanate
I. Adezivitatea plachetară scade în tromboflebite
J. Agregabilitatea plachetară apreciază modul de grupare al trombocitelor
455. Hemostaza primara:
A. Fragilitatea capilară normală este sub 10 peteșii
B. Testul fragilităţii capilare măsoară rezistenţa capilarelor la nivelul palmei
C. Valoarea normală pentru timpul de sângerare este de 2-6 min
D. Studiul trombocitelor cuprinde testul fragilităţii capilare
E. Fragilitatea capilară normală este 10 - 20 peteșii
F. Testul fragilităţii capilare măsoară rezistenţa capilarelor la nivelul plicii
cotului
G. Timpul de sângerare crește sângerările de cauză trombocitară şi
vasculară.
H. Valoarea normală pentru timpul de sângerare este de 10-15 min
I. Timpul de sângerare scade sângerările de cauză trombocitară şi
vasculară
J. Studiul trombocitelor cuprinde testele de adezivitate şi agregabilitate
456. Explorarea măduvei hematopoietice:
A. Seria mieloida cuprinde granulocite, eozinofile si bazofile
B. Ca activitate hematopoietică de ansamblu, măduva poate fi
normoregenerativă, hiporegenerativă sau aregenerativă
C. Populaţia celulară normală a măduvei osoase este de 5000 – 8000/mmc
valvelor sigmoide
D. Din punct de vedere al aspectului macroscopic, măduva poate fi
normoplazică, hiperplazică, hipoplazică sau aplazică
E. Studiul mielogramei se efectuează din produsul medular recoltat prin
puncţie osoasă
F. Din punct de vedere al celularităţii, măduva poate fi normoplazică,
hiperplazică, hipoplazică sau aplazică
G. Studiul mielogramei se efectuează din produsul medular recoltat prin
puncţie venoasă.
 H. Ca activitate hematopoietică de ansamblu, măduva poate fi
normoregenerativă, hiperregenerativă sau aregenerativă.
I. Seria eritrocitară cuprinde granulocite, eozinofile si bazofile
J. Populaţia celulară normală a măduvei osoase este de 50000 –
80000/mmc
457. Referitor la modificările tegumentare din bolile hematologice:
A. Leucemoidele din leucemiile acute sunt tumorete cutanate alb-sidefii
B. Paloarea poate fi asemănătoare unei coli de hârtie (alba ca varul) în
anemia posthemoragică acută
C. Paloarea ‚galben ca paiul’ este caracteristica anemiei Biermer
D. Nu există tipuri particulare de paloare
E. Paloarea caracteristică a tegumentelor pune diagnosticul tipului de
anemie, fără a necesita, de mule ori, investigații suplimentare
F. Telangiectaziile apar izolat in boala Rendu-Osler
G. Peteşii la nivelul tegumentelor sau mucoaselor apar în purpura
trombocitopenică
H. Eritroza apare în poliglobulii
I. Peteșiile apar independent de funcția trombocitară
J. Paloarea poate avea o tentă galbenă în anemiile hemolitice
458. Examenul clinic în afecțiunilehematologice poate pune în evidență:
A. Splenomegalia este mereu absentă
B. Sufluri diastolice în anemii
C. Limba atrofică, depapilată, roşie în anemia Biermer
D. Echimoze, hematoame, epistaxis, gingivoragii
E. gingivită ulcero-necrotică în leucemii
F. Unghii groase, galbene în anemia feriprivă
G. Modificări trofice ale faerelor
H. Bradicardie în anemia feriprivă
I. Gingivoragii și peteșii
J. Purpura apare exclusiv sub formă de peteșii
459. Simptomele clinice în afecțiunile hematologice:
A. Bradipnee
B. Apnee
C. Disfagia este absentă
D. Somnolența, cefaleea, ameţelile
E. Tahicardia
F. Durerea anginoasă nu este influențată de prezența anemiei
G. Febra apare în anemiile feriprive
H. Suflurile sistolice
I. Febra în leucemiile acute
J. Glosodinia
460. Importanța antecedentelor personale patologice în afecțiunile
hematologice:
A. Infecţiile acute se asociază adesea leucocitoză sau leucopenie
B. Pacienții cu UG pot dezvolta poliglobulie
 C. Pacienții cu UG pot dezvolta anemie
D. Poliglobulia apare în malformaţii cardiace congenitale cu șunt dreapta-
stânga
E. Poliglobulia apare în malformaţii cardiace congenitale cu șunt stânga-
dreapta
F. Colagenozele nu se însoţesc frecvent de modificări hematologice
G. Infecţiile acute sau cronice se asociază adesea cu anemii
H. Parazitozele intestinale nu sunt o cauză a anemiilor
I. Anemia hemolitică poate fi secundară malariei
J. Tratamentele medicamentoase nu influențează celularitarea sangvină
461. Importanța factorilor demografici în afecțiunile hematologice:
A. Mediul de lucru nu are impact asupra celularității sângelui
B. Antecedentele familiale sunt importante în cazul în care se suspicionează
sferocitoza
C. Siclemia nu are caracter ereditar
D. Talasemia are caracter ereditar
E. Personalul medical şi din laboratoare de radiologie au risc de a dezvolta
aplazii medulare sau leucemii
F. Poliglobuliile sunt frecvente la copii
G. La femei, patologia hematologică este dominată de afecţiuni
limfoproliferative
H. Leucemiile acute sunt cel mai des întâlnite în cazul vârstnicilor
I. Unele boli hematologice au o frecvență mai crescută la copii
J. Anemia feriprivă este mai frecventă în cazul femeilor
462. Afecțiunile hematologice:
A. Ereditare sunt diagnosticale cel mai frecvent la vârsta adultă
B. Pot fi primare, altele fiind consecinţa afectării unor organe şi sisteme
C. Apar la toate categoriile de vârstă
D. Au predispoziții diferite în funcție de gen
E. Nu determină prurit cutanat
F. Pot avea efecte asupra sistemului cardio-vascular
G. Nu apar în boli infecțioase cronice
H. De tip limfoproliferativ apar mai frecvent la femei
I. Pot determina dureri osoase și articulare în cazul mielomului multiplu
J. Nu sunt însoțite de febră
463. Examenul clinic în afecțiunile hematologice poate pune în evidență:
A. Paloare tegumentară
B. Ragade la nivelul comisurilor bucale
C. Culoarea roşie a tegumentelor feţei
D. Splenomegalie
E. Parestezii
F. Hipersplenism
G. Bradicardie
H. Palpitații
I. Astenie
 J. Gingivoragii
464. Factorii etiologici asociați refluxului gastro-esofagian sunt:
A. fumatul
B. consumul de grăsimi, ciocolată, cafea
C. undele peristaltice secundare
D. ortostatismul prelungit
E. abuzul de alcool
F. sarcina și obezitatea
G. prânzurile copioase
H. creșterea presiunii sfincterului esofagian inferior
I. bicarbonatul salivar
J. medicamentele antiacide
465. Caracterele durerii toracice din BRGE sunt :
A. este noncardiacă
B. nu este asociată cu ingestia de alimente fierbinți
C. endoscopia stabilește originea esofagiană
D. regurgitația acidă însoțește pirozisul
E. iradiază rar în membrele superioare
F. cedează în timpul somnului
G. pirozisul este accentuat la înclinarea trunchiuluì sau în decubit dorsal
H. este însoțită de dispnee
I. se ameliorează la repaus
J. se agravează la efort
466. Spasmul difuz esofagian se caracterizează clinic prin:
A. disfagie pentru solide și lichide
B. durere toracică intermitentă care poate iradia posterior si în umeri
C. regurgitația poate fi simptom clinic al spasmului difuz
D. durerea toracică mimează angina pectorală
E. durerea toracică durează câteva secunde
F. disfagia este progresivă
G. disfagia paradoxală este simptomul patognomonic
H. este caracterizat prin relaxarea anormală a sfincterului esofagian inferior
I. durerea toracică este ameliorată de nitrați
J. disfagia determină scădere ponderală semnificativă
467. Tabloul clinic al acalaziei cardia este reprezentat de :
A. Disfagia paradoxală
B. Stresul emoțional ameliorează disfagia
C. Pirozisul este simptomul principal
D. Durerea toracică este un simptom frecvent
E. Regurgitația este absentă
F. Simptomele respiratorii apar adesea, fiind cauzate de retenția volumului
mare de salivă și alimente în esofag
G. Scădere ponderală
H. Disfagia poate fi ameliorată de poziția Valsalva
I. Băuturile carbogazoase la mese agravează disfagia
 J. Disfagia este pentru lichide și solide
468. Referitor la diagnosticul paraclinic al acalaziei se poate afirma că:
A. Scintigrafia esofagiană este o metodă diagnostică inutilă în acalazie
B. Cardia este trecută cu mare dificultate în timpul endoscopiei din cauza
stenozei
C. Diagnosticul pozitiv se bazează pe tranzitul baritat, endoscopia digestivă
superioară și manometria esofagiană
D. Manometria esofagiană de înaltă rezoluție identifică presiune scăzută la
nivelul sfincerului esofagian superior
E. Manometria esofagiană cu înaltă rezoluție este explorarea de elecție
F. Disfagia de altă cauză poate fi exclusă prin endoscopie digestivă
superioară
G. Configurația sigmoidiană apare prin dilatarea esofagului
H. Semnul radiologic de „cioc de pasăre” este caracteristic
I. Endoscopia digestivă superioară este o investigație facultativă
J. Prezența undelor peristaltice primare propulsive la manometria
esofagiană indică acalazia
469. Factorii de risc pentru carcinomul scuamos esofagian sunt:
A. Pirozisul prelungit
B. Dieta bogată în fibre
C. Vârsta înaintată
D. Sexul feminin
E. Consumul abuziv de alcool
F. Stricturile corozive
G. Acalazia cardiei
H. Fumatul
I. Esofagul Barrett
J. Sindromul Plummer–Vinson
470. Explorările diagnostice utilizate în cancerul esofagian sunt :
A. Endoscopia digestivă superioară
B. Colonoscopia
C. Manometria esofagiană
D. Ecoendoscopia
E. Tomografia computerizată
F. Scintigrafia tiroidiană
G. Impedanța esofagiană
H. Tranzitul baritat
I. Rezonanța magnetică nucleară
J. pH-metria esofagiană
471. Următoarele afirmații referitoare la disfagie sunt adevărate:
A. Disfagia de transport este dificultatea trecerii bolului alimentar din
cavitatea buco-faringiană în esofagul cervical
B. Acalazia cardiei este o cauză de disfagie oro-faringiană
C. Disfagia de transport este senzația de oprire a alimentelor la nivelul
corpului esofagian
 D.Miastenia gravis este o cauză de disfagie esogastrică
E.Simptomele respiratorii pot fi asociate disfagiei oro-faringiene
F.Miastenia gravis este o cauză de disfagie oro-faringiană
G.Disfagia esogastrică este senzația de oprire a alimentelor la nivelul
corpului esofagian
H. Este definită ca dificultatea la înghițirea alimentelor
I. Disfagia oro-faringiană este dificultatea trecerii bolului alimentar din
cavitatea buco-faringiană în esofagul cervical
J. Acalazia sfincterului esofagian superior este o cauză de disfagie
esogastrică
472. Următoarele sunt cauze de disfagie secundară unei afecțiuni
esofagiene:
A. Miastenia gravis
B. Sclerodermia
C. Diabetul zaharat
D. Acalazia cardiei
E. Diverticuli esofagieni
F. Corpi străini esofagieni
G. Cancerul bronho-pulmonar
H. Spasmul difuz esofagian
I. Tumoră malignă a esofagului
J. Neoplasmul gastric proximal
473. Următoarele afirmații despre acalazia cardiei sunt adevărate:
A. Se caracterizează manometric prin contrația insuficientă sau absentă a
SEI
B. Regurgitația din acalazie constă în eliminarea de alimente ingerate cu
multe ore înainte, nedigerate
C. Disfagia este simptomul principal
D. Se caracterizează manometric prin relaxarea insuficientă sau absentă a
SEI
E. Se caracterizează manometric prin relaxarea insuficientă sau absentă a
SES
F. Este o tulburare motorie
G. Regurgitația apare exclusiv ziua
H. Regurgitația din acalazie constă în eliminarea de alimente ingerate cu cu
câteva minute înainte, digerate
I. Este o tulburare senzitivă
J. Regurgitația poate să apara și noaptea
474. Următoarele afirmații despre explorările diagnostice din acalazia
cardiei sunt adevărate:
A. Radiografia toraciă poate prezenta modificări în cazuri de dilatație
extremă a esofagului
B. Studii radioscopice baritate evidențiază o fază oro-faringiană a deglutiției
anormală și peristaltică absentă pe primii câțiva centimetri ai esofagului
 C. Manometria esofagiană este explorarea paraclinică de bază în
diagnosticul acalaziei
D. Radiografia toraciă este explorarea paraclinică de bază în diagnosticul
acalaziei
E. De regulă, SEI poate fi depașit cu endoscopul
F. Aspectele cheie ale traseului manometric sunt absența sau insuficienta
contracție a SEI
G. Aspectul radiologic caracteristic în acalazia cardiei este de ,,cioc de
pasăre’’
H. Radiografia toraciă poate prezenta modificări în fazele inițiale ale bolii
I. Studii radioscopice baritate evidențiază o fază oro-faringiană a deglutiției
normală și peristaltică prezentă pe primii câțiva centimetri ai esofagului
J. De regulă, SEI nu poate fi depașit cu endoscopul
475. Următoarele afirmații despre spasmul difuz esofagian sunt
adevărate:
A. Disfagia apare la 60% dintre pacienți
B. Spasmul difuz esofagian se definește clinic prin dureri retrosternale,
însoțite sau nu de disfagie
C. Spasmul difuz esofagian se definește clinic prin greață și vărsături, în
absența durerii retrosternale
D. Simptomele care apar în tulburările spastice esofagiene sunt: disfagia,
febra și scaunele diareice
E. Disfagia din spasmul difuz esofagian nu este progresivă
F. Simptomele care apar în tulburările spastice esofagiene sunt: disfagia,
durerea toracică anterioară și regurgitația
G. Regurgitația este mult mai frecventă în tulburările spastice decât în
acalazie
H. Disfagia din spasmul difuz esofagian este progresivă
I. Regurgitația este mult mai rară în tulburările spastice decât în acalazie
J. Disfagia apare la 10% dintre pacienți
476. Următoarele afirmații despre boala de reflux gastro-esofagian sunt
adevărate:
A. Disfagia din boala de reflux gastro-esofagian indică apariția unei
complicații de tipul stenozei peptice
B. Pirozisul reprezintă senzația de durere epigastrică cu iradiere posterioară
C. Astmul bronșic fără caracter sezonier face parte dintre manifestările
extradigestive
D. Relaxarea tranzitoria a SEI este un factor care favorizează refluxul gastro-
esofagian
E. Saliva este un factor ce favorizează refluxul gastro-esofagian
F. Astmul bronșic cu caracter sezonier face parte dintre manifestările
extradigestive
G. Saliva este un factor ce contribuie la bariera antireflux
H. Simptomele considerate diagnostice sunt dureri abdominale, constipația și
vărsăturile
 I. Bariera presională realizată de SEI este un factor care favorizează refluxul
gastro-esofagian
J. Simptomul considerat diagnostic este pirozisul
477. Următoarele afirmații despre hernia hiatală sunt adevărate:
A. Vârsta înaintată este un factor favorizant pentru apariția herniei hiatale
B. Factorul declanșator al herniei hiatale este de obicei reprezentat de
scăderea presiunii intra-abdominale
C. Hernia prin alunecare este determinată de obicei de lărgirea hiatusului
esofagian
D. Hernia prin alunecare este cel mai frecvent tip de hernie
E. Reprezintă trecerea permanentă sau intermitentă a unei porțiuni a
stomacului deasupra joncțiunii eso-gastrice
F. Hernia prin rostogolire este determinată de obicei de lărgirea hiatusului
esofagian
G. Durerea este ameliorată de aplecarea pacientului
H. Hernia prin rostogolire este cel mai frecvent tip de hernie
I. Esofagul scurt este un factor favorizant pentru apariția herniei hiatale
J. Hernia prin rostogolire este determinată de obicei de lărgirea hiatusului
esofagian
478. Următoarele afirmații despre cancerul esofagian sunt adevărate:
A. Diagnosticul de certitudine se stabilește cu ajutorul examenului radiologic
baritat
B. Esofagul Barrett este principala condiție premalignă
C. Acalazia cardiei este principala condiție premalignă
D. Simptomele apar precoce
E. Cancerul scuamos este cel mai frecvent
F. Simptomele apar tardiv
G. Diagnosticul se stabilește pe baza endoscopiei digestive și confirmat prin
examenul histopatologic
H. Adenocarcinomul este cel mai frecvent
I. Tumorile esofagiene se manifestă clinic prin disfagie pentru solide și apoi
pentru lichide
J. Tumorile esofagiene se manifestă clinic prin disfagie pentru lichide și apoi
pentru solide
479. Următoarele afirmații despre diverticulii esofagieni sunt adevărate:
A. Endoscopia nu este indicată pentru diagnosticul diverticulului Zenker
B. După localizare, diverticulii pot fi superiori, medio-esofagieni și epifrenici
(Zenker)
C. După localizare, diverticulii pot fi superiori (Zenker), medio-esofagieni și
epifrenici
D. Diagnosticul diverticulului Zenker se efectuează prin examen radiologic
E. Pseudodiverticulii sunt niște cavități dezvoltate din peretele esofagian,
conținând toate straturile specifice acestui perete
F. Diverticulii adevărați sunt niște hernieri ale mucoasei printr-un defect al
stratului muscular al peretelui
 G. Endoscopia este obligatorie pentru diagnosticul diverticulului Zenker
H. Diverticulul Zenker de mari dimensiuni este mereu asimptomatic
I. Diverticulii epifrenici sunt frecvent asociați cu tulburări motorii esofagiene
J. Diverticulii medio-esofagieni sunt în general asimptomatici
480. Sindromul dispeptic gastric:
A. examenul obiectiv poate fi normal sau poate evidenția sensibilitate
dureroasă la palparea în epigastru
B. în varianta hipostenică, pofta de mâncare este păstrată
C. examenul radiologic indică spasm piloric și hipersecreție
D. în varianta hiperstenică, se constată frecvent clapotaj
E. constipația se asociază mai frecvent în varianta hiperstenică
F. poate avea drept cauze: abuzul de alimente iritante, consumul de alcool,
programul alimentar neregulat
G. pirozisul este un simptom comun ambelor variante de dispepsie gastrică
H. consumul de alimente reci ameliorează simptomatologia
I. în varianta hiperstenică, predomină durerea epigastrică
J. gastroscopia relevă aspecte normale al mucoasei gastrice
481. Gastrita cronică:
A. factorul etiologic imunologic este relevat de anticorpii circulanți anti-celule
parietale
B. gastrita cu pliuri gigante evoluează cu hiperproteinemie
C. simptomatologia are periodicitate sezonieră
D. gastroscopia cu biopsie aduc cele mai importante date pentru diagnostic
E. simptomatologia are periodicitate sezonieră
F. atrofia tubilor glandulari și metaplazia intestinală sunt modificări tipice
gastritei atrofice
G. examenul radiologic diagnostichează cu precizie atrofia gastrică
H. gastrita Ménétrier evoluează cu ascită și edeme
I. la examenul obiectiv, se constată frecvent clapotaj
J. durerea epigastrică este simptomul dominant
482. Ulcerul duodenal:
A. durerea se calmează la ingestia de alimente
B. durerea se ameliorează după vărsătură
C. imaginea radiologică ”în trifoi” este un semn direct de ulcer duoadenal
D. constipația apare în majoritatea cazurilor
E. semnul radiologic cel mai frecvent este nișa de față
F. una dintre complicațiile de temut este malignizarea
G. durerea apare mai ales vesperal sau dimineața, la trezire
H. durerea se asociază de multe ori cu senzația de foame
I. în caz penetrație în organele de vecinătate, apare ”abdomenul de lemn”
J. durerea este mai intensă la circa 2-3 ore după masă
483. Cancerul gastric:
A. în forma vegetantă, radiologic apare o imagine lacunară
B. vărsăturile calmează durerea
C. adenocarcinomul este forma predominantă
 D. endoscopia cu biopsie este investigația decisivă pentru diagnostic
E. în fosa supraclaviculară dreaptă apare adenopatie metastatică
ganglionară (semn Virschow-Troisier)
F. gastrita atrofică și polipii gastric constituie leziuni precanceroase
G. în forma infiltrativă, apare radiologic o rigiditate rectilinie a unei curburi sau
a întregului stomac
H. vărsătura are aspect de ”jeleu de coacăze”
I. nișa malignă are bază îngustă de implantare
J. durerea îmbracă aspect de ”foame dureroasă” și se calmează după
ingestia de alimente sau substanțe alcaline
484. Stenoza pilorică:
A. simptomul cardinal este vărsătura abundentă, cu alimente ingerate cu 24-
48 de ore înainte
B. vărsătura are aspect de ”drojdie de cafea”
C. durerile epigastrice se calmează după ingestia de alimente
D. examenul radiologic indică ”stomac în chiuvetă”
E. în faza compensată, ”de luptă”, se pot observa pe suprafața abdomenului
unde peristaltice (semnul Kussmaul)
F. examenul clinic relevă clapotaj pe nemâncate
G. poate fi malignă, în caz de cancer gastric sau cancer pancreatic cu
invazie piloro-duodenală
H. durerea are periodicitate sezonieră
I. endoscopia digestivă superioară este contraindicată din cauza riscului de
aspirație
J. ganglionul Virschow-Troisier în fosa supraclaviculară stângă confirm
diagnosticul
485. În peritonita acută apar:
A. intensitate mare a durerii (”lovitură de pumnal”)
B. la radiografia abdominală pe gol, apar nivele hidroaerice
C. leucocitoză cu euzinofilie
D. tranzitul intestinal poate fi oprit prin ileus dinamic
E. debut brusc
F. facies peritoneal
G. semnul Murphy pozitiv
H. abdomen imobil și retractat, în prima fază
I. vărsăturile ameliorează durerea
J. ”abdomen de batracian”
486. Care din următoarele de mai jos sunt efecte secundare ale
administrarii de histamină?
A. Hematurie macroscopică
B. Eritem macular
C. Cefalee
D. Dureri abdominale
E. Stare de amețeala
F. Palpitații
 G. Sindrom confuzional
H. Piurie
I. Hemoragie gastrică
J. Parestezii
487. Care din următoarele de mai jos sunt adevărate cu privire la
Helicobacter pylori?
A. Are proprietatea de a scinda ureea în monixid de carbon (CO) și hidrogen
(H2) prin intermediul ureazei
B. În țările dezvoltate infecția cu H. pylori atinge valori de peste 90%
C. Este un bacil gram negativ
D. H. pylori este recunoscut drept carcinogen de gradul I
E. Este un bacil gram pozitiv
F. În țările în curs de dezvoltare și in cele subdezvoltate infecția cu H. pylori
atinge valori de peste 90%
G. O mare parte dintre pacienții infectați cu H.pylori râmăn toată viața
asimptomatici
H. O mică parte dintre pacienții infectați cu H.pylori râmăn toată viața
asimptomatici
I. Are proprietatea de a scinda ureea în dioxid de carbon (CO2) și hidrogen
(H2) prin intermediul ureazei
J. Infecția cu H. Pylori prezintă un risc scăzut pentru apariția ulcerului
duodenal, gastric sau a cancerului gastric
488. Referitor la boala ulceroasă peptică sunt adevărate urmatoarele
afirmații:
A. Durerea în ulcerul gastric și duodenal poate fi ameliorată de medicație
antiacidă
B. Anorexia şi pierderea în greutate pot să apară, în special în cazul ulcerului
gastric
C. Sensibilitatea epigastrică la palpare este rară în sindromul dispeptic de tip
ulceros
D. Durerea in ulcerul gastric si duodenal nu poate fi ameliorată de medicație
antiacidă
E. Sensibilitatea epigastrică la palpare este prezentă în sindromul dispeptic
de tip ulceros
F. Manifestarea clinică clasică a ulcerului peptic este durerea în hipocondrul
stâng cu caracter constrictiv
G. Comportamentul durerii în relaţie cu alimentaţia este variabil şi, în
ansamblu, nu ajută la diagnostic
H. Ulcerele severe sunt întotdeauna simptomatice, simptomele precedând
mereu apariția complicațiilor
I. La pacienții mai în vârstă ulcerele gastrice nu necesită biopsie și
reevaluare endoscopică pentru verificarea vindecării
J. Pacienții cu ulcere asimptomatice se pot prezenta la medic cu ocazia
apariției complicatiilor precum hemoragia digestivă superioară sau
perforația
489. Următoarele afirmații depre cancerul gastric sunt adevărate:
A. Polipoza adenomatoasă familială și grupul sangvin A reprezintă factori de
risc pentru apariția cancerului gastric
B. Alimentele conservate, cu continut crescut de sare si nitriți reprezintă
factori de risc
C. Ulcerul peptic esofagian reprezintă o condiție precanceroasă pentru
apariția cancerului gastric
D. Gastrita atrofică reprezintă un risc scazut de apariție a cancerului gastric
E. Inflamația cronica a celulelor epiteliale , indusă de infecția cu Helicobacter
Pylori reprezintă unul din mecanismele impilcate în carcinogeneză
F. Polipii gastrici hiperplazici reprezintă factori de risc crescut pentru apariția
cancerului gastric
G. Alimentația bogată în fructe și legume reprezintă factori de risc pentru
cancerul gastric
H. Riscul de dezvoltare a cancerului gastric apare dupa 20 de ani de la
interventia chirurgicala pentru ulcerul gastric/duodenal
I. Printre condiții considerate” precanceroase” se regăsește si anemia
Biermer , boala Menetrier
J. Printre condiții considerate” precanceroase” nu se regăsește gastrita
atrofică și boala Menetrier
490. Despre ulcerul peptic sunt adevărate următoarele afirmații:
A. Ulcerele duodenale sunt de 2-3 ori mai frecvente ca ulcerele gastrice
B. Ulcerele gastrice sunt cel mai frecvent întâlnite pe marea curbura
C. Durerea in ulcerul gastric si duodenal poate fi ameliorată de medicație
antiacidă
D. Ulcerele gastrice sunt cel mai frecvent intâlnite pe mica curbură
E. Sensibilitatea epigastrică la palpare este prezentă in sindromul dispeptic
de tip ulceros
F. Ulcerele gastrice sunt mult mai frecvente ca cele duodenale
G. Constă într-o pierdere de substanță limitată la mucoasă
H. Ulcere duodenale se găsesc cel mai frecvent în a doua parte a duodenului
I. Atât ulcerul gastric cat si cel duodenal sunt frecvente la tineri
J. Anorexia şi pierderea în greutate pot să apară, în special în cazul ulcerului
gastric
491. Referitor la boala ulceroasă peptică următoarele afirmații sunt
adevărate:
A. Ulcere severe pot fi asimptomatice uneori
B. Ulcerul duodenal afectează 10% din populația adultă
C. Ulcerul gastric afectează cu precadere populația pediatrică
D. În țările dezvoltate procentul de ulcere produse de Helicobacter Pylori
este în creștere
E. Scăderea în greutate poate apărea mai ales în ulcerul duodenal
F. Febra și leucocitoza apar mai ales în ulcerul gastric
G. Durerea cu iradiere posterioara sugerează un ulcer penetrant posterior
H. Atât ulcerele gastrice cât și cele duodenale sunt mai frecvente la vârstnici
 I. Boala ulceroasă peptică e mai răspândită în tarile în curs de dezvoltare
J. Vărsăturile apar frecvent agravând simptomatologia
492. Referitor la apariția gastropatiei erozive și hemoragice se poate
afirma faptul că:
A. Medicamente grupa cea mai frecvent învinuită fiind anticoagulantele
B. Idiopatică-poate apărea doar în cazul pacienților cu istoric de ulcer gastric
C. Ischemia-întâlnită în cazul consumului de AINS
D. Idiopatică-poate apărea și la persoanele sănătoase fără a putea fi
identificată vreo cauză
E. Medicamente grupa cea mai frecvent învinuită fiind antibioticele
F. Leziunile de stres apar în cazul insuficiențelor multiple de organ, traume
ale SNC, arsuri
G. Leziunile de stres apar în cazul utilizării sondei de aspirație nazo-gastrică
H. Trauma produsă frecvent de sonda de aspirație nazo-gastrică și de
sucțiunea aplicată
I. Ischemia-din vasculite, emnbolizări, amiloidoză
J. Medicamente grupa cea mai frecvent învinuită fiind AINS
493. Referitor la Boala Mentrier se poate afirma faptul că:
A. Este o entitate aparte, destul de frecventă
B. Se întâlnește hipoalbuminemia
C. Este caracterizată clinic prin dureri epigastrice
D. Aciditatea gastrică este întotdeaua crescută
E. Apare de obicei după vârsta de 50 de ani
F. Este o entitate aparte, rară
G. Este caracterizată clinic prin creștere în greutate
H. Este caracterizată clinic prin scădere în greutate
I. Apare de obicei la vârste de sub 50 de ani
J. Diagnosticul este endoscopic, aspectul fiind de pliuri hipotrofice
494. Care din următoarele condiții patologice fac parte din categoria
gastritelor specifice?
A. Gastrita parazitară
B. Gastritele infecțioase
C. Gastritele virale
D. Tuberculoza gastrică
E. Gastrita hipotrofică
F. Gastropatia reactivă
G. Gastritele fungice
H. Gastropatia din anemia pernicioasă
I. Gastropatia cronică flegmonoasă
J. Gastrita asociată cu H. pylori
495. Malabsorbţia intestinală se caracterizează prin:
A. creşterea suprafeţei intestinale absorbtive
B. este determinată de reducerea suprafeţei intestinale absorbtive
C. orice tulburare semnificativă a absorbţiei unui principiu activ la nivelul
mucoasei intestinale
 D. lips legăturii etiopatogenice cu ciroza biliară primitivă şi ciroza hepatică
alcoolică
E. populare bateriană normală a intestinului
F. lipsa asocierii cu icterul obstructiv
G. asocierea cu rezecţiile restrânse
H. este cea mai comună formă de prezentare a bolilor intestinului subţire
I. în etiopatogenie regăsim gastrectomia parţială
J. este provocată de bolile pancreatice- pancreatita cronică, mucoviscidoza,
cancerul pancreatic
496. Simptomele digestive ale unui bolnav cu malabsorbţie includ:
A. absenţa durerilor abdominale
B. scaune în cantitate de 500-2000 ml pe zi
C. diareea tip steatoreic
D. constipaţia
E. polifagie
F. creştere ponderală
G. polidipsie
H. scaune semiformate sau lichide
I. anorexie
J. scaune galben-palide
497. Sindromul carenţial din malabsorbţie se caracterizează prin:
A. deficit ponderal
B. hipokaliemie
C. carenţă de fier sau acid folic
D. obezitate
E. hipernatremie
F. albuminurie
G. poliglobulie
H. anemie
I. scădere ponderală până la caşexie
J. hipercalcemie
498. Evaluarea sindromului de malabsorbţie presupune:
A. hipercoagulabilitate
B. examen hematologic exclus
C. test Schilling
D. determinarea grăsimilor din scaun
E. evaluarea excesului de vitamina D
F. absenţa vreunei conexiuni cu suprapopularea bacteriană
G. biopsia intestinului subţire
H. lipsa relaţiei cu valoarea vitaminei B12
I. testarea funcţiei pancreasului exocrin
J. prezenţa a peste 6g/24 h grăsimi în scaun este test pozitiv pentru
malabsorbţie
499. Modificările biologice din sindromul de malabsorbţie includ:
A. gigantism
 B. anemia
C. poliglobulia
D. hipocalcemia
E. hipomagneziemia
F. hipersideremie
G. hipoalbuminemia
H. hipernatremia
I. hipovitaminoza B1
J. hipervitaminoza K
500. Boala celiacă este:
A. o condiţie care afectează colonul la indivizi susceptibili genetic
B. leziunile intestinale sunt ireversibile
C. este o inflamaţie acută a intestinului
D. înlăturarea glutenului din alimentaţie agravează evoluţia
E. sprue netropical
F. o condiţie care afectează intestinul subţire la indivizi susceptibili genetic
G. o afecţiune de natură autoimună
H. caracterizată de o lipsa a cauzalităţii dintre gluten şi leziunile intestinale
I. enteropatie glutenică
J. o condiţie inflamatorie cronică a tractului digestiv
501. Tabloul clinic al bolii celiace la copil:
A. include atrofie musculară
B. exclude apatia
C. exclude hipotonia generalizată
D. include scaune în cantitate mică
E. include oprirea creşterii
F. scaunele sunt hipercrome
G. include contractura musculaturii abdominale
H. apare într-un interval de săptămâni sau chiar luni de la diversificarea
alimentaţiei
I. include anorexie
J. se instalează la un copil până atunci normal
502. Boala celiacă a adultului:
A. echimozele sunt o manifestare tipică
B. tabloul clinic clasic include triada constipaţie- steatoree-scădere ponderală
C. prezenţa tabloului clinic clasic este indicaţie pentru biopsia duodenală
D. creşterea ponderală este caracteristică
E. frecvenţa maximă este în decada 4-5 la femei
F. poate avea simptome foarte variate
G. biopsia colonică pune diagnosticul
H. tabloul clinic clasic include triada diaree- steatoree-scădere ponderală
I. anemia feriprivă exclude diagnosticul
J. frecvenţa maximă este în decada 6-7 la bărbaţi
503. Referitor la examenul fizic al pacientului cu boală celiacă, se poate
afirma:
 A. dezvoltarea caracterelor sexuale secundare este precoce
B. scăderea în greutate este frecventă
C. alopecia exclude diagnosticul
D. se pot regăsi koilonichia şi degetele hipocratice
E. subfebrilitatea şi anemia pot anunţa limfomul
F. înălţimea peste 180 cm exclude boala
G. constipaţia exclude diagnosticul
H. copiii sunt, de obicei, iritabili
I. talia pacienţilor este în majoritatea cazurilor mai mică decât a generaţiei
J. edemele lipsesc din tabloul clinic
504. Despre absorbția intestinală putem afirma următoarele:
A. În mod normal prin urină NU se elimină D-xiloză
B. D-Xiloză este un aminoacid metabolic activ
C. Nivelul scăzut de xiloză în urină apare în boala celiacă
D. În mod normal se elimină prin urină 1.5g de xiloză
E. Testul cu D-xiloză se realizează seara, după masă
F. Testul cu D-xiloză se utilizează pentru aprecierea absorbției glucidelor
G. Pacientul cu diverticul esofagien va avea o reducere a eliminării D-xilozei
la nivel renal
H. D-xiloza se absoarbe la nivelul intestinului subțire- jejun și se elimină renal
I. Nivelul scăzut de xiloză în urină apare in diverticuloză jejunală
J. Testul cu D-xiloză se efectuează după un prânz bogat în proteine și
administrarea a 25g D-xiloză
505. Despre absorbția intestinală putem afirma următoarele:
A. Dintre simptomele determinate de consumul de latoză, cel mai des intâlnit
este constipația
B. Testul de toleranță la lactoză urmăreste simptomatologia determinată de
lactoză
C. În mod normal glicemia scade cu cel puțin 20mg% după consumul de
lactoză
D. Pot sa apară după 30min-5h de la administarea lactozei durerile
abdominale, flatulența, diareea
E. În mod normal glicemia crește cu cel puțin 20mg% după consumul de
lactoză
F. Testul de toleranță la lactoză urmărește creșterea glicemiei
G. Se accepta o încărcare orală cu 50g in 500ml apă cu lactoză și apoi
urmărirea simptomatologiei generate
H. Testul de toleranță la lactoză apreciază malabsorbiția grăsimilor
I. Lactoza este un aminoacid metabolic inactiv
J. Testul de toleranță la lactoză urmarește creșterea proteinelor și a
colesterolului
506. Evaluarea functiei de absorbție intestinală presupune:
A. Aprecierea absorbției proteinelor prin albumina umană marcată cu 131 I
B. Efectuarea testului de toleranță la lactoză
C. Determinarea grăsimilor fecale
 D. Determinarea grăsimilor fecale se apreciază și prin efectuarea testului de
toleranță la lactoză
E. Aprecierea absorbției glucidelor prin testul cu D-xiloză
F. Efectuarea testului cu D-xiloza
G. Absorbția grăsimilor se apreciază prin testul de toleranță la lactoză
H. Examenul radiologic al tubului digestiv este testul cu cea mai mare
sensibilitate pentru aprecierea malabsorbției
I. Evaluarea endoscopică a tubului digestiv, inclusiv prin videocapsula
endoscopică
J. Aprecierea absorbției proteinelor prin testul cu D-xiloză
507. Despre boala celiacă putem afirma următoarele:
A. Afectează exclusiv intestinul subțire
B. Obișnuit, pacienții cu diagnostic de boală celiacă sunt obezi
C. Se numește enteropatie glutenică sau sprue netropicală
D. Boala celiacă nu se asociază cu alte afecțiuni autoimune
E. Este o enteropatie autoimună
F. Nu afectează populația adultă
G. Este o cauza de malabsorbție intestinală
H. Este indusă de gluten
I. Boala celiacă se manifestă exclusiv prin triada diaree- steatoree- scădere
ponderală
J. Cele mai frecvente simptome ale adulților cu boală celiacă sunt
reprezentate de constipație și edeme declive
508. Despre boala celiacă putem afirma următoarele:
A. Dintre manifestările atipice ale malabsorbției, pot fi identificate talia mică și
osteomalacia.
B. Pentru diagnostic, se utilizează anticorpii anti-mitocondriali
C. Este indusă de proteina din cereale- grâu, secară, orz
D. Dintre manifestările clinice întâlnite, independente de malabsorbție,
hipoplazia smalțului dentar poate fi frecvent întâlnită
E. Pacienții cu vârsta peste 40 de ani NU dezvoltă niciodată boală celiacă
F. Diabetul zaharat de tip 2 se asociaza frecvent cu boala celiacă
G. Dintre manifestările tipice, diareea și scăderea în greutate sunt printre
cele mai frecvente
H. Deficitul selectiv de IgG este frecvent întâlnit în rândul pacienților cu boală
celiacă
I. Afectează obișnuit mucoasa colonică și a intestinului subțire
J. Este o enteropatie autoimună
509. Despre malabsorbția intestinală putem afirma următoarele:
A. O cauză a malabsorbției o reprezintă gastrectomia subtotală
B. Sindromul de suprapopulare intestinală bacteriană nu poate determina
malabsorbție intestinală
C. Obișnuit, se asociază cu maldigestia
D. Investigațiile paraclinice efectuate au rolul doar de a confirma
malabsorbtia, tratamentul fiind neinfluențat de cauza
 E. Bolnavul cu sindrom de malabsorbție rareori prezintă deficit poderal
F. Reducerea suprafeței de absorbție după enterectomii extinse poate
determină malabsorbție
G. Diareea de tip steatoric este un simptom foarte rar întâlnit în rândul
pacienților cu sindrom de malabsorbție
H. Aprecierea absorbției grăsimilor se face prin albumina umană marcată cu
131 I
I. Reprezintă tulburarea semnificativă a absorbției unui principiu alimentar
J. Reprezinta cea mai comună formă de prezentare a bolilor intestinului
subțire
510. Despre simptomele digestive asociate sindromului de malabsorbție
putem afirma:
A. Scaunele au miros rânced și cu picături de grăsime
B. Anemia este frecventă și este datorată lipsei de fier
C. Deficiențele minerale ( deficitul de vitamina A,D) pot determina neuropatie
periferică
D. Prin diareea de tip steatoreic se poate elimina un volum de 500-2000ml
de scaun semiformat
E. Simptomele asociate sindromului de malabsorbție sunt anorexia și
durerea abdominală
F. Testul de toleranta la lactoză urmărește creșterea glicemiei și aparitia
constipației
G. Deficitul ponderal este un simptom constant întâlnit
H. Hipovitaminozele nu apar în sindromul de malabsorbție
I. Dintre simptomele determinate de consumul de latoză, cel mai des întâlnit
este constipația
J. Diareea de tip steatoric este un simptom foarte rar întâlnit în rândul
pacienților cu sindrom de malabsorbție
511. Despre sindromul de malabsorbție putem afirma următoarele:
A. Dintre complicațiile biopsiei intestinale, hemoragia digestivă și perforatia
intestinală sunt extrem de frecvent întâlnite, metoda având utilitate limitată
B. Vilozitățile intestinale au un rol foarte limitat în absorbția micronutrtienților
C. Enteroscopia nu este indicată pentru evaluarea sindromului de
malabsorbție.
D. Determinarea grasimilor fecale se apreciaza si prin efectuarea testului de
toleranță la lactoză
E. Radiografia abdominală pe gol este necesară pentru a diagnostica
sindromul de malabsorbție
F. Dozarea chimică a grăsimilor eliminate prin scaun poate fi efectuată prin
metoda Kramer
G. Metoda de determinare a grăsimilor în scaun poate fi efectuată după 6 zile
de consum a 70-100g lipide/zi
H. Pentru diagnosticul sindromului de malabsorbție este necesară efectuarea
unei biopsii intestinale
 I. Determiarea grăsimilor în scaun este o metodă foarte utilă pentru
identificarea steatoreei
J. Enterectomiile se pot solda cu apariția unui sindrom de malabsorbție
512. Despre malabsorbția intestinală putem afirma următoarele:
A. Enterectomiile extinse se asociază cu malabsorbție secundară
B. Grăsimile eliminate prin scaun se pot aprecia cu ajutorul colorației Sudan
III
C. Poziția bolnavului este cu pumnii sub perna așezată în regiunea
epigastrică, încovoiat
D. Sediul absorbției intestinale îl reprezintă vilozitățile intestinale
E. Culoarea tegumentelor poate fi normală sau palidă
F. Inelul Kayser- Flaisher este patognomonic pentru malabsorbția intestinală
G. La inspecție, se observă foarte frecvent icterul sclerotegumentar
H. Se poate pune în evidență cu ajutorul testului de toleranță la lactoză
I. Examinarea de ansamblu poate sugera manie sau psihoză
J. Culoarea pielii poate fi teroasă, cu aspect murdar sau maronie închis
513. Despre investigațiile paraclinice utilizate pentru diagnosticul
rectocolitei ulcero-hemoragice se pot afirma următoarele:
A. Investigațiile hematologice și biochimice au o importanță redusă în
diagnosticul rectocolitei ulcero-hemoragice
B. Colonoscopia cu biopsie evidențiază afectarea rectului
C. Clisma baritată este indicată la toți pacienții cu rectocolită ulcero-
hemoragică pentru confirmarea diagnosticului
D. Rx abdominală pe gol poate identifica aspectul de megacolon toxic
E. Examenul microscopic evidențiază proliferarea celulelor caliciforme
F. Aspectul colonoscopic de mucoasă hiperemică, cu desen vascular șters și
friabilitate spontană este sugestiv pentru rectocolita ulcero-hemoragică
G. Colonoscopia evidențiază cruțarea rectului în marea majoritate a cazurilor
H. Aspectul de mucoasă care "plânge cu sânge"poate fi identificat în cadrul
colonoscopiei
I. Examenul microscopic include prezența abceselor criptale și a modificării
arhitecturii criptelor
J. Pierdea haustrațiilor cu aspectul de tub rigid al colonului poate fi identificat
la Rx abdominală pe gol
514. Despre simptomatologia întâlnită în sidromul de intestin iritabil
putem afirma următoarele:
A. De cele mai multe ori, durerea este zilnică și afectează starea generală a
pacientului
B. Apariția rectoragiei dictează nevoia de examene paraclinice suplimentare
C. Scăderea ponderală, alături de diareea continuă sunt simptome frecvent
întâlnite în sindromul de intestin iritabil
D. Durerea este prezentă în timpul zilei, fără a afecta somnul de noapte
E. Globusul, aerofagia și flatulența se numără printre simptomele asociate cu
sindromul de intestin iritabil
 F. Simptomele sunt disproporționate față de starea de bine aparent a
pacientului
G. Anxietatea, depresia și nevrozele sunt simptome digestive asociate cu
sindromul de intestin iritabil
H. Durerea este deseori descrisă în mod bizar: fluturi în abdomen, înțepături,
rigiditate, etc
I. De cele mai multe ori, durerea apare în timpul somnului și trezește
pacientul
J. Halitoza și ruminația sunt simptome ce impun investigații suplimentare
515. Despre diverticuloza colonică se pot afirma următoarele:
A. Diverticulii colonici reprezintă hernieri ale mucoasei prin stratul muscular
al peretelui colonic
B. Localizarea diverticulilor este predominantă la nivelul colonului ascendent
și transvers
C. Una dintre complicațiile diverticulilor este apariția hemoragiei diverticulare
D. Pacienții cu diverticuloză pot prezenta dureri în cadranul inferior stâng,
flatulență și alterarea tranzitului intestinal
E. Este întotdeauna simptomatică, cu evoluție severă în absența
tratamentului
F. Se asociază cu o dietă bogată în fibre alimentare
G. Printre complicațiile asociate cu diverticuloza colonică se numără și
fisurile perianale, alături de hemoroizi
H. Este o afecțiune frecventă în rândul tinerilor
I. Diverticulii sunt localizați predominant la nivelul colonului sigmoid și
descendent
J. Investigațiile paraclinice care stabilesc diagnosticul sunt colonoscopia și
clisma baritată
516. Despre polipii colonici se poate afirma:
A. Dimensiunile polipilor se asociază cu riscul de malignizare
B. Polipii adenomatoși sunt polipii juvenili si Peutz-Jeghers
C. Se pot manifesta prin hemoragie digestivă inferioară
D. Reprezintă tumori benigne, deseori asimptomatice
E. Toți polipii indiferent de tipul histologic sunt simptomatici
F. Polipii de tip vilos se pot manifesta prin constipație severă
G. Pot fi solitari sau multipli
H. Polipii de tip adenomatos reprezintă leziuni precanceroase
I. Îndepărtarea polipilor prin polipectomie endoscopică se asociază cu
creșterea riscului de cancer
J. Metoda de diagnostic cea mai sensibilă și specifică este clisma baritată
517. Despre polipoza adenomatoasă familială putem afirma următoarele:
A. Testarea genetică identifică defectul specific într-o minoritate de cazuri
B. Sindromul Gardner se caracterizează printr-o mutație la nivelul genei
APC, cromozomul 5
C. Este o afecțiune cu transmitere autosomal dominantă
D. Se caracterizează prin apariția a numeroși polipi strict la nivelul colonului
 E. Se caracterizează prin apariția a numeroși polipi la nivelul întregului tract
digestiv încă din copilărie
F. Este rar întâlnită la ceilalți membri ai familiei
G. Colonoscopia cu biopsie și testarea genetică confirmă diagnosticul
H. În evoluție, malignizarea este puțin probabilă
I. Se asociază cu osteoame multiple, tumori fibroase, etc
J. Diagnosticul este stabilit prin clismă baritată
518. Despre sindromul Peutz-Jeghers putem afirma următoarele:
A. Face parte din categoria polipozelor familiale
B. Ocluzia intestinală și hemoragia reprezintă cele mai frecvente manifestări
C. Pigmentările brune de la nivelul buzelor reprezintă un semn fizic specific
D. Simptomatologia se caracterizează exclusiv prin hemoragie digestivă
superioară
E. Rectoragia este rar întâlnită ca manifestare clinică
F. Malignizarea este puțin probabilă
G. Se caracterizează prin apariția la nivelul intestinului subțire, colonului și
stomacului de polipi hamartozici
H. Se caracterizează prin apariția la nivelul intestinului subțire de polipi
adenomatoși
I. Potențialul malign al acestei polipoze familiale este mare
J. Debutul simptomelor este înregistrat în adolescență
519. Despre cancerul colo-rectal se pot afirma următoarele:
A. Poate fi de tip familial, apărut secundar polipozelor si cu transmitere
ereditară (sindromul Lynch)
B. Reprezintă una dintre cele mai frecvente neoplazii în țările civilizate
C. Este mai frecvent la femei decât la bărbați
D. Este considerat în prezent, la fel de frecvent ca și neoplasmul esofagian
E. Consumul mare de grăsimi este considerat factor protector pentru
dezvoltarea cancerului colo-rectal
F. Este mai frecvent întâlnit după vârsta de 50 de ani
G. Prevalența a crescut semnificativ în țara noastră în ultimii ani
H. Vârful incidenței este înregistrat între 40-50 de ani
I. Localizarea predominantă este la nivelul cecului
J. Consumul redus de fibre, obezitatea și sedentarismul sunt factori implicați
în etiopatogeneza cancerului colo-rectal
520. Tabloul clinic în cancerul colo-rectal implică următoarele:
A. Tumorile localizate la nivelul colonului drept se pot manifesta prin semne
de obstrucție intestinală înaltă
B. Anemia severă ridică suspiciunea de tumoră la nivelul colonului drept
C. În localizarea de la nivelul colonului stâng, frecvent se poate palpa o
formațiune în fosa iliacă stângă
D. Scăderea ponderală poate completa tabloul clinic indiferent de localizare
E. Tulburările de tranzit intestinal sunt mai rar întâlnite ca manifestări
principale în localizarea pe colonul stâng
F. Tenesmele rectale se asociază cu tumorile de la nivelul colonului stâng
 G. Localizarea predilectă este la nivel recto-sigmoidian
H. Scaunul modificat "în creion" este sugestiv pentru localizarea la nivelul
colonului drept
I. Tumorile localizate la nivelul rectului se manifestă prin rectoragie
J. Simptomatologia depinde de localizarea tumorii
521. Despre investigațiile paraclinice utilizate în diagnosticul cancerului
colo-rectal putem afirma următoarele:
A. Hemograma identifică de cele mai multe ori anemia
B. Ecoendoscopia are o utilitate redusă în evaluarea cancerului rectal
C. Colonoscopia reprezintă metoda ideală de examinare a întregului cadru
colic
D. Rectosigmoidoscopia cu biopsie confirmă diagnosticul de tumoră recto-
sigmoidiană
E. Clisma baritată reprezintă standardul de aur pentru diagnosticul tumorilor
colonice
F. Ecografia abdominală prezintă utilitate extrem de redusă în algoritmul de
diagnostic al cancerului colo-rectal
G. Sângerările oculte în scaun (Hemocult) sunt în general pozitive
H. Tomografia computerizată/rezonanța magnetică completează diagnosticul
prin identificarea leziunilor secundare la distanță
I. Calprotectina fecală este utilă pentru diagnosticul tumorilor colonice
J. Examenele biochimice pot identifica frecvent hipersideremie
522. Despre sindromul ano-recto-sigmoidian se poate afirma că:
A. Necesită investigații extensive, incluzând endoscopia digestivă superioară
B. Poate avea ca etiologie tromboflebita hemoroidală
C. Poate avea ca etiologie tumori benigne
D. Poate avea cauză vasculară (hemangioame)
E. Elementul clinic cel mai frecvent este melena
F. Se manifestă frecvent prin prezența tenesmelor rectale
G. Prezintă etiologie variată
H. Poate avea cauză parazitară (ex.oxiuri)
I. Investigația de elecție este ecografia transabdominală
J. Se manifestă rareori prin durere la defecație
523. Printre cauzele extradigestive ale sindromului diareic se numără:
A. Diabet zaharat
B. Boala Addison
C. Boala Crohn
D. Enteropatia glutenică
E. Cauze nervoase
F. Aclorhidria
G. Gastrectomie
H. Rectocolita ulcero-hemoragică
I. Boala Basedow
J. Afecțiuni renale
524. Despre sindromul diareic se poate afirma că:
 A.Este mereu însoțit de rectoragii când este afectat colonul drept
B.Poate fi însoțit de semne funcționale precum rectoragiile
C.Poate fi cauzat de insuficiența pancreatică endocrină
D.Apariția sindromului diareic în contextul unui istoric de călătorie în zonele
endemice este sugestiv pentru rectocolita ulcero-hemoragică
E. Poate fi însoțit de simptome de ordin general
F. Se poate datora creșterii secreției intestinale
G. Presupune prezența scaunelor neformate și cu resturi alimentare
nedigerate
H. Sindromul diareic acut poate fi cauzat de infecție cu Salmonella
I. Sindromul diareic cronic poate fi cauzat de infecție stafilococică
J. Poate apărea postantibioterapie
525. Cauzele constipației pot include:
A. Ischemia colonica
B. Abcesul perianal
C. Depresia
D. Diabetul zaharat
E. Sindromul carcinoid
F. Afectiuni ano-rectale:volvulus
G. Endometrioza
H. Consumul de antiacide continand magneziu
I. Hiperkaliemia
J. Hipertiroidia
526. Boala Crohn poate include următoarele aspecte diagnostice:
A. Afectare cu caracter continuu cu implicarea rectului
B. Diaree obișnuit fără sânge
C. Apariția fistulelor
D. Simptomatologie variabilă în funcție de regiunea afectată
E. Localizarea predilectă a leziunilor la nivelul tubului digestiv superior
F. Tablou clinic mimând apendicita acută
G. Histologic apariția granuloamelor cu cazeificare
H. Afectarea exclusiv a mucoasei și submucoasei colonului
I. Frecvent apariția rectoragiilor și a tenesmelor rectale
J. Colonoscopic identificarea de ulcerații aftoide de diverse profunzimi
527. Rectocolita ulcero-hemoragică (colita ulcerativă) poate include
următoarele aspecte diagnostice:
A. Apariția de stricturi inflamatorii
B. Histologic apariția granuloamelor cu cazeificare
C. Clinic tenesme rectale și uneori constipație în cazul afectării rectale
D. Colonoscopic identificarea de ulcerații aftoide de diverse profunzimi
E. Diaree cu până la 20 scaune/zi în caz de afectare colonică extinsă în
perioadele de acutizare
F. Apariția de fistule
G. Dureri abdominale intense în caz de de complicații
H. Apariția de manifestări extradigestive
 I. Simptome variabile în funcție de extensia și severitatea afectării colonului
J. Colonoscopic aspect tipic de piatră de pavaj
528. Tabloul clinic în rectocolita ulcero-hemoragică (colita ulcerativă)
poate include următoarele aspecte:
A. Constipație în contextul proctitei
B. Dureri abdominale intense în caz de de complicații
C. Apariția adenopatiilor supraclaviculare
D. Diaree cu până la 20 scaune/zi în caz de afectare colonică extinsă în
perioadele de acutizare
E. Simptome variabile în funcție de extensia și severitatea afectării colonului
F. Apariția de manifestări extradigestive
G. Sindrom ocluziv în cazul apariției fistulelor
H. Manifestări similare celor din apendicita acută în caz de proctită
I. Dureri abdominale ce se remit după emisia de scaun
J. Constipație independent de severitatea și extensia bolii
529. Tabloul clinic în boala Crohn poate include următoarele:
A. Prezența rectoragiilor în cazul afectării tubului digestiv superior
B. Dureri abdominale de intensitate variabilă
C. Scădere ponderală
D. Simptome variabile în funcție de extensia și severitatea afectării tubului
digestiv
E. Diaree obișnuit fără sânge
F. Frecvent diaree cu aspect de sânge amestecat cu scaun și puroi
G. Apariția dermatitei herpetiforme ca o complicație a bolii
H. Apariția de manifestări extradigestive frecvente precum colangita biliară
primitivă
I. Apariția de manifestări extradigestive precum uveita
J. Manifestări similare celor din apendicita acută în caz de proctită
530. Investigațiile paraclinice utile pentru bolile inflamatorii intestinale
includ:
A. CT sau RM pentru evidențierea fistulelor
B. Colonoscopia de primă intenție în suspiciunea de megacolon toxic
C. Clisma baritată în suspiciunea de perforație
D. Clisma baritată pentru evidențierea distribuției zonelor de stenoză
E. Colonoscopie cu evidențierea aspectului de piatră de pavaj în rectocolita
ulcero-hemoragică
F. Colonoscopie cu identificare de ulcerații de diverse profunzimi în cadrul
bolii Crohn
G. Investigație biochimică a nivelului albuminei serice cu posibilitate de
identificare a hipoalbuminemiei
H. Colonoscopia cu identificarea ulcerațiilor aftoide ca leziuni sugestive
pentru boala Crohn
I. Clisma baritată pentru evidențierea pierderii haustrațiilor ca aspect tipic
pentru boala Crohn
J. Examene hematologice cu decelare frecventă a poliglobuliei
531. Boala celiacă poate fi caracterizată prin:
A. Debut prin apatie, anorexie, atrofie musculară la interval de săptămâni de
la diversificarea alimentației
B. Posibilitatea de a fi diagnosticată la orice vârstă
C. Prezența edemelor ca manifestare atipică independentă de malabsorbție
D. Debut uneori la interval de luni de la diversificarea alimentației
E. Triada diagnostică clasică diaree-anorexie- ataxie la copil
F. Prezența unei mucoase intestinale plate, cu reducerea adâncimii vililor
G. Debut frecvent la vârstă avansată (decada 6-7) în special la femei
H. Tablou clinic incluzând subfebrilitate și anemie în cazul unor complicații
severe
I. Prezența anemiei megaloblastice ca manifestare tipică
J. Prezența din punct de vedere histologic a unui infiltrat inflamator cu
eozinofile
532. Sindromul de malabsorbtie poate îmbrăca următoarele aspecte
clinice:
A. Manifestări oculare datorate excesului de vitamina A
B. Tetanie
C. Tulburări de creștere de tip gigantism
D. Creștere ponderală
E. Scaune frecvente, semiformate sau lichide
F. Constipație însoțită de diselectrolitemii (hipercalcemie)
G. Edeme
H. Diareea de tip steatoreic
I. Manifestări nervoase asociate excesului de vitamina B1
J. Scaune cu aspect galben-palid sau grăsos
533. Tablul clinic al bolii celiace poate include următoarele manifestări
atipice secundare malabsorbției:
A. Dureri osoase
B. Durere abdominală recidivantă
C. Hipoplazie smalț dentar
D. Cheiloza
E. Anemie feriprivă
F. Osteomalacie
G. Psoriazis
H. Infertilitate
I. Miastenie
J. Ataxie
534. Tablul clinic al bolii celiace poate include următoarele manifestări
atipice independente de malabsorbție:
A. Constipație
B. Psoriazis
C. Miastenie
D. Diaree
E. Tetanie
 F. Infertilitate
G. Edeme
H. Întârziere în creștere
I. Ataxie
J. Aftoză bucală recurentă
535. Referitor la explorările paraclinice, in hepatitele cronice este
adevărat că:
A. În hepatita cronică activă se poate constata creșterea transaminazelor
B. În hepatita cronică activă se poate constata creșterea bilirubinemiei
C. In hepatita cronică activă, întotdeauna probele funcțional-biochimice sunt
în limite normale
D. In hepatita cronică persistentă probele funcțional biochimice sunt în limite
normale sau ușor crescute
E. În proteinogramă se constată adeseori creșterea albuminei si scăderea
globulinelor
F. Raportul albumine/globuline este adeseori supraunitar
G. În hepatita cronică adeseori se constată hiposideremie
H. Lipidemia totală și colesterolemia rămân, de obicei, în limite normale
I. Atunci când este utilizată, scintigrafia relevă hipocaptare splenică
J. Punctia biopsie hepatică permite afirmarea diagnosticului și a stadiului
evolutiv
536. Care dintre următoarele modificări ale probelor funcțional biochimice
fac parte din sindromul de hepatocitoliză ?
A. Cresterea transaminazeiglutamicpiruvică (TGP)
B. Creșterea bilirubinei conjugate
C. Cresterea transaminazeiglutamicoxalacetică (TGO)
D. Creșterea bilirubinei totale
E. Creșterea bilirubinei indirecte
F. Creșterea concentrației serice a vitaminei B12
G. Creșterea lacticdehidrogenazei (LDH)
H. Cresterea gama-glutamiltranspeptidazei (GGT)
I. Creșterea fosfatazei alcaline (FA)
J. Hipersideremia
537. Care dintre următoarele modificări ale probelor funcțional biochimice
fac parte din sindromul bilio-excretor ?
A. Creșterea bilirubinei conjugate
B. Creșterea concentrației serice a vitaminei B12
C. Creșterea bilirubinei directe
D. Creșterea fosfatazei alcaline (FA)
E. Cresterea 5-nucleotidazei
F. Creșterea lacticdehidrogenazei (LDH)
G. Crestereatransaminazeiglutamicoxalacetică (TGO)
H. Cresterea gama-glutamiltranspeptidazei (GGT)
I. Hipersideremia
J. Crestereatransaminazeiglutamicpiruvică (TGP)
538. Care dintre următoarele aspecte constituie argumente pentru
implicarea mecanismului imunologic in patogeneza hepatitei cronice?
A. Rezultatul terapeutic bun dupa tratament cu imunosupresoare
B. Rezultatele bune după tratamentul cu hepatoprotectoare
C. Asocierea cu colagenozele
D. Hipergamaglobulinemia
E. Rezultatul terapeutic bun dupa corticoterapie
F. Asocierea cu poliatrita reumatoidă
G. Scăderea imunoglobulinelor
H. Asocierea cu intoxicația cu Amanitaphaloides
I. Asocierea cu litiaza biliară veziculară
J. Existenta infiltratelor cu polimorfonucleareneutrofile (PMN) în spațiile porte
539. Care dintreurmătoarele modificări constatate in tabloul clinico -
anamnestic și biologic al unui pacient vă pot sugera diagnosticul de
hepatită cronică?
A. Absența infiltratului inflamator în spațiile porte la examenul anatomo-
patologic al fragmentului obținut prin biopsie hepatică
B. Prezența splenomegaliei moderate
C. Oliguria
D. Raportul albumină/globuline supraunitar
E. Creșterea transaminazelor (TGO și TGP)
F. Prezenta unei hepatomegalii moderate
G. Dispneea de efort
H. Consumul cronic de alcool
I. Prezența asteniei
J. Hiposideremia
540. Referitor la hepatita cronică, este adevărat că:
A. Hepatita persistentă are o evoluție agresivă
B. Bridging-necrosis este substratul morfologic al hepatitelor cronice cu
activitate clinică și morfologică severă
C. Are manifestări clinice foarte variate
D. Este o afecțiune inflamatorie a ficatului
E. În hepatita cronică activă infiltratul inflamator este întotdeauna limitat la
spațiile porte
F. În hepatita cronică activă infiltratul inflamator depășește spațiul port
G. Poate fi determinată de factori virali și toxici (medicamentoși, alcool)
H. Piecemealnecrosis – reprezintă tipul de necrozăhepatocelulară inter- si
intralobularăîntinsă
I. Are o durată a evoluției de maximum 6 luni
J. Presupune existența regenerării nodulare
541. Care dintre următoarele modificări ale probelor funcțional biochimice
fac parte din sindromul hepatopriv ?
A. Creșterea fosfatazei alcaline
B. Creșterea transaminazelor TGP si/sau TGO
C. Scăderea colinesterazei serice
 D. Scăderea serumalbuminei
E. Scăderea colesterolului esterificat
F. Scăderea fibrinogenului
G. Scăderea gamaglobulinelor
H. Hipoprotrombinemia
I. Raportul albumine/globuline subunitar
J. Crestereapseudocolinesterazei
542. Care dintre următoarele manifestări extrahepatice pot fi întâlnite în
hepatitele cronice?
A. Glomerulonefrită
B. Pielonefrita
C. Eritem palmar
D. Trombocitoza
E. Emfizemul subcutanat
F. Leucopenie
G. Purpură
H. Hipotensiune arterială
I. Ginecomastie la bărbat
J. Erizipelul
543. Dintre contraindicațiile puncției biopsie hepatice fac parte:
A. Hepatita cronică atunci când altfel nu se poate stabili activitatea bolii
B. Ascita masivă
C. Hepatopatiile cronice difuze
D. Ciroza hepatică
E. Hepatita cronică fără etiologie stabilită
F. Infecția tegumentelor în zona de efectuare a puncției
G. Tumorile hepatice
H. Suspiciunea de chist hidatic hepatic
I. Suspiciunea de hemangiom hepatic
J. Diatezele hemoragice
544. Care dintre următoarele afirmații sunt adevărate în ceea ce privește
hepatita cronică de etiologie necunoscută?
A. Este adesea descoperit accidental
B. Biopsia hepatică ar trebui efectuată dacă nivelurile transaminazelor (>100
UI/L) persistă mai mult de 12 luni
C. Transaminazele sunt întotdeauna normale
D. Pentru diagnostic, trebuie evaluați factorii de risc pentru NAFLD
E. Biopsia hepatică trebuie efectuată dacă transaminazele (<100 UI/L)
persistă mai puțin de 6 luni
F. Pacienții vor fi cel mai adesea asimptomatici sau paucisimptomatici
G. Mulți pacienți vor avea simptome sau semne clinice de boală hepatică
H. Biopsia hepatică este întotdeauna contraindicate
I. Pentru diagnostic, toți agenții etiologici cunoscuți trebuie excluși
J. Adesea, la biopsie se găsesc doar modificări specifice
545. Referitoar la hepatita cronică virală B este adevărat faptul că:
 A. Se poate răspândi și pe cale intravenoasă (de exemplu, prin transfuzie de
sânge sau produse din sânge infectate)
B. Prezența mutațiilor AgHBs nu poate fi dobândită prin infecție
C. Prezența Ag HBs implică replicarea virală
D. Prezența anticorpilor anti-HBs semnifică infecție acută sau cronică
E. Virusul nu poate fi găsit în salivă
F. Virusul poate fi găsit în spermă și salivă
G. Este un tip de hepatită cronică
H. Poate evolua spre ciroză hepatică
I. Prezența unui titru ridicat de IgG anti-HBc implică hepatita acută virală B
J. Poate fi transmisă pe cale verticală sau orizontală
546. Referitor la hepatita cronică virală B este adevărat faptul că:
A. Riscul carcinom hepatocelular nu apare la pacienții cu infecție
concomitentă cu hepatită Delta
B. Infecția cu hepatita Delta nu poate fi transmisă altor personae
C. Hepatita acută Delta este diagnosticată prin anticorpi IgG-HDV
D. Factorii care indică un răspuns susținut includ niveluri crescute de ADN
VHB
E. Prezența co-infectiei cu virusul Delta are un rezultat benefic pentru
tratament
F. Sexul feminin este factor predictiv al răspunsului susținut la tratament
G. Factorii care indică un răspuns susținut la tratament la pacienții cu
hepatită cronică B sunt: durata scurtă a bolii și normalizarea enzimelor
hepatice.
H. În general, rata de răspuns (adică dispariția HbeAg) este de 25-40%.
I. Factorii care indică un răspuns susținut includ niveluri scăzute de ADN
VHB
J. În infecția concomitentă cu HDV și HBV poate fi observată o creștere
bifazică a aminotransferazelor serice.
547. Care dintre următoarele afirmații sunt adevărate în ceea ce privește
hepatita cronică?
A. Atât hepatita acută, cât și cea cronică sunt definite ca orice hepatită care
durează cel puțin 6 luni
B. Hepatita Delta este cea mai frecventă hepatită virală care apare la nivel
mondial, adesea în epidemii.
C. Medicamente precum metildopa, izoniazida, ketoconazolul, nitrofurantoina
sunt sigure pentru pacienții cu insuficiență hepatică
D. Timpul de protrombină (PT) este prelungit în cazurile ușoare
asimptomatice
E. Inflamație variază de la ușoară la severă
F. Hepatitele virale B, C și autoimune sunt cauze ale hepatitei acute
transmise pe cale fecal-orală și apar din ingestia de alimente sau apă
contaminate.
G. Infiltratele de celule inflamatorii cronice care cuprind limfocite sunt de
obicei prezente în tracturile portale
 H. Poate apărea fibroză care poate fi ușoară, sau poate apărea o punte (în
tractul portal) sau ciroză severă
I. Poate apărea hepatita de interfață (leziunea se datorează mai degrabă
apoptozei decât necrozei)
J. Mai pot fi întâlnite modificări lobulare, necroză litică focală, apoptoză și
inflamație focală
548. Referitor la Hepatita cronică D este adevărat faptul că:
A. Este observată în special la consumatorii de droguri intravenoase, dar
poate afecta toate grupurile de risc pentru infecția cu VHB.
B. Diagnosticul hepatitei Delta se face prin determinarea ADN-ului HDV în
ser al pacienților cu HBV.
C. O coinfecție reprezintă apariția acută a infecției cronice cu VHB, care a
fost inactivă anterior
D. Sinteza ADN-ului VHB este crescută exponențial prin suprainfectia Delta
E. Diagnosticul unei suprainfecții se face prin găsirea ARN-ului HDV sau a
IgG seric anti-HDV în același timp cu IgM anti-HBc.
F. Nu se poate replica singur, dar este activat de prezența HBV
G. Virusul Delta este o particulă incompletă de ARN cuprinsă într-un înveliș
de AgHbs
H. Hepatita Delta poate apărea ca o coinfecție sau o suprainfecție
I. Este cauzată de virusul hepatitic D (virusul HDV sau delta)
J. ARN-ul HDV poate fi măsurat în ser și se găsește numai în infecția acută
cu HDV
549. Cauzele ascitei sunt:
A. Metastazele peritoneale
B. Ciroza hepatică
C. Hipertensiunea arterială
D. Tuberculoza peritoneală
E. Tromboza de venă cavă superioară
F. Insuficiența cardiacă globală
G. Sindrom nefritic
H. Hepatita virală A
I. Bronșita cronică
J. Sindromul nefrotic
550. Următoarele afirmații despre mecanismul de formare a ascitei sunt
adevărate:
A. Hipoalbuminemia secundară insuficienței hepatocelulare scade presiune
coloidosmotică
B. Creșterea reabsorbției de Na și apă apare secundar hipertensiunii în
venele renale
C. Nivelul albuminelor plasmatice sub care apare ascita este 45 g‰
D. La nivel cerebral se constată o diminuare a secreției de hormon
antidiuretic
E. Creșterea permeabilității capilarelor subperitoneale determină trecerea
apei în cavitatea peritoneală
 F. Cresterea presiunii la nivelul capilarelor splahnice determină scăderea
reabsorbția în segmentul venos
G. Retenția de apă este un proces autolimitant deoarece acumularea de apă
se face pe seama spațiului intravascular
H. În ciroza hepatică volemia este crescută atât la nivelul abdomenului cât și
la nivel cerebral și renal
I. Retenția de Na și apă reprezintă unul din factorii principali în formarea
ascitei
J. În apariția ascitei este implicată activarea sistemului renină-angiotensină-
aldosteron care determină reabsobția tubulară de Na și K
551. În cazul unui pacient cu ascită, la examenul clinic se pot identifica
următoarele elemente:
A. Semnul “valului” prezent
B. Matitate cu concavitatea în sus
C. Palparea dă o senzație de reziztență dură, dureroasă
D. Matitatea abdominală nu este deplasabilă pe flancuri
E. La inspecție, în ortostatism, abdomenul are aspect asimetric, de
“batracian”
F. Ascita în cantitate mare determniă creșterea contractilitîții mușchilor drepți
abdominali
G. Hernie ombilicală
H. Inspecția identifică frecvent periombilical echimoze
I. Abdomen mărit de volum
J. Circulație venoasă colaterală
552. În legătură cu examinarea lichidului de ascită următoarele afirmații
sunt adevărate:
A. Lichidul de ascită hemoragic poate fi secundar tuberculozei peritoneale
B. Compresiunile tumorale la nivelul canalului toracic pot determina apariția
lichidului chilos
C. Ruperea canalului toracic poate determina un aspect serocitrin al lichidului
de ascită
D. Lichidul de ascită serocitric se poate întâlni în ciroza hepatică
E. In sindromul nefritic lichidul de ascita este serocitrin
F. În carcinomatoza peritoneală lichidul de ascită poate avea aspect
hemoragic
G. Lichidul de ascită lactescent poate fi secundar peritonitei cu piogeni
H. În peritonite, lichidul de ascită este tulbure, chilos
I. În sindromul nefrotic lichidul de ascită are un aspect serocitrin
J. Lichidul de ascită hemoragic este caracteristic insuficienței cardiace
globale
553. În legătură cu examinarea lichidului de ascită următoarele afirmații
sunt adevărate:
A. Densitatea transudatului variază între 1018 și 1025
B. Transudatul are testul Rivalta pozitiv
C. In ascita cu caractere de exsudat se pot identifica germeni
 D. Exsudatul are un conținut în albumine sub 2,5 g%
E. Densitatea exsudatului este peste 1018
F. Transudatul are un conținut celular redus
G. Aspectul chiliform, lactescent este caracteristic sindromului nefrotic
H. Transudatul are un conținut în albumine sub 2,5 g%
I. Existența unui transudat pledează pentru neoplazii
J. Exsudatul se carcterizează prin citologie bogată, peste 500 celule/mm3
554. Diagnosticul diferențial clinic al ascitei trebuie realizat cu:
A. Anevrism de aortă
B. Obezitate
C. Meteorism abdominal
D. Peritonită cronică
E. Hernie hiatală voluminoasă
F. Glob vezical
G. Apendicită acută
H. La femei- chist ovarian voluminos
I. La femei -sarcină
J. Hidrops vezicular
555. Identificați cauzele sindromului ascitic:
A. Sindromul Meigs
B. Sindrom Budd-Chiari
C. Peritonita microbiană
D. Anemia feriprivă
E. Tromboza de venă cavă superioară
F. Litiaza coledociană necomplicată
G. Pancreatita acută
H. Steatoza hepatică
I. Pericardita constrictivă
J. Insuficiența cardiacă stângă
556. Următorii factori intervin în mecanismul de formare al ascitei:
A. Hipergamaglobulinemia
B. Creșterea permeabilității capilarelor subperitoneale
C. Tulburarea circulației limfatice
D. Hipertensiunea arterială
E. Hipervolemia renală
F. Constipația cronică
G. Retenția hidrosodată
H. Hipoalbuminemia
I. Formarea de anastomoze arterio-venoase renale
J. Hipertensiunea portală
557. În legătură cu paracenteza următoarele afirmații sunt adevărate:
A. Pacientul este poziționat în decubit lateral drept
B. Este indicată în diagnosticul tuturor cauzelor de ascită
C. Sincopa poate reprezenta o complicație a paracentezei
D. Puncția se realizează periombilical
 E.Înțeparea unei vene superficiale poate complica paracenteza
F.Puncția se face în plină matitate
G.Perforația gastrică poate reprezinta o complicație a paracentezei
H.Paracenteza evacuatorie este indicată în ascita masivă sau la cea care nu
răspunde la tratament medical
I. Paracenteza este contraindicată pacienților cu ciroză hepatică
decompensată
J. Se extrag maxim 2 litri de lichid de ascită pentru a preveni șocul
hipovolemic
558. Următoarele afirmații despre ciroza hepatică sunt adevărate, cu
excepția:
A. Etilismul reprezintă o cauza majoră de ciroză hepatică
B. Hepatita cronica virală B și C sunt cauze majore de ciroză hepatică
C. Steluțele vasculare au sediul obișnuit la nivelul membrelor inferioare
D. Ciroza hepatică compensată este relativ săracă în manifestări clinice
E. Ciroza hepatică decompensată cuprinde manifestări clinice bogate și
variate
F. Ciroza hepatică reprezintă o consecință ireversibilă a bolilor hepatice
cronice de diferite etiologii
G. Ciroza hepatică reprezintă o consecință reversibilă a bolilor hepatice
cronice de diferite etiologii
H. Hernia inghinală apare când cantitatea de ascită este minimă
I. Icterul este caracteristic cirozei hepatice compensate
J. Ascita poate fi însoțită de hidrotorax, de obicei cu sediul în stânga
559. Despre semnele cutanate întâlnite în ciroza hepatică decompensată,
sunt adevărate următoarele afirmații:
A. Steluțele vasculare au sediul obișnuit la nivelul membrelor inferioare
B. Contractura Dupuytren este întâlnită la ciroticii etilici
C. Steluțele vasculare au sediul obișnui pe gât, partea superioară a toracelui,
față, umeri
D. Steluțele vasculare cuprind o zonă centrală de origine venoasă
E. Eritemul palmar este localizat la nivelul regiunii tenare și hipotenare
F. Eritemul plantar nu dispare la compresiune
G. Eritemul palpare apare specific ala nivelul indexului și mediusului
H. Pielea poate prezenta echimoze sau purpură
I. Pilozitatea la nivelul feței anterioare a toracelui la bărbați este deseori mult
diminuată
J. Pilozitatea este reprezentată cel mai des în exces la nivel axilar
560. Sunt complicații ale cirozei hepatice următoarele:
A. Hemoragia digestivă superioară
B. Accident ischemic tranzitor
C. Tromboza de venă portă
D. Ulcer gastric perforat
E. Sindromul hepato-renal
F. Encefalopatia porto-sistemică
 G. Cancerul hepatic
H. Boala arterială periferică
I. Encefalita receptorilor anti-NMDA
J. Infarctul miocardic acut
561. Următoarele sunt cauze de ciroza hepatică:
A. Boli hepatice autoimune
B. Sindromul Gilbert
C. Alcoolul
D. Boala Wilson
E. Boala Parkinson
F. Hepatita cronica virală C
G. Hepatita cronica virală B
H. Hepatita acută virală E
I. Hepatita acută virală A
J. Hemangiomul hepatic
562. Fac parte din manifestările osteo-articulare ale cirozei hepatice
decompensate următoarele:
A. Artralgii
B. Eritem plantar
C. Osteoporoza
D. Sinovite
E. Degete hipocratice
F. Eritem palmar
G. Cianoza
H. Periostite
I. Rigiditate musculară
J. Neuropatii periferice
563. Următoarele afirmații despre investigațiile paraclinice din ciroza
hepatică sunt adevărate:
A. Electroforeza proteinelor plasmatice evidențiază scăderea
gamaglobulinelor
B. TGO și TGP sunt markeri de colestază
C. Endoscopia digestivă superioară poate evidenția varice esofagiene sau
gastrice
D. Ecografia abdominală pune diagnosticul de ascită
E. Ecografia abdominală nu poate evidenția dimensiunile splinei
F. În sindromul hepatopriv se evidențiază creșterea colesterolului
G. Paracenteza permite examinarea lichidului de ascită
H. Ecografia abdominală nu poate măsura diametrul venei porte
I. Creșterea transaminazelor este în general moderată
J. Hipoalbuminemia este cvasiconstant întâlnită
564. Fac parte din manifestările endocrine ale cirozei hepatice
decompensate următoarele:
A. Dispneea
B. Pierderea libidoului
 C. Impotență sexuală la bărbați
D. Purpura
E. Sterilitate
F. Tulburări de ciclu menstrual
G. Ginecomastia
H. Hemoroizii
I. Echimoze
J. Impotență sexuală la femei
565. Despre examenul clinic în ciroza hepatică decompensată sunt
adevărate următoarele afirmații:
A. Contractura Dupuytren este întâlnită la ciroticii etilici
B. Pilozitatea la nivelul feței posterioare a toracelui este accentuată
C. Bolnavul cu ascită are aspect de ,,batracian” în clinostatism
D. Hipertensiunea arterială pulmonară se obiectivează prin hematemeză
E. Circulația venoasă colaterală are de obicei sediul supraombilical
F. Existența ascitei este pusă în evidență prin percuție: sunet timpanic,
nedeplasabil pe flancuri
G. Semnul valului se produce combinând palparea cu percuția
H. Eritemul palmar este localizat în regiunea tenară și hipontenară
I. Neuropatia periferică este o manifestare osteo-articulară
J. Bolnavul cu ascită are aspect de ,,batracian” în ortostatism
566. Următoarele sunt manifestări digestive ale cirozei hepatice:
A. Tulburări de tranzit
B. Dureri abdominale vagi
C. Inapetența
D. Hemoptizie
E. Dispneea
F. Ulcerul gastric – cu incidență mai mică decât în populația generală
G. Hemoragia digestivă superioară
H. Hemoroizii
I. Anemia hipocromă
J. Echimoze
567. Sindromul dispeptic biliar se poate manifesta prin:
A. Dureri de tip radiculalgic
B. Migrene și stări de iritabilitate nervoasă
C. Dureri hipogastrice
D. Scaune decolorate (acolice)
E. Durere la nivelul hipocondrului drept
F. Prurit
G. Gust amar
H. Stări de greață
I. Hematemeză
J. Regurgitații și eructații
568. Colica biliară are următoarele caracteristici:
A. Intensitate mare, atroce, cu paroxisme
 B. Durere la nivelul hipocondrului drept
C. Durerea este însoțită de tulburări de tranzit de tipul constipației
D. Intensitate mică și debut insidios
E. Iradiere posterioară și ascendentă (omoplatul drept)
F. Durere tipic epigastrică
G. Printre factorii favorizanți se numără consumul unui volum mare de apă
H. Debut brusc
I. Tipic cedează la administrarea de medicație antiacidă
J. Durată variabilă - de la minute la ore
569. Printre metodele complementare de explorare a căilor biliare (metode
paraclinice) se numără:
A. Examenul radiologic baritat
B. Colangiografia endoscopică
C. Ultrasonografia abdominală (ecografia)
D. Enteroscopia
E. Examinarea cu videocapsulă endoscopică
F. Colangiografia intraoperatorie
G. Examenul radiologic simplu
H. Colonoscopia
I. Rezonanța magnetică nucleară
J. Electromiografia
570. În legătură cu sindromul colelitiazic se pot afirma următoarele:
A. În caz de obstrucție a canalului cistic vezicula biliară își scade volumul
fiind imposibil de palpat (hidrops vezicular)
B. Ecografia abdominală poate obiectiva prezența calculilor veziculari
C. Este reprezentat de manifestări clinice datorate prezenței calculilor în
vezicula biliară
D. În perioadele de acalmie (asimptomatice) examenul clinic poate fi negativ
E. Diagnosticul diferențial se face cu globul vezical
F. Între factorii de risc se află sexul masculin și greutatea corporală normală
G. Manevra Murphy poate fi pozitivă
H. În plină colică biliară poate apărea apărare musculară
I. Radiografia abdominală poate evidenția calculii radiotransparenți
J. Între complicații se află ulcerul gastric
571. Ecografia în cadrul sindromului colelitiazic:
A. Ecografia nu poate identifica litiaza biliară radiotransparentă
B. Pot exista limite ale ecografiei dependente de dimensiunea calculilor
C. Prezența conului de umbră posterior indică excluderea diagnosticului de
litiază biliară
D. Ecografia poate identifica litiaza biliară indiferent de dimensiuni
E. Uneori diagnosticul nu poate fi confirmat ecografic
F. Ecografia este unica metodă prin care poate fi obiectivată litiaza biliară
G. În cazul unui diagnostic neconfirmat ecografic, examinarea se poate
completa cu alte tehnici imagistice
 H. Litiaza genereaza reflectarea undelor ultrasonice și prin structura solidă a
calculilor
I. Tipic calculii prezintă ecografic un „con de umbră” posterior - element
esențial pentru diagnostic
J. Prin ecografie pot fi obiectivați facil și calculii de dimensiuni mici de sub 1-
2mm
572. Diagnosticul diferențial în sindromul colelitiazic se face cu:
A. Afecțiuni pleuro-pulmonare drepte
B. Globul vezical
C. Ulcerul gastric și/sau duodenal
D. Colica renală stângă
E. Colica renală dreaptă
F. Stenoza pilorică
G. Apendicita acută
H. Bronșita acută
I. Angina pectorală și infarctul de miocard (ex. postero-inferior)
J. Cancerul esofagian
573. Sunt complicații în cadrul sindromului colelitiazic:
A. Ileusul biliar
B. Litiaza renală
C. Ascita
D. Perforația veziculei biliare
E. Icterul hemolitic
F. Infarctul mezenteric
G. Infecția căilor biliare (colangita/angiocolita acută)
H. Hidropsul vezicular
I. Ulcerul duodenal
J. Pancreatita acută
574. La pacientul cu suspiciune de litiază biliară, ecografia urmărește
următoarele elemente:
A. La pacientul sănătos peretele veziculei biliare este gros (peste 5mm)
B. Dilatarea căii biliare principale la un pacient icteric sugerează faptul că
icterul este unul hepatocelular
C. Calea biliară principală care are un diametru normal sub 8mm
D. Dilatarea căilor biliare intrahepatice nu se poate obiectiva ecografic
E. Examinarea parenchimului pancreatic este utilă pentru diagnostic
F. Vezicula biliară - talie, conținut, aspect și grosimea pereților
G. Examinarea parenchimului hepatic este utilă pentru diagnostic
H. Calea biliară principală la pacientul sănătos nu se poate vizualiza
ecografic
I. La pacientul sănătos, căile biliare intrahepatice pot fi facil reperate
ecografic
J. Căile biliare intrahepatice
575. În legătură cu explorările paraclinice la pacienții cu litiază biliară:
 A. Laparoscopia apreciază în colecistite extensia procesului inflamator în
țesuturile învecinate
B. Laparoscopia nu prezintă utilitate în cadrul bilanțului diagnostic
C. Examenul radiologic simplu obiectivează litiaza radioopacă
D. Radiografia abdominală simplă pune în evidență calculii radioopaci și
radiotransparenți
E. Imagistica prin rezonanță magnetică este utilă exclusiv în cazul evaluării
colangiocarcinoamelor
F. Ecografia este tehnica de elecție folosită în bilanțul obstrucțiilor biliare prin
neoplasme întrucât permite stadializarea bolii
G. Tomografia computerizată se indică pentru evaluarea colecistitei acute
gangrenoase și a carcinomului veziculei biliare
H. Imagistica prin rezonanță magnetică pune în evidență calculii biliari drept
imagini hipointense
I. Stadializarea neoplasmelor biliare se face cu ajutorul tomografiei
computerizate
J. Ecografia este superioară tomografiei computerizate în stabilirea sediului
și cauzei obstrucției biliare
576. Referitor la particularitățile anamnezei la pacienții cu patologie
biliară, putem afirma că:
A. Litiaza pigmentară este mai frecventă la copii
B. Suferințele biliare pot fi influențate de stressul psihic
C. Obiceiurile alimentare nu reprezintă factor predispozant pentru suferințele
biliare
D. Icterul hemolitic apare mai frecvent la adulți comparativ cu populația
pediatrică
E. Estrogenul influențează formarea calculilor biliari
F. Hemoglobinopatiile nu reprezintă factor de risc pentru litiaza biliară
G. Factorii ereditari nu pot fi incriminați pentru suferințele biliare
H. Obezitatea reprezintă factor de risc pentru litiaza pigmentară
I. Litiaza biliară este mai frecventă la sexul masculin
J. Cancerul veziculei biliare este mai frecvent diagnosticat la vârstnici
577. Sindromul dispeptic biliar se poate manifesta prin:
A. Gust amar
B. Migrenă
C. Greață
D. Hematemeză
E. Sindrom anemic
F. Febră
G. Jenă dureroasă în hipocondrul drept
H. Jenă dureroasă în flancul stâng
I. Regurgitații
J. Melenă
578. Colica biliară are următoarele caractere:
A. Sediul în hipocondrul drept
 B. Sediul în mezogastru
C. Intensitate mică a durerii
D. Intensitate mare
E. Iradiere inferioară, spre coapsă
F. Iradiere posterioară
G. Debut brusc
H. Nu cedează la administrarea de antispastice
I. Alimentația nu influențează apariția unui episod colicativ
J. Poate fi însoțită de vărsături alimentare
579. Cu privire la colica biliară, este adevărat că:
A. Ulcerul gastric perforat trebuie luat în considerare ca diagnostic diferențial
B. Distensia lentă a căilor biliare nu se însoțește de colică biliară
C. Icterul apare ca manifestare clinică în colica biliară necomplicată
D. Litiaza biliară este factor de risc pentru declanșarea unui episod colicativ
E. Cancerul pancreatic cefalic este însoțit frecvent de colică biliară
F. Diagnosticul diferențial trebuie să includă și colica renală stângă
G. Pancreatita acută nu intră în algoritmul pentru diagnostic diferențial
H. Examenul clinic obiectiv al abdomenului poate pune în evidență apărare
musculară în hipocondrul drept
I. Orice distensie brutală a căilor biliare poate determina o colică biliară
J. Examenul obiectiv al abdomenului trebuie făcut după administrarea de
antalgice/antispatice
580. Cu privire la examenul clinic al pacienților cu patologie biliară, se pot
constata următoarele elemente:
A. Icter
B. Leziuni de grataj
C. Xantelasmă
D. Cancerul pancreatic cefalic poate determina uneori o bombare moderată
la nivelul hipocondrului drept
E. Neoplasmul veziculei biliare se caracterizează prin durere la palpare,
veziculă destinsă, elastică, mobilă
F. Semnul Murphy se pune în evidență în expir profund
G. Semnul Curvoisier-Terrier este pozitiv atunci când vezicula biliară este
dură, redusă dimensional, dureroasă la palpare
H. Vezicula biliară este palpabilă în mod normal în flancul drept
I. Sensibilitatea colecistului se pune în evidență prin manevra Murphy
J. Hidropsul vezicular poate determina o bombare moderată la nivelul
hipocondrului stâng
581. În legătură cu ecografia abdominală ca metodă de explorare a căilor
biliare, este adevărat că:
A. este metoda folosită de primă întenție în algoritmul diagnostic
B. Ecografic, vezicula biliară măsoară în mod normal < 10/4 cm
C. Căile biliare intrahepatice se vizualizează ecografic în mod normal
D. Reprezintă o metodă non-invazivă, acceptată ușor de către pacient
E. Calea biliară principală măsoară în mod normal < 8mm
 F.Este utilă pentru diagnosticul colecistitei acute
G.În mod normal, peretele veziculei biliare măsoară mai mult de 4 mm
H.Performanța metodei este superioară rezonanței magnetice
I.Prezența gazelor intestinale nu afectează performanța diagnostică
J.Performanța ecografiei abdominale nu este influențată de obezitatea
abdominală
582. Cu referire la metodele complementare de explorare a căilor biliare,
putem afirma că:
A. Evaluarea computer tomograf (CT) evidențiază calculii biliari în proporție
de 70%
B. Examenul radiologic simplu poate evidenția calculii radioopaci
C. Ecografia abdominală este superioară examenului computer tomograf
(CT) în stabilirea sediului și cauzei obstrucției biliare
D. Colangiografia postoperatorie pe tub Kehr este utilă pentru excluderea
eventualității unui calcul restant
E. Colangiopancreatografia retrogradă endoscopică (CPRE) este o metodă
non-invazivă de explorare a căilor biliare
F. Ecografic, calculii biliari au aspect hipoecogen, fără con de umbra
posterior
G. Examinarea computer tomograf (CT) are o bună performanță în
diagnosticarea colecistitei acute gangrenoase
H. Pancreatita acută reprezintă o complicație a colangiopancreatografiei
retrograde endoscopice (CPRE)
I. Examenul CT poate evidenția calculii radiotrasnparenți
J. Cicatricile abdominale nu pot influența performanța diagnostică a
ecografiei abdominale
583. Cu privire la sindromul colelitiazic, este adevărat că:
A. Pancreatita acută poate fi o complicație a colicii biliare
B. Colica biliară impune diagnostic diferențial cu afecțiuni pleuro-pulmonare
drepte
C. Migrarea unui calcul biliar în intestin poate produce ileus biliar
D. Calculii pigmentari sunt radiotransparenți
E. Deficitul de colesterol este factor litogen
F. Calculii colesterolici sunt radioopaci
G. Colica biliară este manifestarea cea mai frecventă a litiazei biliare
veziculare
H. Infecția căilor biliare reprezintă o posibilă complicație a unei colici biliare
I. Vârsta < 40 ani reprezintă factor de risc pentru litiaza biliară
J. Excesul de săruri biliare și fosfolipide reprezintă factor de risc pentru
litiaza biliară
584. Sindromul colelitiazic este caracterizat prin:
A. Obstrucția canalului cistic poate determina hidrops vezicular
B. În colica biliară se poate obiectiva apărare musculară la nivelul
hipocondrului drept
C. Staza biliară nu reprezintă factor de risc pentru litiaza veziculară
 D. Sexul masculin este mai predispus să dezvolte litiază biliară veziculară
E. În cazul obstrucției canalului cistic, vezicula biliară este dură, redusă
dimensional, indoloră la palpare
F. Conul de umbră posterior este elementul esențial de diagnostic ecografic
a litiazei veziculare
G. Multiparitarea reprezintă factor de risc pentru litiaza biliară
H. Diagnosticul diferențial al colicii biliare se poate face cu apendicita acută
I. Bila litogenă este suprasaturată în fosfolipide și săruri biliare
J. Obezitatea nu influențează dezvoltarea litiazei biliare
585. Pancreatita acută se poate caracteriza prin:
A. Prezența frecventă a ileusului paralitic
B. Absența sindromului inflamator în toate cazurile de boală
C. Prezența semnului Gray-Turner la nivelul flancului stâng
D. Prezența leziunilor morfologice de tipul edemului interstițial pancreatic
E. Tomografia computerizată nu este utilă pentru diagnostic
F. Întotdeauna prin prezența icterului cutanat
G. Durere abdominală periombilicală care se ameliorează postprandial
H. Creșterea enzimelor pancreatice în sânge și urină
I. Tablou dureros abdominal acut asociat cu grețuri și vărsături
J. Prezența semnului Cullen la nivelul flancului drept
586. Referitor la durerea abdominală din pancreatita acută, se pot afirma
următoarele:
A. Durerea abdominală este descrisă de pacient ca o senzație de strivire sau
sfâșiere
B. Durerea abdominală debutează, de obicei, în fosa iliacă dreaptă
C. Durerea abdominală tipică începe în hipogastru și iradiază spre coapsa
internă și lombă
D. Durerea abdominală se ameliorează postprandial
E. Durerea abdominală are întotdeauna intensitate scăzută
F. Frecvent, durerea abdominală obligă pacientul să adopte o poziție
antalgică
G. Durerea abdominală poate fi precipitată de consumul de alcool sau de un
prânz colecistokinetic
H. Durerea abdominală durează, de regulă, câteva minute
I. Durerea abdominală “în bară” reprezintă simptomul cardinal
J. Durerea abdominală poate fi atât de intensă, încât pacientul prezintă un
episod sincopal
587. Referitor la diagnosticul paraclinic din pancreatita acută, se pot
afirma următoarele:
A. Tomografia computerizată este contraindicată la pacientul cu pancreatită
acută din cauza riscului mare de iradiere
B. Calcificarea pancreatică identificată la examenul radiologic este
patognomonică pentru diagnosticul de pancreatită acută
C. Amilaza și lipaza serică sunt foarte utile pentru diagnostic
D. Markerii inflamatori sunt întotdeauna în limite normale
 E. Determinarea valorii serice a proteinei C reactive (CRP) este utilizată ca
marker de prognostic
F. Ecografia abdominală poate identifica elemente etiologice pentru
diagnostic
G. Ecografia abdominală este prima explorare imagistică folosită pentru
diagnosticul de pancreatită acută
H. Rezonanța magnetică poate fi utilă pentru diagnostic
I. Determinarea transaminazelor serice reprezintă testul cel mai fidel pentru
diagnosticul pozitiv de pancreatită acută
J. Radiografia abdominală pe gol nu aduce date importante pentru
diagnosticul de pancreatită acută
588. Referitor la tabloul clinic din pancreatita cronică, sunt adevărate
următoarele:
A. Durerea abdominală reprezintă simptomul principal
B. Steatoreea poate fi prezentă
C. Durerea abdominală este întotdeauna de intensitate foarte crescută
D. Diabetul zaharat nu apare în pancreatita cronică
E. Anorexia pentru carne este specifică pancreatitei cronice
F. În cazurile avansate de boală, pacientul poate fi emaciat
G. Icterul poate apărea secundar compresiunii ductului biliar
H. Durerea abdominală este continuă și colicativă
I. Vărsăturile din pancreatita cronică sunt incoercibile
J. Scăderea ponderală și anorexia fac parte din tabloul clinic al pancreatitei
cronice
589. Referitor la diagnosticul paraclinic din pancreatita cronică, sunt
adevărate următoarele:
A. Endoscopia digestivă superioară reprezintă explorarea de elecție pentru
pancreatita cronică
B. Determinarea chimiotripsinei în scaun poate fi utilă pentru diagnosticul de
pancreatită cronică
C. Pseudochisturile pancreatice identificate imagistic exclud diagnosticul de
pancreatită cronică
D. Determinarea grăsimilor fecale obiectivează steatoreea prezentă în
pancreatita cronică
E. Ecografia abdominală este utilă pentru diagnosticul de pancreatită cronică
F. Tomografia computerizată nu oferă elemente utile pentru diagnosticul de
pancreatită cronică
G. Prezența calcificărilor pancreatice la examenul radiologic exclude
diagnosticul de pancreatită cronică
H. Ecoendoscopia este superioară ecografiei abdominale pentru diagnosticul
de pancreatită cronică
I. Ecografia abdominală permite evaluarea mărimii și conturului pancreatic
J. Puncția-biopsia pancreatică este obligatorie pentru diagnosticul de
certitudine de pancreatită cronică
590. Referitor la tabloul clinic din cancerul pancreatic, sunt adevărate
următoarele:
A. Cașexia este foarte rar întâlnită
B. Scăderea în greutate este, de regulă, semnificativă
C. Simptomul major din cancerul de corp de pancreas este durerea
abdominală
D. Pacientul este, de regulă, supraponderal
E. Anorexia pentru carne exclude diagnosticul de cancer pancreatic
F. Constipația apare la toți pacienții
G. Simptomele apar precoce în evoluția bolii
H. Tromboflebita migratorie reprezintă o manifestare paraneoplazică a
cancerului pancreatic
I. Simptomul major din cancerul de coadă de pancreas este durerea
abdominală
J. Icterul progresiv apare în cancerul de cap de pancreas
591. Referitor la cancerul pancreatic, sunt adevărate următoarele:
A. Scăderea ponderală evoluează rapid către cașexie
B. Icterul este simptomul cardinal din cancerul de coadă de pancreas
C. Apare în special la bărbații fumători și alcoolici
D. Simptomul major din cancerul de cap de pancreas este vărsătura
incoercibilă
E. Pacienții cu diabet zaharat nu vor dezvolta niciodată cancer de pancreas
F. Metastazează foarte rar în ficat
G. Durerea abdominală din cancerul de corp pancreatic nu poate fi
diferențiată de cea din pancreatita cronică
H. Durerea abdominală din cancerul de corp pancreatic are sediul în
epigastru și iradiază în spate
I. Apare mai frecvent la pacienții tineri
J. Diagnosticul este, de regulă, tardiv, în faza de matastaze
592. Referitor la patologia pancreatică, sunt adevărate următoarele:
A. Icterul este frecvent în cancerul de coadă de pancreas
B. Pancreatita cronică reprezintă pierderea funcției exocrine pancreatice, cu
păstrarea funcției endocrine
C. În pancreatita cronică apar frecvent deficiențe ale vitaminelor hidrosolubile
D. În pancreatita cronică pot apărea dereglări ale metabolismului fosfo-calcic
E. În cancerul de cap de pancreas lipsesc icterul și pruritul cutanat
F. Metastazele hepatice pot fi întâlnite în cancerul de pancreas
G. Tromboflebita migratorie poate indica neoplasm de corp sau de coadă de
pancreas
H. Hipercalcemia poate fi cauză de pancreatită acută
I. Semnul Courvoisier-Terrier poate apărea în neoplasmul pancreatic
J. Hipolipemia poate fi cauză de pancreatită acută
593. Referitor la cauzele pancreatitei acute, următoarele afirmații sunt
adevărate:
 A. Alte cauze de pancreatite acute pot fi bypass-ul gastric, boala renală
cronică sau fibroza pulmonară
B. În etiologia metabolică putem întâlni hipoglicemia sau hipocolesterolemia,
hipertrigiceridemia, hipolipoproteinemia
C. În etiologia metabolică putem întâlni hiperlipemie sau hipercalcemie
D. Ca și cauze structurale întâlnim litiaza biliară, spasmul sau strictură Oddi-
ană, pancreasul divisum
E. În etiologia toxică întâlnim consumul de alcool sau medicație ce afectează
direct sau indirect pancreasul
F. Ca tulburări de vascularizație putem întâlni ateroscleroza sau vasculite
G. Ca și cauze structurale întâlnim litiaza biliară intrahepatică, traume directe
ale rebordului costal stâng
H. Spitalizarea îndelungată pentru variate patologii reprezintă un factor de
risc pentru pancreatita acută
I. În etiologia toxică întâlnim consumul de băuturi non-alcoolice sau
suplimentarea dietei cu de vitamine liposolubile (ADEK)
J. Ca și cauze infecțioase putem întâlni virusuri (Coxakie), bacterii sau
paraziți
594. Referitor la simptomatologia din pancreatita acută, următoarele
afirmații sunt adevărate:
A. Simptomatologia poate varia mult ca intensitate, de la lipsa aproape totală
a simptomelor până la marea dramă pancreatică (Dieulafoy)
B. Simptomatologia poate varia mult ca intensitate, de la lipsa aproape totală
a simptomelor până la catastrofa abdominală (Mondor)
C. Febra, icterul, confuzia, sincopa sau coma apar la pacienții cu pancreatită
acută formă ușoară
D. Durerea abdominală nu cedează la calmantele obișnuite și durează 24-48
ore
E. Pacienții prezintă dispnee datorită fenomenului de bronhodilatare
F. Durerea abdominală începe în epigastru, iradiază în bară, în semicentură,
spre coloana lombară, atingând maximul de intensitate în primele două
ore de la debut
G. Debutul este cel mai frecvent brusc, în plină sănătate aparentă, în context
sugestiv (consum de alcool, masă copioasă bogată în grăsimi)
H. Pacientul adoptă poziția antalgică specifică pancreatitei acute
(genupectorală)
I. Grețurile și vărsăturile care ameliorează consecutiv durerea abdominală
apare la toți pacienții
J. Este descrisă de bolnav ca o senzație de balonare și plenitudine
abdominală
595. Referitor la examenul local al pancreasului efectuat prin palparea
abdominală, următoarele afirmații sunt adevărate:
A. Sensibilitatea punctului Grott (sub rebordul costal stâng) se întâlnește în
pancreatita cronică
 B. Palparea unghiului costo-vertebral sâng (între coasta a XII a și masa
musculaturii lombare) este dureroasă în pancreatita acută (semnul Argyll-
Robertson)
C. Palparea mai pune în evindeță unele puncte dureroase – zona pancretico-
duodenală situată între o linie orizontală mediană și bisectoarea unghiului
format de această orizontală cu o linie verticală ce trece prin pubis
D. Palparea mai pune în evindeță unele puncte dureroase – punctul
pancreatic (Chauffard-Rivet) 3 cm subombilical pe linia xifo-pubiană
E. Palparea unghiului costo-vertebral sâng (între coasta a XII a și masa
musculaturii lombare) este dureroasă în pancreatita acută (semnul Mayo-
Robson)
F. În cazul cencerului cefalic pancreatic, căile biliare intrahepatice devin
palpabile (semnul Curvoisier-Terrier)
G. Sensibilitatea punctului Mallet Guy (sub rebordul costal stâng) se
întâlnește în pancreatita cronică
H. Palparea pancreasului prin metoda Grott implică poziționarea bolnavului
în decubit dorsal cu gambele flectate, cu regiunea lombară spijinită pe un
sul (prosop înfășurat) de 6-8 cm grosime, iar examinatorul cu mâna
dreaptă așezată perpendicular pătrunde cu vârful degetelor profund spre
locul de încrucișare a pancreasului cu coloana vertebrală
I. Pancreasul normal nu este accesibil palpării
J. Tumorile pancreatice devin accesibile palpării când devin voluminoase,
fiind imobile cu planurile adiacente și dure
596. Referitor la examenul radiologic pancreatic, următoarele afirmații
sunt adevărate:
A. Arteriografia selectivă a trunchiului celiac și arterei mezenterice
superioare reprezintă principala investigație imagistică pentru
stadializarea pancreatitei acute
B. Stadializarea RMN se impută a fi efectuată la 72 ore de la debutul
simptomatologiei pentru a scorifica pancreatita acut[ utilizând clasificarea
Balthazar
C. Ecografia pancreatică nu poate fi folosită ca metodă de evaluare a
pancreasului în pancreatitele acute
D. Scintigrafia pancreatică efectuata cu I131 poate evidenția zone
hipercaptante (pseudochisturi pancreatice)
E. Radiografia pe gol a abdomenului poate pune în evidență colecții
peripancreatice sau infecția ariilor de necroză pancreatică
F. Rezonanța magnetică este utilă pentru examinarea căii biliare și
pancreatice, dar și pentru evaluarea parenchimului pancreatic
G. Ecografia pancreatică are valoare deosebită în diagnosticul chisturilor și
tumorilor pancreatice
H. Biopsia și citologia efectuate sub control ecografic sau CT sunt extrem de
utile în diagnosticul tumorilor pancreatice
I. Radiografia pe gol a abdomenului poate pune în evidență calculi
pancreatici sau calcificări pe topografia pancreatică
 J. Examenul radiologic baritat gastro-duodenal poate demonstra deplasarea
sau compresiunea stomacului și duodenului sau stază gastro-duodenală
597. Referitor la investigațiile paraclinice în pancreatita acută,
următoarele afirmații sunt adevărate:
A. Amilazuria este mult crescută și revine mai încet la nivele normale (poate
fi folosită ca test diagnostic la distanță de la debut)
B. Tripsinogenul urinar este de regulă cu valori normale, iar determinarea
acestuia se pare că nu prezintă un beneficiu diagnostic
C. Lipaza, tripsina, chimotripsina, fosfolipaza cresc în cursul pancreatitei
acute
D. Valori ale lipazei serice mai mare de 3 ori peste valoarea normalului intră
în criteriile diagnostice pentru pancreatita acută
E. Amilazuria este mult crescută și revine mai încet la niveluri normale (nu
poate fi folosită ca test diagnostic la distanță de la debut)
F. Amilazemia exprimă raportul dintre producție, eliberare și clereance și
crește tardiv (în primele două zile) de la debut, atingând un maxim în
primele 5 zile
G. Valori ale lipazei serice mai mari de 2 ori peste valoarea normalului intră
în criteriile de diagnostic al pancreatitei acute
H. Amilazemia exprimă raportul dintre producție, eliberare și cleareance și
crește aproape imediat (în prima oră) de la debut, atingând un maxim în
primele 24 ore
I. Proteina C reactivă nu constituie un factor prognostic pentru pancreatita
acută
J. Tripsinogenul urinar este crescut, iar determinarea acestuia se pare că
are o mare specificitate și sensibilitate diagnostică
598. Referitor la pancreatita cronică, următoarele afirmații sunt adevărate:
A. Pseudochisurile pancreatice reprezintă colecții fără perete propriu ce se
pot complica cu hemoragie digestivă superioară
B. Pseudochisturile pancreatice apar precoce, în paralel cu debutul creșterii
enzimelor pancreatice sangvine
C. Alterarea metabolismului cupru-fier apare ca o complicație precoce a
pancreatitei cronice
D. Anorexia, grețurile, vărsăturile și scăderea ponderală se întâlnesc la două
treimi dintre bolnavi
E. Ca și complicații poate să apară tromboza venei cave superioare ce
conduce la apariția varicelor esofagiene
F. Reprezintă un proces inflamator continuu caracterizat clinic prin durere și
pierderea ireversibilă a funcției exocrine și endocrine pancreatice
G. Cauzele cele mai frecvente sunt reprezentate de patologia autoimună și
malnutriție
H. Insuficiența pancreatică (peste 90% din pancreas afectat) determină
steatoree, scădere ponderală, deficiențe ale vitaminelor liposolubile și
diabet zaharat
 I. Durerea este simptomul principal al pancreatitei cronice, relativ constant,
cu caracter recurent, de intensitate variabilă, afectând calitatea vieții
J. Cauzele cele mai frecvente sunt consumul cronic de alcool și malnutriția
599. Referitor la analiza funcției pancreatice, următoarele afirmații sunt
adevărate:
A. Colectarea sucului pancreatic evaluează consistența secreției și gastrina
B. Testul cu pancreolauryl se realizează fără intubația tractului
gastrointestinal
C. Imunoreactivitatea tripsin-like se realizează fără intubația tractului
gastrointestinal
D. Colectarea sucului pancreatic prin tubaj duodenal, înainte și după
stimulare cu secretină este utilă
E. Colecția sucului pancreatic nu necesită tubaj duodenal
F. Determinarea grăsimilor fecale obiectivează steatoreea prezentă în
pancreatitele cronice severe
G. Determinarea chimiotripsinei în scaun se efectuează cu intubație rectală
H. Testul de toleranță la glucoză administrată oral este de regulă normal în
pancreatita cronică ca fenomen compensator pancreatic
I. Determinarea chimiotripsinei în scaun se efectuează non-invaziv
J. Efectuarea testului respirator (triolein) se efectuează cu pacientul intubat
oro-traheal
600. Referitor la simptomatologia din cancerul pancreatic caudal,
următoarele afirmații sunt adevărate:
A. Durerea apare tardiv în evoluția bolii, fiind ultimul simptom instalat
B. Tromboflebita migratorie este o complicație rară ce acompaniază această
localizare tumorală
C. Apare frecvent sindromul icteric și prurit
D. Durerea este una intensă
E. Poate apărea tromboflebita migratorie
F. Scăderea ponderală este primul simptom
G. Absența icterului este frecvent intâlnită
H. Semnul Courvoisier-Terrier este frecvent întâlnit
I. Durerea necesită, de regulă, doze mari de antalgice cu specific opioid
J. Frecvența tulburărilor de glicoreglare este mai mare comparativ cu alte
localizări ale cancerului pancreatic
601. Referitor la examenele de laborator care indică inflamația, implicarea
biliară și afectarea sistemică în pancreatita acută, următoarele afirmații
sunt adevărate:
A. Markeri indicatori ai inflamației sunt elastaza neutrofilică, interleukina-6,
proteina C reactivă
B. Ca markeri de afectare sistemică apar limfocitoza și elastaza serică cu
valori scăzute
C. Raportul lipază/amilază serică este mai mare în etiologia alcoolică față de
cea biliară
D. Proteina C reactivă posedă valoare prognostică
 E. Transaminazele hepatice (GGT, FAL) și o valoare a bilirubinei totale >
1,1mg/dl indică o implicare etiologică biliară
F. Transaminazele hepatice (TGP, TGO) și o valoare a bilirubinei totale >
3mg/dl indică o implicare etiologică biliară
G. Ca markeri de afectare sistemică apar leucocitoza, proteina-C reactivă cu
valori mult crescute și elastaza serică cu valori crescute
H. Proteina C reactivă, neavând valoare prognostică, nu reprezintă o
necesitate monitorizarea seriată a acesteia
I. Raportul lipază/amilază serică este mai mare în etiologia biliară față de
cea alcoolică
J. Markeri indicatori ai inflamației sunt interferonul-α și TNF- α
602. În ceea ce privește encefalopatia portosistemică, următoarele
afirmații sunt adevărate:
A. Se datorează prezenței în sânge a substanțelor toxice
B. Metaboliții anormali rezultați din scăderea funției hepatocitelor și șuntarea
sângelui din jurul ficatului determină edem cerebral și reacția astrocitelor
C. Este o suferință cerebrală, acută sau cronică, potențial revesibilă
D. Encefalopatia rezultă din șuntarea sângelui din jurul ficatului
E. Pacienții cu insuficiență hepatică acută nu sunt expuși riscului de
encefalopatie acută din cauza absenței cirozei hepatice
F. Encefalopatia portosistemică este întotdeauna cronică
G. Printre factorii patogenici se numără creșterea neurotoxinelor endogene,
perturbări ale neurotransmițătorilor și modificări în receptorii postsinaptici
H. Șuntarea sângelui din jurul ficatului scade riscul de encefalopatie
portosistemică
I. Este o afecțiune cu leziuni ireversibile
J. Edemul cerebral și reacția astrocitelor se întâlnesc extrem de rar în cazul
encefalopatiei
603. Referitor la tulburările de cunoștință și comportament din
encefalopatia portosistemică, următoarele afirmații sunt adevărate:
A. Pacienții pot prezenta stări de apatie și lentoare intelectuală
B. Pacientul este iritabil, agitat, euforic
C. În stadiile avansate apare torpoarea progresivă care merge până la o
stare comatoasă
D. Pot apărea delir (adesea cu culpabilitate) și halucinații
E. Starea comatoasă este caracteristică stadiilor incipiente ale
encefalopatiei, ulterior pacientul devenind agitat psihomotor
F. ‘Furia hepatică’ se caracterizează prin prezența euforiei și logoreei
incoerente
G. Criza de agitație psihomotorie se caracterizează prin starea de torpoare
H. Agresivitatea este foarte rar întâlnită
I. Uneori pot fi prezente tulburările maniacale de tip exhibiționism
J. Delirul și halucinațiile nu sunt specifice encefalopatiei portosistemice și
necesită tratament antipsihotic
604. Tabloul clinic al encefalopatiei portosistemice cuprinde următoarele
semne:
A. Foetor hepaticus
B. Hipertonie musculară
C. Flapping tremor - observat când mâinile sunt întinse şi încheieturile în
hiperextensie (asterixis)
D. Hemipareză
E. Pacientul poate scrie sau desena cu ușurință o stea cu cinci vârfuri
F. Hiporeflexie
G. Ataxie cerebeloasă
H. Hiperreflexie osteotendinoasă
I. Cecitate si diplopie
J. Dizartrie
605. Referitor la evoluția encefalopatiei portosistemice, următoarele
afirmații sunt adevărate:
A. În stadiul II pacienții prezintă abolirea reflexelor osteo-tendinoase
B. Stadiul I cuprinde inversarea ritmului ictemeral cu somnolență diurnă și
insomnie nocturnă
C. În stadiul IV apare coma profundă cu semnul Babisnki pozitiv
D. Asterixis și semnul Babinski apar doar în stadiul III
E. Evoluția se defășoară în 4 stadii ce cuprind diferite semne și simptome
F. În stadiul IV apare coma profundă cu abolirea reflexelor osteo-tendinoase
G. În stadiul I apare semnul Babinski
H. În stadiul III pacienții prezintă tulburări psihice caracterizate prin agitație
alternând cu somnolență
I. În stadiul II apare ‘flapping tremor’ și semul ‘roții dințate’
J. În stadiul III pacientul este în comă vigilă
606. Investigațiile paraclinice în encefalopatia portosistemică includ:
A. Determinarea amoniemiei arată valori crescute
B. Electroencefalograma care poate evidenția un ritm delta
C. Explorările hepatice obișnuite nu au niciun aport în stabilirea
diagnosticului
D. Ritmul delta obiectivat pe electroencefalogramă este format din unde
lente, izolate sau în salve
E. Explorări funcționale hepatice obișnuite
F. Determinarea amoniacului seric nu este necesară în cazul în care se
obiectivează modificări ale explorărilor funcționale hepatice
G. Electroencefalograma obiectivează unde extrem de rapide, de obicei în
salve
H. Electroencefalograma și amoniemia au o importanță deosebită în
obiectivarea encefalopatiei
I. Amoniemia <70 mcg% este înalt sugestivă pentru diagnostic
J. Ritmul beta este inalt sugestiv pentru encefalopatia portosistemică
607. Diagnosticul diferențial al encefalopatiei hepatice cuprinde:
A. Miastenia gravis
 B. Epilepsia
C. Spina bifida
D. Meningoencefalita
E. Sindromul Reye
F. Encefalopatia uremică
G. Sindromul Guillain-Barré
H. Sindromul Gilles de la Tourette
I. Accidentul vascular cerebral
J. Traumatismul cranio-cerebral
608. Tabloul clinic al encefalopatiei portosistemice cuprinde:
A. Semnele extrapiramidale sunt reprezentate de stări maniacale și ‘furia
hepatică’
B. Stadiul III este caracterizat de instalarea comei vigile
C. În stadiul IV apare hiperreflexia osteotendinoasă și ‘semnul roții dințate’
D. Abolirea reflexelor și hipotonia apare în stadiul II și impune tratament
imediat
E. Stadiul III se manifestă prin comă profundă
F. ‘Foetor hepaticus’ apare doar în stadiul IV și semnifică creșterea
concentrației de mercaptani
G. Coma profundă cu abolirea reflexelor osteo-tendinoase în stadiul IV
H. Stadiul II se caracterizează prin prezența semnelor extrapiramidale
I. Prezența somnolenței diurne și insomniei nocturne în stadiul I
J. Hiperreflexie osteo-tendinoasă
609. Tulburările neurologice din encefalopatia portosistemică includ:
A. Semnul Babinski negativ
B. Convulsii
C. Hemipareză
D. Trismus
E. Mișcări involuntare
F. Hippus pupilar
G. Asterixis
H. Scris neregulat
I. Hipertonie musculară
J. Incapacitatea de a reproduce un desen simplu
610. Urmatoarele afirmatii despre hipertensiunea portala sunt adevarate:
A. HTP reprezinta o crestere temporara a presiunii venei porte
B. Presiunea normala in vena porta este 5-12 mmHg
C. HTP este rezultatulscaderii rezistentei vasculare prin obstacol
intra/extrahepatic
D. HTP este rezultatul cresterii rezistentei vasculare prin obstacol
intra/extrahepatic
E. O crestere a presiunii in vena porta >20 mmHg dezvolta circulatie
venoasa colaterala superficiala
F. Presiunea normala in vena porta este peste 12 mmHg
 G. HTP reprezinta o crestere a gradientului de presiune >7 mmHg dintre
vena porta si vena cava inferioara
H. O crestere a presiunii in vena porta >20 mmHg dezvolta circulatie
venoasa colaterala profunda
I. HTP reprezinta o crestere a gradientului de presiune >17 mmHg dintre
vena porta si vena cava inferioara
J. HTP reprezinta o crestere permanenta a presiunii venei porte
611. Urmatoarele sunt cauze presinusoidale ale hipertesiunii portale:
A. Compresiuni extrinseci ale venei porte
B. Cirozahepatica
C. Leucemie
D. Insuficienta cardiaca congestiva
E. Sarcoidoza
F. Trombozavenei cave superioara
G. Stenoza congenitala a venei porte
H. Pericarditaconstrictiva
I. Sindrom Budd-Chiari
J. Boala Hodgkin
612. Urmatoarele sunt cauze postsinusoidale ale hipertesiunii portale:
A. Tumori hepatice
B. Adenopatii
C. Pericardita constrictiva
D. Tromboza venei cave superioare
E. Insuficienta cardiaca congestiva
F. Fibrozacongenitala a ficatului
G. Ciroza hepatica
H. Fistulearteriovenoasesplenice
I. Tumori benigne sau maligne de vecinatate
J. Boala veno-ocluziva
613. Urmatoarele afirmatii referitoare la consecintele fiziopatologice ale
HTP:
A. HTP determina dezvoltarea sau accentuarea anastomozelor porto-cave
B. HTP determinascaderea aportului de oxigen si substante nutritive la nivel
hepatic
C. HTP determina cresterea aportului de oxigen si substante nutritive la nivel
hepatic
D. HTP determina splenomegalie ce se poate asocia sau nu cu hiposplenism
E. HTP favorizeazaaparitia ascitei prin hiperproductie limfatica
F. Consecinta anastomozelor porto-cavecardio-esofagiene este aparitia
varicelor esofagiene
G. HTP favorizeazaaparitia ascitei prin hipoproductie limfatica
H. Consecinta anastomozelor porto-cave hemoroidale este aparitiavaricelor
esofagiene
I. Consecinta anastomozelor porto-cave cardio-esofagiene este
aparitiahemoroizilor
 J. HTP determina splenomegalie ce se poate asocia sau nu cu
hipersplenism
614. Urmatoarele afirmatii referitoare la semnele obiective ale HTP sunt
adevarate:
A. Sediile cel mai frecvente al circulatiei colaterale abdominale sunt
supraombilical si la baza anterioara a toracelui
B. Circulatia colaterala supraombilicala si la baza anterioara a toracelui sunt
expresia anastomozelor portocaveinferioare
C. Splenomegalia este un semn major al HTP
D. Splenomegalia se poate insoti de hiposplenism
E. Circulatia colaterala supraombilicala si la baza anterioara a toracelui sunt
expresia anastomozelor portocave superioare
F. Splenomegalia este un semn minor al HTP
G. Sediul cel mai frecvent al circulatiei colaterale abdominale este
periombilical
H. Splenomegalia se poate insoti de hipersplenism
I. „Capul de meduza” este expresia permeabilizarii venei ombilicale
J. „Capul de meduza” este expresia anastomozelor portocave superioare
615. Urmatoatele semne ecografice pot fi prezente la un pacient cu HTP:
A. Ascita
B. Ingrosarea peretelui veziculei biliare
C. Splenomegalie
D. Dilatatea venei splenice
E. Vena splenica nedilatate
F. Dilatareavenei renale
G. Subtiereapereteluiveziculei biliare
H. Splina de dimensiunireduse
I. Vena porta de dimesiunireduse
J. Dilatarea venei porte
616. Despre relația dintre aspectul clinic al hepatomegaliei și diagnosticul
cauzal se pot afirma următoarele:
A. Hepatomegalia nedureroasă, de consistență moale pledează pentru
cancerul hepatic
B. Hepatomegalia regulată însoțită de un suflu sistolic hepatic evocă ficatul
cardiac
C. Hepatomegalia regulată evocă steatoza hepatică sau ficatul cardiac
D. Hepatomegalia de consistență moale sugerează ciroza hepatică
E. Hepatomegalia dureroasă spontan sau la palpare sugerează cancer
hepatic sau abces hepatic
F. Un ficat de consistență dură, în prezența ascitei și a semnelor de
insuficiență hepatică sugerează ciroza hepatică
G. Refluxul hepato-jugular este caracteristic pentru ficatul cardiac
H. Hepatomegalia din steatoza hepatică este neregulată și dureroasă
I. Hepatomegalia neregulată sugerează steatoza hepatică sau ficat cardiac
J. Prezența unui suflu sistolic hepatic sugerează un hepatom
617. Hepatomegalia din ciroza hepatică se caracterizează prin:
A. Se asociază cu ascită, icter, circulație venoasă colaterală, în stadiul
decompensat al cirozei
B. Se asociază cu sindrom infecțios sever
C. Are consistență fermă
D. Suprafața este cel mai adesea neregulată
E. Ficatul este global mărit de volum, în grad variat
F. Are consistență moale
G. Se însoțește de reflux hepato-jugular
H. Este nedureroasă
I. Se asociază cu suflu sistolic hepatic
J. Palpator se constată o senzație de elasticitate
618. Hepatomegalia din tumorile hepatice maligne primitive (hepatoame)
se caracterizează prin:
A. Hepatomegalie parțială (în special lobul drept), mai rar globală
B. Hepatomegalie dureroasă (cel mai adesea)
C. Consistență dură
D. Este nedureroasă
E. Se însoțește de reflux hepato-jugular
F. Suprafața este întotdeauna regulată
G. Hepatomegalie de consistență moale
H. Se poate asocia cu suflu sistolic hepatic
I. Se asociază cu sindrom infecțios
J. Aproape fixă în timpul mișcărilor respiratorii
619. Despre hepatomegalia din tumorile hepatice secundare (metastaze
hepatice) putem afirma următoarele:
A. Hepatomegalie regulată
B. Creșerea rapidă și importantă a volumului ficatului
C. Este moale și nedureroasă
D. Este dureroasă
E. Se asociază cu semnele localizării primitive a neoplasmului (stomac,
colon, pancreas etc)
F. Se asociază cu reflux hepato-jugular
G. Este de consistență dură
H. Se însoțește de sindrom infecțios sever
I. Se asociază cu suflu sistolic hepatic
J. Suprafața neregulată (prezența nodulilor metastatici)
620. Despre hepatomegalia din tumorile hepatice benigne putem afirma
următoarele:
A. Hepatomegalie neregulată
B. Se asociază cu sindrom infecțios
C. Se asociază cu reflux hepato-jugular
D. Suprafața regulată
E. Este mobilă cu mișcările respiratorii
F. Volumul ficatului rămâne constant pentru o lungă perioadă de timp
 G. Hepatomegalie localizată de obicei la nivelul unui lob hepatic
H. Este nedureroasă
I. Se asociază cu suflu sistolic hepatic
J. Hepatomegalie dureroasă
621. Hepatomegalia din abcesul hepatic se caracterizează prin:
A. Palparea este foarte dificilă
B. Consistență dură
C. Se însoțește de semne clinice de hipertensiune portală
D. Hepatomegalie globală
E. Moderată sau voluminoasă, adesea localizată la nivelul lobului drept
hepatic
F. Se asociază cu scădere ponderală importantă și alterarea stării generale
G. Se asociază cu sindrom infecțios sever
H. Se însoțește de reflux hepato-jugular
I. Este foarte dureroasă
J. Este nedureroasă
622. Hepatomegalia din staza biliară se caracterizează prin:
A. Se însoțește de sindrom infecțios sever
B. Hepatomegalie neregulată
C. Este nedureroasă
D. pentru o perioadă lungă de timp, lipsesc semnele de hipertensiune portală
E. Creșterea variată și globală a ficatului
F. Se însoțește de suflu sistolic hepatic
G. Consistența fermă, fără a fi dură
H. Hepatomegalie dureroasă
I. Se asociază cu reflux hepato-jugular
J. Suprafața ficatului este netedă și regulată
623. Hepatomegalia din staza venoasă se caracterizează prin:
A. Se însoțește de sindrom infecțios
B. Suprafața neregulată
C. Volumul ficatului este variabil (crește o dată cu agravarea insuficienței
cardiace și diminuă prin tratamentul corect al acesteia – ”ficat în
acordeon”)
D. Nedureroasă
E. Se asociază cu semne de hipertensiune portală
F. Se asociază cu reflux hepato-jugular
G. Consistență de tip vascular
H. Dureroasă spontan sau la palpare
I. Netedă și regulată
J. Se însoțește de suflu sistolic hepatic
624. Despre sindromul nefropatiilor glomerulare acute este adevărat că:
A. Asociază hipertensiune arterială
B. Leziunea inițială este la nivel tubulo-interstițial
C. Poate apare în boli sistemice cum ar fi lupusul sau purpura Henoch
Schönlein
 D. Asociază poliurie
E. Prezintă frecvent hematurie
F. Are patogenie imună
G. Poate interesa doar o parte din glomeruli (forme focale)
H. Urocultura este pozitivă
I. Cilindrii leucocitari sunt caracteristici
J. Asociaza întotdeauna proteinurie cu valori peste 3g/24 ore
625. Un pacient tânăr se prezintă cu hematurie macroscopică. Care din
următoarele sunt argumente în favoarea diagnosticului de glomerulonefrită
acută difuză poststreptococică?
A. Titrul ASLO crescut
B. Complement seric crescut
C. Edeme palpebrale matinale
D. Valori tensionale 170/110 mm Hg
E. Scarlatină în urmă cu 2 săptămâni
F. Oligurie
G. Densitatea urinară scăzută
H. Edem de tip alergic
I. Uree urinară scăzută
J. Cilindri leucocitari
626. Din sindromul urinar al glomerulonefritei difuze acute
poststreptococice fac parte:
A. Lipuria
B. Cilindrii hematici
C. Densitatea urinară scăzută
D. Ureea urinară scăzută
E. Cristalele birefringente
F. Cilindrii granuloși
G. Hematuria
H. Cilindrii hialini
I. Polakiuria
J. Proteinuria moderată
627. Care din următoarele elemente caracterizează glomerulonefrita
cronică, în absența sindromului nefrotic?
A. Proteinurie masivă
B. În stadiile avansate manifestări clinice de boală renală cronică
C. Valori reduse ale ureei serice în stadiile avansate
D. Proteinurie moderată
E. Hipotensiune arterială
F. Hematurie
G. În stadiile avansate manifestări umorale de boală renală cronică
H. Valori reduse ale creatininei serice în stadiile avansate
I. Edeme
J. Hipertensiune arterială
628. Care din următoarele elemente sunt argumente pentru diagnosticul
de sindrom nefrotic?
A. Hipotrigliceridemie
B. Hipoalbuminemie
C. Densitate urinară scăzută
D. Hipolipemie
E. Hipernatriemie
F. Proteinurie masivă (peste 3-4 g/24 ore)
G. Edem alb, moale, pufos
H. Poliurie
I. Hipercolesterolemie
J. Lipurie
629. Care din următoarele analize sunt compatibile cu diagnosticul de
sindrom nefrotic impur?
A. Densitate urinară 1010
B. Colesterol 400 mg/dl
C. Cilindri hialini în urină
D. Hematii frecvente în examenul sumar de urină
E. Proteinurie 4 mg/24 ore
F. Sodiu 150 mEq/l
G. Uree 30 mg/dl
H. Creatinină 2,7 mg/dl
I. Proteine totale 10 g/dl
J. Albumină serică 2,5 g/dl
630. Care dintre următoarele afecțiuni sunt cauze de sindrom nefrotic
secundar?
A. Nefropatiile interstițiale
B. Purpura reumatoidă
C. Pielonefrita acută
D. Pielonefrita cronică
E. Pericardita constrictivă
F. Lupusul eritematos sistemic
G. Cistita
H. Litiaza renală
I. Diabetul zaharat
J. Glomerulonefrita acută difuză poststreptococică
631. Care dintre următoarele elemente apar în pielonefrita acută?
A. Urocultură pozitivă
B. Cilindri leucocitari
C. Hipoproteinemie
D. Hematurie macroscopică, cilindri hematici
E. Edem renal
F. Dureri lombare
G. Lipurie
H. Proteinurie masivă, peste 4 g/24 ore
 I. Febră, frisoane
J. Polakiurie
632. Care din următoarele elemente caracterizează pielonefrita cronică?
A. Mărirea dimensiunilor rinichilor
B. Hematii sub formă de fișicuri în urină
C. Piurie
D. Proteinurie redusă
E. VSH crescut
F. Hipotensiune arterială
G. Scăderea capacității de concentrare a urinii
H. Valori reduse ale ureei și creatininei
I. Celule Sternberg Reed în urină
J. Cilindri leucocitari
633. În nefropatiile glomerurale acute pot apărea următoarele simptome:
A. Debut relativ recent
B. Proteinurie selectivă
C. Oligurie
D. Disurie
E. Hematurie microscopică
F. Edem nefrotic
G. Edem nefritic
H. Hipertensiune arterială
I. Proteinurie ușoară
J. Hematurie obișnuit macroscopică
634. Sindromul urinar din Glomerulonefrita acută post streptococică se
caracterizează prin următoarele:
A. Oligurie cu densitate urinară scăzută
B. Sumarul urinar conține corpi birefringenți
C. Densitate urinară crescută
D. Proteinurie neselectivă
E. Capacitatea de concentrație afectată deoarece apar leziuni tubulare
F. Sumarul urinar poate conține puține hematii
G. Oligurie cu densitate urinară normală
H. Hematurie microscopică
I. Concentrația ureei în urină este scăzută
J. Hematurie macroscopică
635. Sindromul cerebral in Glomerulonefrita acută post streptococică se
caracterizează prin următoarele:
A. Febră crescută
B. Diplopie
C. Amauroză
D. Cefalee violentă
E. Vărsături
F. Se mai numește și pseudouremia eclamptică
G. Se mai numește și encefalopatie nefrotică
 H. Frecvent pacientul prezintă greață
I. Crize convulsive
J. Apare frecvent, la majoritatea pacienților
636. Despre Glomerulonefrita parcelară intrainfecțioasă se pot afirma
următoarele:
A. Majoritatea paciențior prezintă edeme
B. Evoluția este favorabilă
C. Apare proteinurie masivă
D. De obicei nu asociază hematurie
E. Evoluția este în general spre insuficiență renală cronică
F. Ureea sanguină ae valori normale
G. Apar dureri lombare
H. Hipertensiunea arterială este durabilă
I. De obicei pacienții nu prezintă hipertensiune arterială
J. Apare în cursul unei infecții
637. Sindromul vascular in Glomerulonefrita acută post streptococică se
caracterizează prin următoarele:
A. Bradicardie care poate însemna decompensare cardiacă
B. Pot apărea modificări ale fundului de ochi
C. Insuficiență cardiacă dreaptă
D. Frecvent tahicardie
E. Pe electrocardiogramă poate apărea supradenivelarea segmentului ST
F. Insuficiență cardiacă stângă
G. Hipertensiune arterială pe seama diastolicei
H. Asociază cefalee, vertij, tulburări de vedere
I. Hipertensiune arterială pe seama sistolicei
J. Pe electrocardiogramă poate apărea aplatizarea undei T
638. Investigațiile de laborator în Glomerulonefrita acută post
streptococică pot evidenția următoarele:
A. Creșterea ureei urinare
B. Frecvent anemie severă
C. Anemie
D. Leucocitoză moderată
E. Complement seric crescut
F. Trombocitopenie
G. Titru ASLO crescut
H. VSH normală
I. Complement seric scăzut
J. Creșterea ureei sanguine
639. Sindromul nefrotic secundar poate apărea în următoarele afecțiuni:
A. Mielom multiplu
B. Leucemia limfatică cronică
C. Bronhopneumopatia pulmonară obstructivă cronică
D. Infecția streptococică la copii
E. Insuficiența cardiacă stîngă
 F. Cancere digestive
G. Infarct miocardic acut
H. Lupus eritematos sistemic generalizat
I. Diabet zaharat
J. Amiloidoză
640. Sindromul nefrotic impur prezintă următoarele caracteristici:
A. Creșterea creatininei
B. Uree normală
C. Complement seric crescut
D. Absența hematuriei
E. Alfa1 globuline crescute
F. Proteinurie masivă
G. Hiperlipemie
H. Hematurie
I. Hipertensiune arterială esențială
J. Ionograma serică evidențiază hipernatremie
641. Despre pielonefrita acută sunt adevărate următoarele afirmații:
A. Macroscopic, urina este limpede
B. În general nu asociază febră
C. Debutul este acut cu dureri lombare, frisoane
D. Prezintă polakiurie, disurie
E. Asociază sindrom nefrotic
F. Rareori, în sumarul urinar sunt întâlnite leucocite și cilindri leucocitari
G. În sumarul urinar sunt prezente frecvente hematii
H. Uroculturile sunt pozitive
I. La examenul clinic lojele renale sunt sensibile
J. Poate asocia manifestări digetive (grețuri, vărsături)
642. Care din următoarele afirmații despre modul de debut al
simptomatologiei în afecțiunile renale sunt adevărate?
A. Insuficienta renala cronica (boala cronica de rinichi) are un debut insidios
al simptomatologiei.
B. Malformațiile renale pot fi descoperite întamplător (simptomatologie
inaparentă).
C. Pielonefrita acuta are un debut al simptomatologiei inaparent.
D. Tuberculoza renala are un debut acut al simptomatologiei.
E. Simptomatologia in ptoza renala are un debut acut.
F. Rinichiul polichisit are un debut acut al simptomatologiei.
G. Unele boli renale pot avea un debut inaparent si sunt descoperite in urma
examenului clinic si paraclinic.
H. In glomerulonefrita acuta debutul simptomelor este brusc.
I. In cancerul renal debutul simptomelor este insidios.
J. Abcesul renal are deobicei un debut insidios.
643. Care din următoarele afirmații despre colica nefretică (renală) sunt
adevărate?
A. Debutul durerii este brusc.
 B. Durerea este întreruptă de perioade de acalmie.
C. Colica nefritică este o durere paroxistică secundară sindromului de
deshidratare.
D. Factorii favorizanții pentru colica nefritică sunt trepidațiile, efortul fizic, cura
hidrominerală, căldura excesivă.
E. Durerea este cel mai frecvent bilaterală
F. Intensitatea durerii este mică (”lovitură de pumnal”)
G. Sediul durerii este lombar.
H. Iradierea este tipic ascendentă, pe traiectul ureterului/
I. Prezintă simptome de acompaniere precum poliakiurie, disurie, hematurie,
oligurie.
J. Durerea apare deobicei ziua.
644. Care din următoarele afirmații despre colica nefretică (renală) sunt
adevărate?
A. Pacientul prezintă sensibilitate la palpare in regiunea epigastrică.
B. La examenul obiectiv se observă cu pacientul caută mereu poziția
antalgică.
C. Infarctul renal se poate manifesta prin colică renală.
D. Pacientul adoptă poziția antalgică (”cocoș de pușcă”)
E. Durerea din colica renală se calmează la administrarea de betablocante.
F. Simptomele de acompaniere cardiocirculatorii sunt reprezentate de
bradicardie, paloare, transpirații.
G. Colica renală este cauzată în 90% din cazuri de cancerul renal.
H. La examenul obiectiv pacientul este liniștit, somnolent.
I. Durerea în colica renală are un caracter continuu, persistent.
J. Prezintă simptome de acompaniere digestive precum grețuri și vărsături.
645. Care din următoarele enunțuri despre poliurie sunt adevărate?
A. Poliuria tranzitorie fiziologică apare după expunerea la cald.
B. Poliuria se produce prin scăderea ratei de filtrare glomerulare.
C. Poliuria tranzitorie patologică apare după administrarea de diuretice la
pacienții cu ciroză hepatică.
D. Poliuria poate fi tranzitorie și persistentă, fiziologică și patologică.
E. Poliuria tranzitorie fiziologică apare după episoade de tahicardie
paroxistică și epilepsie.
F. Unul din mecanismele de producere a poliuriei este creșterea reabsorbției
de apă la nivel tubular.
G. Poliuria permanentă poată să apară în condiții fiziologice.
H. Unul din mecanismele de producere a poliuriei este scăderea activității
ADH-ului (diabet insipid)
I. Poliuria reprezintă creșterea volumui urinar peste 200ml
J. Volumul normal de urină variază între 1000-2000ml /24h
646. Care din următoarele enunțuri despre oligurie sunt adevărate?
A. Oliguria de cauză renală apare în glomerulonefritele acute și cronice.
B. Oliguria patologică poate fi determinată de blocarea parțială a scurgerii
urinii (obstrucție ureterală)
 C. Oliguria patologică poate fi datorată reducerii debitului sanguin renal
(insuficiență cardiacă, șoc hemoragic)
D. Oliguria poate fi prerenală (litiază ureterală)
E. Oliguria postrenală este determinată de scăderea debitului cardiac.
F. Oliguria reprezintă reducerea volumului de urină sub 2000ml / 24h
G. Oliguria poate fi fiziologică și patologică, tranzitorie și permanentă.
H. Oliguria patologică poate fi datorată scăderii reabsorbției tubulare de apă
(secreție excesivă de ACTH)
I. Oliguria patologică poate să apară datorită creșterii filtrării glomerulare
(glomerulonefrită)
J. Oliguria fiziologică se produce datorită reducerii severe a ingestiei de
lichide.
647. Care din următoarele enunțuri despre tulburările de emisie a urinii
(micțiune) sunt adevărate:
A. Poliakiuria apare la pacienții cu vezică urinară voluminoasă.
B. Rentenția completă de urină se manifestă clinic prin dureri lombare
colicative.
C. Diabet insipid poate fi o cauză pentru poliakiurie.
D. Disuria este exprimată de pacient ca depunerea de efort pentru
începerea, desfășurarea și terminarea micțiunii.
E. Adultul sănătos urinează de 3-5 ori/24 ore
F. Retenția de urină este definită ca incapacitatea rinichiului de a produce
urină.
G. Tulburările de micțiune cuprind: poliuria și oliguria.
H. Micțiunea dureroasă poate să apară în cistită, uretrită și prostatită.
I. Poliakiuria se caracterizează prin micțiuni frecvente, fără raport direct cu
volumul urinar din 24 de ore.
J. În disurie pacientul descrie creșterea presiunii și calibrului jetului urinar.
648. Care din următoarele enunțuri despre examenul obiectiv general și
local al aparatului renal sunt adevărate?
A. Prezența unei bombari a regiunii lombare însoțite de tumefierea
tegumentelor și accentuarea desenului venos sugerează un flegmon
perinefritic.
B. Cea mai folosita metodă de palpare a rinichilor este metoda
monomanuală Guyon.
C. În metoda bimanuală Israel pacientul se află în decubit lateral pe partea
sănătoasă cu coapsele semiflectate.
D. Edemul din bolile renale este cinotic, dur si prepoanderent la nivelul
membrelor inferioare.
E. Faciesul este edemațiat („buhăit”) cu edeme evidente la nivelul regiunii
palpebrale.
F. Rinichiul poate fi palpat la examenul obiectiv dacă acesta este ptozat.
G. În globul vezical apare o bombare a regiunilor lombare.
H. În tumorile renale poate aparea o bombare a regiunii hipogastrice.
I. În stare normală rinichii sunt întotdeaună palpabili.
 J. La nivelul tegumentului se pot obiectiva leziuni de grataj secundar
pruritului din boala cronică de rinichi (IRC)
649. Care din următoarele informații despre palparea renală în timpul
examenului obiectiv sunt adevărate?
A. Ptoza renală este de 4 grade.
B. În Ptoza renală grad I rinichiul se palpează în întregime.
C. Palparea rinichilor furnizează informații privind volumul, forma,
mobilitatea, consistența, suprafața și sensibilitatea lor.
D. În rinichiul polichistic se poate descrie la examenul obiectiv o mărire de
volum a rinichiului.
E. Mărirea de volum al rinichilor apare în boala cronică de rinichi cu atrofie
renală.
F. La palpare, rinichii prezintă două caracteristici importante: păstrează
permanent un contact lombar și participă la miscările respiratorii.
G. În cancerul renal suprafața rinichiului este neregulată la palpare.
H. În ptoza renală grad II rinichiul se palpează în fosa iliacă.
I. În flegmonul renal rinichiul este micșorat în volum la examenul obiectiv.
J. În hidronefroză se poate obiectiva un rinichi mărit de volum la examenul
clinic.
650. Următoarele enunțuri despre examenul clinic local al aparatului renal
sunt adevărate.:
A. Semnul Giordano reprezintă percuția digito-digitală a regiunilor lombare.
B. Tuseul rectal este lipsit de importanță în examinarea aparatului renal.
C. Punctele dureroase anterioare sunt reprezentate de: punctele ureterale
superior, mijlociu și inferior.
D. Punctul ureteral inferior se află la intersecția dintre linia orizontală care
trece prin ombilic, cu verticala care trece prin punctul lui Mac Burney.
E. Ascultația rinichiului poate evidenția un suflu diastolic în stenoza arterei
renale.
F. În cancerul renal consistența rinichiului devine moale.
G. Consistența normală a rinichiului este relativ elastică.
H. Punctele dureroase renale se evidențiază în litiaza renală.
I. Punctele dureroase posterioare sunt reprezentate de: punctele costo-
vertebrale și costo-musculare.
J. Rinichiul devine dureros la palpare în pionefroză sau flegmon perinefritic.
651. Care din următoarele afirmații privind insuficiența renala acută (IRA)
sunt adevărate?
A. IRA organică apare în deshidratări masive, colaps circulator
B. IRA se caracterizează prin oligoanurie
C. IRA postrenală apare atunci când excreția tubulară este suprimată prin
obstrucții ale căilor urinare intra- și extrarenale
D. IRA prerenală este întâlnită în condiții circulatorii care induc creșterea
perfuziei renale
E. IRA apare prin suprimarea bruscă, dar potențial reversibilă a funcțiilor
renale
 F. IRA se caracterizează prin hipoazotemie
G. În IRA funcțională nu sunt prezent leziuni renale decelabile
H. IRA cu punct de plecare la nivel renal apare prin litiaza căilor urinare
I. IRA organică apare prin leziuni predominent glomerulare,
tubulointerstițiale sau vasculare
J. IRA survine de obicei pe rinichi patologic
652. Despre insuficiența renala acută (IRA) putem afirma următoarele:
A. Tumorile căilor urinare reprezintă cauze renale de IRA
B. Necroza tubulară acută reprezintă o cauză prerenală de IRA
C. Hemoragiile de diverse etiologii reprezintă cauze renale de IRA
D. Deshidratările masive reprezintă cauze renale de IRA
E. În situațiile de hipovolemie severă, ischemia este factorul principal în
producerea IRA
F. Nefropatiile interstițiale reprezintă cauze renale de IRA
G. Uropatiile obstructive pot determina pot determina IRA
H. Accidentele imuno-alergice pot produce IRA
I. Nefrotoxicitatea esteunul dintre mecanismele de producere a IRA
J. Insuficiența cardiacă nu poate determina IRA
653. Care din următoarele afirmații privind insuficiența renala acută (IRA)
sunt adevărate?
A. În perioada oligoanurică pacienții nu pot prezenta simptome neuropsihice
B. În perioada de latență pacienții pot prezenta dureri lomabare surde
C. Perioada oligoanurică se caracterizează doar prin tulburări renale
D. Simptomele clinice ale IRA au o evoluție ciclică
E. În perioada oligoanurică pacienții pot prezenta simptome respiratorii
F. Perioada de latență durează 1-2 zile
G. Perioada oligoanurică durează 2-3 zile
H. În perioada de latență nu există tulburări digestive
I. În perioada de latență pot exista fenomene de șoc
J. Plămânul uremic nu are un aspect radiologic caracteristic
654. Despre tabloul umoral al insuficienței renale acute (IRA) putem
afirma următoarele:
A. Creatinina poate depăși 6-8 mg %
B. Hemoleucogramă este întodeauna în limite normale
C. Hiperhidratarea celulară poate fi întâlnită la pacineții cu IRA
D. Anemia poate să apară prin inhibiția eritropoiezei
E. Alcaloza metabolică apare numai la pacienții cu constipație
F. Deshidratarea extracelulară poate fi întâlnită prin administrarea de lichide
în exces
G. Ureea poate ajunge la valori de peste 4g ‰
H. Crește concentrația plasmatică a ureei și creatininei
I. Coagularea vasculară diseminată este întodeauna prezentă la pacineții cu
IRA
J. Hemoliză nu reprezintă un mecanism de apariție a anemie la pacienții cu
IRA
655. Care din următoarele afirmații privind insuficiența renala acută (IRA)
sunt adevărate?
A. Faza de reluare a diurezei durează aproximativ 1 lună
B. Perioada poliurică are 4 faze
C. În primele zile ale perioadei de reluare a diurezei pot exista pierderi
urinare de Na, K, Ca
D. În primele zile ale perioadei de reluare a diurezei pierderile urinare de Na,
K, Ca sunt nesemnificative
E. În faza de reluare a diurezei starea generală a pacientului se ameliorează
progresiv
F. Perioada de recuperare durează aproximativ 3 luni
G. În primele zile ale perioadei de reluare a diurezei poliuria ajunge la 3-4
litri/24ore
H. În faza de reluare a diurezei scade rezistența organismului la infecții
I. În perioada de recuperare rinichii își reiau integral funcțiile
J. Perioada de reluare a diurezei este ultimul stadiu al IRA
656. Despre boala cronică de rinichi (BCR) putem afirma următoarele:
A. Reprezintă reducerea temporară a capacitatea rinichiului de a își exercita
funcțiile
B. BCR poate apare în nefropatii interstițiale
C. BCR poate apare în nefropatii glomerulare
D. Apare secundar unor leziuni renale lent progresive și ireversibile
E. Glomeruloscleroza diabetică nu reprezintă o cauză de BCR
F. Etiologia poate fi reprezentată de orice nefropatie cronică bilaterală
G. BCR nu poate apare în nefropatii ereditare
H. Apare secundar unor leziuni renale reversibile
I. Reprezintă incapacitatea rinichiului de a își exercita funcțiile
J. Rinichiul polichistic nu poate determina BCR
657. Care din următoarele afirmații privind boală cronică de rinichi (BCR)
decompensată sunt adevărate ?
A. Apar tulburări acidobazice
B. Apar tulburări hidroelectrolitce
C. Se intalează când numărul de nefroni funcționali scade sub 50%
D. Se instalează izostenuria
E. Se intalează când numărul de nefroni funcționali scade sub 25%
F. Se intalează atunci când mecanismele compensatorii sunt depășite
G. Densitatea urinară este peste 1045
H. În sânge se acumulează brusc ureea și alți produși azotați
I. Diureză scade brusc
J. Este ultimul stadiu al BCR
658. Despre litiaza renală putem afirma următoarele:
A. Este o afecțiune caracterizată prin prezența de calculi în căile urinare
B. La pacienții cu litiază renală, examenul urinii evidențiază întodeauna
hematurie
 C. Formarea calculior este inhibată de eliminarea în urină a substanțelor
formatoare de calculi
D. Staza urinară favorizează formarea calculilor
E. Calculii mici se manifestă prin dureri lombare intermitente
F. Litiaza renală nu poate fi evidențiată ecografic
G. Calculii mari (bazinetali) pot rămâne asimtomatici
H. Stările de deshidratare favorizează formarea calculilor
I. Litiaza renală poate fi doar calcică și urică
J. La pacienții cu litiază renală, leucocituria indică prezența calculilor
659. Despre cancerul renal putem afirma următoarele:
A. Tumora renală poate fi palpabilă
B. Unul din simptomele clinice specifice este hematochezia
C. Clinic se poate manifesta prin durere colicativă
D. Unul din simptomele clinice specifice este rectoragia
E. Clinic se poate manifesta prin durere lombară surdă
F. Tumora renală este întodeanua palpabilă
G. Durerea lombară apare prin distensia capsulei renale
H. Unul din simptomele clinice specifice este sincopa
I. Clinic se poate manifesta prin hematurie
J. Semnele biologice sunt caracteristice
660. În anemiile macrocitare, următoarele afirmații sunt corecte:
A. Sunt incluse hemoglobinopatiile
B. Megaloblaștii pot fi absenți în măduva osoasă
C. Acidul folic este crescut
D. Sunt determinate frecvent de hemoragii digestive cronice
E. HEM este în limite normale
F. Se caracterizează printr-un VEM>94µ3
G. Frecvent, fierul seric este scăzut
H. Există o sinteză anormală de ADN
I. Pot fi rezultatul carenței de vitamina B12
J. Există macrocitoză periferică accentuată
661. În anemiile macrocitare, următoarele afirmații sunt corecte:
A. Includ sferocitoza
B. Pot apărea adesea în hemoragiile genitale
C. Nu includ anemiile hemolitice
D. Există o sinteză anormală de ARN
E. Frecvent, feritina serică are valori scăzute
F. Pot apărea in ciroza hepatică
G. Includ anemiile parabirmeriene
H. Pot fi rezultatul carenței de vitamina B2
I. Megaloblaștii pot fi prezenți în măduva osoasă
J. CHEM este în limite normale
662. Cauzele și mecdanismele anemiei megaloblastice includ:
A. Tulburări de coagulare
B. Hemoragii acute
 C. Rectocolita ulcero-hemoragică
D. Gastrectomia totală
E. Deficitul de factor intrinsec
F. Aport alimentar insuficient de acid folic
G. Sarcină
H. Boala Basedow
I. Scăderea rezistenței osmotice a eritrocitelor
J. Boala Crohn
663. Următoarele elemente fac parte din tabloul clinic al anemiei Biermer:
A. Tulburări de sensibilitate profundă
B. Atrofia mucoasei gastrice
C. Parestezii
D. Constipatie la peste jumătate din cazuri
E. Glosita Hunter
F. Semn Romberg pozitiv
G. Accentuarea reflexelor osteo-tendinoase
H. Semn Babinski
I. Sindrom hemoragipar în cca jumătate din cazuri
J. Multiple adenopatii
664. În anemia Biermer, investigațiile paraclinice pot evidenția:
A. Reticulocite crescute
B. Anizopoikilocitoza
C. Sideremie crescută
D. Trombocitopenie
E. Limfopenie
F. HEM crescut
G. Sferocitoză
H. Neutropenie absolută
I. Microtrombocite în sângele periferic
J. Megalocite hipocrome în frotiul de sânge
665. În anemia Biermer, investigațiile paraclinice pot evidenția:
A. Megalobaști în măduva osoasă
B. Celularitate scăzută în măduva osoasă
C. Leucocitoză
D. VEM scăzut
E. Gastrită atrofică la endoscopie
F. Prezența anticorpilor anti-factor extrinsec
G. Tulburări de coagulare semnificative
H. Metamielocite mari în măduva osoasă
I. Prezența anticorpilor anti-celulă parietală
J. Scăderea eliminării urinare de vit B12
666. Următoarele afirmații sunt adevărate în anemia feriprivă:
A. Poate fi determinată de nevoile scăzute de fier
B. Poate apărea după colecistectomie
C. Poate fi determinată de aportul scăzut de fier
 D. Feritina este crescută
E. Este hipercromă
F. Poate apărea în malabsorbțiile intestinale
G. Poate fi determinată de sângerări genitale
H. Nu apare la copii
I. Este cea mai frecventă formă de anemie
J. Este microcitară
667. Următoarele elemente fac parte din tabloul clinic al anemiei feriprive:
A. Platonichie
B. Bradicardie
C. Icter scleral
D. Suflu diastolic
E. Păr uscat
F. Dispnee de efort
G. Stomatită angulară
H. Onciomicoza
I. Disfonie
J. Disfagie
668. În anemia feriprivă, investigațiile paraclinice pot evidenția:
A. Măduva osoasă are celularitate bogată
B. Sideroblaștii sunt crescuți
C. CHEM <30%
D. Hemoglobina este mult mai puțin scăzută decât eritrocitele
E. Macrocitoză
F. Măduva osoasă conține eritroblaști feriprivi
G. HEM>32pg
H. Eritrocite hipocrome
I. Feritina este crescută
J. Sideremia este scăzută
669. Despre anemiile hemolitice sunt adevărate afirmațiile:
A. Sferocitoza este secundară deficitului de G6PDH
B. Hemoliza patologică este definită ca o durată de viață a hematiilor mai
mică de 90 de zile
C. Pot fi ereditare sau dobândite
D. Este consecința carenței de fier
E. Talasemia este o hemoglobinopatie
F. Eliptocitoza este cauzată de creșterea hemoglobinei reduse
G. În hemoliza fiziologică se distrug zilnic cca 200 milioane de hematii
H. Sunt determinate de producerea în exces a hematiilor
I. Autoanticorpii pot avea un rol în producerea lor
J. Sunt determinate de liza în exces a hematiilor
670. Simptomatologia anemiilor hemolitice include:
A. icter
B. litiază renală
C. paliditate
 D. astenie
E. prurit
F. urini hipercrome
G. scaune acolice
H. ulcer duodenal recidivant
I. roșeața tegumentelor
J. scaune hipercrome
671. Despre grupul de anemii hemolitice sunt adevărate următoarele
generalități:
A. Determinartea duratei de viață a hematiilor se face prin scintigrafie cu
technețiu radioactiv
B. Este prezentă reticulopenia
C. Asociază hiperurobilinogenurie
D. Este prezentă poikilocitoză
E. Anemia este severă
F. Asociază hipersideremie
G. Anemia este în general normocromă
H. Strecobilinogenul este scăzut
I. Hiperbilirubinemia este predominant conjugată
J. Linia roșie pe medulogramă este hiperactivă
672. Sferocitoza se caracterizează prin:
A. Este dată de prezența hemoglobinei S
B. Hipocromie
C. Mecanismul este autoimun
D. Evolueză în crize
E. Se mai cheamă și anemia Minkovski Chauffard
F. Formă sferică a hematiilor
G. Diagnosticul are la bază testul de rezistență osmotică
H. Volumul eritrocitar mediu este peste 105 (microni3)
I. Eritrocite mici
J. Este dobândită
673. Sicklemia se caracterizează prin:
A. Infarctul splenic asociat se datorează torsiunii splinei
B. Hematiile au formă de seceră
C. Rezistența osmotică a hematiilor este mică
D. Crizele dureroase abdominale fac parte din tabloul clinic al bolii
E. Este datorată creșterii nivelului de Hb A2
F. Este o hemoglobinopatie
G. Pe radiografia de craniu aspectul este de craniu împușcat
H. Prezența de ovalocite semnează diagnosticul de laborator
I. Se mai numește drepanocitoză
J. Asociază frecvent tromboze
674. Talasemia:
A. Este o hemoglobinopatie
B. Este o anemie hemolitică autoimună
 C. Este denumită și anemia mediteraneană
D. Pe frotiu prezintă hematii în pălărie mediteraneană
E. Este hipercromă
F. Pe frotiu se constată anizopoikilocitoză
G. Asociază facies mongoloid
H. Se produce prin scăderea hemoglobinei F
I. Asociază anomalii de dezvoltare
J. Se produce prin scăderea hemoglobinei A2
675. Hemoglobinuria paroxistică nocturnă:
A. Asociază leucocitoză în criză
B. Testul Ham este negativ
C. Pacienții pot prezenta dureri lombare
D. Apare secundar unui defect intraeritrocitar dobândit
E. Evoluează în crize
F. Anemia este hipercromă
G. Asociază neutrofilie
H. Cauza este necunoscută
I. Asociază trombocitoză
J. Asociază urini hipercrome
676. Anemia posthemoragică acută:
A. Pierderea de sânge este întotdeauna vizibilă indiferent de sursa sângerării
B. Asociază reticulocitoză
C. Inițial poate asocia hemoconcentrație
D. Simptomele depind de cantitatea de sânge pierdut
E. Simptomele depind de viteza de pierdere a sângelui
F. Este cauzată de pierderi de sânge
G. Stadiul II asociază reticulopenie prin hemodilutie
H. În stadiul I poate asocia trombopenie
I. Stadiul III durează câteva ore
J. În stadiul I poate asocia leucopenie
677. Anemiile sideroblastice:
A. Pot fi dobândite
B. Pot fi ereditare
C. Sunt denumite și sideroacrestice
D. În măduvă sideroblaștii sunt scăzuți
E. Fierul seric este scăzut
F. Sunt hipercrome
G. Sunt macrocitare sau normocitare
H. Fierul este stocat în neuroni
I. Sunt hipersideremice
J. Sunt produse prin lipsa de utilizare a fierului care va fi stocat în macrofage
678. Leucemiile acute se caracterizează prin:
A. Paloare
B. Febră
C. Creșterea neutrofilelor în formula leucocitară
 D. Poliglobulie
E. Prezența blaștilor în formula leucocitară
F. Bradicardie
G. Gingivoragii
H. Leziuni ulcero-necrotice ale mucoasei bucale
I. Trombocitoză
J. Adenopatii dureroase, aderente de planurile profunde
679. În leucemia acută mieloblastică putem întâlni:
A. Infiltrarea limfocitară a măduvei
B. Hiatus leucemic
C. Promielocite, mielocite, metamielocite
D. Splenomegalie
E. Blaști peroxidazo-negativi
F. Mieloblaști atipici ce conțin corpi Auer
G. Umbre celulare Gumprecht
H. Trombocitoză
I. Determinări meningo-cerebrale
J. Modificări ale fundului de ochi
680. Care din următoarele elemente caracterizează leucemia mieloidă
cronică:
A. Promielociți, mielociți, metamielociți în sângele periferic
B. Cromosomul Philadelphia
C. Trombocitopenie
D. Fosfataza alcalină leucocitară crescută
E. Splenomegalie importantă
F. Creșterea procentului de neutrofile
G. Anemie normocromă normocitară
H. Creșterea eozinofilelor și bazofilelor
I. Număr de globule albe între 10 000 și 30 000/mm3
J. Hiatus leucemic
681. Care din următoarele elemente caracterizează leucemia limfatică
cronică:
A. Adenopatii generalizate
B. Fosfataza alcalină leucocitară scăzută
C. Infiltrarea măduvei cu blaști 50-90%
D. Leucocitoză cu valori între 50000-150000/mm3
E. Sindrom Mikulicz
F. Prezența de mieloblaști în sângele periferic
G. Eritrodermie
H. Creșterea procentului de neutrofile în formula leucocitară
I. Prezența hiatusului leucemic
J. Leucemide
682. Care din următoarele elemente caracterizează boala Hodgkin?:
A. Prezența celulelor Sternberg Reed la examenul histopatologic
B. Prurit cutanat
 C. Compresiune pe vena cavă superioară sau inferioară
D. Poliglobulie
E. Adenopatii superficiale simetrice, dureroase
F. Febră intermitentă
G. Măduvă osoasă infiltrată cu blaști
H. Prezența granulomului la examenul histopatologic
I. Hipogamaglobulinemie
J. Determinări în organe nelimfatice (pulmonare, cardiace, neurologice, etc)
683. Tabloul clinic din purpura vasculară alergică se caractecterizează
prin următoarele tipuri de manifestări :
A. Febră
B. Poliadenopatii
C. Echimoze
D. Purpură maculopapuloasă simetrică pe fețele de extensie ale membrelor
E. Splenomegalie voluminoasă
F. Hematurie
G. Gingivoragii
H. Dureri și tumefacții la una sau mai multe articulații
I. Epistaxis
J. Crize dureroase abdominale
684. În purpura vasculară alergică, examenul hematologic indică:
A. Timp de coagulare normal
B. Trombocitopenie
C. Leucopenie cu neutropenie
D. Proba garoului pozitivă
E. Proba garoului negativă
F. Număr normal de trombocite
G. Leucocitoză cu neutrofilie și eozinofilie
H. Timp de sângerare normal
I. Timp de coagulare prelungit
J. Timp de sângerare prelungit
685. În purpura trombopenică idiopatică, examenul hematologic
evidențiază:
A. Timp de protrombină normal
B. Timp de sângerare normal
C. Timp de sângerare prelungit
D. Proba garoului negativă
E. Proba garoului pozitivă
F. Trombocitoză
G. Timp de coagulare prelungit
H. Trombocitopenie
I. Timp de coagulare normal
J. Timp de protrombină prelungit
686. Cu referire la purpura trombopenică idiopatică, este adevărat că:
A. Numărul de globule roșii este normal sau scăzut
 B. Tabloul clinic este reprezentat de purpură cutanată, hemoragii mucoase și
splenomegalie moderată
C. Timpul de sângerare este normal
D. Numărul de globule albe este normal sau crescut
E. Medulograma evidențiază număr normal sau crescut de megacariocite
F. Timpul de coagulare este prelungit
G. Tabloul clinic este reprezentat de febră, hemoragii mucoase,
hepatomegalie și adenopatii
H. Este produsă prin mecanism autoimun declanșat de infecții bacteriene
sau virale
I. Medulograma evidențiază un număr scăzut de megacariocite
J. Este declanșată de deficitul factorilor de coagulare VII și X
687. Tabloul clinic din purpura trombopenică esențială cuprinde:
A. Echimoze
B. Peteșii
C. Splenomegalie
D. Poliadenopatii indolore
E. Epistaxis
F. Prurit și leziuni de grataj
G. Artralgii/artrite
H. Eritrodermie
I. Gingivoragii
J. Hepatomegalievoluminoasă
688. Cu referire la trombopatii (trombastenii) este adevărat că:
A. Morfologia plachetelor este normală
B. Morfologia plachetelor este anormală
C. Timpul de sângerare este normal
D. Tabloul clinic este reprezentat de hemoragii cutanate și mucoase
E. Numărul de trombocite este normal
F. Reprezintă o asociere paradoxală de tromboze ți hemoragii
G. Sunt determinate de deficite de adezivitate și agregabilitate plachetară
H. Numărul de trombocite este crescut
I. Sunt sindroame hemoragipare determinate de distrucția factorilor
plasmatici ai coagulării
J. Timpul de sângerare este prelungit
689. Cu referire la hemofilie, este adevărat că:
A. Hemofilia B apare prin deficit de factor VIII
B. Hemofilia C se produce prin lipsă de factor XI
C. Diagnosticul pozitiv se stabilește prin puncția articulației afectate
D. Puncția articulară este interzisă
E. Hemofilia A se produce prin lipsă de factor XI
F. Hemofilia B apare prin lipsă de factor IX
G. Se transmite ereditar, având caracter recesiv legat de sex prin afectarea
exclusivă a bărbaților, transmițătoare fiind exclusiv femeile
 H. Se transmite ereditar, având caracter recesiv legat de sex prin afectarea
exclusivă a femeilor, transmițători fiind exclusiv bărbații
I. Hemofilia C se produce prin lipsă de factor IX
J. Hemofilia A se produce prin deficit de factor VIII
690. Examenul hematologic din hemofilie evidențiază:
A. Timp de coagulare normal
B. Timp de coagulare prelungit
C. Timp de protrombină prelungit
D. Număr scăzut de trombocite
E. Morfologie normală a trombocitelor
F. Timp de sângerare prelungit
G. Număr normal de trombocite
H. Timp de sângerare normal
I. Morfologie anormală a trombocitelor
J. Timp de protrombină normal
691. Coagularea intravasculară diseminată presupune:
A. Număr scăzut de trombocite
B. O primă fază de consum exagerat de factori ai coagulării, urmată de
tromboze masive generate de scăderea factorilor tromboplastinici
C. Indice de protrombină scăzut
D. Timp de protrombină normal
E. Fibrinogen crescut
F. Număr normal de trombocite
G. Fibrinogen scăzut
H. O primă etapă de hipercoagulabilitate progresivă, urmată de o a doua
fază de hipocoagulabilitate în care survin hemoragii cutanate, mucoase și
viscerale
I. Prezența în titru crescut a produșilor de degradare ai fibrinogenului
J. Număr crescut de trombocite
692. Referitor la bronșita acută:
A. Poate fi de cauză virală, bacteriană sau chimică
B. Unele boli infecto-contagioase nu se asociază cu manifestări de
traheobronșită
C. Bronșita acută nu se asociază niciodată cu sinuzita
D. Bronșita acută poate fi cauzată doar de un agent patogen bacterian
E. Este denumită și traheobronșită acută
F. Inflamația produsă la nivelul peretelui este cronică, ce datează de peste
10 zile
G. Reprezintă o inflamație acută a peretelui bronșic
H. Are durată scurtă
I. Are debut brusc
J. Debutul este lent progresiv
693. Referitor la debutul bronșitei acute:
A. Laringita nu apare în debutul bronșitei acute
B. Frisoanele și cefaleea nu apar în debutul bronșitei acute
 C. Debutul durează 2-3 zile
D. Debutul poate să apară după expunerea la umezeală
E. Debutul apare după expunerea la frig, substanțe iritante
F. Se manifestă prin tuse purulentă
G. Debutul durează 3-4 zile
H. Se manifestă prin rinită acută
I. Starea generală a pacientului este bună
J. Se manifestă prin faringoamigdalită acută
694. Referitor la perioada de stare și de cruditate a bronșitei acute:
A. Perioada de stare durează 10-12 zile
B. Tusea din perioada de cruditate este productivă
C. Perioada de cruditate durează 3-4 zile
D. În perioada de stare, tusea devine seacă
E. La examenul clinic în perioada de cruditate se ascultă crepitante și
subcrepitante
F. La examenul clinic în perioada de cruditate se ascultă ronflante și sibilante
G. În perioada de cruditate apetitul este crescut
H. Perioada de stare durează 5-6 zile
I. În perioada de cruditate apare febra însoțită de frisoane
J. În perioada de stare ascultator pulmonar pacientul are raluri bronșice
695. Referitor la examenele paraclinice din bronșita acută:
A. Pacientul asociază modificări ale ionogramei serice
B. Pacientul prezintă creșterea fibrinogenului și a alfa1-globulinelor
C. În cazul epidemiilor virale, diagnosticul etiologic poate fi anticipat cu o
probabilitate de aproximativ 70%
D. Examenul bacteriologic sputei poate fi necesar în cazul apariției
traheobronșitei acute pe un fond tarat (existența unei boli pulmonare
cronice)
E. Examenul radiologic relevă modificări de tip infiltrat interstițial
F. Pacientul prezintă leucocitoză cu limfocitoză
G. Pacientul prezintă valori ale VSH crescute
H. Pacientul prezintă frecvent asociată infecție cu H. Pylori
I. Pacientul prezintă sindrom biologic de tip inflamator
J. Evoluția gravă poate impune monitorizarea gazelor sanguine
696. Referitor la complicațiile din bronșita acută:
A. Hiperreactivitatea bronșică ce poate să apară este exprimată prin tuse
productivă
B. După unele forme severe și în cazul terenului alergic, poate persista o
hiperreactivitate bronșică
C. Complicațiile determină insuficiență respiratorie ușoară
D. În cazul terenului alergic, hiperreactivitatea bronșică difuză poate persista
pe o perioadă de 8-9 săptămâni
E. Apar la persoanele tarate
F. Bronșiolita capilară este o formă particular de bronșită acută
G. Apar la pulmonarii cronici
 H. Bronșiolita capilară afectează bronșiile medii
I. Acestea apar rar
J. Complicațiile apar în special la copii
697. Referitor la bronșiectazie:
A. Din punct de vedere etiologic, bronșiectaziile se împart în dobândite și
congenitale
B. Obstrucția bronșică localizată apare la pacienții cu bronșiectazile
congenitală
C. Termenlu de bronșiectazie focală se referă la limitarea la 2-3 regiuni
pulmonare
D. Manifestarea clinică este dată de infecțiile bacteriene recurente de tip
supurativ, cu cronicizare
E. Bronșiectaziile congenitale sunt prezente în special la adulții tineri
F. Cele dobândite apar datorită unor infecții din copilările, precum rujeola sau
tusea convulsivă
G. Poate fi focală sau difuză
H. Reprezintă dilatarea patologică și permanentă a bronhiilor
I. Bronhoreea purulentă nu este caracteristică bronșiectaziei
J. Majoritatea bronșiectaziilor au cauză congenitală
698. Referitor la bronșiectazie:
A. Dilatarea din bronșiectazie apare datorită modificărilor fibrotice ale
peretelui bronșic
B. Din punct de vedere patogenic, dilatarea bronșiilor se datorează scăderii
rezistenței la deformare a peretelui bronșic
C. Sindromul Kartagener este reprezentat de asocierea dintre diskinezie
ciliară, situs inversus, sinuzită cronică și bronșiectazii
D. Bronhomalacia constă în hipoplazia sau agenezia cartilagiilor bronhiilor
mici si alveolelor
E. Tracțiunea peretelui bronșic apare datorită producerii unei simfize pleurale
F. Bronhomalacia constă în hipoplazia sau agenezia cartilagiilor bronhiilor
mijlocii
G. Sindromul cililor imobili asociază modificări ale cililor și spermatozoizilor
H. Traheobronhomegalia se caracterizează prin calibrul gigant al traheei și a
bronșiilor mari
I. Sindromul cililor imobili asociază modificări ale cililor și a peristaltismului
intestinal
J. Traheobronhomegalia se caracterizează prin calibrul gigant al bronșiilor
medii
699. Referitor la tabloul clinic din bronșiectazie:
A. În sindromul bronșitic, ralurile au întotdeauna altă topografie
B. În puseul acut, simptomul dominant este tusea seacă
C. Un alt semn clinic evocator este hematemeza
D. Boala poate evolua asimptomatic până la apariția semnelor de supurație
bronhopulmonară
 E. La examenul fizic, sindromul bronșitic poate fi prezent prin existența
ralurilor crepitante și subcrepitante
F. Expectorația sedimentează în patru straturi: spumos, seros cu prezența
de mucus sub forma de stalactite, purulent și grunjos
G. Expectorația din puseul acut este de peste 100 ml în 24 ore
H. În sindromul cavitar, apare suflu cavitar sau amforic
I. În sindromul cavitar, apare ralul cavernos
J. În sindromul cavitar, apare scăderea amplitudinii vibrațiilor vocale
700. Referitor la examenul fizic din bronșiectazie:
A. În sindromul de condensare pulmonară se observă hipersonoritate
B. Sindromul pleural poate fi de tip pahipleurită generalizată
C. Sindromul de condensare pulmonară apare în situația obstrucției
bronșiilor de către secrețiile muco-purulente
D. În sindromul cavitar, apare hipersonoritatea
E. În sindromul de condensare pulmonară apare o fibroză peribronșiectatică
F. În sindromul de condensare pulmonară se ascultă ronflante și sibilante
G. În sindromul de condensare pulmonară apare o reacție inflamatorie în
parenchim
H. Sindromul pleural poate fi de tip pleurită (frecătură pleurală)
I. Sindromul pleural apare datorită afectării unei singure foițe pleurale
(viscerală sau parietală)
J. În sindromul de condensare pulmonară se observă diminuarea
freamătului pectoral
701. Referitor la modificările paraclinice din bronșiectazie:
A. Pe radiografie se poate observa aspectul de “șină de tramvai” în incidența
transversală
B. Utilitatea tomografiei computerizate este limitată în bronșiectazie
C. Radiografia oferă elemente sugestive, dar nu patognomonice
D. Bronhoscopia este utilă pentru a vizualiza bronșiile de calibru mediu și mic
E. Pe radiografie se vede diminuarea desenlui bronhovascular
F. Pe radiografie se poate observa desenul în “fagure de miere”
G. Pe radiografie se pot observa imagini inelare în incidența longitudinală
H. Bronhografia lipiodolată arată tipul morfologic al bronșiectaziilor: cilindric,
ampular, moniliforme, sacciforme
I. Pe radiografie se pot observa rozete Ameuille (imagini areolare)
J. Bronhografia lipiodolată arată prezența bronșiectaziilor și sediul
702. Referitor la modificările paraclinice și complicațiile bronșiectaziilor:
A. Dintre complicațiile bronșiectaziilor, putem menționa empiemul pleural și
piopnemuotoraxul
B. La examenul sputei se pot observa cristale de leucină și prezența fibrelor
elastice
C. Spirometria poate fi normală
D. Cultura este negativă din proba de spută obținută de la pacient
E. Dintre complicațiile bronșiectaziilor putem menționa hematemeza
 F. Dintre complicațiile bronșiectaziilor putem menționa și artropatia
hipertrofică pneumică Pierre-Marie-Bamberger
G. Din punct de vedere biochimie, sindromul inflamator la pacienții cu
bronșiectazie este absent
H. În urma examenului spirometric, pacientul poate avea disfuncție de tip
restrictiv, obstructiv sau mixt
I. Bronhoscopia este utilă pentru aspirație și prelevare de produse biologice
J. Din punct de vedere biochimic, pacientul prezintă leucocitoză cu
limfocitoză
703. Referitor la pleurezia lichidiană:
A. Durerea diminuă în inspirul profund
B. Durerea este importantă în pleureziile cu transudat
C. Tusea este productivă
D. Durerea crește în intensitate odată cu creșterea cantității de lichid
E. Durerea este accentuată la tuse
F. Debutul poate fi acut sau insidios
G. Tusea se accentuează la modificarea poziției corpului
H. Durerea (sau junghiul toracic) are intensitate redusă la început
I. Durerea este determinată de frecarea foițelor pleurale inflamate
J. Simptomele respiratorii caracteristice sunt durerea, dispneea și tusea
704. Referitor la pleurezia lichidiană:
A. Dispneea poate fi mai importantă în unele pleurezii cu lichid în cantitate
mare dacă se instalează lent
B. Dispneea este proporțională cu cantitatea de lichid și cu rapiditatea
acumulării sale
C. Modificările obiective la examenul toracelui apar când cantitatea de lichid
este de cel puțin 300 ml.
D. În pleureziile mari, pacientul adoptă poziția de decubit lateral de partea
afectată
E. Modificările obiective la examenul clic cu o cantitate de cel puțin 500 ml
determină accentuarea murmurului vezicular
F. La acumularea de peste 1500 ml, se observă bombarea hemitoracelui
afectat, cu lărgirea spațiilor intercostale
G. Modificările obiective la examenul clic cu o cantitate de cel puțin 500 ml
determină hipersonoritate la percuție
H. Dispneea este prezentă în pleureziile în cantitate medie sau mare
I. Dispneea poate fi mai puțin importantă dacă lichidul crește rapid cantitativ
și prezintă caractere inflamatorii marcate
J. La acumularea de peste 1500 ml, se observă diminuarea amplitudinii
excursiilor constale și semnul Felix Ramond
705. Referitor la examenul clinic al pleureziei lichidiene:
A. La palpare, transmiterea vibrațiilor vocale este accentuată la bază
B. La acumularea de peste 1500 ml, matitatea va fi delimitată de triunghiul lui
Garland
 C. În pleurezia cu cantitate mică (500 ml), există submatitate cu limita
superioară concavă
D. La palpare, transmiterea vibrațiilor vocale este diminuată dacă revărsatul
este în cantitate redusă
E. La acumularea de peste 1500 ml, matitatea va fi delimitată de triunghiul lui
Rocco-Grauchfuss
F. Lichidul pleural va fi în plan dorsal pentru un pacient situat în procubit
G. Lichidul pleural va fi apical la un pacient ce adoptă poziția de ortostatism
H. În pleureziile abundente, matitatea ocupă întreg hemitoracele și determină
deplasarea matității hepatice
I. Lichidul pleural va di subclavicular și interscapulovertebral pentru un
pacient situat în clinostatism
J. La acumularea de peste 1500 ml, matitatea va fi delimitată de curba lui
Damoiseau
706. Referitor la pleureziile lichidiene:
A. La examenul radiologic, la acumularea a 50-100 ml, se opacifiază sinusul
costodiafragmatic lateral
B. Ascultația relevă accentuarea murmurului vezicular în partea declivă
C. La ascultația vocii bolnavului apare bronhofonia
D. În pleurezia masivă, lichidul ocupă toată cavitatea pleurală, realizând o
opacitate omogenă, cu creșterea în dimensiuni a hemitoracelui și
deplasarea mediastinului de partea sănătoasă
E. La 1000-1500 ml lichid pleural acumulat se poate observa radiologic
împingerea plămânului colabat spre mediastin
F. La examenul radiologic în pleureziile incipiente, se poate remarca o
poziție mai joasă cu mobilitate mai accentuată a diafragmului
G. La ascultația vocii bolnavului apar egofonia și pectorilocvia afonă
H. Opacitatea omogenă de intensitate costală apare radiologic la acumularea
de 500-700 ml lichid pleural
I. În pleureziile abundente apare dispariția timpanismului spațiului lui Traube
J. Ascultația relevă suflu pleuretic la limita superioară a matității lichidiene
707. Cauze de transudat pleural:
A. Mixedem
B. Sarcoidoză
C. Insuficiența cardiacă
D. Sindrom nefrotic
E. Poliartrită reumatoidă
F. Neoplasm
G. Pancreatită
H. Ciroza hepatică
I. Tuberculoză
J. Obstrucție de venă cavă superioară
708. Cauze de exudat pleural:
A. Hernie diafragmatică
B. Mixedem
 C. Postradioterapie
D. Lupus eritematos sistemic
E. Azbestoză
F. Ciroză hepatică
G. Chilotorax
H. Dializă peritoneală
I. Obstrucție de venă cavă superioară
J. Insuficiență cardiacă
709. Referitor la principalele caracteristici ale unor tipuri etiologice
specifice de pleurezii:
A. Pleurezia din insuficiența cardiacă apare în decompensarea ventriculului
stâng
B. Pleurezia din ciroza hepatică decompensată este localizată mai frecvent
pe partea dreaptă și poate determina dispnee importantă
C. Pleurezia din insuficiența cardiacă determină durere și dispnee importantă
D. În pleureziile neoplazice, glicopleuria este crescută iar LDH pleural este
scăzut
E. Majoritatea pleureziilor maligne sunt transudate
F. Pleurezia parapneumonică se poate prezenta sub formă de transudat
abacterian
G. Pleurezia din insuficiența cardiacă este de obicei unilaterală
H. Pleurezia din insuficiența cardiacă nu determină de obicei sindrom febril
I. În pleurezia parapneumonică, simptomatologia este sugestivă, când la
câteva zile de la instalarea pneumoniei, febra reapare sau persistă
J. În pleureziile neoplazice, lichidul este frecvent hemoragic sau
serohemoragic
710. Cauze de insuficiență respiratorie acută:
A. Atelectazii întinse
B. Obezitatea extremă
C. Edem pulmonar acut infecțios
D. Pneumoconioze
E. Sechele pleurale extinse
F. Pneumotorax cu supapă
G. Miastenia
H. Obstrucția căilor aeriene prin corpi străini
I. Fibroze pulmonare
J. Pleurezii masive
711. Referitor la hipoxemie:
A. În hipoxemia acută apar aritmii
B. Unul dintre semnele specifice al hipoxemiei cronice este anemia
C. Hipoxemia cronică determină dispnee și cord pulmonar cronic
D. Sindromul neurologic din hipoxemia acută include instabilitatea motorie și
alterarea ideației
E. Hipoxemia cronică determină hipertensiune arterială esențială
 F. Unul dintre simptomele neurologice al hipoxemiei cronice este reprezentat
de agitația psiho-motorie
G. În hipoxemia acută apare hipotensiunea arterială
H. Hipoxemia acută se manifestă prin dispnee cu tahipnee
I. Unul dintre semnele clinice specifice în hipoxemia acută este reprezentat
de buzele carminate
J. Unul dintre semnele specifice al hipoxemiei cronice este hipocratismul
digital
712. Reprezintă complicaţii ale emfizemului pulmonar:
A. fracturi costale
B. infecţii bronhopulmonare
C. pahipleurita
D. fibroza pulmonară
E. pleurezia
F. tromboze venoase prin poliglobulie
G. cancerul bronhopulmonar
H. cord pulmonar cronic
I. bronşiectaziile
J. pneumotorax
713. Reprezintă factori de risc pentru apariţia bronhopneumopatiei
obstructive cronice (BPOC):
A. pneumotoraxul traumatic
B. consumul cronic de alcool
C. expunerea la radiaţii ionizante
D. poluarea locuinţelor şi a mediului
E. obezitatea
F. pulberi şi substanţe chimice profesionale
G. fumatul
H. infecţiile respiratorii din copilărie
I. deficitul de alfa-1 antitripsină
J. sedentarismul
714. Toracele pacienţilor cu emfizem pulmonar are caracteristic:
A. stern înfundat
B. îngustarea spaţiilor intercostale
C. spaţii intercostale lărgite
D. diafragm ascensionat
E. diametrul antero-posterior crescut
F. diminuarea distanţei dintre stern şi cartilajul tiroid
G. unghiul epigastric obtuz
H. coastele orizontalizate
I. aspect în carenă
J. hipertrofia muşchilor pectorali
715. Examenul clinic al pacientului cu emfizem pulmonar poate evidenţia:
A. sonoritate pulmonară accentuată cu reducerea ariei de matitate cardiacă
B. transmiterea vibraţiilor vocale este diminuată
 C. se ascultă tipic raluri crepitante
D. la percuţia toracelui se evidenţiază matitate bilateral
E. murmurul vezicular este diminuat
F. transmiterea vibraţiilor vocale este accentuată
G. în formele severe se observă respiraţia paradoxală
H. murmurul vezicular este accentuat
I. torace cu diametrul antero-posterior crescut
J. torace cu diametrul antero-posterior redus
716. Despre bronşita cronică se poate spune:
A. în general nu se asociază cu emfizemul pulmonar
B. se ascultă caracteristic raluri crepitante
C. nu are legătură fiziopatologică cu fumatul
D. se manifestată prin tuse productivă mucopurulentă, cel puţin 3 luni pe an,
cel puţin 2 ani consecutiv
E. asociază cantităţi mari de spută care sedimentează în patru straturi
F. reprezintă o inflamaţie cronică nespecifică a mucoasei bronşice
G. examenul radiologic este în general puţin semnificativ dar poate evidenţia
accentuarea desenului bronhovascular
H. în general toracele este caşectic
I. examenul sputei poate evidenţia floră patogenă
J. se pot asculta raluri ronflante
717. Tipul predominant emfizematos al BPOC se caracterizează prin:
A. cordul pulmonar cronic nu este o complicaţie a emfizemului pulmonar
B. radiologic se evidenţiază accentuarea desenului bronhovascular
C. tipul constituţional este frecvent astenic
D. spaţiile intercostale sunt îngustate
E. pacienţii prezintă frecvent obezitate de tip android
F. gâtul pare scurtat ca urmare a ascensiunii sternului şi claviculelor
G. la palparea toracelui, transmiterea vibraţiilor vocale este diminuată
H. tusea este minimă
I. apare tuse cu expectoraţie purulentă în cantitate mare
J. simptomul dominant este dispneea
718. Tipul predominant emfizematos al BPOC se caracterizează prin:
A. funcţional se caracterizează prin VEMS redus şi volum rezidual crescut
B. spirometria evidenţiază disfuncţie ventilatorie obstructivă, cu reversibilitate
semnificativă la bronhodilatator
C. hematocritul prezintă creşteri mai mari, comparativ cu tipul bronşitic
D. aspectul clasic descris este de ’’pink puffer’’ (pufăitorul roz)
E. radiologic se constată hipertransparenţa câmpurilor pulmonare, spaţiile
intercostale lărgite, diafragmul coborât
F. în stadiul avansat se poate complica cu cord pulmonar cronic
G. infecţiile bronşice reprezintă o complicaţie mai frecventă decât la tipul
bronşitic
H. la ascultaţia pulmonului se decelează raluri crepitante
I. pacienţii prezintă cianoză de tip periferic
 J. toracele este mărit anteroposterior şi spaţiile intercostale sunt lărgite
coastele
719. Tipul predominant emfizematos al BPOC se caracterizează prin:
A. capacitatea de transfer a monoxidului de carbon (CO), la nivel alveolar
este redusă
B. gazometria arterială arată hipoxemie cu normocapnie sau cu hipocapnie
C. cantitatea de spută eliminată este redusă
D. la ascultaţia pulmonului se evidenţiază diminuarea difuză a murmurului
vezicular
E. se complică frecvent cu pleurezie serofibrinoasă
F. în formele severe se observă respiraţia paradoxală
G. tipic, faciesul pacienţilor este cianotic
H. percuţia toracelui evidenţiază matitate bazală
I. pacienţii prezintă frecvent crize de dispnee paroxistică nocturnă cu
wheezing
J. pe radiografia toracică în incidenţă postero-anterioară se evidenţiază
cardiomegalie
720. Tipul predominant bronşitic al BPOC se caracterizează prin:
A. pe radiografia toracică în incidenţă postero-anterioară cordul este mic şi
verticalizat
B. tipic, faciesul pacienţilor prezintă paloare
C. ascultaţia evidenţiază în mod specific raluri alveolare
D. la ascultaţia pulmonului se evidenţiază raluri bronşice
E. gazometria arterială arată în general hipoxemie cu hipocapnie
F. gazometria arterială arată hipoxemie cu hipercapnie
G. pacientul poate fi obez şi fără dispnee de repaus
H. pacienţii prezintă frecvent crize de dispnee paroxistică nocturnă cu
wheezing
I. tusea productivă este un semn clinic definitoriu
J. faciesul este cianotic
721. Tipul predominant bronşitic al BPOC se caracterizează prin:
A. examenul hematologic evidenţiază creşterea hematocritului
B. asociază hipertensiune pulmonară severă şi cord pulmonar cronic
C. sputa este frecvent hemoptoică
D. dispneea rămâne în general uşoară
E. edemele periferice nu sunt caracteristice în cazul în care se complică cu
cord pulmonar cronic
F. spirometria arată disfuncţie ventilatorie restrictivă
G. cianoza de tip central reprezintă un semn clinic important
H. se ascultă raluri pulmonare de stază
I. infecţiile bronşice apar frecvent
J. ascultaţia evidenţiază suflu cavernos
722. Tipul predominant bronşitic al BPOC se caracterizează prin:
A. ascultator se evidenţiază raluri bronşice care se modifică cu respiraţia şi
cu tusea
 B. asociază frecvent somolenţă şi apnee în somn
C. se complică cu cord pulmonar cronic, clinic evidenţiindu-se galop
ventricular şi insuficienţă tricuspidiană
D. sputa expectorată este spumoasă, alb-roz, în cantitate mare
E. aspectul clasic descris este de ’’pink puffer’’ (pufăitorul roz)
F. se mai numeşte ’’Blue bloater’’ (scrumbie albastră)
G. pacientul este frecvent caşectic
H. se complică frecvent cu abces pulmonar
I. modificările radiologice nu sunt în general specifice
J. dispneea apare precoce, persistând şi în repaus
723. Printre examenele paraclinice îndicate în BPOC se află:
A. capacitatea de difuziune la nivelul membranei alveolo-capilare nu este
relevantă în emfizemul pulmonar
B. examenul microbiologic al sputei este important în bronşita cronică
complicată cu infecţii
C. radiografia toracică poate evidenţia emfizemul pulmonar
D. tomografia computerizată se realizează de rutină
E. ecografia pleurală permite diagnosticarea pleureziilor care apar frecvent
printre complicaţiile bronşitei cronice
F. hematocritul nu prezintă modificări semnificative în emfizemul pulmonar şi
nici în bronşita cronică
G. testul de reversibilitate bronşică la bronhodilatator permite diagnosticul
diferenţial cu astmul bronşic
H. testarea deficitului de alfa 1 antitripsină este utilă la pacienţii vârstnici care
fumează
I. spirometria permite stabilirea diagnosticului şi a severităţii bolii
J. măsurarea gazelor din sângele arterial permite diagnosticarea asocierii
insuficienţei respiratorii şi a tipului acesteia
724. Pneumotoraxul poate fi de tipul:
A. congenital
B. în tensiune
C. idiopatic
D. secundar
E. terţiar
F. cu presiune pleurală negativă
G. sechelar
H. traumatic
I. spontan
J. primar
725. Pneumotoraxul poate avea ca semne sau simptome:
A. anxietate
B. puls alternant
C. tuse seacă
D. wheezing
E. dispnee
 F.bradipnee
G.durere toracică cu caracter anginos
H.poate să apară cianoză
I.durere toracică sub formă de junghi brusc instalat
J.hemoptizie masivă
726. În pneumotorax, examenul clinic poate evidenţia:
A. la palpare, transmiterea vibraţiilor vocale este abolită
B. percuţia toracelui evidenţiază matitate lemnoasă
C. bombarea hemitoracelui afectat
D. frecătura pleurală este specifică în pneumotorax
E. la inspecţie se poate observa tiraj
F. la palpare, transmiterea vibraţiilor vocale este accentuată
G. ascultaţia poate evidenţia suflu amforic
H. ascultaţia evidenţiază abolirea murmurului vezicular
I. se pot asculta raluri alveolare
J. percuţia arată hipersonoritate timpanică
727. În pneumotorax pot să apară unele dintre următoarele modificări sau
semne cardiovasculare:
A. jugulare turgescente
B. sindrom de debit cardiac redus
C. puls paradoxal
D. întărirea zgomotului cardiac Z1
E. frecătură pericardică
F. puls “parvus et tardus”
G. tahicardie
H. scăderea întoarcerii venoase
I. bradicardie
J. creşterea valorilor tensionale diastolice
728. În pneumotorax, radiografia toracică evidenţiază:
A. plămânul este colabat către hil
B. mediastinul este împins spre partea sănătoasă
C. diafragmul este ascensionat
D. pleura apare îngroşată
E. indicele cardiotoracic este mărit
F. spaţiile intercoatale sunt lărgite
G. la nivelul hemitoracelui afectat se constată hipertransparenţă şi absenţa
desenului bronhovascular
H. mediastinul este tracţionat spre partea afectată
I. spaţiile intercostale sunt îngustate
J. diafragmul este aplatizat
729. În hidropneumotorax, tabloul clinic include:
A. la palpare, vibraţiile vocale sunt abolite sau mult diminuate
B. mediastinul este tracţionat spre partea afectată
C. la ascultaţie se constată abolirea murmurului vezicular
 D. suflul amforic şi sucusiunea hipocratică pot fi uneori evidenţiate la
examenul clinic
E. spaţiile intercostale sunt îngustate
F. indicele cardiotoracic este mărit
G. la percuţie se constată hipersonoritate la baza hemitoracelui afectat şi
matitate deasupra zonei de hipersonoritate
H. la percuţie se constată matitate la baza hemitoracelui afectat şi
hipersonoritate deasupra zonei de matitate
I. bombarea hemitoracelui afectat
J. la ascultaţie apar frecvent raluri alveolare
730. În hidropneumotorax, radiografia toracică poate evidenţia:
A. spaţiile intercostale sunt lărgite
B. hipertransparenţă cu dispariţia desenului bronhovascular, deasupra ariei
opace din zona declivă
C. diafragmul apare mult ascensionat
D. opacitate în zona declivă a hemitoracelui afectat
E. hipertransparenţă la nivelul sinusului costo-diafragmatic
F. opacitate deasupra ariei hipertransparente din zona declivă
G. tipic apare imaginea hidro-aerică la nivelul hemitoracelui afectat
H. nivel hidro-aeric, având aspectul unui menisc cu concavitatea în sus
I. plămânul apare colabat la hil
J. indicele cardiotoracic este mărit
731. În BPOC, radiografia toracică poate evidenţia:
A. diafragmul este coborât în emfizemul pulmonar
B. bule de emfizem, cu conţinut lichidian şi nivel hidroaeric
C. diafragmul apare mult ascensionat
D. spaţii intercostale îngustate
E. silueta cardiacă verticalizată în tipul predominant emfizematos
F. hipertransparenţa câmpurilor pulmonare în emfizemul pulmonar
G. radiografia nu evidenţiază modificări semnificative
H. accentuarea desenului bronhovascular în bronşita cronică
I. opacitate la nivelul sinusurilor costo-diafragmatice
J. spaţii intercostale lărgite în tipul emfizematos
732. În BPOC modificările funcţionale evaluate prin spirometrie sunt:
A. volumul rezidual (VR) este redus
B. raportul VEMS/CVF este peste 70%
C. volumul rezidual (VR) este crescut în tipul emfizematos
D. capacitatea vitală (CV) este crescută
E. raportul VEMS/CV este scăzut sub 70%
F. probele ventilatorii pot fi normale în bronşita cronică fără emfizem
pulmonar
G. emfizemul pulmonar se caracterizează prin variabilitatea PEF, peste 20%
în 24 de ore
H. VEMS este redus în tipul emfizematos
I. importante pentru stabilirea severităţii bolii
 J. VEMS este crescut
733. Condensarea pulmonară poate fi produsă de:
A. Proces neoformativ malign
B. Chist hidatic
C. Acumularea de exudat în cavitatea pleurală
D. Eliminarea conținutului unui abces pulmonar
E. Eliminarea masei cazeoase dintr-o leziune tuberculoasă
F. Atelectazie
G. Acumularea de aer în cavitatea pleurală
H. Infarct pulmonar
I. Fibroza pulmonară din cadrul pneumoconiozelor
J. Infiltrație bronho-alveolară de natură inflamatorie
734. In sindromul de condensare pulmonar, examenul clinic obiectiv al
toracelui evidențiază:
A. La palpare, accentuare vibrațiilor vocale
B. La ascultație, suflu amforic
C. La inspecție, asimetria toracelui, prin bombarea hemitoracelui bolnav
D. La ascultație, suflu tubar patologic
E. La inspecție, diminuarea mișcărilor respiratorii pe partea afectată
F. La percuție, matitate sau submatitate fixă
G. La percuție, matitate lemnoasă
H. La ascultație, abolirea murmurului vezicular
I. La ascultație, raluri crepitante
J. La palpare, imobilitatea hemitoracelui afectat
735. Pneomonia pneumocică poate avea următoarele complicații:
A. Pericardită
B. Sindromul venei cave superioare
C. Pleurezie concomitentă
D. Abces pulmonar
E. Cord pulmonar cronic
F. Emfizem pulmonar
G. Pneumotorax
H. Endocardită pneumococică
I. Disfonie
J. Meningită purulentă
736. Pneumonia pneumococică se caracterizează clinic prin:
A. În perioada de stare, apare expectorația ruginie
B. Dispneea se accentuează în perioada de stare comparativ cu debutul
C. La debut, tusea este productivă
D. La debut, pacientul este subfebril
E. La debut, poate fi prezent herpes nazo-labial
F. Debutul este de regulă brusc
G. La debut, apare junghi submamelonar
H. În perioada de stare, pacientul este oliguric
I. Febra este remitentă în perioada de stare
 J. La debut, pacientul prezintă dispnee cu bradipnee
737. Investigațiile paraclinice în pneumonia pneumococică evidențiază
următoarele:
A. La examenul sputei, se evidențiază număr mare de eozinofile alterate
B. Biologic, se evidențiază leucocitoză cu neutrofilie
C. Radiologic, se descrie o opacitate cu limite nete
D. La examenul sputei, se evidențiază mucus
E. Radiologic, se descrie o opacitate cu caracter retractil
F. Radiologic, se descrie o opacitate de formă triunghiulară
G. In criza pneumonică, se accentuează leucocitoza
H. La examenul sputei, se evidențiază număr mare de pneumococi
I. Radiologic, se descrie o opacitate neomogenă
J. Radiologic, se descrie o opacitate de intensitate supracostală
738. Despre pneumonia stafilococică sunt adevărate următoarele
afirmații:
A. Debutul poate mima o gripă
B. Poate apărea la orice vîrstă
C. Hemoculturile sunt negative
D. Biologic, se evidențiază neutropenie
E. Examenul radiologic evidențiază multiple opacități bine delimitate
F. Examenul radiologic evidențiază multiple opacități rotunde
G. Nu se întîlnesc semnele fizice ale unui exudat pleural
H. Examenul radiologic evidențiază, în special la copii, chiști aerieni
I. Semnele fizice sunt reduse în comparație cu intensitatea simptomatologiei
subiective
J. Examenul radiologic
739. Despre pneumoniile virotice (atipice) sunt adevărate următoarele
afirmații:
A. La examenul obiectiv general se evidențiază cianoza
B. Agentul cel mai des întîlnit la adult este virusul sincițial respirator
C. Debutul este, în general, brusc
D. Reprezintă aproximativ 70% din totalul pneumoniilor acute
E. Pacientul prezintă tuse cu expectorație puțin abundentă
F. Examenul obiectiv evidențiază la bazele pulmonare raluri ronflante,
sibilante și subcrepitante
G. Ascultația variază de la un examen la altul
H. Examenul radiologic evidențiază multiple opacități rotunde bine delimitate
I. Dispneea este minimă la adult
J. Examenul obiectiv al toracelui poate fi normal
740. Despre bronhopneumonie sunt adevărate următoarele afirmații:
A. Bronhopneumonia copilului se caracterizează prin febră de pînă la 40
grade Celsius
B. La examenul fizic, se remarcă absența murmurului vezicular
C. Poate apărea expectorație hemoptoică
D. Este produsă cel mai frecvent de Mycoplasma pneumoniae
 E. Apare brusc, în stare de aparentă sănătate
F. Tusea este uscată
G. Radiologic se evidențiază opacități multiple, diseminate în ambele arii
pulmonare
H. Radiologic se evidențiază opacități bine delimitate
I. La examenul fizic, se evidențiază raluri crepitante și subcrepitante
J. Simptomul dominant este dispneea
741. Despre pneumonia pneumococică, sunt adevărate următoarele
afirmații:
A. La ascultație se evdiențiază raluri ronflante și sibilante
B. Infecțiile virale respiratorii reprezintă factori favorizanți
C. Este cauza cea mai comună pentru sindromul de consolidare lobară
D. Agentul etiologic este pneumococul tipul I, II, III
E. Este posibilă calea de infectare prin contiguitate de la infecții mediastinale
F. Cea mai frecventă cale de infectare este cea hematogenă
G. Este posibilă infecția prin inhalare de aerosoli infectați de la persoane
purtătoare
H. Este mai frecvantă la sexul feminin
I. Cei mai importanți factori favorizanți sunt pneumoconiozele
J. La percuția toracelui se evidențiază hipersonoritate
742. Despre bronhopneumonie, sunt adevărate următoarele afirmații:
A. Pacienții afectați prezintă în general stare clinică bună
B. Semnele generale sunt reprezentate de febră, adinamie, stare generală
alterată
C. Adesea agentul etiologic implicat este un singur germen
D. Examenul clinic este suficient pentru stabilirea diagnosticului
E. Semnele fizice includ raluri crepitante, subcrepitante
F. Este mai frecvantă la persoane tinere
G. Este o boală gravă produsă de o asociere de germeni
H. Semnele funcționale includ dispnee, tuse cu expectorație mucopurulentă
I. La percuția toracelui se evidențiază hipersonoritate bilaterală
J. Pacienții prezintă în general teren fragil (cașexie, tare, alcoolism, vărstă
avansată)
743. Silicoza se caracterizează prin:
A. Afecțiunea poate prezenta simptome respiratorii nespecifice precum tusea
seacă sau productivă
B. La debut, apare junghi submamelonar, dispnee cu ortopnee
C. Stadiul I al bolii este caracterizat de adenopatii hilare, emfizem difuz,
aderențe pleurodiafragmatice
D. Examenul oboectiv toracic poate fi complet normal
E. Stadiul I de boală se prezintă cu opacități nodulare care realizează
aspectul de fulgi de zăpadă
F. Radiografia toracică standard stabileste diagnosticul de boală și permite
stadializarea afecțiunii
G. Febra este remitentă în perioada de stare
 H. Factorul etiologic este reprezentat de inhalarea în plămân a particulelor
fine de bioxid de siliciu
I. Factorul etiologic este reprezentat de inhalarea în plămân a particulelor
fine de săruri de siliciu anhidru
J. Afecțiunea debutează la scurt timp după expunerea la factorul etiologic
744. Investigațiile paraclinice în silicoză evidențiază următoarele:
A. Radiologic, se descrie hipertransparență bazală în stadiul I
B. Radiologic, în stadul III se pot întâlni adenopatii hilare, emfizem difuz,
aderențe pleuro-diafragmatice
C. Explorarea funcțională respiratorie evidențiază disfuncție respiratorie de
tip restrictiv îmn stadiul II și III de boală
D. Explorarea funcțională respiratorie poate evidenția disfuncție respiratorie
de tip mixt dacă se asociază emfizemul pulmonar
E. Radiologic, prezența opacităților nodulare dispuse simetric care respectă
vârfurile indică stadiul I
F. Explorarea funcțională respiratorie relevă disfucție ventilatorie restrictivă
în stadiul I de boală
G. Radiologic, se descrie o opacitate de intensitate supracostală
H. Dacă se asociază emfizem pulmonar atunci apare o disfuncție ventilatorie
restrictivă
I. Radiologic, prezența opacităților mari, simetrice, cu imagini cavitare
asociate indică stadiul II
J. Radiologic, se descriu adenopatii multiple în stadiul II
745. Sindromul de condensare pulmonară retractilă (atelectazia) poate fi
produsă de:
A. Neoplasmul bronșic
B. Eliminarea conținutului unui abces pulmonar
C. Un corp străin intrabronșic
D. Acumularea de aer în cavitatea pleurală
E. Infiltrație bronho-alveolară de natură inflamatorie
F. O leziune bronșică obstructivă
G. Tuberculoza pulmonară
H. Acumularea de lichid in pleură
I. O tumoră mediastinală
J. Eliminarea masei cazeoase dintr-o leziune tuberculoasă
746. Care dintre următoarele afirmații sunt corecte în ceea ce privește
sindromul de condensare pulmonară retractilă (atelectazia)?:
A. La percuție, hipersonoritate
B. Examenul radiologic obiectivează opacitate sistematizată triunghiulară cu
vârful la hil
C. La ascultație suflu în galop
D. La palpare, abolirea transmiterii vibrațiilor vocale
E. La palpare, exacerbarea vibrațiilor vocale
F. Examenul radiologic obiectivează traheea împinsă de partea opusă celei
bolnave, spațiile intercostale sunt orizontalizate
 G. Examenul radiologic obiectivează traheea atrasă de partea bolnavă,
spațiile intercostale sunt îngustate
H. La inspecție, exacerbarea amplitudinii mișcărilor respiratorii
I. La inspecție, diminuarea amplitudinii mișcărilor respiratorii pe partea
afectată
J. La percuție, matitate
747. Despre factorii favorizanți pentru cancerul bronhopulmonar sunt
adevărate următoarele afirmații:
A. Aerul ozonificat reprezintă un factor protectiv
B. Expunerea la azbest și gudron reprezintă factori de risc
C. Expunerea la polietilenglicol reprezintă factor de risc
D. Ereditatea poate fi un factor de risc
E. Renunțarea la fumat elimină riscul de îmbolnăvire
F. Renunțarea la fumat reduce riscul de îmbolnăvire
G. Ereditatea nu reprezintă un factor de risc
H. Fumatul reprezintă un factor important de risc
I. Sexul masculin crește riscul de 6-8 ori
J. Sexul masculin nu reprezintă un factor de risc
748. Manifestări para-neoplazice în cancerul bronhopulmonar pot fi
următoarele:
A. Tusea cu caracter rebel, iritativ
B. Steluțele vasculare
C. Ginecomastia
D. Sindromul carcinoid
E. Sindromul de condensare pulmonară retractilă
F. Sindromul de compresiune mediastinală
G. Flapping tremor
H. Degetele hipocratice
I. Tromboflebita migratorie
J. Acanthosis nigricans
749. În tabloul clinic din cancerul bronhopulmonar fac parte următoarele:
A. Tusea autolimitată
B. Durerea toracica rebelă la tratament simptomatic
C. Tusea ce are caracter rebel, iritativ, este uscată și uneori în chinte
D. Dispneea asociind wheezing, în faza tardivă de evoluție a bolii
E. Sindromul Claude-Bernard-Horner
F. Dispneea asociind wheezing, în faza precoce de evoluție a bolii
G. Hematemeza
H. Hipersonoritate la percuție
I. Hemoptizia cu aspect de “jeleu de coacăze”
J. Vomica
750. Referitor la investigațiile paraclinice din cancerul bronhopulmonar
următoarele afirmații sunt adevărate:
A. Imaginile indirecte radiologice includ condensarea neretractilă
B. Biopsia se realizează numai intraoperator
 C. Tomografia computerizată este esențială pentru extensia tumorală
D. Imaginile indirecte radiologice includ opacitatea retractilă (atelectazie)
E. Imaginile directe radiologice includ opacitatea densă proximală juxta hilară
F. Bronhoscopia nu este considerată un examen esențial
G. Radiografia toracică este suficientă pentru stabilirea diagnosticului
H. Imaginile directe radiologice nu includ opacitatea densă proximală juxta
hilară
I. Analiza lichidului pleural nu aduce nicio informație suplimentară
J. Imaginile directe radiologice includ opacitatea rotundă omogenă rău
delimitată cu prelungiri stelate în parenchimul vecin
751. Referitor la criza de astm bronsic (AB), este adevărat că:
A. În faza prodromală apare tusea cu expectorație perlată
B. Murmurul vezicular este accentuat și înăsprit
C. Frecvența respirațiilor este mică, cu expir prelungit (bradipnee expiratorie)
D. Tabloul clinic al crizei include stridorul
E. Ascultația relevă raluri bronșice ronflante și sibilante (’’zgomot de
porumbar’’)
F. Transmiterea vibrațiilor vocale devine accentuată la nivel toracic
G. Pacientul adoptă poziția de ortopnee
H. Evoluează în 3 faze: prodromală, dispneică, catarală
I. În faza catarală apare tusea cu expectorație caracteristică
J. Se caracterizează prin frecvență respiratorie crescută (polipnee)
752. Starea de rău astmatic:
A. Poate fi cauzată de oprirea bruscă a corticoterapiei
B. Asociază semne de insuficiență ventriculară dreaptă
C. Este un acces grav de astm, care durează de minim 24 ore
D. Apare bradipneea inspiratorie
E. Apar modificări cardiace, neurologice și ale gazometriei
F. Se caracterizează prin dispnee cu polipnee
G. Are durata maximă de 10-12 ore
H. Ascultator sunt raluri bronșice ronflante și sibilante (’’zgomot de
porumbar’’)
I. Este declanșată de ingestia de aspirină
J. Gazometria relevă hipocapnie și alcaloză
753. Referitor la explorările paraclinice din astmul bronșic, este adevărat
că:
A. Radiografia toracică este investigația diagnostică cea mai importantă în
astmul bronșic
B. Hemoleucograma arată leucocitoză cu limfocitoză
C. Testele de provocare a bronhoconstricției se fac cu acetilcolină,
metacolină sau histamină
D. Variabilitatea PEF ≤ 10% este definitorie pentru astmul bronșic
E. Spirometria relevă disfuncție ventilatorie obstructivă, cu scăderea VEMS
și PEF
F. Examenul radiologic toracic este normal în astmul ușor și moderat
 G.Examenul sputei relevă cristale Charcot-Leyden și spirale Curschmann
H.Sputa este abundentă cantitativ și conține tipic numeroase neutrofile
I.Imunoglobulinele E pot fi crescute
J.În astmul bronșic ușor, VEMS este ≤ 60%
754. Examenul sputei în astmul bronșic include următoarele elemente
caracteristice:
A. Cristale Charcot-Leyden
B. Corpi Creola
C. Sediment grunjos
D. Spirale Curschmann
E. Hematii
F. Floră patogenă
G. Limfocite
H. Puroi
I. Dopuri mici, opalescente (spută perlată)
J. Eozinofile
755. Complicațiile astmului bronșic sunt:
A. Sincopa
B. Pneumotoraxul spontan
C. Amiloidoza
D. Emfizemul
E. Fibroza chistică
F. Disfuncția ventilatorie restrictivă
G. Infecțiile respiratorii
H. Pleurezia sero-fibrinoasă
I. Malignizarea
J. Cordul pulmonar cronic
756. Următoarele despre pleurezia uscată sunt adevărate:
A. Este inflamația fibrinoasă a foițelor pleurale, cu absența lichidului/cantitate
minimă de lichid
B. Poate să se însoțească de febră sau subfebrilitate
C. Se insoțește de tuse seacă, iritativă
D. Radiologic apare ca o zonă de condensare segmentară
E. Frecvent apar hemoptizii
F. Simptomul dominant este durerea cu caractere pleurale
G. Poate evolua spre pleurezie lichidiană
H. Durerea toracică are caracter violent, de ‘’lovitura de pumnal’’
I. Este asimptomatică
J. Acompaniază sindroamele ventilatorii obstructive
757. Referitor la examenul fizic în pleurezia uscată (pleuritis sicca), este
adevărat că:
A. Percuția nu aduce elemente relevante
B. Atitudinea antalgică este de decubit lateral pe partea controlaterală
C. Amplitudinea excursiilor costale este diminuată pe partea afectată
D. Atitudinea antalgică este decubitul lateral pe partea afectată
 E. Ascultator sunt raluri crepitante
F. Ascultator apare frecătura pleurală
G. Percuția relevă matitate lemnoasă
H. Frecătura pleurală se modifică cu tusea
I. La palpare se constată scăderea amplitudinii respiratorii
J. La inspecția toracelui, spațiile intercostale apar lărgite pe partea afectată
758. Pahipleurita:
A. Poate fi clinic asimptomatică
B. La palpare se constată diminuarea transmiterii vibrațiilor vocale pe
topografia afectată
C. La inspecție se constată bombarea hemitoracelui pe partea afectată, cu
lărgirea spațiilor intercostale
D. Reprezintă îngroșarea pleurei după o pleurezie
E. La percuția zonei afectate se poate găsi matitate sau submatitate
F. Accentuarea transmiterii vibrațiilor vocale este caracteristică
G. Pahipleurita extinsă, cu caracter retractil, se numește fibrotorax
H. Ascultator se decelează murmur vezicular accentuat
I. Simptomul dominant este tusea seacă, chinuitoare
J. Pahipleurita extensivă (fibrotoraxul) determină o disfuncție ventilatorie
obstructivă
759. Referitor la sindromul mediastinal și anatomia mediastinului, este
adevărat că:
A. În mediastinul posterior sunt localizate aorta descendentă, esofagul și
canalul toracic
B. Inima, aorta ascendentă și crosa aortei se regăsesc în mediastinul
mijlociu
C. Mediastinul este împărțit în trei compartimente: două compartimente
laterale și un compartiment central
D. Sindromul mediastinal este rezultatul compresiunii sau invaziei structurilor
aeriene, vasculare, nervoase sau digestive ale mediastinului
E. Traheea și bronșiile mari, precum și esofagul, sunt localizate în
mediastinul anterior
F. Timusul este localizat în mediastinul posterior
G. Mediastinul este împărțit în trei compartimente: anterior, mijlociu și
posterior
H. Mediastinul posterior este delimitat anterior de trahee și pericard și
posterior de coloana vertebrală
I. Sindromul mediastinal apare doar prin compresiunea/invazia structurilor
anatomice ale mediastinului mijlociu
J. Mediastinul central conține venele azygos, cordul și ganglionii mediastinali
760. În etiologia sindromului mediastinal se numără:
A. Ascita
B. Insuficiența respiratorie
C. Esofagita peptică
D. Hipertrofia de timus
 E. Anevrismul de aortă
F. Mediastinitele acute
G. Limfoamele maligne
H. Gușa plonjantă
I. Pleurezia închistată
J. Traheita
761. Referitor la simptomatologia din sindroamele mediastinale, în funcție
de etiologie, este adevărat că:
A. În sindromul de venă cavă superioară apare hepatomegalie dureroasă
B. Compresiunea nervilor intercostali determină sindromul Menetrier
C. Compresiunea traheei determină tiraj și cornaj
D. În compresiunea canalului toracic apare chilotorax
E. Interesarea nervului frenic conduce la sughiț și paralizie diafragmatică
F. Paralizia de nerv recurent duce la vocea bitonală
G. În compresiunea venei cave superioare apare edem ‘’în pelerină’’
H. Compresiunea asupra lanțului nervos simpatic produce sindromul Claude
Bernard Horner – midriază, exoftalmie și paloarea hemifaciesului
I. În compresiunea de venă cavă inferioară apare edem cu peteșii la nivelul
pleoapelor, feței și gâtului
J. În compresiunea bronhiilor mari apare odinofagia
762. Referitor la explorarea paraclinică din sindromul mediastinal, este
adevărat că:
A. Scintigrafia tiroidiană se indică în suspiciunea de gușă plonjantă
B. Radiografia toracică obiectivează modificările siluetei cardiace
C. Pareza unei corzi vocale se evidențiază prin laringoscopie
D. Mediastinoscopia este o investigație invazivă a mediastinului, realizată
prin rezecții costale extensive
E. Computertomografia este superioară rezonanței magnetice nucleare în
analiza modificărilor la nivelul marilor vase
F. Bronhoscopia est utilă în investigarea arborelui traheo-bronșic
G. Investigația imagistică de elecție în investigarea sindromului mediastinal
este radiografia toracică de față și de profil
H. Analizele hematologice nu au niciun rol în investigarea sindromului
mediastinal
I. Examenul baritat al esofagului poate arăta compresiunile extrinseci
asupra acestuia
J. Ecocardiografia este investigația de elecție a circulației pulmonare
763. Modificările fiziopatologice din astmul bronșic sunt:
A. Hiperinflație pulmonară
B. Inflamația bronșică este predominant cu neutrofile
C. Scăderea lucrului mecanic ventilator
D. Modificarea concentrației gazelor sangvine în criză
E. Reacție inflamatorie ca răspuns la eliberarea de mediatori
F. Fluxul sangvin pulmonar rămâne neafectat
G. Creșterea rezistenței în căile aeriene
 H. Creșterea debitelor ventilatorii
I. Scăderea rezistenței în căile aeriene
J. Reducerea diametrului căilor aeriene
764. Faza dispneică din astmul bronșic:
A. Apare tusea productivă
B. Pacientul adoptă atitudinea de ortopnee
C. Inspirul este prelungit
D. Elementul ascultator caracteristic este cornajul
E. Implică utilizarea musculaturii respiratorii accesorii
(sternocleidomastoidieni)
F. Are debut brusc
G. Frecvența respiratorie este crescută (tahipnee)
H. Jugularele devin turgescente
I. Se elimină spută abundentă, spumoasă, rozată
J. Se aude wheezing
765. Explorarea funcțională respiratorie din astmul bronșic relevă:
A. Scăderea PEF
B. Disfuncție ventilatorie restrictivă, reversibilă la bronhodilatator
C. Scăderea CV
D. Scăderea cu cel puțin 40% a VEMS la testele de inducere a
bronhoconstricției
E. Creșterea PEF
F. Scăderea VEMS
G. Reversibilitate accentuată a obstrucției la administrarea de bronhodilatator
inhalator
H. Creșterea variabilității PEF
I. Reversibilitate minimă sau absentă a obstrucției bronșice la
bronhodilatator inhalator
J. Scăderea raportului VEMS/CV (indice Tiffeneau)
766. Referitor la fibrotorax, este adevărat că:
A. Poate să se însoțească de insuficiență respiratorie
B. Are caracter retractil
C. Este frecvent consecința pleureziei parapneumonice
D. Radiologic apare ca opacitate masivă, neomogenă, cu retracția peretelui
costal
E. La inspecție se observă asimetria toracelui
F. La inspecție se constată bombarea hemitoracelui afectat
G. Spirometria relevă disfuncție ventilatorie obstructivă ireversibilă la
bronhodilatator
H. Radiologic apare ca un voal omogen
I. Transmiterea vibrațiilor vocale este accentuată pe partea afectată
J. Este mai frecvent după tuberculoza fibro-cazeoasă
767. Referitor la pleurezia uscată, este adevărat că:
A. Recunoaște printre cauze tuberculoza, virozele respiratoria, infarctul
pulmonar
 B. Pleurezia diafragmatică determină durere la baza hemitoracelui, iradiată
supraclavicular și în umăr
C. Durerea are intensitate variabilă, de la jenă la junghi
D. Pleureziile uscate localizate la vârf generează durere supraclaviculară sau
supraspinoasă
E. Poate evolua spre vindecare sau spre cronicizare
F. La ascultația vocii bolnavului apare egofonia
G. Afectarea pleurei micii scizuri determină ’’durere în eșarfă’’
H. Unul dintre simptomele frecvente este tusea cu expectorație hemoptoică
I. Biopsia pleurală este metoda diagnostică de elecție
J. Frecătura pleurală dispare la apăsarea stetoscopului pe torace
768. Sindromul Ménétrier, rezultat prin compresiunea canalului toracic,
include:
A. Revărsat chilos pleural stâng
B. Cianoza
C. Hipoestezie abdominală
D. Hipoestezie a hemitoracelui și membrului superior stâng
E. Pericardită
F. Hiperestezie a hemitoracelui și membrului superior stâng
G. Edeme ale membrelor inferioare
H. Edemul membrelor superioare
I. Revărsat peritoneal
J. Hiperestezie abdominală
769. Sindromul de venă cavă superioară include:
A. Congestie conjunctivală
B. Midriază bilaterală
C. Amețeli
D. Congestia unui hemifacies
E. Bronhospasm
F. Paloare
G. Cianoza buzelor
H. Pericardită constrictivă
I. Edemul ’’în pelerină’’
J. Circulație colaterala tip cav superior
770. Referitor la paralizia prin compresiune a lanțului simpatic din
sindromul mediastinal, este adevărat că:
A. Apare asimetria faciesului, prin devierea comisurii bucale homolaterale
B. Este cunoscută ca sindromul Claude - Bernard - Horner
C. Apare enoftalmia
D. Hemifaciesul afectat este congestiv
E. Una dintre caracteristicile clinice este mioza
F. Este cunoscută ca sindromul Pourfour du Petit
G. Apare paloarea generalizată
H. Exoftalmia unilaterală este caracteristică
I. Produce midriază
 J. Include ptoza palpebrală
771. Printre caracteristicile miocarditei se numără:
A. Afectarea miocardică este mereu difuză.
B. Citostaticele nu determină miocardită.
C. Afectarea miocardică poate fi focală sau difuză.
D. Este una dintre manifestările tuberculozei
E. Toxoplasma gondii este unul dintre agenții etiologici în cazul persoanelor
imunodeprimate sau a nou-născuților.
F. Reacția de sensibilitate la cefalosporine este una dintre cauzele non-
infecțioase.
G. Virusul gripal nu poate determina miocardită.
H. Miocardita cu eozinofile este de cauză infecțioasă
I. Etiologia este infecțioasă, non-infecțioasă sau necunoscută.
J. Pacienții cu lupus eritematos sistemic pot dezvolta în evoluție miocardită.
772. Printre simptomele frecvente în miocardită se numără:
A. Pleurodinie
B. Hipotermie
C. Cioanoză
D. Icter
E. Rinoree
F. Mialgii
G. Febră
H. Fatigabilitate
I. Cefalee
J. Paloare tegumentară
773. Examenul clinic în miocardită poate releva:
A. Hepatomegalie
B. Examenul clinic poate fi normal
C. Creșterea matității cardiace
D. Splenomegalie
E. Frecătură pericardică
F. Tahicardie în discordanță cu febra
G. Tahicardie la eforturi medii
H. Sufluri de insuficiență aortică
I. Amplificarea zgomotelor cardiace
J. Scăderea matității cardiace
774. Referitor la explorările paraclinice în miocardită:
A. Electrocardiografic, blocurile de ramură sunt întâlnite rar.
B. Biopsia endomiocardică se face cât mai frecvent în evoluția bolii.
C. Electrocardiografic apar modificări nespecifice și tranzitorii.
D. Cele mai frecvente modificări pe EKG sunt cele ale segmentului ST şi
undei T de tip ischemo-lezional.
E. Examenul radiologic al cordului este mereu patologic prin apariția
cardiomegaliei și a semnelor de congestie vasculară pulmonară.
F. Imagistica nucleară nu este utilă în diagnosticul miocarditelor.
 G. În cazurile severe pot crește enzimele miocardice (CPK, LDH).
H. Un EKG normal, repetat, nu exclude totuși prezența miocarditei.
I. Ecocardiografic se poate evidenția revărsat pericardic.
J. Valorile normale ale troponinelor cardiace T și I exclud miocardita.
775. Cardiomiopatia dilatativă:
A. Se caracterizează prin dilatare cardiacă globală.
B. Cele mai frecvente simptome sunt fatigabilitatea sau dispneea de efort cu
caracter progresiv.
C. Insuficiența cardiacă congestivă are caracter progresiv.
D. Printre complicațiile frecvente nu se numără embolia pulmonară.
E. Metodele de diagnostic invazive (cateterism cardiac, coronarografie) nu
sunt utilizate in diagnosticul cardiomiopatiei dilatative.
F. În stadiile incipiente, cardiomegalia este simptomatică prin tahicardie.
G. La ascultaţie se remarcă galop atrial sau ventricular, sufluri de regurgitare,
dedublarea paradoxală a Z2.
H. Evoluează în majoritatea cazurilor spre insuficiență biventriculară.
I. Severitatea prognosticului nu se corelează cu severitatea disfuncţiei
ventriculare şi a aritmiilor.
J. Debutul poate fi brusc prin insuficienţă ventriculară acută, tulburări
paroxistice de ritm sau de conducere, embolii, moarte subită.
776. Cardiomiopatia dilatativă:
A. Include disfuncţie contractilă diastolică
B. Duce la alterarea funcţiei sistolice a VS şi scăderea fracţiei de ejecţie.
C. Dilatarea ventriculară produce insuficienţă mitrală şi tricuspidiană
funcţională şi dilatare atrială.
D. Printre complicațiile frecvente nu se numără embolia pulmonară.
E. Debutul poate fi brusc prin insuficienţă ventriculară acută.
F. Se caracterizează prin fibroză miocardică difuză.
G. Examenul obiectiv evidenţiază cardiomegalie, cu impuls apical puternic.
H. Durerile toracice sunt frecvente la majoritatea pacienților.
I. Creşterea volumului telediastolic accentuează tensiunea parietală şi
scade cererea de oxigen.
J. Include disfuncţie contractilă sistolică
777. Cardiomiopatia hipertrofică:
A. Principalele simptome sunt tahiaritmiile.
B. Șocul apexian este deplasat inferior prin prezența cardiomegaliei.
C. Cel mai adesea hipertrofia ventriculară este asimetrică.
D. Examenul clinic al cordului poate releva galop atrial/ventricular.
E. Este o afecţiune congenitală sau dobândită caracterizată prin hipertrofie
ventriculară importantă, în absenţa unei postsarcini crescute.
F. Semiînchiderea sistolică a sigmoidelor aortice se datorează scăderii
fluxului sistolic prin valvele aortice ca urmare a obstrucţiei.
G. Poate fi cauză de moarte subită la tineri, favorizată de efortul fizic intens.
H. Nu are alte cauze decât factorul genetic.
 I. Angina pectorală este provocată de efort şi cedează complet la
nitroglicerină.
J. Este mereu simptomatică.
778. Cardiomiopatia hipertrofică:
A. Este caracterizată prin hipertrofie ventriculară importantă cu disfuncţie
diastolică.
B. Sincopa apare în forma obstructivă, după terminatrea efortului datorită
scăderii bruşte a întoarcerii venoase şi a rezistenţei periferice scăzute.
C. Dispneea este cel mai frecvent simptom şi se datorează creşterii presiunii
capilare pulmonare la efort, emoţii.
D. Mişcarea sistolică anterioară a valvei mitrale („sistolic anterior motion” –
SAM) este caracteristică apare doar în formele obstructive.
E. Modificările obișnuite pe EKG sunt HVD
F. Cele mai importante explorări diagnostice sunt EKG-ul şi ecocardiografia.
G. Angina pectorală este provocată de efort şi cedează complet la
nitroglicerină.
H. La examenul clinic poate să apară suflul sistolic de ejecţie, asociat cu
freamăt, localizat endapexian, propagat spre axilă sau baza cordului şi pe
vasele gâtului.
I. Este o afecțiune congenitală, ce determină hipertrofia simetrică a cordului
J. Poate fi asimptomatică toată viața.
779. Cardiomiopatiile restrictive:
A. În evoluție pot să apară aritmii fatale
B. Examenul radiologic arată o mărire globală a cordului.
C. Ecocardiografic apar cavități ventriculare micșorate prin îngroșarea
endocardului.
D. Se pot complica cu evenimente tromboembolice.
E. Se caracterizează prin diminuarea complianţei ventriculare (funcţiei
diastolice) cu păstrarea funcţiei contractile (sistolice).
F. Pe EKG apare hipervoltajul undelor însoțit de modificări de fază terminală.
G. La examenul clinic se constată sufluri de regurgitare mitrală sau
tricuspidiană, distensia jugularelor
H. Evoluția este progresivă în toate cazurile, indiferent de tratamentul
instituit.
I. Biopsia endomiocardică este necesară în tote cazurile pentru a putea
pune diagnosticul de certitudine.
J. Simptomele principale sunt dispneea şi oboseala.
780. Hipertensiunea arterială:
A. Este mereu simptomatică.
B. Este definită printr-o tensiune arterială sistolică de 140 mmHg sau
superioară şi/sau o tensiune arterială diastolică de 80 mmHg sau
superioară.
C. Este un factor major de risc cardio-vascular.
D. Esențială cuprinde peste 95% din cazurile de boală cu etiologie
multifactorială şi în mare măsură necunoscută.
 E. Secundară are cauze bine definite, posibil tratabile.
F. Până la 50 de ani, este mai frecventă la bărbaţi, iar după această vârstă
se egalizează proporțiile.
G. Forma sistolo-diastolică este cea mai frecventă.
H. Forma sistolică izolată este întâlnită mai frecvent la tineri.
I. Forma e "halat alb" indică valori ale TA ridicate la cabinet comparativ cu
valori normale la monitorizare.
J. Are drept organe țintă afectate cordul, creierul și ficatul.
781. Etiologia hipertensiunii arteriale esențiale:
A. Consumul de alcool scade TA prin vasodilatație.
B. Aportul excesiv de sare este factorul de risc cel mai mult incriminat în
dezvoltarea HTA.
C. Obezitatea de tip abdominal este asociată cu creşterea riscului de apariţie
a HTA.
D. După menopauză, frecvența HTA la femei este mai scăzută
E. Fumatul determină creşteri de scurtă durată ale TA şi creşte riscul
complicaţiilor cardiovasculare şi cerebrale.
F. Ereditatea nu este implicată în apariția HTA, ca în cazul altor afecțiuni
cardio-vasculare.
G. Consumul de cafea poate determina creşteri acute ale TA.
H. Nu este clarificată
I. După vârsta de 60 ani este mai frecventă, ca urmare a creșterii elasticităţii
vaselor.
J. HTA esențială nu este mai frecventă la adulții de rasă neagră.
782. Hipertensiunea arterială secundară:
A. Apare în stenoza de arteră renală.
B. Nu are tratament specific.
C. Este întotdeauna vindecabilă.
D. Nu apare în feocromocitom.
E. Are drept cauze renale pielonefrita cronică, tumorile secretante de renină,
glomerulonefrita difuză cronică.
F. Poate fi cauzată de administrarea de anticoncepțional orale.
G. Nu este determinată de consumul de cocaină.
H. Poate fi corectată prin cura chirurgicală sau tratamente în funcție de
simptomatologie.
I. Poate să apară în sarcină.
J. Nu este cauzată de hipervolemie
783. Hipertensiunea arterială:
A. Nu este influențată de stresul profesional şi psihosocial.
B. Determină afectarea organelor țintă și apariția anginei pectorale, dispnee
de efort.
C. Poate fi descoperită doar prin măsurarea TA.
D. Nu determină manifestări neurologice.
 E. Necesită o anamneză minuțioasă, în care să se urmărească multiple
aspecte (istoric, obiceiuri alimentare, factori de risc CV, simptome
sugestive de HTA secundară)
F. Frecvent cefaleea are caractere nespecifice, este capricioasă, dar se
corelează cu nivelurile TA
G. Poate determina frecvent la vârstnici simptome şi semne de instabilitate
vegetativă.
H. Determină cefalee frontală, pulsatilă
I. Determină afectare renală, evidentă prin tulburări ale diurezei, edeme,
hematurie, poliurie
J. De tip secundar poate fi suspicionată în cazul unui pacient care acuză
cefalee, transpiraţii, palpitaţii, tahicardie şi dureri toracice apărute în
accese (suspiciune de feocromocitom).
784. Anamneza pacientului cu hipertensiune arterială:
A. Nu include date despre biceiurile alimentare, aportul de grăsimi saturate.
B. Include vârsta de debut a afecțiunii
C. Este nenecesară odată pus diagnosticul
D. Vârsta de debut a bolii este irelevantă.
E. Include date despre variaţiile spontane sau sub tratament ale valorilor TA.
F. Urmărește multiple aspecte.
G. Istoricul de proteinurie sau microhematurie este irelevant, fiind simptome
nefrologice/urologice, nu cardio-vasculare.
H. Conține date referitoare la medicația antihipertensivă
I. Evaluează prezența semnelor și simptomelor de afectare a organelor
țintă.
J. Deficitele motorii și senzoriale nu fac obiectul evaluării unui pacient
hipertensiv.
785. Examenul clinic al pacientului cu hipertensiune arterială:
A. Include doar examenul aparatului cardio-vascular.
B. Galopul ventricular poate fi prezent la examinarea cordului, ca
manifestare de HVD
C. Examenul neurologic poate arăta semne de boală cerebrovasculară.
D. Poate identifica nefromegalie uni sau bilaterală.
E. Examenul cordului relevă întotdeauna cardiomegalie.
F. Poate obiectiva suflu sistolic 2/6 - 3/6 la apex şi /sau precordial.
G. Examenul arterelor evaluează doar membrele superioare și inferioare.
H. Poate evidenția elemente specifice de sindrom Cushing sau boală
Basedow.
I. Examenul fundului de ochi aduce informații exclusiv asupra severității
HTA.
J. Evaluarea arterelor membrelor inferioare pot duce la descoperirea unei
coarctaţii de aortă
786. Examenul paraclinic al pacienților cu HTA:
A. Explorările inițiale includ glicemia, profilul lipidic, ionograma.
B. Se recomandă monitorizarea TA la domiciliu şi pe 24 ore
 C. Examenul fundului de ochi este obligator la orice hipertensiv.
D. Proteinuria cantitativă se efectuează la toți pacienții.
E. Nu include indicele gleznă-braț.
F. Evaluarea leziunilor ceebrale, cardiace, renale şi vasculare sun obligatorii
în HTA complicată.
G. La nivel retinian apar leziuni ale vaselor mici care reflectă afectarea
vaselor cerebrale.
H. EKG-ul este efectuat numai pacienților care acuză palpitații.
I. Dozarea reninei, aldosteronului, corticosteroizilor, catecolaminelor
plasmatice şi/sau urinare se fac în evaluările inițiale.
J. Examenul fundului de ochi este obligator doar la hipertensivii vechi.
787. Variabilele clinice utilizate în evaluarea riscului cardiovascular global
în HTA:
A. Scăderea clearance-ului de creatinină sub 80ml/min.
B. Include evaluarea factorilor de risc și afectarea subclinică de organ.
C. Obezitate abdominală - circumferinţa taliei 90 cm la bărbați și > 80 cm la
femei.
D. Prezența glicemiei bazală ≥ 126mg% la determinări repetate.
E. Îngroşarea peretelui carotidian (grosime intimă-medie > 0,9 mm) sau
placă.
F. Boală cerebrovasculară: atac ischemic, hemoragie cerebrală, atac
ischemic tranzitor.
G. Fumatul
H. Vârsta >55 ani la femei și >65 ani la bărbați
I. Trigliceride > 175mg/%
J. Indice gleznă – braţ < 0,7.
788. În hipertensiunea arterială:
A. Accidentele ischemice tranzitorii au exclusiv cauza neurologică.
B. Complicațiile cardiace includ moartea subită.
C. Hipertrofia ventriculară stângă este considerată factor de risc adiţional.
D. Hipertrofia biatrială este considerată factor de risc adițional.
E. Complicaţiile HTA reflectă gradul de afectare a organelor ţintă.
F. Nefroangioscleroza nu se regăsește printre complicațiile renale ale HTA.
G. Complicațiile vasculare sunt determinate de hipertrofia ventriculară
stângă.
H. Complicaţiile vasculare sunt determinate de accelerarea aterosclerozei.
I. Aritmiile nu sunt complicație a HTA.
J. Insuficiența cardiacă poate apărea în evoluția bolii
789. Hipotensiunea arterială:
A. Este definită ca scăderea tensiunii arteriale sistolice sub 100 mmHg la
persoane peste 45 ani.
B. Forma asimpaticotonă (hipodinamică) este cea în care scade doar
tensiunea sistolică, iar frecvenţa pulsului nu creşte.
C. Necesită pentru punerea diagnosticului efectuarea probei Schellong.
D. Fiziologic se caracterizează prin creșterea debitului cardiac
 E. Forma simpaticotonă este caracterizată de scăderea tensiunii arteriale
sistolice și a pulsului.
F. Din sindromul Shy-Dräger asociază tulburări de dinamică sexuală,
anhidroză.
G. Este simptomatică prin starea de astenie, ameţeli, tulburări urinare,
lipotimii, sincopă.
H. Forma asimpaticotonă (hipodinamică) este cea în care scad atât
tensiunea sistolică, cât şi cea diastolică, iar frecvenţa pulsului nu creşte.
I. Forma simpaticotonă este caracterizată de scăderea tensiunii arteriale
sistolice și creșterea pulsului.
J. Nu se asociază cu modificări pe EKG.
790. Hipotensiunea arterială:
A. Apare în hipotiroidism.
B. Este definită prin scăderea tensiunii arteriale sistolice sub 105 mmHg la
persoane peste 45 ani sau sub 100 mmHg la persoane sub 45 an
C. Nu apare în bolile infecțioase.
D. De cauză cardiovasculară nu apare în sindromul sinusului carotidian.
E. Fiziopatologic se caracterizează prin creșterea rezistenței vasculare
periferice.
F. Din punct de vedere etiologic se deosebesc hipotensiunea primară sau
esenţială şi secundară.
G. Apare în stările hipervolemice.
H. Simptomele prezente sunt stările de oboseală, ameţeli, leşin.
I. Nu apare în șocul cardiogen.
J. De cauză neurogenă apare în neuropatia autonomă diabetică.
791. Referitor la stenoza mitrală următoarele afirmații sunt adevărate:
A. Cauza principală a stenozei mitrale este reprezentată de reumatismul
articular acut
B. Cauza principală a stenozei mitrale este reprezentată de degenerescența
valvei mitrale de cauză aterosclerotică
C. Suprafața normală a orificiului mitral este de 4-6 cm2
D. Stenoza mitrală afectează preponderent sexul feminin
E. Stenoza mitrală reprezintă leziunea valvei mitrale ce produce un obstacol
la trecerea fluxului sanguin din atriul stâng în ventriculul stâng în sistolă
F. Sindromul Lutembacher este reprezentat de stenoza mitrală congenitală
și defectul septal ventricular
G. Stenoza mitrală organică apare în tromboza atrială stângă.
H. Suprafața normală a orificiului mitral este de 2-3 cm2
I. Consecințele stenozei mitrale sunt reprezentate de dilatarea atriului stâng,
hipertensiune pulmonară și insuficiență cardiacă dreaptă
J. Stenoza mitrală reprezintă leziunea valvei mitrale ce produce un obstacol
la trecerea fluxului sanguin din atriul stâng în ventriculul stâng în diastolă
792. Referitor la stenoza mitrală următoarele afirmații sunt adevărate:
A. Stenoza mitrală reprezintă închiderea diastolică incompletă a orificiului
mitral
 B. Suprafața normală a orificiului mitral este de 2-3 cm2
C. Stenoza mitrală reprezintă leziunea valvei mitrale ce produce un obstacol
la trecerea fluxului sanguin din atriul stâng în ventriculul stâng în sistolă
D. Stenoza mitrală organică apare secundar insuficienței mitrale severe
E. Prevalența stenozei mitrale este în scădere în țările dezvoltate
F. Stenoza mitrală reprezintă leziunea valvei mitrale ce produce un obstacol
la trecerea fluxului sanguin din atriul stâng în ventriculul stâng în diastolă
G. Stenoza mitrală produce obstrucția fluxului din ventriculul stâng în aorta
ascendentă
H. Principalele simptome ale stenozei mitrale sunt: dispneea, hemoptiziile și
emboliile arteriale
I. Stenoza mitrală cu o suprafață valvulară mai mică sau egală cu 1 cm2
este considerată severă
J. Suprafața normală a orificiului mitral este de 4-6 cm2
793. Referitor la stenoza mitrală următoarele afirmații sunt adevărate:
A. Disfagia apare prin compresia atriul drept asupra esofagului
B. Triada clasică de simptome cuprinde dispneea, angina și sincopa
C. Emboliile arteriale apar datorită migrării trombilor din atriul stâng
D. Emboliile arteriale se pot produce în teritoriul cerebral determinând
deficite neurologice
E. În stenoza mitrală largă, dispneea apare rar
F. Disfonia este un simptom frecvent
G. Dispneea, hemoptiziile și emboliile arteriale reprezintă principalele
simptome
H. Sputa rozată, aerată este caracteristică edemului pulmonar acut
I. Emboliile arteriale apar datorită migrării trombilor din ventriculul drept
J. Emboliile arteriale se produc frecvent în teritoriul coronarian cu apariția
infarctului miocardic
794. Tabloul clinic din stenoza mitrală este caracterizat prin:
A. În stenoza largă, dispneea apare în condiții de sarcină, anemie, febră,
hipertiroidie, efort fizic excesiv
B. Disfagie-sindrom Ortner- este un simptom frecvent
C. Dispneea, oboseala și scăderea toleranței la efort sunt consecința
hipertensiunii pulmonare
D. Durerea toracică tipică din spațiul interscapulovertebral stâng este difuză,
nelegată de efort, produsă de hipertensiunea pulmonară (semnul Vaquez)
E. Disfagia apare prin compresia atriului stâng asupra esofagului
F. Dispneea poate fi însoțită de tuse și wheezing
G. Palpitațiile reprezintă un simptom rar în stenoza mitrală
H. Disfagia este produsă prin paralizia corzii vocale stângi secundară leziunii
nervului recurent laringian
I. Disfonia poate fi intermitentă, uneori progresivă până la afonie
J. Durerea toracică de tip anginos apare la bolnavii tineri
795. Referitor la examenul fizic al unui pacient cu stenoza mitrală
următoarele afirmații sunt adevărate:
 A. O întărire presistolică a uruiturii diastolice este prezentă la pacienții cu
fibrilație atrială
B. În caz de hipertensiune pulmonară, pulsațiile arterei pulmonare dilatate
sunt vizibile în spațiile II-III intercostal stâng
C. Intensitatea uruiturii este strâns legată de severitatea stenozei mitrale
D. La nivelul apexului se poate palpa freamătul diastolic corespondentul
palpator al uruiturii diastolice
E. Odată cu instalarea hipertensiunii arteriale pulmonare și a insuficienței
cardiace drepte, jugularele devin turgescente
F. La instalarea hipertensiunii pulmonare, în focarul pulmonarei, zgomotul 2
este diminuat
G. Clacmentul de deschidere al mitralei are tonalitate joasă
H. Uruitura diastolică este un suflu de tonalitate joasă, huruit ce se ascultă la
apex
I. Zgomotul 1 dat de deplasarea valvelor spre ventriculul stâng este
diminuat
J. Faciesul mitral constă în aspectul vinețiu al pomeților, buzelor și vârful
nasului
796. Electrocardiograma în stenoza mitrală relevă:
A. În caz de hipertensiune pulmonară apar semne de hipertrofie ventriculară
dreaptă: creșterea amplitudinii undei R în V1 și raport R/S peste 1
B. Odată cu apariția hipertensiunii pulmonare apare deviația axială dreaptă
C. Este posibilă asocierea hipertrofiei ventriculare stângi cu BRS sau BAV
D. În caz de hipertensiune pulmonară apar semne de hipertrofie ventriculară
stângă: R> 20 mm în derivațiile standard, R> 13 mm în aVL
E. „P mitral” - durata undei P mai mare de 0,12 secunde
F. Fibrilație atrială- prezența undelor „F”, ample cu succesiune regulată, cu
frecvență de 250-350/min
G. „P mitral”-crește amplitudinea undei P
H. Fibrilația atrială este frecventă în stenoza mitrală
I. Modificarea undei P reflectă dilatarea atriului stâng
J. La pacienții cu stenoză mitrală se observă o hipertrofie ventriculară stângă
797. Ascultația din stenoza mitrală:
A. Ascultarea uruiturii diastolice se accentuează în timpul manevrei Valsalva
B. Uruitura diastolică de obicei începe înainte de clacmentul de deschidere al
mitralei
C. Când apare insuficiența ventriculară dreaptă se poate asculta un galop
protodiastolic drept
D. Ascultarea uruiturii diastolice este facilitată de plasarea pacientului în
decubit lateral stâng
E. Zgomotul 1 este diminuat
F. Zgomotul 1 este accentuat
G. Suflu Graham Steel-suflu diastolic de insuficiență tricuspidiană
H. Uruitura Austin Flint- suflu diastolic de tonalitate înaltă
 I. În stenoza mitrală severă apare diminuarea până la dispariție a uruiturii
diastolice
J. Clacmentul de deschidere al mitralei are o tonalitate înaltă și poate iradia
la baza cordului
798. Referitor la insuficiența mitrală următoarele afirmații sunt adevărate:
A. Regurgitarea mitrală organică apare în reumatismul articular acut, prolaps
de valvă mitrală, endocardită infecțioasă
B. Suflul diastolic apexian este principala modificare ascultatorie în
insuficienta mitrală
C. Regurgitarea mitrală ischemică este determinată de modificările
morfologice și de kinetică a ventricului stâng și mușchilor papilari de
cauză ischemică
D. Insuficiența mitrală reprezintă închiderea sistolică incompletă a orificiului
mitral
E. Cele mai frecvente cauze ale insuficienței mitrale sunt reumatismul
articular acut și cardiopatia ischemică
F. Suflul din ruptura anterioară de cordaje poate iradia în spațiul 2 intercostal
și pe carotide
G. Insuficiența mitrală reprezintă deschiderea diastolică incompletă a
orificiului mitral
H. Suflul holosistolic are aspect rombic
I. Regurgitarea mitrală funcțională apare prin dilatarea inelului mitral în
cardiopatii de tip dilatativ
J. Zgomotul 1 este accentuat
799. Referitor la stenoza aortică, următoarele afirmații sunt adevărate:
A. La ascultație se obiectivează un suflu sistolic de ejecție
B. Aria normală a orificiului aortic este de 2,5 - 3 cm²
C. Triada clasică de simptome cuprinde dispeea, angina și sincopa
D. Suflul din stenoza aortică se ascultă la apex și iradiază în axilă
E. Fonocardiografic, suflul din stenoza aortică apare înainte de zgomotul 1
F. Bicuspidia valvei aortice este cea mai frecventă cardiopatie congenitală a
adultului
G. Suflul scade în intensitate în clinostatism
H. Stenoza aortică reprezintă îngustarea tractului de ejecție aortic care
produce obstrucția fluxului din VS în aorta ascendentă în sistolă
I. În stenoza aortică, pulsul arterial este de amplitudine mare, ascensiune
rapidă sistolică și cădere diastolică
J. Angina este simptomul cel mai rar în stenoza aortică
800. Referitor la stenoza aortică, următoarele afirmații sunt adevărate:
A. La examenul radiologic, bombarea arcului inferior stâng este semn de
HVS
B. Electrocardiograma evidențiază unde P ample în derivația DII
C. Electrocardiograma poate evidenția hipertrofie ventriculară stângă
D. În stenoza aortică strânsă gradientul de presiune transstenotic este mai
mic de 30 mmHg
 E.Fibrilația atrială indică o stenoză aortică severă
F.Electrocardiograma poate evidenția hipertrofie ventriculară dreaptă
G.Bombarea arcului mijlociu drept este semn de HVS
H.În stenoza aortică moderată gradientul de presiune transstenotic este mai
mare de 70 mmHg
I. Datorită extinderii calcificărilor inelului aortic în septul interventricular este
posibilă asocierea HVS cu BRS sau BAV
J. Electrocardiograma poate obiectiva extrasistole ventriculare sau tulburări
de conducere atrioventriculare
801. Referitor la stenoza aortică următoarele afirmații sunt adevărate:
A. În stenoza aortică ușoară sau medie, pulsul și tensiunea arterială pot fi
normale
B. Suflul diastolic este cel mai important element diagnostic
C. La inspecție, în caz de insuficiență ventriculară stângă se obiectivează
vene jugulare turgide
D. În stenoza aortică medie și severă se palpează un freamăt sistolic în
spațiul II intercostal drept și stâng
E. Palparea apexului în decubit lateral stâng evidențiază șoc apexian
întârziat și susținut
F. Sincopa apare în stenoza aortică largă
G. Dacă se asociază cu insuficiența aortică, pulsul este amplu și uneori se
simte dublu-pulsus bisferiens
H. În stenoza severă, pulsul arterial este de mică amplitudine și crește încet-
pulsus parvus et tardus
I. În stenoza aortică este caracteristic pulsul celer et altus
J. Tensiunea arterială este de tip divergent
802. Referitor la ascultația din stenoza aortică următoarele afirmații sunt
adevărate:
A. În stenoza aortică congenitală la copii, zgomotul II este diminuat sau
absent
B. Suflul caracteristic se ascultă în spațiul II intercostal drept parasternal
C. Suflul sistolic de ejecție este un suflu de tonalitate mixtă, cu aspect
crescendo-descrescendo
D. Suflul iradiază pe vasele de la baza gâtului și descendent pe marginea
stângă a sternului până la apex (suflu în „celpsidră”)
E. Se ascultă un suflu holosistolic de intensitate medie care se accentuează
în inspir (semul Rivero-Carvalho)
F. Zgomotul IV apare în stenoza aortică severă
G. Se ascultă un suflu holosistolic, de intensitate maximă la apex cu iradiază
în axilă
H. Odată cu instalarea insuficienței VS, intensitatea suflului diastolic scade
I. Se ascultă un suflu diastolic de tonalitate joasă, huruit
J. Suflul apare după zgomotul I și se termină înainte de zgomotul II
803. Bolile valvei aortice care determină insuficiență aortică sunt
următoarele:
 A. Reumatismul articular acut
B. Ectazia anuloaortică
C. Bicuspidia aortică
D. Ruptura traumatică a valvelor aortice
E. Ateroscleroza valvelor aortice
F. Sindrom Ehlers-Danlos
G. Disecția aortei
H. Dilatarea idiopatică a rădăcinii aortei la vârstnici
I. Sindrom Marfan
J. Endocardita infecțioasă
804. Bolile aortei ascendente care determină insuficiență aortică sunt
următoarele:
A. Spondilita ankilozantă
B. Reumatismul articular acut
C. Bicuspidia aortică
D. Ateroscleroza valvelor aortice
E. Endocardita infecțioasă
F. Sindrom Ehlers-Danlos
G. Ruptura traumatică a valvelor aortice
H. Hipertensiune arterială
I. Osteogenesis imperfecta
J. Sindrom Marfan
805. Referitor la insuficiența aortică următoarele afirmații sunt adevărate:
A. Semnul manșetei- pulsații ample ale brațului când este apucat de mână
examinatorului
B. Semnul Sabrezze- pulsația piciorului la poziția picior peste picior
C. Hippus- variații ale diametrului pupilar cu mioză sistolică și midriază
diastolică
D. Semnul Alfred de Musset-mișcările capului în ritmul pulsului
E. Semnul Landolfi- pulsații ample ale brațului când este apucat de mână
examinatorului
F. Semnul Quincke- pulsul amigdalian și al luetei
G. Semnul Müller- pulsul amigdalian și al luetei
H. Semnul Alfred de Musset-puls capilar ce se poate observa la tegumentele
frunții și buzelor prin apăsarea ușoară cu o lamă de sticlă
I. Semnul Sabrezze- pulsații ample ale brațului când este apucat de mână
examinatorului
J. Semnul ciocanului de apă- mișcările capului în ritmul pulsului
806. La examenul obiectiv al cordului la pacientul cu insuficiență aortică
se pot observa următoarele aspecte:
A. Zgomotul 1 este diminuat
B. Suflul diastolic este cel mai important element de diagnostic stetacustic
C. Apariția zgomotului 3 este semn de gravitate care indică necesitatea
protezării valvulare
 D. La ascultație, suflul este aspru și se însoțește de accentuarea zgomotului
2 în focarul pulmonarei
E. Suflul începe imediat după zgomotul 1
F. Suflul se ascultă pe marginea dreaptă a sternului în spațiul II intercostal
G. La inspecție, șocul apexian este deplasat inferior și lateral, amplu, uneori
mișcare de repetație la vârful cordului
H. Zgomotul 1 este accentuat
I. La palpare, șocul apexian dă senzația loviturii unei mingi de tenis de câmp
J. Suflul caracteristic este sistolic de ejecție cu aspect crescendo-
descrescendo
807. Complicațiile cele mai frecvente ale insuficienței aortice sunt:
A. Complicații infecțioase ale plămânului de stază
B. Tulburări de ritm
C. Hemoragii gastrointestinale, frecvent din colonul drept
D. Blocuri atrioventriculare
E. Hemoptiziia
F. Fibrilația atrială
G. Insuficiență cardiacă
H. Embolii sistemice
I. Embolii pulmonare
J. Endocardita infecțioasă
808. Referitor la ascultația cordului la pacientul cu valvulopatii,
următoarele afirmații sunt adevărate:
A. Suflul de stenoză aortică calcificată la vârstnici aste aspru, huruit
B. În stenoza mitrală, clacmentul de deschidere al mitralei se produce când
mișcarea domului mitral în ventriculul stâng se oprește brusc
C. În stenoza mitrală, uruitura diastolică se ascultă la apex
D. În insuficiența aortică, stetacustic, aspectul este de suflu în „jet de vapori”
E. În stenoza aortică, suflul iradiază în axilă
F. În stenoza mitrală, zgomotul 1 este diminuat
G. În insuficiența aortică, suflul începe imediat după zgomotul 1
H. În insuficiența aortică, suflul are caracter „dulce și aspirativ”,
descrescendo, intensitate înaltă
I. În insuficiența mitrală se ascultă un suflu holosistolic, de intensitate
maximă la apex
J. În stenoza aortică, suflul are aspect rombic și se ascultă în spațiul II
intercostal drept parasternal
809. Referitor la ascultația cordului la pacientul cu valvulopatii,
următoarele afirmații sunt adevărate:
A. În stenoza mitrală, clacmentul de deschidere al mitralei are o tonalitate
joasă și poate iradia în axilă
B. În stenoza mitrală, uruitura diastolică se ascultă înainte de zgomotul 2
C. În insuficiența mitrală, uruitura diastolică este principala modificare
ascultatorie
 D. În stenoza mitrală, deschiderea valvelor mitrale, la începutul diastolei, se
produce cu zgomot determinând clacmentul de deschidere al mitralei.
E. În stenoza aortică, suflul se ascultă în spațiul II intercostal stâng
parasternal
F. În insuficiența mitrală se ascultă un suflu holosistolic
G. În insuficiența aortică, suflul sistolic este cel mai important element
diagnostic
H. La pacienții cu stenoză și insuficiență mitrală combinate, clacmentul de
deschidere al mitralei poate fi urmat de un zgomot protodiastolic
I. În insuficiența mitrală, suflul are intensitate maximă la apex și iradiază în
axilă
J. În stenoza aortică, suflul sistolic de ejecție are tonalitate mixtă cu aspect
crescendo-descrescendo
810. Despre reumatismul articular acut se pot spune următoarele:
A. Nodulii Aschoff sunt identificați frecvent la nivelul valvelor
B. Este o boală a țesutului conjunctiv
C. Este o complicație inflamatorie acută non-supurativă
D. Rolul factorilor constituționali și de mediu în etiopatogenie nu este elucidat
E. Din punct de vedere anatomo-patologic se caracterizează printr-o
vasculită generalizată ce afectează vasele sanguine mici
F. Apare în general în jurul vârstei școlare
G. Afectarea cerebrală este specifică
H. În ordinea frecvenței, cel mai frecvent este afectată valva aortică
I. Afectarea miocardică reprezintă elementul patologic cel mai periculor
J. Primul atac este neobișnuit după 18 ani
811. Diagnosticul pozitiv al reumatismului articular acut include
următoarele elemente:
A. Criteriile Jones pot fi împărțite în două categorii, majore și minore
B. Cardita și nodulii subcutanați fac parte din criteriile majore
C. Nu exista un test clinic specific pe baza căruia să se stabilească
diagnosticul de RAA
D. Cardita, artralgiile, coreea, eritemul marginat si nodulii subcutanați sunt
criterii majore de diagnostic
E. Prelungirea intervalului PR face parte dintre criteriile Jones revizuite
F. Diagnosticul se stabilește cu ajutorul criteriilor Jones revizuite
G. Febra este un criteriu major
H. Evidența unei infecții streptococice cu streptococ grup B nu este necesara
pentru stabilirea diagnosticului de reumatism articular acut
I. Diagnosticul de reumatism articular acut se stabilește prin prezența a
două criterii majore sau un criteriu major și unul minor
J. Scăderea reactanților de fază acută face parte dintre criteriile minore
812. Despre cardita reumatismală sunt adevărate următoarele afirmații:
A. Pericardul nu este niciodată afectat în cardita reumatismală
B. Cardita reumatismală este aproape întotdeauna însoțită de un suflu de
valvulită
 C. Edemul valvei mitrale și turbulența fluxului sanguin de la acel nivel
determină apariția suflului mezodiastolic Carrey Coombs
D. Tahicardia este un semn precoce la pacienții cu afectare miocardică
E. Cardita reumatismală este prezentă la toți pacienții cu reumatism articular
acut
F. Edemul valvelor determină asurzirea zgomotelor cardiace
G. Electrocardiograma și ecocardiografia fac parte din investigațiile de bază
realizate la pacienții la care se suspicionează reumatismul articular acut
H. Suflul sistolic dulce din regurgitarea aortică se ascultă mai bine pe
marginea stangă inferioară a sternului
I. Afectarea miocardică se însoțește de modificări aritmice permanente
J. Tahicardia care apare la pacienții cu afectare miocardică nu poate fi
secundar febrei sau insuficienței cardiace
813. Despre manifestările clinice din reumatismul articular acut se pot
spune următoarele:
A. Lichidul articular prezintă caracteristici de infecție
B. Coreea Sydenham apare la un procentaj redus de pacienți (circa 20%)
C. Leziunile din eritemul marginat Leiner apar în principal la nivelul feței
D. Artrita din reumatismul articular acut afectează articulațiile mici
E. Rash-ul tipic este o manifestare rară a reumatismului articular acut
F. Manifestările din coreea Sydenham sunt mai puțin evidente când
pacientul este treaz
G. Eritemul marginat Leiner este un rash trecător, eritemator si pruriginos
H. Prezența mișcărilor involuntare însoțite de astenie musculară și labilitate
emoțională caracterizeaza coreea minor
I. Coreea minor apare după cel puțin 3 luni de la infecția streptococită
J. Artrita din reumatismul articular acut este aproape întotdeauna asimetrică
814. Despre manifestările clinice din reumatismul articular acut se pot
spune următoarele:
A. Epistaxisul și durerea abdominală pot face parte din manifestările clinice
minore
B. Nodulii subcutanați Meynet sunt noduli albi și fermi
C. Febra și artralgiile au valoare diagnostică mare deși sunt comune unor
boli diferite
D. Prezența nodulilor subcutanați Meynet se observă mai ales la pacienții cu
cardită
E. Rash-ul tipic din reumatismul articular acut nu poate fi indus de aplicarea
de căldură
F. Febra apare în stadiile acute ale reumatismului articular acut
G. Febra și artralgiile fac parte dintre manifestările minore ale pacienților cu
reumatism articular acut
H. Nodulii subcutanați Meynet sunt dureroși și mobili
I. Nodulii subcutanați Meynet apare de obiecei la nivelul suprafețelor de
flexie ale articulațiilor
 J. Coreea Sydenham este o manifestare precoce la pacienții cu reumatism
articular acut
815. Despre semnele de laborator din reumatismul articular acut se pot
spune următoarele:
A. Cea mai frecventă modificare electrocardiografică este alungirea
intervalului PR
B. Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) și proteina C reactivă sunt de
regulă normale la pacienții cu coree
C. Proteina C reactivă este influențată de anemie sau de insuficiența
cardiacă
D. Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) și proteina C reactivă sunt rar
crescute la pacienții cu poliartrită
E. O radiografie toracică normală nu exclude prezența carditei
F. Prelungirea intervalului PR este prezentă la toți pacienții cu reumatism
articular acut
G. Leucocitoza atinge valori de peste 20000/mm3 în cazul pacienților care
urmează tratament cortizonic
H. Anemia este de regulă severă, normocitară și hipocromă
I. VSH nu poate avea valori normale la pacienții cu insuficiență cardiacă
cronică congestivă
J. VSH scade spre valorile normale pe măsura ameliorării reumatismului
articular acut
816. Despre reumatismul articular acut se pot spune următoarele:
A. Antistreptolizina O crește peste 330 U Todd la copil
B. Cele mai comune teste antigenice utilizate sunt antistreptolizina O și
antideoxiribonuclează B
C. Antistreptolizina O crește peste 330 U Todd la adult
D. Viteza de sedimentare a hematiilor nu este influențată de anemie sau de
insuficiența cardiacă
E. Antistreptolizina O crește peste 250 U Todd la adult
F. Insuficiența cardiacă acută și pericardita exudativă se numără printre
complicațiile reumatismului articular acut
G. Anemia este de obicei ușoară sau moderată, microcitară și normocromă
H. Intervalul PR alungit se corelează bine cu prognosticul sau cu alte semne
de cardită
I. Febra și artralgiile, atunci când sunt prezente nu pto susține diagnosticul
de reumatism articular acut atunci când este prezentă o singură
manifestare majoră
J. Evidențierea unei infecții streptococite în antecedente este mandatorie
pentru confirmarea diagnosticului inițial de reumatism articular acut
817. Despre endocardita infecțioasă se pot spune următoarele:
A. Prognosticul endocarditei infecțioasă este mai sever la bărbați
B. Diabetul zaharat nu este un factor favorizant al apariției endocarditei
infecțioase
 C. 70-75% dintre cazurile de endocardită infecțioasă apar pe leziuni cardiace
predispozante
D. Incidența endocarditei infecțtioase crește dramatic cu vârsta
E. Din punct de vedere etiologic, incidentța streptococilor este în scădere și
cea a stafilococilor este în creștere
F. Abcesele miocardiace și anevrismele micotice pot fi complicații ale
endocarditei infecțioase
G. Endocardita infecțioasă se definește ca infecția microbiană a endocardului
H. În trecut, cauzele cele mai frecvente erau valvulopatiile degenerative și
malformațiile cardiace congenitale
I. Profilul epidemiologic al endocarditei infecțioase nu s-a schimbat
semnificativ în ultimii ani
J. Endocardita infecțioasă este de două ori mai frecventă la femei
818. Despre endocardita infecțioasă (EI) sunt adevăratele următoarele
afirmații:
A. După localizarea infecției, EI se împarte în EI pe valva nativă a cordului
stâng, EI pe proteză valvulară a cordului stâng, EI a cordului drept sau EI
asociată dispozitivelor intracardiace
B. EI pe proteza valvulară a cordului stâng apare doar precoce după
intervenția chirurgicală (la sub 1 an de la intervenție)
C. Streptococii au fost mult timp principala cauză de EI
D. EI cu stafilococ la utilizatorii de droguri iv. apare cel mai frecvent la nivelul
cordului stâng
E. EI comunitară se definește ca apariția semnelor și simptomelor de EI la
peste 48 de ore de la internare
F. EI nosocomială se definește ca EI diagnosticată la un pacient spitalizat cu
cel puțin 48 de ore anterior apariției simptomatologiei
G. EI cu hemoculturi pozitive reprezintă 85% din totalul cazurilor de EI
H. Episoadele de recurență ale EI pot fi împărțite în recăderi și reinfecții
I. EI activă se definește ca EI cu febră și hemoculturi negative
J. În prezent, EI cu stafilococi nu depășește incidența EI cu streptococi
819. Tabloul clinic al pacienților cu endocardita infecțioasă (EI) include
următoarele:
A. Nodulii Osler pot fi descriși ca noduli eritematoși, subcutanați, nedureroși
la nivelul vârfului degetelor
B. Petele Janeway, nodulii Osler sau petele Roth sunt des întâlnite astăzi în
contextul tratamentului antibiotic precoce
C. Printre manifestările periferice ale EI se numără și peteșiile la nivelul părții
inferioare a trunchiului, a conjunctivelor, mucoaselor sau extremităților
proximale
D. Febra nu face parte mereu din tabloul clinic, fiind absenta uneori la
vârstnici sau la pacienții cu insuficiență renală sau cardiacă
E. Debutul EI poate fi acut sau cronic (cu manifestări atipice sistemice)
F. Complicațiile de tip embolic apar frecvent la debutul EI
G. Anemia și febra pot determina apariția unui suflu cardiac funcțional
 H. Emboliile în arterele membrelor se manifestă clinic prin insuficiență
arterială acută sau gangrenă periferică la ambele extremități
I. Febra și suflul cardiac nou apărut reprezintă principalele simptome ce
ridică suspiciunea de EI
J. Manifestările atipice sistemice sunt febra înaltă (peste 39°C), transpirațiile
nocturne, fatigabilitatea, starea de rău general și scăderea ponderală
820. Despre diagnosticul endocarditei infecțioase (EI) se pot spune
următoarele lucruri:
A. Fenomenele vasculare din EI sunt emboliile venoase, infarctele
pulmonare, anevrismele micotice, hemoragiile intracraniene, hemoragiile
conjunctivale sau leziunile Janeway
B. Dintre criteriile Duke minore fac parte factorii predispozanți (leziune
cardiacă, utilizare de droguri) și febra (sub 38°C)
C. Criteriile Duke pot fi majore sau minore
D. Diagnosticul cert de EI se stabilește în prezența unui criteriu major și 3
criterii minore
E. Diagnosticul posibil de EI se stabilește prin prezența a 3 criterii minore
F. Hemoculturile pozitive pentru EI și evidența implicării miocardului fac parte
dintre criteriile majore
G. Diagnosticul cert de EI se stabilește prin prezența unui criteriu major și
unul minor
H. Diagnosticul EI se stabilește pe baza criteriilor lui Duke modificate
I. O hemocultură pozitivă pentru Coxiella burnetti sau titru anticorpi IgG de
fază 1 < 1:800 constituie un criteriu major
J. Identificarea unor microorganisme atipice pentru EI din două hemoculturi
constituie un criteriu major
821. Despre diagnosticul endocarditei infecțioase (EI) se pot spune
următoarele lucruri:
A. Ecocardiografia transesofagiană identifică vegetațiile doar la pacienții cu
hemoculturi pozitive
B. Vegetațiile, abcesele și dehiscența parțială nouă de proteză valvulară
reprezintă principalele elemente ecocardiografice sugestive pentru EI
C. Abcesele miocardice nu pot fi identificate prin ecocardiografia
transesofagiată
D. În EI, semnele și simptomele sunt frecvent nespecifice
E. Pentru izolarea agentului patogen sunt necesare 2 hemoculturi în 24 de
ore
F. Suspiciunea de septicemie impune recoltarea de hemoculturi cât mai
precoce
G. Coxiella burnetti, Chlamydia psittaci, specii de Brucella necesită teste
diagnostice serologice specifice
H. Febra și suflurile cardiace reprezintă cele mai constante semne
I. Tabloul paraclinic al pacienților cu EI poate cuprinde anemie hipocromă,
VSH crescut, neutropenie, imunoglobuline crescute, complexe imune
circulante sau factor reumatoid
 J. În afară de hemoculturile pozitive, există și alte semne specifice de
laborator la pacienții cu EI
822. Despre complicațiile din EI, următoarele afirmații sunt adevărate:
A. Hemoragia cerebrală nu se numără printre complicațiile neurologice ale
pacienților cu EI
B. Tabloul clinic al pacienților cu EI și complicații embolice depinde de
mărimea embolului, septicitatea sa și organul embolizat
C. Pericardita nu face parte dintre complicațiile cardiace ale pacienților cu EI
D. Anevrismele micotice se pot dezvolta în toate arterele care au fost
colonizate cu emboli aseptici
E. Insuficiența cardiacă acută face parte dintre complicațiile cardiace ale EI
F. Printre complicațiile EI se numără cele cardiace, embolice si anevrismale
G. Printre complicațiile cardiace se numără abcesele de inel aortic, mitral sau
sept interatrial
H. Glomerulonefrita localizată este cea mai importantă complicație
imunologică din punct de vedere prognostic
I. Complicațiile neurologice apar la un procentaj redus de pacienți de până
la 15%
J. Complicațiile cardiace apar la peste 60% dintre pacienții cu EI
823. Despre stenoza tricuspidiană (ST) sunt adevărate următoarele
afirmații:
A. Pericardita constrictivă generalizată face parte dintre cauzele funcționale
ale ST
B. ST reprezintă îngustarea orificiului tricuspidian cu obstrucționarea fluxului
de sânge de la acest nivel
C. Aria normală a orificiului tricuspidian este de 4-7 cm2
D. Consecințele ST sunt reprezentate de dilatarea atriului drept și creșterea
presiunii în venele cave
E. ST reumatismală este însoțită de stenoza mitrală reumatismală
F. Din punct de vedere etiologic, ST poate fi organică și funcțională
G. ST reumatismală este des întâlnită în lupusul eritematos diseminal sau
sindromul carcinoid
H. Printre cauzele de ST funcțională se numără mixomul atrial drept,
vegetațiile gigante sau patologiile cu debit crescut prin șunt dreapta-
stânga la nivel atrial
I. Sarcomul primar infiltrativ reprezintă o cauză organică a ST
J. ST se caracterizează prin obstrucționarea fluxului de sânge din AD în VD
în sistolă
824. Despre diagnosticul stenozei tricuspidiene (ST) se pot spune
următoarele:
A. Cracmentul de deschidere al tricuspidei și uruitura diastolică se ascultă la
pacienții cu ST
B. Fatigabilitatea, disconfortul în hipocondrul drept, durerile precordiale și
cianoza periodică fac parte din principalele simptome ale pacienților cu ST
 C. Semnul Rivero-Carvalho reprezintă accentuarea semnelor stetacustice în
expir
D. Edemele periferice sunt prezente la pacienții cu ST severă
E. Hipertrofia ventriculară dreaptă face parte dintre modificările
electrocardiografice ale pacienților cu ST
F. Diagnosticul ecocardiografic al pacienților cu ST este asemănător celor cu
SM
G. Fibrilația atrială este rar prezentă pe electrocardiograma pacienților cu ST
H. Jugularele turgescente sunt prezente indiferent de severitatea ST
I. Cateterismul cardiac nu are valoare în calcularea ariei stenozei
J. Radiografia toracică evidențiază dilatarea atriului drept și a venei cave
inferioare
825. Despre insuficiența tricuspidiană (IT) următoarele afirmații sunt
adevărate:
A. Edemele periferice și ascita sunt prezente indiferent de severitatea IT
B. Unii pacienți cu IT prezintă hepatomegalie cu pulsatilitate diastolică uneori
vizibilă
C. Aria matității precordiale este crescută
D. Maladia Ebstein se definește ca inserarea anormală (ridicată) a valvei
tricuspide septale
E. IT poate fi clasificată în organică și funcțională
F. Pulsațiile parasternale sunt vizibile în spațiile intercostale III-VI
G. Reumatismul articular acut și endocardita infecțioasă sunt cauze ale IT
organice
H. Hipertensiunea pulmonară primară sau secundară sunt cauze ale IT
funcționale
I. Tegumentele reci, dispneea și edemele sunt simptome ale pacienților cu
IT
J. IT se definește ca trecerea anormală a sângelui din VD în AD în diastolă
826. Despre insuficiența tricuspidiană (IT) următoarele afirmații sunt
adevărate:
A. Ecocardiografia M mode nu are valoare în diagnosticul IT
B. Suflul diastolic prin debit cardiac crescut este prezent indiferent de
severitatea regurgiării
C. Hipertrofia atrială și ventriculară dreaptă sunt prezente pe
electrocardiograma pacienților cu IT
D. Ecocardiografia 2D evidențiază într-o IT izolată doar dilatarea AS
E. La pacienții cu IT, zgomotul 3 este prezent
F. Evaluarea Doppler ecocardiografică evidențiază jetul de regurgitare
sistolică în VD
G. Pacienții cu IT descriu senzația de pulsații la nivelul gâtului
H. Cateterismul cardiac și angiografia evidențiază curba de presiune din AD
distinctă de cea din VD (în formele severe)
I. Semnul Rivero-Carvalho reprezintă accentuarea semnelor stetacustice în
expir
 J. Radiografia toracică evidențiază dilatarea atriului drept și a ventriculului
drept
827. Despre stenoza pulmonară (SP) următoarele afirmații sunt adevărate:
A. SP valvulară este frecvent asimptomatică
B. Aspectul ecocardiografic ,,în dom” se întâlnește în SP dobândite
C. Electrocardiograma indică semne de hipertrofie atrială dreaptă
D. Clicul de ejecție pulmonar are intensitate crescută în expir și scăzută în
inspir
E. SP asimptomatică se caracterizează printr-o presiune sistolică în VD de
50-100 mmHg
F. SP congenitală este cea mai frecventă cauză
G. După sediul obstrucției, SP se poate clasifica în supravalvulară, valvulară
și subvalvulară
H. Ecocardiografia 2D evidențiază mișcarea paradoxală a septului în
prezența unor presiuni crescute în VS
I. Cianoza, turgescența jugularelor, hepatomegalia și edemele reprezintă
cele mai frecvente semne clinice în SP
J. Forma subvalvulară a SP este frecvent asociată cu defectul septal
ventricular
828. Despre insuficiența pulmonară (IP) următoarele afirmații sunt
adevărate:
A. Traumatismele toracice pot determina IP funcțională
B. Insuficiența cardiacă dreaptă poate apărea în formele severe de IP severă
C. Dilatația idiopatică a arterei pulmonare este o cauză organică de IP
D. IP organiză izolată poate fi asimptomatică pentru mulți ani
E. IP se definește ca regurgitarea sângelui din artera pulmonarp în
ventriculul drept în diastolă
F. Hipertensiunea arterială esențială este principala cauză de IP funcțională
G. IP poate fi congenitală sau câștigată
H. Formele câștigate de IP pot fi organice sau funcționale
I. Anomaliile valvelor pulmonare, absența valvelor pulmonare și disecția de
arteră pulmonară sunt cauze ale IP congenitale
J. Dilatația idiopatică a arterei pulmonare poate determina IP organică
829. Despre insuficiența pulmonară (IP) următoarele afirmații sunt
adevărate:
A. Cateterismul cardiac evidențiază presiunea scăzută în artera pulmonară
B. La pacienții cu IP severă și dilatare de VD, principalele simptome sunt
fatigabilitatea, dispneea și anorexia (eventual în asociere cu insuficiența
cardiacă dreaptă)
C. În IP, zgomotul 2 este diminuat
D. Angiografia permite evidențierea refluxului sistolic pulmonaro-ventricular
drept
E. Suflul Graham-Steell este un suflu care se accentuează în expir și uneori
are tonalitate aspră
 F. Hipertrofia ventriculară dreaptă și blocul de ram stâng sunt modificări
electrocardiografice la pacienții cu IP
G. Dilatația idiopatică a arterei pulmonare este o cauză de IP congenitală
H. Evaluarea ecocardiografică 2D permite evidențierea jetului de regurgitare
în VD
I. În IP, zgomotul 3 este prezent
J. Simptomatologia predominantă în IP funcțională este cea a patologiei de
bază
830. Zgomotele care se ascultă la determinarea TA au fost descrise de
Korotkoff în cinci faze:
A. Faza 3: diminuarea în intensitate a zgomotelor ca urmare a scăderii
presiunii arteriale odată cu diastola;
B. Faza 5: dispariţia zgomotelor, care corespunde TAD.
C. Faza 5: primul zgomot care se ascultă la desumflarea manşetei şi care
reprezintă TAS;
D. Faza 4: dispariţia zgomotelor, care corespunde TAD.
E. Faza 1: primul zgomot care se ascultă la desumflarea manşetei şi care
reprezintă TAS;
F. Faza 2: zgomotele cresc în intensitate şi se alungesc, căpătând carac- ter
de suflu;
G. Faza 4: diminuarea în intensitate a zgomotelor ca urmare a scăderii
presiunii arteriale odată cu diastola;
H. Faza 1: zgomotele cresc în intensitate şi se alungesc, căpătând carac- ter
de suflu;
I. Faza 2: zgomotele sunt intense şi egale datorită creşterii fluxului san- guin
prin arteră;
J. Faza 3: zgomotele sunt intense şi egale datorită creşterii fluxului san- guin
prin arteră;
831. Frecvenţa pulsului variază în diferite situaţii fiziologice sau
patologice:
A. În endocardite sau pericardite creşterea frecvenţei este mai mare în raport
cu temperatura (tahicardie relativă).
B. Efortul fizic, emoţiile, sarcina scad frecvenţa.
C. Efortul fizic, emoţiile, sarcina cresc frecvenţa.
D. În fibrilaţia sau flutterul atrial există un deficit de puls, în sensul că bătăile
care survin după o diastolă scurtă nu se mai percep la nivelul pulsului
periferic (datorită volumului-bătaie mic).
E. În stările febrile frecvenţa creşte
F. În miocardite se poate întâlni doar tahicardie
G. În pericardita frecventa este de 80-100bpm
H. În stările febrile frecvenţa scade;
I. În miocardite se poate întâlni atât tahicardie, cât şi bradicardie.
J. o creştere de un grad determină o creştere de frecvenţă de 1 – 2
bătăi/min.
832. Neregularităţi ale pulsului sunt date de:
 A. Poate fi intalnit si in Flutter atrial
B. Fibrilatia atriala
C. Bradicardie sinusala
D. Extrasistole atiale
E. Tahicardie atriala paroxistica
F. Efortul fizic
G. aritmia atrială haotică
H. sindromul Wolf Parkinson White
I. Tahicardie sinusala
J. blocul sinoatrial sau în blocul atrio-vantricular gradul II
833. Asincronismul pulsului apare în:
A. anevrismul de aortă
B. Tahicardie sinusala
C. Tahicardie atriala paroxistica
D. Bradicardie sinusala
E. sindromul Wolf Parkinson White
F. În coarctaţia de aortă pulsul este întârziat în jumătatea inferioară a
corpului.
G. în compresiuni arteriale prin adenopatii
H. În condiţii patologice poate apare diminuarea pulsaţiilor de partea afectată
(asimetrie) şi întâr- zierea apariţiei pulsului (asincronism).
I. Efortul fizic
J. în compresiuni arteriale prin tumori
834. Sunt corecte urmatoarele afirmatii legate de Volumul sau
amplitudinea pulsului:
A. nu depinde de volumul sistolic sau volumul-bătaie şi de tensiunea
diferenţială.
B. Pulsul cu amplitudine sau volum crescut („pulsus magnus”) se întâlneşte
în Pericardita lichidiana
C. Pulsul de volum redus („pulsus parvus”) apare în stenoza mitrala severa
D. Pulsul de volum redus („pulsus parvus”) apare în se întâlneşte în timpul
efortului fizic
E. Pulsul cu amplitudine sau volum crescut („pulsus magnus”) se întâlneşte
în insuficienţa aortică
F. Pulsul cu amplitudine sau volum crescut („pulsus magnus”) se întâlneşte
în bloc atrio-ventricular total cu bradicardie
G. Pulsul de volum redus („pulsus parvus”) apare în stenoza aortică
H. Pulsul de volum redus („pulsus parvus”) apare în se întâlneşte în bloc
atrio-ventricular total cu bradicardie
I. Pulsul de volum redus („pulsus parvus”) apare în insuficienta aortica
J. depinde de volumul sistolic sau volumul-bătaie şi de tensiunea
diferenţială.
835. Pulsul dur („pulsus durus”) apare în:
A. Insuficienţă cardiacă
B. Stări cu hipertensiune diastolică crescută
 C. Stări febrile
D. La vârstnici
E. Colaps
F. Anemii
G. Gută
H. Glomerulonefrite
I. Saturnism
J. Sarcină
836. Pulsul moale, depresibil („pulsus mollis”) apare în:
A. Stări cu hipertensiune diastolică crescută
B. Sarcină
C. Glomerulonefrite
D. Insuficienţă cardiacă
E. La vârstnici
F. Stări febrile
G. Colaps
H. Gută
I. Anemii
J. Saturnism
837. Pulsul Paradoxal (Kussmaul) se gaseste in urmatoarele patologii:
A. Obstrucţie bronşică severă
B. Anevrisme arterio- venoase
C. Tamponadă cardiacă
D. Pericardită constrictivă
E. Extrasistole bigeminate
F. Boală Paget
G. Stenoza aortică subvalvulară
H. Pneumotorax
I. Beri-beri
J. Tromboembolism pulmonar
838. Localizarea durerii poate da informaţii cu privire la sediul stenozei in
boala arteriala periferica:
A. Claudicaţia la nivelul fesei sugerează obstrucţia arterelor peronere..
B. Claudicaţia la nivelul piciorului sugerează afectarea arterelor tibiale şi
peronieră.
C. Claudicaţia la nivelul gambei indicăafectarea arterelor iliace
D. Beri-beri
E. Boală Paget
F. Asocierea impotenţei sexuale şi atro- fiei musculaturii membrelor
inferioare defineşte sindromul Leriche;
G. La nivelul membrelor superioare, stenozele de artere subclaviculară,
axilară sau brahială determină claudicaţie la nivelul umărului, braţului,
respectiv antebraţului.
H. Claudicaţia la nivelul fesei, şoldului sau coapsei sugerează obstruc- ţia
aortei sau arterelor iliace.
 I. Claudicaţia la nivelul piciorului sugerează afectarea arterelor iliace.
J. Claudicaţia la nivelul gambei indică obstrucţie a arterei femurale sau
poplitee
839. Care din urmatoarele test, reprezinta de postură pentru ischemia
membrelor i?
A. Testul Brudzinski
B. Ecografie de parti moi
C. Testul Allen
D. Test Mcburney
E. Testul de declivitate (Allen-Ratschow)
F. Testul de evidenţiere a ischemiei în sindroamele de traversare toraco-
brahială (Addson)
G. Testul ischemiei de ridicare (Buerger)
H. Indice Glezna Brat
I. Testare de efort
J. Testul de postură pentru ischemia membrelor superioare
840. Care din urmatoarele test, reprezinta de postură pentru ischemia
membrelor i?
A. Testul de evidenţiere a ischemiei în sindroamele de traversare toraco-
brahială (Addson)
B. Testul de declivitate (Allen-Ratschow)
C. Ecografie de parti moi
D. Indice Glezna Brat
E. Testul Allen
F. Test Mcburney
G. Testul Brudzinski
H. Testul ischemiei de ridicare (Buerger)
I. Testare de efort
J. Testul de postură pentru ischemia membrelor superioare
841. Trombangeita obliterantă prezinta urmatoarea simptomatologie:
A. Ulcere digitale;
B. Durerea de repaus
C. Afecţiunea fiind de- numită şi „boala fără puls”
D. Mai apar fenomene raynaud
E. Tromboflebite superficiale migratorii.
F. Asociază tulburări motorii până la paralizie musculară şi senzoriale până
la pierderea sensibilităţii
G. Cefaleea este simptomul caracteristic
H. Palpitatii
I. Ulcer gastric
J. Claudicaţia,
842. Care dintre urmatoarele reprezinta sursa de embolie in cadrul
Sindromul de ischemie periferică acută:
A. Fibrilaţia atrială
B. Arteriopatii aterosclerotice periferice
 C.Embolii paradoxale de cauză venoasă printr-un defect septal
D.Nevrite
E.Poliartrită reumatoidă
F.Mixom atrial stâng
G.Hipertensiunea arterială
H.Traumatismul peretului toracic
I.Anevrismul ventricular.
J.Sindromul scalenului anterior
843. Complicaţiile şi manifestările asociate in disecţia de aortă sunt
generate de afectarea urmatoarelor ramurilor arteriale:
A. artera renală (infarct renal, oligoanurie, insuficienţă renală).
B. Arterele Coronare
C. Vena Porta
D. Artera Tibiala posterioara
E. artera mezenterică (infarct mezenteric);
F. arterele carotide şi vertebrale (hemiplegii, monoplegii şi alterarea stării de
conştienţă);
G. Artera Safena
H. ostiumul coronarian şi valvulele aortice
I. arterele brahiocefalice (diferenţe de puls şi tensiune arterială la membrele
superioare);
J. Artera radiala
844. Care din urmatoarele reprezinta cauze ale sindromului Raynaud?
A. Lupus eritematos sistemic
B. Boala arteriala periferica
C. Sindromul de defileu costo-clavicular
D. Boala aglutininelor la rece
E. Siringomielie
F. alpha blocante
G. Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei
H. Blocante de canale de calciu
I. Boala Waldenström
J. Cancer gastric
845. Pulsul venos se observă şi se poate înregistra la nivelul venelor
jugulare, undele înregistrate pe o jugulogramă normală sunt:
A. Unda „a” corespunde debutului contracţiei ventriculului drept sau închiderii
tricuspidei;
B. Unda „d” pozitivă este dată de creşterea presiunii în atriul drept, de
deschiderea tricuspidei şi începutul golirii atriului drept în ventriculul drept;
C. Unda „a”, pozitivă, corespunde contracţiei atriale;
D. Depresiunea „y” corespunde sistolei ventriculului drept şi este dată de
golirea sângelui din venele jugulare în atriul drept;
E. Depresiunea „y” este dată de umplerea rapidă a ventriculului drept
F. Unda „v” pozitivă este dată de creşterea presiunii în atriul drept, de
deschiderea tricuspidei şi începutul golirii atriului drept în ventriculul drept;
 G. Depresiunea „x” corespunde sistolei ventriculului drept şi este dată de
golirea sângelui din venele jugulare în atriul drept;
H. Unda „c” corespunde debutului contracţiei ventriculului drept sau închiderii
tricuspidei;
I. Depresiunea „x” este dată de umplerea rapidă a ventriculului drept
J. Unda „c”, pozitivă, corespunde contracţiei atriale;
846. Care din urmatoarele afirmatii sunt adevarate?
A. Tromboza venei cave inferioare determină sin- dromului Paget von
Schröter (sindrom algoparestezic, cianoză, edem al membrului superior);
B. Tromboflebita sinusurilor cavernoase determină edem al organelor
genitale şi al intestinului,
C. Tromboza venei porte determină edem, cianoză şi circula-ţie venoasă
colaterală în jumătatea inferioară a corpului şi la rădăcina membrelor
inferioare;
D. Blocarea izolată a venelor renale conduce la infarct renal;
E. Blocarea izolată a venelor renale duce la litiaza renala
F. Tromboflebitele venelor pelvine determină edem al organelor genitale şi al
intestinului, rectului şi vezicii urinare;
G. Tromboza venei cave inferioare determină edem, cianoză şi circulaţie
venoasă colaterală în jumătatea inferioară a corpului şi la rădăcina
membrelor inferioare;
H. Blocarea venelor suprahepatice conduce la sindrom Budd-Chiari, cu
hepatomegalie, ascită şi icter;
I. Tromboflebitele venelor pelvine determina sindrom algoparestezic
J. Tromboza venei porte se manifestă prin semne de hipertensiune portală:
ascită, hemoragie digestivă superioară, encefalopatie portală;
847. Clasificarea CEAP prezinta urmatoarele stadii:
A. C2 – vene varicoase tipice
B. C0 – nu există semne vizibile sau palpabile
C. C4 – la modificările anterioare se adaugă dermita pigmentară, eczemele
paravaricoase;
D. C3 – vene varicoase tipice
E. C3 – varice însoţite de edem al membrelor inferioare, predominent
vesperal, după ortostatism
F. C1 – telangiectazii, vene varicoase superficiale
G. C1 – nu există semne vizibile sau palpabile
H. C2 – telangiectazii, vene varicoase superficiale
I. C5 – la modificările anterioare se adaugă dermita pigmentară, eczemele
paravaricoase;
J. C4 – varice însoţite de edem al membrelor inferioare, predominent
vesperal, după ortostatism
848. In Tromboza venoasă profundă anumite mişcări şi manevre putând
contribui la accentuarea durerii:
A. Strănutul (manevra Louvel);
 B. Compresia gambei cu manşeta tensiometrului la aproximativ 150 mmhb
semnul Lowenberg
C. Obezitatea;
D. Compresia manuală a gambei (semnul Mozes proximal şi distal);
E. Boala varicoasă a membrelor inferioare;
F. Tromboza venoasă profundă în antecedente;
G. Vârsta peste 40 de ani;
H. Imobilizare prelungită;
I. Prezenţa unor puncte dureroase: plantar (semnul Payr), tibial posterior
(semnele Meyer şi Putzer) şi anterior, solear, popliteu, inghinal;
J. Manevra Valsalva;
849. Etiopatogenia trombozelor venoase prezinta urmatorii factori de risc:
A. compresia manuală a gambei (semnul Mozes proximal şi distal);
B. insuficienţa cardiacă congestivă;
C. manevra Valsalva;
D. strănutul (manevra Louvel);
E. intervenţii chirurgicale abdominale, pelvine şi la nivelul membrelor
inferioare
F. Prezenţa unor puncte dureroase: plantar (semnul Payr), tibial posterior
(semnele Meyer şi Putzer) şi anterior, solear, popliteu, inghinal;
G. accidentul vascular cerebral şi imobilizarea consecutivă;
H. Compresia gambei cu manşeta tensiometrului la aproximativ 150 mmhb
semnul Lowenberg
I. afecţiuni hematologice: anemii severe, poliglobulii, leucemii;
J. boli maligne şi terapia lor;
850. Despre tahicardia sinusală se poate afirma:
A. Electrocardiografic se caracterizează prin apriția undelor F de flutter
B. Frecvența cardiacă peste 85/minut
C. Electrocardiografic se observă scăderea intervalului dintre sfârşitul undei
T şi începutul undei P
D. O cauză o reprezintă creșterea tonusului vagal
E. Condiții fiziologice de apariție: emoţii, efort, căldură, exces de cafea, ceai,
alcool
F. O cauză o reprezintă scăderea tonusului vagal
G. Condiții patologice de apariție: febră, hipotensiune arterială, anemie,
anxietate
H. Frecvența cardiacă peste 100/minut
I. Electrocardiografic se observă creșterea intervalului dintre sfârşitul undei
T şi începutul undei P
J. Condiții patologice de apariție: emoţii, efort, căldură, exces de cafea, ceai,
alcool
851. Despre bradicardia sinusală se poate afirma:
A. Apare datorită scăderii tonusului simpatic
B. Electrocardiografic se observă scăderea intervalului P – P sub 0,5 sec
C. Se caracterizează prin scăderea ritmului sinusal sub 75/min
 D. Condiții patologice de apariție: convalescenţă după boli febrile,boala
Addison,crize hipertensive, infarct miocardic inferior, administrare de
digitală, betablocante, verapamil, clonidină, propafenonă, boalanodului
sinusal
E. Condiții patologice de apariție: sportivi în stare de repaus, somn, sarcină
F. Apare datorită scăderii tonusului vagal
G. Se caracterizează prin dispariția undelor P pe electrocardiogramă
H. Electrocardiografic se observă creşterea intervalului P – P peste 1 sec
I. Se poate manifesta prin ameţeli,lipotimii, mai rar sincope
J. Se caracterizează prin scăderea ritmului sinusal sub 60/min;
852. Despre tahicardia paroxistică supraventriculară (TPSV) se poate
afirma:
A. Debutul este brusc, cu palpitaţii cu caracter regulat, dispnee, anxietate,
uneori lipotimie
B. Reprezintă o tahicardie ectopică cu ritm regulat şi frecvenţă
ventricularăpeste 120/min (120 – 220/min)
C. Intervalul dintre accesele de TPSV este regulat la 3-6 luni
D. Electrocardiografic unda P nu se vizualizează, fiind inclusă în complexul
QRS; uneori se observă ESA declanşatoare
E. Nu poate să apară pe cord normal
F. Reprezintă o tahicardie ectopică cu ritm neregulat şi frecvenţă ventriculară
peste 160/min (160 – 220/min)
G. Reprezintă o tahicardie ectopică cu ritm regulat şi frecvenţă
ventricularăpeste 160/min (160 – 220/min)
H. Electrocardiografic complexele QRS sunt precedate de fiecare data de
unda P
I. Durata accesului este variabilă, de minute – zile, iar sfârşitul accesuluieste
brusc, fie spontan, fie prin manevre vagale
J. Poate să apară pe cord normal sau în diferite cardiopatii
853. Despre fibrilația atrială se poate afirma:
A. Se definește prin depolarizare anarhică, fragmentată şi permanentă a
miocardului atrial, cu o frecvenţă de 150 – 300/min şi pierderea funcţiei
mecanice a atriului stâng
B. Fibrilația atrială cu ritm lent are o alură ventriculară sub 80/min
C. Fibrilația atrială cu ritm rapid are o alură ventriculară peste 100/min
D. Activitatea ventriculară este regulată, cu frecvenţă fixă
E. Se definește prin depolarizare anarhică, fragmentată şi permanentă a
miocardului atrial, cu o frecvenţă de 400 – 600/min şi pierderea funcţiei
mecanice a atriilor
F. Fibrilația atrială cu ritm rapid are o alură ventriculară peste 80/min
G. Fibrilația atrială paroxistică se caracterizează prin apariție bruscă cu
durata sub 72 ore
H. Activitatea ventriculară este neregulată, cu frecvenţă variabilă
I. Fibrilția atrială cu ritm mediu are o alură ventriculară între 60-100/min
 J. Fibrilația atrială paroxistică se caracterizează prin apariție bruscă cu
durata sub 96 ore
854. Despre fibrilația atrială se poate afirma:
A. Pulsul periferic este neregulat şi cu frecvenţă mai mare decât alura
ventriculară
B. Fibrilția atrială cu ritm lent poate fi asimptomatică sau să determine
lipotimii sau sincopă
C. Fibrilația atrială cu ritm rapid este percepută ca palpitaţii cucaracter
neregulat
D. Prezenţa undelor „f” – oscilaţii rapide, neregulate care înlocuiesclinia
izoelectrică, cu frecvenţă de 400 – 600/min şi amplitudine diferită
E. Fibrilația atrială cu ritm lent este întotdeauna asimptomatică
F. Poate determina crize de angină pectorală, sincope, dispnee
G. Fibrilația atrială cu ritm rapid este percepută ca palpitaţii cucaracter
regulat
H. Electrocardiografic se caracterizează prin absența undelor P
I. Electrocardiografic se caracterizează prin alungirea intervalului P-R
J. Prezenţa undelor ”F”, cu succesiune regulată, asemănătoare cu dinţii de
fierăstrău, cu frecvenţa de 250 – 350/min
855. Despre flutterul atrial se poate afirma:
A. Este o aritmie atrială regulată cu frecvenţa de 250 – 350/min şi bloc AV de
grad variabil
B. Prezenţa undelor „f” – oscilaţii rapide, neregulate care înlocuiesclinia
izoelectrică, cu frecvenţă de 400 – 600/min şi amplitudine diferită
C. Este o aritmie atrială regulată cu frecvenţa de 100 – 250/min şi bloc AV de
grad variabil
D. Clinic: palpitaţii, ameţeli, anxietate, lipotimii, sincope, dispnee, angor
E. Compresiunea sinusului carotidian creşte frecvenţa ventriculară
F. La ascultația cardiacă ritmul este intotdeauna regulat
G. Compresiunea sinusului carotidian răreşte frecvenţa ventriculară,iar
întreruperea manevrei duce la reluarea ritmului rapid
H. Prezenţa undelor ”F” cu succesiune regulată, asemănătoare cu dinţii de
fierăstrău, cu frecvenţa de 250 – 350/min
I. Frecvența cardiacă crește odată cu creșterea gradului de bloc
J. La ascultaţia cardiacă, ritmul este regulat, cu frecvenţă rapidă (130 –
160/min) sau poate fi neregulat (dacă blocul AV este variabil)
856. Extrasistolele ventriculare se caracterizează prin:
A. ESV pot fi sporadice, sistematizate sau repetitive
B. Reprezintă depolarizări premature datorate prezenţei unui focar ectopicde
excitaţie situat sub bifurcaţia hisiană
C. Complexele QRS sunt înguste cu durată sub 0,10 s
D. Se caracterizează prin absența undei P și complexe QRS largi cu durată
peste 0,12 s
E. Dubletul este considerat cea mai scurtă salvă de tahicardie ventriculară
nesusţinută
 F. Intervalul P-R este sub 0,20 s
G. Cea mai frecventă manifestare o reprezintă palpitaţiile
H. Reprezintă depolarizări premature datorate prezenţei unui focar ectopicde
excitaţie situat peste bifurcaţia hisiană
I. Cea mai frecventă manifestare o reprezintă dispneea
J. Tripletul este considerat cea mai scurtă salvă de tahicardie ventriculară
nesusţinută
857. Tahicardia ventriculară (TV) se caracterizează prin:
A. Succesiune de patru sau mai multe ESV cu o frecvenţă mai mare de
75/min
B. Complexe QRS înguste cu durată sub 0,12 sec
C. TV susținută are o durată mai mare de 30 s şi necesită conversie datorită
riscului major de colaps hemodinamic
D. Succesiune de patru sau mai multe ESV cu o frecvenţă maimare de
100/min
E. TV are potenţialul de a se degrada în fibrilaţie ventriculară
F. Frecvenţa TV poate varia între 100 şi 250/min
G. TV nesusținută are o durată maxima de 60 sec
H. Frecvenţa TV poate varia între 75 şi 150/min
I. Complexe QRS largi, deformate (peste 0,12 sec)
J. Unda P este inlocuită de unda F pe electrocardiogramă
858. Despre blocurile sinoatriale (BSA) se poate afirma:
A. BSA de gradul I nu are expresie pe ecg, fiind detectabil numai
prinînregistrări intraatriale
B. BSA de gradul III se manifestă prin pauze sinusale intermitente
C. BSA de gradul III se caracterizează prin absenţa prelungită a undei P, cu
apariţia unui ritm joncţional de scăpare, cu P retrograd
D. BSA de gradul I se caracterizează prin creșterea intervalului PR peste
0,20 sec
E. BSA de gradul II tip 1 se caracterizează prin diminuarea progresivă a
intervalelor PP care preced pauza sinusală
F. BSA de gradul II tipul I, cu perioade Luciani-Wenckebach, se defineşte
prin pauze sinusale intermitente a căror lungime este un multiplu al ciclului
de bază
G. BSA nu apar în intoxicația digitalică
H. BSA de gradul II se caracterizează prin absenţa prelungită a undei P, cu
apariţia unui ritm joncţional de scăpare, cu P retrograd
I. BSA de gradul II se manifestă prin pauze sinusale intermitente
J. BSA pot apare în sindromul de nod sinusal bolnav sau în
intoxicaţiaDigitalică
859. Blocul atrioventricul (AV) complet se caracterizează clinic prin:
A. Suflu sistolic funcţional de tip ejecţional secundar bradicardiei
B. Suflu diastolic funcţional de tip ejecţional secundar bradicardiei
C. Creşterea presiunii arteriale sistolice şi a presiunii diferenţiale prin
creşterea volumului sistolic
 D. Scăderea presiunii arteriale sistolice şi a presiunii diferenţiale prin
scăderea volumului sistolic
E. Bradicardie regulată, influenţată de manevre vagale sau efort
F. Apare suflu tubar
G. Suflu diastolic funcţional de tip ejecţional secundar bradicardiei
H. Zgomotul de tun
I. Suflu sistolic funcţional de tip ejecţional secundar bradicardiei
J. Bradicardie regulată, neinfluenţată de manevre vagale sau efort
860. Blocul AV de gradul II Mobitz I se caracterizează prin:
A. Intervalul PR este constant pentru bătăile conduse
B. Intervalul RR ce include o undă P blocată este mai mic decât suma a
două intervale PP
C. Secvenţa dintre două pauze reprezintă o perioadă Wenckebach
D. Poate fi asimptomatic
E. Alungirea progresivă a RR până la apariţia unei unde P blocate
F. Intervalul RR ce include o undă P blocată este mai mare decât suma a
două intervale PP
G. Scurtare progresivă a RR până la apariţia unei unde P blocate
H. Este tot timpul simptomatic
I. Activitatea electrică atrială şi ventriculară sunt independente
J. Alungirea progresivă a PR până ce o undă P este blocată
861. Blocul AV de gradul II Mobitz II se caracterizează prin:
A. Intervalul PR este inegal pentru bătăile conduse
B. Ritmul este menţinut de un centru de automatism subsidiar
C. Scurtare progresivă a RR până la apariţia unei unde P blocate
D. Intervalul PR este constant pentru bătăile conduse
E. Activitatea electrică atrială şi ventriculară sunt independente
F. Alungirea intervalului PR peste 0,20 sec, fiecare complex QRS fiind
precedat de o undă P
G. Raportul de conducere atrioventriculară poate fi par (4/1, 6/1, 8/1) sau
impar (3/1, 5/1, 7/1)
H. Unde P blocate intermittent
I. Uneori apar capturi ventriculare
J. Secvenţa dintre două pauze reprezintă o perioadă Wenckebach
862. Blocul AV de gradul III (complet) se caracterizează
electrocardiografic prin:
A. Ritmul ventricular are o frecvență cuprinsă între 60-90/min
B. Ritmul ventricular este lent şi regulat
C. Activitatea electrică atrială şi ventriculară sunt independente
D. Intervalul PR este constant pentru bătăile conduse
E. Frecvenţa atrială este mai mare ca frecvenţa ventriculară
F. Frecvenţa atrială este mai mică ca frecvenţa ventriculară
G. Alungirea intervalului PR peste 0,20 sec, fiecare complex QRS fiind
precedat de o undă P
H. Scurtare progresivă a RR până la apariţia unei unde P blocate
 I. Activitatea atrială poate fi ritm sinusal, fibrilaţie atrială, flutter atrial
J. Frecvenţa ventriculară depinde de localizarea blocului: ritmurile
joncţionale au o frecvenţă de 40 – 60/min, ritmurile ventriculare au
frecvenţă mai mică (30 – 40/min)
863. Blocul major de ram stâng (BRS) se caracterizează prin:
A. Deflexiunea intrisecoidă mai mică de 0,08 sec
B. Modificarea repolarizării (ST – T) cu sens opus deflexiunii principale a
QRS
C. Undă S largă în DI, aVL, V5, V6
D. Undă R largă, croşetată sau în platou în V1, V2
E. Deflexiunea intrisecoidă mai mare de 0,08 sec
F. Undă R largă, croşetată sau în platou în DI, aVL, V5, V6
G. Durata complexului QRS peste 0,12 sec
H. La ascultaţie zgomotul I este diminuat, iar zgomotul II este dedublat
inversat (Z2 pulmonar urmat de Z2 aortic), cu reducerea dedublării la
inspire profund
I. Durata complexului QRS sub 0,12 sec
J. Alungirea intervalului PR peste 0,20 sec, fiecare complex QRS fiind
precedat de o undă P
864. Blocul major de ram drept (BRD) se caracterizează prin :
A. Durata complexului QRS sub 0,12 sec
B. Poate apare în leziuni cardiace organice sau pe cord indemn
C. Aspect RR' în V1V2, cu R' mai mare ca R
D. Durata complexului QRS peste 0,12 sec
E. Dedublarea zgomotului II are secvenţa normală şi se măreşte în inspir
F. Deflexiunea intrisecoidă mai mare de 0,08 sec
G. Undă S largă în DI, aVL, V5, V6
H. Activitatea electrică atrială şi ventriculară sunt independente
I. Zgomotul II este dedublat inversat (Z2 pulmonar urmat de Z2 aortic), cu
reducerea dedublării la inspire profund
J. Undă R largă, croşetată sau în platou în DI, aVL, V5, V6
865. Despre hemiblocuri se poate afirma:
A. HBAS se caracteriează prin deviaţie axială dreaptă între +90 şi +130
grade (până la 160 grade)
B. HBAS prezintă aspect QI SIII
C. HBPS prezintă deflexiune intrinsecoidă în aVL peste 0,05 sec
D. HBPS prezintă aspect QI SIII
E. HBAS prezintă aspect SI QIII
F. HBAS apare mai rar decât HBPS
G. HBAS este mai frecvent decât HBPS
H. HBAS prezintă deflexiune intrinsecoidă în aVL peste 0,05 sec
I. HBPS prezintă deflexiune intrinsecoidă peste 0,05 sec în aVF
J. HBAS prezintă deviaţie axială stângă la peste minus 60 grade (în afara
existenţei unei hipertrofii de VS)
866. Torsadele de vârfuri se caracterizează prin:
 A. Amplitudinea complexelor QRS este constantă
B. Unda P precede complexele QRS
C. Succesiune de complexe ventriculare cu aspect fuziform, cu amplitudine 3
– 30 mV şi frecvenţă 240 – 300/min
D. TV polimorfă caracterizată prin schimbarea progresivă a polarităţii
complexelor QRS în jurul liniei izoelectrice
E. Complexele ventriculare au o frecvență de 120-180/min
F. Este o tulburare de ritm supraventricular
G. Scăderea progresivă a amplitudinii complexelor cu inversarea sensului
H. Debutul se face prin ESV tip R/T în prezenţa undelor T lărgite şi
aintervalului QT mărit
I. Reprezintă o tulburare de ritm ventriculară monomorfă
J. Prezenţa disociaţiei AV
867. Preexcitaţia prin fascicule Kent (Sdr. Wolff-Parkinson-White) prezintă
următoarele caracteristici:
A. Lărgirea complexului QRS prin prezenţa undei delta pe panta
descendentă ce corespunde depolarizării ventriculare premature prin
fasciculul Kent
B. Apare cel mai des pe cord indemn
C. În funcţie de morfologia complexului QRS în V1 şi V2, sindromul WPW
este de trei tipuri: A,B și C
D. Modificările electrocardiografice sunt permanente
E. Activarea ventriculară se face parţial prin fasciculul Kent şi parţial pe calea
normală a nodului AV, ceea ce determină apariţia unor complexe QRS de
fuziune
F. Lărgirea complexului QRS prin prezenţa în porţiunea iniţială a undei delta
ce corespunde depolarizării ventriculare premature prin fasciculul Kent;
G. Sindromul WPW determină frecvent tahiaritmii: TPSV, FiA, FlA,
fibrilaţieventriculară
H. Scurtarea intervalului PQ sub 0,12 sec
I. Apare cel mai frecvent pe cord cu anomalii structurale
J. Prelungirea intervalului PQ peste 0,12 sec
868. Din cadrul aritmiilor supraventriculare fac parte:
A. Tahicardia ventriculară
B. Fibrilaţia atrială
C. Disociaţia AV
D. Extrasistole atriale şi joncţionale
E. Flutterul atrial
F. Torsada vârfurilor
G. Ritm idioventricular accelerat
H. Tahicardia paroxistică supraventriculară
I. Scăpări ventriculare
J. Extrasistole ventriculare
869. Extrasistolele atriale (ESA) se caracterizează prin :
A. Unda P prematură, modificată, care precede complexul QRS
 B. Succesiunea a trei ESA înseamnă tahicardie paroxistică nesusţinută
C. Unda P care precede complexul QRS are morfologie normal
D. Apar în stres, oboseală, fumat excesiv, consum de alcool, cafea, mese
abundente
E. Succesiunea a patru ESA înseamnă tahicardie paroxistică nesusţinută
F. Cea mai frecventă manifestare este sincopa
G. Sunt depolarizări atriale premature dintr-un focar ectopic de excitaţiela
nivelul atriilor
H. Durata complexului QRS peste 0,12 sec
I. Simptomele pot lipsi sau pacienţii acuză palpitaţii, anxietate, amețeli
J. Sunt depolarizări atriale premature dintr-un focar ectopic de excitaţie la
nivelul ventricului stâng.
870. Care dintre următoarele condiții sunt considerate factori de risc
cardiovascular:
A. Culoarea părului
B. Diabetul zaharat
C. Fumatul
D. Diabetul zaharat
E. Consumul exagerat de alcool
F. Consumul redus de alcool
G. Activitatea fizică
H. Agenții antioxidanți
I. Dislipidemia
J. Hormonii estrogeni
871. Sunt incluse în cadrul sindroamelor coronariene acute și cronice:
A. Accidentul vascular cerebral hemoragic
B. Angina pectorală stabilă
C. Boala arterială periferică
D. Ischemia periferică acută
E. Infarctul miocardic fără supradenivelare de segment ST
F. Accidentul vascular cerebral ischemic
G. Pericardita serofibrinoasă
H. Infarctul miocardic cu supradenivelare de segment ST
I. Angina pectorală instabilă
J. Alte forme ale bolii coronariene ischemice
872. Cascada evenimentelor fiziopatologice în cardiopatie ischemică
includ:
A. Anosmia
B. Disfuncția sistolică
C. Creșterea aportului de oxigen
D. Dureri de tip claudicativ
E. Perturbarea metabolismului
F. Creșterea HDL colesterolului
G. Scăderea aportului de oxigen
H. Anomalii ECG
 I. Acumularea de lichid pericardic
J. Durerea
873. Caracteristicile durerii anginoase sunt:
A. Nu se asociază niciodată cu anxietate
B. Este localizată de obicei retrosternal
C. Durerea poate iradia la nivelul membrului superior
D. Se localizează cu predilecție în etajul abdominal mijlociu
E. Uneori sediul durerii este arătat cu pumnul strâns și aplicat pe stern
F. Calitatea durerii este percepută de pacient drept apăsare, constricție
G. Iradiază întotdeauna la nivelul membrelor inferioare
H. Durerea poate fi asociată cu anxietate
I. Apare doar la vârstnici
J. Apare doar la genul feminin
874. Caracteristicile durerii toracice care exclud angina pectorală sunt:
A. Iradierea la nivelul membrelor inferioare
B. Declanșarea durerii în momentul mesei
C. Senzația de apăsare, constricție
D. Durerea de foarte scurtă durată
E. Localizarea retrosternală a durerii
F. „Atitudinea spectatorului de vitrină”
G. Junghiuri - împunsături
H. Durerea acută ca o înțepătură
I. Durere peste 30 minute
J. Iradierea la nivelul mandibulei
875. Caracteristicile durerii toracice care exclud angina pectorală sunt:
A. Alinarea durerii toracice prin efort
B. Tatuajele la nivelul regiunii interesate
C. Durerea se ameliorează după administrarea de nitroglicerină
D. Pacientul delimitează durerea cu întreaga palmă
E. Durerea se ameliorează prompt la repaus
F. Declanșarea durerii la mișcări ale brațului
G. Accentuarea durerii în contextul respirației profunde
H. Sensibilitatea regiunii unde are sediul durerea
I. Durata de 2-5 minute
J. De obicei iradierea este în partea stângă a corpului
876. Sunt adevărate următoarele afirmații despre clasificarea durerii
anginoase și toleranța la efort (după Societatea Cardiovasculară
Canadiană):
A. Clasa IV – Durere la eforturi moderate
B. Clasa II – Durere în repaus
C. Clasa IV – Durere la eforturi intense
D. Clasa I – Durere la eforturi mici
E. Clasa I – Durerea precipitată numai după efort fizic intens sau prelungit
F. Clasa II – Durere care apare la un efort moderat
G. Clasa I – Activitatea fizică obișnuită nu produce dureri
 H. Clasa IV – Durere declanșata de orice activitate fizică sau prezența durerii
și în repaus
I. Clasa III – Durere care apare la eforturi ușoare
J. Clase IV – Durere la efort intens
877. Afecțiunile care pot determina dureri toracice anterioare sunt:
A. Embolismul pulmonar
B. Sindromul Leriche
C. Afecțiunile esofagului
D. Pericardita acută
E. Hipertensiunea pulmonară severă
F. Accidentul vascular cerebral hemoragic
G. Tromboflebita
H. Tromboza venoasă profundă
I. Infarctul miocardic acut
J. Boala arterială periferică
878. Explorările paraclinice în boala coronariană includ:
A. ECG în repaus
B. ECG de efort
C. Computer tomograf cranio cerebral
D. Evaluarea profilului inflamator
E. Evaluarea profilului lipidic
F. Radiografia de coloană cervicală
G. Colonoscopia
H. ERCP
I. Endoscopia digestivă superioară
J. Evaluarea metabolismului glucidic
879. Explorările paraclinice în boala coronariană includ::
A. Tehnici nucleare
B. Cateterismul cardiac și coronarografia
C. Ecografia de părți moi
D. Biopsia cutanată
E. Examenul sputei
F. Radiografia de coloana vertebrală toracală
G. Monitorizarea Holter
H. ECG de efort
I. Ecocardiografia
J. Examenul coproparazitologic
880. Următoarele afirmații caracterizează angina microvasculară:
A. Simptome ameliorate de nitroglicerină
B. Test de efort anormal
C. Simptome ameliorate de repaus
D. Coronarografia este întotdeauna anormală
E. Testul de efort este normal
F. Coronarografia poate fi normală
G. Simptome tipice de angină
 H. Prognosticul bolii este rezervat
I. Simptome nu sunt ameliorate de nitroglicerină
J. Simptomele nu sunt ameliorate de repaus
881. Sunt adevărate următoarele afirmații despre angina Printzmetal:
A. Se poate însoți de aritmii ventriculare
B. Este secundară spasmului vaselor mari
C. Electrocardiograma este întotdeauna normală
D. Este secundară vasodilatației arteriale
E. Prognosticul este rezervat
F. Nu se însoțește niciodata de aritmii ventriculare
G. Prezintă supradenivelare de segment ST în timpul crizei
H. Ameliorarea anginei este promptă după nitroglicerină sublingual sau
blocante de Ca
I. Prognosticul este bun
J. Angina nu este ameliorată de nitroglicerină sau blocante de Ca
882. Durerea din infarctul miocardic acut se caracterizează prin:
A. Iradiază la nivelul bazei gâtului, mandibulă
B. Este de obicei asimptomatic
C. În cazul infarctelor inferioare poate fi xifoidiană sau epigastrică
D. Apare doar la bărbații fumători
E. Durerea cedează imediat după administrarea de nitroglicerină
F. Intensitatea durerii este mare
G. Este de obicei mai severă comparativ cu cea din angina pectorală
H. Durata durerii nu depășește 3 minute
I. Iradiază la nivelul membrului superior stâng pe marginea cubitală
J. Intensitatea durerii este în general mică
883. Simptomele generale care pot însoți durerea în infarctul miocardic
acut sunt:
A. Sincopă
B. Senzația de foame
C. Prurit intens
D. Dispnee
E. Lipotimie
F. Gonalgii
G. Senzația de moarte iminentă
H. Anxietatea
I. Dureri la nivelul articulației coxofemurale
J. Durerea la nivelul membrelor inferioare
884. Referitor la infarctul miocardic acut sunt adevărate următoarele
afirmații:
A. Simptomele digestive ca greața sau vărsăturile pot fi prezente în IMA
inferior
B. Poate să apară și în afara factorilor precipitanți
C. Infarctul miocardic poate determina modificarea formei ventriculului stâng
D. Durerea cedează la analgezice obișnuite
 E. Apare doar la genul feminin
F. Nu se pot întâlni niciodată simptomele digestive
G. Este obligatorie prezența factorilor precipitanți (efort, stres)
H. Durerea are caracter de înțepătură
I. Durata durerii depășește 30 minute
J. Durerea poate iradia interscapulovertebral
885. Electrocardiograma în infarctul miocardic acut cu supradenivelare de
segment ST:
A. Poate obiectiva necroza – prezența undei Q
B. Poate releva supradenivelarea de segment ST – leziunea
C. Nu este efectuată în mod obligatoriu
D. Poate obiectiva inversarea undei T - ischemia
E. Nu prezintă în general modificări semnificative
F. Se recomandă doar la subiecții varstnici
G. Reprezintă o investigație obligatorie
H. Nu poate obiectiva apariția undei Q de necroză
I. Nu poate stadializa momentul evolutiv al IMA
J. Este esențială în diagnosticul pozitiv
886. Sunt adevarate următoarele afirmații privitoare la diagnosticul
topografic al infarctului miocardic:
A. Anterior – D2, D3, aVF
B. Ventricul drept – V1 – V2
C. Inferior – D2, D3, aVF
D. Ventricul drept – V3R – V5R
E. Anterior – modificări V1-V4
F. Inferior – V1-V4
G. Lateral – modificări DI, aVL, V5, V6
H. Anterior – V5 – V6
I. Posterior – D2, D3, aVF
J. Posterior – V6 – V8
887. Markerii enzimatici ai infarctului miocardic acut sunt:
A. Ureea
B. LDH
C. LDL colesterol
D. Troponina T și I
E. CK - MB
F. Creatinkinaza (CK)
G. Creatinina
H. Hemoglobina
I. Mioglobina
J. Trombocitele
888. Referitor la sindromul Dressler sunt corecte următoarele afirmații:
A. Se caracterizează prin febră
B. Este denumit și „sindromul post embolie pulmonară”
C. Revărsatul pleural nu poate fi întâlnit în cadrul acestei patologii
 D.Enzimele cardiace cresc semnificativ
E.Poate să apară la câteva zile, săptămâni sau chiar luni după IMA
F.Nu se poate asocia cu febră
G.Pacienții nu prezintă revarsat pericardic
H.Revărsatul pleural poate fi prezent
I.Se caracterizează prin frecătură pericardică
J.Durerile articulare pot fi prezente
889. Complicațiile infarctului miocardic acut sunt reprezentate de
următoarele condiții:
A. Diabetul zaharat de tip 2
B. Insuficiența ventriculară stângă
C. Tulburări de ritm
D. Onicomicoza
E. Bronșita cronică
F. Șocul cardiogen
G. Tulburări de conducere
H. Astmul bronșic
I. Sindromul Dressler
J. Insuficiența venoasă cronică
890. Despre pericard sunt adevărate următoarele afirmații:
A. Pericarditele reprezinta afectiuni inflamatorii ale foitei pericardice viscerale
B. Pericarditele reprezinta afectiuni cu caracter inflamator , acut sau cronic,
ale celor doua foite pericardice-viscerala si parietala;
C. Pericarditele reprezinta afectiuni inflamatorii ale foitei pericardice
parietale;
D. Functiile principale ale pericardului sunt mecanica si hemodinamica;
E. In conditii fiziologice pericardul contine o cantitate minima de lichid de 40-
50 ml;
F. In conditii fiziologice pericardul contine o cantitate minima de lichid 20-30
ml;
G. Nu exista o interrelatie intre dilatatia brusca a cavitatilor cordului si functia
hemodinamica a acestuia;
H. Functia hemodinamica previne dilatatia brusca a cavitatilor cordului;
I. Functia mecanica minimalizeaza frecarea intre inima si structurile
adiacente, mentinand inima intr-o pozitie anatomica fixa;
J. Pozitia anatomica fixa a inimii nu depinde de prezenta pericardului
891. Despre pericardita acuta sunt adevărate următoarele afirmații:
A. Pericardita acuta uscata nu are impact hemodinamic;
B. Staza circulatorie in amonte este absenta in pericardita exudativa;
C. Pericardita acuta exudativa ,lichidiana, prezinta prin epansament,obstacol
in expansiunea diastolica a cavitatilor cordului;
D. Pericardita acuta exudativa cu epansament favorizeaza expansiunea
diastolica a cavitatilor cordului;
E. Pericardita acuta uscata reprezinta procesul inflamator pericardic ce
determina epansament.
 F. Pericardita acuta uscata are impact hemodinamic major;
G. Umplerea cavitatilor cordului se face normal in prezenta exudatului
pericardic;
H. Percardita acuta uscata reprezinta procesul inflamator pericardic ce
determina exudat fibrinos;
I. Prezenta exudatului pericardic va influenta umplerea cavitatilor cordului;
J. Pericardita exudativa determina staza circulatorie in amonte;
892. Despre etiologia pericarditelor acute sunt adevărate următoarele
afirmații:
A. Colagenozele prezinta in evolutie aparitia pericarditei acute;
B. Cele mai frecvente trei afectiuni in etiologia pericarditei acute sunt:
neoplaziile, sifilisul, traumatismele;
C. Virozele se insotescfrecvent de aparitia pericarditei acute;
D. RAA reprezinta o cauza frecventa a pericarditei acute;
E. Tuberculoza constituie o cauza a pericarditei acute;
F. Cele mai frecvente trei afectiuni in etiologia pericarditei acute sunt:
infectiile microbiene, infectia fungica, lupus;
G. Cele mai frecvente trei afectiuni in etiologia pericarditei acute sunt:
sclerodermia, artrita reumatoida, parazitozele;
H. Sindromul Dressler, post infarct miocardic, este o cauza de pericardita
acuta;
I. Cele mai frcvente trei afectiuni in etiologia pericarditei acute sunt: uremia,
sindroamele hemoragipare, infectiile microbiene;
J. Pericardita acuta idiopatica este forma etiologica frecvent intalnita.
893. Despre frecătura pericardică este adevărat că:
A. Frecatura pericardica nu iradiaza;
B. Frecatura pericardica prezinta stetacustic instabilitate si mobilitate de loc;
C. Frecatura pericardica prezinta instabilitate si mobilitate in timp;
D. Frecatura pericardica se asculta constant in aceleasi focare;
E. Frecatura pericardica iradiaza in vasele mari de la baza gatului;
F. Frecatura pericardica se aude aproape de ureche –“naste si moare pe
loc”;
G. Frecatura pericardica se asculta in diastola;
H. Frecatura pericardica este “calare” pe sistola si diastola, ”pluteste peste
zgomotele cardiace”;
I. Frecatura pericardica se asculta in sistola;
J. Frecatura pericardica prezinta aceeasi intensitate stetacustica pe toata
durata evolutiei bolii.
894. Despre simptomele din pericardita acută sunt adevărate următoarele
afirmații:
A. Dispneea in pericardita acuta exudativa depinde de cantitatea de lichid
pericardic si de viteza de acumulare;
B. Durerea precordiala in pericardita acuta exudativa are o intensitate
variabila;
 C. Durerea precordiala in pericardita acuta este accentuata in decubit lateral
si dorsal;
D. Tusea si sughitul nu apar in pericardita acuta exudativa.
E. Durerea precordiala in pericardita acuta se amelioreaza cand bolnavul sta
cu trunchiul ridicat sau aplecat inainte;
F. Durerea precordiala in pericardita acuta este calmata de decubitul lateral;
G. Durerea precordiala in pericardita acuta se amelioreaza cand apare
revarsatul lichidian;
H. Durerea precordiala in pericardita acuta se accentueaza cand apare
revarsatul lichidian;
I. Durerea toracica din pericardita acuta se amelioreaza cand bolnavul sta in
decubit dorsal;
J. Disfagia si disfonia nu sunt caracteristice pericarditelor acute exudative;
895. Despre examenul obiectiv în pericardita acută exudativă sunt
adevărate următoarele afirmații:
A. Cianoza si turgescenta jugularelor sunt elemente clinice prezente in
pericardita acuta exudativa;
B. Cianoza este absenta in pericardita acuta exudativa;
C. Socul apexian in pericardita acuta exudativa este slab sau absent, la
palpare;
D. Aria matitatii cardiace , in pericardita acuta exudativa, este normala,
unghiul cardio-hepatic fiind drept;
E. Socul apexian in pericardita acuta exudativa este normal la palpare;
F. Examenul obiectiv al cordului in pericardita acuta exudativa la inspectie
releva, la tineri, bombarea regiunii precordiale;
G. Semnul Pins la baza stanga este consecinta compresiunii pulmonului de
catre lichidul pericardic;
H. Afectarea pulmonara prin compresiunea data de lichidul pericardic este
absenta in pericardita acuta exudativa;
I. Aria matitatii cordului la percutie in pericardita acuta exudativa este
crescuta in toate diametrele;
J. Ascultatia zgomotelor cardiac este normala in pericardita acuta exudativa.
896. Despre tamponada cardiacă sunt adevărate următoarele afirmații:
A. Pulsul paradoxal (reducerea amplitudinii in inspir) este prezent si
determinat de imposibilitatea umplerii diastolice ventricularre si reducerea
debitului cardiac;
B. Triada lui Beck este definite prin cresterea presiunii venoase, cresterea
presiunii arteriale, cord cu pulsatiislabe;
C. Triada lui Beck este definite prin cresterea presiunii venoase, scaderea
presiunii arteriale, cord cu pulsatii ample;
D. Cresterea presiunii venoase, scaderea presiunii arteriale, cord cu pulsatii
slabe, constituie triada Beck;
E. In tamponada cardiaca se intalnesc semne de hipertensiune venoasa
sistemica;
 F. Triada Beck este definite prin cresterea presiunii venoase, cresterea
presiunii arteriale, cord cu pulsatii normale.
G. Tamponada cardiac apare cand lichidul se acumuleaza in pericard in
cantitate mare si in ritm rapid;
H. Pulsul paradoxal prezent in tamponada cardiac este definit prin cresterea
amplitudinii in inspir;
I. Triada de compresiune ,a lui Beck, a “inimii linistite” defineste tamponada
cardiaca;
J. Triada lui Beck este definite prin scaderea presiuniivenoase, cresterea
presiunii arteriale, cord cu pulsatii slabe;
897. Despre examenul obiectiv în pericardita sunt adevărate următoarele
afirmații:
A. Socul apexian in pericardita cronica constrictive este mare, coborat, ”en
dome”;
B. Fibrilatia atriala este prezenta frecvent in pericardita constrictiva;
C. Ascultatia in pericardita cronica constrictive prezinta clic pericardic
mezotelediastolic;
D. Ascita nu se intalneste in pericardita cronica constrictiva;
E. Ascultatia in pericardita cronica constrictiva prezinta clic pericardic
protodiastolic si uneori sistolic;
F. Zgomotele cardiace in pericardita cronica constrictiva sunt surde;
G. Hepaomegalia si refluxul hepato- jugular se intalnesc frecvent in
pericardita acuta uscata.
H. Ascita abundenta fara circulatie colaterala venoasa este prezenta in
pericardita cronica constrictiva;
I. Zgomotele cardiace in pericardita cronica constrictive sunt exacerbate;
J. Socul apexian in pericardita cronica constrictiva este greu vizibil sau
invizibil si greu de palpat;
898. Despre explorările paraclinice în pericardita constrictivă sunt
adevărate următoarele afirmații:
A. Segmentul ST in pericardita cronica constrictive este supradenivelat pe
EKG;
B. Unda T in pericardita cronica constrictive este inalta pe EKG;
C. Examenul EKG releva in pericardita cronica constrictiva unda P ampla,
largita si bifida;
D. Examenul EKG in pericardita cronica constrictiva prezinta complexe ORS
ample;
E. Examenul radiologic in pericardita constrictiva arata ”cord in carafa”
F. Examenul EKG in pericardita cronica constrictive prezinta complexe QRS
cu amplitudine redusă;
G. Unda T pe EKG in pericardita cronica constrictiva este adesea negativa
sau aplatizata;
H. Examenul EKG in pericardita cronica constrictiva releva segmentul ST
izoelectric sau usor subdenivelat;
 I. Examenul radiologic in pericardita cronica constrictive releva prezenta
uneori a “cordului blindat “, ”cord in cuirasa “(PANZERHERZ);
J. Unda P pe EKG in pericardita cronica constrictiva nu prezinta modificari.
899. Urmatoarele sunt malformatii congenitale cardiace necianogene cu
şunt stânga – dreapta:
A. Prolaps de valva mitrala
B. Atriu unic
C. Boala Ebstein
D. Defectul septal ventricular (DSV)
E. Defectul septal atrial (DSA)
F. Coarctaţia de aortă (CoAo)
G. Cor triatriatum
H. Stenoza aortica
I. Fereastră aorto-pulmonară
J. Persistenţa de canal arterial (PCA)
900. Despre consecințele hemodinamice și complicațiile malformațiilor
congenitale cardiace, sunt adevarate:
A. Endocardita infecţioasă apare mai frecvent în DSV.
B. Insuficienţa cardiacă congestivă este rară.
C. Moarte subită apare cel mai des.
D. Hipertensiunea arterială pulmonară apare în DSA larg, DSV, PCA, TMV,
trunchi arterial, ventricul unic.
E. Cianoza apare prin: şunturi dreapta – stânga, insuficienţă cardiacă, debit
cardiac scăzut.
F. Desaturarea în oxigen nu apare în aceste afecțiuni.
G. Hempotiziile pot fi prezente în boala vasculară pulmonară, congestive
venoasă pulmonară.
H. Toleranța la efort nu este influențată.
I. Hipoxia arterială cronică se manifestă prin cianoză, hipocratism digital,
policitemie.
J. Şunturile circulatorii anormale nu depind de dimensiunea defectelor.
901. Următoarele afirmații despre defectul septal interatrial sunt
adevărate:
A. Pe ECG pot apare modificări de tip HVS și BRS
B. Poate apare hipertensiunea pulmonară cu inversarea şuntului (sindromul
Eisenmenger).
C. Pot fi prezente embolii paradoxale sub formăde AVC sau AIT,
D. Ecocardiografia de contrast arată fenomenul de „spălare” în VD (contrast
negativ);
E. Poate fi de tip ostium secundum (75%), de tip ostium primum (15%), la
nivelul sinusului venos (10%) şi rar la nivelul sinusului coronar.
F. Reprezintă o comunicare prin defect congenital la nivelul septului
interatrial.
G. Se disting următoarele tipuri: perimembranos (75%), supracristal (8%), în
zona canalului av (4%), în zona musculară (15 – 20%).
 H. Radiologic se remarcă dilatarea aortei ascendente
I. Majoritatea pacienţilor sunt asimptomatici
J. Ascultaţia cordului relevă suflul sistolic characteristic, cu iradiere „în spiţe
de roată”,
902. Coarctaţia de aorta:
A. Pacienții pot prezenta extremităţi inferioare reci
B. Este asociată cu deficit de creștere
C. Îngustarea aortei descendente determină hipertensiune arterială în
jumătatea superioară a corpului.
D. Afecţiunea este rară şi severă, cu deces 85% în primul an.
E. Ecocardiografic se confirmă şi hipertrofia ventriculară dreaptă.
F. Sindromul Lutembacher este o forma particulară de CoAo
G. Reprezintă îngustarea aortei descendente, proximal sau distal faţă de
originea arterei subclavii stângi
H. Aortografia apreciază cel mai exact localizarea stenozei
I. Se poate asocia cu PCA, bicuspidia aortei, SAo, DSV, TMV.
J. Pulsaţiile sunt crescute la arterele tibiale posterioare si pedioase.
903. Tetralogia Fallot, cuprinde:
A. Ao călare pe SIV
B. Este cea mai frecventă BCC cianogenă
C. Stenoză pulmonară infundibulară (50%), valvulară (25%), asociate (25%)
D. Atezie de valvă tricuspidă
E. Coarctație de aorta
F. HVD
G. DSV larg, înalt (supracristal)
H. Ventricul unic
I. Prolaps de vavă mitrală
J. HVS
904. Despre sindromul Eisenmenger, următoarele afirmații sunt
adevarate:
A. Apare secundar Tetralogiei Fallot
B. calea finală comună pentru toate şunturile semnificative stânga – drepta
(DSA, DSV, PCA) în care fluxul pulmonar crescut duce la apariţia
hipertensiunii pulmonare şi inversarea şuntului
C. Prezintă cianoză intensă chiar de la naştere, tahipnee, dispnee
D. Pot fi prezente dispneea de efort, angina, sincopele, aritmiile şi
insuficienţa cardiacă dreaptă
E. Radiologic – creșterea vascularizaţiei pulmonare periferice
F. Nu este prezentă cianoza
G. Din punct de vedere clinic există un istoric de BCC cu şunt stânga –
dreapta.
H. La examenul fizic se constată suflu sistolic în focarul pulmonarei
I. Pot fi prezente hemoptiziile
J. Poate fi prezent hipocratismul
905. Despre definiția insuficienței cardiace, următoarele afirmații sunt
adevarate:
A. Clinic - reprezintă un sindrom clinic complexcaracterizat prin anomalii ale
funcţiei ventriculare stângi şi ale reglării neuroumorale, care sunt însoţite
de intoleranţă la efort, retenţie lichidiană şiscăderea supravieţuirii.
B. IC hipodiastolică este IC prin deficit de pompa cardiacă, din infarctul
miocardic.
C. IC cu debit mic apare în tireotoxicoza, beriberi,fistule arterio-venoase,
boală Paget, anemie, sarcină.
D. IC globală presupune prezenţa presiunilor de umplere crescute în VS.
E. Fiziopatologic - reprezeintă incapacitateainimii de a asigura debitul
circulator necesar acoperirii nevoilor metabolicetisulare
F. IC stângă se referă la creşterea presiunii de umplere în VS, creşterea
presiunii în AS şi stază pulmonară
G. IC refractară este IC ce se ameliorează sub tratamentul aplicat.
H. IC dreaptă înseamnă deficitul funcţional al cordului drept, cu stază
venoasă sistemică
I. IC globală presupune prezenţa presiunilor de umplere crescute în ambii
ventriculi.
J. IC sistolică - manifestările clinice sunt date de creșterea debitului cardiac.
906. Despre tabloul clinic in insuficiența cardiacă stângă, urmatoarele
afirmații sunt corecte:
A. Bradicardia este frecvent prezentă.
B. Tusea este alt simptom frecvent în IC stângă
C. Simptomul dominant este dispneea
D. Astenia se datorează scăderii debitului cardiac cu perfuzie musculară
insuficientă.
E. In edemul pulmonar acut pacientul este agitat, palid, cu transpiraţii reci,
anxios, are ortopnee, polipnee şi tuse cu expectoraţie cu spută spumoasă
albă sau rozie.
F. In edemul pulmonar acut - la ascultaţia pulmonară apar raluri bronșice
G. Apare cianoza și hipocratismul odata cu debutul dispneei
H. Astmul cardiac este cea mai severă formă de dispnee
I. Respiraţia Kussmaul poate apare, fiind dată de ischemia centrului
respirator.
J. Ortopneea este poziţia şezândă pe care o adoptă pacientul pentru a-i
uşura respiraţia.
907. Despre calsificarea NYHA a insuficienţei cardiace, următoarele
afirmații sut adevărate:
A. In clasa NYHA IV se încadrează pacienții cu dispnee de repaus
B. Toleranța la effort a pacienților cu dispnee clasa IV NYHA este sub 2
METs
C. Clasificarea NYHA are 5 clase
D. Un pacient cu dispnee clasa II NYHA prezintă apariția simptomelor la efort
de tip – îmbrăcat, facut patul.
 E. Toleranța la efort a pacienților cu dispnee clasa I NYHA este de peste 7
METs
F. Clasificarea NYHA are 4 clase
G. Clasa V NYHA este reprezentată de dispneea permanentă.
H. Dispneea la eforturi mici este încadrată în clasa II NYHA
I. Dispneea din clasa I NYHA apare la un efort de 2-5 METs.
J. In clasa I se încadrează pacienții cu dispnee la eforturi mari.
908. Examenul clinic în insuficiența cardiacă stângă poate obiectiva:
A. Bradicardia este frecvent prezentă
B. Raluri subcrepitante
C. Cardiomegalia este mereu prezentă
D. La ascultaţie este prezent galopul protodiastolic (Z3).
E. Ortopnee
F. Jugularele turgescente indică insuficiență cardiacă stângă.
G. Creștere ponderală (prin retenţia hidrosalină)
H. Extremitățile sunt calde, transpitate
I. Submatitate bazal (mai rar), frecvent unilateral, prin prezenţa unui
revărsat pleural.
J. Raluri crepitante
909. Despre insuficiența cardiacă dreaptă, urmatoarele afirmații sunt
adevărate:
A. Ascultația relevă suflu de insuficiență mitrală funcțională
B. Sunt prezente raluri bronșice
C. Poate apare Respirația Cheyne-Stokes
D. Pot apare: hepatalgii, balonari, grețuri, anorexie
E. Simptomele sunt determinate de staza sistemică
F. Hemoptizia este întalnita frecvent
G. La examenul general se constată: cianoză rece, edeme declive sau
generalizate.
H. La examenul cordului se poate evidenția semnul lui Harzer
I. Semnul Harzer este reprezintat de pulsațiile VD în hipocondrul stâng.
J. Simptomele sunt mai putin evidente decât in IC stângă
910. Despre examenele paraclinice în insuficiența cardiacă, urmatoarele
afirmații sunt adevărate:
A. Biopsia endomiocardică este necesară în stabilirea etiologiei ischemice
B. Examenul radiologic toracic arată prezența cardiomegaliei
C. Cel mai important marker biologic al insuficienței cardiace este CRP
D. Electrocardiograma nu este obligatorie
E. Angiografia coronariană este contraindicată la pacienții cu IC
F. Eco Doppler poate evalua funcţia sistolică,poate cuantifica insuficienţa
mitrală, determină presiunea în artera pulmonară.
G. Testul de efort electrocardiografic este util în aprecierea capacităţii de
efort şi a urmăririi ulterioare a evoluţiei sub medicaţie
H. Edemul alveolar este vizibil la examenul radiologic ca opacități alveolare
confluente, cu limite imprecise sau pot fi evidențiate hilar – ”aripi de liliac”
 I. Eco Doppler este deosebit de utilă în aprecierea funcţiei diastolice
J. Explorările izotopice se fac cu manometrul Claude
911. Referitor la examenele paraclinice în insuficiența cardiacă:
A. Cel mai important marker biologic al insuficienței cardiace este BNP
B. Liniile Kerley A sunt întalnite în insuficiența cardiacă.
C. „6 minutes walk test” este o alternativă la testul de efort clasic, care
măsoară distanţa în metri parcursă în 6 minute.
D. Este importantă evaluarea funcției renale și a ionogramei la pacienții
tratați cu diuretice
E. Biopsia endomiocardică este necesară în stabilirea etiologiei infiltrative și
autoimune
F. Testul ecografic de stres la dobutamină ne ajută în diagnosticul diferenţial
ischemic versus nonischemic în cardiomiopatii
G. Examenul radiologic nu poate evalua staza pulmonară.
H. Măsurarea diametrului arterei pulmonare drepteoferă informaţii cu privire
la severitatea hipertensiunii arteriale esențiale.
I. Angiografia coronariană este obligatorie la toți pacienții cu IC.
J. Biopsia endomiocardică este obligatorie la toate cazurile de insuficiență
cardiacă.
912. Urmatoarele, sunt complicații ale insuficienței cardiace:
A. Ciroza hepatică de cauză cardiacă
B. Insuficiență funcțională de organ
C. Cancer bronhopulmonar
D. Infarct miocardic
E. Stenoză aortică
F. Moarte subită
G. Aritmii
H. Hipertensiune arterială
I. Obezitate
J. Embolii pulmonare
913. Despre fiziopatologia insuficienței cardiace, urmatoarele afirmații
sunt adevărate:
A. Contractilitatea este influentață de concentrația K intracelular
B. Frecvenţele cardiace foarte mari reduc mult durata diastolei şi deci pot
afecta umplerea ventriculară
C. Debitul cardiac este determinat de: frecvenţa cardiacă, presarcina,
postsarcina, contractilitatea
D. Scăderea postsarcinii scade debitul cardiac, în timp ce creşterea ei are
efect opus
E. Presarcina este influențată de tonusul parasimpatic si substanțe inotrope.
F. Principala funcție a cordului este cea de pompă
G. Presarcina depinde complianţa vaselor mari, de rezistenţa arteriolară, de
volumul şi vâscozitateasângelui.
H. Postsarcina este tensiunea parietală sistolică dezvoltată de contracţia
ventriculară pentru a învinge rezistenţa la curgere a sângelui
 I. Volumul bataie este dat de frecvență cardiacă, presarcină și
contractilitate.
J. Contractilitatea este proprietatea fibrei musculare de a se scurta generând
presiune.
914. Următoarele sunt semne clinice întâlnite in insuficiența cardiacă:
A. Tusea
B. Tahicardia
C. Durerea toracică cu caracter constrictiv
D. Raluri subcrepitante
E. Hepatomegalie
F. Cianoza tegumentelor
G. Dispnee de repaus
H. Hemoptizia
I. Galop protodiastolic
J. Astenie fizică
915. Următoarele sunt semne clinice întâlnite in insuficiența cardiacă
dreaptă:
A. Wheezing
B. Hepatomegalie
C. Tusea
D. Jugulare turgescente
E. Raluri subcrepitante
F. Hemoptizia
G. Suflu de insuficiență tricuspidiană funcțională
H. Edeme member inferioare
I. Oligurie
J. Cianoza tegumentelor
916. Despre edemul pulmonar acut, următorele afirmații sunt adevărate:
A. este forma cea mai severă de dispnee
B. Apare în insuficiența cardiacă dreaptă
C. Pacientul poate prezenta tuse cu expectoraţie cu spută spumoasă albă
sau rozie
D. Este prezent semnul lui Harzer
E. Ralurile alveolare progresează de la vârf spre baze.
F. La ascultaţia pulmonară pacientul are raluri subcrepitante
G. Apare secundar ischemiei centrului respirator
H. Pacientul prezintă ortopnee, polipnee
I. Pacientul este agitat, palid, cu transpiraţii reci
J. Este o forma de dispnee la efort
917. Următorii sunt factori cauzali (primari) ai insuficienței cardiace:
A. Pericardite constrictive
B. Tireotoxicoza
C. Mixomul atrial
D. Infarctul miocardic
E. Anemia
 F.Stenoze valvulare
G.Febra
H.Necomplianța pacientului
I.Droguri inotrop negative
J.Cardiomiopatii
918. Despre transpoziția necorectată a marilor vase, urmatoarele afirmații
sunt corecte:
A. La examenul radiologic, cordul este normal
B. Supravieţuirea este posibilă dacă se asociază cuDSA, DSV sau PCA.
C. Clinic prezintă cianoză intensă
D. Evoluţia clinică este asimptomatică mulţi ani, adesea până la vârsta
adultă.
E. AP pleacă din ventricululul stâng.
F. Poate evolua spre Sindrom Eisenmenger
G. Aorta pleacă din ventriculul drept.
H. La examenul radiologic, circulația pulmonară este redusă
I. există o concordanţă între atrii şi ventriculi, dar discordanţă între ventriculi
şi marile vase.
J. Reprezintă absenţa orificiului tricuspidian şi deci a comunicării dintre atriul
drept şi ventriculul drept.