1.

La folosirea anticolinesterazicelor în doze terapeutice se poate afirma că:

A. pot determina tahicardie şi creşterea tensiunii arteriale
B. pot determina relaxarea sfincterului vezical
C. pot determina dureri abdominale
D. reduc secreția salivară
E. pot prelungi perioada de activitate a acetilcolinei
F. pot induce un răspuns la nivelul receptorilor muscarinici
G. poate fi indicate în midriaza de diagnostic
H. intensifică secreţia glandelor bronşice și a celor digestive
I. reduc peristaltismul gastrointestinal
J. pot determina hipersalivație
2. Despre Neostigmină se poate afirma că:
A. este indicată în miastenia gravis
B. poate fi indicată în terapia Alzheimer
C. poate determina hipersalivație
D. are durată de acțiune foarte lungă (câteva sute de ore)
E. poate determina dureri abdominale
F. poate determina bronhospasm
G. reduce secreția salivară
H. este contraindicată în orezența ocluziei intestinale
I. poate determina relaxarea sfincterului vezical
J. reduce peristaltismul gastrointestinal
3. Despre Piridostigmină se poate afirma că:
A. poate fi indicată în terapia Alzheimer
B. produce hipersalivație
C. poate determina dureri abdominale
D. reduce secreția salivară
E. reduce peristaltismul gastrointestinal
F. are durată mai lungă decât a Neostigminei
G. poate determina relaxarea sfincterului vezical
H. este indicată în tratamentul cronic al miasteniei gravis
I. este reprezentativ pentru inhibitorii de acetilcolinesterază cu durată de
acțiune foarte scurtă
J. este folosită pentru stabilirea diagnosticului de miastenia gravis
4. Despre Rivastigmină se poate afirma că:
A. produce uscăciune a gurii
B. este inhibitor reversibil de acetilcolinesterază
C. este inhibitor ireversibil de acetilcolinesterază
D. este indicat în glaucom
E. poate opri evoluția bolii Alzheimer
F. are durată foarte scurtă de acțiune
G. poate produce hipersalivație
H. este acetilcolinesterazic cu acțiune indirectă
I. poate fi indicată în terapia Alzheimer
J. este acetilcolinesterazic cu acțiune directă
5. Se poate afirma că:
A. Galantamina este inhibitor ireversibil de acetilcolinesterază
B. Pralidoxima este reactivator de colinesterază
C. Pilocarpina poate opri evoluția bolii Alzheimer
D. Piridostigmina este inhibitor ireversibil de acetilcolinesterază
E. Neostigmina se indică în tratamentul miastenia gravis
F. Donepezil se indică în tratamentul Alzheimer
G. Pilocarpina este acetilcolinesterazic cu acțiune indirectă
H. Pilocarpina se indică în tratamentul glaucomului
I. Neostigmina este inhibitor ireversibil de acetilcolinesterază
J. Edrofonium se indică în diagnosticul miastenia gravis
6. Pentru terapia astmului bronșic se poate administra:
A. Fenoterol
B. Tropicamida
C. Darifenacin
D. Tiotropium
E. Salbutamol
F. Solifenacin
G. Ipratropium
H. Salmeterol
I. Trihexifenidil
J. Oxibutinina
7. Pentru tratamentul vezicii urinare hiperactive se poate administra:
A. Ipratropiu
B. Oxibutinin
C. Tropicamida
D. Darifenacin
E. Tiotropiu
F. Solifenacin
G. Benztropina
H. Tolterodin
I. Trospium
J. Trihexifenidil
8. Sunt antagoniști ai receptorilor muscarinici:
A. Rocuroniu
B. Succinilcolină
C. Vecuroniu
D. Benztropina
E. Mecamilamină
F. Tiotropiu
G. Cisatracuriu
H. Darifenacin
I. Ipratropiu
J. Trihexifenidil
9. Se poate afirma că Scopolamina:
 A. produce agitație la doze mici
B. are acțiune de foarte scurtă durată
C. blochează memoria pe termen scurt
D. are efecte centrale mai slabe decât atropina
E. produce diaree
F. produce midriază
G. poate produce retenție urinară
H. determină hipersalivație
I. este antagonist al receptorilor muscarinici
J. are efecte antiemetice
10. Se poate afirma că Atropina:
A. este de elecție pentru tratamentul răului de mișcare
B. poate produce retenție urinară
C. produce midriaza
D. blochează memoria pe termen scurt
E. produce diaree
F. are efecte cicloplegice
G. are efecte centrale mai puternice decât scopolamina
H. determină hipersalivație
I. este antagonist al receptorilor muscarinici
J. are efecte antispastice
11. Dintre următoarele efecte adverse, Atropina poate determina:
A. tahicardie
B. bronhoconstricție
C. blocarea memoriei pe termen scurt
D. mioză
E. vedere neclară
F. hipersalivație
G. xerostomie
H. constipație
I. diaree
J. retenție urinară
12. Se poate afirma că:
A. Salmeterol produce bronhoconstricție
B. Propranolol este indicat în sindrom de abstinență la opioide
C. Adrenalina este indicată în tratamentul șocului cardiogen
D. Adrenalina are efect inotrop negativ
E. Dopamina este indicată în șocul cardiogen
F. Dopamina are efect inotrop negativ
G. Adrenalina este indicată în tratamentul șocului anafilactic
H. Adrenalina crește semnificativ necesarul de oxigen al miocardului
I. Pseudofedrina este decongestiv nazal
J. Salbutamol este indicat în astmul bronșic
13. Acționează ca agoniști adrenergici cu acțiune directă:
A. Dopamina
 B. Metoprolol
C. Epinefrina
D. Cocaina
E. Terbutalina
F. Propranolol
G. Prazosin
H. Formoterol
I. Salmeterol
J. Amfetamina
14. Despre epinefrină se poate afirma că:
A. crește presiunea arterială
B. ameliorează performanțele atletice
C. are mecanism mixt de acțiune: direct și indirect
D. inhibă eliberarea de norepinefrină
E. determină tahicardie
F. stimulează selectiv receptorii alfa si beta adrenergici
G. are efecte psihostimulante
H. se folosește ca decongestiv nazal
I. este indicată în stopul cardiac
J. este indicată în tratamentul șocului anafilactic
15. Depre Albuterol se poate afirma că:
A. este indicat în stopul cardiac
B. produce sedare
C. are acțiune de foarte lungă durată
D. produce bradicardie
E. este agonist al receptorilor β2
F. poate determina tahicardie la pacienți cu afecțiuni cardiace
G. se folosește în travaliul prematur
H. este indicat în terapia astmului bronșic
I. are mecanism mixt de acțiune: direct și indirect
J. poate produce tremor ca efect secundar
16. Despre Tamsulosin se poate afirma că:
A. se folosește în tratamentul feocromocitomului
B. blochează receptorii α1 adrenergici
C. este indicat în tratamentul hipertrofiei benigne de prostată
D. este indicat în boala Raynaud
E. influențeză cel mai puțin presiunea arterială
F. produce tahicardie importantă
G. prezintă același mecanism de acțiune ca Alfuzosin
H. spre deosebire de Doxazosin, nu este indicat pentru tratamentul
hipertensiunii arteriale
I. este blocant neselectiv α adrenergic
J. crește rezistența periferică
17. La nivel cardiovascular, beta-blocantele pot determina:
A. efect dromotrop negativ
 B. efect inotrop negativ
C. efect de creștere a necesarului de oxigen miocardic
D. efect cronotrop negativ
E. efect cronotrop pozitiv
F. reducerea debitului cardiac
G. efect dromotrop pozitiv
H. efect de reducere a necesarului de oxigen miocardic
I. creșterea debitului cardiac
J. efect inotrop pozitiv
18. Propranolol este contraindicat în:
A. bloc atrioventricular
B. bradicardie
C. hipertensiune arterială
D. angina pectorală
E. infarct miocardic
F. hipotensiune arterială
G. astm bronşic
H. migrenă
I. bronhopneumopatia cronică obstructivă
J. hipertiroidism
19. Obținerea midriazei se poate realiza prin administrare de :
A. Pilocarpină
B. Ecotiofat
C. Atropină
D. Cocaină
E. Tropicamidă
F. Carbacol
G. Ciclopentolat
H. Fisostigmină
I. Fenilefrină
J. Acetilcolină
20. Se poate afirma că:
A. Efedrina determină stimularea sistemului nervos central
B. Efedrina determină stimularea eliberării acetilcolinei
C. Efedrina determină stimularea eliberării norepinefrinei
D. Efedrina determină efecte bronhodilatatoare
E. Efedrina determină reducerea performanțelor atletice
F. Efedrina determină stimularea directă a receptorilor nicotinici
G. Efedrina determină reducerea stării de alertă
H. Efedrina determină reducerea oboselii
I. Efedrina determină stimularea directă a receptorilor muscarinici
J. Efedrina determină stimularea directă a receptorilor alfa si beta
21. Receptorii muscarinici:
A. receptorii M1 se află pe celulele cardiace și mușchi neted
B. au afinitate slabă pentru muscarină
 C. Atropina are afinitate slabă pentru receptorii muscarinici
D. se găsesc în ganglionii sistemului nervos periferic
E. se leagă de acetilcolină
F. pot fi mai multe subclase: M1, M2, M3, M4, M5
G. sunt situați și la nivelul codului
H. recunosc muscarina
I. Betanecol are activitate muscarinică redusă sau absentă
J. se află în joncțiunea neuromusculară
22. Sunt efecte farmacodinamice ale betanecolului:
A. stimulează mușchiul detrusor al vezicii urinare
B. produce expulzia urinei
C. legarea betanecolului de M3 este slabă din punct de vedere clinic
D. crește tonusul intestinal
E. stimulează sistemul nervos simpatic
F. stimulează direct receptorii muscarinici
G. este selectiv pentru recpetorii nicotinici
H. traversează bariera hematoencefanică
I. prezintă numeroase efecte adverse legate de sistemul nervos central
J. crește motilitatea intestinală
23. Despre acetilcolină se poate afirma că:
A. produce vasodilatație și scăderea tensiunii arteriale
B. produce relaxarea mușchiului ciliar și a mușchiului sfincter pupilar
C. scade tonusul mușchiului detrusor al vezicii urinare
D. este un neurotransmițător al nervilor parasimpatici
E. este rapid inactivată de către acetilcolinesterază
F. crește secreția salivară și stimulează secreția bronșică
G. crește debitul cardiac
H. inhibă peristaltismul intestinal
I. scade frecvența cardiacă
J. produce midriază
24. Pilocarpina:
A. are efecte sinergice cu atropina asupra irisului și mușchiului ciliar ocular
B. produce relaxarea mușchiului ciliar și midriază
C. este un alcaloid natural și un agonist colinergic
D. este medicamentul de elecție în scăderea urgentă a presiunii intraoculare
în glaucom
E. este medicamentul de elecție în tratamentul cronic al glaucomului
F. nu pătrunde la nivelul sistemului nervos central
G. poate fi folosită în glaucomul cu unghi deschis, dar nu și în glaucomul cu
unghi deschis
H. produce contracția mușchiului ciliar și mioză
I. prezintă activitate muscarină și este utilizată mai ales în oftalmologie
J. stimulează secreția lacrimală, sudoripară și salivară
25. Este adevărat despre fizostigmină:
A. este un antagonist colinergic cu acțiune indirectă
 B. este utilizată în cazul supradozării unor medicamente, precum atropina,
fenotiazine și antidepresive triciclice
C. este un agonist colinergic cu acțiune indirectă
D. efectul fizostigminei durează 2-4 ore, fiind considerat un agent cu durată
intermediară de acțiune
E. determină scăderea nivelului de acetilcolină la nivelul sinapsei
F. după aplicarea topică oculară produce midriază
G. crește tensiunea arterială și frecvența cardiacă
H. este un inhibitor reversibil de acetilcolinesterază
I. nu pătrunde la nivelul sistemului nervos central și prin urmare, nu poate
determina convulsii
J. efectele adverse sunt frecvent observate la administrarea de doze
terapeutice
26. Despre inhibitorii reversibili de acetilcolinesterază se poate afirma că:
A. sunt reprezentați de ecotiofat
B. Neostigmina combate efectele atropinei la nivelul sistemului nervos
central
C. Neostigmina, piridostigmina și ambenoniu sunt agenți utilizați în
tratamentul miasteniei gravis
D. Neostigmina pătrunde la nivelul sistemului nervos central și poate
determina convulsii la administrarea de doze mari
E. sunt reprezentați de edrofoniu, fizostigmină și neostigmină
F. Edrofoniu este util în diagnosticul miasteniei gravis
G. Fizostigmina este utilă la pacienții cu atonie intestinală sau cu atonia
vezicii urinare
H. în caz de ocluzie intestinală se poate administra în siguranță neostigmină
I. cresc nivelul de acetilcolină la nivelul sinapsei
J. sunt reprezentați de compușii organofosforici
27. Atropina:
A. poate fi utilă în tratamentul enurezisului (eliminarea involuntară de urină)
la copii
B. poate determina incontinență urinară
C. administrată în doze mici produce diminuarea ușoară a frecvenței
cardiacă, dar în doze mari produce creșterea frecvenței cardiace
D. se folosește în tratamentul xerostomiei
E. este un alacoid extras din beladonă care are efecte
parasimpaticomimetice
F. sub forma izomerulu activ, l-hiosciamină, se folosește ca agent antispastic
pentru relaxarea tractului gastrointestinal și a vezii urinare
G. la nivelul globului ocular, produce mioză și scăderea presiunii intraoculare
H. la nivelul globului ocular, produce midriază și cicloplegie (incapacitatea
focalizării pentru vederea de aproape)
I. este un alcaloid extras din beladonă care se leagă competitiv de receptorii
muscarinici și împiedică atașarea acetilcolinei
J. se poate administra în siguranța la pacienții cu glaucom cu unghi închis
28. Următoarele afirmații sunt adevărate:
A. Ipratropiu și tiotropiu se administrează prin inhalare și sunt utili în
tratamentul de întreținere pentru combatarea bronhospasmului asociat cu
boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC)
B. Oxibutinin este un agent antimuscarinic util în tratamentul vezicii urinare
hiperactive
C. instilarea intraoculară de pilocarpină poate precipita un atac de glaucom
cu unghi închis
D. în cazul hiposecreției salivare secundare iradierii capului și gâtului, este
utilă administrarea de atropină
E. Neostigmina se folosesște pentru a preveni distensia abdominală și
retenția urinară postoperator
F. în cazul intoxicației cu substanțe organofosforice, se administrează
acetilcolină
G. Succinilcolina stimulează intrarea potasiului în celulă, determinând
hipokaliemie
H. Tropicamida este un agent antimuscarinic folosit în obținerea midriazei în
cursul examinărilor oftalmologice
I. în cazul intoxicației cu substanțe organofosforice, se administrează
atropină
J. Atropina este un agent antimuscarinic util în tratamentul xerostomiei din
sindromul Sjögren
29. Sunt corecte următoarele asocieri:
A. Edrofoniu – parasimpaticomimetic, inhibitor ireversibil de
acetilcolinesterază
B. Tropicamidă – parasimpaticomimetic
C. Donepezil – parasimpaticomimetic, inhibitor de acetilcolinesterază
D. Ciclopentolat – parasimpaticolitic, antimuscarinic
E. Pilocarpină - parasimpaticomimetic
F. Succinilcolină – parasimpaticolitic, blocant neuromuscular
G. Fizostigmină – parasimpaticolitic, antimuscarinc
H. Ecotiofat – parasimpaticomimetic, inhibitor ireversibil de
acetilcolinesterază
I. Scopolamină – parasimpaticolitic, blocant neuromuscular
J. organofosforice – parasimpaticomimetic, inhibitor reversibil de
acetilcolinesterază
30. Efectele adverse ale antagoniștilor colinergici sunt:
A. confuzie
B. midriază
C. vedere neclară
D. diaree
E. diaforeză
F. greață
G. mioză
H. retenție urinară
 I. micțiuni imperioase
J. constripație
31. Efectele adverse ale agoniștilor colinergici sunt:
A. vedere neclară
B. retenție urinară
C. midriază
D. micțiuni imperioase
E. diaree
F. confuzie
G. mioză
H. greață
I. diaforeză
J. constipație
32. Epinefrina:
A. are efecte inotrop și cronotrop pozitive
B. este medicamentul de elecție pentru tratamentul reacțiilor de
hipersensibilitate de tip I, declanșate ca răspuns la alergeni
C. este folosită pentru restabilirea ritmului cardiac la pacienții cu stop cardiac,
indiferent de etiologie
D. acționează atât pe receptorii α, cât și pe receptorii β adrenergici
E. scade debitul cardiac
F. se folosește în tratamentul crizelor acute de astmă și șoc anafilactic
G. singura metodă de aministrare este intravenos
H. scade tensiunea arterială sistolică
I. are efect hipoglicemiant, datorită reducerii glicogenolizei hepatice, scăderii
eliberării de glucagon și intesificării eliberării de insulină
J. scade necesarul de oxigen al miocardului
33. Este adevărat că:
A. receptorii β2 determină bronhodilatație
B. receptorii β2 inhibă eliberarea de insulină
C. receptorii β2 determină creșterea eliberării de glucagon
D. receptorii α2 determină vasocontricție
E. receptorii α1 determină vasodilatație
F. receptorii α1 produc midriază
G. receptorii β1 determină bronhodilatație
H. receptorii β1 stimulează contractilitatea miocardică
I. receptorii α2 inhibă eliberarea de insulină
J. receptorii β2 produc tahicardie
34. Dopamina:
A. acționează asupra asupra receptorilor D1 și D2 din vasele mezenterice și
renale, producând vasocontricție cu reducerea fluxul sanguin renal și
visceral
B. în doze mari acționează asupra recptorilor α1 vasculari, producând
vasocontricție cu creșterea rezistenței periferice totale
 C. stimulează receptorii β1 cardiaci, având atât efect inotrop pozitiv, cât și
cronotrop pozitiv
D. este contraindicată în stările de șoc
E. supradozajul de dopamină produce aceleași efecte ca stimularea
simpatică
F. acționează asupra receptorilor D1 și D2 din vasele mezenterice și renale,
producând vasodilatație cu creșterea fluxul sanguin renal și visceral
G. în doze mici acționează asupra recptorilor α1 vasculari, producând
vasodilatație cu reducerea rezistenței periferice totale
H. stimulează receptorii β1 cardiaci, având atât efect inotrop negativ, cât și
cronotrop negativ
I. este utilă în tratamentul stărilor de șoc
J. în doze mici acționează asupra recptorilor α1 vasculari, producând
vasocontricție cu creșterea rezistenței periferice totale
35. Selectați afirmațiile adevărate:
A. administrarea oximetazolinei și a fenilefrinei determină congestie nazală
B. unul dintre efectele adverse ale oximetazolinei este congestia reactivă și
dependența
C. Oximetazolina și fenilefrina acționează asupra receptorilor α adrenergici
D. Oximetazolina produce vasodilatație la nivelul vaselor de sânge din
mucoasa nazală
E. unul dintre efectele adverse ale fenilefrinei este scăderea presiunii
sistolice și diastolice
F. Oximetazolina și fenilefrina acționează asupra receptorilor β adrenergici,
producând bronhodilatație în arborele bronșic
G. Oximetazolina și fenilefrina sunt folosite frecvent inhalator la nivelul
mucoasei bronșice
H. Oximetazolina și fenilefrina acționează ca decongestive nazale,
producând vasocontricție la nivelul vaselor de sânge din mucoasa nazală
I. Oximetazolina și fenilefrina sunt folosite frecvent topic la nivelul mucoasei
nazale
J. unul dintre efectele adverse ale fenilefrinei este creșterea presiunii
sistolice și diastolice
36. Propranolol:
A. crește debitul cardiac, având efecte inotrop pozitive și cronotrop pozitive
B. prin acțiunea la nivelul receptorilor β2 pulmonari, produce
bronhoconstricție
C. crește consumul miocardic de oxigen
D. tratamentul cu β-blocante se poate opri brusc atunci când este nevoie
E. scade debitul cardiac, având efecte inotrop negativ și cronotrop negativ
F. unul dintre efectele adverse este creșterea tensiunii arteriale
G. se poate administra în siguranță la pacienții cu astm bronșic sau BPOC
H. una dintre indicațiile de administrare este infarctul miocardic
I. este util pentru atenuarea stimulării simpatice generalizare la pacienții cu
hipertiroidism
 J. scade consumul miocardic de oxigen
37. Sunt adevărate afirmațiile:
A. unul dintre efectele adverse ale blocanților α-adrenergici este
hipotensiunea ortostatică
B. blocanții α-adrenergici reduc rezistența vasculară periferică
C. blocantele α-adrenergice produc vasocontricție
D. blocantele α-adrenergice inversează efectul vasconstrictor al epinefrinei
E. administrarea de blocante α-adrenergice produce bradicardie
F. blocanții α-adrenergici cresc rezistența vasculară periferică
G. Tamsulonin este un blocant α-adrenergic indicat în tratamentul hipertrofiei
benigne de prostată
H. Fenoxibenzamina este indicată la pacienții cu hipoperfuzie coronariană
I. Fenoxibenzamina și fentolamina sunt administrate în feocromocitom, o
tumoare secretoare de catecolamine
J. Prazosin, terazosin, tamsulonin și fenilefrina sunt agenți blocanți α-
adrenergici
38. Sunt β-blocante:
A. Metaproterenol
B. Albuterol
C. Labetalol
D. Formoterol
E. Bisoprolol
F. Izoproterenol
G. Esmolol
H. Metoprolol
I. Propranolol
J. Salmeterol
39. Nicotina:
A. produce plăcere și diminuează apetitul
B. inițial, scade presiunea sanguină și frcevența cardiacă
C. scade eliberarea de serotonină și norepinefrină
D. are beneficii terapeutice
E. în funcție de doză, depolarizează ganglionii autonomi, realizând inițial
stimulare și apoi paralizie
F. inițial, crește presiunea sanguină și frecvența cardiacă prin eliberarea de
neurotransmițători
G. scade eliberarea de neurotransmițători la nivelul ganglionilor simpatici și
parasimpatici
H. stimulează apetitul și creșterea în greutate
I. nu are beneficii terapeutice
J. reduce anxietatea și tensiunea
40. Afirmațiile adevărate despre receptorii adrenergici sunt:
A. efectul bronhoconstrictor este mediat de receptorii β2 de la nivelul
musculaturii netede bronșice
B. la nivelul inimii se găsesc receptori β1
 C. Ocitocina blochează relaxarea produsă de receptorii β-adrenergici la
nivelul uterului
D. receptorii β1 adrenergici de la nivelul rinichiului scad eliberarea de renină
E. la nivelul musculaturii netede vasculare și bronșice se găsesc receptori β2
F. receptorii β1 de la nivelul inimii cresc automatismul, viteza de conducere
și contractilitatea
G. receptorii β2 de la nivelul mușchiului ciliar al globului ocular produc
relaxarea acestuia
H. receptorii β2 de la nivelul inimii cresc automatismul, viteza de conducere
și contractilitatea
I. la nivelul inimii se găsesc receptori β2
J. la nivelul uterului se găsesc receptori β1
41. Sunt colinomimetice cu acțiune directă:
A. ecotiofat
B. tacrin
C. carbacol
D. donepezil
E. pilocarpină
F. neostigmină
G. betanecol
H. galantamină
I. acetilcolină
J. cevimelină
42. Sunt efecte farmacodinamice ale acetilcolinei:
A. reducerea secreției salivare
B. midriază
C. contracția sfincterului vezical
D. scăderea presiunii intraoculare
E. reducerea debitului cardiac
F. reducerea presiunii arteriale
G. tahicardie
H. bronhospasm
I. spasm de acomodare vizuală
J. reducerea peristaltismului gastrointestinal
43. Despre betanecol se poate afirma că:
A. crește peristaltismul gastrointestinal
B. este hidrolizat de către acetilcolinesterază
C. este indicat in atonia de vezică urinară
D. crește presiunea arterială
E. stimulează receptorii muscarinici și nicotinici
F. are acțiune de lungă durată
G. produce hipersalivație
H. relaxează sfincterul vezical
I. are efect antispastic
J. este indicat în tratamentul megacolonului
44. Despre ecotiofat se poate afirma că:
A. produce uscăciune a gurii
B. este indicat în glaucom
C. produce stimulare colinergică generalizată
D. este indicat în gastropareze
E. produce mioză
F. se administrează sistemic
G. poate produce cataractă
H. inhibă reversibil acetilcolinesteraza
I. are durată scurtă de acțiune
J. determină dificultăți de respirație
45. Despre intoxicația cu inhibitori de acetilcolinesterază se poate afirma că:
A. prezintă și convulsii
B. pralidoxima poate inversa și efectele nervos centrale ale ecotiofat
C. atropina antagonizează atât efectele centrale, cât și pe cele periferice
D. se manifestă prin bronhoconstricție și hipersecreție bronșică
E. acești agenți sunt insecticide și substanțe toxice de luptă
F. pralidoxima este reactivator de colinesterază
G. pralidoxima traversează ușor bariera hematoencefalică
H. pralidoxima este eficace și după producerea îmbătrânirii
acetilcolinesterazei
I. se manifestă prin tahicardie
J. prezintă și simptome nicotinice
46. Se poate afirma că:
A. trihexifenidil este indicat în pseudo-Parkinsonismul medicamentos
B. tiotropiu este indicat în astmul bronsic
C. efectele scopolaminei sunt predominat periferice
D. solifenacin este indicat în atonia de vezică urinară
E. oxibutinina e indicat ca antispastic
F. ipratropium traversează bariera hematoencefalică
G. scopolamina este indicată în răul de mișcare
H. ciclopentolat este indicat ca agent midriatic
I. darifenacin este indicat în tratmentul hiperactivității vezicii urinare
J. tropicamida are durată lungă de acțiune
47. Despre atropină se poate afirma că:
A. aplicată topic la nivelul ochiului are are efecte de lungă durată
B. produce xerostomie
C. are efecte antispastice
D. are doar efecte periferice
E. produce hipertermie la copil
F. indiferent de doză produce tahicardie
G. produce sedare
H. este o amină cuaternară
I. este indicată în preanestezie
J. este indicată în glaucom
48. Sunt antagoniști ai receptorilor nicotinici:
A. ipratropiu
B. trospiu
C. vecuroniu
D. cisatracuriu
E. rocuroniu
F. solifenacin
G. benztropină
H. mecamilamină
I. succinilcolină
J. tolterodin
49. Se poate afirma că:
A. benztropina este indicată în boala Parkinson
B. tropicamida se folosește pentru midriază în scop diagnostic
C. scopolamina produce agitație
D. scopolamina are efecte centrale mai slabe decât atropina
E. darifenacin determină hipersalivație
F. tolterodina produce diaree
G. pirenzepina inhibă secreția de acid clorhidric
H. oxibutinin produce xerostomie
I. scopolamina are acțiune de scurtă durată
J. scopolamina blochează memoria pe termen scurt
50. Se poate afirma că:
A. succinilcolina are durată lungă de acțiune
B. mecamilamina este un blocant neuromuscular
C. tubocurarina este folosita ca ajuvant în anestezia generală
D. nicotina reduce eliberarea de neurotransmițători
E. succinilcolina este un ganglioplegic
F. blocantele neuromusculare traverseaza ușor bariera hematoencefalică
G. acțiunea succinilcolinei se realizează prin intermediul canalelor de sodiu
asociate receptorilor nicotinici
H. atracuriu eliberează histamină
I. blocantele neuromusculare sunt folosite pentru facilitarea intubatiei
traheale
J. aminoglicozidele antagonizează efectele blocantelor neuromusculare
51. Se poate afirma că stimularea:
A. receptorilor β2 produce bronhoconstricție
B. receptorilor β1 produce tahicardie
C. receptorilor β1 inhibarea eliberării de renină
D. receptorilor β2 produce relaxarea musculaturii uterine
E. receptorilor β2 creșterea rezistenței vasculare periferice
F. receptorilor β2 produce creșterea glicogenolizei musculare și hepatice
G. receptorilor α1 produce scăderea rezistenței vasculare periferice
H. receptorilor β1 produce scăderea contractilității miocardice
I. receptorilor β1 produce intensificarea lipolizei
 J. receptorilor α1 produce vasoconstricție
52. Se poate afirma că:
A. salmeterol este indicat în astmul bronșic
B. dobutamina crește semnificativ necesarul de oxigen al miocardului
C. izoproterenol are efect inotrop negativ
D. fenilefrina este indicată în tratamentul tahicardiei paroxistice
supraventriculare
E. clonidina produce agitație
F. clonidina este indicată în sindromul de abstinență la opioide
G. oximetazolina este decongestiv nazal
H. salmeterol are durată scurtă de acțiune
I. fenilefrina produce bradicardie
J. dopamina este indicată în șocul cardiogen
53. Despre amfetamine se poate afirma că:
A. scad tensiunea arterială
B. stimulează recaptarea de norepinefrină
C. reduc eliberarea de dopamină
D. produc sedare
E. au risc de dependență
F. sunt indicate în ADHD
G. au acțiune simpatomimetică directă
H. sunt indicate în narcolepsie
I. sunt îndicate în tulburările de apetit
J. produc aritmii cardiace
54. Despre efedrină se poate afirma că:
A. se folosește ca decongestiv nazal
B. are durată scurtă de acțiune
C. stimulează selectiv receptorii α adrenergici
D. ameliorează performanțele atletice
E. scade presiunea arterială
F. nu traversează bariera hematoencefalică
G. produce bronhodilatație
H. inhibă eliberarea de norepinefrină
I. are efecte psihostimulante
J. are mecanism mixt de acțiune: direct și indirect
55. Depre agoniștii receptorilor β2 se poate afirma că:
A. pot produce tremor
B. salmeterol are acțiune de scută durată
C. produc sedare
D. terbutalina se folosește în travaliul prematur
E. pot determina artimii la pacienți cu afecțiuni cardiovasculare
F. formoterol este contraindicat în crizele nocturne de astm
G. se folosesc de elecție în astmul bronșic
H. nu se asociază cu corticosteroizi
I. produc bradicardie
 J. se administrează în mod frecvent inhalator
56. Despre fenoxibenzamină se poate afirma că:
A. produce congestie nazală
B. crește rezistența periferică
C. are acțiune de scurtă durată
D. stimulează ejacularea
E. este indicată în afecțiuni ischemice coronariene
F. este blocant neselectiv α adrenergic
G. se folosește în tratamentul feocromocitomului
H. blochează slab receptorii α adrenergici
I. produce tahicardie
J. este indicată în boala Raynaud
57. Despre antagoniștii selectivi α1 se poate afirma că:
A. produc perturbări ale funcției sexuale
B. la debutul tratamentului produc hipertensiune
C. prazosin e folosit în tratamentul insuficienței cardiace congestive
D. produc perturbări ale metabolismului glucidic
E. alfuzosin este contraindicat în adenomul de prostată
F. tamsulozin este indicat în hipertrofia benignă de prostată
G. ameliorează profilul lipidic la pacienții hipertensivi
H. produc tahicardie reflexă
I. tamsulozin reduce puternic presiunea arterială
J. produc agitație
58. Se poate afirma că sunt efecte adverse ale propranololului:
A. bronhoconstricție
B. bradicardie
C. scăderea nivelului trigliceridelor
D. întreruperea bruscă a administrării produce aritmii
E. hipertensiune arterială
F. nu influențează funcția sexuală
G. depresie
H. maschează manifestările hipoglicemiei
I. agitație
J. crește nivelul HDL-colesterol
59. Se poate afirma că:
A. metoprolol este contraindicat în insuficiența cardiacă
B. β1 blocantele au un risc mai redus de tulburări circulatorii periferice
C. propranolol crește forța de contracție a cordului
D. labetalol este contraindicat la gravide cu hipertensiune
E. metoprolol crește debitul cardiac
F. esmolol are durată lungă de acțiune
G. timolol e indicat în glaucom
H. nebivolol este donor de oxid nitric
I. carvedilol este indicat în insuficiența cardiacă
J. labetalol e indicat în urgențe hipertensive
60. Se poate afirma că:
A. rezerpina stimulează eliberarea de amine biogene
B. guanetidina produce tulburări de dinamică sexuală
C. propranolol este contraindicat în tireotoxicoze
D. rezerpina are acțiune de scurtă durată
E. guanetidina stimulează eliberarea de norepinefrină
F. metoprolol este cardioselectiv
G. propranolol e indicat în profilaxia migrenei
H. αβ blocantele perturbă important metabolismul lipidic și glucidic
I. guanetidina produce hipotensiune ortostatică
J. esmolol este indicat în tahicardia paroxistică supraventriculară
61. Sunt agonisti colinergici cu actiune directa urmatoarele substante:
A. Betanecol
B. Piridostigmina
C. Ecotiofat
D. Acetilcolina
E. Pralidoxima
F. Pilocarpina
G. Fizostigmina
H. Carbacol
I. Cevimelina
J. Atropina
62. Sunt agonisti colinergici cu actiune indirecta urmatorii agenti:
A. Piridostigmina
B. Galantamina
C. Ambenoniu
D. Oxibutinin
E. Rivastigmina
F. Betanecol
G. Cevimelina
H. Pilocarpina
I. Adrenalina
J. Donepezil
63. Sunt adevarate urmatoarele afirmatii despre acetilcolina:
A. Nu prezinta importanta terapeutica datorita inactivarii rapide de catre
colinesteraze
B. Este neurotransmitatorul nervilor parasimpatici si somatici
C. Determina scaderea frecventei si debitului cardiac
D. Determina scaderea secretiei salivare si inhibarea secretiilor intestinale
E. Determina scaderea presiunii sangvine
F. Este singurul reprezentant din clasa agonistilor colinergici cu actiune
directa
G. Poate produce vasoconstrictie
H. Este neurotransmitatorul ganglionilor autonomi
I. Este neurotrasmitatorul specific sistemului nervos simpatic
 J. In practica clinica, Acetilcolina este superioara Pilocarpinei
64. Sunt adevarate urmatoarele afirmatii:
A. La dozele folosite in oftalmologie, efectele secundare ale Carbacol sunt
minime
B. Carbacol si Metoprolol apartin aceleiasi clase
C. Carbacol are efecte importante la nivel cardiovascular si gastrointestinal
D. Carbacol face parte din clasa antagonistilor adrenergici
E. Carbacol determina midriaza
F. Carbacol are atat actiune muscarinica, cat si nicotinica
G. Durata de actiune a carbacolului este foarte lunga
H. Carbacol se utilizeaza ca agent miotic pentru tratamentul glaucomului
I. Prin actiunea muscarinica, Carbacol poate induce eliberarea de
adrenalina din medulosuprarenala
J. Carbacol are durata de actiune foarte scurta, motiv pentru care este
agentul preferat in oftalmologie
65. Sunt adevarate urmatoarele afirmatii:
A. Edrofoniu este agonist colinergic cu actiune indirecta reversibila
B. Fizostigmina poate determina bradicardie
C. Fizostigmina nu poate fi administrata in conditii de siguranta in cazul
pacientilor cu atonie vezicala
D. Inhibitorii reversibili de acetilcolinesteraza pot fi clasificati in agenti cu
durata scurta sau intermediara de actiune
E. Acetilcolinesteraza este o enzima care cliveaza acetilcolina in acetat si
colina
F. Acetilcolinesterazaeste localizata la nivelul terminatiilor nervoase pre si
post sinaptice
G. Acetilcolinesteraza este o proteina plasmatica
H. Atropina este degradata de catre acetilcolinesteraza
I. Fizostigmina este antagonist colinergic
J. Neostigmina inhiba ireversibil acetilcolinesteraza
66. Sunt agenti antimuscarinici:
A. Acetilcolina
B. Atropina
C. Formoterol
D. Cisatracurium
E. Fizostigmina
F. Scopolamina
G. Carbacol
H. Ciclopentolat
I. Tropicamida
J. Ipratropium
67. Sunt antagonisti colinergici urmatoarele substante:
A. Nicotina
B. Oxibutinin
C. Cocaina
 D. Succinilcolina
E. Donepezil
F. Dopamina
G. Cevimelina
H. Atracurium
I. Propranolol
J. Solifenacin
68. Despre actiunile atropinei la nivel ocular sunt adevarate urmatoarele
afirmatii:
A. Atropina nu produce modificari de dinamica pupilara
B. Poate determina cresterea brusca a presiunii intraoculare
C. Este des utilizat in practica clinica, deoarece efectele sale au o durata de
actiune foarte scurta
D. Atropina nu produce modificari de dinamica pupilara
E. Nu determina efecte adverse la pacientii cu glaucom
F. Determina cicloplegie
G. Aplicarea topica produce midriaza
H. Poate produce mioza
I. Se utilizeaza in oftalmologie pentru ca permite masurarea erorilor de
refractie fara interfata sistemului de acomodare al ochiului
J. Efectele sale sunt de durata lunga
69. Sunt adevarate urmatoarele afirmatii:
A. Scopolamina previne raul de miscare
B. Tropicamida este utilizata in oftalmologie pentru realizarea midriazei
C. Ciclopentolat si Tropicamida determina mioza terapeutica
D. Efectele la nivelul vezicii urinare ale Darifenacin si Oxibutinin sunt opuse
E. Trihexifenidil se administreaza in boala Alzheimer
F. Adrenalina este antidotul in intoxicatia cu organofosforate
G. Atropina este tratamentul de electie al BPOC
H. Trihexifenidil si Benztropina sunt inidicate in tratamentul bolii Parkinson
I. Ipratropium se administreaza in BPOC
J. Darifenacin poate fi administrat in tratamentul vezicii urinare hiperactive
70. Sunt adevarate urmatoarele afirmatii:
A. Succinilcolina este blocant neuromuscular depolarizant
B. Succinilcolina inhiba depolarizarea celulara
C. Ultimii muschi care sunt paralizati de catre Succinilcolina sunt cei
respiratori
D. Succinilcolina poate produce fasciculatii musculare, initial de scurta durata
E. Succinilcolina determina imediat dupa administrare paralizia muschilor
repsiratori
F. Calea ideala de administrare a Succinilcolinei este sublinguala
G. Succinilcolina se utilizeaza cand se doreste intubarea endotraheala
H. Succinilcolina se leaga de receptorii nicotinici si actioneaza la fel ca
acetilcolina
I. Succinilcolina poate produce hipotermine
 J. Succinilcolina face parte din clasa agonistilor adrenergici
71. Sunt alfa blocante urmatoarele substante:
A. Fentolamina
B. Prazosin
C. Tamsulosin
D. Cevimelina
E. Esmolol
F. Timolol
G. Doxazosin
H. Fenoxibenzamina
I. Ecotiofat
J. Rezerpina
72. Sunt beta-blocante urmatoarele substante:
A. Adrenalina
B. Prazosin
C. Cocaina
D. Acebutolol
E. Clonidina
F. Carvedilol
G. Pindolol
H. Guanetidina
I. Labetalol
J. Timolol
73. Sunt adevarate urmatoarele afirmatii:
A. Albuterol si Terbutalina sunt contraindicate in astmul bronsic
B. Clonidina actioneaza la nivelul sistemului nervos periferic
C. Oximetazolina este un antagonist adrenergic care inhiba receptorii beta 1
si beta 2
D. Dozele mari de Fenilefrina pot produce cefalee hipertensiva si aritmii
cardiace
E. Dobutamina creste conducerea AV
F. Dobutamina este o catecolamina de sinteza cu actiune directa de agosit al
receptorilor beta 1
G. Clonidina actioneaza la niveulul SNC la pacientii cu HTA, determinand
scaderea presiunii sangvine
H. Clonidina este agonist alfa 2
I. Dobutamina determina efecte inotrope negative
J. Fenilefrina determina cuparea episoadelor de tahicardie supraventriculara
74. Sunt agonisti adrenergici cu actiune directa:
A. Isoproterenol
B. Clonidina
C. Amfetamina
D. Terbutalina
E. Oxibutinin
F. Epinefrina
 G. Scopolamina
H. Succinicolina
I. Ipratropium
J. Fenilefrina
75. Acțiunile simpatice ale sistemului nervos autonom sunt urmatoarele:
A. Dilatația muschiului ciliar (dilatație pupilară)
B. Contracția mușchiului radial al irisului (dilatație pupilara)
C. Dilatația vaselor sangvine la nivelul musculaturii striate
D. Scade frecvența cardiacă și a contractilității miocardice
E. Scade tonusul musculaturii netede a tractului digestiv
F. Dilatația vaselor sangvine în circulația splahnică
G. Stimulează contracțiile uterine
H. Stimularea glandelor salivare și lacrimale
I. Creșterea frecvenței cardiace și a contractilității miocardice
J. Bronhodilatatie
76. Acțiunile parasimpatice ale sistemului nervos autonom sunt urmatoarele:
A. Inhibă erecția și ejacularea
B. Scade frecvența cardiaca și crește contractilitatea miocardică
C. Contracția mușciului ciliar pentru acomodarea vederii de aproape
D. Dilatația vaselor sangvine de la nivel splahnic și cutanat
E. Creșterea motilității și tonusului musculaturii netede a tractului digestiv
F. Contracția detrusorului și relaxarea sfincteriană
G. Creșterea secreției bronșice
H. Stimulează secreția glandelor lacrimale și salivare
I. Bronhodilatatie
J. Contracția mușchiului sfincterian al irisului (dilatarea pupilei)
77. Următorii compuși fac parte din categoria neurotransmițătorilor:
A. Muscarina
B. Serotonina
C. Acidul gama-aminobutiric
D. Epinefrina
E. Nicotina
F. Carbegolina
G. Norepinefrina
H. Dopamina
I. Acetil-coenzima A
J. Metacolina
78. Următoarele afirmații despre sistemul nervos autonom sunt adevărate:
A. Neuronii preganglionari ai sistemului nervos simpatic provin din regiunile
lombară și sacrată a măduvei spinării
B. Medulosuprarenala primește fibre preganglionare de la sistemul simpatic
C. Medulosuprarenala primește fibre postganglionare de la sistemul nervos
somatic
D. Diviziunile sistemului nervos autonom eferent sunt simpatic, parasimpatic
și enteric
 E. Sistemul nervos autonom reglează activitatea funcțiilor vitale ale corpului
F. Glandele sudoripare și rinichii sunti nervate dual, atât de sistetmul nervos
simpatic, cât și de cel parasimpatic
G. Sistemul nervos somatic reglează activitatea unor funcții, fara participarea
conștientă a minții
H. Sistemul nervos enteric inervează rinichii și microcirculația la nivelul
medularei renale
I. Medulosuprarenala influențează alte organe secretând în sânge hormonul
epinefrină, precum și mici cantități de norepinefrină
J. Este alcătuit din neuroni eferenți care inervează musculatura netedă a
viscerelor, miocardul, vaselor sangvine și glandele exocrine
79. Următoarele afirmații despre sistemul nervos autonom sunt adevărate:
A. În urma stimulării medulosuprarenalei de către neurotransmițătorul
noradrenalină, aceasta influențează alte organe secretând în sânge
hormonul epinefrină
B. Arcurile reflexe ale sistetmului nervos autonom sunt compuse dintr-un braț
somatic (aferent) și un braț vegetativ (eferent)
C. Stimulii care produc sentimente puternice, precum furie, teamă, sau
plăcere, pot modifica activitatea sistemului nervos autonom
D. În cazul inimii, nervul vag reprezintă factorul predominant care
controlează frecvența contracțiilor
E. Fibrele preganglionare parasimpatice provin din nervii cranieni III, VII, IX,
X și din regiunea lombara (L2-L4)
F. Fibrele preganglionare parasimpatice fac sinapsă în ganglionii situați în
vecinătatea sau la interiorul organelor efectoare
G. Datorită absenței ganglionilor și a mielinizării nervilor motori, răspunsurile
sistemului nervos somatic sunt lente
H. Sistemul nervos enteric funcționează independent de sistemul nervos
central și inervează tractul gastrointestinal, pancreasul și vezica biliară
I. Hormonii eliberați de glandele suprarenale ajung direct în sânge și produc
răspunsuri ale organelor efectoare care conțin receptori colinergici
J. Sistemul nervos parasimpatic reglează funcțiile esențiale ale
organismului, cu mar fi procesele digestive și eliminarea produșilor de
metabolism
80. Următoarele afirmații despre sistemul nervos autonom sunt adevărate:
A. Stimularea a1 adrenergică determină cresterea secreției de renină la nivel
renal
B. În componența nervului vag nu se regăsesc fibre preganglionare
parasimpatice
C. Acțiunea sistemului nervos simpatic asupra glandei medulosuprarenale
determină creșterea secreției de epinefrină si norepinefrină
D. Din punct de vedere anatomic, neuronii simpatici și parasimpatici au
originea în sistemul nervos periferic
E. Ganglionii vegetativi funcționează ca stații de legătură între neuronii
preganglionari și organele efectoare
 F. Ganglionii vegetativi sunt situați la nivelul sistemului nervos periferic
G. Stimularea simpatică determina cresterea fluxului sangvin la nivelul
tegumentului și a organelor interne
H. În urma stimulării realizate de neurotransmițătorul ganglionar
norepinefrină, glanda medulosuprarenală secretă în sânge hormonul
epinefrină
I. Sistemul nervos autonom enteric inervează tractul gastrointestinal,
pancreasul și vezica biliară
J. Intensitatea activității sistemului nervos simpatic se ajustează ca răspuns
la situații stresante, traumatisme, frică, hipoglicemie, sau activitate fizică
81. Următoarele afirmații despre sistemul nervos autonom sunt adevărate:
A. Creșterea fluxului sangvin în musculatura scheletică este un efect al
stimulării simpatice
B. Controlul presiunii sanguine se realizează în principal prin activitate
parasimpatică
C. Stimulii de tip “luptă sau fugă” determină reacții ale organismului ce sunt
declanșate de activarea simpatică directă a organelor efectoare, cât și de
stimularea medulosuprarenalei pentru a elibera epinefrină și norepinefrină
D. Scăderea presiunii sangvine, prin mecanismul baroreflex, determină
scăderea compensatorie a presiunii sanguine și la bradicardie
E. Arcurile reflexe ale sistemului nervos autonom sunt compuse dintr-un braț
senzitiv și un braț motor
F. Centrii de integrare a impulsurilor aferente de la nivelul viscerelor sunt
reprezentați de structuri ale SNC (cerebel, ventriculi laterali și glanda
pineală)
G. Majoritatea impulsurilor aferente ale sistemului nervos autonom produc în
mod conștient răspunsuri reflexe
H. Doar o mică parte a organelor sunti nervate de ambele diviziuni ale
sistemului nervos autonom
I. În cazul inimii, nervul vag reprezintă factorul predominant care
controlează frecventa contracțiilor
J. Sistemul nervos parasimpatic reglează funcțiile esențiale ale corpului,
cum ar fi procesele digestive și eliminarea produșilor de metabolism
82. Următoarele afirmații despre sistemul nervos autonom sunt adevărate:
A. Inervația parasimpatică vagală a cordului scade frecvența cardiacă, iar
inervația simpatică crește frecvența cardiacă
B. Majoritatea receptorilor membranari de la nivelul celulelor au structură
lipidică
C. Răspunsurile sistemului nervos somatic sunt în general mai lente decât
cele ale sistemului nervos autonom
D. Sistemul nervos parasimpatic se caracterizează prin fibre preganglionare
lungi și fibre postganglionare scurte
E. În sistemul nervos somatic, transmisia la nivelul joncțiunii neuromusculare
este adrenergică
 F. Sistemul nervos simpatic se caracterizează prin fibre preanglionare lungi
și fibre postganglionare scurte
G. Sistemul nervos somatic inervează musculatura scheletică
H. Creșterea Ca2+ intracelular inițiază fuziunea veziculelor sinaptice cu
membrana presinaptică și eliberarea de neurotransmițători în fanta
sinaptică
I. Datorită prezenței ganglionilor și a nervilor motori nemielinizați,
răspunsurile sismului nervos somatic sunt lente
J. Acetilcolina mediază transmisia impulsurilor nervoase la nivelul
ganglionilor autonomi, atât în sistemul nervos simpatic cât și în cel
parasimpatic
83. Despre stimularea simpatică, sunt adevărate urmatoarele:
A. Reduce fluxul de sânge la nivelul tegumentelor și organelor interne (ex.
tub digestiv)
B. Induce contracția mușchiului sfincter al irisului
C. Crește secreția glandelor salivare
D. Produce dilatarea pupilelor și a bronhiolelor
E. Crește fluxul sanguin în musculatura scheletică și cord
F. Induce contracția detrusorului, relaxarea trigonului și a sfincterului
G. Produce constricție bronșică și crește secreția
H. Mobilizează depozitele de energie ale organismului
I. Determină creșterea frecvenței cardiace și a presiunii sanguine
J. Crește motilitatea și tonusul musculaturii netede la nivelul sistemului
gastrointestinal
84. Următoarele afirmații despre receptorii muscarinici sunt adevărate:
A. Nicotina are afinitate cel puțin egală cu a Acetilcolinei la nivelul
receptorilor muscarinici
B. Stimularea receptorilor M2 de la nivelul miocardului cresc conductivitatea
pentru K+ și determină scaderea frecvenței cardiace
C. Majoritatea receptorilor muscarinici nu sunt cuplați cu proteine G
D. Receptorii muscarinici de tip M2 sunt prezenți la nivelul mușchilor netezi
E. Receptorii muscarinici de la nivelul glandelor exocrine sunt de tip M1
F. La concentrații mari, medicamentele cu acțiune muscarinică pot prezenta
un grad de activitate la nivelul receptorilor nicotinici
G. Stimularea receptorii M1 de la nivelul celulelor parietale gastrice produc o
scadere a Ca2+ intracelular și astfel o scadere a secreției acide
H. Pirenzepina stimulează selectiv receptorii M1 de la nivelul mucoasei
gastrice, determinand o creștere a secreției acide
I. Receptorii muscarinici de tip M2 sunt prezenți la nivelul cordului
J. Au afinitate crescută pentru muscarină
85. Sunt agoniști colinergici cu acțiune directă următoarele:
A. Neostigmina
B. Betanecol
C. Acetilcolină
D. Fizostigmina
 E. Piridostigmina
F. Muscarina
G. Carbacol
H. Pilocarpina
I. Pralidoxima
J. Paration
86. Următoarele afimații sunt adevărate despre Acetilcolină:
A. Prezintă acțiune muscarinică cât și nicotinică
B. Determină creșterea debitului cardiac
C. Produce relaxarea mușchiului ciliar și astfel determină midriază
D. Atropina poate bloca efectul vasodilatator al acetilcolinei
E. Efectele acetilcolinei la nivel cardiac mimează efectele stimulării vagale
F. Inhibă mecanismul de sinteză al oxidului nitric (NO), producând astfel
vasodilatație
G. Scade tonusul mușchiului detrusor și astfel determină retenție urinară
H. Datorită structurii sale chimice, poate traversa cu ușurință prin membrane
I. Crește secreția salivară și a secrețiilor bronșice
J. Este rapid degradată de către acetilcolinesteraza serică
87. Următoarele afimații sunt adevărate despre Carbacol:
A. Reprezintă un substrat nesemnificativ pentru acetilcolinesterază
B. Determină eliberarea de epinefrină la nivelul medulosuprarenalei
C. Are acțiune strict muscarinică
D. Chiar și la doze utilizate în oftalmologie, poate determina efecte adverse
majore
E. Este un agonist colinergic cu acțiune indirectă
F. Mimează efectele acetilcolinei, producând mioză
G. Datorită acțiunii sale ganglionare, are puține efecte asupra sistemului
cardiovascular
H. Prezintă acțiune muscarinică cât și nicotinică
I. După administrare, este rapid degradat de către acetilcolinesterază
J. Acțiunea sa terapeutică este de scădere a presiunii intraoculare
88. Următoarele afirmații despre anticolinesterazice sunt adevărate:
A. Atropina este contraindicată în intoxicațiile cu organofosforate
B. Fizostigmina poate fi folosită în caz de supradozare a atropinei
C. Fizostigmina este un inhibitor reversibil al acetilcolinesterazei
D. “Îmbătrânirea” legăturii dintre Isoflurophate și acetilcolinesterază poate fi
ușor reversibilă sub acțiunea Pralidoximei
E. Datorită efectului de scurtă durata al Edrofoniumului, acesta este utilizat în
utilizat în diagnosticul miasteniei gravis
F. Printre reacțiile adverse ale Neostigminei se numără xerostomie,
creșterea tensiunii arteriale și constipație
G. Neostigmina, prin efectul său anticolinesterazic, este indicată în
tratamentul simptomatic al miasteniei gravis
H. Anticolinesterazicele ireversibile pot determina inhibarea generalizată a
neuronilor colinergici
 I. Anticolinesterazicele au acțiune colinergică indirectă prin prelungirea
duratei de viață a acetilcolinei produse endogen
J. Pralidoxima poate inhiba procesul de sinteza al acetilcolinesterazei și de
aceea este contraindicată în intoxicațiile cu organofosforate
89. Despre receptorii colinergici se pot afirma următoarele:
A. Receptorii muscarinici de la nivelul joncțiunii neuromusculare pot fi
stimulați de concentrații crescute de nicotină
B. Receptorii nicotinici sunt cuplați cu proteine G
C. Nicotina stimulează receptorii nicotinici la concentrații mici și îi blochează
la concentrații mari
D. Receptorii muscarinici M1 de la nivelul glandelor exocrine prezintă
afinitate înaltă pentru muscarină
E. Stimularea receptorilor nicotinici de tip N2 de la nivelul cordului determină
scăderea frecvenței cardiace
F. Activarea receptorilor M2 din miocard scade conductanța pentru K+,
determinând scăderea forței de contracție a cordului
G. Receptorii muscarinici sunt cuplați cu proteine G
H. Receptorii nicotinici funcționează ca un canal ionic cu poartă reglată de
ligand
I. Receptorii muscarinici sunt localizați în ganglionii sistemului nervos
periferic și la nivelul unor organe efectoare autonome (cord, creier, glande
exocrine)
J. Receptorii nicotinici de la nivelul joncțiunii neuromusculare sunt blocați în
mod specific de Tubocurarină
90. Despre agoniștii colinergici cu acțiune directă sunt adevărate urmatoarele
afirmații:
A. Pentru combaterea reacțiilor adverse ale Betanecolului, se poate
administra sulfat de neostigmină
B. Betanecolul determină creșterea presiunii de golire, contribuind la
evacuarea urinei, fiind indicat in stimularea vezicii urinare atone
C. La nivelul fantei sinaptice, Acetilcolina este activată de către colinesteraze
D. Printre efectele adverse ale Pilocarpinei se numără xerostomia și
tegumentele uscate
E. Acetilcolina determină stimularea peristaltismului intestinal
F. Printre efectele adverse ale Betanecolului se numără hipersalivația,
diareea și bronhospasmul
G. Printre reacțiile adverse ale agoniștilor colinergici se numără grețurile,
diareea și senzația imperioasă de a micționa
H. Pilocarpina este un agent colinergic cu efecte reduse asupra secreției
sudoripare, lacrimale și salivare
I. Datorită structurii sale chimice, Carbacolul nu pătrunde în circulația
sistemică atunci cand este aplicat topic, la nivelul globului ocular
J. Pilocarpina poate determina ca efect advers creșterea presiunii
intraoculare
91. Următoarele afirmații despre agoniștii colinergici cu acțiune indirectă sunt
adevărate:
A. Inhibitorii acetilcolinesterazei au acțiune colinergică indirectă prin
prelungirea perioadei de activitate a acetilcolinei produse endogen
B. Neostigmina, prin efectul ei de stimulare a peristaltismului tractului
gastrointestinal, este indicată în cazul ocluziei intestinale
C. Dozele excesive de Edrofoniu pot induce criza colinergică
D. Ecotiofat este folosit ca agent de primă linie pentru terapia glaucomului
E. Donepezil este indicat ca agent de primă linie în tratamentul bolii
Alzheimer
F. Ecotiofatul poate inhiba permanent acetilcolinesteraza, iar restaurarea
activității acesteia se poate realiza numai prin sinteza unor molecule
enzimatice noi
G. Neostigmina este utilizată simptomatic în tratamentul miasteniei gravis
H. Agoniștii colinergici cu acțiune indirectă pot induce răspuns la nivelul
tuturor colinoreceptorilor din organism, cu excepția receptorilor nicotinici
de la nivelul joncțiunii neuromusculare
I. Doze mari de Atropină pot inversa efectele nicotinice și câteva dintre
efectele muscarinice ale ecotiofatului
J. Fizostigmina inactivează ireversibil acetilcolinesteraza și poate determina
hipertensiune si tahicardie
92. Fac parte din categoria agoniștilor colinergici cu actiune indirectă
următorii:
A. Scopolamină
B. Ecotiofat
C. Betanecol
D. Cevimelină
E. Tacrină
F. Ambenoniu
G. Pilocarpină
H. Pralidoximă
I. Neostigmină
J. Donepezil
93. Următoarele afirmații cu privire la agoniștii colinergici sunt adevărate:
A. Nicotina stimulează receptorii nicotinici la concentrații mari și îi blochează
la concentrații mici
B. Recaptarea colinei din fluidul extracelular înapoi in citoplasma neuronilor
colinergici, poate fi inhibată de Hemicoliniu
C. Acetilcolina este sintetizată la nivel hepatic cu ajutorul enzimei colin-acetil-
transferază
D. Receptorii colinergici postsinaptici de pe suprafața organelor efectoare pot
fi muscarinici sau nicotinici
E. Procesul de eliberare al acetilcolinei în spatiul sinaptic poate fi inhibat de
toxina botulinică
 F. Pirenzepina inhibă mai selectiv receptorii muscarinici M2, cum sunt cei de
la nivelul cordului
G. Când un potențial de acțiune ajunge la o terminație nervosă, canalele de
calciu de pe membrana presinaptică se deschid și astfel concentrația
intracelulara a calciului scade
H. La concetranții mari, medicamentele cu acțiuni muscarinice pot avea
oarecare activitate și la nivelul receptorilor nicotinici
I. Acetilcolinesteraza (AChE) din fanta sinaptică potențează efectul
acetilcolinei la nivelul receptorilor postsinaptici
J. Darifenacina, prin efectul ei antimuscarinic la nivelul receptorilor M3, este
indicată în tratamentul vezicii urinare hiperactive
94. Următoarele afirmații cu privire la acetilcolină sunt adevărate:
A. Atropina determină activarea receptorilor M3 de la nivel endotelial și
potențează vasodilatația produsă de acetilcolină
B. Acetilcolina produce vasodilatație prin activarea receptorilor M3 de la nivel
endotelial și stimularea sintezei de oxid nitric
C. Acetilcolina are atât activitate muscarinică cât și nicotinică
D. Acetilcolina stimulează peristaltismul și secrețiile intestinale
E. Toate medicamentele colinergice cu acțiune directă au durată de acțiune
mai mare decât acetilcolina
F. Acetilcolina prezintă o mare importanță terapeutică datorită acțiunilor sale
multiple și a inactivării lente de către colinesteraze
G. Acetilcolina se foloseste în cursul intervențiilor chirurgicale oftalmologice,
pentru obținerea midriazei
H. Acetilcolina stimuleaza contracția muschiului sfincter al pupilei, producând
mioză (creșterea marcată a diametrului pupilar)
I. Acetilcolina determină scăderea frecvenței cardiace și a debitului cardiac
din cauza diminuării ratei de descărcare a nodulului sinoatrial (SA)
J. Printre efectele adverse ale Acetilcolinei se numără retenția acută de
urină
95. Următoarele afirmații cu privire la agonștii colinergici cu acțiune directă
sunt adevărate:
A. Pilocarpina acționează la nivelul receptorilor muscarinici producând mioză
și creșterea secreției lacrimale
B. Activitatea vagala normală reglează funcționarea inimii prin eliberare de
acetilcolină la nivelul nodulului sinoatrial
C. Carbacolul prezintă acțiune selectivă la nivelul receptorilor muscarinici
D. Acetilcolina stimulează indirect vasoconstricția, prin intermediul acțiunii
sale inhibitorii asupra sintezei de oxid nitric (NO)
E. Betanecolul stimulează receptorii muscarinici de la nivelul vezicii urinare și
a tractului gastrointestinal
F. Utilizarea Pilocarpinei la pacienți cu sindrom Sjögren este contraindicată
G. Betanecolul poate fi utilizat în tratamentul megacolonului
H. Stimularea colinergică generalizată a Betanecolului se poate manifesta
prin tegumente uscate, constipație și hipertensiune arterială
 I. Betanecolul are ca efect advers retenția acută de urină
J. Carbacolul poate determina eliberarea de epinefrină din
medulosuprarenală
96. Următoarele afirmații despre Pilocarpină sunt adevărate:
A. Reprezintă medicamentul de elecție pentru scăderea presiunii intraoculare
la pacienții cu glaucom
B. Este utilizată în tratamentul simptomatic al pacienților cu sindrom Sjögren
C. Efectele toxice ale Pilocarpinei sunt combătute prin administrarea
parenterală de Atropină
D. Pilocarpina, aplicată topic la nivelul corneei, produce mioză și contracția
mușchiului ciliar
E. Pilocarpina este rapid inactivată de către acetilcolinesterază, având un
timp de acțiune foarte scurt
F. Intoxicația cu Pilocarpină se caracterizează prin exagerarea diferitelor
efecte parasimpatice, cum ar fi xerostomia și tegumentele uscate
G. Acțiunea miotică a pilocarpinei este utilă pentru combaterea midriazei
induse de acetilcolină
H. După administrarea Pilocarpinei la nivel ocular, vederea rămâne fixată la
o anumită distanță și focalizarea este imposibilă
I. Pilocarpina, la doze terapeutice, nu poate pătrunde la nivelul SNC
J. Este contraindicată administrarea topică a Pilocarpinei la pacienți cu
glaucom un unghi deschis
97. Următoarele afirmații despre agoniștii colinergici cu acțiune indirectă sunt
adevărate:
A. Principalul efect advers al Donepezilului este reprezentat de disconfortul
gastrointestinal
B. Ecotiofatul, un inhibitor ireversibil al acetilcolinesterazei, prezintă acțiune
de scurtă durată
C. Acetilcolinesteraza este o enzimă care clivează în mod specific
acetilcolina în acetat și colină, si astfel o inactivează
D. Neostigmina, prin efectele sale asupra SNC, poate fi folosită pentru
combaterea toxicității agenților antimuscarinici cu acțiune centrală
E. Ecotiofatul reprezintă agentul de primă linie pentru terapia glaucomului
F. Neostigmina este utilizată simptomatic pentru tratamentul miasteniei
gravis
G. Pralidoxima poate determina inactivarea acetilconesterazei, fiind
contraindicată în cazul intoxicațiilor cu agenți anticolinesterazici
H. Rivastigmina are potențial terapeutic de a întârzia progresul bolii
Alzheimer
I. Acțiunile ecotiofatului includ stimulare colinergică generalizată, paralizia
funcției motorii și convulsii
J. Injectarea intravenoasă de Edrofoniu conduce la o scădere rapidă a forței
musculare, motiv pentru care este contraindicată administrarea la pacienți
cu miastenia gravis
98. Următoarele medicamente sunt agenți colinergici cu actiune indirectă
reversibilă:
A. Neostigmină
B. Rivastigmină
C. Pilocarpină
D. Carbacol
E. Piridostigmină
F. Pralidoximă
G. Donezepil
H. Acetilcolină
I. Galantamină
J. Ecotiofat
99. Cu privire la neurotransmisia colinergică, sunt adevărate următoarele:
A. Veziculele cu neurotransmițători au aspect de mărgele și formează
structuri numite varicozități, dispuse de-a lungul terminației nervoase a
neuronului presinaptic
B. Procesul de eliberare a acetilcolinei poate fi blocat de toxina botulinică
C. Receptorii colinergici postsinaptici de pe suprafața organelor efectoare
sunt împărțiți în două clase: muscarinici și nicotinici
D. Toxina botulinică induce eliberarea rapidă de neurotransmițător
E. Pseudocolinesteraza plasmatică joacă un rol esențial în terminarea
efectului sinaptic al ACh
F. AchE din fanta sinaptică clivează ACh în colină și hemicolină
G. Acetilcolinesteraza (AchE) inactivează lent semnalul la situsul efector
postjoncțional, prin hidrolizarea ACh
H. Receptorii postsinaptici sunt inactivați în urma legării neurotransmițătorului
I. Reacția colinei cu acetil coenzima A este catalizată de enzima colin-acetil-
transferază
J. Neurotransmisia colinergică se desfăsoară în 6 etape secvențiale: 1)
sinteză, 2) stocare, 3) eliberare, 4) atașarea Acetilcolinei (ACh) la
receptori, 5) degradarea neurotransmițătorului în fanta sinaptică, 6)
reciclarea colinei si acetatului
100. Despre localizarea receptorilor muscarinici, sunt adevărate:
A. M1 sunt prezenți și la nivelul vezicii urinare
B. M3 sunt prezenți și pe celulele cardiace
C. M2 sunt prezenți și pe celulele parietale gastrice
D. M1 sunt prezenți și pe celulele musculare netede
E. M2 sunt prezenți și pe celulele cardiace
F. M3 sunt prezenți și la nivelul vezicii urinare
G. M1 sunt prezenți și pe celulele parietale gastrice
H. Deși toate cele 5 subtipuri (M1, M2, M3, M4, M5) au fost identificate pe
neuroni, pot fi găsiți și la nivelul altor tipuri de celule
I. M2 sunt prezenți și la nivelul glandelor exocrine
J. M2 sunt prezenți și pe celulele musculare netede
101. Despre acetilcolină, următoarele sunt adevărate:
 A. Injectarea de acetilcolina produce vasodilatație și scăderea presiunii
sanguine printr-un mecanism de actiune indirect
B. Are activitate exclusiv muscarinică
C. Prezintă mare importanță terapeutică din cauza efectelor difuze și multiple
pe care le produce
D. Este un parasimpatolitic potent
E. Este un agonist colinergic cu acțiune directă
F. Este inactivată lent de către colinesteraze
G. Scade frecvența cardiacă și debitul cardiac
H. Mai poate fi numită și parasimpatomimetic
I. Are atât activitate muscarinică cât și nicotinică
J. Este un antagonist colinergic cu acțiune directă
102. Despre acetilcolină, următoarele sunt adevărate:
A. Stimulează contracția mușchiului ciliar (pentru vedere de aproape)
B. Scade tonusul mușchiului detrusor al vezicii urinare, cu retenție de urină
C. Crește secreția salivară
D. Crește frecvența și debitul cardiac
E. Crește tonusul mușchiului detrusor al vezicii urinare, cu expulzie de urină
F. Scade secreția salivară
G. Stimulează contracția muschiului sfincter al pupilei, producând midriază
H. Inhibă secrețiile bronșice
I. Stimulează secrețiile intestinale și peristaltismul
J. Stimulează secrețiile bronșice
103. Următoarele despre betanecol sunt adevărate:
A. Stimulează direct receptorii muscarinici, determinând creșterea
peristaltismului și tonusului intestinal
B. Stimulează direct receptorii nicotinici, determinând creșterea
peristaltismului și tonusului intestinal
C. Este util în caz de retenție urinară prin stimularea contracției trigonului și
sfincterului vezical
D. Nu are acțiuni nicotinice, dar are activitate muscarinică puternică
E. Se folosește ca tratament urologic pentru stimularea vezicii urinare atone,
mai ales în caz de retenție urinară neobstructivă
F. Produce constipație și dureri abdominale
G. Acționează în principal la nivelul musculaturii netede a vezicii urinare și a
tractului gastrointestinal
H. Stimulează mușchiul detrusor al vezicii urinare, dar relaxează trigonul și
sfincterul vezical
I. Produce creșterea presiunii sanguine
J. Nu are acțiuni muscarinice, dar are activitate nicotinică puternică
104. Următoarele despre carbacol sunt adevărate:
A. Are acțiuni atât pe receptorii muscarinici cât si pe cei nicotinici
B. Presiunea intraoculară scade dupa 4-8 ore de la administrare
C. Are acțiune doar pe receptorii nicotinici
D. Produce relaxare pupilară și scade presiunea intraoculară
 E. La dozele oftalmologice, medicamentul poate pătrunde în circulația
sistemică
F. După instilare in globul ocular mimează efectele acetilcolinei, cauzând
midriază și spasm de acomodare
G. Prin acțiunea sa nicotinică poate induce eliberare de epinefrină din
medulosuprarenală
H. Spre deosebire de betanecol, carbacolul poate fi inactivat de către
acetilcolinesteraze
I. Se folosește ca agent miotic pentru tratamentul glaucomului
J. După instilare in globul ocular mimează efectele acetilcolinei, cauzând
mioză și spasm de acomodare
105. Următoarele despre pilocarpină sunt adevărate:
A. Are activitate nicotinică
B. Este utilă la pacienții cu xerostomie secundară iradierii capului și gâtului
sau cu sindrom Sjogren
C. Este unul dintre cei mai puternici agenți stimulatori ai secrețiilor
sudoripară, lacrimală și salivară
D. Se folosește predominant în oftalmologie pentru tratamentul glaucomului,
fiind aplicată topic pe cornee
E. Are activitate muscarinică
F. Mecanismul de acțiune este asemănător cu cel al atropinei
G. Nu poate pătrunde la nivel SNC
H. Intoxicația cu pilocarpină se caracterizează prin exagerarea diferitelor
efecte simpatice, cum ar fi sudorație profuză si hipersalivație
I. Din cauza instalării lente a efectului, nu se folosește pentru scăderea de
urgență a presiunii intraoculare la pacienții cu glaucom
J. Poate pătrunde în SNC la doze terapeutice
106. Despre agoniștii colinergici cu acțiune indirectă (reversibilă),
următoarele sunt adevărate:
A. Inhibă reversibil acetilcolinesteraza (AChE)
B. Prelungesc perioada de activitate a acetilcolinei (ACh) în fanta sinaptică
C. Edrofoniu este un inhibitor al AChE cu durată scurtă de acțiune, utilizat
pentru stabilirea diagnosticului de miastenia gravis
D. Pot induce răspuns la nivelul tuturor colinoreceptorilor din organism
(receptori muscarinici și nicotinici din sistemul nervos autonom, de la
nivelul jonctiunii neuromusculare și creier)
E. Neostigmina este indicată în prezența ocluziei intestinale sau obstrucției
de vezică urinară
F. Pot clasificați după durata de acțiune ca agenți cu durată scurtă sau
durată intermediară
G. Fizostigmina este mai eficace decât pilocarpina pentru tratamentul
glaucomului
H. Fizostigmina poate pătrunde în SNC, unde stimulează receptorii
adrenergici
 I. Injectarea intravenoasa de edrofoniu conduce rapid la scăderea rapidă a
forței musculare
J. Scurtează perioada de activitate a acetilcolinei (ACh) în fanta sinaptică
107. Despre fizostigmină este adevărat că:
A. Este un agonist colinergic cu actiune indirectă care inhibă reversibil
acetilcolinesteraza
B. Poate produce tahicardie și hipotensiune
C. Fizostigmina este mai eficace decât pilocarpina pentru tratamentul
glaucomului
D. Crește motilitatea intestinală și vezicală
E. Nu poate pătrunde în SNC, deoarece nu trece bariera hematoencefalică
F. Se poate utiliza si pentru tratamentul supradozării unor medicamente cu
acțiuni anticolinergice, cum ar fi atropină, fenotiazine, antidepresive
triciclice
G. Poate pătrunde în SNC, unde stimulează receptorii colinergici
H. După aplicare topică oculară, produce midriază și spasm al acomodării
I. Este considerată un agent cu durata scurtă de acțiune
J. Are acțiune pe receptorii muscarinici și nicotinici
108. Despre neostigmină este adevărat că:
A. Se absoarbe mai puțin din tractul gastrointestinal și nu pătrunde în SNC.
B. Poate străbate bariera hematoencefalică asemenea fizostigminei
C. Este indicată la pacienții cu peritonită sau cu boală inflamatorie intestinală
D. Este un agent cu durată intermediară de acțiune
E. Inhibă ireversibil acetilcolinesteraza printr-un mecanism similar cu cel al
fizostigminei
F. Este un agent cu durată scurtă de acțiune
G. Efectul asupra musculaturii scheletice este mai mic decât ce al
fizostigminei
H. Se folosește ca antidot pentru tubocurarină și alte substanțe blocante
neuromusculare competitive
I. Poate produce constipație și scaderea secreției salivare
J. Nu are efecte secundare asupra SNC și nu se folosește pentru
combaterea toxicității agenților antimuscarinici cu acțiune centrală, cum
este atropina
109. Următoarele sunt adevărate:
A. Pilocarpina se leagă preferențial la receptorii nicotinici
B. Rivastigmina, galantamina, donezepilul sunt folosite ca agenți de primă
linie pentru boala Alzheimer, cu toate că beneficiile sunt mici
C. Neostigmina este folosită ca antidot pentru tubocurarină
D. Carbacolul poate fi aplicat topic oftalmic pentru scăderea presiunii
intraoculare la pacienții având glaucom cu unghi deschis sau cu unghi
închis, în special după dezvoltarea toleranței la pilocarpină
E. Edrofoniul are durata lunga de acțiune (1 săptămână)
F. Ecotiofatul are o durată scurtă de acțiune (pană la 4-6 ore)
G. Fizostigmina combate efectele SNC ale atropinei
 H. Betanecolul este folosit pentru tratamentul retenției urinare
I. Acetilcolina are multiple indicații terapeutice
J. Fizostigmina reduce marcat crește motilitatea intestinală și vezicală
110. Despre agoniștii colinergici cu acțiune indirectă (ireversibilă), sunt
adevărate următoarele:
A. Ecotiofatul induce stimulare colinergică generalizată, paralizia funcției
motorii (cu dificultăți respiratorii) și convulsii
B. Acționează prin inhibarea ireversibilă a acetilcolinesterazei (AChE)
C. Legarea covalentă de AChE inactivează permanent enzima, iar
restaurarea activității se poate realiza numai prin sinteza unor molecule
enzimatice noi
D. Ecotiofatul induce stimulare adrenergică generalizată, paralizia funcției
motorii (cu dificultăți respiratorii) și convulsii
E. Compuși înrudiți, cum este parationul, sunt folosiți ca insecticide
F. Legarea covalentă de AChE activează permanent enzima, iar restaurarea
activității se poate realiza numai prin sinteza unor molecule enzimatice noi
G. Multe dintre aceste medicamente sunt extrem de toxice și au fost
dezvoltate în laboratoarele militare ca arme chimice
H. Au toxicitate redusă la om
I. Ecotiofatul crește presiunea intraoculară prin inhibarea drenajului umorii
apoase
J. Acționează prin inhibarea reversibilă a acetilcolinesterazei (AChE)
111. Despre toxicologia inhibitorilor de acetilcolinesterază, sunt
adevărate următoarele:
A. Pralidoxima poate reactiva formele inhibate de AChE dacă este
administrată înaintea de “îmbătrânirea” enzimei alchilate
B. Pralidoxima poate pătrunde în SNC
C. Pralidoxima poate combate și toxicitatea inhibitorilor reversibili de AChE
(ex. fizostigmină)
D. Toxicitatea acestor agenți se manifestă doar prin semne și simptome
muscarinice
E. Produc creșterea secreției salivare și tahicardie
F. Toxicitatea acestor agenti se manifestă prin semne și simptome nicotinice
și muscarinice
G. Pentru prevenirea efectelor secundare muscarinice ale acestor agenți, se
administrează pilocarpină
H. Sunt utilizați frecvent în agricultură ca insecticide, ceea ce a condus la
numeroase cazuri de intoxicație accidentală
I. Pralidoxima nu poate pătrunde în SNC
J. Sunt folosiți adeseori pentru sinucidere sau omucidere
112. Următorii agenți farmacologic activi sunt considerați a fi antagoniști
colinergici:
A. Fizostigmina
B. Nicotina
C. Trimetafan
 D. Atropina
E. Piridostigmina
F. Ipratropium
G. Isoflurophate
H. Scopolamina
I. Pilocarpina
J. Edrofonium
113. Despre Atropină sunt adevărate următoarele afirmații:
A. Crește motilitatea gastrică
B. Prezintă afinitate crescută pentru receptorii nicotinici
C. Este utilizată în tratamentul supradozajului cu organofosforate
D. Doze mari de atropină pot determina tahicardie
E. Produce hipersecretie salivară și transpirații intense
F. Atropina este indicată în tratamentul de urgență al glaucomului cu unghi
închis
G. Blochează receptorii muscarinici, atât la nivel central, cât și periferic
H. Determină creșterea secreței de acid clorhidric de către mucoasa gastrică
I. Este un antagonist competitiv pentru receptorii muscarinici
J. Are efect midriatic și cicloplegic
114. Despre blocantele neuromusculare putem afirma:
A. Rocuronium este un relaxant muscular cu acțiune centrală, ce acționează
la nivelul receptorilor GABA
B. Blocantele neuromusculare prezintă cea mai bună absorbție și distribuție
prin administrare orală
C. Dintre blocantele nedepolarizante fac parte Tubocurarina și Atracurium
D. Sunt analogi structurali ai acetilcolinei care pot acționa fie ca agoniști, fie
ca antagoniști la nivelul receptorilor nicotinici de la nivelul plăcii terminale
a joncțiunii neuromusculare
E. Atracurium este utilizat la pacienții ce beneficiază de ventilație mecanică
F. Succinilcolina produce inițial paralizie flască de scurtă durată, după care
se instalează fasciculațiile musculare
G. Sunt utilizate ca adjuvante ale anestezicelor în timpul intervențiilor
chirurgicale pentru efectul lor miorelaxant
H. Blochează transmiterea colinergică la nivelul plăcii motorii (joncțiunea
neuromusculară)
I. Creșterea concentrației de Acetilcolină la nivelul fantei sinaptice poate
potența efectele Tubocurarinei la nivelul plăcii motorii
J. Mușchii respiratori sunt cei mai susceptibili la efectul blocanților
neuromusculari
115. Următoarele afirmații despre agenții antimuscarinici sunt adevărate:
A. Ipratropiu are efect bronhodilatator și este indicat în tratamentul bolii
pulmonare obstructive cronice
B. Atropina prezintă afinitate înaltă pentru receptorii muscarinici și
acționează competitiv la nivelul acestora, împiedicând atașarea
acetilcolinei
 C. Tropicamida este indicată în oftalmologie pentru efectul ei midriatic, cu
durată de până la 6 ore
D. La doze mari, Atropina poate determina halucinații și delir, până la comă
E. Benztropina, un agent antimuscarinic cu acțiune centrală, este
contraindicat la pacienții geriatrici din cauza efectelor sale parikinsoniene
F. Scopolamina este utilizată profilactic pentru combaterea răului de mișcare
G. Atropina stimulează glandele salivare, determinând astfel hipersalivație
H. Atropina, prin efectul ei anticolinesterazic, poate determina fasciculații la
nivelul musculaturii striate
I. Tiotropiu este un agent antimuscarinic care se administrează sub formă
de soluții oftalmice, pentru obținerea midriazei și cicloplegiei
J. Oxibutinina, prin blocarea receptorilor muscarinici vezicali, conduce la
creșterea presiunii intravezicale, determinând micțiuni frecvente
116. Următoarele afirmații despre agenții antimuscarinici sunt adevărate:
A. Scopolamina prezintă efecte mai puternice la nivelul SNC, comparativ cu
Atropina
B. Atropina se folosește ca agent prokinetic al tractului gastrointestinal
C. Oxibutinina este utilizată pentru tratamentul hiperactivității vezicii urinare,
reducând frecvența contracțiilor vezicale
D. Agenții antimuscarinici blochează neuronii simpatici colinergici, cum sunt
cei care inervează glandele salivare și sudoripare
E. Tiotropiu este utilizat sub forma de soluție oftalmica, pentru obținerea
midriazei și cicloplegiei
F. Medicamentele antimuscarinice acționează puțin sau deloc la nivelul
joncțiunilor neuromusculare scheletice sau al ganglionilor autonomi
G. Scopolamina poate determina stimularea memoriei pe termen scurt
H. Stimularea secreției sudoripare determinată de atropină, poate conduce
uneori la scăderea temperaturii corporale
I. Enurezisul (eliminarea involuntară de urină) reprezintă un efect advers al
Atropinei
J. Efectele inhibitorii ale Atropinei se manifestă cel mai pregnant la nivelul
țesutului bronșic și la nivelul secreției sudoripare și salivare
117. Următoarele afirmații despre agenții antimuscarinici sunt adevărate:
A. La doze mici, Atropina produce tahicardie prin blocarea receptorilor M1 de
la nivelul neuronilor inhibitori postsinaptici
B. Atropina blochează glandele salivare, determinând astfel xerostomie
C. Tiotropiu se administrează prin inhalare, o data pe zi, la pacienții cu boală
pulmonară obstructivă cronică
D. La doze mari, scopolamina poate cauza agitație
E. Benztropina poate fi folosită pentru combaterea simptomelor
extrapiramidale induse de antipsihotice
F. Glandele lacrimale sunt insensibile la Atropină
G. Atropina este utilizată ca antidot în tratamentul intoxicației cu cocaină
H. Agenții antimuscarinici pot determina efecte adverse precum vederea
neclară, midriază, constipație și retenție urinară
 I. Administrarea Scopolaminei este contraindicată în răul de mișcare
J. Blocarea receptorilor muscarinici vezicali de către Darifenacină, conduce
la creșterea presiunii intravezicale și la creșterea frecvenței contracțiilor
vezicale
118. Următoarele afirmații despre agenții antimuscarinici sunt adevărate:
A. La doze terapeutice, Atropina nu influențează presiunea sanguina
arterială
B. La doze mari (cel puțin 1mg), Atropina determină creșterea frecvenței
cardiace prin blocarea receptorilor muscarinici M2
C. Tropicamida produce mioză de scurtă durată
D. Din cauza încărcării electrice pozitive, Ipatropiu poate patrunde în
circulația sistemică și în SNC
E. Efectul terapeutic al Scopolaminei este mai evident dacă se administrează
după ce răul de mișcare este deja instalat
F. Scopolamina poate determina blocarea memoriei pe termen scurt
G. Doze mari de Scopolamină pot cauza sedare
H. Din cauza efectului bronhoconstrictor, Tiotropiu este contraindicat la
pacienții cu astm bronșic
I. Efectele adverse ale Atropinei la nivelul SNC includ agitație, confuzie,
halucinații și delir
J. Atropina poate declanșa un atac de glaucom prin creșterea presiunii
intraoculare
119. Următoarele afirmații despre blocantele ganglionare sunt adevărate:
A. Blocantele ganglionare acționează în mod specific la nivelul receptorilor
muscarinici și nicotinici din ganglionii autonomi parasimpatici
B. Blocantele ganglionare pot determina hipertonia vezicii urinare și a
tractului gastrointestinal
C. Efectele stimulatoare ale Nicotinei sunt complexe și rezultă din creșterea
eliberării de neurotransmițători la nivelul ganglionilor simpatici și
parasimpatici
D. Nicotina poate determina diminuarea apetitului
E. Efectul nicotinei asupra receptorilor nicotinici este dependent de doză și
determină inițial stimulare și apoi paralizia tuturor ganglionilor
F. Doze mari de Nicotină determină accentuarea peristaltismului
G. Printre efectele neurochimice ale nicotinei se numără amplificarea
senzației de plăcere, amplificarea cognitivă și îmbunătățirea memoriei
H. Blocantele ganglionare acționează în mod specific la nivelul receptorilor
nicotinici din ganglionii autonomi parasimpatici și simpatici
I. La doze mari, Nicotina determină creșterea presiunii sanguine
J. Aceste medicamente prezintă selectivitate înaltă pentru ganglionii
parasimpatici
120. Următoarele afirmații despre blocantele neuromusculare sunt
adevărate:
A. Durata de actiune a Succinilcolinei este foarte lungă
 B. Mușchii intercostali și diafragmul sunt cei mai susceptibili la efectul
blocantelor neuromusculare
C. Blocantele neuromusculare nedepolarizante pot fi utilizate pentru
facilitarea intubației orotraheale
D. Blocantele neuromusculare depolarizante produc inițial deschiderea
canalelor de potasiu asociate cu receptorii nicotinici, ceea ce conduce la
depolarizarea membranei
E. Blocantele neuromusculare sunt utile clinic pentru obținerea relaxării
musculare în cursul intervențiilor chirurgicale
F. Dantrolen este un blocant neuromuscular periferic utilizat pentru obținerea
relaxării musculare în cursul intervențiilor chirurgicale
G. Cel mai adesea, blocantele neuromusculare sunt administrate oral
H. Succinilcolina produce inițial fasciculații musculare de scurtă durată
I. Administrarea Succinilcolinei poate determina hiperkaliemie
J. Majoritatea blocantelor neuromusculare sunt excretate prin urină
121. Următoarele afirmații despre agenții antimuscarinici sunt adevărate:
A. Benztropina este contraindicată în tratamentul bolii Parkinson
B. Atropina poate stimula glandele salivare, determinând hipersalivație
C. Atropina este utilizată în tratamentul intoxicației cu organofosforice
D. Blocarea receptorilor muscarinici la nivelul vezicii urinare conduce la
creșterea presiunii intravezicale și la amplificarea frecvenței contracțiilor
vezicale
E. Scopolamina poate induce o stare euforică, motiv pentru care există riscul
de a fi folosită abuziv
F. Doze de atropină mai mari de 10mg pot determina halucinații și delir,
până la comă
G. Atropina poate determina spasm la nivelul musculaturii tractului
gastrointestinal
H. Atropina poate cauza scăderea frecvenței cardiace, motiv pentru care
este utilizată în tratamentul tahicardiilor severe
I. Atropina produce midriază persistentă neresponsivă la lumină
J. Ipratropiu si Tiotropiu se administrează prin inhalare și nu pătrund în
circulația sistemică sau la nivelul SNC
122. Următoarele afirmații despre blocantele neuromusculare sunt
adevărate:
A. Epurarea plasmatică a Rocuroniului poate fi prelungită la pacienții cu
disfuncție hepatică
B. Inhibitorii de colinesterază acționează sinergic cu blocantele
neuromusculare nedepolarizante la nivelul plăcii motorii
C. Cisatracuriu este contraindicat la pacienții cu insuficiență multiorganică din
cauza metabolismului său dependent de funcția hepatică și renală
D. Atracuriu, din cauza eliberării de histamină, poate produce bronhodilatație
E. Succinilcolina are durată de acțiune foarte scurtă deoarece este rapid
inactivată de pseudocolinesteraza plasmatică
 F. Agenții bloncanți neuromusculari au crescut semnificativ siguranța
anesteziei în intervențiile chirurgicale prin scăderea necesarului de
anestezic
G. Aceste medicamente previn deploarizarea membranară a celulelor
musculare și inhibă contracția musculară
H. Blocantele neuromusculare facilitează transmisia colinergică între
terminațiile nervilor motori și receptorii nicotinici ai plăcilor terminale
neuromusculare
I. Paralizia neuromusculară produsă de Succinilcolină poate dura câteva ore
J. Toate blocantele neuromusculare se injectează intravenos, deoarece
absorbția după administrare orală este minimă
123. Următoarele sunt adevărate despre antagoniștii colinergici:
A. Blocantele ganglionare manifestă preferință pentru receptorii muscarinici
din ganglionii simpatici și parasimpatici
B. Aceștia se leagă la colinoreceptori, dar nu declanșează efectele
intracelulare uzuale
C. Blocantele neuromusculare interferă cu transmisia impulsurilor eferente
către muschii scheletici, cu efect de miorelaxare
D. Blocantele neuromusculare interferă cu transmisia impulsurilor eferente
către muschii scheletici, producând contracție musculară susținută
E. Acționează pe receptorii colinergici α și β
F. Sunt medicamente parasimpatolitice
G. Blocantele ganglionare manifestă preferință pentru receptorii nicotinici din
ganglionii simpatici și parasimpatici
H. Mai sunt numiți și blocante colinergice sau anticolinergice
I. Sunt medicamente parasimpatomimetice
J. Aceștia se leagă la colinoreceptori, declanșând efectele intracelulare
uzuale
124. Despre atropină sunt adevărate următoarele:
A. Prin acțiunea sa la nivelul glandelor salivare, crește secreția de salivă
B. Actionează marcat și la nivelul joncțiunii neuromusculare scheletice sau al
ganglionilor autonomi
C. Acționează doar la nivel periferic
D. Este un alcaloid extras din beladonă cu afinitate înaltă pentru receptorii
nicotinici
E. Blochează inclusiv neuronii simpatici care în mod excepțional sunt
colinergici, cum sunt cei care inervează glandele salivare și sudoripare
F. Acționează atât la nivel central, cât și la nivel periferic
G. Daca este aplicată topic la nivel ocular, actiunea poate persista câteva zile
H. Actionează puțin sau deloc la nivelul joncțiunii neuromusculare scheletice
sau al ganglionilor autonomi
I. Blochează cu afinitate inaltă receptorii muscarinici inhibând astfel toate
funcțiile muscarinice
J. Produce mioză persistentă neresponsivă la lumină
125. Despre acțiunile atropinei, următoarele sunt adevărate:
 A. Se utilizează și pentru reducerea hipermotilității vezicii urinare
B. Produce scăderea frecvenței cardiace (bradicardie) la doze mici
C. Diminuează semnificativ atât motilitatea gastrică, cât și producția de acid
clorhidric
D. Nu are acțiune asupra glandelor sudoripare sau lacrimale
E. Poate fi folosită ca agent antispastic pentru reducerea activității tractului
gastrointestinal
F. Produce creșterea frecvenței cardiace (tahicardie) la doze mici
G. Deși motilitatea gastrică este diminuată, producția de acid clorhidric nu
este afectată semnificativ
H. La doze mari produce tahicardie prin stimularea receptorilor M2 din nodul
sinoatrial
I. Crește secreția glandelor salivare producând xerostomie
J. Blochează activitatea colinergică a globului ocular, producând midriază
persistentă neresponsivă la lumină și cicloplegie
126. Despre indicațiile terapeutice ale atropinei, sunt adevărate
următoarele:
A. Prin efectele sale de la nivel ocular, permite măsurarea erorilor de
refracție fără interferența sistemului de acomodare al ochiului
B. Se folosește ca agent antispastic pentru relaxarea tractului
gastrointestinal și a vezicii urinare
C. Este eficientă pentru accelerarea vindecării ulcerului peptic
D. Este utilizată ca antidot pentru tratamentul intoxicației cu insecticide care
inhibă colinesteraza
E. La persoanele având glaucom cu unghi îngust, poate induce un episod
dureros acut prin creșterea bruscă a presiunii intraoculare
F. Are acțiune mai eficace și efecte secundare mai puține decât agoniștii α-
adrenergici în tratamentul enurezisului (eliminare involuntara de urină) la
copii
G. Are capacitate redusă de a traversa bariera hematoencefalică și a
pătrunde la nivel SNC
H. La doze mari, este utilă pentru scăderea frecvenței cardiace
I. Este folosită ca agent de stimulare a tractului gastrointestinal
J. În unele situații, se poate folosi ca agent antisecretor înainte de intervenții
chirurgicale pentru a bloca secrețiile în tractul respirator superior și inferior
127. Următoarele sunt adevărate despre efectele adverse ale
antagoniștilor colinergici:
A. Midriază
B. Micțiuni frecvente și necontrolate
C. Constipație
D. Vedere neclară
E. Mioză
F. Hipersecreție bronșică
G. Diaree
H. Retenție de urină
 I. Confuzie
J. Scăderea rapidă a temperaturii corporale la copii
128. Despre scopolamină, următoarele sunt adevărate:
A. Scopolamina este unul dintre cele mai eficace medicamente disponibile
pentru tratamentul răului de mișcare
B. Este un alcaloid din plante cu acțiune asupra receptorilor nicotinici
C. Are proprietatea neobișnuită de a bloca memoria pe termen scurt
D. Are eficacitate mai mare dacă se administrează după ce răul de mișcare
este dejă instalat
E. Spre deosebire de atropină, produce sedare, dar la doze mai mari poate
cauza agitație
F. Există riscul de a fi folosită abuziv, deoarece uneori poate induce o stare
de euforie
G. Are efecte mai puternice la nivel SNC comparativ cu atropina
H. Capacitatea de a induce amnezie (blocarea memoriei) pe termen lung
face ca scopolamina să fie un medicament adjuvant foarte important în
procedurile care necesită anestezie
I. Spre deosebire de atropină, produce agitație, dar la doze mai mari poate
cauza sedare
J. Spre deosebire de atropină, nu are capacitatea de a traversa bariera
hematoencefalică
129. Despre agenții antimuscarinici, sunt adevărate următoarele:
A. Oxibutinina este un medicament atropinic de sinteză util pentru
tratamentul hiperactivității vezicii urinare
B. Efectele secundare ale oxibutininei includ diaree, hipersalivație și vedere
neclară
C. Tropicamida și ciclopentolatul se folosesc sub formă de soluții oftalmice
pentru obținerea midriazei și ciploplegiei
D. Atropina blochează glandele salivare, determinând astfel uscarea
mucoasei orale (xerostomie)
E. Tropicamida are acțiune mai lungă decât atropina
F. Atropina are eficacitate mare dacă este utilizată profilactic pentru răul de
mișcare
G. Folosirea terapeutică a scopolaminei este limitată la prevenirea răului de
mișcare și la blocarea memoriei pe termen scurt
H. Scopolamina este unul dintre cele mai eficace medicamente disponibile
pentru tratamentul glaucomului
I. Ipratropiu și tiotropiu sunt aprobați ca tratament de întreținere pentru
combaterea bronhospasmului asociat cu boala pulmonară obstructivă
cronică (BPOC)
J. Ipratropiu și tiotropiu pătrund în circulația sistemică și în SNC
130. Despre agenții antimuscarinici, sunt adevărate următoarele:
A. În funcție de doză, atropina poate cauza xerostomie, vedere neclară,
senzație de “nisip în ochi”, tahicardie, retenție urinară și constipație
 B. Capacitatea de a induce amnezie face ca scopolamina să fie un
medicament adjuvant foarte important în procedurile care necesită
anestezie
C. Folosirea atropinei pentru inducerea midriazei și a cicloplegiei la vârstnicii
cu risc de glaucom este sigură
D. Comparativ cu atropina, scopolamina are efecte SNC mai slabe și durată
de acțiune mai scurtă
E. Efectul bronhodilatator al ipra- și tiotropiului, util în tratamentul de
intreținere a bolii pulmonare obstructive cronice, se obține la
administrarea intravenoasa
F. Pentru combaterea toxicității atropinei se pot folosi inhibitori ireversibili de
colinesterază (ex. fizostigmina) în doze mari
G. Oxibutinina este disponibilă sub formă de sistem transdermic (plasture
topic) care este mai bine tolerat deoarece produce mai puțină xerostomie
comparativ cu preparatele orale, iar pacienții acceptă mai ușor utilizarea
lui
H. Benztropina și trihexifenidilul se asociază cu alți agenți antiparkinsonieni
pentru tratamentul tuturor tipurilor de sindroame parkinsoniene, inclusiv al
simptomelor extrapiramidale induse de antipsihotice
I. Tiotropiu se administrează o dată pe zi, ceea ce reprezintă un avantaj
major față de ipratropiu, în cazul căruia sunt necesare până la 4 doze
zilnice
J. Tropicamida și ciclopentolatul se folosesc sub formă de soluții orale
pentru obținerea midriazei și ciploplegiei
131. Despre blocantele ganglionare, sunt adevărate următoarele:
A. Nu au selectivitate pentru ganglionii parasimpatici sau simpatici și nu sunt
eficace ca antagoniști neuromusculari
B. În funcție de doză, nicotina depolarizează ganglionii autonomi, realizând
inițial paralizie și apoi stimulare a tuturor ganglionilor
C. Acționează în mod specific la nivelul receptorilor muscarinici din ganglionii
autonomi parasimpatici și simpatici
D. În prezența unui blocant nedepolarizant, sistemul parasimpatic este
afectat cel mai mult, ceea ce conduce la vasodilatație arteriolară
E. Au selectivitate pentru ganglionii parasimpatici sau simpatici și sunt
eficace ca antagoniști neuromusculari
F. Nicotina produce eliberare de dopamină și norepinefrină care se asociază
cu plăcere și diminuarea apetitului.
G. Acționează în mod specific la nivelul receptorilor nicotinici din ganglionii
autonomi parasimpatici și simpatici
H. În funcție de doză, nicotina depolarizează ganglionii autonomi, realizând
inițial stimulare și apoi paralizie a tuturor ganglionilor
I. La doze mari de nicotina, presiunea sanguină creste din cauza blocadei
ganglionare
J. Blocada ganglionara se foloseste rareori în scop terapeutic, însa este
utilizată frecvent ca instrument în farmacologia experimentală
132. Despre nicotină, sunt adevărate următoarele:
A. Are un impact negativ amplu asupra memoriei
B. Modulează starea de dispoziție prin stimularea descărcării de serotonină
C. Produce inhibare cognitivă
D. Diminuează apetitul
E. Crește senzația de anxietate prin eliberarea de β-endorfine
F. Produce senzație de plăcere
G. Nu are rol de modulator a dispoziției
H. Crește pofta de mancare
I. Poate avea impact pozitiv asupra memoriei
J. Produce stimulare cognitivă
133. Despre blocantele neuromusculare, următoarele sunt adevărate:
A. Blochează transmisia colinergica între terminațiile nervilor motori și
receptorii nicotinici ai plăcilor terminale neuromusculare din musculatura
scheletică
B. Blocantele neuromusculare trebuie folosite ca substitut pentru
profunzimea inadecvată a anesteziei
C. Blocantele neuromusculare sunt utile clinic pentru obținerea relaxării
musculare complete în cursul intervențiilor chirurgicale, astfel încât doza
de anestezic nu trebuie mărită în acest scop
D. Toate blocantele neuromusculare trebuie administrate oral deoarece au o
absorbție eficientă
E. Blochează transmisia colinergica între terminațiile nervilor motori și
receptorii muscarinici ai plăcilor terminale neuromusculare din
musculatura scheletică
F. Au o penetranță membranară bună și pot traversa bariera
hematoencefalică
G. Blocantele neuromusculare nu ar trebui folosite ca substitut pentru
profunzimea inadecvată a anesteziei
H. Pot fi utilizați si pentru facilitarea intubației endotraheale sau timpul
manevrelor ortopedice (ex. alinierea fragmentelor de fractură și corectarea
luxațiilor)
I. Blocantele neuromusculare sunt similare structural cu acetilcolina și
acționează ca antagoniști (tipul depolarizant) sau agoniști (tipul
nedepolarizant) ai acesteia la nivelul receptorilor din plăcile terminale ale
joncțiunii neuromusculare
J. Blocantele neuromusculare sunt similare structural cu acetilcolina și
acționează ca antagoniști (tipul nedepolarizant) sau agoniști (tipul
depolarizant) ai acesteia la nivelul receptorilor din plăcile terminale ale
joncțiunii neuromusculare
134. Despre blocantele nedepolarizante (competitive), următoarele sunt
adevărate:
A. La doze mici, interacționează cu receptorii nicotinici și concurează cu
acetilcolina pentru atașare la receptori
 B. Antibioticele aminoglicozide precum gentamicina și tobramicina
interacționează cu pancuroniu și alte blocante competitive, inhibând
blocada
C. Agenții blocanți neuromusculari au crescut semnificativ siguranța
anesteziei, deoarece pentru obținerea relaxării musculare este necesară o
doză mai mică de anestezic
D. Mușchii mici, cu contracție rapidă, ai feței și globilor oculari sunt cei mai
susceptibili și paralizează primii, iar diafragmul ultimul
E. Primul medicament descoperit a fi capabil de blocarea jonctiunii
neuromusculare a fost curara, pe care vânătorii nativi sud-americani o
foloseau pentru paralizarea animalelor vânate
F. Medicamente precum neostigmină și efedroniu pot potența actiunea
blocantelor neuromusculare nedepolarizante
G. Efectul lor poate fi depășit prin utilizarea de medicamente care să scadă
concentrația de acetilcolină în fanta sinaptică (ex. inhibitori de
colinesterază)
H. Diafragmul este cel mai susceptibil și paralizează primul, iar mușchii mici,
cu contracție rapidă, ai feței și globilor oculari ultimii
I. Recuperarea din blocada realizată de blocantele competitive se
realizează în același sens ca la instalare, capacitatea funcțională a
mușchilor feței și a globilor oculari revenind prima
J. Efectul lor poate fi depășit prin utilizarea de medicamente care să crească
concentrația de acetilcolină în fanta sinaptică (ex. inhibitori de
colinesterază)
135. Despre blocantele depolarizante, sunt adevărate următoarele:
A. Succinilcolina se leagă de receptorii nicotinici și acționează similar
acetilcolinei (ACh) depolarizând jonctiunea, dar spre deosebire de ACh,
persistă la concentrații mari în fanta sinaptică și rămâne atașat de
receptori pentru o perioadă relativ lungă
B. Datorită acțiunii rapide și duratei scurte a efectului, succinilcolina este utilă
când se dorește intubare endotraheală rapidă în cursul inducției
anesteziei și la pacienți care primesc tratament cu electroșocuri
C. Succinilcolina crește riscul de hipokaliemie prin eliberarea de potasiu din
depozitele intracelulare
D. Succinilcolina se injectează intravenos cu dispariția rapidă a efectului la
oprirea perfuziei
E. Succinilcolina este inactivată lent de pseudocolinesteraza plasmatică
F. Succinilcolina este inactivată rapid de pseudocolinesteraza plasmatică
G. Singurul miorelaxant depolarizant utilizat în prezent este succinilcolina
H. Succinilcolina este de preferat a se injectează intramuscular
I. La anumiți indivizi, succinilcolina poate produce ocazional hipotermie
malignă
J. Administrarea de succinilcolina la un individ cu deficit genetic de
colinesterază plasmatică sau care are o formă atipică a enzimei, poate
conduce la tahipnee din cauza stimulării contracției diafragmului
136. Următoarele afirmații despre neurotransmisia adrenergică sunt
adevărate:
A. Metaboliții inactivi ai norepinefrinei sunt excretați în urină ca acid
vanililmandelic, metanefrină și normetanefrină
B. Norepinefrina se atașează la receptori presinaptici care stimulează
suplimentar eliberarea neurotransmițătorului
C. După stimulare, medulosuprarenala eliberează direct în circulație
aproximativ 80% epinefrină și 20% norepinefrină
D. Metaboliții inactivi ai norepinefrinei sunt excretați în urină sub formă de
dopamină și tirozină
E. Dopamina este formată prin hidroxilarea norepinefrinei de către enzima
dopamin-betahidroxilază
F. La nivelul fantei sinaptice, metabolizarea norepinefrinei de către catecol-
O-metiltransferază (COMT) este stimulată de către cocaină
G. Atingerea potențialului prag la nivelul joncțiunii nervoase, determină un
eflux de calciu în lichidul extracelular, cu scăderea calciului intracelular și
astfel eliminarea norepinefrinei în spatiul sinaptic
H. Neurotransmițătorul principal eliberat de neuronii adrenergici este
norepinefrina
I. Procesul de eliberare al norepinefrinei în spatiul sinaptic este blocat de
Guanetidină
J. Dopamina este un precursor al norepinefrinei
137. Despre receptorii adrenergici se pot afirma următoarele:
A. Stimularea receptorilor b2 determină scăderea glicogenolizei hepatice și
creșterea secreției de insulină de la nivelul celulelor b pancreatice
B. Stimularea receptorilor b2 determină bronhodilatație și scăderea
rezistenței vasculare periferice
C. Stimularea receptorilor b1 determină tahicardie și stimularea eliberării de
renină
D. Receptorii a1 sunt prezenți pe membrana postsinaptică a organelor
efectoare și mediază efectul de contracție al musculaturii netede
E. Stimularea receptorilor a1 determină vasoconstricție și creșterea
rezistentei vasculare periferice
F. Inima conține predominant receptori b2
G. Activarea receptorilor b2 determină în mod caracteristic stimulare
cardiacă, în timp ce stimularea receptorilor b1 produce vasodilatație
H. Stimularea receptorilor a2 stimulează prin feed-back eliberarea de
norepinefrină din neuronal adrenergic stimulat
I. Receptorii a2 sunt localizați predominant pe terminațiile nervoase
presinaptice și la nivelul celulelor b pancreatice, controlând eliberarea de
noradrenalină și insulină
J. Receptorii a1 sunt prezenți la nivelul terminațiilor nervoase presinaptice
iar stimularea lor determină inhibarea eliberării de noradrenalină
138. Următoarele afirmații despre agonistii adrenergici sunt adevărate:
 A. La doze mici de efedrină sunt pregnante efectele vasoconstrictoare,
determinate de stimularea receptorilor a
B. Catecolaminele sunt metabolizate de catecol-O-metiltransferază (COMT)
la nivel hepatic și de monoamin-oxidază (MAO) la nivel postsinaptic
C. Agoniștii cu acțiune indirectă blochează recaptarea norepinefrinei la
nivelul neuronului presinaptic
D. Epinefrina determină asupra cordului efecte cronotrop și inotrop pozitive,
cu creșterea necesarului de oxigen al cordului
E. Efedrina este un agonist cu acțiune mixtă datorită capacității sale de a
stimula adrenoreceptorii în mod direct și de a induce eliberarea de
norepinefrină din neuronii adrenergici
F. Dozele mici de epinefrină stimulează preferențial receptorii b, determinând
vasodilatație
G. Amfetamina are un mecanism dual, de inhibare al secreției norepinefrinei
din rezervele citoplasmatice și totodată de stimulare a adrenoreceptorilor
în mod direct
H. Epinefrina, prin efectul ei asupra receptorilor b2 de la nivel renal,
determină creșterea eliberării de renină, cu efect vasodilatator sistemic
I. Printre agoniștii cu acțiune directă la nivelul adrenoreceptorilor se numără
norepinefrina, izoproterenol, dopamina și dobutamina
J. Administrarea parenterală a catecolaminelor are eficiență redusă
comparativ cu administrarea lor orală, datorita activării acestora la nivelul
tubului digestiv
139. Următoarele afirmații despre efedrină sunt adevărate:
A. Este considerat a fi medicamentul de elecție în tratamentul edemului
pulmonar
B. Efedrina este medicamentul de elecție în tratamentul crizelor acute de
astm
C. Are efect hiperglicemiant prin scăderea eliberării de glucagon
D. Epinefrina determină scaderea eliberării de glucoză din rezervele
endogene, motiv pentru care pacienții diabetici necesită scăderea dozelor
de insulină
E. Are efect salvator în cazul șocului anafilactic, prin efectul puternic
bronhodilatator și scăderea eliberării de histamină din mastocite
F. La nivelul rinichilor, are efect stimulant asupra eliberării de renină prin
creșterea fluxului sangvin renal
G. Are efect inotrop și cronotrop pozitiv prin stimularea receptorilor b1
H. Epinefrina nu determină reacții adverse la nivelul sistemului nervos central
datorită structurii sale chimice care nu îi permite să depășească bariera
hemato-encefalică
I. Printre efectele adverse severe ale epinefrinei se numără hemoragiile
cerebrale și riscul crescut de aritmii cardiace
J. Este indicat în restabilirea ritmului cardiac la pacientii aflați în stop cardiac,
indiferent de etiologie
140. Următoarele afirmații despre agonștii adrenergici sunt adevărate:
 A. Dopamina este medicamentul de elecție pentru tratamentul șocului
cardiogen
B. Norepinefrina este net superioară dopaminei în ceea ce privește efectele
asupra creșterii debitului sangvin renal
C. Administrarea atropinei înaintea norepinefrinei poate predispune la
bradicardie severă
D. Noradrenalina, în doze terapeutice, acționează în special pe receptorii a,
determinând vasoconstricție și creșterea rezistenței periferice
E. Receptorii dopaminergici D1 și D2 sunt prezenți la nivelul vaselor
mezenterice și renale, unde dopamina produce vasoconstricție
F. Izoproterenolul se poate utiliza în tratamentul stopului cardiac
G. Dopamina dilată arteriolele renale și splahnice prin activarea receptorilor
dopaminergici
H. Administrarea sistemică a norepinefrinei nu are efecte asupra frecvenței
cardiace
I. Prin efectul ei de scădere al perfuziei renale, dopamina poate fi folosită și
în insuficienței cardiace congestive
J. Izoproterenolul determină creșterea frecvenței cardiace și a forței de
contracție a cordului, predispunând astfel la bloc atrioventricular (BAV)
141. Următoarele afirmații despre agonștii adrenergici sunt adevărate:
A. Izoproterenolul stimulează în principal receptorii adrenergici b1 și b2
B. Clonidina este contraindicată la pacienții cu hipertensiune arterială
datorită efectului agonist asupra receptorilor a2
C. Cocaina poate determina acumularea acetilcolinei în spațiul sinaptic,
determinând astfel intensificarea activității simpatice
D. Efectul vasoconstrictor al norepinefrinei este mai puternic decât cel al
epinefrinei
E. La doze foarte mari, Dopamina are efect vasodilatator prin activarea
receptorilor a1 vasculari
F. Dopamina este rapid metabolizată, astfel încât efectele sale adverse sunt
de scurtă durată
G. Dobutamina, prin efectul agonist asupra receptorilor b1 cardiaci, este
folosită la pacienții cu insuficiență cardiac congestivă acută
H. Datorită efectului pe receptorii a2, este indicată utilizarea norepinefrinei în
tratamentul crizei de astm bronșic
I. Doze mici de Dopamină stimulează receptorii b1 cardiaci, determinând
efecte inotrop și cronotrop pozitive
J. Printre efectele adverse ale Amfetaminei se numără tulburările de apetit și
descuamarea tegumentului de-a lungul venei în care a fost injectată
142. Următoarele afirmații despre agonștii adrenergici sunt adevărate:
A. Fenilefrina se folosește frecvent topic, la nivelul mucoasei nazale, datorită
acțiunii sale vasoconstrictoare
B. Prin acțiunea sa asupra receptorilor b1 cardiaci, Dobutamina poate
determina scăderea debitului cardiac, fiind contraindicată la pacienții cu
insuficiență cardiaca congestive acută
 C. Receptorii dopaminergici D2 de la nivelul neuronilor adrenergici
presinaptici, interferă cu eliberarea de norepinefrină
D. Dobutamina mărește debitul cardiac fără a crește semnificativ necesarul
de oxigen al miocardului
E. Terbutalina este un agonist b2 indicat în tratamentul tremorului și al
anxietății
F. Fenilefrina este indicată în tratamentul cefaleei hipertensive și a aritmiilor
cardiace
G. Clonidina este un agonist al receptorilor centrali a2 indicat la pacienții cu
hipertensiune arterială datorită efectului de inhibare al activității simpatice
H. Dobutamina trebuie folosită cu prudență la pacienții cu fibrilație atrială,
deoarece crește conducerea la nivelul nodulului atrioventricular
I. Salmeterol este un medicament de elecție în tratamentul crizelor
hipertensive
J. Dopamina este medicamentul de elecție în tratamentul șocului neurogen
143. Următoarele afirmații despre agonștii adrenergici sunt adevărate:
A. Epinefrina predispune la hipoglicemie prin stimularea eliberării de insulină
(efect a2)
B. Fenilefrina este un agonist adrenergic cu acțiune mixtă
C. Stimularea receptorilor b2 determină bronhodilatație
D. Stimularea receptorilor b1 determină creșterea eliberării de renină
E. Stimularea receptorilor a2 determina creșterea eliberării de insulină
F. Epinefrina mărește contractilitatea miocardului și crește frecvența de
contracție
G. Desensibilizarea receptorilor adrenergici se produce prin expunerea
prelungită a acestora la catecolamine
H. Catecolaminele sunt substanțe polare, astfel încât pătrund cu ușurință în
SNC
I. Amfetamina acționează indirect, prin stimularea eliberării depozitelor de
catecolamine
J. Prin efectul epinefrinei asupra receptorilor b1 de la nivelul rinichiului, se
produce vasodilatație mediată de angiotensina II
144. Următoarele afirmații despre agonștii adrenergici sunt adevărate:
A. Dobutamina crește debitul cardiac, determinând creșterea semnificativă a
necesarului de oxigen al miocardului
B. Epinefrina este sintetizată la nivelul medulosuprarenalei și interacționează
atât cu receptorii a cât și cu receptorii b adrenergici
C. Norepinefrina determină vasoconstricție mai puternică decât cea indusă
de epinefrină
D. Epinefrina dilată arteriolele cutanate, mucoase și viscerale și contractă
vasele din musculatura scheletică
E. Epinefrina produce bronhodilatație puternică prin acțiune directă asupra
musculaturii netede bronșice
F. Dobutamina crește frecvența cardiacă și debitul cardiac, însă efectele
vasculare sunt minime
 G. Norepinefrina este indicată în tratamentul în urgență al astmului bronșic
H. La doze mari, Dopamina activează receptorii a1 vasculari și produce
vasoconstricție
I. Dopamina contractă arteriolele renale și spahnice prin activarea
receptorilor dopaminergici, scăzând astfel fluxul sanguin renal și visceral
J. Epinefrina crește fluxul sangvin renal
145. Următoarele afirmații despre agonștii adrenergici sunt adevărate:
A. Produșii finali ai metabolismului epinefrinei sunt metanefrina și acidul
vanililmandelic
B. Clonidina acționează strict periferic și stimulează centrii vasomotori
simpatici
C. Acțiunile periferice ale Amfetaminei sunt mediate în principal de creșterea
recaptării de norepinefrină din fanta sinaptică
D. Dopamina este contraindicată la pacienții cu insuficiență cardiacă
congestivă severă care asociază oligurie
E. Dobutamina prezintă ca avantaj terapeutic creșterea debitului cardiac,
fără a determina o creștere semnificativă a necesarului de oxigen
miocardic
F. Efedrina scade presiunea sanguină sistolică și diastolică prin vasodilatație
G. Izoproterenolul se folosește pentru tratamentul blocului atrioventricular
(AV) sau al stopului cardiac
H. Fenoldopam este un vasodilatator cu acțiune rapidă la nivelul arterelor
coronare, renale și mezenterice
I. Cocaina stimulează ATP-aza activată de Na+/K+ prezentă pe membrana
celulară a neuronilor adrenergici
J. Dopamina este medicamentul de elecție pentru tratamentul șocului
cardiogen
146. Următoarele afirmații despre agonștii adrenergici sunt adevărate:
A. Salmeterolul și Formoterolul sunt medicamente de elecție pentru
tratamentul crizelor nocturne de astm bronșic
B. Albuterolul este un agonist b2 cu durată scurtă de acțiune
C. Efectele cardiovasculare ale Epinefrinei sunt mult diminuate la pacienții cu
hipertiroidism
D. Administrarea sistemică a agoniștilor b2 inhalatori poate cauza tahicardie
sau aritmii, în special la pacienții cu afecțiuni cardiace subiacente
E. Printre efectele adverse ale Dopaminei se numără reducerea fluxului
sangvin renal și visceral
F. Fenilefrina se folosește frecvent topic la nivelul mucoasei nazale și în
soluțiile oftalmice pentru obținerea midriazei
G. Printre efectele adverse ale agoniștilor adrenergici se numără aritmiile,
cefaleea și tremorul
H. Dobutamina poate fi utilizată pentru timp îndelungat, datorită faptului că
nu conduce la dezvoltarea toleranței
I. Tratamentul cu Digoxină protejează cordul de efectele aritmice ale
Epinefrinei
 J. Norepinefrina reprezintă medicamentul de primă linie la pacienții în criză
de astm bronșic
147. Următoarele medicamente sunt agoniști adrenergici strict cu acțiune
directă:
A. Formoterol
B. Terbutalină
C. Amfetamină
D. Nicotină
E. Albuterol
F. Efedrină
G. Salmeterol
H. Tropicamidă
I. Epinefrină
J. Cocaină
148. Următoarele efecte ale stimulării adrenoreceptorilor α și β sunt
adevărate:
A. Stimularea adrenoreceptorului α1 produce creșterea presiunii sanguine
B. Stimularea adrenoreceptorului β1 scade contractilitatea miocardică
C. Stimularea adrenoreceptorului β2 produce bronhoconstricție
D. Stimularea adrenoreceptorului β2 produce bronhodilatație
E. Stimularea adrenoreceptorului α1 produce vasodilatație
F. Stimularea adrenoreceptorului α1 produce mioză
G. Stimularea adrenoreceptorului α2 inhibă eliberarea de insulină
H. Stimularea adrenoreceptorului β1 produce tahicardie
I. Stimularea adrenoreceptorului α1 produce vasoconstricție
J. Stimularea adrenoreceptorului β2 produce contracția musculaturii netede
uterine
149. Despre epinefrină, sunt adevărate următoarele:
A. Inhibă eliberarea glucozei din rezervele endogene si de aceea, la pacienții
cu diabet, poate fi necesară scăderea dozei de insulină
B. Crește contractilitatea miocardului și frecvența de contracție (acțiune β1)
C. Este folosită frecvent în practica clinică
D. Produce bronhoconstricție puternică prin acțiune directă asupra
musculaturii netede bronșice (acțiune β2)
E. La doze mari sunt dominante efectele α asupra sistemului vascular
(vasoconstricție)
F. Este un agonist adrenergic cu acțiune directă
G. Are efect hipoglicemiant semnificativ datorită creșterii eliberării de insulină
H. La doze mici sunt dominante efectele β asupra sistemului vascular
(vasodilatație)
I. Din cauza scăderii marcate a presiunii sanguine, poate cauza hemoragie
cerebrală
J. Are rol minor în tratamentul crizelor acute de astm și a șocului anafilactic
150. Despre norepinefrină, următoarele sunt adevărate:
 A. Vasoconstricția produsă de epinefrină este mai puternică decât cea
indusă de norepinefrină
B. Produce creșterea rezistenței periferice prin vasoconstricție intensă a
majorității paturilor vasculare, inclusiv cel renal.
C. Crește atât presiunea sanguină sistolică, cât și cea diastolică
D. Vasoconstricția produsă de norepinefrină este mai puternică decât cea
indusă de epinefrină
E. Efectele puternice mediate β2 fac din norepinefrină un agent util pentru
tratamentul astmului bronșic
F. Nu se folosește niciodată pentru tratamentul astmului, sau în combinație
cu anestezice locale
G. Norepinefrina induce bradicardie reflexă
H. Se recomandă administrarea pe cale orală
I. Are acțiune puternic vasodilatatoare
J. Nu se folosește pentru tratamentul stării de șoc, deoarece scade
rezistența vasculară periferică și presiunea sanguină
151. Despre antagoniștii adrenergici este adevărat că:
A. Mai sunt numiți și blocante adrenergice
B. Acționează prin atașare exclusiv ireversibilă de receptorii adrenergici
C. Acționează prin atașare exclusiv reversibilă de receptorii adrenergici
D. Acționează prin atașare reversibilă sau ireversibilă de receptorii
adrenergici
E. Legarea de receptorii adrenergici previne activarea acestora de către
catecolaminele endogene
F. Mai sunt numiți și agenți simpatolitici
G. Legarea de receptorii adrenergici facilitează activarea acestora de către
catecolaminele endogene
H. Se leagă la adrenoreceptori, dar nu declanșează efectele celulare uzuale
I. Mai sunt numiți și agenți simpatomimetici
J. Acționează prin stimularea receptorilor adrenergici
152. Despre antagoniștii adrenergici se poate afirma că:
A. Rol nesemnificativ pentru tratamentul afecțiunilor sistemului
cardiovascular
B. Pot fi blocanți ai receptorilor β-adrenergici
C. Sunt agoniști ai receptorilor β-adrenergici
D. Rol important în medicina clinică, în principal pentru tratamentul
afecțiunilor sistemului cardiovascular
E. Aceste medicamente interferă cu funcțiile sistemului nervos parasimpatic
F. Sunt clasificați în funcție de afinitățile lor relative pentru receptorii α și β
din sistemul nervos periferic
G. Pot fi blocanți ai receptorilor α-adrenergici
H. Aceste medicamente interferă cu funcțiile sistemului nervos simpatic
I. Sunt agoniști ai receptorilor α-adrenergici
J. Sunt blocanți doar ai receptorilor β-adrenergici
153. Agenții blocanți α-adrenergici:
 A. Declanșarea scăderii presiunii sanguine, produce tahicardie reflexă
B. Cresc tonusul simpatic al vaselor de sânge
C. Declanșarea scăderii presiunii sanguine, produce bradicardie reflexă
D. Scad presiunea sanguină
E. Scad rezistența vasculară periferică
F. Blocarea adrenoreceptorilor α afectează profund presiunea sanguină
G. Blocarea adrenoreceptorilor α nu afectează presiunea sanguină
H. Reduc tonusul simpatic al vaselor de sânge
I. Produc creșterea presiunii sanguine
J. Cresc rezistența vasculară periferică
154. Despre fenoxibenzamină, este adevărat că:
A. Acțiune blocantă ireversibilă și necompetitivă a receptorilor α
B. Nu are efecte adverse
C. Este indicat pentru tratamentul feocromocitomului
D. Acțiune blocantă reversibilă a receptorilor α
E. Potențează efectele epinefrinei de agonist al receptorilor α
F. Singurul mecanism de care organismul dispune pentru depășirea efectului
blocant este sinteza de adrenoreceptori noi
G. Actionează pe aceiași receptori ca și Atropina
H. Este un blocant α-adrenergic
I. Este un blocant β-adrenergic
J. Inversează efectele epinefrinei de agonist al receptorilor α
155. Despre fentolamină, este adevărat că:
A. Este un blocant β-adrenergic
B. Este un agonist α-adrenergic
C. Efecte adverse asemănătoare cu ale fenoxibenzaminei
D. Nu are efecte adverse
E. Este blocant competitiv a receptorior adrenergici α
F. Actionează pe aceiași receptori ca și Atropina
G. Produce inversarea efectelor epinefrinei
H. Este un agonist β-adrenergic
I. Se utilizează pentru tratamentul pe termen scurt a feocromocitomului
J. Poate cauza hipotensiune posturală
156. Despre prazosin, terazosin, doxazosin, se poate afirma că:
A. Sunt blocanți β-adrenergici
B. Scad rezistența vasculară periferică și cresc presiunea arterială
C. Cresc rezistența vasculară periferică și cresc presiunea arterială
D. Pacienții dezvoltă rapid toleranță la aceste medicamente
E. Sunt blocanți α-adrenergici
F. Scad rezistența vasculară periferică și reduc presiunea arterială
G. Se folosesc în principal pentru tratamentul hipotensiunii sanguine
H. Blochează selectiv și competitiv receptorii α1
I. Pacienții nu dezvoltă toleranță la aceste medicamente
J. Se folosesc în principal pentru tratamentul hipertensiunii sanguine
157. Despre tamsulosin si alfuzosin, se poate afirma că:
 A. Sunt blocanți α-adrenergici
B. Blochează selectiv și competitiv receptorii α1
C. Pacienții dezvoltă rapid toleranță la aceste medicamente
D. Nu se recomandă la pacienții cu hipertrofie benignă de prostată
E. Se folosesc în principal pentru tratamentul hipotensiunii sanguine
F. Sunt blocanți β-adrenergici
G. Pot produce hipertensiune arterială
H. Se folosesc în principal pentru tratamentul hipertrofiei benigne de prostată
I. Blocarea receptorilor reduce tonusul musculaturii netede a colului vezical
si prostatei, ameliorând fluxul urinar
J. Tamsulosin influențează cel mai puțin presiunea sanguină
158. Despre yohimbină, este adevarat că:
A. Este blocant α-adrenergic
B. Blochează selectiv și competitiv receptorii α2
C. Nu are contraindicații
D. Este blocant β-adrenergic
E. Este agonist β-adrenergic
F. Este contraindicată la pacienții cu afecțiuni ale SNC
G. Uneori se folosește ca stimulent sexual
H. Este agonist α-adrenergic
I. Provine din scoarța arborelui yohimbe
J. Este recomandată pacienților cu afecțiuni ale SNC
159. Despre agenții blocanți β-adrenergic, este adevărat că:
A. Toate β blocantele scad presiunea sanguină la pacienții cu hipertensiune
B. Sunt antagoniști competitivi ai receptorilor β-adrenergici
C. Β blocantele nu induc hipotensiune posturală
D. Β blocantele induc hipotensiune posturală, deoarece afecteaza
adrenoreceptorii α
E. Antagoniștii β cardioselectivi blochează în principal receptorii β1
F. Antagoniștii β cardioselectivi blochează în principal receptorii β2
G. Sunt agoniști competitivi ai receptorilor β-adrenergici
H. Doar β blocantele selective scad presiunea sanguină la pacienții cu
hipertensiune
I. Toate β blocantele sunt neselective
J. Pot fi selectivi sau neselectivi
160. Despre propranolol, se poate afirma că:
A. Este disponibil și sub formă de preparate cu eliberare prelungită
B. Blocheaza cu afinitate egală receptorii β1 și β2
C. Este un agonist β neselectiv
D. Are efecte importante asupra sistemului cardiovascular
E. Este un antagonist β neselectiv
F. Este un agonist β2 selectiv
G. Nu sunt disponibile preparate cu eliberare prelungită
H. Este un antagonist β1 selectiv
I. Este un blocant al receptorilor β-adrenergici
 J. Este un blocant al receptorilor α-adrenergici
161. Despre propranolol, este adevărat că:
A. Induce bradicardie
B. Crește debitul cardiac
C. Stimulează in mod direct activitatea nodului sinoatrial si atrioventricular
D. Inhibă in mod direct activitatea nodului sinoatrial si atrioventricular
E. Are efecte introp pozitiv și cronotrop pozitiv
F. Scade debitul cardiac
G. Induce tahicardie
H. Datorită reducerii travaliului cardiac și consumul de oxigen al cordului,
este util pentru tratamentul anginei
I. Are efecte introp negativ și cronotrop negativ
J. Are efecte introp negativ și cronotrop pozitiv
162. Despre propranolol, este adevărat că:
A. Pot induce bronhoconstricție prin blocarea receptorilor β1 pulmonari
B. Pot induce bronhoconstricție prin blocarea receptorilor β2 pulmonari
C. Pacienții nu dezvoltă hipotensiune posturală, deoarece receptorii α1-
adrenergici nu sunt afectați
D. Reducerea debitului cardiac conduce la scăderea presiunii sanguine
E. Creșterea debitului cardiac conduce la scăderea presiunii sanguine
F. Hipotensiunea indusă poate declanșa vasoconstricție periferică reflexă
G. Hipertensiunea indusă poate declanșa vasoconstricție periferică reflexă
H. Atât presiunea arterială sistolică, cât și cea diastolică cresc progresiv
I. Atât presiunea arterială sistolică, cât și cea diastolică scad progresiv
J. Pacienții dezvoltă hipotensiune posturală, deoarece receptorii α1-
adrenergici sunt afectați
163. Despre propranolol, se poate afirma că:
A. Blocarea receptorilor β2 pulmonari la pacienți susceptibili produce
relaxarea musculaturii netede bronhiolare
B. Reduce retenția de Na+ prin scaderea presiunii de perfuzie renală
C. Este contraindicat pacienților cu BPOC sau astm bronșic
D. Induce creșterea glicemiei
E. Induce retenție crescută de Na+ prin scaderea presiunii de perfuzie renală
F. Atenuează răspunsul fiziologic normal la hipoglicemie
G. Potențează răspunsul fiziologic normal la hipoglicemie
H. Este indicat pacienților cu BPOC sau astm bronșic
I. Blocarea receptorilor β2 pulmonari la pacienți susceptibili produce
contracția musculaturii netede bronhiolare
J. Poate precipita crize respiratorii la bolnavii cu BPOC sau astm bronșic
164. Despre efectele terapeutice ale propranololului, este adevărat că:
A. Este util pentru atenuarea stimulării simpatice generalizate prezente la
pacienții cu hipertiroidism
B. Are efect protector la nivelul miocardului
C. Este contraindicat pentru tratamentul cronic al pacienților cu angină
pectorală stabilă
 D. Nu este util pentru tratamentul migrenei cronice
E. Nu scade tensiunea arterială la persoanele cu presiune sanguină normală
F. Crește riscul de infarct miocardic
G. Administrarea la pacienții aflați in criză hipertiroidiană, crește riscul de
apariție a aritmiilor cardiace severe
H. Se poate utiliza profilactic pentru reducerea numărului de episoade
migrenoase
I. Induce scăderea marcată a tensiunii arteriale la persoanele cu presiune
sanguină normală
J. Are indicație pentru tratamentul cronic al pacienților cu angină pectorală
stabilă
165. Despre efectele adverse ale propranololului, se poate afirma că:
A. Induce somnolență marcată
B. Tratamentul nu poate induce disfuncție sexuală
C. Tratamentul poate induce disfuncție sexuală
D. Riscul de apariție a unor aritmii cardiace severe este mai crescut la
scăderea progresivă a dozelor pe parcursul câtorva saptămâni, decât in
cazul oprii bruște a tratamentului
E. Tratamentul nu trebuie oprit niciodata brusc din cauza riscului de apariție
a unor aritmii cardiace severe
F. Intensitatea simptomelor induse de hipoglicemie (tremor, tahicardie,
nervozitate) este accentuată
G. Poate cauza insomnii, depresie, slăbiciune, amețeală, tulburări vizuale,
dificultăti de concentrare
H. Blocarea receptorilor β determină risc de hipoglicemie
I. Administrarea la un pacient cu astm bronșic se asociază cu risc inalt de
deces
J. Induce pierderi definitive ale memoriei
166. Următoarele medicamente pot potența efectele antihipertensive ale
propranololului:
A. Paroxetina
B. Nu există medicamente care pot potența efectele antihipertensive
C. Medicamente care inhibă metabolismul propranololului
D. Ritonavir
E. Medicamente care îi stimulează sau îi induc metabolizarea
F. Fenitoină
G. Cimetidina
H. Fluoxetina
I. Rifampicina
J. Barbiturice
167. Despre timolol și nadolol, următoarele sunt adevărate:
A. Timololul crește producția oculară de umoare apoasă
B. Timololul reduce producția oculară de umoare apoasă
C. Sunt agoniști ai adrenoreceptorilor β1 și β2
D. Pot bloca adrenoreceptorii β1 și β2
 E. Timololul se foloseste topic pentru tratamentul glaucomului cronic cu
unghi deschis și ocazional pentru tratamentul sistemic al hipertensiunii
F. Nadololul are durată de acțiune foarte lungă
G. Au o potență mai mare decât propranololul.
H. Au o potență mai redusă decât propranololul
I. Sunt antagoniști ai receptorilor α-adrenergici
J. Nadololul are durată de acțiune scurtă
168. Despre utilizarea beta-blocantelor în tratamentul glaucomului, este
adevărat că:
A. Capacitatea de focalizarea și diametrul pupilar sunt afectate asemănător
utilizării de agenți colinergici
B. La mulți pacienți cu glaucom, aceste medicamente s-au dovedit eficace
pentru controlul bolii timp de mulți ani
C. Efectul apare prin reducerea producției de umoare apoasă la nivelul
corpului ciliar.
D. Sunt recomandate numai pentru tratamentul episoadelor acute de
glaucom
E. Nu se recomandă utilizarea cronică
F. Efectul apare prin reducerea producției de umoare apoasă la nivelul
cristalinului
G. Se utilizează numai ca tratament cronic
H. Nu afectează capacitatea de focalizare pentru vederea de aproape și nici
nu modifică diametrul pupilar
I. Formele topice de timolol, betaxolol sau carteolol, sunt eficace pentru
scăderea presiunii intraoculare la pacienții cu glaucom
J. Efectul apare la aproximativ 2 ore după administrarea locală și durează
12-24 ore.
169. Sunt adevărate următoarele cu privire la mecanismele de acțiune ale
claselor de medicamente folosite în tratamentul glaucomului:
A. Antagoniștii β-adrenergici scad producția de umoare apoasă
B. Antagoniștii α-adrenergici cresc efluxul umorii apoase
C. Antagoniștii de prostaglandine cresc efluxul umorii apoase
D. Analogii de prostaglandine cresc efluxul umorii apoase
E. Agoniștii α-adrenergici scad producția de umoare apoasă și cresc efluxul
acesteia
F. Agoniștii β-adrenergici scad producția de umoare apoasă
G. Inhibitorii de anhidrază carbonică scad producția de umoare apoasă
H. Agoniștii colinergici cresc efluxul umorii apoase
I. Beta-blocantele cresc producția de umoare apoasă
J. Antagoniștii colinergici cresc efluxul umorii apoase
170. Despre efectele secundare ale medicamentelor utilizate în
tratamentul glaucomului, este adevarat că:
A. Agoniștii colinergici pot cauza creșterea excesivă a genelor
B. Agoniștii α-adrenergici (apraclonidina și brimonidina) pot cauza
accentuarea pigmentării irisului
 C. Pilocarpina, carbacolul pot produce durere oculară sau frontală, agravarea
miopiei, scăderea acuității vizuale
D. Agoniștii α-adrenergici pot produce înroșirea ochilor și iritație oculară,
stare generală modificată, cefalee
E. Timolol, betaxolol, metipranolol pot produce iritație oculară și sunt
contraindicați la pacienții cu astm, bradicardie sau insuficiență cardiacă
congestivă
F. Analogii de prostaglandine pot produce accentuarea pigmentării irisului
G. Analogii de prostaglandine induc diminuarea apetitului și pierderea
sensibilității gustative
H. Acetazolamida și metazolamida pot produce miopie tranzitorie, greață și
diaree
I. Antagoniștii β-adrenergici pot produce creșterea excesivă a genelor și
litiază renală
J. Beta-blocantele pot cauza litiază renală
171. Urmatoarele medicamente sunt antagoni¿ti selectivi ai receptorilor
ß1 :
A. Timolol
B. Bisoprolol
C. Nadolol
D. Esmolol
E. Metoprolol
F. Propranolol
G. Atenolol
H. Carvedilol
I. Labetalol
J. Nebivolol
172. Despre beta-blocantele ß 1-selective, sunt adevarate urmatoarele:
A. Antagonizează receptorii β1 la doze de 50-100 ori mai mici decât cele
necesare pentru blocarea receptorilor β2
B. Scad presiunea sanguină la pacienții hipertensivi și cresc toleranța la efort
la pacienții cu angină pectorală
C. Administrarea lor este contraindicată la pacieții cu astm bronșic
D. Blochează preferențial receptorii β1
E. Cardioselectivitatea se pierde la doze mici
F. Se mai numesc și beta-blocante bronhoselective
G. Au fost dezvolați pentru a elimina brohoconstricția nedorită la pacienții cu
astm
H. Scad marcat toleranța la efort la pacienții cu angină pectorală
I. Cardioselectivitatea esti maximă la doze mici și se pierde la doze mari
J. Antagonizează receptorii β1 la doze de 50-100 ori mai mari decât cele
necesare pentru blocarea receptorilor β2
173. Despre beta-blocantele ß 1-selective, sunt adevarate urmatoarele:
A. Esmololul se administrează numai intravenos atunci când este necesar în
cursul intervențiilor chirurgicale
 B. Pacienții cu astm tratați cu acești agenți trebuie totuși monitorizați cu
atenție pentru a se depista la timp o eventuală compromitere a funcției
respiratorii
C. Propranololul este cel mai potent agent β1-selectiv
D. Blocanții cardiospecifici influențează în mică măsură funcția pulmonară și
rezistența periferică
E. Nebivolol are și efect vasodilatator mediat de oxidul nitric
F. Esmololul are și efect vasodilatator mediat de oxidul nitric
G. Beta-blocantele cardioselective sunt contraindicate la pacienții hipertensivi
cu diabet care primesc insulină sau hipoglicemiante orale
H. Esmololul are timp de injumătățire foarte scurt
I. Nebivololul are timp de înjumătățire foarte scurt
J. Răcirea extremităților este un efect secundar frecvent întalnit al utilizării
acestor medicamente
174. Despre Pindolol si acebutolol, sunt adevărate următoarele:
A. Acetobutolol este antagonist β1-selectiv
B. Pindolol este beta-blocant β1-selectiv
C. Sunt antagoniști cu activitate agonisța parțială
D. Posedă activitate simpatomimetică intrinsecă (ASI)
E. Pindolol este β-blocant neselectiv
F. Potențează acțiunea stimulatoare a catecolaminelor endogene asupra
receptorilor β
G. Acetobutolol este antagonist β2-selectiv
H. Stimulează receptorii β la care sunt atașați, dar împiedică acțiunea
stimulatoare a catecolaminelor endogene
I. Beta-blocantele cu ASI accentuează tulburările metabolismului lipidic și
ale metabolismului carbohidraților
J. Au influență mult mai mare asupra frecvenței cardiace și debitului cardiac,
comparativ cu β-blocantele fără ASI
175. Despre Pindolol si acebutolol, următoarele sunt adevărate:
A. Produc o scădere amplă și rapidă a frecvenței cardiace
B. Acești agenți sunt foarte bune antiaritmice, datorită activității
simpatomimetice intrinseci
C. Acești agenți sunt foarte utili în tratamentul pacienților cu diabet
D. Acești agenți sunt de evitat la pacienții cu diabet deoarece induc tulburări
ale metabolismului carbohidraților
E. Acești agenți nu reduc nivelul plasmatic de HDL-colesterol
F. Beta-blocantele cu ASI sunt eficace la pacienții hipertensivi cu bradicardie
moderată, deoarece scăderea frecvenței cardiace este mai puțin amplă cu
aceste medicamente
G. Sunt contraindicați la pacienții hipertensivi cu bradicardie moderată
H. Acești blocanți reduc nivelul plasmatic de HDL-colesterol
I. Beta-blocantele cu ASI nu se folosesc ca medicamente antiaritmice,
deoarece au acțiune agonista partială
 J. Beta-blocantele cu activitate simpatomimetică intrinsecă (ASI)
minimizează tulburările metabolismului lipidic și ale metabolismului
carbohidraților
176. Despre labetalol și carvedilol, sunt adevărate următoarele:
A. Scad presiunea sanguina, dar nu modifică rezistența vasculară periferică
B. Sunt beta-blocante care inhibă concomitent și receptorii α1, producând
astfel vasodilatație periferică și scaderea presiunii sanguine
C. Induc vasoconstricție periferică prin stimularea receptorilor α
D. Sunt antagoniști ai receptorilor α și β
E. Modifică marcat nivelul lipidelor serice
F. Carvedilolul previne îngroșarea pereților vasculari, cu efecte benefice la
pacienții cu insuficiența cardiacă
G. Modifică valorile glicemiei
H. Sunt agoniști ai receptorilor α și β
I. Acești agenți contrasteaza cu celelalte beta-blocante care produc
vasoconstricție periferică, motiv pentru care sunt utili în tratamentul
pacienților hipertensivi la care creșterea rezistenței vasculare periferice
este indezirabilă
J. Nu modifică nivelul lipidelor serice și nici glicemia
177. Despre labetalol și carvedilol, sunt adevărate următoarele:
A. Labetalolul poate fi folosit ca alternativă la metildopa pentru tratamentul
hipertensiunii induse de sarcină
B. Există dovezi solide că acești agenți scad mortalitatea și numărul de
spitalizări la pacienții cu insuficiență cardiacă cronică
C. Labetalolul se poate administra și intravenos pentru tratamentul urgențelor
hipertensive, deoarece poate scădea rapid presiunea sanguină
D. Labetalolul este contraindicat pentru tratamentul hipertensiunii arteriale
induse de sarcină
E. În general, tensiunea arterială la pacienții hipertensivi de rasă neagră nu
este bine controlată de beta-blocante
F. Labetalolul nu este util pentru tratamentul pacienților hipertensivi de rasă
neagră
G. Blocarea receptorilor α1 se asociază cu hipertensiunea arterială și
amețeală
H. Labetalolul este util pentru tratamentul pacienților hipertensivi vârstnici
sau de rasă neagră, la care creșterea rezistenței vasculare periferice este
indezirabilă
I. Modifică nivelul lipidelor serice și al glicemiei
J. Carvedilolul este contraindicat la pacienții cu insuficiență cardiacă,
deoarece crește riscul de mortalitate cardiovasculară
178. Despre aplicațiile clinice ale beta-blocantelor, următoarele sunt
adevărate:
A. Propranololul este util în tireotoxicoză, reducând frecvența cardiacă și
riscul de aritmii
B. Propranololul are efect profilactic pentru migrene
 C. Sunt agenți utili pentru profilaxia aritmiilor după infarctul miocardic
D. Metoprololul crește debitul cardiac și secreția de renină
E. Timololul și alte beta-blocante scad secretia de umoare apoasă, fiind utili
pentru tratamentul glaucomului
F. Propranololul, metoprololul și alte beta-blocante reduc debitul cardiac și
secreția de renină
G. Propranololul și esmololul pot induce tahicardie supraventriculară prin
creșterea vitezei de conducere atrioventriculare
H. Au utilitate redusă in tratamentul anginei pectorale și de aceea nu sunt
recomandați la pacienții cu aceasta patologie
I. Propranololul este util pentru tratamentul retenției acute de urină
J. Se recomandă evitarea utilizării acestor medicamente la pacienții cu
hipertensiunea arterială
179. Urmatoarele afirmatii despre structurile colinergice sunt adevarate:
A. Primul neuron al fibrelor vegetative simpatice este localizat toraco-lombar
B. Neurotransmitatorul colinergic este eliberat urmare a deschiderii canalelor
de potasiu
C. Enzima implicata in sinteza de acetilcolina in terminatiile presinaptice este
acetilcolinesteraza
D. Fibrele neuronului somatic activeaza receptori muscarinici prin intermediul
neurotransmitatorului colinergic
E. Receptorii colinergici de pe membrana postsinaptica ganglionara
simpatica sunt receptori nicotinici
F. Primul neuron al fibrelor vegetative parasimpatice este localizat cranio-
sacrat
G. Fibrele vegetative preganglionare simpatice folosesc ca neurotransmitator
acetilcolina
H. Activarea receptorilor muscarinici conduc la deschiderea de canale ionice
de sodiu din membrana celulara
I. Receptorii nicotinici se gasesc pe organe efectoare viscerale
J. Acetilcolina este neurotransmitatorul fibrelor vegetative pentru
suprarenala
180. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate:
A. Receptorii Nm sunt blocati de hexametoniu
B. Activarea receptorilor M3 determina activeaza calea inozitol-fosfatilor
C. Acetilcolina determina relaxare a musculaturii netede vasculare prin
mecanism direct.
D. Eliberarea acetilcolinei din terminatiile presinaptice este indusa de veninul
de paianjen
E. Receptorii muscarinici M2 sunt localizati pe celule parietate gastrice
F. Activarea receptorilor M2 din miocard conduce la cresterea conductantei
pentru potasiu
G. Receptorii Nn sunt blocati de tubocurarina
H. Acetilcolina este inactivata de colin-acetiltransferaza
 I. Activitatea vagala normala regleaza functionarea inimii prin eliberarea de
acetilcolina la nivelul nodului sinoatrial
J. Receptorii muscarinici sunt cuplati cu proteine G
181. Urmatoarele afirmatii privind parasimpatomimeticele sunt adevarate:
A. Betanecolul stimuleaza direct sistemul nervos vegetativ parasimpatic
B. Pilocarpina este contraindicata in glaucom
C. Carbacolul determina mioza si spasm de acomodare
D. Carbacolul stimuleaza eliberarea de epinefrina din suprarenala
E. Pilocarpina determina in doze mari uscaciunea mucoaselor
F. Intoxicatia cu ciuperci din specia Inocybes are ca antidot pilocarpina
G. Betanecolul determina hipertensiune arteriala ca efect secundar
H. Betanecolul creste peristaltismul si tonusul intestinal
I. Pilocarpina este indicata in xerotomia secundara radioterapiei capului si
gitului
J. Pentru tratamentul atacului de glaucom pilocarpina se administreaza
parenteral
182. Urmatoarele afirmatii despre medicastia sistemului vegetativ
simpatic este adevarata:
A. Edrofonium este un inhibitor al acetilcolinesteraze cu durata scurta de
actiune
B. Ecotiofat inhiba reversibil acetilcolinesteraza
C. Edrofoniul se foloseste in tratamentul miasteniei gravis
D. Fizostimina determina tahicardie si hipertnsiune arteriala
E. Fizostimina este antidot in intoxicatia cu antidepresive triciclice
F. Fizostigmina este alcaloid natural ce stimuleaza receptorii nicotinici
G. Medicatia anticolinesterazica da efecte similare acetilcolinei
H. Edrofoniul este o amina tertiata
I. Neostigmina se foloseste ca antidot in intoxicatia cu atropina
J. Neostigmina este contraindicata in ileus prin ocluzie
183. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate:
A. Atropina este administrata in doza fixa in intoxicatia cu organofosforate
B. Pilocarpina inhiba secretia salivara
C. Bradicardia, mioza, sudoratia instalate brutal sunt sugestive pentru
intoxicatie cu anticolinesterazice
D. Pilocarpina nu patrunde in creier
E. Pilocarpina este o amina tertiara
F. Pralidoxima este principalul antidot in intoxicatia cu organofosforate
G. Edrofoniul este antodot pentru tubocurarina
H. Pralidoxima este inhibitor slab al acetilcolinesterazei
I. Atropina contracareaza efectele muscarinice ale organofosforatelor
J. Edrofoniul este contraindicat in miastenia gravis
184. Urmatoarele afirmatii despre atropina sunt adevarate:
A. Determina efect de relaxare a musculaturii striate
B. Inhiba activitatea sistemului nervos central
C. Creste presiunea intraoculara
 D. Blocheaza in mod egal receptorii muscarinici la nivelul organelor tinta
E. Antagonistii colinergici se opun stimularii simpaticului
F. Are indicatie de electie pentru inducerea midriazei de diagnostic
G. Blocheaza activitatea neuronilor simpatici ce enerveaza glandele salivare
H. Se foloseste in preanestezie
I. Are efect antispastic
J. In doze mari determina hipertermie
185. Urmatoarele afirmatii despre antimuscarinice sunt adevarate:
A. Scopolamina determina greturi
B. Tropicamida determina midriaza pentru 6 ore
C. Atropina este contraindicata in bradicardie severa
D. Ipratropium se administreaza pe cale interna in astmul bronsic
E. Oxibutinin este indicat in incontinenta urinara
F. Scopolamina combate raul de miscare
G. Tiotropium se administreaza inhalator
H. Scopolamina nu se asociaza cu morfina
I. Benztropina este indicata in parkinsonismul medicamentos
J. Oxibutinin se poate administra sub forma de plasture
186. Urmatoarele sunt semne muscarinice:
A. Lacrimare
B. Sudoratie
C. Constipatie
D. Fasciculatii musculare
E. Palpitatii
F. Epigastralgii
G. Brohospasm
H. Mioza
I. Retentie urinara
J. Hipertensiune arteriala
187. Urmatoarele sunt semne datorate stimularii receptorilor nicotinic in
intoxicatia cu organofosforate:
A. Hipotensiune arteriala
B. Hipertensiune arteriala
C. Crampe abdominale
D. Fasciculatii musculare
E. Crampe musculare
F. Bloc atrio-ventricular
G. Greturi
H. Congestie cutanata
I. Convulsii
J. Astenie musculara
188. Urmatoarele afirmatii despre pilocarpina sunt adevarate:
A. Este antidot specific in intoxicatia cu organofosforate
B. Stimuleaza puternic secretia glandelor exocrine
C. Creste presiunea intraoculara
 D. Are indicatie de electie in sindromul Sjogren
E. Este contraindicata in glaucom
F. Are efecte contrare atropinei
G. Este inactivata de acetilcolinesteraza
H. Are efecte similare cu cevimelina
I. Este indicat in tratamentul xerostomiei secundare iradierii
J. Nu traverseaza bariera hematoencefalica
189. Urmatoarele afirmatii despre dopamina sunt adevarate:
A. Determina vasodilatatie
B. Este metabolit al norepinefrinei (noradrenalinei)
C. Dilata arterioelel renale si splahnice
D. Nu produce diureza sodica
E. Este metabolizata rapid la acid homovanilic
F. Efectele dopaminei sunt contracarate de propranolol
G. Indicata in tratamentul hipertensiunii arteriala
H. Stimuleaza receptorii beta1cardiaci
I. Este indicata in socul septic
J. Nu este contraindicata in schizofrenie
190. Urmatoarele subtante determina bronhodilatatie:
A. Prostaciclina
B. dopamina
C. metacolina
D. pilocarpina
E. fenilefrina
F. atropina
G. isoproterenol
H. albuterol
I. Tromboxan A2
J. adrenalina
191. Care din urmatoarele substante sunt simpatolitice:
A. anfetamina
B. fentolamina
C. terazosin
D. clonidina
E. labetalol
F. dopamina
G. noradrenalina
H. fenoxibenzamina
I. isoproterenol
J. efedrina
192. Care din urmatoarele sunt indicatii ale propranololului:
A. Hipertensiune arteriala
B. Adenom periretral
C. Hipotensiune ortostatita
D. Hipertensiune portala
 E. Glaucom
F. Boala de nod sinusal
G. Angina pectorala
H. Hipertiroidie
I. Sindrom Raynaud
J. Extrasistolie
193. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate:
A. Prazosin da dislipidemie
B. Tansulosin are efecte hipotensive
C. Prazosinul este indicat in insuficienta cardiaca
D. Finasterida este inhibitor de 5 alfa redusctaza
E. Finasterida este contraindicata in adenomul de prostata
F. Prazosinul este indicat in tratamentul sincopei
G. Prazosin prelungeste viata pacientilor cu insuficienta cardiaca
H. Dutasterida poate da disfunctie sexuala
I. Tamsulosin este blocant alfa adrenergic neselectiv
J. Blocada receptorilor alfa adrenergici scade tonusul musculaturii netede a
colului vezical
194. Urmatoarele afirmatii despre propranolol sunt adevarate:
A. Este un betablocant selectiv
B. Este indicat in hipertensiunea portala
C. Scade tensiunea arteriala la pacientii nonhipertensivi
D. Determina migrena
E. Scade debitul cardiac
F. Scade secretia de glucagon
G. Determina anxietate
H. Are biodisponibilitate peste 90 %
I. Blocheaza efectele cardiovasculare ale isoproterenolului
J. Scade glicogenoliza
195. Urmatoarele betablocante sunt selective:
A. Atenolol
B. Betaxolol
C. Carvedilol
D. Esmolol
E. Metoprolol
F. Carteolol
G. Acebutolol
H. Timolol
I. Nadolol
J. Propranolol
196. Urmatoare afirmatii privind efectele epinefrinei (adrenalinei) sunt
adevarate:
A. Are efecte inotrop negative
B. Stimuleaza secretia gastrica
C. Are efect hiperglicemiant
 D.Are efect antialergic
E.Stimuleaza lipoliza
F.Este o meolecula cu structura necatecolica
G.Determina bronhodilatare
H.Este inactivata de colinesterazele plasmatice
I.Scade edemul mucoasei nazale
J.Este sintetizata plecind de la fenilalanina
197. Urmatoarele sunt indicatii ale epinefrinei ( adrenalinei):
A. Socul cardiogen
B. Reactii alergice de tip IV
C. Anestezia extremitatilor
D. Stop cardiac
E. Socul anafilactic
F. Bradicardie sinusala
G. Urticarie
H. Singerari in pinza a plagii operatorii
I. Astm bronsic alergic
J. Hemostaza hemoragiilor din traumatisme
198. Care din urmatoarele efecte adverse se intilnesc in cazul
administrarii epinefrinei (adrenalinei):
A. Creste tranzitul intestinal
B. Durata efectului este mai scazut in asociere cu cocaina
C. Pacientul hipertiroidian are un numar de receptori beta adrenergici
crescuti pe membrana celulei cardiace
D. Poate induce edem pulmonar
E. Previne hemoragia cerebrala la pacientul hipertensiv
F. Scade eliberarea glucozei din depozite
G. Determina mioza
H. La doze uzuale determina efecte cardiace crescute la un pacient
hipertiroidian
I. Necesita cresterea dozelor la pacientii diabetici tratati cu insulina
J. Are efectul potentat de catre cocaina
199. Care din următoarele antianginoase au și efect antiaritmic:
A. Felodipină
B. Metoprolol
C. Verapamil
D. Atenolol
E. Propranolol
F. Isradipină
G. Isosorbid dinitrat
H. Nitroglicerină
I. Digoxin
J. Bisoprolol
200. Efect antisecretor gastric se constată la:
A. Omeprazol
 B. Cimetidină
C. Lansoprazol
D. Bicarbonat de sodiu
E. Oxid de magneziu
F. Sucralfat
G. Pantoprazol
H. Famotidină
I. Carbonat de calciu
J. Hidroxid de aluminiu
201. Numiți particularități ale hidroclorotiazidei:
A. crește retenția de acid uric
B. crește eliminarea ionilor de calciu
C. stimulează sinteza prostaglandinelor vasodilatatoare
D. scade tensiunea arterială
E. scade eliminarea ionilor de calciu
F. reduce eliminarea ionilor de sodiu
G. scade eliminarea ionilor de potasiu
H. crește eliminarea ionilor de potasiu
I. inhibă cotransportorul Na+/K+/Cl-
J. crește eliminarea ionilor de sodiu
202. Numiți particularități ale diureticelor de ansă:
A. inhibă anhidraza carbonică
B. acționează prin mecanism osmotic
C. inhibă cotransportorul Na+/K+/Cl-
D. reduce eliminarea ionilor de sodiu
E. scade eliminarea ionilor de potasiu
F. crește eliminarea ionilor de sodiu
G. crește eliminarea ionilor de calciu
H. scade tensiunea arterială
I. crește eliminarea ionilor de potasiu
J. stimulează sinteza prostaglandinelor vasodilatatoare
203. Pentru terapia astmului bronșic se poate administra:
A. Amiodaronă
B. Propranolol
C. Salmeterol
D. Digoxin
E. Metoprolol
F. Tiotropium
G. Ipratropium
H. Furosemid
I. Teofilină
J. Fenoterol
204. Blochează canalele de calciu:
A. Diltiazem
B. Nifedipină
 C.Felodipină
D.Propranolol
E.Isradipină
F.Nitroglicerină
G.Furosemid
H.Indapamidă
I.Digoxin
J.Verapamil
205. Se poate afirma că Heparina:
A. inactivează factorul Xa
B. inhibă factorii coagulării
C. activează factorii coagulării
D. inhibă serin-proteazele
E. inactivează factorul IIa
F. activează factorul Xa
G. inactivează doar factorul Xa
H. se ataseză doar la antitrombina III
I. activează factorul IIa
J. se ataseză la antitrombina III
206. Se poate afirma că Heparina:
A. are ca antidot sulfatul de protamină
B. are ca antidot vitamina K
C. este indicată în tratamentul emboliei pulmonare
D. este indicată la pacienți care urmează a fi operați
E. este indicată la pacienți care au suferit intervenții chirurgicale recente la
nivel cerebral
F. este indicată profilactic în prevenirea trombozei venoase postoperatorii
G. inhibă factorii coagulării
H. este contraindicată în sarcină
I. este indicată la pacienți cu afecțiuni hemoragice
J. inactivează doar factorul Xa
207. În tratamentul acut al infarctului, în primele 6 ore, pentru liza
trombusului, se poate administra:
A. Warfarină
B. Streptokinază
C. Acid acetilsalicilic
D. Alteplază
E. Complex activator compus din plasminogen și streptokinază
F. Heparină
G. Urokinază
H. Dipiridamol
I. Anistreplază
J. Clopidogrel
208. Se poate afirma că:
A. Metilxantinele determină efect inotrop pozitiv
 B. Lidocaina este indicată pentru aritmiile ventriculare
C. Montelukast nu este eficient în tratamentul astmului indus de acidul
acetilsalicilic
D. Oxitocina este indicată pentru inducerea travaliului în cazul diagnosticării
suferinţei fetale
E. Propranolol determină cefalee bitemporală pulsatilă tranzitorie
F. Teofilina poate determina tremurături fine ale extremităţilor
G. Lisinopril nu interferă cu degradarea bradikininei
H. Nitraţii pot fi administraţi fără risc la pacienţii cu glaucom
I. Desmopresina este indicată la pacienţi cu hipertensiune arterială
J. Teofilina stimulează secreţia gastrică
209. Se poate afirma că:
A. Simvastatina poate determina anorexie şi greţuri
B. Glicozizii cardiotonici se pot asocia fără risc cu preparatele cu calciu
C. Felodipina poate agrava insuficienţa cardiacă severă
D. Valsartan poate determina angioedem
E. Rosuvastatină poate determina rabdomioliză
F. Nicorandil nu interferă cu eliberarea de NO
G. Nitroglicerina nu produce tahifilaxie
H. Valsartan poate determina tuse uscată
I. Losartan este indicat în tratamentul insuficienței cardiace
J. Diazoxid nu influenţează semnificativ debitul cardiac
210. Se poate afirma că:
A. Ergometrina este indicată în vederea eliminării placentei
B. Nitroglicerina poate determina sincopa nitritoidă
C. Losartan poate fi administrat în sarcină
D. Nitroglicerina nu influenţează demnificativ valorile tensiunii arteriale
E. Digoxin are biodisponibilitate este scăzută în asociere cu Eritromicina
F. Nitroglicerina poate determina methemoglobinemie
G. Papaverina constituie alternativă în tratamentul arteriopatiilor obstructive
H. Sildenafil nu influenţează semnificativ valorile tensiunii arteriale
I. Furosemid este indicat în tratamentul de urgență al HTA
J. Rosuvastatina este indicată în tratamentul sindromului dislipidemic
211. Se poate afirma că:
A. Vardenafil poate fi administrat fără risc la pacienţii cu hipotensiune
arterială
B. Teofilina poate fi administrată fără risc la pacienţii cu epilepsie petit-mal
C. Papaverina este indicată în tratamentul insuficienţei cardiace acute
D. Sildenafil poate fi adminsitrat la pacienţii cu hipotensiune arterială severă
E. Metoclopramid este un antiemetic cu efecte prokinetice
F. Minoxidil este indicat în urgenţele hipertensive
G. Octreotid stimulează eliberarea de gastrină
H. Eritropoietina este indicată în tratamentul anemiei secundare insuficienţei
renale cronice
I. Furosemid determină scăderea valorilor tensiunii arteriale
 J. Ranitidina poate determina ginecomastie
212. Se poate afirma că:
A. Torsemide determină hiperpotasiemie
B. Spironolactona produce ca efect advers ginecomastia
C. Nitroglicerina produce hipotensiune ortostatică
D. Fraxiparin este o heparină cu greutate moleculară mare
E. Cimetidina poate produce stimularea spermatogenezei
F. Furosemid determină ca prim efect vasodilataţia
G. Domperidon nu traversează bariera hematoencefalică
H. Amiodarona este antiaritmic de clasă III
I. Torsemide determină hipercalcemie
J. Felodipina este puternic aritmogenă
213. Se poate afirma că:
A. În caz de supradozare cu Heparină se administrează vitamina K
B. Hidroclorotiazida determină hiperuricemie
C. Famotidina are efect anti-Helicobacter pylori
D. Dihidroergotoxina poate produce halucinaţii
E. Spironolactona nu influienţează semnificativ sistemul endocrin
F. Omeprazol are efect anti-Helicobacter pylori
G. Misoprostol este citoprotector al mucoasei gastrice
H. Acetazolamida este indicată în tratamentul răului de mișcare
I. Spironolactona este indicată în tratamentul insuficienţei cardiace cronice
J. Indapamida determină efecte vasodilatatoare
214. Selectați afirmațiile adevărate:
A. administrarea de corticosteroizi inhalatori în cazul astmului persistent
țintește inflamația subiacentă de la nivelul arborelui respirator
B. Salmeterolul și formoterolul sunt agoniști β2 adrenergici cu durată lungă
de acțiune
C. agoniștii β2 adrenergici, antagoniștii colinergici și Teofilina acționează
asupra msuculaturii netede bronșice
D. Cromolinul este antagonist de leucotriene
E. agoniștii β2 adrenergici inhalatori cu durată scurtă de acțiune reprezintă
tratamentul de elecție al formelor ușoare de astm, caracterizate prin
simptome ocazionale
F. glucocorticoizii orali sau parenterali nu au aproape deloc efecte adverse
G. antagoniștii colinergici sunt în general mai eficace decât agoniștii β2
adrenergici în tratamentul astmului
H. unul dintre efectele adverse ale antagoniștilor de leucotriene este
creșterea enzimelor hepatice
I. în caz de astm sever, corticosteroizii nu se pot administra sistemic
J. Teofilina este un bronhoconstrictor care poate cauza aritmii cardiace și
crize convulsivii în caz de supradozaj
215. Sunt false afirmațiile:
A. în cazul rinitei alergice, se pot folosi antihistaminice și decongestionante
nazale
 B. Ipratropiul este un agent bronhodilatatator cu acțiune rapidă
C. Cromolinul inhibă degranularea mastocitelor și eliberarea de histamină
D. sprayurile nazale cu corticosteroizi pot determina epistaxis
E. Salmeterol și Formoterol sunt β2 agoniști cu durată scurtă de acțiune
F. Cromolinul este contraindicat la copii și la femeile însărcinate
G. Difenhidramină și Clorfeniramină sunt blocanți ai receptorilor histaminici
H2
H. Montelukast, Zafirlukast și Zileuton sunt antagoniști de leucotriene
I. Triamcinolon și mometazonă sunt corticosteroizi
J. Zafirlukastul și zileutonul nu influențează citocromul P450
216. Se poate afirma despre triptani:
A. debutul efectului administrării parenterale este de 20 de minute
B. administrarea de triptani este sigură la pacienții cu boală coronariană
C. Rizatriptan este triptanul cu cea mai lungă durată de acțiune
D. Frovatriptan este triptanul cu cea mai lungă durată de acțiune
E. senzațiile de presiune la nivelul gâtului, toracelui, faringelui și mandibulei
sunt efecte adverse ale triptanilor
F. sunt agenți utilizați în tratamentul cefaleei migrenoase
G. Dihidroergotamina este unul dintre reprezentații clasei
H. sunt agoniști de serotonină care acționează asupra unui subgrup de
receptori serotoninergici prezenți la nivelul nervilor periferici mici care
inervează vasele intracraniene
I. determină vasoconstricție mai intensă decât ergotamina
J. Zolmitriptan se administrează subcutanat, intranazal și oral
217. Misoprostol:
A. reduce indidența ulcerelor gastrice și duodenale cauzate de AINS
B. este un analog de PGI2
C. scade contracțiile uterine
D. alte efecte adverse frecvente includ cefalee, diaree, dureri abdominale și
sângerări intermenstruale
E. nu influențează scereția de acid gastric produsă de celulele parietale
gastrice
F. scade secreția de mucus și bicarbonat la nivel gastric
G. poate produce bradicardie fetală când este utilizat pentru declanșarea
travaliului
H. poate fi folosit în tratamentul glaucomului
I. contracarează efectul ulcerogen al AINS
J. contraindicat în timpul sarcinii deoarece produce avort
218. Efectele adverse ale nitraților:
A. cefalee
B. hiperkaliemie
C. disfagie
D. hipotensiune posturală
E. tahicardie
F. angină pectorală
 G.congestie facială
H.poate să dezvolte rapid toleranță
I.bradicardie
J.hiponatremie
219. Blocantele canalelor de calciu:
A. inhibă pătrunderea calciului în celulele musculare cardiace și în celulele
musculare netede la nivelul patului arterial coronarian și patului arterial
sistemic
B. scad tonusul musculaturii netede vasculare și scad rezistența vasculară
C. Verapamilul poate fi administrat în siguranță împreună cu Digoxinul
D. Verapamilul crește contractilitatea cardiacă și consumul de oxigen
E. Diltiazemul încetinește conducerea atrio-ventriculară și scade rata de
descărcare a pacemakerului sinusal
F. Nifedipina este un derivat de dihidropiridină
G. pot agrava insuficiența cardiacă
H. Nifedipina afectează în principal miocardul, în timp ce verapamilul exercită
un efect mai puternic asupra musculaturii netede a vaselor periferice
I. unul dintre efectele advserse este reprezentat de diaree
J. Nifedipina încetinește conducerea atrio-ventriculară și scade rata de
descărcare a pacemakerului sinusal
220. Următoatele asocieri între agentul terapeutic și efectul său advers
sunt corecte:
A. IECA – hiperkaliemie
B. BRA – tuse seacă persistentă
C. inhibitori enzimă de conversie ai angiotensinei (IECA) – tuse seacă
persistentă
D. IECA – angioedem
E. blocanți ai receptorului pentru angiotensină (BRA) – hipotensiune
posturală
F. BRA – hipokaliemie
G. BRA – aritmii cardiace
H. IECA – hipokaliemie
I. BRA – hiperkaliemie
J. IECA – bradicardie
221. Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA):
A. sunt utilizați în tratamentul insuficienței cardiace
B. cresc retenția hidrosalină
C. scad presarcina și postsarcina și astfel cresc debitul cardiac
D. pot fi folosiți în asociere cu diuretice, β-blocante, digoxină și antagoniști ai
aldosteronului
E. reduc rata inactivării bradikininei
F. pot produce hipopotasemie
G. pot produce insuficiență renală
H. blochează enzima care clivează angiotensinogenul pentru a forma
angiotensina I
 I. se pot administra la femeile însărcinate
J. alimentele nu influențează absorbția IECA
222. Blocantele receptorilor pentru angiotensină (BRA):
A. pot produce angioedem
B. pot produce tuse seacă persistentă
C. Captopril, enalapril, lisinopril și ramipril sunt reprezentanți ai clasei
D. pot produce hiperpotasamie
E. Candesartan, losartan, telmisartan și valsartan sunt reprezentanți ai clasei
F. se pot administra la femeile însărcinate
G. sunt utilizați în tratamentul hipertensiunii arteriale
H. antagonizează competitiv cu potență foarte mare receptorii de tip 2 ai
angiotensinei
I. reprezintă un înlocuitor al inhibitorilor enzimei de conversie a
angiotensinei la pacienții care nu pot tolera aceste medicamente
J. se administrează oral, o dată pe zi
223. Glicozide digitalice:
A. au index terapeutic mare
B. Digoxina este indicată la pacienții cu insuficiență cardiacă diastolică
C. Digoxina inhibă schimbul Na/K realizat de de ATP-aza Na/K
D. cresc frecvența cardiacă
E. reduc viteza conducerea prin nodul atrio-ventricular, ceea ce explică
utilizarea la pacienții cu fibrilație atrială
F. au efect inotrop pozitiv asupra inimii
G. hiperkaliemie crește riscul de cardiotoxicitate al Digoxinei
H. efectele adverse includ aritmii, anorexie, greață, vomă, cefalee, confuzie,
vedere neclară, modificarea percepției culorilor și percepția de halouri în
jurul obiectelor întunecate
I. administrarea de Amiodaronă, Verapamil, Eritromicină sau Tetraciclină la
pacienții care sunt sub tratament cu Digoxină, determină creșterea
concentrației de Digoxină
J. cresc consumul de oxigen al miocardului
224. Selectați asocierile corecte:
A. Indapamidă – diuretic tiazidic-like
B. Amilorid – diuretic tiazidic
C. Spironolactonă – diuretic de ansă
D. Triamteren – diuretic de ansă
E. Hidroclorotiazidă – diuretic de ansă
F. Eplerenonă – diuretic economisitor de K
G. Bumetanid – diuretic econoisitor de K
H. Furosemid – diuretic de ansă
I. Spironolactonă – diuretic economisitor de K
J. Bumetanid – diuretic de ansă
225. Sunt efecte adverse ale diureticelor tiazidice:
A. hiperglicemie
B. hipoglicemie
 C. hipomagneziemie
D. hiperkaliemie
E. crize acute de gută
F. hipernatremie
G. supraîncărcare de volum
H. hiperuricemie
I. hipocalcemie
J. hipokaliemie
226. Sunt adevărate următoarele:
A. inhibitorii de HMG CoA-reductază pot determina hepatotoxicitate și
miopatie
B. Atorvastatina, rosuvastatina și simvastatina sunt inhibitori de HMG CoA-
reductază
C. Colistiramina nu interferă cu absobție vitaminelor A,D,K,E
D. fibrații predispun la formarea calculilor biliari
E. fibrații se pot administra în siguranță la pacienții cu difuncție hepatică și cu
afecțiuni preexistente ale vezicii biliare
F. cel mai frecvent efect advers al colesevelamului este diareea
G. inhibitorii de HMG CoA-reductază pot mări nivelul de warfarina și, de
aceea, este importantă monitorizarea prin aPTT
H. inhibitorii de HMG CoA-reductază se pot administra în siguranță la copii și
la femeile însărcinate
I. inhibitorii de HMG CoA-reductază blochează sinteza de novo a
colesterolului și determină creșterea numărului de receptori pentru LDL
J. Fenofibratul și gemfibrozilul sunt derivați de acid fibric care scad nivelul
seric al triacilglicerolului și cresc concentrația
227. Sunt anticoagulante:
A. Prasugrel
B. Eptifibatidă
C. Aspirina
D. Enoxaparină
E. Warfarină
F. Heparină
G. Clopidogrel
H. Fondaparină
I. Abciximab
J. Dabigatran
228. Heparina nefracționată:
A. este un amestesc de glicozaminoglicani anioni cu lanț drept, aceste lanțuri
având greutăți moleculare foarte variabile
B. efectul său anticoagulant este mediat de legarea antitrombinei III și
inducerea unei modificări conformaționale care să îi accelereze
interacțiunea cu trombina și factorul Xa și să îi înhibe
C. timpul de înjumătățire este mai scurt în caz de insuficiență renală
 D. pentru obținerea imediată a efectului, heparina nefracționată se
administrează frecvent în bolus intravenos
E. monitorizarea tratamentului se face prin aPTT
F. are un efect rapid care persistă mult timp după oprirea administrării
G. se administrează profilactic pentru prevenirea trombozei venoase
postoperatorii la pacienții tratați chirurgical și la cei aflați în faza acută a
infractului miocardic
H. este contraindicată atunci când se utilizează dispozitive de circulație
extracorporeală, precum aparatele de dializă
I. monitorizarea tratamentului se face prin INR
J. este un agent trombolitic
229. Următoarele diferențe dintre heparina nefracționată și heparina cu
greutate moleculară mică (LMWH) sunt adevărate:
A. Heparina nefracționată formează un complex cu antitrombina III și
inactivează factorul Xa, dar nu se leagă de trombină, în timp ce LMWH se
leagă de antitrombina III și accelerează inhibarea atât a factorului Xa, cât
și a trombinei
B. sângerările sunt mai frecvente în cazul LMWH, decât în cazul heparinei
nefracționate
C. LMWH necesită monitorizare intensă precum heparina nefracționată
D. timpul de înjumătățire al heparinei nefracționate este de 4h
E. ambele limitează expansiunea trombilor prin prevenirea formării de fibrină
F. LMWH nu necesită monitorizare așa de intensă precum heparina
nefracționată
G. LMWH formează un complex cu antitrombina III și inactivează factorul Xa,
dar nu se leagă de trombină, în timp ce heparina nefracționată se leagă
de antitrombina III și accelerează inhibarea atât a factorului Xa, cât și a
trombinei
H. LMWH se administrează subcutanat
I. timpul de înjumătățire al heparinei nefracționate administrate iv este de 2h
J. LMWH este contraindicată la femeile însărcinate
230. Selectați asocierile corecte dintre agent terapeutic și monitorizarea
tratamentului cu acesta:
A. Heparina nefracționată – INR (2-3)
B. Warfarină – INR (2-3)
C. Heparină nefracționată – aPTT (1,5-2,5 ori mai mare decât valoarea
normală)
D. Warfarină - aPTT (1,5-2,5 ori mai mare decât valoarea normală)
E. Lepirudină - aPTT
F. Lepirudină - INR
G. Dabigatran – nu necesită monitorizare regulată
H. LMWH - INR (2-3)
I. Dabigatran – aPTT
J. Argotroban – aPTT
231. Antagoniștii de vitamina K:
 A. efectele Warfarinei apar imediat după administrare
B. Warfarina difuzează ușor în LCR, urină și laptele matern
C. afectează sinteza de factori de coagulare II, VII, IX, X
D. principalul efect advers este reprezentat de sângerare
E. Warfarina are o absorbție scăzută după administrarea orală
F. Warfarina are indice terapeutic mic
G. printre efectele adverse pot să apară leziuni cutanate, necroză și
sindromul degetului violet
H. inversarea acțiunii Warfarinei cu vitamină K necesită 24h (timp necesar
degradării factorilor de coagulare deja sintetizați)
I. Warfarina nu tranversează bariera placentară
J. Warfarina prezintă un număr scăzut de interacțiuni medicamentoase
232. Despre antihistaminice anti H1 se poate afirma că:
A. cele de generația I produc constipație
B. cele de generația I produc agitație
C. prometazina produce xerostomie
D. difenhidramina e folosită în răul de mișcare
E. sunt indicate în tratamentul urticariei
F. cele de generația I nu interacționează cu alcoolul etilic
G. reduc apetitul alimentar
H. prometazina produce hipertensiune arterială
I. cele de generația a II-a nu traversează bariera hematoencefalică
J. produc grețuri și vărsături
233. Se poate afirma că:
A. montelukast se administrează doar inhalator
B. zafirlukast este ineficace în criza de astm bronșic
C. zileuton este inductor enzimatic
D. cromolin are acțiune de lungă durată
E. montelukast se administrează la copil
F. folosirea antagoniștilor de leucotriene permite reducerea dozelor de
bronhodilatatoare și de corticosteroizi
G. cromolin este contraindicat în astmul de efort
H. zafirlukast este inhibitor de 5-lipooxigenază
I. cromolin este folosit în profilaxia astmului bronșic
J. antagoniștii de leucotriene sunt hepatotoxici
234. Despre derivații de prostaglandine se poate afirma că:
A. misoprostol este indicat în tratamentul ulcerului la gravide
B. doxilamina produce agitație
C. travoprost blochează drenarea umorii apoase
D. latanoprost este indicat în glaucom
E. histamina produce vasodilatația vaselor mici
F. mifepristona este indicată ca abortiv
G. misoprostol este folosit pentru prevenirea ulcerațiilor gastrice produse de
antiinflamatoarele nesteroidiene
H. histamina produce bronhodilatație
 I. loratadina produce sedare
J. latanoprost, în administrare de lungă, durată produce pigmentarea irisului
235. Despre triptani se poate afirma că:
A. produc senzație de durere toracică
B. sumatriptan se administrază și intranazal
C. acționează la nivel periferic
D. frovatriptan are acțiune scurtă
E. sunt indicați în tratamentul migrenei
F. sumatriptan are durată scurtă de acțiune
G. pot fi administrați la pacienți cu boli cardio-vasculare
H. rizatriptan are eficacitate redusă
I. sunt antagoniști serotoninergici
J. cresc presiunea sanguină
236. Se poate afirma că:
A. nitrații cresc perfuzia miocardică
B. nitrații dezvoltă toleranță
C. verapamil este indicat în insuficiența cardiacă
D. nifedipina are efect vasodilatator
E. nitrații cresc presarcina
F. ranolazina blochează faza tardivă a canalelor de Na+
G. nitrarații cresc necesarul de O2 al miocardului
H. nitrații se pot asocia fără risc cu inhibitori de fosfodiesterază
I. nifedipina produce bradicardie
J. blocantele de canale de calciu sunt indicate în angina pectorală la
diabetici
237. Se poate afirma că:
A. inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei produc hiperkaliemie
B. chinidina poate cauza bloc sinoatrial sau atrioventricular
C. digoxina este indicată insuficiența cardiacă diastolică
D. inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei pot produce tuse seacă
E. inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei produc angioedem
F. milrinona este contraindicată în insuficiența cardiacă
G. digoxina are indice terapeutic mare
H. losartan este antagonist al receptorilor pentru angiotensina II
I. inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei sunt folosiți de elecție în
insuficiența cardiacă
J. nitrații sunt contraindicați în insuficiența cardiacă
238. Se poate afirma că:
A. verapamil are și efecte vasodilatatoare
B. digoxina are timp de înjumătățire lung
C. lidocaina este indicată în tahicardia ventriculară
D. antiaritmicele de clasa I stimulează canalele de Na+
E. sotalol blochează efluxul de K+
F. amiodarona este contraindicată în fibrilația atrială
G. propranolol este contraindicat în flutterul atrial
 H. procainamida produce lupus eritematos
I. diltiazem are efecte inotrop pozitive
J. verapamil are acțiune mai puternică la nivel vascular
239. Despre inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei se poate
afirma că:
A. determină hipotensiune posturală
B. scad nivelul de bradikinină
C. previn remodelarea ventriculară după infarct de miocard
D. sunt contraindicați la pacienții hipertensivi cu afectare renală cronică
E. produc vasodilatație arteriolară și venoasă
F. cresc producția de aldosteron
G. cresc în mod reflex frecvența cardiacă
H. încetinesc progresia nefropatiei diabetice
I. scad atât presarcina, cât și postsarcina
J. sunt contraindicați la pacienți cu risc de boală coronariană
240. Se poate afirma că:
A. blocantele de canale de calciu sunt indicate în insuficiența cardiacă
B. ranolazina este indicată în angina pectorală
C. aliskiren este inhibitor direct al reninei
D. sartanii sunt utilizați în insuficiența cardiacă
E. verapamil ale efecte inotrop și dromotrop pozitive
F. blocantele de canale de calciu au și efecte natriuretice
G. sartanii cresc nivelul de bradikinină
H. sartanii produc tuse seacă severă
I. aliskiren este indicat la gravide cu hipertensiune arterială
J. sartanii reprezintă medicație de elecție la persoanele diabetice cu
hipertensiune arterială
241. Se poate afirma că:
A. colestiramina este o rășină schimbătoare de ioni
B. niacina nu se asociază cu statine
C. niacina stimulează lipoliza în țesutul adipos
D. ezetimib stimulează absorbția colesterolului exogen și biliar din intestin
E. colestipol nu influențează absorbția intestinală a medicamentelor
F. statinele inhibă 3-hidroxi 3-metil glutaril coenzima A
G. fibrații sunt indicați în tratamentul hipertrigliceridemiilor
H. statinele sunt hepatotoxice
I. fibrații nu interacționează cu anticoagulantele orale
J. statinele pot produce rabdomioliză
242. Se poate afirma că:
A. hidralazina produce tahicardie reflexă
B. abciximab stimulează receptorii glicoproteici GPIIb/IIIa
C. metildopa este indicată la pacienți hipertensivi cu insuficiență renală
D. medildopa produce agitație
E. clopidogrel este indicat pentru prevenirea evenimentelor aterosclerotice
după infarct miocardic recent
 F. vasodilatatoarele directe blochează canalele de K+
G. enoxaparina este o heparină cu greutate moleculară mică
H. eptifibatida crește complicațiile tromboembolice asociate cu sindroamele
coronariene acute
I. metildopa reduce puternic debitul cardiac
J. minoxidil produce retenție hidrosalină
243. Se poate afirma că:
A. alteplaza este indicată în tratamentul infarctului miocardic acut
B. streptokinaza este un antagonist de vitamină K
C. warfarina nu prezintă interacțiuni medicamentoase
D. la doze între 50-325 mg acidul acetilsalicilic este antiagregant plachetar
E. sulfatul de protamină antagonizează efectele anticoagulante ale heparinei
F. heparina este contraindicată la gravide cu proteze valvulare cardiace
G. heparina are acțiune lungă
H. heparina se utilizează în profilaxia trombozelor venoase postoperatorii
I. tratamentul cu dabigatran impune monitorizarea frecventă a INR
J. dabigatran este un inhibitor direct al trombinei
244. Despre diureticele economisitoare de K + se poate afirma ca:
A. spironolactona este inhibitor enzimativ
B. spironolactona este antagonist de aldosteron
C. triamteren crește nivelul acidului uric în sânge
D. spironolactona produce ginecomastie
E. se asociază frecvent cu diuretice tiazidice
F. spironolactona este contraindicată la pacienți cu ciroză hepatică
G. spironolactona este indicată în insuficiența cardiacă
H. stimulează reabsorbția de Na+ la nivelul tubilor colectori
I. triamteren este un diuretic foarte eficace
J. eplerenona are efecte endocrine mai putenice decât spironolactona
245. Despre Acetazolamidă se poate afirma că:
A. produce hiperpotasemie
B. este contraindicată la pacientul cu ciroză hepatică
C. este indicată în tratamentul glaucomului
D. are efecte diuretice puternice
E. produce agitație
F. este indicată pentru răul de altitudine
G. poate produce litiază renală
H. are acțiune lungă
I. produce litiază renală
J. produce alcaloză metabolică
246. Depre diureticele tiazidice se poate afirma că:
A. reduc excreția urinară de Ca2+
B. stimulează eliminarea K+
C. cresc rezistența vasculară periferică
D. produc hiperlipidemie
E. sunt contraindicate în diabetul insipid
 F. sunt indicate în tratamentul hipertensiunii arteriale
G. sunt contraindicate în insuficiența cardiacă
H. stimulează reabsorbția Na+ și Cl- din tubul contort distal
I. produc hiperuricemie
J. produc hipoglicemie
247. Despre diureticele de ansă se poate afirma că:
A. au acțiune de lungă durată
B. stimulează eliminarea urinară de Ca2+
C. produc hipermagneziemie
D. produc ototoxicitate
E. inhibă cotransportorul Na+/K+/2Cl- la nivelul ansei Henle
F. sunt cele mai eficace diuretice
G. sunt indicate în tratamentul stărilor de hiperkaliemie
H. produc hiperpotasemie
I. sunt contraindicate în edemul pulmonar acut asociat insuficienței cardiace
J. reduc sinteza de prostaglandine
248. Sunt inhibitori ai pompei de protoni:
A. sucralfat
B. rabeprazol
C. pirenzepină
D. lansoprazol
E. omeprazol
F. pantoprazol
G. diciclomină
H. nizatidină
I. esomeprazol
J. misoprostol
249. În schemele de tratament ale bolii ulceroase și infecție cu
Helicobacter pylori sunt incluse:
A. papaverină
B. nistatin
C. misoprostol
D. butilscopolamină
E. omeprazol
F. vancomicină
G. gentamicină
H. compuși cu bismut
I. metronidazol
J. claritromicină
250. Despre antihistaminicele anti H2 se poate afirma că:
A. nu influențează secreția acidă nocturnă
B. cimetidina crește absorbția ketoconazolului
C. cimetidina are și efecte antiandrogenice
D. sunt contraindicate în boala de reflux gastroesofagian
E. cimetidina este inhibitor enzimatic
 F.sunt indicate în ulcerele de stres
G.ranitidina are acțiune scurtă
H.sunt contraindicate la pacienți tratați cu antiinflamatoare nesteroidiene
I.famotidina este cea mai potentă
J.nizatidina are biodisponibilitate de 100% după administrare orală
251. Se poate afirma că:
A. inhibitorii de pompă de protoni sunt contraindicați în esofagita de reflux
B. hidroxidul de magneziu produce constipație
C. bisacodil inhibă activitatea colonului
D. terapia prelungită cu inhibitori de pompă de protoni scade absorbția
vitaminei B12
E. metoclopramid blochează și receptorii dopaminergici
F. inhibitorii de pompă de protoni sunt indicați în sindromul Zollinger-Ellison
G. docusatul de sodiu este antidiareic
H. inhibitorii de pompă de protoni nu se asociază cu antiacide
I. ondansetron este antiemetic
J. sucralfat este citoprotector gastric
252. Următoarele afirmații referitoare la medicamentele inotrop pozitive
sunt adevărate:
A. Creșterea nivelului seric al potasiului predispune la toxicitate digitalică
B. Digoxina este metabolizată la nivel hepatic, ceea ce nu face necesară
ajustarea dozei în funcție de clearance-ul de creatinină
C. Stimularea ß-adrenergică scade performanța cardiacă rin efecte inotrop
negative și vasoconstricție periferică
D. Digoxina este eficienă la pacienții cu fibrilație atrială, atât prin scăderea
conducerii prin nodulul AV, cât și prin creșterea tonusului vagal asupra
cordului
E. Tratamentul pe termen lung cu inhibitori de fosfodiesterază este asociat
cu creșterea substanțială a riscului de deces
F. Stimularea ß-adrenergică determinată de Dobutamină determină
amplificarea pătrunderii ionilor de Ca2+ în celulele miocardice, cu
creșterea forței de contracție
G. Glicozidele digitalice au un indice terapeutic mic, dozele eficace
terapeutice fiind foarte mari
H. Digoxina reprezintă agentul terapeutic de primă intenție la pacienții cu
insuficiență cardiacă dreaptă
I. Creșterea contractilității miocardice conduce la scăderea volumului
telediastolic, mărind astfel eficiența contracției
J. Agenții inotrop pozitivi cresc contractilitatea miocardului prin creșterea
concentrației citoplasmatice a calciului și măresc astfel debitul cardiac
253. Următoarele afirmații referitoare la tonicele cardiace sunt adevărate:
A. Hipokaliemia crește riscul de aritmii severe produse de Digoxină
B. Hiperkaliemia și hipocalcemia predispun la manifestările toxice ale
digoxinei
 C. Hipotiroidismul și insuficiența renală sunt factori predispozanți pentru
toxicitatea digoxinei
D. Milrinona, administrată intravenos pe termen scurt, poate determina
ameliorarea simptomelor la pacienți cu insuficiență cardiacă refractară
E. Medicamentele cardiotonice determină creșterea contractilității
miocardice, conducând astfel la creșterea volumul telediastolic și a fracției
de ejecție
F. Digoxina crește viteza de conducere prin nodulul atrioventricular, fiind
contraindicată la pacienții cu fibrilație atrială
G. Dobutamina se administrează în perfuzie intravenoasă, fiind utilizată în
principal pentru tratamentul insuficienței cardiace acute la pacienți
spitalizați
H. Terapia cu digoxină este indicată în special la pacienții cu insuficiență
cardiacă diastolică
I. Glicozidele digitalicele conduc la creșterea activității simpatice,
determinând creșterea rezistenței periferice și a frecvenței cardiace
J. Digoxina poate determina vedere neclară și modificarea percepției
culorilor
254. Următoarele afirmații referitoare la tonicele cardiace sunt adevărate:
A. Hipotiroidismul și insuficiența renală sunt factori predispozanți pentru
toxicitatea digoxinei
B. Glicozidele cardiace reduc indirect funcționalitatea pompei Na+/Ca2+,
crescând astfel nivelul intracelular al calciului
C. Toxicitatea severă a Digoxinului se manifestă prin tahicardie ventriculară
D. Glicozidele digitalice conduc la creșterea volumului telediastolic prin
creșterea fracției de ejecție
E. Agenții inotrop pozitivi cresc contractilitatea miocardului prin creșterea
concentrației citoplasmatice a calciului
F. Digoxina se folosește de elecție în cazul pacienților cu insuficiență
cardiacă diastolică, ca terapie de primă intenție
G. Pentru ca mușchiul cardiac să se relaxeze, concentrația calciului citosolic
liber la finalul contracției trebuie să crească
H. Digoxina încetinește viteza de conducere prin nodulul AV
I. Digoxina este metabolizată la nivel hepatic, motiv pentru care nu este
necesară ajustarea dozei în funcție de clearance-ul de creatinină
J. Inhibitorii de fosfodiesterază sunt medicamente de elecție în tratamentul
pe termen lung al insuficienței cardiace refractare
255. Următoarele afirmații referitoare la tonicele cardiace sunt adevărate:
A. Diureticele care cresc eliminarea de potasiu pot crește toxicitatea
Digoxinei
B. Digoxinul determină scăderea tonusului vagal, astfel încât frecvența
cardiacă scade și necesarul de oxigen al miocardului se diminuează
C. Glicozidele cardiace scad contractilitatea miocardului atrial și ventricular
D. Digoxinul crește potențialul membranar de repaus, ceea ce face
membrana mai excitabilă și amplifică astfel riscul de aritmii
 E. Inhibitorii de fosfodiesterază cresc nivelul intracelular al Ca2+ secundar
creșterii concentrației intracelulare a AMPc
F. Stimularea b-adrenergică produsă de Dobutamină ameliorează
performanța cardiacă prin efecte inotrop pozitive și vasodilatație
G. Creșterea debitului cardiac, secundar administrării de Digoxin, determină
reducerea activității simpatice
H. Tratamentul concomitent cu Verapamil poate determina scăderea
eficienței tratamentului cu Digoxin prin scăderea plasmatică a acestuia
I. Digoxinul are un indice terapeutic mare și timp de înjumătățire foarte scurt
J. Hiperkaliemia crește riscul de aritmii severe la pacienții tratați cu Digoxin
256. Despre mecanismele aritmogene, următoarele afirmații sunt
adevărate:
A. Beta-blocantele sunt contraindicate în tratamentul fibrilației atriale
B. Automatismul anormal poate apărea în prezența unor leziuni ale celulelor
miocardice (ex. hipoxie sau modificări ale concentrației de potasiu)
C. Medicamentele antiaritmice cresc frecvența de generare a impulsurilor la
nivelul celulelor pacemaker ectopice
D. Fiziologic, cea mai rapidă rată de depolarizare se află la nivelul rețelei
Purkinje
E. Reintrarea este cea mai frecventă cauză a aritmiilor și poate apărea la
orice nivel al sistemului de conducere cardiac
F. Majoritatea agenților antiaritmici inhibă automatismul prin blocarea
canalelor de Na+ sau de Ca2+ având efect mai pronunțat în celulele
pacemaker ectopice
G. Tahicardia ventriculară este o cauză frecventă de deces la pacienții care
au suferit un infarct miocardic
H. În fibrilația arială, răspunsul ventricular este rapid, astfel debitul cardiac
este scăzut, iar intoleranța la efort este frecventă
I. Agenții antiaritmici de clasa I previn mecanismul de reintrare prin
creșterea duratei perioadei refractare
J. În tahicardia ventriculară, debitul cardiac crește și predispune astfel la
apariția fibrilației ventriculare
257. Următoarele afirmații despre antiaritmicele de clasa I sunt adevărate:
A. Antiaritmicele de clasa I-C cresc marcat conducerea și durata
pontențialului de acțiune membranar
B. Flecainida exercită efecte inotrop negative și astfel poate agrava
insuficiența cardiacă congestivă
C. Propafenona este un agent antiaritmic cu spectru larg datorită faptului că
încetinește conducerea în toate țesuturile cardiace
D. Disopiramida este un medicament din clasa I-B
E. Antiaritmicele de clasa I-B cresc durata pontențialului de acțiune prin
prelungirea repolarizării
F. Antiaritmicele de clasa I acționează prin blocarea canalelor de sodiu,
încetinind rata depolarizării în cursul fazei 0 a potențialului de acțiune
 G. Antiaritmicele de clasa I realizează o blocadă mai accentuată în țesuturile
care se depolarizează la o frecvență mai mică
H. Blocantele canalelor de sodiu (antiaritmice clasa I) sunt medicamente de
elecție în cazul aritmiilor secundare bolii cardiace ischemice
I. Lidocaina este un medicament din clasa I-B, utilizat pentru tratamentul
aritmiilor ventriculare
J. Chinidina este utilizată pentru tratamentul tahiaritmiilor atriale sau
ventriculare
258. Antiaritmice de clasa I (blocante ale canalelor de Na +) sunt
urmatoarele:
A. Dronaderonă
B. Procainamidă
C. Lidocaină
D. Amiordaronă
E. Chinidină
F. Propafenonă
G. Disopiramidă
H. Diltiazem
I. Dofetilid
J. Sotalol
259. Următoarele afirmații despre antiaritmicele de clasă I sunt adevărate:
A. Lidocaina își exercită efectul antiaritmic în special asupra aritmiilor atriale
sau joncționale
B. Chinidina, pe langă blocarea influxului de Na+ la nivel celular, are efect
inhibitor și asupra canalelor de K+
C. Medicamentele antiaritmice de Clasa I determină în general reducerea
excitabilității și a vitezei de conducere
D. Flecainida este utilizată în tratamentul aritmiilor ventriculare refractare și
în blocarea contracțiilor ventriculare premature
E. Chinidina nu prezintă interacțiuni medicamentoase cu Digoxinul
F. Dependența de stare a antiaritmicelor de clasă I se caracterizează prin
blocarea selectivă a potențialului de acțiune în celulele cardiace care
descarcă cu o frecvență anormal de mare
G. Flecainida acționează asupra Fazei 4 a potențialului de acțiune, reducând
panta depolarizării
H. Tocainida poate determina fibroză pulmonară
I. Antiaritmicele de clasa I-C prelungesc durata repolarizării din cursul Fazei
3 în fibrele musculare ventriculare
J. Lidocaina are un indice terapeutic îngust, afectând semnificativ funcția
inotropă a ventriculului stâng
260. Următoarele afirmații despre antiaritmicele de clasa II sunt
adevărate:
A. Antiaritmicele de clasa II sunt contraindicate în tahicardia nodală
declanșată prin mecanism de reintrare atrio-ventriculară
B. Amiodarona face parte din categoria antiaritmicelor de clasă II
 C. Antiaritmicele de clasă II sunt blocante ale receptorilor b adrenergici
D. Aceste medicamente reduc automatismul și prelungesc conducerea atrio-
ventriculară, având efecte de cronotrop și inotrop negative
E. Propafenona este un antiaritmic de clasă II
F. Esmololul este un agent b-blocant cu durată lungă de acțiune, care se
administrează oral, fiind evitat în situațiile de urgență
G. Sunt adesea utilizate în tratamentul tahiaritmiilor cauzate de creșterea
activității simpatice
H. Antiaritmicele de clasă II acționează asupra Fazei 4 a pontențialului de
acțiune
I. Metoprololul ese contraindicat la pacienții cu astm bronșic din cauza
riscului mare de a cauza bronhospasm
J. Propanololul reduce semnificativ mortalitatea în primul an după
producerea unui infarct miocardic datorită capacității sale de a preveni
aritmiile ventriculare
261. Următoarele afirmații despre antiaritmicele de clasă III sunt
adevărate:
A. Agenții de clasă III nu prezintă potențial proaritmic
B. Prelungirea intervalului QT, secundară inhibiției canalelor de potasiu, se
asociază cu risc crescut de apariție a unor tahiaritmii ventriculare fatale
C. Dronaderona are un profil de siguranță mai bun comparativ cu
Amiodarona în ceea ce privește funcția tiroidiană
D. Sotalolul este contraindicat în fibrilația atrială la pacienți cu ischemie
miocardică
E. Amiodarona reprezintă un agent de bază al terapiei fibrilației atriale
F. Amiodarona prezintă cea mai mică incidență a efectelor adverse acute
sau cronice
G. Sotalolul prezintă avantajul de a scurta durata pontețialului de acțiune,
scăzând astfel perioada refractară efectivă
H. Amiodarona are atât activitate antianginoasă, cât și activitate antiaritmică
I. Dofetilid este contraindicat la pacienții cu fibrilație atrială persistentă și
insuficiență cardiacă
J. Agenții de clasă III blochează canalele de potasiu și prelungesc durata
potențialului de acțiune
262. Următoarele afirmații despre antiaritmicele de clasă III sunt
adevărate:
A. Amiodarona poate determina fibroză pulmonară interstițială,
hiper-/hipotiroidism sau neuropatie și slăbiciune musculară
B. Dronaderona nu interacționează cu anticoagulantele orale
C. Efectele clinice ale Amiodaronei se înregistrează uneori și după șase
săptămâni de la inițierea tratamentului
D. Tratamentul cu Dofetilid se poate iniția în ambulator, la indicația
farmacistului
E. În ciuda profilului său de reacții adverse, Amiodarona este agentul
antiaritmic cel mai larg utilizat
 F. Toate medicamentele din Clasa III au potențialul de a induce aritmii
G. Amiodarona determină scurtarea duratei potențialului de acțiune și a
perioadei refractare
H. Sotalolul poate determina creșterea necesarului de oxigen al cordului
I. Agenții de clasă III prelungesc durata pontențialului de acțiune prin efectul
lor asupra Fazei 0 a depolarizării
J. Sotalolul nu prezintă riscul de apariție al torsadei vârfurilor
263. Următoarele afirmații despre antiaritmicele de clasă IV sunt
adevărate:
A. Antiaritmicele de clasă IV pot determina vasoconstricție periferică,
crescând astfel presiunea sanguină
B. Verapamilul și Diltiazemul sunt utile în reducerea frecvenței ventriculare în
caz de flutter atrial sau fibrilație atrială
C. Verapamilul are acțiune mai puternică la nivelul musculaturii netede
vasculare decât la nivelul inimii
D. Acești agenți au proprietăți inotrop negative, astfel încât sunt
contraindicate la pacienți cu disfuncție cardiacă preexistentă
E. Antiaritmicele de clasă IV sunt reprezentate de blocante ale canalelor de
calciu, încetinind conducerea la nivelul nodulului atrioventricular
F. Antiaritmicele de clasă IV încetinesc conducerea și scurtează perioada
refractară efectivă în țesuturile dependente de calciu
G. Verapamilul și Diltiazemul stimulează canalele de calciu cu poartă reglată
de voltaj, producând creșterea influxului lent de calciu la nivel celular
H. Acțiunea blocantă a antiaritmicelor de clasă IV are eficacitate maximă
atunci când frecvența cardică este crescută
I. Diltiazemul are efecte intermediare, acționând atât la nivelul inimii, cât și
la nivelul musculaturii netede vasculare
J. Verapamilul și Diltiazemul sunt mai eficace împotriva aritmiilor ventriculare
264. Următoarele afirmații referitoare la antiaritmice sunt adevărate:
A. Propafenona este considerată un agent antiarirtmic cu spectru îngust
B. Flecainida este utilizată pentru profilaxia tahicadiilor supraventriculare
paroxistice
C. Digoxina prelungește perioada refractară a celulelor miocardice atriale și
ventriculare și prelungește viteza de conducere la nivelul nodulului AV
D. Digoxinul poate determina creșterea vitezei de conducere la nivelul
nodulului atrioventricular
E. Mexiletina este contraindicată în tratamentul aritmiilor ventriculare
asociate cu infarct miocardic în antecedente
F. La concentrații toxice, Digoxinul produce contracții ventriculare ectopice
care pot cauza fibrilație ventriculară
G. Amiodarona este un antiaritmic de clasa IV
H. Procainamida poate determina efecte adverse la nivelul SNC precum
depresie, halucinații și psihoză
I. Chinidina poate precipita aritmii de tipul tahicardiei ventriculare polimorfe
 J. Adenozina reduce automatismul nodulului atrioventricular, fiind
tratamentul de elecție pentru oprirea tahicardiei supraventriculare acute
265. Următoarele afirmații referitoare la antiaritmice sunt adevărate:
A. Majoritatea agenților antiaritmici inhibă automatismul prin deplasarea
pragului de activare către un potențial mai puțin negativ
B. Amiodarona este eficace atât pentru tratamentul tahiaritmiilor
supraventriculare, cât și a celor ventriculare refractare severe
C. Verapamilul și diltiazemul sunt mai eficace împotriva aritmiilor ventriculare
față de cele atriale
D. Dofetilid este contraindicat la pacienții care asociază fibrilație atrială
persistentă și insuficiență cardiacă secundară bolii coronariene
E. Antiaritmicele de clasă I realizează o blocadă mai accentuată în țesuturile
care se depolarizează mai rar (ex. blocurile sinoatriale, blocurile AV)
F. Verapamilul are acțiune mai puternică la nivelul musculaturii netede
vasculare decât la nivelul inimii
G. Automatismul anormal poate apărea în prezența unor leziuni miocardice
provocate de hipoxie sau de modificări ale concentrației de potasiu
H. Reintrarea este cea mai frecventă cauză a aritmiilor
I. Antiaritmicele de clasa II acționează asupra fazei 0 a potențialului de
acțiune și cresc astfel conducerea la nivelul nodulului AV
J. Antiaritmicele din clasa I determină reducerea excitabilității și a vitezei de
conducere
266. Următoarele afirmații referitoare la medicația antianginoasă sunt
adevărate:
A. Ranolazina reduce supraîncărcarea celulară cu sodiu și calciu,
ameliorând funcția diastolică
B. Nitroglicerina scade consumul miocardic de oxigen prin contracția venelor
mari
C. Nifedipina are efect inotrop negativ mai puternic decât Verapamilul
D. Ranolazina este agentul terapeutic de primă intenție pentru tratamentul
crizelor anginoase acute
E. Betablocantele reprezintă clasa terapeutică de elecție în cazul anginei
pectorale vasospastice Prinzmetal
F. Medicamentele de elecție utilizate în angina Prinzmetal sunt nitroglicerina
și blocantele canalelor de calciu
G. Nifedipina poate produce cefalee, hipotensiune arterială și edeme
periferice
H. Verapamilul acționează în principal la nivel miocardic, în timp ce
Nifedipina exercită un efect mai puternic la nivelul musculaturii netede a
vaselor periferice
I. Hipotensiunea posturală determinată de nitroglicerină poate fi combătută
prin administrarea de inhibitori ai fosfodiesterazei V(sidenalfil, tardenafil,
vardenafil)
J. Nitrații inhibă vasoconstricția și produc venodilatație, reducând astfel
presarcina
267. Următoarele afirmații referitoare la medicația antianginoasă sunt
adevărate:
A. Nitroglicerina se administrează sublingual pentru a se evita efectul
primului pasaj hepatic
B. Nitroglicerina determină creșterea consumului miocardic de oxigen prin
efectul coronarodilatator
C. Doza de Verapamil trebuie ajustată la pacienții cu disfuncție hepatică
D. Beta-blocantele reduc frecvența și severitatea crizelor de angină, fiind
agenții de elecție pentru tratamentul anginei induse de efort
E. Nitrații reduc presarcina cordului prin efectul lor venodilatator
F. Betablocantele sunt de elecție în cazul pacienților cu angină pectorală
stabilă, care asociază astm bronșic
G. Nifedipina poate cauza tahicardie reflexă în urma efectului vasodilatator
periferic
H. Betablocantele sunt de elecție în tratamentul anginei pectorale la pacienți
cu bradicardie severă
I. Blocantele canalelor de calciu cresc tonusul musculaturii netede vasculare
și rezistența vasculară
J. Ranolazina este un blocant al canalelor de calciu, utilizat în tratamentul
anginei pectorale
268. Următoarele afirmații referitoare la medicația antianginoasă sunt
adevărate:
A. Verapamilul și Diltiazemul încetinesc conducerea AV și scad rata de
descărcare a pacemakerului sinusal
B. Debutul acțiunii se instalează la circa 1 minut după administrarea de
Izosorbid mononitrat
C. Doza de beta-blocante trebuie redusă progresiv din cauza riscului de a
provoca o criză anginoasă reactivă
D. Blocantele canalelor de calciu pot provoca diaree prin stimularea
peristaltismului intestinal
E. Verapamilul determină scăderea concentrației de Digoxin, fiind necesare
creșterea dozelor pentru atingerea efectului terapeutic
F. Vasele sangvine se desensibilizează rapid la acțiunea nitraților
G. Printre efectele adverse ale Nitroglicerinei se numără cefaleea,
hipotensiunea posturală și tahicardia
H. Blocantele canalelor de calciu pot agrava insuficiența cardiacă din cauza
efectului inotrop negativ
I. Ranolazina determină supraîncărcarea celulară cu sodiu și calciu,
contribuind la creșterea funcției sistolice
J. Cel mai frecvent efect advers al nitraților este hipotensiunea posturală
269. Următoarele afirmații referitoare la medicația antianginoasă sunt
adevărate:
A. Nitroglicerina determină dilatația venelor mari, determinând astfel
creșterea presarcinii (întoarcerea venoasă la inimă)
 B. Nitroglicerina dilată vasele coronare, asigurând creșterea aportului
sanguin miocardic
C. Sildenafil este medicamentul de elecție pentru combaterea hipotensiunii
posturale determinate de nitrații organici
D. Izosorbid mononitratul este metabolizat semnificativ în cursul primului
pasaj hepatic, fiind astfel administrat sublingual
E. Ranolazina îmbunătățește funcția diastolică, prevenind supraîncărcarea
celulară cu sodiu și calciu
F. Verapamilul prezintă un efect vasodilatator mai pronunțat comparativ cu
cel al Nifedipinei
G. Diltiazemul previne spasmul coronarian, fiind astfel utilizat la pacienții cu
angină variantă (angină Prinzmetal)
H. Efectul vasodilatator al Nifedipinului poate determina cefalee,
hipotensiune și edeme periferice
I. Beta-blocantele reprezintă agenții terapeutici de elecție în tratamentul
anginei vasospastice
J. La doze mari, beta-blocantele cardioselective pot inhiba și receptorii ß2 –
fiind necesară prudență în administrarea lor la pacienți cu astm bronșic
270. Următoarele afirmații sunt adevărate:
A. Labetalolul se administrează intravenos și produce vasodilatație promtă
cu tahicardie reflexă
B. Fenoldopamul are avantajul de a crește fluxul sanguin renal, concomitent
cu scăderea presiunii sanguine periferice
C. Nicardipina este un agonist al receptorilor dopaminergici periferici de tip 1,
administrat în perfuzie intravenoasă în timpul urgențelor hipertensive
D. Nitroprusiatul determină scăderea presarcinii cardiace prin efectul lui
venodilatator
E. Efectele vasodilatatoare ale Fenoldopamului sunt mai pronunțate la
nivelul arterelor coronare și cerebrale, comparativ cu cele de la nivelul
arterelor mezenterice
F. Urgența hipertensivă este definită ca o creștere a presiunii sistolice mai
mult de 210mmHg
G. Nitroprusiatul de sodiu are acțiune vasodilatatoare selectivă la nivel
arterial
H. Fenoldopamul este contraindicat la pacienții cu insuficiență renală
I. Depășirea valorii de 130mmHg a presiunii diastolice la un pacient cu
hemoragie cerebrală documentată, este catalogată ca fiind o urgență
hipertensivă
J. Labetalolul este un beta-blocant neselectiv, blocând atât receptorii alfa,
cât și receptorii beta-adrenergici
271. Următoarele afirmații cu privire la urgențele hipertensive sunt
adevărate:
A. Depășirea valorii de 130mmHg a presiunii diastolice la o persoană
sănătoasă este definită ca o urgență hipertensivă
 B. Nitroprusiatul are un timp de înjumătățire lung, care împiedică ajustarea
rapidă a dozelor
C. Nitroprusiatul de sodiu reduce presiunea sanguină la toți pacienții,
indiferent de cauza hipertensiunii
D. În cazul urgențelor hipertensive, de elecție sunt agenții terapeutici cu
administrare intravenoasă
E. Nitroprusiatul este activat în prezența luminii
F. Labetalolul, la fel ca și Nicardipina, prezintă avantajul unui timp de
înjumătățire scurt, favorizând astfel ajustarea rapidă a dozelor
administrate
G. Acțiunea diuretică a Fenoldopamului este determinată predominant de
creșterea fluxului sanguin renal
H. Fenoldopamul acționează în principal la nivelul venelor (vase de
capacitanță)
I. Tiosulfatul de sodiu combate toxicitatea cauzată de produșii de
metabolizare ai nitroprusiatului de sodiu
J. Labetalolul nu produce tahicardie reflexă
272. Următoarele afirmații referitoare la medicația hipolipemiantă sunt
adevărate:
A. Fenofibratul scade excreția biliară de colesterol
B. Inhibitorii de HMG CoA-reductază nu prezintă potențial terapeutic asupra
nivelurilor plasmatice a trigliceridelor
C. Agenții cei mai eficace pentru scăderea concentrației de triacilgliceroli
sunt Niacina și derivații de acid fibric
D. Inhibitorii de HMG CoA-reductază (statinele) sunt singurii agenți
hipolipemianți care se pot administra în siguranță pe parcursul sarcinii
E. Niacina reprezintă cel mai eficace agent pentru creșterea nivelului de
HDL-colesterol
F. Ezetimibul este utilizat la pacienții cu insuficiență hepatica severă care
prezintă scăderea ratelor de metabolizare hepatică a acizilor grași
G. Inhibitorii de HMG CoA-reductază reprezintă tratamentul de primă linie
pentru pacienții cu valori crescute ale LDL-colesterolului
H. Cele mai potente statine care scad LDL-colesterolul sunt Pitavastatina,
Rosuvastatina și Atorvastatina
I. Rășinile chelatoare de acizi biliari favorizează revenirea acizilor biliari la
ficat prin circulația enterohepatică
J. Boala coronariană se corelează pozitiv cu concentrația colesterolului total
și într-o măsură mai mare cu valorile crescute ale LDL-colesterolului
plasmatic
273. Următoarele afirmații referitoare la statine sunt adevărate:
A. Acești agenți terapeutici determină reducerea colesterolului plasmatic,
atât prin scăderea sintezei de colesterol, cât și prin creșterea
catabolismului LDL-colesterolului
B. Aproximativ un sfert din pacienții tratați cu statine vor prezenta totuși
evenimente coronariene
 C. Tratamentul cu statine determină scăderea numărului de receptori pentru
LDL exprimați pe suprafața celulară, scăzând astfel internalizarea LDL
circulante
D. Statinele nu sunt utilizate în timpul sarcinii și la femei care alăptează
E. Principalele efecte adverse ale statinelor sunt manifestate la nivelul SNC
și a nervilor periferici
F. Simvastatina este cel mai potent inhibitor de HMG CoA-reductază în
vederea scăderii nivelurilor de LDL-colesterol
G. Excreția inhibitorilor de HMG CoA-reductază se realizează preponderent
la nivel renal
H. Statinele reprezintă tratamentul cel mai eficace și de primă linie pentru
pacienții cu valori crescute ale LDL-colesterolului
I. În timpul tratamentului cu inhibitori de HMG CoA-reductază este
recomandată evaluarea periodică a funcției hepatice și dozarea
transaminazelor serice
J. Printre efectele adverse ale statinelor se numără instabilitatea plăcilor de
aterom, secundară disfuncției endoteliale
274. Următoarele afirmații referitoare la fibrați sunt adevărate:
A. Fibrații se administrează parenteral, având o absorbție scăzută dupa
administrare orală
B. Spre deosebire de statine, fibrații nu prezintă riscul de a cauza miozită
sau rabdomioliză
C. Fibrații sunt indicați în special la pacienții cu hipercolesterolemie care
prezintă afecțiuni preexistente ale vezicii biliare
D. Fenofibratul este mai eficient decât Gemfibrozilul în ceea ce privește
scăderea nivelului plasmatic de LDL-colesterol și a trigliceridelor
E. Fibrații sunt utilizați în special în tratamentul hiperlipemiei de tip III,
caracterizată prin acumularea de lipoproteine cu densitate intermediară
F. Tratamentul cu fibrați predispun la formarea de calculi biliari prin creșterea
excreției biliare de colesterol
G. Fibrații prezintă avantajul de a nu interacționa cu anticoagulantele
cumarinice, nemodificând astfel efectele anticoagulante ale acestora
H. Fibrații cresc nivelul de HDL-colesterol prin amplificarea expresiei de
apoAI și apoAII
I. Tulburările gastrointestinale determinate de fibrați impun stoparea
tratamentului
J. Fibrații reglează metabolismul lipidic prin activarea receptorilor nucleari
PPAR
275. Următoarele afirmații referitoare la medicația hipolipemiantă sunt
adevărate:
A. Când există indicații, agenții cei mai eficace pentru scăderea concentrației
de triacilgliceroli sunt Niacina și derivații de acid fibric
B. Colestiramina poate determina scăderea nivelului plasmatic al HDL la unii
pacienți, fapt care conduce la creșterea suplimentară a riscului coronarian
 C. Statinele reduc substanțial incidența evenimentelor coronariene și
mortalitatea prin boală coronariană
D. Efectul advers al Ezetimibului este reprezentat de scăderea concentrațiilor
plasmatice ale vitaminelor liposolubile (vit. A, D și E)
E. Niacina stimulează lipoliza în țesutul adipos și cu creșterea sintezei
hepatice de triacilglicerol
F. Pacienții cu doi sau mai mulți factori de risc cardiovasculari au ca obiectiv
reducerea LDL-colesterolului la valori mai mici de 100mg/dL
G. Colestiramina poate determina prurit prin acumularea acizilor biliari, atunci
când este utilizat la pacienți cu obstrucție biliară
H. Statinele reduc colesterolul plasmatic, atât prin scăderea sintezei de
colesterol, cât și prin creșterea catabolismului LDL
I. Medicamentele hipolipemiante trebuie administrate pe perioada
nedeterminată
J. În timpul tratamentului cu statine se recomandă evaluarea periodică a
funcției renale și a electroliților serici
276. Următoarele afirmații referitoare la medicația hipolipemiantă sunt
adevărate:
A. Tratamentul cu statine determină scăderea numărului de receptori pentru
LDL exprimați pe suprafața hepatocitelor
B. Statinele au profil de siguranță ridicat când sunt administrate în timpul
sarcinii
C. Tratamentul cu Niacină poate determina disfuncție endotelială și astfel
predispune la ateroscleroză și tromboză vasculară
D. Statinele acționează prin stimularea HMG CoA-reductazei, determinând
astfel creșterea degradării colesterolului
E. Avantajul secundar al tratamentului cu statine îl reprezintă scăderea
nivelului de triacilgliceroli
F. Hiperlipemiile sunt frecvent consecința unei combinații între factori
genetici și factori ambientali
G. În timpul tratamentului cu statine este indicată monitorizarea nivelului
plasmatic al creatin-kinazei (CK)
H. În ordinea descrescătoare a aterogenicității, lipoproteinele sunt
reprezentate de LDL-colesterol, HDL-colesterol, VLDL-colesterol și
chilomicroni
I. Statinele inhibă prima etapă enzimatică a sintezei de colesterol, fiind
tratamentul de primă linie pentru pacienții cu valori crescute ale LDL-
colesterolului
J. Reducerea nivelului de LDL-colesterol reprezintă obiectivul primar al
terapiei cu hipolipemiante
277. Următoarele afirmații referitoare la medicația hipolipemiantă sunt
adevărate:
A. Ezetimibul inhibă în mod selectiv absorbția colesterolului exogen și biliar
din intestinul subțire
 B. Asocierea dintre statine și anticoagulantele cumarinice pot crește riscul de
sângerare
C. Niacina este agentul hipolipemiant cel mai eficient pentru creșterea
concentrațiilor plasmatice de HDL-colesterol
D. Niacina inhibă procesul de lipoliză la nivelul țesutului adipos, scăzând
astfel concentrația acizilor grași circulanți
E. Simvastatina si Lovastatina sunt statinele care prezintă spectrul cel mai
larg de efecte adverse la nivel hepatic și muscular
F. Fenofibratul și Colestipolul fac parte din categoria derivaților de acid fibric
(fibrați)
G. Fibrații predispun la apariția litiazei biliare prin creșterea încărcării cu
colesterol a bilei
H. Colestiramina este o rășină schimbătoare de ioni care chelează acizii
biliari și sărurile biliare din intestinul subțire
I. Colestiramina este absorbită la nivel intestinal, fiind ulterior excretată la
nivel renal
J. Colestiramina nu interferă cu absorbția vitaminelor liposolubile (A, D, E, K)
278. Despre diuretice este adevarat:
A. Sunt medicamente care cresc fluxul urinar
B. Sunt medicamente care modifica compozitia ionica a urinei si a sangelui
C. Sunt medicamente care modifica compozitia ionica a urinei, insa nu si pe
cea a sangelui
D. Sunt medicamente utilizate in special in patologiile digestive
E. Toate diureticele au aceeasi eficienta, indiferent de clasa din care fac
parte
F. Una dintre indicatiile importante a diureticelor este retentia anormala de
lichide (edeme)
G. Una dintre indicatiile importante a diureticelor este hipertensiunea arteriala
H. Sunt medicamente care modifica adesea pHul urinar
I. In HTA, diureticele contribuie la cresterea volumului sangvin
J. Diureticele care economisesc potasiul nu au efecte si asupra sodiului
279. Sunt diuretice tiazidice urmatoarele substante:
A. Spironolactona
B. Clortalidona
C. Bumetanida
D. Triamteren
E. Hidroclorotiazida
F. Indapamida
G. Manitol
H. Acetazolamida
I. Metolazona
J. Clorotiazida
280. Sunt diuretice de ansa urmatoarele substante:
A. Torsemid
B. Clortalidona
 C. Spironolactona
D. Indapamida
E. Acid etacrinic
F. Bumetanida
G. Furosemid
H. Manitol
I. Eplerenona
J. Amilorid
281. Sunt adevarate urmatoarele variante:
A. Amiloridul si Triamterenul blocheaza canalele de Na
B. Diureticele tiazidice actioneaza la nivelul ansei Henle
C. Spironolactona este antagonist al aldosteronului
D. Spironolactona determina eliminarea potasiului la nivel urinar
E. Diureticele tiazidice sunt utilizate cel mai frecvent pentru tratamentul
hipertensiunii arteriale
F. Diureticele tiazidice sunt rar administrate in cazul hipertensiunii arteriale
G. Aetazolamida este inhibitor al anhidrozei carbonice
H. Bumetanida, Furosemid si Torsemid sunt diuretice de ansa
I. Spironolactona este diuretic tiazidic
J. Acetazolamida prezinta cea mai intesa activitate diuretica
282. Despre mecanismul de actiune al diureticelor este adevarat:
A. Derivatii de tiazida actioneaza la nivelul tubului distal
B. Derivatii de tiazida actioneaza in regiunea corticala a segmentului
ascendet al ansei Henle
C. Diureticele tiazidice pot preveni pierderile de K produse de diureticele de
ansa
D. Acetazolamida inhiba anhidraza carbonica localizata la nivel intracelular
E. Acetazolamida actioneaza pe tubii colectori
F. Efectele Spironolactonei sunt la nivelul tubului contort proximal
G. Spironolactona antagonizeaza aldosteronul la nivelul receptorilor
intracelulari citoplasmatici
H. Diureticele tiazidice actioneaza la nivelul segmentului descendent si
ascendent al ansei Henle
I. Diureticele de ansa inhiba cotransportul de Na/K/Cl la nivelul segmentului
ascendent al ansei Henle
J. Diureticele de ansa inhiba reabsorbtia de Na si Cl din tubul contort distal
283. Sunt adevarate urmatoarele variante:
A. Diureticele pot determina cresterea presiunii sangvine
B. Diureticele tiazidice stimuleaza reabsorbtia de Ca
C. Diureticele tiazidice nu determina eliminare de Mg
D. Diureticele de ansa actioneaza la nivelul tubilor colectori
E. Diureticele tiazidice produc reducerea rezistentei vasculare periferice
F. Diureticele tiazidice induc diureza cu cresterea excretiei de Na si Cl, ceea
ce conduce la urina cu osmilaritate inalta
G. Diureticele tiazidice produc pierdere de K
 H. Eplerenona este diuretic de ansa
I. Diureticele tiazidice stimuleza eliminarea de Ca
J. Diureticele tiazidice produc pierdere de Mg
284. Diureticele tiazidice:
A. Pot fi administrate in diabetul insipid
B. Hipernatremia este o consecinta a terapiei cu diuretice tiazidice
C. Diureticele tiazidice nu pot induce hipotensiune ortostatica
D. Hiperkaliemia este o consecinta a terapiei cu diuretice tiazidice
E. Hipouricemia este un efect advers des intalnit
F. Hipokaliemia este unul dintre efectele adverse
G. Sunt agenti de electie in tratamentul insuficientei cardiace
H. Diureticele sunt contraindicate in insuficienta cardiaca
I. Sunt indicate in tratamentul HTA
J. Sunt medicamente utile in tratamentul hipercalciuriei idiopatice
285. Sunt adevarate:
A. Diureticele de ansa induc cresterea rapida si puternica a volumui sangvin
B. Diureticele de ansa sunt utilie in tratamentul hipercalcemiei
C. Diureticele de ansa nu pot fi administrate in situatii de urgenta (ex. edem
pulmonar acut)
D. Diureticele de ansa sunt de electie pentru tratamentul edemului pulmonar
acut asociat cu insuficienta cardiaca
E. Diureticele de ansa pot produce hipertensiune arteriala
F. Diureticele de ansa actioneaza rapid, chiar si la pacientii cu disfunctie
renala severa
G. Diureticele de ansa produc cresterea potasiului
H. Diureticele de ansa induc cresterea rapida si puternica a volumui sangvin
I. Diureticele de ansa produc scaderea rezistentei vasculare renale si cresc
fluxul sangvin renal
J. Diureticele de ansa pot produce ototoxicitate
286. Sunt adevarate:
A. Spironolactona produce ginecomastie la barbati
B. Eplerenona si Spironolactona fac parte din aceeasi clasa de diuretice
C. In cursul tratamentului cu Spironolactona, trebuie asociate suplimente
care contin K
D. Manitol este diuretic de ansa
E. Spironolactona determina excretie de Na si retentie de K
F. Spironolactona este medicamentul de electie in hiperkaliemie
G. Furosemid produce ginecomastie
H. Furosemid si Sironolactona au aceleasi mecanisme de actiune
I. Spironolactona este de electie pentru pacientii cu ciroza hepatica
J. Spironolactona previne remodelarea cardiaca in cazul insuficientei
cardiace progresive
287. Sunt adevarate:
A. Furosemid este inhibitor de anhidraza carbonica
B. Acetazolamida este de evitat in cazul pacientilor cu ciroza hepatica
 C. Acetazolamida poate fi utilizate pentru raul de altitudine
D. Acetazolamida produce retentie de Na
E. Acetazolamida se administreaza in criza acuta de glaucom
F. Acetazolamida este de electie in ciroza hepatica
G. Acetazolamida scade productia de umoare apoasa
H. Cea mai frecventa indicatie pentru Acetazolamida este glaucomul
I. Acetazolamida poate produce acidoza renala
J. Inhibitorii de anhidraza carbonica au efecte mai intese fata de diureticele
tiazidice
288. Sunt adevarate:
A. Diureticele de ansa sunt de electie in tratamentul edemului pulmonar acut
B. Tiazidicele actioneaza pe tubul contort proximal
C. Diureticele tiazidice scad valoarea serica a colesterolului
D. Indapamida are efecte antihipertensiva
E. Manitol este diuretic economisitor de potasiu
F. Diureticele de ansa sunt indicate in tratamentul hipertensiunii arteriale
G. Diureticele de ansa pot fi administrate pentru diabetul zaharat
H. Hiperuricemia poate aparea in cazul administrarii de Furosemid
I. Pacientii cu diabet tratati cu diuretice tiazidice au risc de hiperglicemie
J. Indapamida se administreaza si la pacientii cu insuficienta renala
289. Stari patologice care prezinta edeme si sunt indicate diureticele sunt:
A. Hipocalcemia
B. Aritmiile cardiace
C. Hipertensiunea portala
D. Hiperaldosteronismul secundar
E. Ascita neoplazica
F. Sindromul nefrotic
G. Hipotensiunea arteriala
H. Insuficienta cardiaca
I. Diabetul zaharat
J. Acita hepatica
290. Următoarele enunțuri referitoare la agenții diuretici sunt adevărate:
A. Diureticele sunt contraindicate în edeme și terapia hipertensiunii.
B. Agen¿ii diuretici cresc reabsorb¿ia ionilor de Na + din diferitele segmente
ale nefronului.
C. Diureticele pot să modifice compoziția ionică a urinei și a sângelui.
D. Diureticele inhibă transportorii ionici renali.
E. Agen¿ii diuretici reduc reabsorb¿ia ionilor de Na + din diferitele segmente
ale nefronului.
F. Medicamentele diuretice cresc fluxul urinar.
G. Acțiunea diuretică determină inițial creșterea volumului sanguin și apoi
rezistența periferică.
H. Diureticele osmotice favorizează reabsorbția apei în organism.
I. Diureticele cresc volumul de urină.
J. Diureticele scad volumul de urină.
291. Este adevărat că:
A. Anhidraza carbonică modulează reabsorbția bicarbonatului.
B. Anhidraza carbonică este localizată în memebrana luminală a celulelor din
tubul contort proximal.
C. Tubul contort proximal este localizat în corticala renală.
D. Rinichii reglează compoziția ionică și volumul urinei.
E. Tubul proximal este zona unde se află sistemele care absorb acizi și baze
organice.
F. La nivelul tubului contort proximal se reabsorb aproape în totalitate
glucoza, aminoacizii, bicarbonatul și alți metaboliți.
G. Anhidraza carbonică modulează reabsorbția clorului la nivelul tubului
contort proximal.
H. Manitolul și glucoza prezente la nivelul tubului contort proximal scad
osmolaritatea fluidului tubular.
I. Ssitemul secretor de acizi organici este localizat la nivelul tubului contort
distal.
J. Ionii ce Na+ nu se absorb la nivelul tubului contort proximal.
292. Alegeți enunțurile corecte:
A. Diureticele tiazidice sunt înrudite structural cu inhibitorii anhidrazei
carbonice.
B. Tiazidele au activitate diuretică mai slabă comparativ cu acetazolamida
C. Tiazidele sunt înrudite structural cu diureticele de ansă.
D. Tiazidele au activitate diuretică mai mare comparativ cu acetazolamida.
E. Hidroclorotiazida este un diuretic tiazid-like.
F. Acțiunea tiazidelor depinde parțial de sinteza renală de prostaglandine.
G. Tiazidele se diferențiază între ele prin potență.
H. Hidroclorotiazida inhibă inhibă într-o măsură mult mai mare anhidraza
carbonică comparativ cu clorotiazida.
I. Cele mai utilizate medicamente diuretice sunt tiazidele.
J. Creșterea dozei de tiazide peste valoarea recomandată amplifică
răspunsul diuretic.
293. Următoarele enunțuri cu referire la diureticele tiazide sunt adevărate:
A. Acționează predominant la nivelul tubului distal.
B. Tiazidele nu afectează în mod normal echilibrul acido-bazic.
C. Scad concentra¿ia de Na+ ¿i Cl- în lichidul tubular.
D. Cresc concentra¿ia de Na+ ¿i Cl- în lichidul tubular.
E. Acționează predominant în regiunea corticală a segmentului ascendent al
ansei lui Henle.
F. Diureticele tiazidice sunt eficace la pacienții cu disfuncție renală.
G. Au efect mai slab la nivelul tubului proximal.
H. Acțiunea diuretică a tiazidelor conduce la formarea de urină cu
osmolaritate scăzută.
I. Acționează predominant la nivelul tubului contort proximal.
J. Tiazidele induc diureza prin scaderea excre¿iei de Na + ¿i Cl-.
294. Alegeți variantele corecte de răspuns, referitoare la diureticele
tiazidice:
A. Hidroclorotiazida modifică echilibrul acido-bazic sanguin.
B. Cresc con¿inutul de Ca2+ al urinei prin stimularea reabsorb¿iei de calciu.
C. Tratamentul cronic cu diuretice tiazidice poate duce la hipomegneziemie.
D. Hidroclorotiazida nu modifică echilibrul acido-bazic sanguin.
E. Tratamentul cronic cu diuretice tiazidice poate duce la hipermegneziemie.
F. Furosemidul este un diuretic tiazidic.
G. Scad cantitatea de ioni de Na+ în filtratul ajuns la nivelul tubului distal.
H. Este obligatorie dozarea frecventa a K+ seric, mai ales la începutul
tratamentului cu diuretice tiazidice, în cazul folosirii prelungite a acestor
medicamente.
I. Folosirea pe termen lung a tiazidelor poate să determine hipokaliemie.
J. Cresc cantitatea de ioni de Na+ în filtratul ajuns la nivelul tubului distal.
295. Tiazidele:
A. Acționează prin creșterea presiuni sistolice și diastolice.
B. Produc inițial scăderea presiunii sanguine prin scăderea volemiei și deci a
debitului cardiac.
C. Folosirea tiazidelor poate să scadă densitatea minerală osoasă la nivelul
șoldului și coloanei vertebrale.
D. Au efect hipertensiv.
E. Reprezintă elementul de bază al tratamentului antihipertensiv.
F. Folosirea tiazidelor poate reduce cu o treime riscul de producere a unei
fracturi de șold.
G. Este contraindicată asocierea tiazidelor cu inhibitorii enzimei de conversie
ai angiotensinei.
H. Produc creșterea presiunii sanguine.
I. Scad rezistența vasculară periferică.
J. Relaxează musculatura netedă arteriolară.
296. Răspunsurile adevărate referitoare la indicațiile terapeutice ale
diureticelor tiazidice sunt adevărate:
A. Tiazidele utilizate în diabetul insipid cresc atât volumul de urină care
ajunge în segmentul nefrotic de diluție, cât și fluxul urinar.
B. Potențează efectul diureticelor de ansă la pacienții cu insuficiență
cardiacă.
C. Diureticele diazidice sunt agenții diuretici de elecție în tratamentul
insuficienței cardiace.
D. Din punct de vedere clinic, tiazidele sunt elementul de bază al
tratamentului antihipertensiv.
E. Tiazidele au capacitatea de a produce urină hiperosmolară.
F. Tiazidele cresc volemia în hipertensiune.
G. Tiazidele au efecte benefice la pacienții cu litiază urinară ( calculi compuși
din oxalat de calciu), deoarece reduc hipercalciuria.
H. Tiazidele sunt contraindicate în hipercalciuria idiopatică.
 I. Tiazidele pot fi utile în tratamentul hipercalciuriei idiopatice, deoarece
scad excreția urinară de calciu.
J. Tiazidele sunt contraindicate în tratamentul diabetului insipid nefrogen.
297. Răspunsurile corecte referitoare la efectele adverse ale diureticelor
tiazidice sunt:
A. Diureticele hiposodate atenueaza deple¿ia de K + cauzata de diureticele
tiazidice.
B. Tiazidele pot să afecteze eliberarea de insulină și captarea tisulară a
glucozei, ducând la hipoglicemie la pacienții cu diabet zaharat.
C. Tiazidele inhiba secre¿ia de Ca 2+ .
D. Tiazidele pot da hipolipemie ca efect advers.
E. Hiponatriemia este un efect advers indus de tiazide.
F. Tiazidele pot determina apariția hipernatriemiei ca efect advers, din cauza
creșterii ADH secundare hipovolemiei.
G. Tiazidele pot să afecteze eliberarea de insulină și captarea tisulară a
glucozei, ducând la hipoglicemie la pacienții cu diabet zaharat.
H. Este contraindicată asocierea diureticelor hiposodate cu diureticele
tiazidice.
I. Hipokaliemia indusă de tiazide crește riscul de aritmii ventriculare la
pacienții tratați concomitent cu digoxină.
J. Hipokaliemia este cea mai frecventă problemă asociată cu diureticele
tiazidice.
298. Referitor la analogii de tiazide, este adevărat că:
A. Metolazona nu se administrează la pacienții cu insuficiență renală.
B. Indapamida este un diuretic non-tiazidic liposolubil.
C. Indapamida este metabolizată și excretată la nivel gastric și renal.
D. Indapamida este un diuretic de ansă.
E. Indapamida este metabolizată la nivel hepatic.
F. Clortalidona are durată de acțiune foarte lungă, de aceea se utilizează în
doză unică pe zi.
G. Indapamida are un efect antihipertensiv semnificativ la doze mici și
acțiune antidiuretică minimă.
H. Indapamida nu se administrează la pacienții cu insuficiență renală.
I. Metolazona are potență mai mare decât tiazidele.
J. Analogii de tiazide au mecanisme de acțiune diferite comparativ cu
diureticele tiazidice.
299. Diureticele de ansă:
A. Diureticele de ansa scad excre¿ia urinara de Ca 2+.
B. Bumetanida este cel mai utilizat diuretic de ansă.
C. Sunt medicamente de elecție în edemul pulmonar acut asociat cu
insuficiență cardiacă.
D. Acidul etacrinic are o utilizare limitată, din cauza efectelor secundare
accentuate.
E. Sunt utile în tratamentul hipocalcemiei, deoarece stimulează excreția
tubulară de calciu.
 F. Diureticele de ansă nu sunt utilizate la pacienții cu disfuncție renală
severă.
G. Acționează predominant la nivelul segmentului ascendent al ansei lui
Henle.
H. Se administrează exclusiv parenteral.
I. Furosemidul este cel mai utilizat diuretic de ansă.
J. Au cea mai mare eficacitate, dintre toate clasele de diuretice, în
eliminarea ionilor de Na+ și Cl-.
300. Următoarele răspunsuri referitoare la diureticele de ansă sunt
adevărate:
A. Se utilizează în tratamentul hipokaliemiei.
B. Prezintă riscul de apariție a ototoxicității în asociere cu antibiotice
aminoglicozidice.
C. Acidul etacrinic blochează secreția acidului uric, ceea ce poate fi un efect
benefic în crizele de gută.
D. Furosemidul poate declanșa sau exacerba crizele de gută.
E. Tratamentul cu diuretice de ansă este asociat cu creșterea riscului de
hiperkaliemie.
F. Pot provoca hipovolemie acută cu hipotensiune, șoc și aritmii cardiace.
G. Poate să apară hipermagneziemie, în special la vârstnici.
H. Diureticele de ansă produc creșterea rezistenței vasculare renale.
I. Riscul de surditate este maxim în cazul acidului etacrinic.
J. Poate să apară hipomagneziemie, în special la vârstnici.
301. Alegeți variantele corecte de răspuns referitoare la diureticele
economisitoare de potasiu:
A. Spironolactona este recomandată la pacienții cu ulcer peptic.
B. Spironolactona antagonizează aldosteronul la nivelul receptorilor
intracelulari citoplasmatici.
C. Spironolactona inhibă activitatea CYP450.
D. Spironolactona este contraindicată în situații clinice asociate cu
hiperaldosteronism secundar.
E. Se asociază frecvent cu diureticele tiazidice în tratamentul hipertensiunii
arteriale.
F. Ac¿ioneaza prin inhibarea reabsorb¿iei de Na + ¿i excre¿ia de K+.
G. Spironolactona își manifestă efectul diuretic și la pacienții cu boala
Addison ( insuficiență suprarenaliană primară).
H. Spironolactona administrată în insuficiența cardiacă poate să crească
moratlitatea de cauză cardiacă.
I. Acționează la nivelul tubilor colectori.
J. Se recomandă monitorizarea concentrației de potasiu seric în timpul
tratamentului cu diuretice de ansă.
302. Este CORECT că:
A. Difenoxilatul, un derivat de meperidină, scade peristaltismul intestinal.
B. Dexametazona este un corticosteroid cu proprietăți antiemetice excelente.
C. Granisetronul este un inhibitor de pompă de protoni.
 D. Ondasetronul este un inhibitor selectiv al receptorilor pentru serotonină.
E. Difenoxilatul, un derivat de meperidină, crește peristaltismul intestinal.
F. Difenoxilatul este utilizat în tratamentul diareii severe.
G. Dexametazona nu prezintă proprietăți antiemetice.
H. Ondasetronul poate da ca reacție adversă greața.
I. Antagoniștii receptorilor H1 se utilizează pentru vindecarea ulcerelor
peptice.
J. Inhibitorii de pompă de protoni sunt utilizați pentru vindecarea ulcerelor
peptice.
303. Alegeți afirmațiile corecte:
A. Folosirea antiinflamatoarelor nesteroidiene este un factor cauzal major în
boala ulceroasă.
B. Sucralfatul face parte din clasa antiacide utilizate in tratamentul bolii
ulceroase.
C. Antiacidele nu pot fi utilizate în tratamentul bolii ulceroase.
D. Sărurile de bismut neutralizează aciditatea gastrică.
E. Creșterea secreției de acid clorhidric este un factor cauzal al bolii
ulceroase.
F. Sucralfatul este un agent terapeutic care utilizat pentru protecția mucoasei
gastrice.
G. Misoprostolul este un inhibitor de pompă de protoni.
H. Eradicarea cu succes a infecției cu Helicobacter pylori nu este posibilă.
I. Abordările terapeutice utilizate în boala ulceroasă includ reducerea
secreției de acid gastric folosind inhibitori de pompă de protoni.
J. Helicobacter pylori este o bacterie gram-negativă.
304. Răspunsurile corecte sunt următoarele:
A. Sărurile de bismut inhibă pepsina.
B. Terapia cvadruplă împotriva H. pylori include: subsalicilat de bismut +
metronidazol + doxiciclină + IPP.
C. Terapia triplă pentru eradicarea H. pylori include: IPP + metronidazol sau
amoxicilină + claritromicină.
D. În terapia triplă pentru eradicarea H. pylori poate fi schimbat antibioticul
amoxicilină cu ampicilină.
E. Eradicarea cu succes a infecției cu H. pylori este posibilă.
F. Boala de reflux gastroesofagian care se manifestă prin arsură
retrosternală răspunde la terapia cu antibiotice.
G. Sărurile de bismut cresc secreția de mucus la nivel gastric.
H. Sărurile de bismut neutralizează aciditatea gastrică.
I. Terapia triplă pentru eradicarea H. pylori include: IPP + tetraciclină +
claritromicină
J. Terapia cvadruplă pentru eradicarea H. pylori se administrează timp de 2
săptămâni.
305. Alegeți variantele corecte de răspuns:
A. IPP-urile cresc riscul de sângerare la nivelul ulcerațiilor cauzate de
aspirină.
 B. Antihistaminicele H2 sunt superiori IPP-urilor în reducerea producției de
acid gastric și vindecarea ulcerelor peptice.
C. Omeprazolul blochează secreția ionilor de hidrogen în lumenul gastric.
D. Omeprazolul se leagă de H+/K+ ATP-ază (pompa de protoni) din celulele
parietale gastrice.
E. IPP-urile sunt eficace și atunci când pompa de protoni este inactivă.
F. Lansoprazolul este un inhibitor de pompă de protoni.
G. Omeprazolul și lansoprazolul pot fi utilizați în tratamentul pe termen scurt
al bolii de reflux gastroesofagian.
H. IPP-urile nu pot fi utilizate în sindromul Zollinger-Ellison.
I. IPP-urile prezintă un înveliș enteric care se dezintegrează la pH-ul acid
din stomac.
J. IPP-urile prezintă un înveliș enteric care se dezintegrează la pH-ul alcalin
din duoden.
306. Este adevărat că:
A. Clopidogrelul poate fi utilizat concomitent cu IPP-urile, fără niciun risc.
B. Agenții antimicrobieni se asociază cu IPP în terapia de eradicare a H.
pylori.
C. Administrarea IPP concomitent cu antihistaminice H2 este recomandată.
D. IPP-urile sunt agenții de elecție pentru tratamentul și profilaxia ulcerațiilor
de stres.
E. IPP-urile se administrează doar pe cale orală.
F. IPP se administrează după masă pentru un efect maxim.
G. IPP scad riscul de sângerare la nivelul ulcerațiilor cauzate de AINS.
H. IPP-urile sunt preferați față de antihistaminicele H2 în vindecarea ulcerelor
peptice.
I. Pentru un efect maxim, se recomandă administrarea IPP-urilor cu 30-60
minute înainte de masă, înainte de micul dejun.
J. Terapia cu IPP nu prezintă riscuri pe termen lung.
307. Găsiți răspunsurile corecte:
A. Absorbția carbonatului de calciu nu este influențată de pH-ul gastric.
B. Terapia prelungită cu IPP poate duce la scăderea absorbției vitaminei
B12.
C. Omeprazolul blochează competitiv enzimele CYP450.
D. Asocierea clopidogrelului cu omeprazolul crește riscul de evenimente
cardiovasculare.
E. Absorbția citratului de calciu este influențată de pH-ul gastric.
F. Utilizarea pe termen lung a IPP-urilor crește riscul de fracturi la nivelul
articulației șoldurilor.
G. Terapia prelungită cu IPP poate duce la creșterea absorbției vitaminei
B12.
H. Omeprazolul crește eficacitatea clopidogrelului prin inhibiția CYP2C19.
I. Mediul gastric acid inhibă absorbția vitaminei B12.
J. Omeprazolul scade eficacitatea clopidogrelului prin inhibiția CYP2C19.
308. Alegeți enunțurile adevărate:
 A. IPP-urile pot avea ca efecte adverse diareea și colita cauzate de
Clostridium difficile.
B. Greața este unul dintre efectele adverse cauzate de tratamentul cu IPP-
uri.
C. Cefaleea nu face parte din lista reacțiilor adverse posibile după
tratamentul cu IPP.
D. Tratamentul pe termen lung cu IPP-uri crește riscul de fracturi osoase.
E. Unele IPP-uri pot fi administrați intravenos.
F. IPP-urile se administreză doar pe care orală.
G. IPP-urile se administrează după masă pentru un efect maxim.
H. Rabeprazolul și pantoprazolul sunt inhibitori de pompă de protoni.
I. IPP-uri au eficacitate numai atunci când pompa de protoni este inactivă.
J. IPP-urile cresc eficacitatea clopidogrelului.
309. Următoarele enunțuri sunt adevărate:
A. Terapia antiacidă cu bicarbonat de Na este recomandată pe termen lung.
B. Antiacidele care conțin aluminiu vindecă boala ulceroasă.
C. Antiacidele sunt baze slabe care, prin reacția cu acidul gastric, scad
aciditatea acestuia.
D. Absorbția sistemică a bicarbonatului de Na poate produce alcaloză
metabolică tranzitorie.
E. Antiacidele folosite frecvent sunt sărurile de aluminiu și magneziu.
F. Nu se recomanda utilizarea bicarbonatului de Na ca antiacid pe termen
lung, deoarece poate produce alcaloză metabolică tranzitorie.
G. Antiacidele sunt utilizate ca terapie de primă linie în ulcerele gastrice
acute.
H. Antiacidele cresc activitatea pepsinei.
I. Hidroxidul de aluminiu cauzează diaree ca reacție adversă.
J. Antiacidele scad activitatea pepsinei, deoarece pepsina este inactiva la un
pH peste 4.
310. Alegeți variantele corecte dintre enunțurile următoare:
A. Administrarea bicarbonatului de Na ca antiacid poate produce eructație și
flatulență.
B. Antiacidele care conțin aluminiu pot determina apariția hipofosfatemie,
prin chelarea fosfaților.
C. Antiacidele cu aluminiu și magneziu întârzie vindecare ulcerelor
duodenale.
D. Hidroxidul de magneziu produce constipație ca reacție adversă.
E. Conținutul de sodiu al antiacidelor nu trebuie luat în considerare la
pacienții hipertensivi.
F. La pacienții cu disfuncție renală, Mg, Al, și Ca se pot acumula în organism
și pot determina efecte adverse.
G. Preparatele care conțin carbonat de calciu sunt contraindicate în
osteoporoză.
H. Antiacidele care conțin aluminiu pot determina hiperfosfatemie, prin
chelarea fosfaților din organism.
 I. Combinația hidroxid de magneziu și hidroxid de aluminiu menține un
tranzit intestinal normal.
J. Hidroxidul de magneziu produce diaree ca reacție adversă.
311. Este adevărat că:
A. Se recomanda administrarea sucralfatului concomitent cu IPP-urile.
B. Sucralfacul este un complex de hidroxid de aluminiu și sucroză sulfatată.
C. În vindecarea ulcerelor duodenale sucralfatul este eficace.
D. Se recomandă administrarea anticacidelor concomitent cu sucralfatul.
E. Absorbția sistemică a sucralfatului este ridicată.
F. Sucralfatul, prin mecanismul lui de acțiune, previne degradarea mucusului
de către pepsină și acid gastric.
G. Sucralfatul stimulează digestia peptică.
H. Sucralfatul previne ulceree cauzate de AINS.
I. Sucralfatul, prin formarea unui gel complex cu celulele epiteliale, creează
o barieră fizică ce împiedică difuziunea HCl.
J. Sucralfatul inhibă digestia peptică.
312. Alegeți răspunsurile corecte:
A. Metotrexatul are un potențial emetogen înalt.
B. Caracteristicile pacientului nu influențează incidența și severitatea emezei
induse de agenți citotoxici.
C. Cisplatinul este un agent chimioterapic cu un potențial emetogen scăzut.
D. Centrul vomei este o regiune care declanșează reflexul de vomă și
coordonează mecanismele motorii ale vomei.
E. Sistemul vestibular nu este implicat în răul de mișcare.
F. Pacienții de sex feminin sunt mai susceptibili comparativ cu cei de sex
masculin în a dezvolta greață și vomă cauzate de agenți chimioterapici.
G. Voma poate face imposibilă administrarea unui tratament antineoplazic
potențial curativ.
H. Voma nu afectează calitatea vieții pacienților oncologici.
I. Greața și voma pot fi cauzate, de exemplu, de: agenți chimioterapici, rău
de mișcare, sarcină și hepatită.
J. Vărsăturile necontrolate pot duce la deshidratare și tulburări metabolice
profunde.
313. Următoarele enunțuri sunt adevărate:
A. Fenotiazinele acțiunează prin blocarea receptorilor serotoninergici.
B. Proclorperazina este o fenotiazină eficace împotriva emezei induse de
agenți chimioterapici cu potențial emetogen înalt.
C. Fenotiazinele au activitate antiemetică înaltă.
D. Creșterea dozei de fenotiazine poate determina hipertensiune arterială.
E. Creșterea dozei de fenotiazine îmbunătățește activitatea antiemetică.
F. Medicamentele anticolinergice (scopolamina) sunt foarte utile în
tratamentul răului de mișcare.
G. Antagoniștii receptorilor H1, ca meclizina, ciclizina, sunt foarte eficace
împotriva substanțelor care acționează direct la nivelul zonei
chemoreceptoare declanșatoare.
 H. Creșterea dozei de fenotiazine nu îmbunătățește activitatea antiemetică.
I. Fenotiazinele acționează ca antiemetice prin blocarea receptorilor
dopaminergici.
J. Proclorperazina este o fenotiazină cu acțiune antiemetică.
314. Este adevărat că:
A. Dolasetronul poate cauza modificări ale traseelor electrocardiografice.
B. Ondasegtronul este metabolizat la nivel hepatic.
C. Este contraindicată administrarea dolasetronului la pacienții cu risc de
prelungire a intervalului QT.
D. Blocan¿ii receptorilor 5-HT3 au activitate antiemetica scazuta.
E. Blocantele receptorilor 5-HT3 sunt agen¿i antiemetici utiliza¿i în asociere
cu chimioterapia, deoarece au durata lunga de ac¿iune.
F. Blocan¿ii receptorior 5-HT3 nu prezinta efecte secundare.
G. Blocan¿ii receptorilor 5-HT3 pot fi administra¿i doar pe cale orala.
H. Dozele de ondasetron și granisetron nu trebuie ajustate la pacienții cu
insuficiență hepatică.
I. Granisetron blocheaza în mod selectiv receptorii 5-HT 3 periferici ¿i
cerebrali.
J. Ondasetron este un blocant al receptorilor 5-HT3.
315. Enunțurile adevărate sunt:
A. Utilizarea metoclopramidului la doze mari este limitată.
B. Metoclopramidul este eficace în doze mari împotriva acțiunii emetogene a
cisplatinului.
C. Metoclopramidul este o benzamidă substituită, cu activitate antiemetică.
D. Prezintă efecte secundare antidopaminergice (sedare, diaree, simptome
extrapiramidale).
E. Metoclopramidul se folosește frecvent ca medicament prokinetic.
F. Metoclopramidul este un blocant al receptorilor 5-HT 3
G. Metoclopramidul se utilizează frecvent în doze mari.
H. Metoclopramidul poate cauza constipația ca efect secundar.
I. Metoclopramidul face parte din clasa butirofenonelor.
J. Metoclopramidul în doze mari este mai eficace comparativ cu
haloperidolul în doze mari în prevenirea emezei cauzate de cisplatin.
316. Următoarele enunțuri referitoare la medicamentele antiemetice sunt
adevărate:
A. Blocarea producției de prostaglandine este un posibil mecanism
antiemetic al corticosteroizilor.
B. Medicamentele antiemetice nu se asociază în terapie.
C. Benzodiazepinele au potență antiemetică redusă.
D. În emeza anticipativă pot fi utilizate benzodiazepinele, datorită efectelor
sedative și anxiolitice.
E. Aprepitantul este un inductor al CYP3A4.
F. Dexametazona este un blocant al receptorilor pentru substanța P.
G. În regimuri chimioterapice cu potențial emetogen înalt nu este
recomandată utilizarea aprepitantului.
 H. Aprepitantul este un medicament antiemetic.
I. Aprepitantul are ca efecte secundare diareea.
J. Antihistaminicele în asociere cu doze mari de metoclopramid cresc riscul
de manifestări extrapiramidale.
317. Enunțurile adevărate referitoare la medicamentele antiemetice sunt:
A. Există regimuri combinate de medicamente antiemetice pentru un răspuns
antiemetic îmbunătățit.
B. Haloperidolul în doze mari este mai eficace în prevenția emezei induse de
cisplatin comparativ cu metoclopramidul în doză mare.
C. Droperidolul și haloperidolul acțiunează prin stimularea receptorilor
dopaminergici.
D. Haloperidolul face parte din clasa butirofenonelor.
E. Aprepitantul poate scurta timpul de înjumătățire al warfarinei, deoarece
este inductor pentru CYP3A4.
F. Metoclopramidul este o butirofenonă.
G. Benzodiazepinele se pot asocia cu corticosteroizii și metoclopramidul în
doze mari, pentru un răspuns antiemetic îmbunătățit.
H. Droperidolul nu prezintă efecte adverse cardiovasculare.
I. Dexametazona se asociază cu doze mari de metoclopramid pentru
creșterea efectului antiemetic.
J. Lorazepamul are potență antiemetică ridicată.
318. Este adevărat că:
A. Difenoxilatul și loperamidul se utilizează ca antidiareice la pacienții care
suferă de colită severă.
B. Loperamidul blochează receptorii opioizi presinaptici ai sistemului nervos
enteric.
C. Este recomandată utilizarea ca antidiarei a loperamidului la copiii mici.
D. Difenoxilatul este un agent adsorbant utilizat ca medicament antidiareic.
E. Efectele secundare ale difenoxilatului pot fi somnolența, crampele
abdominale și amețeala.
F. Loperamid și difenoxilat au acțiuni de tip opioid, fiind analogi de
meperidină.
G. Loperamidul are anțiune analgezică la doze uzuale.
H. Creșterea motilității tractului gastrointestinal este unul dintre factorii care
contribuie la apariția diareii.
I. Loperamidul reduce peristaltismul intestinal prin inhibarea eliberării de
acetilcolină.
J. Agenții care scad motilitatea intestinală fac parte din clasa antidiareicelor.
319. Următoarele enunțuri despre laxative sunt adevărate:
A. Cresc riscul de anulare al efectului farmacologic al preparatelor cu
eliberare prelungită.
B. Se utilizează frecvent la pacienții cu constipație.
C. Senna face parte din clasa laxativelor de volum.
D. Nu interacționează cu preparatele cu eliberare prelungită.
E. Laxativele sunt utilizate pentru a încetini tranzitul intestinal.
 F. Pot da dependență.
G. Lubiprostona poate da dependență.
H. Sunt utilizate pentru a accelera tranzitul conținutului intestinal.
I. Lubiprostonaeste un laxativ osmotic.
J. Se clasifică în funcție de mecanismele lor de acțiune.
320. Este adevărat că:
A. Bisacodilul face parte din clasa laxativelor iritante și stimulante.
B. În caz de utilizare prelungită a bisacodilului poate să apară atonia
colonică.
C. Este recomandată asociarea tabletelor gastrorezistente de bisacodil
concomitent cu laptele.
D. Uleiul de ricin este un laxativ iritant recomandat în sarcină.
E. Senna reduce secreția hidroelectrolitică intestinală.
F. Senna se asociază cu docusat pentru tratamentul constipației induse de
opioide.
G. Senna este un laxativ de volum.
H. Uleiul de ricin reține apa în intestin prin osmoză.
I. Bisacodilul acționează direct asupra fibrelor nervoase din mucoasa
colonului.
J. Ingredientul activ din Senna este un complex natural de glicozide
antrachinonice.
321. Alegeți răspunsurile corecte despre laxativele de volum:
A. Includ coloidele hidrofile.
B. Stimulează activitatea peristaltică prin retenție hidrică și distensie
intestinală.
C. Acționează la nivelul intestinului gros.
D. La pacienții imobilizați pot produce ocluzie intestinală.
E. Psylium este un laxativ iritant.
F. Coloidele hidrofile sunt laxative de origine animală.
G. Sunt recomandate la pacienții imobilizați.
H. Metilceluloza poate fi utilizată la pacienții imobilizați.
I. Formează geluri în intestinul gros.
J. Metilceluloza este un laxativ osmotic.
322. Enunțurile adevărate sunt:
A. Lactuloza este un agent tensioactiv.
B. Polietile glicolii sunt contraindicați în lavajul colonic pentru procedurile
radiologice sau endoscopice.
C. Lactuloza poate fi hidrolizată de enzimele intestinale.
D. Lactuloza nu poate fi hidrolizată de enzimele intestinale.
E. Citratul de magneziu reține apa în intestin prin osmoză.
F. Lactuloza este transformată la nivelul colonului în acid formic, acid acetic
și acid lactic.
G. Lactuloza se utilizează în lavajul colonic pentru pregătirea pacientului
înaintea procedurilor radiologice.
 H. Sărurile neabsorbabile cresc peristaltismul intestinal și determină
defecație în cateva ore de la administrare.
I. Lactuloza este o glucidă dizaharidică de semisinteză care acționează ca
laxativ osmotic.
J. Lactuloza acționează la nivelul stomacului.
323. Este adevărat că:
A. Docusatul de potasiu este un laxativ emolient.
B. Laxativele emoliente nu interacționează cu uleiurile minerale.
C. Docusatul de potasiu este un laxativ de volum.
D. Laxativele emoliente sau surfactanții cresc consistența materiilor fecale.
E. Laxativele emoliente nu se asociază cu uleiul mineral, deoarece îl pot
absorbi.
F. Laxativele emoliente își exercită efectul farmaclogic imediat după
administrare.
G. Docusatul de sodiu se utilizează în profilaxia constipațiilor.
H. Laxativele emoliente sau surfactanții scad consistența materiilor fecale.
I. Efectul farmacologic al laxativelor emoliente poate să apară chiar și după
câteva zilede la administrare.
J. Docusatul de calciu este recomandat în constipația acută.
324. Alegeți variantele corecte de răspuns cu privire la preparatele
laxative:
A. Supozitoarele cu glicerină rețin apa în intestin prin osmoză.
B. Prin administrarea incorectă a uleiului mineral, ca laxativ lubrifiant, există
riscul să apară pneumonia lipidică.
C. Uleiul mineral se administrează în clinostatism.
D. Uleiul mineral se poate administra în asociere cu laxativele emoliente.
E. Laxativele lubrifiante acționează prin facilitarea eliminării scaunelor cu o
consistență crescută.
F. Supozitoarele cu glicerină fac parte din clasa laxativelor emoliente.
G. Uleiul mineral este un laxativ emolient.
H. Uleiul mineral este un laxativ osmotic.
I. Uleiul mineral se administrează oral, în ortostatism.
J. Supozitoarele cu glicerina îngreunează eliminarea scaunelor cu o
consistență crescută.
325. Următoarele enunțuri referitoare la activatorii de clor sunt adevărate:
A. Ca efect advers, lubiprostona poate da constipație.
B. Sunt substanțe administrate pentru efect laxativ.
C. Sunt contraindicate în tratamentul constipației cronice.
D. Lubiprostona blochează canalele de clor.
E. Se utilizează în tratamentul constipației cronice.
F. Lubiprostona poate da dependență la administrări repetate.
G. Lubiprostona este singurul agent din această clasă.
H. Prin activarea canalelor de clor, lubiprostona crește secreția lichidiană în
lumenul intestinal.
I. Produc modificări minime ale echilibrului electrolitic.
 J. Lubiprostona este un laxativ metabolizat rapid la nivel hepatic.
326. Este adevărat că:
A. Antagoniștii de autacoide pot interfera cu acțiunea autacoidelor la nivelul
receptorilor specifici.
B. Autacoidele funcționează ca hormoni locali, deoarece sunt produse de
țesuturile în care acționează.
C. Autacoidele au proprietatea comună de a fi sintetizate în țesuturile în care
acționează.
D. Autacoidele sunt compuși exogeni.
E. Autacoidele au activități farmacologice identice.
F. Se numesc autacoide următorii compuși endogeni: prostaglandine,
histamină și serotonină.
G. Prostaglandinele nu fac parte din clasa autacoide.
H. Autacoidele sunt produse doar de glandele endocrine specifice.
I. Autacoidele sunt compuși endogeni.
J. Autacoidele au structuri similare.
327. Următoarele enunțuri sunt adevărate:
A. Misoprostolul este mai bine tolerat comparativ cu inhibitorii pompei de
protoni.
B. Prostaglandinele sunt contrindicate în tratamentul ulcerului peptic.
C. Tratamentul cu mifepristonă, urmată de misoprostol este eficace în
trimestrul II de sarcină.
D. Misoprostolul produce discomfort intestinal.
E. Produșii de metabolizare a prostaglandinelor sunt inactivi la locul de
acțiune.
F. Misoprostolul inhibă secreția de acid gastric.
G. Misoprostolul este un analog sintetic de prostaglandina E 1.
H. Multe prostaglandine sunt utile ca agenți abortivi.
I. Misoprostolul crește secreția de HCl și pepsină la nivel gastric.
J. Misoprostolul este contraindicat la pacienții cu ulcer gastric, tratați cronic
cu aspirină.
328. Alegeți variantele corecte de răspuns:
A. Antihistaminicele nu au aplicații clinice.
B. În mastocite, histamina este stocată sub formăde complex activ.
C. Veninul de albină inhibă secreția tisulară de histamină.
D. Frigul și toxinele bacteriene inhibă secreția tisulară de histamină.
E. Histamina este abundentă în plămâni, tegument și tractul gastrointestinal.
F. Histamina mediază reacțiile alergice și inflamatoare.
G. Histamina reglează secreția gastrică de acid.
H. Histamina are aplicații clinice.
I. Histamina este sintetizată predominant în mastocite.
J. Reacțiile alergice și anafilactice pot declanșa secreția de histamină.
329. Enunțurile adevărate sunt următoarele:
A. Histamina poate crește secreția de citokine proinflamatorii în numeroase
celule și în țesuturile locale.
 B. Histamina produce vasoconstricție pe vasele mici.
C. Receptorii histaminergici sunt: H1, H2, H3 și H4.
D. Histamina produce vasodilatație.
E. Histamina scade secreția de acid gastric prinactivarea receptorilor H2.
F. Receptorii H1 și H2 histaminergici reprezintă ținta medicamentelor cu
utilitate clinică.
G. Receptorii H1 prezintă importanță în contracția musculaturii netede.
H. Injectarea intravenoasă de histamină produce relaxarea musculaturii
netede a căilor respiratorii.
I. Activarea receptorilor histaminergici H1 și H2 nu prezintă efecte la nivel
cardiovascular.
J. Activarea receptorilor histaminici H1 din terminațiile nervoase senzitive
inhiba pruritul și durerea.
330. Este adevărat că:
A. Clorfeniramina nu produce sedare la administrare.
B. Loratadina este un antihistaminic H1 de generația a doua.
C. Unele antihistaminice H1 de generația I pot fi folosite în tratamentul răului
de mișcare.
D. Prometazina este un antihistaminic de generația a doua.
E. Antihistaminicele blocheză răspunsul mediat de receptori la nivelul
țesuturilor țintă.
F. Desloratadina și loratadina au cel mai ridicat potențial de a induce sedare.
G. Clorfeniramina produce sedare la administrare.
H. Desloratadina are un potențial ridicat de a induce sedare.
I. Blocantele receptorilor H1 combat simptomele activării lor odată ce s-au
instalat.
J. Antihistaminicele H1 de primă generație produc sedare.
331. Găsiți răspunsurile corecte:
A. Histamina este principalul mediator al simptomelor rinitei alergice și
urticariei.
B. Antihistaminicele H1 sunt utile în tratamentul alergiilor mediate de
imunoglobulinele E.
C. Epinefrina este medicamentul de elecție în tratarea anafilaxiei sistemice
care implică eliberare masivă de histamină.
D. Blocantele receptorilor H1 se utilizează în tratamentul astmului bronșic.
E. Difenhidramina nu poate fi utilizată în tratamentul insomniei.
F. Glucocorticoizii au efecte antiiflamatorii mai slabe comparativ cu
antihistaminicele H1.
G. Difenhidramina este un antihistaminic H1 utilizat în răul de mișcare.
H. Antihistaminicele H1 sunt recomandate persoanelor la care menținerea
stării de alertă la locul de muncă este esențială.
I. Histamina este singurul mediator al simptomelor astmului bronșic.
J. Antihistaminicele sunt medicamente de elecție în controlul simptomelor
rinitei alergice și urticariei.
332. Alegeți răspunsurile corecte:
 A. Blocantele receptorilor H1 se administrează oral.
B. Enantiomerul activ al cetirizinei este levocetirizina.
C. Antihistaminicele H1 au biodisponibilitate înaltă.
D. Antihistaminicele H1 de generația a doua străbat cu ușurință bariera
hematoencefalică.
E. Antihistaminicele H1 permit administrarea unei singure doze pe zi.
F. Loratadina cauzează somnolență la locul de muncă.
G. Blocantele receptorilor H1 au o biodisponibilitate scăzută.
H. Cel mai frecvent efect secundar al antihistaminicelor h1 de prima
generație este amețeala.
I. Prometazina acționează doar pe receptorii antihistaminici H1.
J. Toate antihistaminicele de primă generație sunt metabolizate de citocrom
P450.
333. Următoarele afirmații sunt corecte:
A. Antihistaminicele H1 nu interacționează cu rivastigmina.
B. Antihistaminicele H1 nu interacționează cu rivastigmina.
C. Antihistaminicele orale produc efecte anticolinergice slabe.
D. Antihistaminicele H1 de primă generație scad eficacitatea inhibitorilor de
colinesterază folosiți pentru tratamentul bolii Alzheimer.
E. Antihistaminicele H1 de primă generație cresc eficacitatea inhibitorilor de
colinesterază folosiți pentru tratamentul bolii Alzheimer.
F. Blocantele receptorilor H1 pot produce uscăciunea mucoasei bucale.
G. Antihistaminicele H1 nu interacționează cu alcoolul.
H. Antihistaminicele pot fi administrați concomitent cu inhibitorii de
monoamin-oxidază.
I. Inhibitorii de monoamin-oxidază potențează efectele anticolinergice ale
antihistaminicelor.
J. Intoxicațiile acute cu antihistaminice H1 pot fi soldate cu halucinații, ataxie
și convulsii.
334. Găsiți răspunsurile corecte:
A. Pentru tratamentul bolii de reflux gastro-esofagian, în prezent, se
utilizează preferențial antihistaminicele H2.
B. Antagoniștii H2 sunt eficace în tratamentul arsurilor retrosternale.
C. Cimetidina este un antagonist al receptorilor H2 histaminergici.
D. Antihistaminicele H2 sunt utilizate clinic, în principal, ca inhibitori ai
secreției gastrice acide.
E. Cimetidina este un inhibitor al citocrom P450.
F. Nizatidina este un antihistaminic H1.
G. Ranitidina poate avea ca efecte adverse endocrine ginecomastie și
galactoree.
H. Famotidina are o potență mai mică decât cimetidina.
I. Antihistaminicele H2 cresc absorbția digestivă a ketoconazolului.
J. Blocanții receptorilor H2 pot fi utilizați în tratamentul ulcerului peptic și al
refluxului gastroesofagian.
335. Este adevărat că:
 A. Migrena cu aură este însoțită de fotofobie.
B. Pacienții cu cefalee migrenoasă severă acuză, de obicei, 1-5 atacuri pe
lună de durere moderată sau severă.
C. Migrena este o durere, de obicei, bilaterală.
D. Migrena fără aură este însoțită de tulburări de vorbire și motorii.
E. Durerea din migrenă poate fi cauzată de dilatație arterială extra- și
intracraniană.
F. Migrena se prezintă sub forma unei dureri pulsatile.
G. Migrena cu aură se prezintă sub forma unei dureri foarte intense, ascuțite
și constante.
H. Migrena fără aură este însoțită frecvent de greață.
I. Migrena fără aură are prevalență mai mare la bărbați comparativ cu
femeile.
J. Migrena fără aură se caracterizează prin cefalee severă unilaterală,
pulsatilă.
336. Alegeți afirmațiile corecte:
A. Triptanii sunt agoniști de serotonină.
B. Terapia specifică pentru migrenă include opioidele.
C. Triptanii sunt recomandați pacienților cu factori de risc pentru boală
coronariană.
D. Terapia specifică pentru migrenă include triptani și dihidroergotamină.
E. Dihidroergotamina se administrează sub formă de spray nazal.
F. Tratamentele nespecifice din migrenă includ analgezicele și antiemeticele.
G. În migrena severă se pot utiliza și opioidele ca medicație de salvare.
H. Dihidroergotamina face parte din clasa triptanilor.
I. Activarea receptorilor 5-HT1D de catre triptani ¿i dihidroergotamina
determina vasodilata¿ie.
J. Dihidroergotamina este un agonist al receptorilor 5-HT 1D.
337. Răspunsurile corecte sunt:
A. Dihidroergotamina este un vasoconstrictor.
B. Codeina sulfat poate fi utilizată pentru ameliorarea durerii severe din
migrenă.
C. Dihidroergotamina are eficacitate maximă atunci când este administrată în
faza prodromală.
D. Propranololul este tratamentul de elecție în profilaxia migrenei.
E. Aspirina poate fi utilă pentru ameliorarea atacurilor migrenoase.
F. Dihidroergotamina poate fi utilizată în sarcină.
G. Faza de cefalee din migrenă este asociată cu vasoconstricție cerebrală.
H. Ibuprofenul, naproxenul și aspirina sunt contraindicate în atacurile
migrenoase.
I. Triptanii sunt antagoniști de serotonină.
J. Faza prodromală din migrenă se caracterizează prin durere, greață,
vomă.
338. Este adevărat că:
A. Cefaleea tensională se poate asocia cu simptome ca greața și vărsăturile.
 B. Antihistaminicele H1 pot fi utilizate în tratamentul anafilaxiei acute.
C. Migrena cu aură se mai numea în trecut migrena clasică.
D. Cefaleea tensională debutează în condiții de stres.
E. Dihidroergotamina menține tonusul uterin în timpul sarcinii.
F. Migrena acută poate fi tratată doar simptomatic prin tratament nespecific.
G. Aproximativ 80% dintre pacienții cu migrenă nu au aură.
H. Cefaleea tensională are prevalență mai mare la femei comparativ cu
bărbații.
I. Cefaleea Horton are o prevalență mai mare în rândul femeilor comparativ
cu bărbații.
J. Simptomele associate cefaleei Horton include congestive nazală, facială,
lăcrimare și modificări ale pupilelor.
339. Sunt adevărate următoarele enunțuri:
A. Histamina stimulează secreția gastrică de acid clorhidric prin acțiunea pe
receptorii H2.
B. Eliberarea de histamină de la nivelul tegumentului determină dilatația și
creșterea permeabilității capilarelor.
C. Histamina este sintetizată predominant în mastocite.
D. Reacțiile alergice și anafilactice inhibă eliberarea de histamină.
E. Prin acțiunea histaminei la nivel cardiovascular, scade presiunea
sanguină sistemică prin reducerea rezistenței periferice.
F. În mastocite, histamina este stocată în granule, sub formă de complex
activ.
G. Ca răspuns la diverși stimuli, histamina își exercită efectele prin legarea
de recetori histaminergici.
H. Receptorii histaminergici H2 sunt implicați în contracția musculaturii
netede.
I. Frigul inhibă eliberarea de histamină.
J. Histamina se găsește în concentrații mici în bazofile.
340. Alegeți răspunsurile corecte:
A. Clorfeniramina are un potențial înalt de a cauza sedare.
B. Clorfeniramina poate fi adinistrată pacienților la care menținerea stării de
alertă la locul de muncă este esențială.
C. Prometazina este un antihistaminic H1.
D. Loratadina este un antihistaminic recomandat în tratamentul răului de
mișcare.
E. Sumatriptan este o substanță activă utilizată în tratamentul cefaleei
migrenoase.
F. Prometazina este un antihistaminic H2.
G. Difenhidramina este un antihistamini H1, de primă generație.
H. Desloratadina prezintă un potențial înalt de a cauza sedare.
I. Difenhidramina nu are efect sedativ.
J. Levocetirizina acționează prin blocarea receptorilor histaminergici H1.
341. Este adevărat că:
A. Antihistaminicele H1 străbat foarte greu bariera hematoencefalică.
 B. Blocanții receptorilor histaminergici H1 pot da următoarele efecte centrale:
tinitus, amețeală, slăbiciune puternică.
C. Antihistaminicele nu prezintă interacțiuni medicamentoase.
D. Intoxicația acută cu antihistaminice H1 este relativ frecventă în rândul
adulților.
E. Hidroxizina și prometazina sunt antihistaminice H1 de a doua generație.
F. Antihistaminicele H1 nu prezintă efecte anticolinergice.
G. Un efect secundar al blocării recetorilor histaminergici H1 este creșterea
performanței cognitive.
H. Unele antihistaminice H1 pot fi administrate o dată pe zi, deoarece au
durata de acțiune de cel puțin 24 ore.
I. Antihistaminicele H1 se clasică astfel: antihistaminice de primă generație
și de generația a doua.
J. Antihistaminicele H1 de primă generație sunt metabolizate de citocrom
P450.
342. Următoarele enunțuri sunt corecte:
A. Cimetidina este un inductor al citocrom P450.
B. Utilizarea cimetidinei este limitată de reacțiile adverse și interacțiunile
medicamentoase.
C. Histamina este unul dintre mediatorii care stimulează secreția acidă
realizată de celulele parietale din mucoasa gastrică.
D. Antihistaminicele H2 sunt indicate, îndeosebi, pentru controlul secreției
acide diurne.
E. Antihistaminicele H2 se pot administra în ulcerații acute de stres.
F. Cimetidina și ranitidina blochează selectiv receptorii histaminergici H2.
G. Cimetidina și ranitidina blochează atât receptorii histaminergici H2, cât și
H1.
H. Famotidina este un antihistaminic H1, de generația a doua.
I. Cimetidina și ranitidina blochează neselectiv receptorii histaminergici H2.
J. Famotidina este un antihistaminic H2.
343. Alegeți răspunsul corect:
A. Cimetidina nu poate avea efecte endocrine.
B. Acțiunile antihistaminicelor H2 sunt ireversibile.
C. Cimetidina și ranitidina sunt agoniști pe receptorii histaminici H2.
D. Cimetidina poate să crescă concentrația serică de carbamazepină, fiind
un inhibitor al citocrom P450.
E. Cimetidina blochează seletiv receptorii histaminergici H2.
F. Cimetidina, ranitidina și famotidina sunt metabolizate la nivel hepatic.
G. Antihistaminicele H2 sunt de preferat la pacienții cu ulcerații cauzate de
AINS comparativ cu IPP-urile (inhibitori de pompă de protoni).
H. Metaboliții cimetidinei se elimină predominant urinar.
I. Nizatidina este similară cu ranitidina în ceea ce privește acțiunile
farmacologice.
J. Cimetidina este un antihistaminic H2.
344. Alegeți răspunsurile corecte:
 A. Angiotensina II este un vasodilatator cu potență mare.
B. IECA cresc presiunea sanguină.
C. IECA scad presiunea sanguină.
D. IECA scad atât presarcina, cât și postsarcina
E. IECA scad producția de bradikinină.
F. Bradikinina scade producția de oxid nitric la nivelul vaselor de sânge.
G. IECA cresc producția de aldosteron.
H. Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) cresc producția de
bradikinină.
I. Enzima de conversie a angiotensinei este responsabilă pentru inactivarea
bradikininei.
J. Angiotensina II este un agent vasoconstrictor cu potență mare.
345. Este adevărat că:
A. IECA sunt agenți de primă linie în terapia pacienților cu disfuncție
sistolică.
B. În insuficiența cardiacă tratamentul de primă linie este reprezentat de
IECA.
C. IECA scad presiunea intraglomerulară datorită vasodilatației arteriolelor
eferente.
D. Tratamentul cronic cu IECA crește presiunea sanguină.
E. La fel ca β-blocantele, IECA au eficacitate maximă la pacienții hipertensivi
de rasă neagră.
F. IECA încetinesc progresia nefropatiei diabetice.
G. IECA scad presiunea intraglomerulară datorită vasoconstricției arteriolelor
eferente.
H. IECA sunt contraindicați la pacienții cu nefropatie diabetică.
I. IECA sunt utilizate în tratamentul hipertensiunii arteriale.
J. IECA sunt medicamente de a doua linie în tratamentul insuficienței
cardiace.
346. Următoarele enunțuri sunt adevărate:
A. Tratamentul îndelungat cu IECA crește riscul apariției tusei ca efect
secundar.
B. Angioedemul apare frecvent ca reacție adversă la pacienții tratați cu
IECA.
C. IECA pot induce malformații fetale.
D. În terapia cu IECA sunt recomandate alimentele bogate în potasiu.
E. Tusea seacă, la pacienții tratați cu IECA, apare mai frecvent la bărbați.
F. Printre efectele secundare ale tratamentului cu IECA se numără
hipokaliemia.
G. Tusea seacă este un efect secundar la tratamentul cu IECA.
H. Nefumătorii au frecvent tuse seacă la administrarea IECA.
I. IECA pot fi administrați fără riscuri în sarcină.
J. Tusea seacă la pacienții tratați cu IECA apare din cauza nivelului crescut
de bradikinină la nivel pulmonar.
347. Este adevărat că:
 A. Aliskiren este un inhibitor neselectiv al reninei.
B. Aliskiren poate cauza diaree, în special la doze mari.
C. Aliskiren scade presiunea sanguină.
D. În asociere cu valsartan, tratamentul cu aliskiren poate să determine
hiperkaliemie.
E. Spre deosebire de IECA, aliskiren nu produce tuse ca efect secundar.
F. Aliskiren nu poate fi administrat în asociere cu IECA.
G. Aliskiren este metabolizat de CYP3A4.
H. Aliskiren nu poate fi administrat în asociere cu blocante ale canalelor de
Ca.
I. Aliskiren crește presiunea sanguină.
J. Aliskiren este un inhibitor selectiv al reninei.
348. Găsiți variantele corecte de răspuns:
A. Histamina este o amină endogenă.
B. Toxinele bacteriene inhibă eliberarea de histamină în organism.
C. Histamina se formează prin decarboxilarea histidinei.
D. Reacțiile alergice locale se produc dacă eliberarea de histamină este
rapidă.
E. Histamina atinge concentrații mari în mastocite și bazofile.
F. Histamina nu este implicată în inflamații.
G. Histamina are aplicații clinice.
H. Histamina acționează prin legarea de receptori histaminergici.
I. Histamina este singurul mediator implicat în reacții alergice și anafilaxie.
J. Histamina se găsește din abundență în tractusul gastrointestinal.
349. Afirmațiile următoare sunt adevărate:
A. Frigul inhibă eliberarea de histamină.
B. Pruritul produs sub acțiunea histaminei este produs prin legarea de
receptorii H2 de la nivelul terminațiilor nervoase senzitive.
C. Receptorii histaminergici H1 sunt receptori cuplați cu proteine G.
D. La nivelul tegumentului, prin acțiunea histaminei pe receptorii H1 și H2 se
produc dilatația și creșterea permeabilității capilarelor.
E. Prin acțiunea pe receptorii H1 de la nivelul terminațiilor nervoase
senzitive, histamina produce prurit și durere.
F. Prin acțiunea asupra receptorilor H1 de la nivel intestinal, histamina
produce crampe intestinale și constipație.
G. Histamina are aplicații clinice.
H. Histamina stimulează secreția gastrică acidă prin acțiunea receptorilor H1
din stomac.
I. La nivel cardiovascular, histamina are efect inotrop pozitiv, mediat de
acțiunea asupra receptorilor H1 și H2.
J. Histamina produce constricția bronhiolelor la nivel pulmonar.
350. Despre nitrati sunt adevarate urmatoarele afirmatii:
A. Nu sunt medicamente utilizate in tratamentul anginei pectorale
B. Inhiba vasoconstrictia coronariana
C. Amelioreaza simptomele anginoase intr-un timp foarte scurt
 D. Toti reprezentantii clasei au aceeasi durata de atiune
E. Induc scaderea rapida a necesarului miocardic de oxigen
F. Cresc consumul de oxigen al cordului
G. Sunt utili in tratamentul cronic, deoarece efectele terapeutice sunt obtinute
treptat
H. Stimuleaza vasocontrictia coronariana
I. Inhiba spasmul coronarian
J. Sunt eficace in angina stabila, angina instabila si angina pectorala
varianta
351. Sunt adevarate urmatoarele afirmatii:
A. Nitratii actioneza la nivel coronarian producand vasocontrictie
B. Nitratii inhiba vasospasmul coronarian
C. Nitratii inhiba vasoconstrictia coronariana
D. La nivel cardiac, nitratii reduc postsarcina
E. Nitroglicerina este un nitrat sintetic
F. Nitratii cresc perfuzia miocardica
G. Vasodilatatia mediata de oxidul nitric nu face parte dintre efectele produse
de nitrati
H. Nitratii produc relaxarea musculaturii striate
I. Nitratii sunt utilizati pentru ameliorarea simptomelor din angina pectorala
vasospastica
J. Nitratii produc venodilatatie
352. Sunt adevarate urmatoarele afirmatii:
A. Nitroglicerina produce acumularea sangelui in patul arterial prin efectele
sale vasodilatatoare
B. Reprezentantii din clasa nitriti difera intre ei in ceea ce proveste debutul
actiunii si rata de eliminare
C. Nitroglicerina nu are efecte asupra vaselor coronare
D. Nitroglicerina determina cresterea travaliului cardiac
E. Nitroglicerina produce conversia intracelulara la ioni nitrit si ulterior la oxid
nitric
F. Nitroglicerina produce venodilatatie
G. Nitratii sunt relaxanti ai musculaturii netede vasculare
H. Nitroglicerina administrata sublingual este de electie in criza anginoasa
produsa de efort sau stres emotional
I. Nitroglicerina actioneaza produce dilatatia arterelor mari
J. Nitroglicerina creste consumul miocardic de oxigen
353. Nitroglicerina:
A. Se administreaza in cazul crizei anginoase precipitate de stres emotional
B. Creste travaliul cardiac si consumul miocardic de oxigen
C. Nitroglicerina face parte din clasa beta blocantelor.
D. Forma preferata de administrare a nitroglicerinei este intravenoasa
E. Efectele sunt exercitate asupra arterelor mari
F. Venodilatatia este consecinta cresterii presarcinii ce apare dupa
administrarea Nitroglicerinei
 G. Produce vasodilatatie coronariana
H. Forma preferata de administrare a nitroglicerinei este spray sublingual
I. Se administreaza in cazul crizei anginoase precipitate de efort fizic
J. Scade presarcina datorita efectelor venodilatatoare
354. Sunt adevarate urmatoarele afirmatii:
A. Nitroglicerina este metabolizata semnificativ in cursul primului pasaj
B. Nitroglicerina este metabolizata semnificativ la nivel renal
C. Izosorbid mononitrat este rareori utilizat, datorita biodisponibilitatii reduse
D. Intervalul de timp pana la debutul actiunii este de peste o ora pentru
nitroglicerina
E. Izosorbit mono- si dinitrat fac parte din clasa nitratilor organici
F. Izosorbid mononitrat este un antiaritmic
G. Izosorbid mononitrat intra in actiune mai repede decat Nitroglicerina
H. Nitroglicerina apartine clasei nitrati origanici
I. Izosorbid mononitrat are biodisponibilitate crescuta si durata lunga de
actiune
J. Nitroglicerina se administreaza in principal la nivel subligual sau sub
forma de plasture transdermic
355. Sunt adevarate urmatoarele afirmatii:
A. Toleranta la administrarea nitratilor se dezvolta rapid
B. Nitratii pot produce dependenta
C. Pentru angina varianta, plasturii cu nitroglicerina trebuie purtati incontinuu
D. In cazul pacientilor cu angina varianta, intervalul fara nitrati trebuie
asigurat dupa-amiaza tarziu
E. Plasturii cu Nitroglicerina se schimba la 72 de ore
F. Toleranta indusa de nitrati poate fi combatuta prin asigurarea unui interval
zilnic liber, timp in care se restabileste sensibilitatea
G. Odata aparuta toleranta data de nitrati, trebuie abandonata clasa de
medicamente
H. Plasturii cu Nitroglicerina se poarta 12 ore, dupa care urmatoarele 12 ore
sunt fara medicament
I. Pacientii care prezinta simptome anginoase in ciuda terapiei cu nitrati,
beneficiaza de asocierea unui agent dintr-o alta clasa terapeutica
J. Toleranta produsa de nitrati se instaleaza foarte greu
356. Oxitocina:
A. Este un hormon hipofizar sintetizat exclusiv endogen
B. Neutilizarea corecta a medicamentului poate duce la efecte foarte grave,
cum ar fi decesul fetal
C. Calea preferata de administrare este intravenoasa
D. Inhiba ejectia laptelui prin contractia celulelor mioepiteliale de la nivelul
alveolelor mamare
E. Este un medicament sigur, nu au fost raportate efecte adverse
F. Indicatiile cele mai importante sunt in afectiunile urologice
G. Actineaza la nivelul glandei mamare pentru a produce ejectia laptelui
H. Este un hormon extras din glanda hipofiza
 I. Se utilizeaza pentru a stimula contractiile uterine in vederea delcansarii
travaliului
J. Produce relaxarea musculaturii nedete uterine
357. Despre Teofilina sunt adevarate urmatoarele informatii:
A. Produce multe interactiuni medicamentoase
B. Efectele adverse sunt de intensitate mica
C. Este un medicament utilizat in tratamentul hipertensiunii arteriale
D. Amelioreaza obstructia cailor respiratorii in cazul astmului bronsic
E. Prezinta un indice terapeutic mic, motiv pentru care se prefera inlocuirea
ei cu alte clase in cazul BPOC
F. Este medicamentul de electie in tratamentul astmului bronsic
G. Supradozarea poate produce crize convulsive sau aritmii potential fatale
H. Efectele adverse sunt de intensitate mica
I. Este un bronhodilatator indicat in cazul astmului bronsic si al BPOC
J. Produce constractia musculaturii nedete bronsice
358. Pentoxifilina:
A. Face parte din clasa medicamentelor antiaritmice
B. Este indicata in cazul claudicatiei intermintente
C. Este contraindicat in caz de diabet zaharat decompensat
D. Se utilizeaza in cazul bolii vasculare periferice datorita efectelor de a
scadea vascozitatea sangelui
E. Face parte din clasa metilxantinelor
F. Determina scaderea rezistentei vasculare sistemice si ameliorarea fluxului
sangvin
G. Face parte din clasa blocantelor de calciu
H. Este un medicament cu efecte procoagulante
I. Poate fi utilizata si pentru ameliorarea simptomelor psihopatologice la
pacientii cu insuficienta cerebrovasculara.
J. Este un medicament utilizat in tratamentul hipertensiunii arteriale
359. Sunt adevarate urmatoarele afirmatii:
A. Inhibitorii de PDE-5 cresc influxul de sange in corpii cavernosi, chiar si in
lipsa stimularii sexuale
B. Sildenafil este tratamentul de prima linie al disfunctie erectile
C. Inhibitorii de PDE-5 cresc influxul de sange in corpul cavernos
D. Eficienta reprezentantilor clasei inhibitori fosfodiesteraza- 5 este diferita,
iar efectele adverse sunt particulare pentru fiecare reprezentant
E. Singurul medicament pentru tratamentul disfunctiei erectile este Sildenafil
F. Mediatorul afluxului sanving in corpii cavernosi este oxidul nitric
G. Vardenafil si Tadalafil fac parte din clasa inhibitorilor de fosfodiesteraze 5
H. Inhibitorii de PDE-5 sunt eficienti in tratamentul astmului bronsic
I. Sildenafil si Tadalafil sunt medicamente utilizate in disfunctia erectila
J. Stimularea sexuala produce contractia musculaturii netede a muschiului
corpului cavernos
360. Sunt adevarate urmatoarele afirmatii:
 A. Cefaleea si congestia faciala sunt efecte adverse frecvent intalnite dupa
administrarea Sildenafil
B. Toti cei trei reprezentati ai clasei inhibitori PDE-5 prezinta aceeasi durata
a actiunii
C. Inhibitorii de PDE-5 sunt indicati in tratamentul disfunctiei erectile
D. Tadalafil produce deseori modificari ale vederii cromatice
E. Sildenafil poate produce modificari ale vederii cromatice
F. Sildenafil si Vardenafil sunt medicamente cu metabolizare renala
G. Sildenafil are un profil de siguranta foarte bun, motiv pentru care nu
produce efecte adverse.
H. La pacientii cu disfunctie hepatica este necesara ajustarea dozelor
I. Sildenafil poate fi utilizat de mai multe ori pe zi
J. Reactiile adverse aparute dupa adminsitrarea de Sildenafil sunt
dependente de doza administrata
361. Desre medicamentele utilizate in disfunctia erectila:
A. Sildenafil, Vardenafil si Tadalafil sunt cei mai importanti reprezentanti
B. Produc relaxare a musculaturii netede a corpului cavernos mediata de
oxidul nitric
C. Tadalafil blocheaza receptorii alfa de la nivel vascular
D. Cefaleea este un efect de actiune care apare foarte rar
E. Pot fi administrati in conditii de siguranta in cazul pacientilor cu afectare
hepatica extinsa
F. Necesita administrare cu prudenta in cazul pacientilor ce prezinta factori
de risc cardiovasculari
G. Tadalafil are cel mai rapid debut al actiunii
H. Este contraindicata administrarea concomitenta cu nitratii
I. Efectele venodilatatoare se sumeaza cu cele ale Nitroglicerinei,
potentandu-i actiunea antiangionasa
J. Necesita administrare cu prudenta in cazul pacientilor cu istoric de
afectare cardiovasculara
362. Sunt adevarate urmatoarele afirmatii:
A. Sildenafil poate fi administrat in conditii de siguranta simultan cu nitratii
B. Inhibitorii PDE-5 nu produc hipotensiune arteriala mediata de NO
C. Teofilina apartine clasei inhibitori PDE-5
D. Sildenafil poate fi administrat la oride doza in conditii de siguranta
simultan cu antagonistii alfa-adrenergici
E. Medicamentele de electie in cazul disfunctiei erectile fac parte din clasa
metilxantinelor
F. Dozele de Vardenafil trebuie sa fie minime in cazul pacientilor tratati cu
inhibitori puternici ai CYP3A4
G. Inhibitorii PDE-5 potenteaza efectul hipotensiv al NO
H. Administrarea Sildenafil in cazul pacinetilor in curs de tratament cu nitrati
organici este contraindicata
I. Administrarea concomitenta a inhibitorilor de PDE-5 cu antagonistii alfa-
adrenergici trebuie evitata datorita scaderii accentuate a presiunii sangelui
 J. Dozele de Sildenafil trebuie sa fie minime in cazul pacientilor tratati cu
antagonistii alfa-adrenergici
363. Despre blocantele de canale de calciu sunt adevarate urmatoarele
afirmatii:
A. Blocantele de canale de calciu cu durata scurta de actiune pot fi
administrate in conditii de siguranta si in doze mari
B. Indicatiile clinice ale blocantelor de canalelor de calciu difera in functie de
clasa din care fac parte
C. Sunt agenti indicati in cazul hipertensiunii arteriale
D. Verapamil face parte din clasa blocantelor de calciu
E. Se utilizeaza in cazul pacientilor hipertensivi ce asociaza angina pectorala
sau diabet zaharat.
F. Indiferent de clasa din care fac parte, blocantele canalelor de calciu au
aceleasi proprietati farmacocinetice
G. Blocantele de canalde de calciu cu durata scurta de actiune pot produce
vasoconstrictie excesiva
H. Blocantele de canale de calciu sunt impartite in 5 clase
I. Verapamil face parte din clasa metilxantinelor
J. Sunt impartite in 3 clase, fiecare cu proprietati diferite
364. Sunt adevarate urmatorarele afirmatii:
A. Verapamil poate fi indicat in cazul cefaleei migrenoase si cefaleei
recurente
B. Infarctul de miocard poate aparea consecutiv tratamentului cu Verapamil
C. Verapamil este singurul reprezentant al clasei difenilalchilamine
D. Indicatiile Verapamil cuprind angina, tahiartimii supraventriculare
E. Verapamil isi exercita efectele la nivel cardiac
F. Verapamil prezinta selectivitate pe canalele de calciu de la nivel cardiac
G. Efectele adverse ale Verapamil nu sunt dependente de doza
H. Verapamil isi exercita efectele la nivelul celulelor musculare nedete
vasculare
I. Cefaleea reprezinta unul dintre efectele adverse ale Verapamil
J. Verapamil si Diltiazem fac parte din grupa difenilalchilamine
365. Sunt adevarate urmatoarele afirmatii:
A. Diltiazem poate produce constipatie
B. Verapamil poate produce bloc atrioventricular de grad I
C. Diltiazem face parte din clasa dinfenilalchilamine
D. Diltiazem este un blocant al canalelor de calciu
E. Verapamil face parte din clasa Benzotiazepine
F. Diltiazem actioneaza atat pe celulele musculare cardiace, cat si pe
musculatura neteda vasculara
G. Diltiazem face parte din clasa benzotiazepine
H. Verapamil si Diltiazem sunt anticolinergice
I. Comparativ cu Verapamil, Diltiazem prezinta un efect inotrop negativ mai
putin pronuntat
 J. Verapamil are efecte inotrope negative mai putin pronuntate comparativ
cu Diltiazem
366. Sunt adevarate urmatoarele afirmatii cu privire la blocantele
canalelor de calciu:
A. Amlodipina este utilizata in tratamentul hiperteniunii arteriale la pacientii
cu angina sau diabet
B. Diltiazem este o dihidropiridina
C. Dihidropiridinele au avantajul unor interactiuni minime cu digoxin
D. Nicardipina face parte din clasa dihidropiridinelor
E. Dihidropiridinele au afinitate pentru canalele de calciu vasculare
F. Dihidropiridinele sunt eficiente in tratamentul hipertensiunii arteriale
G. Dihidropiridinele actioneaza preferential pe canalele de calciu cardiace
H. Dihidropiridinele pot prezenta interaciuni medicamentoase importante cu
warfarina
I. Amlodipina, Felodipina si Isradipina sunt difenilalchilamine
J. Dihidropiridinele pot prezenta interaciuni medicamentoase importante cu
digoxin
367. Sunt adevarate urmatoarele afirmatii:
A. Antagonistii canalelor de calciu blocheaza efluxul ionilor de Ca prin
atasare la canalele de tip M
B. Canalele de Ca tip L se gasesc la nivelul cordului si musculaturii netede
vasculare
C. Blocantele canalelor de calciu blocheaza influxul ionilor de Ca prin
atasarea la canalele de calciu de tip L
D. Blocantele canalelor de calciu nu pot fi administrate la pacientii cu
hipertensiune arteriala si diabet
E. Blocantele canalelor de calciu sunt contraindicate in angina datorita
efectelor vasoconstrictoare
F. Blocantele de canale de calciu sunt venodilatatoare
G. Blocantele canalelor de calciu produc dilatarea arteriolelor
H. Blocantele canalelor de calciu pot fi utilizate in tahiaritmiile
supraventriculare
I. Blocantele de canale de calciu produc relaxarea musculaturii striate si
dilatarea consecutiva a arteriolelor
J. Blocantele canalelor de calciu sunt indicate in tratamentul anginei
368. Sunt blocante ale canalelor de calciu urmatoarele substante:
A. Isradipina
B. Sildenafil
C. Budesonid
D. Amlodipina
E. Metoprolol
F. Diltiazem
G. Verapamil
H. Teofilina
I. Nifedipina
 J. Nitroglicerina
369. Sunt blocante ale canalelor de calciu urmatoarele substante:
A. Atracurium
B. Isradipina
C. Clonidina
D. Trihexifenidil
E. Nicardipina
F. Felodipina
G. Nebivolol
H. Prazosin
I. Diltiazem
J. Verapamil
370. Sunt adevarate urmatoarele afirmatii:
A. Felodipina si Nifedipina pot fi administrate in hipertensiunea arteriala
B. Blocantele canalelor de calciu se asociaza permanent cu diureticele
pentru tratamentul hipertensiunii arteriale
C. Blocantele canalelor de calciu sunt utilizate in cazul pacientilor hipertensivi
care asociaza si boala arteriala periferica
D. Blocantele canalelor de calciu sunt utilizate in cazul pacientilor hipertensivi
care asociaza si astm
E. Blocantele canalelor de calciu sunt utilizate in cazul pacientilor hipertensivi
care asociaza si insuficienta cardiaca severa
F. Blocantele canalelor de calciu sunt contraindicate la pacientii de rasa
neagra
G. Amlodipina este recomandata pacientilor hipertensivi care asociaza si
diabet
H. Blocantele canalelor de calciu sunt utilizate in cazul pacientilor hipertensivi
care asociaza si hiperplazie de prostata
I. Dihidropiridinele actioneaza pe canalele de calciu cardiace
J. Blocantele canalelor de calciu au efect natriuretic intrinsec
371. Sunt adevarate urmatoarele afirmatii:
A. Difenilalchilaminele pot fi administrate in cazul blocurilor atrioventriculare
B. Verapamilul produce rareori efecte adverse cardiace
C. Verapamil trebuie evitat in cazul pacientilor cu insuficienta cardiaca
congestiva
D. Amlodipina are timp de injumatatire foarte scurt
E. Cefaleea si oboseala pot aparea in urma tratamentului cu Amlodipina
F. Verapamil poate produce constipatie
G. Nifedipina poate produce hipertrofie gingivala
H. Blocantele de canale de calciu nu pot fi administrate intr-o singura doza
zilnica, pentru ca nu au eliberare sustinuta.
I. Verapamil trebuie evitat in cazul pacientilor cu bloc atrioventricular
J. Felodipina poate produce hipertrofie gingivala
372. Care din urmatoarele medicamente pot precipita disfunctia cardiaca:
A. Digoxin
 B. Verapamil
C. Spironolactina
D. Piroxicam
E. Lanatosid C
F. Losartan
G. Procainamida
H. Propranolol
I. Captopril
J. Alcool etilic
373. Care din urmatoarele afirmatii pot fi atribuite inhibitorilor enzimei de
conversie a i angiotensinei:
A. Pot da angioedem
B. Sunt contraindicati la asmatici
C. Inhiba bradikininaza
D. Scad nivelul de bradikinina plasmatica
E. Stimuleaza sistemul nervos vegetativ simpatic
F. Dau hipernatremie
G. Scad incidenta accidentelor vasculare cerebrale
H. Scad postsarcina
I. Sunt contraindicati in disfunctia sistolica
J. Absorbtia digestiva nu este influentata de medicamente
374. Urmatoarele afirmatii despre blocantii de receptori AT1 sunt
adevarate:
A. Sunt indicati in tratamentul insuficientei cardiace
B. Nu modifica nivelul de bradikinina plasmatica
C. Au volum de distributie mic
D. Sunt indicati in tratamentul infarctului de miocard
E. Toate sunt promedicamente
F. Dau tuse seaca
G. Losartan are o biodisponibilitate mare
H. Scad post sarcina
I. Pot fi recomandati la astmatici hipertensivi
J. Pot fi indicate in hipertensiunea de sarcina
375. Urmatoarele afirmatii despre diuretice sunt false:
A. Intensitatea efectului diuretic depinde de retentia de apa si sare
B. Diureticele de ansa sunt ineficace la clearance de creatinina sub 50
ml/min
C. Furosemidul este folosit cel mai frecvent in tratamentul de fond al
hipertensiunii arteriale
D. Diureticele sunt indicate in tratamentul hipercalcemiilor
E. Sunt indicate in tratamentul edemului pulmonar acut
F. Diureticele tiazidice au ca indicatie de electie insuficienta cardiaca
G. Diureticele nu influenteaza presarcina
H. Diureticele de ansa scad post sarcina
I. Hidroclorothiazida poate da dislipidemie
 J. Diureticele de ansa dau hiperpotasemie
376. Urmatoarele afirmatii privind agentii inotrop pozitiv digitalici sunt
adevarate:
A. Cresc tonusul vagal
B. Scad volumul telediastolic
C. Inhiba pompa Na/K aATP aza membranara
D. Influenteaza fluxul ionic membranar de sodiu si calciu
E. Sunt contraindicati in fibrilatia atriala
F. Cresc rezistenta vasculara periferica
G. Nu au efect diuretic
H. Cresc consumul de oxigen al miocardului
I. Cresc concentratia de sodiu celular
J. Cresc reflex frecventa cardiaca
377. Care din urmatoarele afirmatii sunt adevarate:
A. Dobutamina este contraindicata in insuficenta cardiaca
B. Enalapril creste eliberarea de renina
C. Minoxidil nu determina tahicardie reflexa
D. Digoxin se asociaza cu enalapril
E. Spironolactona da retentie de potasiu
F. Digoxin nu are efecte vasodilatatoare
G. Spironolactona favorizeaza fibroza cardiaca
H. Nebivolol are efect vasodilatator
I. Verapamil da diaree
J. Beneficiul furosemidului in edemul pulmonar acut se datoreaza efectului
diuretic puternic
378. Urmatoarele medicamente dau vasodilatatie mediata de receptori:
A. Prostaciclina
B. Minoxidil
C. Labetalol
D. Histamina
E. Prazosin
F. Carvedilol
G. Nicardipin
H. Papaverina
I. Diazoxid
J. Acetilcolina
379. Urmatoarele afirmatii despre medicatia vasodilatatoare sunt
adevarate:
A. Diltiazem determina tahicardie reflexa
B. La bolnavii cu angina instabila si boala renala cronica se folosesc frecvent
betablocantele
C. Nifedipina nu determina tahicardie reflexa
D. La pacientii cu angina pectorala si BPOC se contraindica blocantii de
canale de calciu
E. Dihidropiridinele pot da edeme perimaleolare
 F. Dozele de verapamil se ajusteaza la paientii cu insuficiecnta hepatica
G. Ranolazina inhiba faza tardiva a curentului de potasiu
H. Verapamil creste concentratia plasmatica a digoxinei
I. Verapamil are efect inotrop negativ
J. Nifedipina este vasodilatator arteriolar
380. Urmatoarele afirmatii despre antihistaminice sunt adevarate:
A. Antihistaminicele scad eficacitatea inhibitorilor de colinesteraza
B. Antihistaminicele stimuleaza secretia salivara
C. Antihistaminicele se folosesc in tratamentul anafilaxiei sistemice
D. Antihistaminicele determina tahicardie reflexa
E. Prometazina poate da retentie acuta de urina
F. Loratadina traverseaza bariera hematoencefalica
G. Fexofenadina determina sedare importanta
H. Hidroxizina este eficienta in raul de miscare
I. Prometazina previne eliberarea de histamina din mastocite
J. Difendidramina este indicata in tratamentul insomniei
381. Urmatoarele medicamente sunt eficiente in migrena vasculara:
A. Zolmitriptan
B. Naratriptan
C. Eletriptan
D. Misoprostol
E. Almotriptan
F. Rizatriptan
G. Cetirizina
H. Meclizina
I. Mifepriston
J. Loratadina
382. Urmatoarele afirmatii depre histamina sunt adevarate:
A. Scade AMPc intracelular
B. Determina vasodilatatie
C. Determina prurit
D. Nu are aplicatii clinice
E. Determina anestezie locala
F. Este mesager primar
G. Determina paloare cutanata
H. Inhiba secretia acida gastrica
I. Poate fi eliberata din mastocite de medicatia curarizanta
J. Determina brohodilatatie
383. Urmatoarele afirmatii caracterizeaza medicatia antiagreganta
plachetara:
A. Ticlopidina creste toxicitatea fenitoinei
B. Cilostazol este indicat in insuficienta cardiaca congestiva
C. Abciximab are potential scazut hemoragic
D. Alimentele nu interfera absorbtia ticlopidinei
E. Ebtifibatida are biodisponibilate crescuta in administrare orala
 F. Cilostazol are efecte vasodilatatoare
G. Abciximab leaga la GPIIa/IIb
H. Clopidogrel se indica pentru profilaxia secundara a trombozelor dupa
stentare coronariana
I. Clopidogrel nu are metaboliti activi
J. Ticlopidina poate da agranulocitoza
384. Urmatoarele proprietati farmacologice se atribuie heparinelor
fractionate:
A. In tratament indelungat da osteoporoza
B. Se pot administra subcutanat
C. Necesita supraveghere a timpului de coagulare aPTT
D. Sunt anticoagulante cu efect rapid
E. Accerereaza inactiveaza factorului Xa prin legarea la antitrombina III
F. Scade incidenta evenimentelor trombo-embolice recurente
G. Determina frecvent evenimente trombo-embolice
H. Interfera sinteza hepatica a factorilor de coagulare
I. Se excreta urinar
J. Antidotul este sulfatul de protamina
385. Urmatoarele afirmatii pot caracateriza medicatia antitrombinica:
A. Argatroban se poate administra la pacienti cu boli hepatice
B. Dabigatran necesita monitorizare INR
C. Dabigatran are efecte comparabile cu a enoxaparinei
D. Lepirudina este indicata in tratamentul trombocitopeniei indusa de
heparine
E. Lepirudina este un produs natural
F. Efectul antitrombotic al lepirudinei este anulat de anticorpi specific
dezvoltati sub tratament
G. Dabigatran are biodisponibiliate crescuta in administrare orala
H. Argatroban nu necesita monitorizare a timpilor de coagulare
I. Lepirudina are efecte antiagregante plachetare
J. Argatroban este indicat pentru profilaxia trombozei in interventii
coronariene percutane
386. Urmatoarele afirmatii despre medicatia trombolitica sunt adevarate:
A. Streptokinaza are potential alergic crescut
B. Alteplaza are afinitate crescuta pentru fibrinogenul liber plasmatic
C. Alteplaza activeaza rapid plaminogenul legat la fibrina din cheag
D. Anistreplaza este un complex streptokinaza-plasminogen
E. Streptokinaza degradeaza doar fibrina din cheag
F. Urokinaza nu are efecte alergice
G. Urokinaza este contraindicata in tromboze pulmonare
H. T1/2 al alteplazei este de 30 min
I. Eficienta alteplazei este crescuta in primele 3 ore de la accidentul
trombotic
J. Streptokinaza se recomanda pacientilor cu istoric de infectie streptococica
387. Urmatoarele combinatii de medicamente se folosesc in eradicarea
Helicobacter Pylori:
A. Ampicilina corectclaritromicinacorectfamotidina
B. Subsalicilat de
bismutcorectmetronidazolcorecttetraciclinacorectomeprazol
C. Ampicilinacorecteritromicinacorectpantoprazol
D. Amoxicilina corectclaritromicinacorectpantoprazol
E. Subsalicilat de bismutcorectclaritromicinacorectnizatidina
F. Amoxicilina corectclaritromicinacorectomeprazol
G. Subsalicilat de bismutcorectmetronidazolcorectdoxiciclinacorectfamotidina
H. Subsalicilat de
bismutcorectmetronidazolcorectdoxiciclinacorectpantoprazol
I. Metronidazolcorectclaritromicinacorectomeprazol
J. Subsalicilat de
bismutcorectmetronidazolcorecttetraciclinacorectpantoprazol
388. Urmatoarele afirmatii despre medicatia antisecretoare sunt
adevarate:
A. Omeprazol nu inhiba metabolizarea warfarinei
B. Tratamentul indelungat cu Omeprazolul influenteaza absorbtia citratului
de calciu
C. Famotidin este metabolizata hepatic
D. Omeprazolul creste eficacitatea clopidogrelului
E. Nizatidina nu se asociaza cu pantoprazol
F. Nizatidina are biodisponibilitate 100%
G. Inhibitorii de pompa de protoni determina constipatie
H. Cimetidina da ginecomastie
I. Cimetidina scade absorbtia ketoconazolului
J. Inhibitorii de pompa de protoni sunut disponibili doar pentru administrare
orala
389. Care din urmatoarele afirmatii sunt adevarate:
A. Misoprostol reduce complicatiile gastro-intestinale induse de
antiinflamatoarele nesteroidiene
B. Carbonatul de calciu este indicat in osteoporoza
C. Prostaglandina E scade secretia de acid clorhidric
D. Subsalicilatul de bismut inhiba secretia de acid clorhidric
E. Bicarbonatul de sodiu este un antiacid frecvent indicat si folosit in
hiperaciditate gastrica
F. Misoprostol e contraindicat la femei gravide
G. Sucralfatul stimuleaza secretia de prostaglandice citoprotectoare
H. Sucralfat previne ulcerele induse de antiinflamatoare nesteroidiene
I. Misoprostol are efecte antiemetice
J. Misoprostolul este antisecretror cu potenta comparabila cu a
omeprazolului
390. Urmatoarele afirmatii despre medicatia antiemetica sunt adevarate:
A. Ciclizina este urila in tratamentul raului de miscare
 B. Fenotiazinele sunt antiemetice eficace si lipsite de efecte adverse
C. Metoclopramid determina efecte extrapiramidale
D. Asocierea droperidolcorectopioide se evita pentru ca este riscanta
E. Aprepitant interfera receptorii cerebrali de neurokinina
F. Dexametazona agraveaza emeza indusa de citostatice
G. Palonosetron blocheaza exclusiv receptorii 5HT3 periferici de la nivelul
fibreler vagale aferente viscerale
H. Granisetron combate greata indusa de chimioterapice anticanceroase
I. Asocierea aprepitant warfarina este sigura
J. Droperidol este un antiemeric de rezerva
391. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate:
A. Senna este folosita in tratamentul constipatiei induse de opioide
B. Uleiul de ricin se foloseste in constipatia la gravide
C. Lupiprostina este un laxativ ce poate da dependenta
D. Metilceluloza este un laxativ de volum
E. Metilceluloza este un laxativ osmotic
F. Hidroxidul de aluminiu este laxativ
G. Lactuloza este metabolizata de enzimele intestinale
H. Glicerina este un laxativ lubrefiant
I. Docusat este un laxativ emolient
J. Bisacodilul nu se recomanda a fi asociat cu produsele lactate
392. Eritromicina și Tetraciclina:
A. determină efecte asupra țesuturilor calcificate
B. se leagă la subunitatea 50 S a ribozomilor
C. inhibă metabolizarea hepatică a altor medicamente
D. acţionează bactericid
E. absorbția este redusă doar de prezența produselor lactate
F. sunt indicate în infecții cu Chlamydia
G. acţionează asupra bacteriilor Gram pozitive
H. sunt indicate în infecții cu Mycoplasma
I. acţionează bacteriostatic
J. acţionează asupra bacteriilor Gram negative
393. Sunt stabile în mediul acid gastric, ceea ce permite administrarea
orală:
A. Ampicilina
B. Dicloxacilina
C. Amoxicilina
D. Piperacilina
E. Benzatin-penicilina G
F. Procain-penicilina
G. Penicilina V
H. Penicilina G
I. Ticarcilina
J. Eritromicina
394. Printre efectele adverse produse de sulfonamide se numără:
 A. Colorație în galben-brun la nivelul dinților
B. Reacție Herxheimer
C. Potențarea tranzitorie a efectului anticoagulant al Warfarinei
D. Sindromul omului roșu
E. Cristaluria
F. Icter nuclear la nou-născut
G. Sindrom cenușiu al nou-născutului
H. Anemie hemolitică la pacienții cu deficit în glucozo-6-fosfat dehidrogenază
I. Ototoxicitate
J. Reacții de hipersensibilitate
395. Printre bolile în care se administrează Penicilina G se numără:
A. Infecții cu bacterii Gram negative
B. Sifilis
C. Gonoreea
D. Infecția cu Helicobacter pylori
E. Infecții streptococice
F. Penumonia pneumococică
G. Infecția cu bacilul Koch
H. Infecții cu Mycoplasma
I. Infecții cu Chlamydia
J. Infecții cu Ricketsia
396. Printre bolile în care se administrează Ampicilina se numără:
A. Infecția cu Salmonella typhi
B. Infecții cu Ricketsia
C. Infecții cu Pseudomonas aeruginosa
D. Infecțiile respiratorii
E. Infecția cu enterococi
F. Infecții cu bacterii Gram negative
G. Infecții cu Mycoplasma
H. Infecții cu Chlamydia
I. Infecția cu Listeria monocytogenes
J. Infecția cu bacilul Koch
397. Printre chimioterapicele care prezintă stabilitate la acțiunea
penicilinazelor se numără:
A. Penicilina V
B. Ticarcilină + acid clavulanic
C. Benzatin-penicilina G
D. Penicilina G
E. Amoxicilină + acid clavulanic
F. Carbenicilina
G. Oxacilină
H. Piperacilină + tazobactam
I. Procain-penicilina
J. Ampicilină + sulbactam
398. Despre peniciline se poate afirma că:
 A. sunt antibioticele cu cea mai mare eficiență
B. penicilinele naturale sunt obținute prin fermentația mucegaiului Penicillium
chrysogenum
C. Penicilina G este mai stabilă în mediu acid decât penicilina V
D. Ampicilina este o penicilină cu spectru larg
E. hipersensibilitatea este cea mai întâlnită reacție adversă
F. abosorbția penicilinei G este crescută de alimentele din stomac
G. runt disponibile numai sub formă de administrare orală
H. Amoxicilina este o penicilină cu spectru îngust
I. rezistența dobândită la penicilină este soluționată clinic
J. Penicilina G se mai numește și benzilpenicilina
399. Despre reacțiile adverse ale penicilinelor poate afirma că:
A. reacțiile alergice încrucișate apar între antibioticele β-lactamice
B. Meticilina are potențialul de a produce nefrită interstițială acută
C. neurotoxicitatea trebuie luată în considerare la pacienții predispuși la
hemoragie
D. diareea apare în cazul agenților care au un spectru antibacterian larg
E. excesul de sodiu poate determina hiperkaliemie
F. Ticarcilina prezintă siguranță clinică la pacienți ce primesc anticoagulante
G. determinantul antigenic major al hipersensibilității la peniciline este
metabolitul său, acidul peniciloic
H. reacția adversă poate fi de tipul unei erupții maculopapulomatoase
I. penicilinele sunt bine tolerate pentru țesutul nervos
J. pacienții cu mononucleoză tratați cu ampilicină prezintă o incidență
scăzută a erupției maculopapulomatoase
400. Despre carbapeneme se poate afirma că:
A. Imipenem are un spectru mare de acțiune
B. pot fi prescrise în siguranță în alăptare
C. eozinofilia este un efect advers foarte frecvent
D. este excretat prin filtrare glomerulară
E. niveluri crescute de imipenem produc greață
F. are rol în terapia empirică
G. sunt antibiotice β-lactamice
H. se pot administra la sugar
I. se administrează intravenos
J. este contraindicat în infecțiile tractului urinar
401. Despre vancomicină se poate afirma că:
A. apariția tinutusului determină în principal doar monitorizarea atentă
B. este utilizată profilactic la pacienții ce vor fi supuși unor intervenții
stomatologice
C. este utilizată în colita cu Clostridium difficile
D. este folosită la pacienții cu valve cardiace protezate
E. nu traversează bariera fetoplacentară
F. este aproape lipstită de efecte adverse
G. este un glicopeptid triciclic
 H. acționează antagonic cu aminoglicozidele
I. în tratamentul colitei pseudomembranoase se administrează în perfuzie
intravenoasă lentă
J. inhibă sinteza fosfolipidelor peretelui celular bacterian
402. Următorii compuși sunt tetracicline:
A. Doxiciclină
B. Tetraciclină
C. Azitromicin
D. Claritromicin
E. Clortetraciclină
F. Gentamicin
G. Demeclociclină
H. Eritromicin
I. Minociclină
J. Amikacin
403. Se poate afirma despre efectele adverse ale aminoglicozidelor că:
A. paralizia neuromusculară este un efect advers ce se tratează promt cu
clorură de calciu
B. dermatita de contact este o reacție comună tobramicinei
C. afectarea hepatică predispune la apariția reacțiilor adverse
D. vârsta avansată a pacientului predispune la apariția reacțiilor adverse
E. nivelurile minime sunt obținute imediat înainte de administrarea dozei
următoare
F. nefrotoxicitatea nu este un efect advers specific acestui grup
G. sexul pacientul predispune în mod particular la nefrotoxicitate
H. expunerea anterioară la aminoglicozide predispune la apariția reacțiilor
adverse
I. ototoxicitatea este direct legată de nivelurile plasmatice maxime și nu de
durata tratamentului
J. este importantă moitorizarea nivelurilor plasmatice maxime și minime ale
gentamicinei
404. Despre peniciline e poate afirma că:
A. cele naturale sunt inactivate de betalactamaze
B. carbenicilina este o penicilină anti pseudomonas
C. sunt active și pe mycobacterii
D. meticilina produce nefrită interstițiară
E. benzatin penicilina G are acțiune scurtă
F. penicilina V este o penicilină de semisinteză
G. oxacilina este o penicilină antistafilococică
H. asocierea amoxicilină-acid clavulanic are spectru antibacterian îngust
I. inhibă sinteza proteică bacteriană
J. asocierea betalactaminelor cu aminoglicozide are efecte sinergice
405. Despre cefalosporinee poate afirma că:
A. cele de generația I traversează bariera hematoencefalică
B. carbapenemele inhibă sinteza proteică bacteriană
 C. cefalosporinele nu traversează bariera fetoplacentară
D. cele de generația a III-a traversează bariera hematoencefalică
E. cele de generația I sunt rezistente la penicilinază
F. cefalexin se administrează doar injectabil
G. cefepim este activ pe Pseudomonas aeruginosa
H. ceftriaxon se concentrează biliar
I. monobactamii sunt activi pe microorganisme Gram pozitive și anaerobe
J. ceftriaxon este activ pe Neisseria gonorrhoeae
406. Despre tetracicline se poate afirma că:
A. nu se asociază cu antiacide
B. inhibă sinteza peretelui bacterian
C. nu se elimină în laptele matern
D. produc fototoxicitate
E. se concentrează în os
F. pot fi administrate împreună cu lapte
G. au un spectru antibacterian îngust
H. se pot administra la copilul mic
I. doxiciclina este indicată în tratamentul infectiilor la pacienți cu insuficiență
renală
J. minociclina se concentrează în secreția lactată
407. Despre aminoglicozide se poate afirma că:
A. nu se absorb după administrare orală
B. realizează concentrații eficiente în lichidul cefalorahidian
C. sunt eficace atât asupra bacteriilor aerobe, cât și a celor anaerobe
D. sunt ototoxice
E. inhibă sinteza proteică bacteriană
F. neomicina se administrează și oral pentru pregătirea intestinului în
vederea intervențiilor chirurgicale
G. nu au toxicitate renală
H. nu traversează bariera fetoplacentară
I. sunt active pe Pseudomonas aeruginosa
J. sunt bacteriostatice
408. Despre macrolide se poate afirma că:
A. administrarea intravenoasă a eritromicinei are risc de tromboflebită
B. sunt hepatotoxice
C. azitromicina are timp de înjumătățire scurt
D. nu se concentrează biliar
E. Claritromicina este inductor enzimatic
F. eritromicina este indicată în pneumonia cu Mycoplasme
G. eritromicina se folosește de elecție la pacientul cu alergie la penicilină
H. sunt indicate în infecții urogenitale cu Clamydia
I. telitromicina scurtează intevalul QT pe electrocardiogramă
J. traversează bariera hematoencefalică
409. Se poate afirma că:
A. izoniazida nu este activă pe Mycobacterium tuberculosis
 B. fluorochinolonele inhibă replicarea ADN-ului
C. cloramfenicol are spectru antibacterian îngust
D. sulfonamidele sunt bactericide
E. sulfonamidele produc cristalurie
F. cloramfenicol produce sindrom cenușiu la copil
G. ciprofloxacina este indicată în infecții cu Enterobacteriaceae
H. rifampicina are acțiune bacteriostatică asupra mycobacteriilor
I. linezolid nu este activ pe bacterii Gram pozitive rezistente
J. trimetoprim produce anemie megaloblastică
410. Urmatoarele afirmatii despre penicilinele sunt adevarate:
A. Tratamentul cu penicilina G impune monitorizarea potasemiei
B. Penicilinele sunt lipsite de efecte adverse
C. Penicilinele sunt susceptibile la inactivare de catre betalactamase
D. Penicilina V are stabilitate mare in mediul acid
E. Meticilina este un antistafilococit de rezerva
F. Penicilinele traverseaza bariera hematoencefaliza
G. Oxacilina este susceptibila la penicilinaze
H. Meticilina se poate indica la pacienti cu boala renala
I. Nafcilina este antibiotic anti pseudomonas
J. Majoritatea penicilinelor se absorb incomplet dupa administrare orala
411. Urmatoarele afirmatii sunt adevarare:
A. Cefalosporinele pot da sindrom Stevens-Johnson
B. Cefalosporinele nu necesita ajustare de doza la pacientul cu boala renala
C. Cefazolim patrunde in tesutul osos
D. Cefalosporinele reprezinta alternativa pentru pacientii alergici la peniciline
E. Cefalosporinele sunt sensibile la penicilinaza stafilococica
F. Cefalosporinele sunt antibiotice de semisinteza
G. Cefalosporinele de prima generatie sunt active pe coci gram negativi
H. Cefttriaxona poate fi utilizata la pacienti cu insuficienta renala
I. Cefepim este o cefalosporina de a patra generatie
J. Ceftazidim are indicatia de prima alegere in infectii cu Pseudomonas
aeruginoza
412. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate:
A. Vancomicina inhiba polimerizarea peptidoglicanilor din peretele bacterian
B. Tazobactam are activitate antibacteriana semnificativa
C. Administraea orala a vancomicinei este rezervata infectiei cu clostridium
difficile
D. Cilastatin protejeaza imipenem de actiunea dehidropeptidazei renale
E. Asocierea amoxicilinacorectacid clavulanic inhiba tulpinile de E.coli
producatoare de betalactamaza
F. Meropenem poate determina frecvent convulsii
G. Ertapenem este activa pe acinetobacter
H. Vancomicina este un antistafilococic de rezerva
I. Meropenem se asociaza cu cilastatin
 J. Ertapenem este medicatie de a doua alegere pentru infectii cu
Pseudomonas aeruginoza
413. Urmatoarele antibiotice sunt indicate in infectii cu stafilococ auriu:
A. Cefepim
B. Vancomicina
C. Aztreonam
D. Quinupristin/dalfopristin
E. Daptomicina
F. Meticilina
G. Penicilina V
H. Imipenem
I. Ceftazidim
J. Linezolid
414. Administrarea orală a substanțelor medicamentoase se
caracterizează prin:
A. posibilitatea de combatere a supradozării prin administrare de cărbune
activat
B. Ideală pentru administrare de proteine cu greutate moleculară mare
C. administrarea pe această cale este ireversibilă
D. convenabilă pentru pacienți în stare de inconștiență
E. risc scăzut de infecții sistemice
F. mecanisme complexe implicate în absorbția medicamentelor
G. efectul apare foarte rapid
H. face posibilă administrarea diverselor forme medicamentoase cum ar fi
cele cu înveliș enteric
I. oferă cel mai bun control asupra dozei de medicament care pătrunde în
organism
J. dependenţa absorbţiei unor substanţe medicamentoase de prezența
alimentelor
415. Medicamentele pot acționa asupra receptorilor...:
A. cuplați cu enzime
B. prin eliberare de neuromediator din depozitele celulare
C. cuplați cu proteine G
D. prin blocarea eliberării de radicali liberi
E. prin formare de pori membranari
F. intracelulari
G. prin alterarea acizilor nucleici
H. prin mecanisme de acțiune fizico-chimică
I. transmembranari
J. de tip canale ionice cu poartă reglată de ligand
416. Selectați medicamentul/medicamentele care sunt inhibitori
enzimatici ai metabolizarii hepatice:
A. Carbamazepina
B. Rifampicina
C. Ketoconazol
 D. Dexametazona
E. Warfarina
F. Cimetidina
G. Fenobarbital
H. Fenitoin
I. Eritromicina
J. Omeprazol
417. Despre calea de administrare subcutanată (SC) se poate afirma că:
A. locul nerecomandat pentru injectarea subcutanată este zona abdominală
B. medicamentul levonorgestrel (contraceptiv) este administrat sub formă de
implant subcutanat cu acțiune pe termen lung
C. vaccinurile sunt administrate numai subcutanat
D. administrarea insulinei (în anumite cazuri de diabet) implică infuzoarele
mecanice programabile
E. este o cale majoră de administrare enterală
F. reprezintă una dintre cele trei căi parenterale majore
G. reprezintă o cale de administrare locală
H. injectarea SC minimalizează riscurile asociate injectării intravasculare
I. absorbția este mai lentă decât calea intravenoasă
J. administrarea cu ajutorul unui ac hipodermic este contraindicată în diabet
418. Despre absorbția medicamentelor se poate afirma că:
A. o absorbție încetinită este realizată pe calea inhalatorie
B. prezența alimentelor poate afecta procesul de absorbție
C. rata și eficiența absorbției depind de calea de administrare
D. reprezintă transferul medicamentului de la nivelul situsului de administrare
către curentul circulator
E. scade când tranzitul este încetinit
F. crește când tranzitul este accelerat
G. calea orală necesită dizolvarea medicamentului în fluidul gastrointestinal
H. soluțiile apoase se absorb mai slab decât suspensiile sau soluțiile
uleioase
I. în cazul administrării intravenoase absorbția este incompletă
J. absorbția poate fi influențată de motilitatea tubului digestiv
419. Despre agoniști se poate afirma că:
A. Naloxona are în principal acțiune agonistă pe receptorii miu.
B. alcaloidul natural pilocarpina este un agonist muscarinic
C. agoniștii adrenergici cu activitate β2 administrați pe cale inhalatorie sunt
medicamente de elecție în tratamentul anginei.
D. agoniștii colinergici mimează efectele acetilcolinei prin legarea directă de
colinoceptori
E. agoniștii adrenergici cu acțiune directă produc efecte similare cu cele ce
survin după stimularea nervilor simpatici
F. agoniștii adrenergici cu acțiune indirectă includ amfetamina și tiramina
G. Amfetamina poate scădea tensiunea arterială semnificativ prin acțiunea α-
agonistă vasculară.
 H. agonistul se definește ca fiind structura medicamentoasă caracterizată
prin prezența afinității și activității intrinseci maximale
I. Atropina și scopolamina stimulează receptorii muscarinici
J. Atropina este un agonist muscarinic cu efect asupra ochiului
420. Despre indexul terapeutic se poate afirma că:
A. Penicilina este un medicament cu index terapeutic larg
B. index terapeutic = doză toxică/doză efectivă
C. este o măsură a siguranței medicamentului
D. indexul terapeutic îngust al medicamentelor precum penicilina, permite o
administrare sigură și frecventă a dozelor în exces (frecvent de cca 10 ori
mai mari)
E. index terapeutic = doză efectivă/doză toxică
F. Warfarina este un medicament cu index terapeutic larg
G. medicamentele cu index terapeutic mic sunt acele medicamente în care
bioinechivalența poate conduce la cele mai benefice răspunsuri
terapeutice
H. este raportul dintre doza care produce toxicitate și doza care produce un
răspuns clinic dorit efectiv într-o populație de indivizi
I. o valoare mare indică existența unei limite largi între dozele eective (care
produc efect) și dozele toxice
J. În cazul administrării dozelor mai mari de medicamente cu index
terapeutic redus apare un răspuns minim terapeutic
421. Despre biodisponibilitate se poate afirma că:
A. este influențată de gradul de metabolizare la prima trecere prin ficat
B. nu depinde de proprietățile chimice ale medicamentului
C. este fracțiunea de medicament care ajunge la nivelul ficatului
D. este fracțiunea de medicament care ajunge în creier
E. este fracțiunea de medicament care ajunge în circulația sistemică
F. este foarte bună pentru medicamentele care suferă intens efectul primului
pasaj hepatic
G. este 100% în cazul administrării sublinguale a medicamentului
H. este 100% în cazul administrării intravenoase a medicamentului
I. este de 50% în cazul administrării intrarectale a medicamentului
J. nu este influențată de calea de administrare
422. Despre metabolizarea medicamentelor se poate afirma că:
A. reacțiile de fază I transformă moleculele lipofile în molecule cu polaritate
mică
B. medicamentele conjugate sunt de obicei active
C. în urma metabolizării hepatice medicamentele devin foarte lipofile
D. acetilarea este reacție din faza I a metabolizării
E. un medicament poate fi substrat pentru mai multe izoforme ale
citocromului P450
F. Eritromicina este un inhibitor enzimatic al metabolizării medicamentelor
G. inductorul enzimatic diminuă efectul farmacologic al medicamentelor cu
care este asociat
 H. conjugarea este reacție din faza II
I. formele conjugate ale medicamentelor au o polaritate mică
J. oxidarea este reacție din faza I
423. Despre antagoniști se poate afirma că:
A. antagoniștii se opun sau diminuă efectul unui medicament sau ligand
endogen
B. sulfatul de protamină și heparina sunt antagoniști fiziologici
C. antagonistul ireversibil se leagă cu afinitate redusă la nivelul receptorului
D. antagoniștii alosterici împiedică activarea receptorului, chiar și atunci când
agonistul este atașat la situsul activ
E. antagoniștii necompetitivi scad eficacitatea agoniștilor
F. în prezența unui antagonist necompetitiv răspunsul maxim poate fi atins
prin creșterea dozei de agonist
G. antagoniștii competitivi cresc potența agoniștilor
H. la concentrații mari de agonist parțial, agoniștii compleți sunt deplasați
total de pe receptori
I. Antagoniștii au o puternică activitate intrinsecă
J. epinefrina și histamina sunt antagoniști fiziologici la nivel bronșic
424. Despre receptori se poate afirma că:
A. răspunsul la stimularea receptorilor cuplați cu enzime durează câteva
milisecunde
B. răspunsul la stimularea receptorilor cuplați cu proteine G durează câteva
ore
C. receptorii pentru insulină sunt receptori cuplați cu enzime
D. liganzii hidrofili interacționează cu receptori situați pe suprafața celulară
E. receptorii nicotinici sunt receptori cuplați cu proteine G
F. receptorii steroidieni sunt receptori intracelulari
G. receptorul are capacitatea de a recunoaște ligandul și a declanșa un
răspuns biologic
H. receptorii adrenergici sunt receptori legați la canale ionice
I. mesagerii secundari sunt implicați în mecanismele postreceptor
J. atașarea unui ligand determină trecerea receptorului din stare activă în
stare inactivă
425. Următoarele afirmații sunt adevărate:
A. Calea de administrare enterală nu este o cale sigură de administrare a
medicamentelor.
B. Calea de administrare intravenoasă nu este indicată în situații de urgență.
C. Administrarea medicamentelor pe cale transdermică este dureroasă.
D. Aplicarea topică a medicamentelor se folosește când este necesar un
efect terapeutic sistemic.
E. Calea parenterală asigură pătrunderea medicamentelor direct în circulația
sistemică.
F. Principalele căi de administrare ale medicamentelor sunt: enterală,
parenterală și topică.
 G. Medicamentele administrate pe calea parenterală ocolesc structurile cu rol
de barieră ale corpului.
H. Medicamentele administrate oral, în comparație cu cele administrate
parenteral, se asociază cu un risc crescut de infecții sistemice.
I. Inhalarea orală este o cale de administrare care se folosește pentru
medicamente volatile.
J. Valorile parametrilor farmacocinetici îi permit clinicianului să stabilească și
să optimizeze regimurile terapeutice.
426. Este adevărat că:
A. Difuziunea facilitată este un proces nesaturabil, care necesită energie.
B. Caracteristicile chimice ale agentului terapeutic nu influențează viteza și
eficiența absorbției.
C. Medicamentele liposolubile traversează ușor memebranele celulare.
D. Biodisponibilitatea este influențată de calea de administrare și de
proprietățile fizico-chimice ale agentului terapeutic utilizat.
E. În funcție de proprietățile chimice, medicamentele se absorb în tractul
gastro-intestinal prin difuziune pasivă, difuziune facilitată, transport activ
sau endocitoză.
F. Medicamentele lipofile au absorbție redusă din cauza incapacității lor de a
traversa membranele celulare.
G. Endocitoza și exocitoza sunt mecanisme care asigură transportul
transmembranar al medicamentelor cu dimensiuni foarte mari.
H. Absorbția reprezintă tranferul unui medicament de la locul administrării
până în sânge.
I. Medicamentele absorbite prin difuziune pasivă se deplasează dintr-o
regiune unde concentrația este scăzută, într-o regiune unde concentrația
este ridicată.
J. Administrarea medicamentelor pe cale intravenoasă asigură o absorbție
incompletă.
427. Alegeți afirmațiile adevărate dintre următoarele enunțuri:
A. Structura capilarelor sanguine și natura chimică a medicamentului
determină capacitatea unui agent terapeutic de a traversa peretele
capilar.
B. Legarea medicamentelor de proteinele tisulare este un fenomen care
poate conduce la toxicitate locală.
C. Fluxul sanguin renal, hepatic și cerebral este mai mic decât cel către
musculatura scheletică.
D. Orice factor care mărește volumul aparent de distribuție al unui
medicament, poate conduce la creșterea timpului de înjumătățire și
prelungirea duratei de acțiune ale acestuia.
E. Natura chimică a unui medicament nu influențează capacitatea acestuia
de a travesta membranele celulare.
F. Medicamentele hidrofile străbat ușor membranele celulare.
G. Substanțele liposolubile pătrund greu în SNC.
 H. Legarea reversibilă a medicamentelor de proteinele plasmatice
încetinește transferul acestora în afara compartimentului vascular.
I. Albumina plasmatică este principala proteină care leagă medicamentele.
J. Debitul cardiac și fluxul sanguin regional nu influențează transferul unui
agent terapeutic din plasmă în spațiul interstițial.
428. Afirmațiile adevărate sunt:
A. Fenobarbitalul este un inductor al izoenzimei CYP2C9/10
B. Clearance-ul total este un parametru care reflectă activitatea tuturor
mecanismelor de eliminare a medimentelor.
C. Eliminarea acizilor slabi pe cale urinară se poate realiza prin acidificarea
urinei.
D. Izoenzima CYP3A4 este foarte bine exprimată la nivelul mucoasei
intestinale.
E. Excreția medicamentelor în laptele matern nu are relevanță clinică.
F. Eliminarea renală a medicamentelor nu depinde de rata filtrării
glomerulare.
G. Sucul și fructul de grapefruit nu influențează izoenzima CYP3A4.
H. Principalele căi de eliminare ale medicamentelor din organism sunt:
metabolizarea hepatică, eliminarea biliară și urinară.
I. La pacienții cu insuficență renală este de preferat administrarea
medicamentelor excretate pe cale renală.
J. Enzimele CYP450 prezintă variabilitate genetică semnificativă la indivizi
diferiți.
429. Sunt afirmații adevărate următoarele enunțuri:
A. Receptorii cuplați cu proteina G reprezintă cel mai abundent tip de
receptori.
B. Receptorii cuplați cu proteine G influențează funcții biologice, cum sunt
metabolismul, creșterea și diferențierea.
C. Agenții terapeutici își exercită efectele farmacodinamice exclusiv prin
interacțiuni cu receptori.
D. Se consideră receptor orice moleculă biologică la care un medicament se
leagă și produce un răspuns măsurabil.
E. Canalele ionice cu poartă reglată de ligand sunt responsabile pentru
reglarea fluxurilor ionice transmembranare.
F. Enzimele, acizii nucleici și proteinele structurale nu pot fi considerate
receptori farmacologici.
G. Receptorii cuplați cu proteine G participă la procese precum percepția
vizuală și olfactivă și transmiterea impulsurilor nervoase.
H. Fiecare tip de receptor are specificitate pentru un anumit ligand și produce
un răspuns unic.
I. Cei mai răspândiți receptori cuplați cu enzime sunt cei care au activitate
tirozin-kinazică extrinsecă.
J. Pentru a patrunde la nivelul receptorilor intracelulari, liganzii trebuie să fie
suficient de hidrosolubili pentru a traversa membranele celulare.
430. Text întrebare:
 A. Tahifilaxia reprezintă diminuarea efectului terapeutic în urma administrării
repetate a unui medicament.
B. În caz de stimulare continuă, numărul de receptori poate să scadă.
C. Eficacitatea este mai imporatntă decât potența, deoarece un medicament
cu eficacitate mai mare conferă mai puține beneficii terapeutice decât un
agent cu potență crescută.
D. Magnitudinea efectului farmacologic al unui medicament scade odată cu
concentrația acestuia.
E. Pentru determinarea poten¿ei se folose¿te concentra¿ia de medicament
care genereaza un efect egal cu 25% din efectul maxim ¿i se noteaza cu
EC50.
F. Doza administrată și profilul farmacocinetic ale medicamentelor nu
influențează concentrația acestora la nivelul receptorilor.
G. Agonistul este definit ca un agent ce se poate lega de un receptor și
induce un răspuns biologic.
H. Potența este o proprietate farmacocinetică.
I. Pornind de la aspectul curbelor gradate doză-răspuns pot fi determinate
potența și eficacitatea medicamentelor.
J. Magnitudinea efectului unui agent terapeutic depinde de concentrația
acestuia la nivelul receptorilor.
431. Alegeți afimațiile corecte:
A. Agoniștii pot fi definiți și ca medicamente care se leagă de receptori și
care îi stabilizează în conformația activă.(exemplu: fenilefrina, agonist pe
receptorii α1-adrenergici)
B. Agoniștii se leagă de receptori și astfel produc răspunsuri biologice.
C. Un agonist complet are afinitate scăzută pentru receptorii specifici.
D. Agoniștii parțiali, în condiții adecvate, se pot comporta ca antagoniști sau
ca agoniști compleți
E. Agoniștii compleți au, în general, eficacitate scăzută.
F. Agoniștii pot mima acțiunea ligandului endogen asupra receptorului sau
pot declanșa un răspuns diferit.
G. Agoniștii compleți au eficacitate mai mică decât cea a unui agonist parțial.
H. Agoniștii se opun acțiunilor unui ligand endogen.
I. Agoniștii pot fi de trei tipuri: compleți, parțiali sau inverși.
J. Agoniștii inverși au efect farmacologic similar agoniștilor compleți sau
parțiali.
432. Găsiți afirmațiile adevărate din urmărtoarele variante de răspuns:
A. Efectele antagoniștilor competitivi pot fi depășite prin creșterea
concentrației de agonist.
B. Epinefrina realizează un antagonism ireversibil asupra bronhoconstricției
induse de histamină.
C. Antagoniștii se pot lega covalent la situsul activ al receptorului sau la
situsul alosteric.
D. Sulfatul de protamină este un antagonist funcțional pentru heparină.
E. Antagoniștii competitivi reduc potența agoniștilor.
 F.Antagoniștii competitivi împiedică legarea agoniștilor la receptori.
G.Un antagonist nu are efect în absența agonistului.
H.Epinefrina este un antagonist al receptorilor β2-adrenergici
I.Antagoniștii pot fi doar funcționali și chimici.
J.Efectele antagoniștilor ireversibili pot fi combătute prin creșterea
concentrației de agonist.
433. Sunt corecte următoarele enunțuri:
A. Dozele mici de warfarină se manifestă prin efect anticoagulant puternic și
risc de hemoragii.
B. Indicele terapeutic este un parametru care măsoară siguranța unui
medicament.
C. ED50 reprezinta doza de medicament care determina un raspuns terapeutic
sau dorit la un sfert din popula¿ie.
D. Medicamentele cu indice terapeutic mic nu se folosesc în practica clinică.
E. Pot să apară variații ale răspunsului clinic în cazul unui medicament cu
indice terapeutic mare, deoarece concentrațiile eficace sunt apropiate de
cele toxice.
F. Penicilina este un medicament antimicrobian cu indice terapeutic mare
(larg).
G. Valoarea ridicată a indicelui terapeutic indică o marjă largă între dozele
eficace și dozele toxice
H. Indicele terapeutic poate fi calculat ca raportul dintre TD 50 ¿i ED50.
I. Warfarina are un indice terapeutic mare.
J. La om, indicele terapeutic se determină pe baza studiilor clinice și a
experiențelor clinice acumulate.
434. Răspunsurile corecte sunt:
A. Activarea receptorilor membranari cuplați cu proteine G conduce doar la
scăderea activității adenilat-ciclazei.
B. Principalele familii de receptori sunt: canalele ionice, receptorii cuplați cu
enzime, receptorii cuplați cu proteine G și cei intracelulari.
C. Pentru a interacționa cu receptorii intracelulari nu este necesar ca liganzii
să pătrundă în celulă.
D. Receptorii steroidieni sunt receptori cuplați cu proteine G.
E. Receptorii cuplați cu proteinele G nu sunt implicați în procesul de
transmitere a impulsurilor nervoase.
F. Receptorii insulinici fac parte din familia de receptori cuplați cu enzime.
G. Liganzii hidrofili interacționează cu receptorii prezenți pe suprafața
celulară.
H. Receptorii colinergici nicotinici fac parte din canalele ionice cu poartă
reglată de ligand.
I. Receptorii adrenergici α și β sunt receptori cuplați cu proteine G.
J. Proteinele G sunt alcătuite din două subunități: α și β
435. Următoarele enunțuri referitoare la calea de administrare
subcutanată sunt adevărate:
A. Administrarea subcutanată a medicamentelor iritante este dureroasă.
 B. La calea de administrare subcutanată absorbția nu este necesară.
C. Calea de administrare subcutanată este adecvată pentru medicamentele
care trebuie administrate rapid.
D. Calea de administrare subcutanată este adecvată pentru medicamentele
care trebuie administrate lent.
E. Calea de administrare subcutanată presupune absorbție prin difuziune
simplă.
F. Absorbția medicamentelor pe calea subcutanată nu depinde de excipienti
G. Calea de administrare subcutanată este adecvată pentru medicamentele
care se administrează într-un volum lichidian mare.
H. Administrarea subcutanată a medicamentelor iritante nu este dureroasă.
I. Calea de administrare subcutanată este utilizată pentru anumite suspensii
puțin solubile.
J. Injectarea subcutanată minimizează riscul de tromboză sau hemoliză.
436. Alegeți răspunsurile corecte referitoare la calea de administrare
transdermică:
A. Este o cale nedureroasă.
B. Nu este adecvată pentru medicamente care sunt eliminate rapid din
organism.
C. Plasturii transdermici nu pot produce iritații locale.
D. Este o cale dureroasă de administrare a medicamentelor.
E. Medicamentele administrate pe calea transdermică se găsesc sub formă
de plasture transdermic.
F. Se folosește pentru medicamentele care se administrează zilnic în doze
mari.
G. Are avantajul că este evitat efectul primului pasaj hepatic.
H. Este o cale de administrare utilizată pentru un efect terapeutic local.
I. Este ideală pentru medicamente lipofile.
J. Presupune o absorbție lentă și susținută.
437. Urmatoarele afirmatii despre absorbtia medicamentelor sunt
adevarate:
A. Medicamentele liposolubile traverseaza mai usor membranele celulare
B. Medicamentele administrate pe cale interna au absorbtie completa
C. Alimentele nu influienteaza absorbtia medicamentelor
D. Absorbtia rectala a medicamentelor se face in proportie de 100%
E. Desmopresina se administreaza prin inhalare (prizare) nazala
F. Absorbtia cutanata a medicamentelor poate fi utila in urgente medicale
G. Travessare membranelor celulare prin difuziunea pasiva nu depinde de
gradientul de incarcare ionica a moleculei
H. Ph-ul scazut al sucului digestiv creste absorbtia medicamentelor bazice
I. Calea respiratorie asigura o suprafata mare de absorbtie pentru
medicamente
J. Absorbtia sublinguala evita pasajul hepatic
438. Urmatoarele afirmatii despre biodisponibilitatea medicamentelor
sunt adevarate:
 A. Alimentele pot influenta biodisponibilitatea medicamentelor
B. Biodisponibilitatea unui medicament administrat oral este comparabila cu
cel administrat intramuscular
C. Biodisponibilitatea unui medicament administrat pe cale orala depinde de
proprietatile chimice ale medicamentului
D. Biodisponibilitatea medicamentelor nu influenteaza stabilirea dozelor
E. Efectul pasajului hepatic este determinant in definirea biodisponibilitatii
unui medicament
F. Medicamentele slab hidrofobe au o biodisponibilitate mare
G. Biodisponibilitatea unui medicament administrat oral este raportul dintre
AUC dupa administrare orala si AUC dupa administrare intramusculara
H. Biodisponibilitatea unui medicament administrat pe cale orala depinde de
forma medicamentoasa
I. Biodisponibilitatea unui medicament dicteaza alegerea caii de
administrare
J. Penicilina G este biodisponibila pentru administrare interna
439. Urmatoarele afirmatii privind actiunea medicamentelor pe receptori
sunt adevarate:
A. Receptorii colinergici regleaza poarta de intrare a canalului ionic de sodiu
B. Receptorii pentru factorii de crestere sunt cuplati cu enzime
C. Liganzii receptorilor citoplasmatici initiaza raspunsuri celulare rapide
D. Receptorii pentru insulina sunt cuplati cu enzime
E. Receptorii adrenergici sunt asociati proteinelor G
F. Numarul receptorilor de pe o celula este invariabil
G. Receptorii intracelulari sunt liberi si disponibili pentru ligant
H. Legarea medicamentului pe situsul de afinitate de pe receptor este
esentiala pentru initierea unui raspuns celular
I. Liganzii hidrofili se leaga de receptori citoplasmatici
J. Legatura medicament receptor initiaza o cascada de evenimente
biochimice celulare
440. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate:
A. Agonistii partiali au eficacitate mica si disociaza lent de pe receptor
B. Agonistii partiali sunt antagonisti cu activitate intrinseca
C. Agonistul complet are afinitate mare la receptor si eficacitate maxima
D. Antagonistii competitivi au afinitate mare de legare la receptori si sunt
lipsiti de eficacitate
E. Antagonistul necompetitiv/ireversibil reduce intensitatea maxima a
agonistului si deplaseaza la dreapta curba doza-efect
F. Antagonistul functional actioneaza pe situsul de afinitate de pe receptorul
la care leaga agonistul
G. Antagonistii alosterici deplaseaza agonistul de pe situsul de activitate
H. Antagonistii competitivi reduc eficacitatea agonistului
I. Indicele terapeutic mic indica siguranta in utilizarea dozelor unui
medicament
J. Antagonistul necompetitiv leaga covalent la receptor