1.

Următoarele afirmații referitoare la cavitatea abdominală sunt Corecte:

A. Este separată de cavitatea toracică prin intermediul diafragmului
B. Inferior cavitatea abdomino-pelvină este închisă de către ridicătorii anali
C. Are forma unui con cu fârful în sus
D. Este tapetată de pleura parietală
E. Este separată de cavitatea toracică prin intermediul mediastinului
F. Are forma unui cilindru turtit sagital
G. Peretele antero-lateral al abdomenului este musculo-aponeurotic
H. Comunică cu cavitatea toracică prin intermediul orificiului aortic și hiatusul
esofagian
I. Peretele antero-lateral al abdomenului este osos
J. Comunică cu cavitatea toracică prin intermediul orificiului venei cave
superioare
2. Următoarele organe sunt situate retroperitoneal:
A. Ureterele
B. Ficatul
C. Glandele suprarenale
D. Rinichii
E. Apendicele vermiform
F. Pancreasul
G. Uterul
H. Splina
I. Colonul sigmoid
J. Aorta abdominală
3. Împărţirea topografică a peretelui abdominal antero-lateral:
A. 2 linii verticale duse pe marginea laterală a mușchilor drepți abdominali
B. Linia orizontală inferioară ce uneşte cele 2 spine iliace antero-superioare
C. Cele două linii orizontale impart cavitatea abdominală în 3 etaje
D. Se împarte în 9 regiuni
E. 2 linii verticale duse pe marginea medială a mușchilor drepți abdominali
F. Se împarte în 5 cadrane
G. Linia orizonatală superioară ce uneşte extremităţile anterioare ale
coastelor XII
H. Vertical este trasată o singură linie prin ombilic
I. Linia orizonatală superioară ce uneşte extremităţile anterioare ale
coastelor X
J. Linia orizontală inferioară ce uneşte cele 2 spine iliace antero-inferioare
4. Hipocondrul drept:
A. Corespunde corpului pancreatic
B. Corespunde unghiului drept al colonului
C. Corespunde bulbului duodenal
D. Corespunde lobului stâng hepatic
E. Se găsește între tangenta la peretele abdominal, marginea externă a
mușchiului drept abdominal drept şi cele două orizonatale de demarcaţie
ale regiunilor abdominale
 F. Corespunde colecistului
G. Corespunde unghiului duodeno-jejunal
H. Corespunde lobului drept hepatic
I. Corespunde colonului sigmoid
J. Se gasește între rebordul costal, orizontala superioară şi marginea
externă a dreptului abdominal drept
5. În mezogastru se găsesc:
A. Colonul descendent
B. Corpul gastric
C. Capul și corpul pancreasului
D. Porțiunea orizontală a duodenului
E. Colonul transvers
F. Ansele jejunale
G. Cicatricae ombilicală
H. Cecul
I. Coada pancreasului
J. Bulbul duodenal
6. Care organe se găsesc în hipogastru:
A. Anse ileale
B. Uterul
C. Duodenul
D. Vezica urinară
E. Ureterele
F. Pancreasul
G. Joncțiunea recto-sigmoidiană
H. Vaginul
I. Rectul
J. Prostata
7. Tehnica examinării abdomenului:
A. Nu se vorbește cu bolnavul în timpul palpării
B. Pacientul trebuie să fie în decubit dorsal cu picioarele ușor flectate în
genunchi
C. Se începe cu palparea profundă a abdomenului pentru a constata organul
afectat
D. Membrele superioare trebuie să fie încrucișate sub cap
E. Se distrage atenția bolnavului dacă este necesar, prin conversație în
timpul examinării
F. Examinarea se efectuează postmicțional
G. Palparea se începe din regiunea opusă zonei dureroase
H. Pentru palparea abdomenului nu se folosesc mănuși
I. La început se palpează zona dureroasă
J. Se urmărește mimica bolnavului în timpul examinării pentru a putea
observa orice grimasă de durere determinată de manevra de palpare
8. La inspecția abdomenului putem constata:
A. Circulație venoasă colaterală
 B. Cicatrici postoperatorii
C. Tromboză mezenterică
D. Matitate deplasabilă
E. Unda peristaltică în caz de ocluzie la persoanele slabe
F. Hemoperitoneu
G. Apărare musculară
H. Hernie ombilicală
I. Marcă traumatică
J. Varice hidrostatice
9. La palparea unei mase tumorale abdominale trebuie să descriem:
A. Consistența
B. Momentul apariției
C. Conținutul
D. Pediculul vascular
E. Localizarea
F. Durerea
G. Apartenența de organ
H. Mobilitatea
I. Dimensiunile
J. Gradul de ischemie
10. În fosa și flancul drept se găsesc următoarele puncte:
A. Punctul McBurney
B. Punctul Sonneburg
C. Punctul ovarian drept
D. Punctul Morris
E. Punctul Murphy
F. Punctul Fleming
G. Punctul ovarian stâng
H. Punctul Lanz
I. Punctul Kalk
J. Punctul Desjardin
11. În apendicita acută sunt pozitive următoarele semne și manevre:
A. Semnul Mallet-Guy
B. Manevra Rowsing
C. Manevra psoasului
D. Semnul Murphy
E. Semnul Mayo-Robson
F. Semnul Mandelpott
G. Manevra Giordano
H. Semnul Kehr
I. Semnul obturatorului
J. Manevra Blumberg
12. În contractura musculară constatăm abdomen:
A. Dureros la atingerea superficială
B. Dureros doar la palparea profundă
 C. Imobil cu respiraţia
D. Rigid
E. Flasc
F. Mobil cu respirația superficială
G. Însoţit reflex de o hiperestezie cutanată
H. „Abdomen de lemn”
I. Prezența undelor peristaltice
J. „Abdomen de catifea”
13. Percuția abdomenului permite:
A. Decelarea unei tumori chistice
B. Depistarea lichidului retroperitoneal
C. Decelarea unor tumori intestinale mici
D. Detectarea unei zone de timpanism în distensia intestinală
E. Detectarea matității deplasabile
F. Decelarea lichidului de ascită
G. Depistarea distensiei veziculei biliare
H. Depistarea limitelor organelor cavitare
I. Decelarea unui anevrism de aortă abdominală
J. Determinarea limitelor unui organ parenchimatos
14. La ascultația abdomenului zgomotele hidro-aerice dispar în caz de:
A. Infarct entero-mezenteric extins
B. Ileus paralitic
C. Dezechilibru hidro-electrolitic sever
D. Contuzie hepatică
E. Peritonită veche
F. Apendicită acută
G. Tumori abdominale
H. Ocluzie intestinală mecanică
I. Hemoragie digestivă superioară
J. Ileus postoperator
15. Tușeul rectal se efectuiază:
A. În poziție ginecologică
B. Cu degetul indicator
C. Cu mănuși
D. În decubit ventral
E. Obligator se utilizează un anestezic local
F. Obligator cu mănuși sterile
G. Este contraindicat la femeile virgine
H. Cu două degete (2 și 3)
I. Se utilizează un lubrifiant
J. În poziție geno-pectorală
16. La tușeul rectal putem constata:
A. Hematemeză
B. Metroragie
C. Epistaxis
 D. Ampulă rectală goală
E. Hematurie
F. Tumoră sigmoidiană
G. „Țipătul duglasului”
H. Melenă
I. Rectoragie
J. Tumoră rectală
17. Sindromul peritonitic poate apărea în caz de:
A. Colecistită acută perforată
B. Pielonefrită
C. Perforație jejunală posttraumatică
D. Diverticulită sigmoidiană perforată
E. Ulcer duodenal perforat
F. Apendicită acută perforată
G. Ulcer varicos
H. Diverticul esofagian perforat
I. Gastroenterită acută
J. Sarcină extrauterină ruptă
18. Sindromul peritonitic poate apărea în caz de:
A. Perforație diastatică de cec
B. Boala Crohn complicată cu perforație
C. Varice esofagiene rupte
D. Ulcer gastric perforat
E. Chist ovarian torsionat
F. Piosalpinx rupt în cavitatea peritoneală
G. Sarcină extrauterină ruptă
H. Cancer de colon perforat
I. Migrarea unui calcul biliar în tubul digestiv
J. Ruptură de splină în doi timpi
19. Principalele simptome în sindromul peritonitic sunt:
A. Sindromul anemic
B. Sindromul torsiunii de organ
C. Sindromul peritonitic
D. Sindromul icteric
E. Sindromul hemoragic
F. Sindromul dispeptic
G. Sindromul carențial
H. Sindromul abdomenului supraacut
I. Sindromul ocluziv
J. Sindromul depresiv
20. Durerea în sindromul peritonitic are următoarele caracteristici:
A. Intensitate mare
B. Localizare difuză
C. Debut brusc
D. Strict localizată la nivelul organului afectat
 E. Caracter colicativ
F. Nu cedează la medicația antalgică uzuală
G. Debut lent, progresiv
H. Caracter constant
I. Intensitate oscilantă
J. Cedează după antispastice
21. În sindromul peritonitic la inspecție putem constata:
A. Abdomenul mult destins
B. Necroză tegumentară
C. Poziție antalgică în „cucoș de pușcă”
D. Facies suferindă cu buze uscate și crăpate
E. Abdomenul mobil cu mișcările respiratorii
F. Facies hipocratică
G. Facies în „lună plină”
H. Poziție în decubit dorsal cu mâinile încrucișate sub cap
I. Abdomenul imobil cu mișcările respiratorii
J. Contractură musculară
22. În sindromul peritonitic la examenul abdomenului constatăm:
A. Abdomen mobil cu mișcările respiratorii
B. Abdomen depresibil la palparea profundă
C. Percutor se constată timpanism
D. Ascultativ zgomote hidro-aerice accentuate
E. Semnele de iritație peritoneală negative
F. Apărare musculară
G. Contractură musculară
H. Ascultativ „liniște de mormânt”
I. Percutor se constată matitate
J. „Abdomen de lemn”
23. În sindromul peritonitic pot să apară următoarele semne de iritație
peritoneală:
A. Semnul Blumberg
B. Semnul Mayo-Robson
C. Semnul Giordano
D. Semnul Mandel
E. „Țipătul fornexului”
F. Semnul „clopoțelului”
G. „Țipătul duglasului”
H. Semnul Murphy
I. Semnul strănutului
J. Semnul tusei
24. Manevra Blumberg:
A. Durerea este mai intensă în momentul compresiei progresive și dispare la
decompresie
B. Uneori manevra nu se poate efectua datorită contracturii abdominale
 C. Se efectuiază prin compresie progresivă în punctul cistic și inspir profund
al pacientului
D. Nu se efectuiază la pacienții obezi
E. Se efectuiază prin compresie progresivă la nivelul peretelui abdominal și
decompresie bruscă
F. Durerea este mai intensă în momentul decompresiei
G. Este specifică sindromului ocluziv
H. Apare datorită iritației peritoneale
I. Este pozitivă în sindromul peritonitic
J. Apare datorită inflamației unui organ abdominal
25. În sindromul peritonitic analizele de laborator arată următoarele modificări:
A. Amilazele crescute
B. Proteina C reactivă scăzută
C. Proteina C reactivă crescută
D. Fibrinogenul crescut
E. Presepsina crescută
F. Neutrofilie
G. Euzinofilie
H. VSH scăzut
I. Limfocitoză
J. Leucocitoză
26. În sindromul peritonitic sunt recomandate următoarele explorări
paraclinice:
A. Tomografie computerizată abdominală
B. Laparocinteză
C. Ecografie abdominală
D. Irigografie
E. Laparoscopie
F. Colonoscopie
G. Radiografie abdominală simplă
H. Colangiografie retrogradă endoscopică
I. Scintigrafie hepatică
J. Endoscopie digestivă superioară
27. Pneumoperitoneul:
A. Poate fi depistat la CT
B. Apare ca o semilună între ficat și diafragm
C. Apare ca o colecție aerică în fundul de sac al lui Douglas
D. Se evidențiază la ecografie
E. Poate fi depistat la radiografia abdominală simplă
F. Nu are semnificație patologică la pacienții care au efectuat o colonoscopie
recentă
G. Reprezintă apariția de aer liber în cavitatea peritoneală
H. Este un semn patognomonic pentru perforația tubului digestiv
I. Nu apare postoperator
J. După intervențiile laparoscopice persistă pentru totdeauna
28. Principiile de tratament în sindromul peritonitic:
A. Tratamentul antalgic nu se recomandă
B. Antibioterapia este obligatorie
C. Tratamentul chirurgical se efectuiază în urgență
D. Tratamentul chirurgical este esențial
E. Tratamentul chirurgical se efectuiază programat
F. Antibioprofilaxia este obligatorie
G. Reechilibrarea volemică și transfuzia de sange sunt obligatorii
H. Tratamentul antalgic se asociază obligator
I. Reechilibrarea hidro-electrolitică este indicată
J. Tratamentul chirurgical se efectuiază doar dacă tratamentul cu antibiotice
nu a dat rezultate
29. Tratamentul chirurgical în sindromul peritonitic include:
A. Lavajul cavității peritoneale este obligator
B. Drenajul multiplu al cavității peritoneale
C. Eliminarea sursei de contaminare
D. Se efectuiază meșaj pentru a preveni hemoragia postoperatorie
E. Nu se prelevează lichid peritoneal pentru examen bacteriologic dacă
pacientul a avut antibiotic preoperator
F. Drenajul cavității peritoneale nu se recomandă
G. Explorarea cavității peritoneale și depistarea sursei de contaminare
H. Aspirarea lichidului peritoneal
I. Nu se prelevează lichid peritoneal pentru examen bacteriologic dacă
aspectul este seros
J. Nu se efectuiază lavaj al cavității peritoneale pentru că poate disemina
infecția
30. Sindromul ocluziv:
A. Ocluzia inntestinală mecanică are indicație de tratament chirurgical
B. Ocluzia intestinală dinamică nu are indicație de tratament chirurgical
C. Reprezintă întreruperea vascularizației intestinului
D. Ocluzia intestinală dinamică are indicație de tratament chirurgical
E. Ocluzia intestinală este mecanică când lipsește contracția musculaturii
intestinale
F. Ocluzia intestinală este dinamică când există o obstrucție care comprimă
intestinul din exterior
G. Ocluzia intestinală este dinamică când lipsește contracția musculaturii
intestinale
H. Ocluzia intestinală este mecanică când există o obstrucție a lumenului
I. Ocluzia intestinală mecanică nu se tratează chirurgical
J. Reprezintă întreruperea tranzitului intestinal pentru materii fecale și gaze
31. Ca obstacol intraluminal în sindromul ocluziv pot fi:
A. Trombi masivi
B. Corpi străini îngițiți accidental
C. Fecaloame
D. Alimente care nu sunt bine mestecate
 E. Ghem de ascarizi
F. Alimente care nu sunt preparate termic
G. Corpi străini îngițiți voluntar
H. Greșite membrane
I. Calculi biliari de mari dimensiuni
J. Ghem de oxiuri
32. Cauze de obstacol parietal în sindromul ocluziv:
A. Fecaloame
B. Corpi străini
C. Tumori benigne de intestin subțire
D. Hernie strangulată
E. Cancer de ovar compresiv
F. Cancer de colon
G. Tumori maligne de intestin subțire
H. Aderențe postoperatorii
I. Stenoze congenitale
J. Boala Crohn
33. Principalele simptome în sindromul ocluziv sunt:
A. Scădere ponderală
B. Dureri abdominale cu caracter colicativ
C. Cefalee
D. Contractură musculară
E. Oprirea tranzitului pentru materii fecale
F. Distensie abdominală
G. Diaree
H. Greață
I. Rectoragie
J. Varsături importante
34. La examenul clinic în sindromul ocluziv constatăm:
A. Abdomen suplu
B. Zgomote hidro-aerice accentuate
C. La tușeul rectal „țipătul duglasului”
D. La percuție timpanism
E. Distensie abdominală simetrică sau asimetrică
F. Rezistență elastică abdominală
G. Vizualizarea undelor peristaltice
H. Ampula rectală plină cu materii fecale
I. Contractură musculară
J. La percuție matitate
35. În sindromul ocluziv vărsăturile au următoarele caracteristici:
A. Pot fi alimentare
B. Sunt incoercibile și asociate cu durere în bară
C. Sunt asociate cu diaree
D. Sunt abundente
E. Pot fi bilioase
 F. Se pot asocia cu fotofobie
G. Sunt însoțite de dureri abdominale colicative
H. Sunt însoțite de cefalee
I. Pot fi fecaloide
J. Apar spontan și sunt în cantitate mică
36. Anlizele de laborator se modifică în sindromul ocluziv după cum urmează:
A. Crește creatinina
B. Scade potasiul
C. Scade hemoglobina
D. Scade hematocritul
E. Scade ureea
F. Crește ureea
G. Crește hematocritul
H. Scad trombocitele
I. Crește glicemia
J. Scade clorul
37. Ce modificări pot apărea la explorările imagistice în sindromul ocluziv?
A. Lichid liber între anse
B. Prezența pneumoperitoneului
C. Nivele hidro-aerice multiple
D. Colonoscopia întotdeauna evidențiază obstacolul
E. Prezența unei formațiuni bine delimitate cu nivel hidro-aeric la nivelul
ficatului
F. Distensia cadrului colic
G. Cadru colic și anse de intestin subțire nedilatate
H. Prezența unui obstacol tumoral la nivelul colonului
I. Nu apare lichid liber în cavitatea peritoneală
J. Anse intestinale dilatate cu mișcări de brasaj
38. Principiile de tratament în sindromul ocluziv:
A. Montarea unei sonde nazo-gastrice pentru evacuarea conținutului gastric
și diminuarea vărsăturilor
B. Montarea sondei urinare este contrindicată pentru că accentuiază durerea
C. Reechilibrare volemică și hidro-electrolitică parenterală
D. Efectuarea clismei evacuatorii
E. Rehidratare prin administrare de lichide per os
F. Intervenție chirurgicală cu înlăturarea obstacolului
G. Sonda nazo-gastrică se montează pentru alimentarea pacientului
H. Clismele sunt contraindicate pentru că pot accentua ocluzia
I. Oprirea alimentației per os
J. Se administrează purgative
39. Posibilitățile de tratament chirurgical în sindromul ocluziv sunt:
A. Derivație digestivă internă
B. Enterectomie segmentară
C. Derivație bilio-digestivă
D. Efectuarea unei jejunostomii
 E. Efectuarea unei colostomii
F. Montarea unei proteze expandabile la nivelul unei tumori de intestin
subțire
G. Colectomie segmentară sigmoidiană cu anastomoză colo-colică
H. Cistostomie
I. Secționarea bridelor și aderențelor
J. Operația Hartmann
40. Sindromul hemoragic:
A. La nivelul abdomenului se poate manifesta prin hemoragie externă
B. Hemoragie digestivă superioară reprezintă o hemoragie internă
exteriorizată prin hematemeză și melenă
C. Hemoragie digestivă superioară reprezintă o hemoragie internă
exteriorizată prin rectoragie
D. Hemoperitoneul reprezintă o hemoragie internă la nivelul cavității
peritoneale
E. Hemoperitoneul reprezintă o hemoragie internă la nivelul cavității pleurale
F. Hemoragia digestivă este o hemoragie internă care nu se exteriorizează
G. Hemoragie digestivă inferioară reprezintă o hemoragie internă
exteriorizată prin rectoragii
H. Hemoperitoneul reprezintă o hemoragie externă de la nivelul cavității
peritoneale
I. Hemoragie digestivă inferioară reprezintă o hemoragie internă
exteriorizată prin hematemeză
J. Reprezintă pierderea unei cantități de sânge din patul vascular
41. Hemoperitoneul:
A. Nu poate apărea în lipsa unui traumatism abdominal
B. Reprezintă o exteriorizare de sânge de la nivelul tubului digestiv
C. Poate apărea spontan prin ruptura unui organ patologic
D. Spontan apare doar la femei
E. Este o acumulare de sânge în cavitatea peritoneală
F. Este o acumulare de sânge în cavitatea pericardică
G. Poate apărea în urma unei contuzii abdominale
H. Poate apărea în urma unui traumatism abdominal
I. Apare doar în urma unei contuzii abdominale
J. Poate apărea în urma unei plăgi abdominale
42. În caz de hemoperitoneu apare:
A. Hipotensiune arterială
B. Poliurie
C. Senzație de foame
D. Sete
E. Hematemeză
F. Fibrilație atrială
G. Sincopă
H. Tahicardie
I. Hipertensiune arterială
 J. Oligurie
43. La examenul clinic în caz de hemoperitoneu constatăm:
A. La palpare durere moderată mai ales la nivelul organului lezat
B. Paloare tegumentară
C. Se poate observa marca traumatică
D. Contractura abdominală este un semn constant
E. Abdomenul ușor mărit de volum
F. Tegumente calde și congestive
G. Percutor se determină matitate
H. Percutor se determină timpanism
I. Întotdeauna evidențiem o plagă abdominală
J. Auscultativ se evidențiază accentuarea zgomotelor hidroaerice
44. Următoarele afirmații sunt corecte:
A. Hematemeza are aspect de sânge roșu aerat și spumos
B. Hematemeza apare în caz de hemoragie digestivă inferioară
C. Melena poate apărea concomitent cu hematemeza
D. Melena poate să aibă aspect de „zaț de cafea”
E. Rectoragia este un scaun cu sânge roșu și chiaguri
F. Melena reprezintă exteriorizarea unui hemoperitoneu prin canalul anal
G. Rectoragia apare în caz de ulcer gastric hemoragic
H. Hematemeza apare în caz de hemoragie digestivă superioară
I. Hematemeza poate să aibă aspect de „zaț de cafea”
J. Melena reprezintă un scaun negru, lucios, fetid cu aspect de păcură
45. Primele analize pe care le ceri în caz de sindrom hemoragic sunt:
A. Grupul sanguin
B. Idicele de protrombină
C. Hemoglobina
D. Bilirubina totală
E. Creatinina
F. Hematocritul
G. Proteinele totale
H. Glicemia
I. Trombocitele
J. Leucocitele
46. Explorările imagistice care se recomandă la un pacient cu hemoragie
digestivă:
A. Videocapsula nu este utilă în caz de hemoragie digestivă inferioară
B. La un pacient cu melenă se poate administra o videocapsulă
C. La un pacient cu hemoragie digestivă inferioară se recomandă angio-CT
D. La un pacient cu hemoragie digestivă inferioară se recomandă RMN
E. La un pacient cu rectoragii se recomandă colonoscopie
F. In caz de hematemeză se recomandă bronhoscopie
G. La un pacient care are melenă se începe cu colonoscopie
H. În caz de hematemeză se recomandă eso-gastro-duodenoscopie
 I. La un pacient care are melenă se începe cu endoscopie digestivă
superioară
J. Laparoscopia îți permite să vizualizezi mucoasa intestinală și să depistezi
sursa de hemoragie
47. În caz de hemoperitoneu:
A. Radiografia abdominală simplă poate preciza diagnosticul
B. Puncția peritoneală este cotraindicată
C. Ecografia poate evidenția leziuni ale ficatului sau ale splinei
D. Scintigrafia hepatică este utilă
E. Tomografia computerizată este cea mai indicată explorare
F. Tomografia computerizată se poate efectua doar la pacienții stabili
hemodinamic
G. Endoscopia digestivă superioară poate evidenția sursa sângerării
H. Laparoscopia nu este o soluție
I. Ecografia este primă explorare care se efectuiază
J. Tomografia computerizată nu se poate efectua la gravide
48. Principiile de tratament în sindromul hemoragic:
A. Reechilibrarea volemică se începe imediat
B. Administrarea soluției de glucoză 10% este contraindicată
C. Tratamentul chirurgical are un rol decisiv
D. Antibioterapia face parte din tratamentul de bază
E. Anticoagulantele se administrează de la început
F. Transfuzia de sănge se efectuiază la toți pacienții cu hemoragie
G. Transfuzia de sânge se administrează la pacienții cu hemoglobină mai
mare de 10 g/dl
H. Se începe cu administrarea de soluții cristaloide și coloide
I. Hemostaticele sunt indicate la acești pacienți
J. Transfuzia de sânge se administrează la pacienții cu hemoglobină sub 7
g/dl
49. Tratamentul hemoragiei digestive superioare:
A. Vitamina K nu se administrează
B. Poate fi medicamentos
C. Poate fi chirurgical
D. Se poate realiza pe cale endoscopică
E. Plasma proaspat congelată nu se utilizează
F. Este întotdeauna chirurgical
G. Montarea sondei Blakemore este o posibilitate de hemostază
H. Administrarea inhibitorilot de pompă de protoni este esențială
I. Montarea sondei Foley este o posibilitate de hemostază
J. Se poate efectua prin ambulator
50. În sindromul torsiunii de organ:
A. Factorul declanșator este modificarea bruscă a presiunii intraabdominale
B. Existența unui pedicul vascular lung este un factor favorizant
C. Existența unui pedicul vascular scurt este un factor favorizant
D. Laxitatea ligamentară poate fi un factor favorizant
 E. Bridele contribuie la apariția acestui sindrom
F. Factorul declanșator este mobilitatea excesivă a pacientului
G. Factorul declanșator este scăderea ponderală
H. Tumorile excentrice, mobile favorizează torsiunea
I. Tumorile fixe favorizează torsiunea
J. Organele bine fixate se torsionează mai des
51. Care organe se pot torsiona?
A. Rectul
B. Splina
C. Duodenul
D. Marele epiploon
E. Prostata
F. Rinichiul
G. Ileonul
H. Ficatul
I. Colonul sigmoid
J. Ovarul
52. În sindromul torsiunii de organ putem constata:
A. Debut insidios cu durere cronică
B. Grețuri și vărsături
C. Formațiune tumorală dureroasă
D. Disurie și nicturie
E. Tumoră mobilă, elastică, nedureroasă
F. Deformare abdominală
G. Marcă traumatică
H. Debut brusc cu durere violentă
I. Poziție antalgică
J. „Abdomen de lemn”
53. Care explorări imagistice sunt utile în sindromul torsiunii de organ?
A. Ecografie abdominală
B. Laparoscopie
C. Scintigrafie
D. Videocapsula
E. Rezonanță magnetică nucleară
F. Radiografie abdominală simplă
G. Mamografie
H. Mediastinoscopie
I. Tomografie computerizată
J. Tomografie cu emisie de pozitroni (Pet CT)
54. Principii de tratament în sindromul torsiunii de organ:
A. Puncție și evacuarea lichidului abdominal
B. Tratament hemostatic
C. Profilaxie prin vaccinare
D. Tratament anticoagulant
 E. Supravegherea pacientului și doar în caz de necroză se intervine
chirurgical
F. Detorsionarea organului afectat
G. Tratament imunomodulator
H. Rezecția organului afectat
I. Tratament chirurgical în urgență
J. Tratament antalgic
55. Sindromul abdomenului supraacut:
A. Include pancreatita acută necrotico-hemoragică
B. Include hepatita fulminantă
C. Predomină starea de șoc cu insuficiență multiorganică
D. Include ruptura splenică
E. Are evoluție gravă și adesea prognostic nefavorabil
F. Include infarctul entero-mezenteric
G. Este cel mai grav sindrom
H. Are evoluție scurtă și prognosticul este favorabil
I. Predomină starea de comă
J. Include volvulusul de intestin subțire
56. Următoarele afirmații referitoare la abdomenul supraacut sunt Corecte:
A. În pancreatita acută necrotico-hemoragică intervenția chirurgicală se
recomandă cât mai tardiv
B. Deseori în infarctul entero-mezenteric se practică doar laparotomie
exploratorie
C. În infarctul entero-mezenteric se practică enterectomie totală
D. Transplantul de intestin subțire este principala metodă de tratament în
infarctul entero-mezenteric
E. Pancreatita acută severă apare frecvent la persoanele cu tulburări de ritm
cardiac
F. În pancreatita acută necrotico-hemoragică intervenția chirurgicală se
recomandă imediat
G. Pacientul cu abdomen supraacut trebuie internat direct în secția de
terapie intensivă
H. Infarctul entero-mezenteric apare frecvent la persoanele vârstnice cu
tulburări de ritm cardiac
I. Consumul de alcool și litiaza biliară sunt principala cauză în apariția
pancreatitei acute severe
J. Consumul de alcool și litiaza biliară sunt principala cauză în apariția
infarctului entero-mezenteric
57. Pacient în vârstă de 38 ani, fumător, se prezintă în serviciul chirurgical
pentru dureri abdominale intense, greață, o vărsătură alimentară la 2 ore de
la apariția durerilor. A luat o pastilă de Controloc și una de Algocalmin, dar
durerile nu au cedat. Are respirație superficială și o poziție de decubit
lateral cu picioarele flectate la abdomen. La palpare se constată o
contractură abdominală. Care afirmații referitoare la acest caz sunt
corecte?
 A. Se recomandă efectuarea unei radiografii abdominale simple
B. Este vorba de un sindrom abdominal supraacut
C. Nu are indicație de antibioterapie
D. Dacă se constată pneumoperitoneu are indicație de tratament endoscopic
E. Dacă se constată pneumoperitoneu are indicație de tratament chirurgical
în urgență
F. Se recomandă montarea unei sonde nazo-gastrice
G. Antibioterapia se începe preoperator
H. Se recomandă efectuarea unei endoscopii digestivă superioare
I. Se recomandă efectuarea unei clisme evacuatorii
J. Este vorba de un sindrom peritonitic
58. Pacientă de 23 ani, necăsătorită, se prezită în urgență pentru dureri intense
în hipogastru și fosa iliacă dreaptă. Durerile au apărut brusc în urma unei
sărituri de la înălțime. Din antecedentele personale constatăm că ciclul
menstrual este neregulat. La inspecția abdomenului se constată o
mobilitate limitată cu mișcările respiratorii. La palpare se constată o
formațiune tumorală de 6 cm în hipogastru, elastică și foarte dureroasă.
Care afirmații sunt Corecte?
A. Se recomandă montarea unei sonde urinare
B. Poate fi un volvulus de colon sigmoid
C. Poate fi un sindrom hemoragic
D. Se recomandă efectuarea unei colonoscopii
E. Un tratament chirurgical este obligator în acest caz
F. Se recomandă efectuarea unei ecografii abdominale
G. Se recomandă montarea unei sonde nazo-gastrice
H. Poate fi un chist ovarian torsionat
I. Se recomandă o laparoscopie diagnostică
J. Dacă hemoglobina și hematocritul au valori normale nu se recomandă
tratament chirurgical
59. Un pacient în vârstă de 69 ani se prezintă la medicul de familie pentru
astenie, paloare tegumentară și scaune melenice de 3 zile. Tensiunea
arterială este 140/70 mm. col Hg. Ce recomandați la acest pacient?
A. Consult gastro-enterologic programat
B. Consult chirurgical în urgență
C. Recoltarea formulei leucocitare
D. Efectuarea unei endoscopii digestive inferioare
E. Transfuzie de sânge
F. Recoltarea hemoglobinei și eritrocitelor
G. Tratament chirurgical în urgență
H. Tratament medicamentos și supraveghere într-o secție de chirurgie
I. Efectuarea unei endoscopii digestive superioare
J. Montarea unei perfuzii cu ser fiziologic
60. Hernia peretelui abdominal reprezintă un defect parietalbine definit:
A. la nivelul structurilor musculare şi neuronale
B. la nivelul tunicilor musculare
 C. Pot apărea doar in anumite regiuni ale peretelui abdominal
D. se grupează în două categorii principale: hernii ale peretelui abdominal şi
hernii inghinale
E. la nivelul structurilor musculare şi fasciale
F. Un tip particular de hernie este hernia obturatorie
G. prin care se exteriorizează conţinutul cavităţii abdominale
H. Un tip particular de hernie este hernia ombilicala
I. se grupează în patru categorii principale
J. pot apărea în diferite regiuni ale peretelui abdominal
61. Stratigrafia peretelui abdominal:
A. Zona centrală a peretelui abdominal este formată din linea alba
B. teaca anterioară se întinde de la xifoid la pube
C. zona centrală a peretelui abdominal este formată din linea Spiegel
D. Linea alba este reprezentată de unirea laterală a fasciilor anterioară şi
posterioară ale muşchiului drept abdominal.
E. împărtit într-o zonă centrală lateral si mediana
F. tecile anterioară şi posterioară învelesc portiunea superioară a muşchiului
drept abdominal
G. teaca anterioară se întinde de la xifoid la ombilic
H. împărtit într-o zonă centrală şi una laterală
I. Linea alba este reprezentată de unirea mediană a fasciilor anterioară şi
posterioară ale muşchiului drept abdominal.
J. tecile anterioară şi posterioară învelesc portiunea superioară a muşchiului
oblic extern
62. Stratigrafia peretelui abdominal:
A. Teaca posterioară se întinde până la nivel imediat subombilical, unde se
termină sub denumirea de „linea semilunaris"
B. Sub „linea semilunaris", peretele abdominal central este compus doar din
muşchiul drept abdominal şi din teaca anterioară a acestuia.
C. Teaca posterioară se întinde până la nivel imediat subombilical, unde se
termină sub denumirea de „linea semiulnaris"
D. Peretele abdominal lateral este compus din mai multe straturi, ce prezintă
fascii mai puţin proeminente.
E. Sub „linea semilunaris", peretele abdominal central este compus doar din
muşchiul drept abdominal
F. Teaca posterioară se întinde până la nivel imediat subombilical
G. Peretele abdominal lateral este compus din putine straturi, ce prezintă
fascii proeminente.
H. Fascia transversalis este cel mai profund strat, situat sub muşchiul
transvers abdominal
I. Fascia transversalis este cel mai superficial strat, situat deasupra
muşchiului transvers abdominal
J. Teaca posterioară se întinde până la nivel imediat supraombilical
63. Vascularizaţia peretelui abdominal central:
 A. Vasele perforante se exteriorizează anterior, pe toată lungimea muşchiului
drept abdominal
B. Vasele perforante asigură ţesutului subcutanat si sunt ramuri ale vaselor
epigastrice
C. Vasele perforante nu asigură vascularizaţia tegumentului
D. vasele epigastrice superioare şi inferioare au un traiect antero-posterior
prin muşchiul drept abdominal
E. Vasele perforante asigură vascularizaţia tegumentului
F. Vasele perforante se exteriorizează posterior, pe toată lungimea
muşchiului drept abdominal
G. Vasele perforante asigură ţesutului subcutanat si sunt ramuri ale vaselor
coronare
H. este asigurată de vasele epigastrice laterale si anterioare
I. vasele epigastrice superioare şi inferioare au un traiect cranio-caudal prin
muşchiul drept abdominal
J. este asigurată de vasele epigastrice superioare şi inferioare
64. Principalele tipuri de hernii:
A. Herniile ventrale sunt hernii localizate pe linia mediană subpubian
B. Herniile ventrale sunt asociate cu o incizie anterioară a peretelui
abdominal
C. Herniile ventrale sunt localizate oriunde pe linia mediană
D. Herniile ombilicale apar specific la nivelul ombilicului
E. Herniile ombilicale apar specific la nivel subombilical
F. Herniile ventrale sunt localizate oriunde pe linia semilunata
G. Herniile ventrale nu sunt asociate cu o incizie anterioară a peretelui
abdominal
H. Herniile ventrale sunt hernii primare
I. Herniile ventrale sunt hernii localizate pe linia mediană, supra sau
subombilical.
J. Herniile ventrale sunt hernii secundare
65. Principalele tipuri de hernii:
A. Herniile pot fi recidiva unor herniorafii secundare
B. Herniile incizionale pot fi situate oriunde la nivelul peretelui abdominal.
C. Herniile pot fi recidiva unor herniorafii anterioare.
D. Herniile incizionale se dezvoltă pe locul unor incizii posterioare
E. Herniile incizionale nu pot fi la nivelul peretelui abdominal.
F. Herniile pot fi primare
G. Herniile pot fi tertiare
H. Herniile ombilicale apar specific la nivelul ombilicului
I. Herniile ombilicale apar specific la nivel subombilical
J. Herniile incizionale se dezvoltă pe locul unor incizii anterioare
66. Hernia Spiegel:
A. hernia Spiegel apare în cadranul inferior drept sau stâng şi implică
exteriorizarea elementelor posterioare ale peretelui abdominal
 B. hernia Spiegel în mod normal, nu implică straturile anterioare ale peretelui
abdominal
C. hernia Spiegel în mod normal, implică toate straturile anterioare ale
peretelui abdominal
D. hernia Spiegel, apare în zona de separare a marginii inferioare a fasciei
posterioare cu marginea laterală a muşchiului drept abdominal
E. hernia Spiegel apare în cadranul superior drept sau stâng şi implică
exteriorizarea elementelor posterioare ale peretelui abdominal
F. hernia Spiegel poate să nu fie vizibilă sau palpabilă
G. hernia Spiegel este vizibilă si palpabilă
H. hernia Spiegel apare într-o zonă necaracteristică
I. hernia Spiegel, apare în zona de unire a marginii inferioare a fasciei
posterioare cu marginea laterală a muşchiului drept abdominal
J. hernia Spiegel apare într-o zonă caracteristică
67. Principalele tipuri de hernii:
A. diastazisul de muşchi drepţi abdominali conduce la devierea anterioară a
muşchiului drept abdominal
B. diastazisul de muşchi drepţi abdominali reprezintă o ingrosare a liniei
mediane superioare abdominale fără a exista un defect parietal
C. diastazisul de muşchi drepţi abdominali este cauzat de ruperea liniei albe
D. diastazisul de muşchi drepţi abdominali conduce la devierea laterală a
muşchiului drept abdominal
E. diastazisul de muşchi drepţi abdominali este cauzat de întinderea şi
slăbirea liniei albe
F. Termenul de hernie presupune cel puţin un defect partial al peretelui
abdominal.
G. Diastazisul de muşchi drepţi abdominali se prezintă ca o proeminenţă la
manevra Valsalva
H. Termenul de hernie presupune cel puţin doua defecte partiale al peretelui
abdominal.
I. diastazisul de muşchi drepţi abdominali reprezintă o subţiere a liniei
mediane superioare abdominale fără a exista un defect parietal
J. Diastazisul de muşchi drepţi abdominali se prezintă ca o proeminenţă la
manevra Murphy
68. Hernii. Consideraţii clinice:
A. Tabloul clinic, antecedentele personale chirurgicale, caracteristicile herniei
şi factorii ce ţin de pacient constituie variabile cuimportanţă semnificativă.
B. Din punct de vedere clinic, herniile pot fi asimptomatice, simptomatice,
subacute şi acute.
C. Din punct de vedere clinic, herniile pot fi asimptomatice, simptomatice,
acute şi supraacute
D. Din punct de vedere clinic, herniile pot fi de patru tipuri
E. Obiectivul tratamentului în caz de hernie este acela de a reduce la minim
riscul de încarcerare
 F. Obiectivul tratamentului în caz de hernie este acela de a reduce la minim
riscul de torsiune
G. Din punct de vedere clinic, herniile pot fi de doua tipuri
H. Obiectivul tratamentului în caz de hernie este acela de a reduce la minim
riscul de crestere in volum
I. Obiectivul tratamentului în caz de hernie este acela de a reduce la minim
riscul de strangulare
J. Tabloul clinic, antecedentele personale chirurgicale, caracteristicile herniei
şi factorii ce ţin de pacient constituie variabile fara importanţă
semnificativă.
69. Hernii. Tablou clinic:
A. Herniile asimptomatice sunt de obicei descoperite întâmplător
B. Riscul de complicaţii scade atunci când se reduce o hernie printr-un
defect parietal de mici dimensiuni sau când conţinutul herniei este de mari
dimensiuni
C. Herniile asimptomatice sunt de obicei descoperite la CT
D. herniile pot fi de cinci tipuri
E. herniile asimptomatice sunt, de cele mai multe ori, reductibile
F. herniile asimptomatice se pot reduce fie spontan, în decubit dorsal, fie se
pot reduce manual de către pacient sau personalul medical
G. herniile pot fi de patru tipuri
H. Riscul de complicaţii creşte atunci când se reduce o hernie printr-un
defect parietal de mici dimensiuni sau când conţinutul herniei este de mari
dimensiuni
I. herniile asimptomatice se pot reduce în decubit antero-lateral
J. herniile asimptomatice sunt, de cele mai multe ori, ireductibile
70. Herniile simptomatice:
A. au atât simptome subacute, cât şi simptome acute
B. Durerea nu este exacerbată de efortul de ridicare sau de activitatea fizică
uzuală.
C. Cel mai frecvent simptom întâlnit în afectarea subacută este durerea
D. Cel mai frecvent simptom întâlnit în afectarea subacută este greata
E. durerea poate fi resimţită local, la nivelul herniei sau generalizat, sub
formă de frisoane
F. Durerea este intotdeuna continuă
G. Durerea poate fi exacerbată de efortul de ridicare sau de activitatea fizică
uzuală.
H. au doar simptome acute
I. durerea poate fi resimţită local, la nivelul herniei sau generalizat, sub
formă de crampe abdominale
J. Durerea poate fi continuă sau internitentă
71. Herniile simptomatice:
A. ar trebui să beneficieze de intervenţie chirurgicală
B. Cel mai frecvent simptom întâlnit în afectarea subacută este greata
C. nu trebuie să beneficieze de intervenţie chirurgicală
 D. decizia de intervenţie chirurgicală, trebuie stabilită atunci cand exista
perioada de remisiune a durerii
E. Durerea poate fi exacerbată de efortul de ridicare sau de activitatea fizică
uzuală.
F. Cel mai frecvent simptom întâlnit în afectarea subacută este durerea
G. Durerea nu este exacerbată de efortul de ridicare sau de activitatea fizică
uzuală.
H. au atât simptome subacute, cât şi simptome acute
I. lnaintea deciziei de intervenţie chirurgicală, trebuie stabilită cu certitudine
originea durerii
J. au doar simptome acute
72. Herniile incarcerate:
A. Hernia încarcerată în sine, în special cea nedureroasă, nu necesită
intervenţie chirurgicală de urgenţă.
B. Hernia încarcerată în sine, în special cea nedureroasă, necesită
intervenţie chirurgicală de urgenţă.
C. Încarcerarea herniei este definită ca o „blocare" a conţinutului
D. organele din sacul herniar pot fi reduse în cavitatea peritoneală
E. herniile recent încarcerate necesită intervenţie chirurgicală în 24-48 ore de
la prezentare.
F. Încarcerarea herniei este definită ca o „deblocare" a conţinutului
G. hernia încarcerată nu poate evolua către strangulare
H. organele din sacul herniar nu mai pot fi reduse în cavitatea peritoneală
I. herniile recent încarcerate necesită intervenţie chirurgicală în 4-6 ore de la
prezentare.
J. hernia încarcerată poate evolua către o posibilă strangulare,
73. Herniile incarcerate:
A. Se acceptă reducerea herniei sub sedare
B. Organele reduse intotdeauna sufera leziuni de infarctizare
C. După reducerea herniei, pacientul trebuie internat şi monitorizat în spital
D. Hernia încarcerată în sine, în special cea nedureroasă, necesită
intervenţie chirurgicală de urgenţă.
E. conţinutul redus în cavitatea peritoneală poate să fi fost strangulat
F. Herniile încarcerate acute care nu pot fi reduse nu necesită inervenţie
chirurgicală de urgenţă.
G. Organele reduse pot suferi leziuni de infarctizare sau pot fi deja
ischemiate
H. După reducerea herniei, pacientul poate fi externat
I. Herniile încarcerate acute care nu pot fi reduse necesită adesea
inervenţie chirurgicală de urgenţă.
J. Nu se acceptă reducerea herniei sub sedare
74. Herniile incarcerate:
A. În cazul strangulării conţinutului sacului herniar, se impune intervenţia
chirurgicală de urgenţă, cu scopul repararii peretelui anterior
 B. Simptomatologia pacientului nu oferă infonnaţii esenţiale care să indice
necesitatea unei intervenţii în regim de urgenţă
C. Simptomatologia pacientului oferă infonnaţii esenţiale care să indice
necesitatea unei intervenţii în regim de urgenţă absolută sau amânată
D. După reducerea herniei, pacientul trebuie internat şi monitorizat în spital
E. Herniile încarcerate acute care nu pot fi reduse nu necesită inervenţie
chirurgicală de urgenţă.
F. Strangularea poate fi sugerată de prezenţa peritonitei localizate de
acidoză, leucocitoză sau de modificări de culoare a tegumentului
sugestive pentru necroza ţesutului subiacent.
G. În cazul strangulării conţinutului sacului herniar, se impune intervenţia
chirurgicală de urgenţă, cu scopul reducerii herniei
H. După reducerea herniei, pacientul poate fi externat
I. semnele imagistice de ocluzie·indică o hernie femurala şi nu impun
necesitatea intervenţiei chirurgicale
J. semnele imagistice de ocluzie·indică o hernie strangulată şi impun
necesitatea intervenţiei chirurgicale de urgenţă
75. Caracteristicile herniei:
A. În cazul în care dimensiunile herniei şi localizarea sa nu pot fi stabilite
doar prin examenul clinic, atunci este necesară efectuarea tomografiei
computerizate (CT)
B. efectuarea tomografiei computerizate (CT) nu este necesara ecografia
fiind singura care poate oferi elemente de certitudine
C. În cazul strangulării conţinutului sacului herniar, se impune intervenţia
chirurgicală de urgenţă, cu scopul reducerii herniei
D. dimensiunile herniei şi localizarea sa pot fi stabilite doar prin examenul
clinic
E. Herniile încarcerate acute care nu pot fi reduse nu necesită inervenţie
chirurgicală de urgenţă.
F. Strategia chirurgicală este stabilită în funcţie de caracteristicile defectului
parietal şi nu neaparat de localizarea precisă a herniei
G. Strangularea poate fi sugerată de prezenţa peritonitei localizate de
acidoză, leucocitoză sau de modificări de culoare a tegumentului
sugestive pentru necroza ţesutului subiacent.
H. În cazul strangulării conţinutului sacului herniar, se impune intervenţia
chirurgicală de urgenţă, cu scopul repararii peretelui anterior
I. efectuarea tomografiei computerizate (CT) pentru a confirma poziţia şi
dimensiunile defectului, precum şi a oferi infonnaţii despre organele
implicate
J. Strategia chirurgicală este stabilită în funcţie de caracteristicile defectului
parietal şi de localizarea precisă a herniei
76. Hernia. Tratamentul chirurgical:
A. Tehnica chirurgicală aleasă trebuie să minimizeze riscul de recidivă
postoperatorie
 B. Opţiunile de tehnici de reparare a herniilor nu includ tehnici tehnici de
separare a componentelor.
C. Tehnicile alloplastice presupun plasarea unei proteze pentru a consolida
peretele abdominal
D. Tehnicile alloplastice presupun plasarea unei proteze cimentate pentru a
consolida peretele abdominal
E. plasele chirurgicale pot fi împărtite în plase absorbabile şi plase reologice.
F. să limiteze potenţiala morbiditate
G. Tehnica chirurgicală este aleasă impreuna cu pacientul
H. Morbiditatea in tratamentul herniilor este zero
I. plasele chirurgicale pot fi împărtite în plase absorbabile sau non-
absorbabile şi plase sintetice sau biologice.
J. Opţiunile de tehnici de reparare a herniilor includ tehnici anatomice,
tehnici allopastice şi tehnici de separare a componentelor.
77. Hernia. Tratamentul chirurgical:
A. Plasa poate provoca reacţii tisulare locale
B. ţesutul peretelui abdominal se dezvoltă pe langa porii plasei
C. Plasa chirurgicală este utilizată în special în herniile cu risc scazut de
recurenţă
D. Plasa sintetică non-absorbabilă asigură închiderea temporară a defectului
herniar.
E. Plasa chirurgicală este utilizată în special în herniile cu risc crescut de
recurenţă
F. Organismul încorporeaza plasa în peretele abdominal şi astfel
consolidându-l.
G. ţesutul peretelui abdominal se dezvoltă printre porii plasei
H. Plasa poate provoca reacţii tisulare generale
I. Plasa sintetică non-absorbabilă asigură închiderea permanentă a
defectului herniar.
J. Organismul încorporeaza plasa în peretele abdominal şi astfel ii confera
elasticitate.
78. Hernia. Tratamentul chirurgical:
A. materialele biologice şi non-absorbabile se utilizează în situaţii de
contaminare intra-abdominală
B. Există unele tipuri de plase care sunt destinate montării intraperitoneale
C. Fiind un corp străin, plasa este susceptibilă la infecţie, dar care poate fi
usor de eradicat.
D. Eroziunea poate fi deosebit de problematică în cazul în care plasa este
poziţionată extraperitoneal în contact direct cu structurile viscerale.
E. Comparabil cu plasele sintetice şi non-absorbabile, plasele biologice şi
absorbabile sunt mult mai puţin susceptibile la infecţie
F. Există unele tipuri de plase care sunt destinate montării tegumentar
G. materialele biologice şi non-absorbabile se utilizează numai dupa
obtinerea rezultatului la antibiograma intra-abdominală
 H. Fiind un corp străin, plasa este susceptibilă la infecţie, care poate fi dificil
de eradicat.
I. Comparabil cu plasele sintetice şi non-absorbabile, plasele biologice şi
absorbabile sunt susceptibile la infecţie
J. Eroziunea poate fi deosebit de problematică în cazul în care plasa este
poziţionată intraperitoneal în contact direct cu structurile viscerale.
79. Hernia. Tratamentul chirurgical:
A. Plasa poate fi plasată în manieră „single", la suprafaţa musculaturii
peretelui abdominal
B. Se monteaza plasa în spaţiul intraperitoneal, mai ales în cazurile în care
abdomenul cicatricial împiedică separarea peritoneului de straturile
peretelui abdominal
C. Plasa poate fi plasată cu scop de întărire a suturii primare
D. Se monteaza plasa în spaţiul intraperitoneal, mai ales în cazurile în care
abdomenul cicatricial nu împiedică separarea peritoneului de straturile
peretelui abdominal
E. Plasa poate fi plasată în manieră „onlay", la suprafaţa musculaturii
peretelui abdominal
F. Plasa poate fi plasată cu scop estetic abdominal
G. Plasa poate fi plasată în manieră „underlay", în profunzimea muşchilor.
H. În tehnica „every-lay" plasa se montează fie în spaţiul preperitoneal, fie în
spaţiul intraperitoneal
I. Plasa poate fi plasată în manieră „dual-lay", în profunzimea muşchilor.
J. În tehnica „underlay" plasa se montează fie în spaţiul preperitoneal, fie în
spaţiul intraperitoneal
80. Hernia. Abordul minim-invaziv versus abordul deschis:
A. Abordul minim-invaziv nu necesită disecţia aderenţelor peritoneale
B. Cel mai important beneficiu al chirurgiei minim-invazive este reducerea
semnificativă a infecţiilor de plagă;
C. Cel mai important beneficiu al chirurgiei minim-invazive este reducerea
semnificativă a timpului operator;
D. Abordul minim-invaziv necesită disecţia aderenţelor peritoneale pentru a
elibera camera de lucru intra-abdominală
E. faţă de chirurgia deschisă, abordul minimi invaziv poate fi mai dificil din
cauza lipsei antrenamentului chirurgical
F. Comparativ cu abordul deschis, dezavantajele abordului minim-invaziv
includ morbiditate mai mare
G. herniile peretelui abdominal pot fi tratate doar prin abord clasic deschis
H. Comparativ cu abordul deschis, avantajele abordului minim-invaziv
include morbiditate mai redusă
I. herniile peretelui abdominal pot fi tratate prin abord clasic deschis sau prin
abord minim-invaziv
J. faţă de chirurgia deschisă, abordul minimi invaziv poate fi mai dificil din
cauza lipsei simtului tactil şi a limitării mişcărilor intraoperatorii.
81. Hernia. Complicaţii postoperatorii frecvente:
 A. seromul se poate palpa şi poate ridica suspiciunea de recidivă
postoperatorie
B. seromul nu se poate palpa şi dar poate ridica suspiciunea de recidivă
postoperatorie
C. seromul prezintă expansiune la manevra Riolan, aşa cum apare în hernia
recidivată şi nu este, în mod obişnuit, dureros
D. De cele mai multe ori, pentru a reduce riscul de apariţie a seromului, sacul
peritoneal este excizat
E. Este recomandată drenarea unui serom necomplicat, din cauza riscului de
infectare
F. De cele mai multe ori, pentru a reduce riscul de apariţie a seromului, sacul
peritoneal nu este excizat
G. Seromul se poate dezvolta la distanta de locul operator
H. seromul nu prezintă expansiune la manevra Valsalva, aşa cum apare în
hernia recidivată şi nu este, în mod obişnuit, dureros
I. Seromul se poate dezvolta în spaţiul anterior ocupat de conţinutul herniar
sau în alte potenţiale spaţii care se pot crea în cursul disecţiei
J. Nu este recomandată drenarea unui serom necomplicat, din cauza riscului
de infectare.
82. Hernia. Complicaţii postoperatorii frecvente:
A. Infecţia de plagă poate conduce la vindecare defectuoasă sau la abces
care să necesite excizia plasei
B. Prevenţia infecţiei se realizează prin montarea plasei în ţesuturi sterilizate
intraoperator
C. Prevenţia infecţiei se realizează prin administrarea de antibioterapie
postoperatorie
D. Abcesul care să necesite excizia plasei poate fi punctionat retroperitoneal.
E. Recunoaşterea precoce şi gestionarea infecţiei superficiale sunt esenţiale
prin utlizarea de Cloramfenicol
F. Prevenţia infecţiei se realizează prin administrarea de antibioterapie
preoperatorie
G. Infecţia de plagă conduce la vindecare rapida dar cu aparitia unei cicatrici
cheloide
H. Prevenţia infecţiei se realizează prin evitarea montării plasei în ţesuturi
contaminate
I. Recunoaşterea precoce şi gestionarea infecţiei superficiale sunt esenţiale
J. Vindecara defectuoasă sau abcesul care să necesite excizia plasei cresc
riscul de recidivă herniară.
83. Hernia. Consideraţii embriologice:
A. Când testiculul ajunge la poziţia sa finală în scrot, conexiunea peritoneală
cunoscută sub numele de „proces vaginal" ar trebui să se deschida.
B. Învelişul din peritoneul rezidual este aderent la testicul şi rămâne ca tunică
vaginală.
C. Învelişul din peritoneul rezidual este aderent la testicul şi rămâne ca tunică
testiculara “tunica scurta”
 D. Inţelegerea căii de coborâre a testiculului ajută la clarificarea anatomiei
canalului inghinal
E. Pe măsură ce testiculul coboară prin inelul extern, cordonul spermatic
este înfăşurat de fibre superioare ale oblicului extern, formând muşchiul
cremaster
F. testiculul iese din abdomen prin inelul extern în fascia transversalis şi intră
în canalul vaginal
G. Inţelegerea căii de coborâre a testiculului ajută la clarificarea anatomiei
canalului ovarian
H. Pe măsură ce testiculul coboară prin inelul intern, cordonul spermatic este
înfăşurat de fibre inferioare ale oblicului intern, formând muşchiul
cremaster
I. testiculul iese din abdomen prin inelul intern în fascia transversalis şi intră
în canalul inghinal
J. Când testiculul ajunge la poziţia sa finală în scrot, conexiunea peritoneală
cunoscută sub numele de „proces vaginal" ar trebui să se invagineze
84. Hernia. Alegerea unei tehnici:
A. a fost demonstrat faptul că tehnicile minim-invazive nu îmbunătăţesc
viteza de recuperare a pacientului
B. Procedeele minim-invazive sunt acum puternic recomandate pentru
hernia ventrala, recidivată şi pentru hernia Litre.
C. Procedeele minim-invazive sunt acum puternic recomandate pentru
hernia unilaterală, nerecidivată şi pentru hernia femurală.
D. a fost demonstrat faptul că tehnicile minim-invazive îmbunătăţesc viteza
de recuperare a pacientului
E. Tehnicile deschise, mari, anatomice, precum McVay şi Bassini au fost
înlocuite cu reparaţii protetice, deschise, cu morbiditate redusă, cum ar fi
procedeul Lichtenstein
F. abordarea chirurgicală optimă pentru repararea herniei trebuie adaptată la
nevoile specifice ale pacientului.
G. abordarea chirurgicală optimă pentru repararea herniei trebuie adaptată la
nevoile specifice ale chirurgului.
H. procedeele protetice trebuie oferite tuturor pacienţilor, indiferent dacă este
aleasă o abordare deschisă sau minim-invazivă
I. procedeele protetice trebuie oferite unor pacienţi, mai ales daca exista o
abordare deschisă
J. Tehnicile deschise, mari, anatomice, precum Maya şi Bassini au fost
înlocuite cu reparaţii protetice, deschise, cu morbiditate redusă, cum ar fi
procedeul Morgenstein
85. Hernia. Complicaţii postoperatorii frecvente:
A. Simptomele neuropate sunt mult mai frecvente, după cura chirurgicală a
herniilor peretelui abdominal comparativ cu cea a herniei OMP
B. Durerea cronică este considerată a fi acea durere resimţită la locul
intervenţiei, care persistă mai mult de 12 săptămâni.
 C. Din nefericire, 50-60% dintre pacienţi vor resimţi o durere cronică după
cura herniei OMP
D. Durerea cronică este considerată a fi acea durere resimţită la locul
intervenţiei, care persistă mai mult de 7 zile
E. Atunci când se foloseşte o abordare deschisă, o zonă de hipoestezie
poate fi observată la nivelul inciziei tegumentare.
F. Pacientul poate resimţi simptome de parestezie, cum ar fi arsurile de grad
II sau furnicăturile de grad I
G. Simptomele neuropate sunt mult mai frecvente după cura chirurgicală a
herniei OMP, comparativ cu cea a herniilor peretelui abdominal.
H. pacientul poate resimţi simptome de parestezie, cum ar fi arsurile sau
furnicăturile.
I. Atunci când se foloseşte o abordare deschisă, o zonă de hipoestezie
poate fi observată la nivelul muschilor drepti abdominali.
J. Din nefericire, 5-10% dintre pacienţi vor resimţi o durere cronică după
cura herniei OMP
86. Hernia. Complicaţii postoperatorii frecvente:
A. Cresterea fluxului de sânge către sau dinspre testicul, poate provoca
orhita
B. O devascularizare completă a testiculului este mai putin obişnuită si
impune revascularizare la 3-6 luni postoperator.
C. Orhita este mai frecvent în cura herniei recurente, deoarece plexul venos
pampiniform va fi fost compromis la aceşti pacienţi
D. Poate apărea atrofia testiculară în orice testicul cu circulaţie colaterala.
E. Orhita este mai frecvent în cura herniei intercurente, deoarece plexul
venos plexiform va fi fost compromis la aceşti pacienţi
F. O devascularizare completă a testiculului este mai putin obişnuită
G. Orhita este în general limitată, iar pentru tratarea ei, antiinflamatoarele
nesteroidiene (ATNS) ar trebui să fie suficiente.
H. Orhita este în general slab limitată, iar pentru tratarea ei,
antiinflamatoarele nesteroidiene (ATNS) nu vor fi suficiente.
I. Poate apărea atrofia testiculară în orice testicul cu circulaţie compromisă.
J. Restricţia fluxului de sânge către sau dinspre testicul, poate provoca
orhita
87. Hernia. Sindromul durerii inghinale pubiene:
A. Asocierea unei slăbiciuni la nivelul planşeului pelvin poate genera
constipaţie sau creşterea frecvenţei urinare.
B. La examinarea tuberculului pubic, durerea la palpare sugerează osteita ca
sursă.
C. Anamneza va demonstra adesea că pacientul a simţit o ruptură sau un
discomfo1t atunci când a ridicat o greutate
D. Examinarea trebuie să înceapă cu pacientul aflat în contractura posturala
E. Examinarea trebuie să înceapă cu pacientul aflat în ortostatism.
F. Alţi termeni comuni sunt inghinodinia,pubalgia atletică, hernia de hochei
sau hernia Gilmore.
 G. Asocierea unei slăbiciuni la nivelul planşeului pelvin poate genera diaree
sau reducerea frecventei urinare.
H. Alţi termeni comuni sunt inghinodinia, pubalgia sportiva,, hernia de fotbal
sau hernia Gilbert.
I. La examinarea tuberculului pubic, durerea la palpare sugerează hernie
interna avand in vedere pulsatia a.epigastrice.
J. Anamneza va demonstra adesea că pacientul a simţit o ruptură sau un
discomfort dupa o masa copioasa
88. Hernia. HERNIA OBTURATORIE:
A. În prezentarea acută, pacientul poate asocia ocluzie intestinală severă la
nivelul intestinului subţire.
B. Există, de obicei, colon herniat prin defect, care provoacă simptome de
afectare a nervului obturator.
C. Diagnosticul unei hernii obturatorii este dificil şi necesită un nivel foarte
ridicat de suspiciune, deoarece hernia este rară
D. Diagnosticul unei hernii obturatorii este usor, deoarece hernia este rară
E. În prezentarea acută, pacientul poate asocia diaree severă.
F. Ciupirea nervului de conţinutul herniar este diminuata prin rotirea externa
a coapsei, o manevră clinică ce poartă denumirea de „semn Housing-
Rumberg".
G. Hernia obturatorie este rezultatul unui defect al planşeului pelvin la nivelul
canalului testicular
H. Ciupirea nervului de conţinutul herniar este exacerbată prin rotirea
medială a coapsei, o manevră clinică ce poartă denumirea de „semn
Howship-Romberg".
I. Există, de obicei, intestin subţire herniat prin defect, care provoacă
simptome de afectare a nervului obturator.
J. Hernia obturatorie este rezultatul unui defect al planşeului pelvin la nivelul
canalului obturator
89. Riscul de recidiva postoperatorie a herniilor este crescut de:
A. Obezitatea
B. Dezechilibru hidro-electrolitic postoperator
C. Varsta
D. Menopauza
E. Sexul masculin
F. Fumatul
G. Sexul feminin
H. Tuse cronica
I. Nuliparitate
J. Abdomenul cicatricial
90. Orificiului miopectineal Fruchaud (OMP):
A. Cauzeaza aparitia herniilor inghinale prin aparitia unui defect la acest nivel
B. Este o zonă de slăbiciune cauzată de coborârea testiculului
C. Este o zonă de slăbiciune cauzată de coborârea pachetului neurovascular
iliac
 D. Este o zonă de slăbiciune cauzată de coborârea ligamentului rotund
E. Este o zonă de slăbiciune cauzată de coborârea testiculului din
compartimentul extraabdominal
F. Este o zonă de slăbiciune embrionară a pelvisului
G. Este o zonă de slăbiciune cauzată de coborârea pachetului neurovascular
obturator
H. Cauzeaza aparitia herniilor de linie alba prin aparitia unui defect la acest
nivel
I. Este o zonă de slăbiciune cauzată de coborârea tendonului “conjunct”
J. Este o zonă de slăbiciune cauzată de coborârea ligamentului arcuat
91. Limitele orificiului miopectineal Fruchaud (OMP):
A. Pe partea laterală, limita ia forma marginii mediale a muşchiului drept
abdominal
B. Pe partea laterală, limita ia forma marginii mediale a muşchiului iliopsoas
C. Pe partea laterală, limita ia forma marginii laterale a muşchiului iliopsoas
D. Limita inferioară este reprezentată de o creastă situată pe ramul pubian
superior cunoscută sub denumirea de “linie pectineală”
E. Limita superioară este formată din fibre musculare ale muşchilor transvers
abdominal şi oblic intern
F. Limita superioară este formată din fibre musculare ale muşchilor transvers
abdominal şi oblic extern
G. Limita medial este reprezentata de muşchiul drept abdominal.
H. Limita inferioară cunoscută si sub denumirea de “ligamentul lui Gruber”
I. Limita inferioară este reprezentată de o creastă situată pe ramul pubian
inferior cunoscută sub denumirea de “linie pectineală”
J. “Linia pectineală” este cunoscuta si sub denumirea de “ligamentul lui
Cooper".
92. Orificiului miopectineal Fruchaud (OMP):
A. Spaţiul OMP superior ligamentului ilioinghinal poartă denumirea de „canal
inghinal" şi este locul unde ligamentul rotund părăseşte cavitatea
abdominală
B. Este subdivizat în trei spaţii de către ligamentul ilioinghinal
C. Există doua tipuri de hernii ale OMP: inghinale indirecte şi inghinale
directe, diferenţiate în funcţie de zona OMP în care apar
D. Există trei tipuri de hernii ale OMP: femurale, inghinale indirecte şi
inghinale directe, diferenţiate în funcţie de zona OMP în care apar
E. Este subdivizat în două spaţii de către ligamentul ilioinghinal
F. Spaţiu superior al OMP este locul pe unde trec nervul, artera, vena
femurală şi vasele limfatice.
G. Spaţiu inferior al OMP este locul pe unde trec nervul, artera, vena
femurală şi vasele limfatice.
H. Spaţiul OMP superior ligamentului ilioinghinal poartă denumirea de „canal
inghinal" şi este locul unde cordonul spermatic părăseşte cavitatea
abdominală
 I. Spaţiul OMP superior ligamentului ilioinghinal poartă denumirea de „canal
femural" şi este locul unde cordonul spermatic părăseşte cavitatea
abdominală
J. Spaţiul OMP inferior ligamentului ilioinghinal şi este locul unde ligamentul
rotund părăseşte cavitatea abdominală
93. Spaţiul superior al orificiului miopectineal Fruchaud (OMP):
A. Cunoscut sub numele de „canal femural"
B. Cunoscut sub numele de „canal inghinal"
C. Delimitat lateral de muşchiul drept abdominal
D. Delimitat medial de muşchiul drept abdominal
E. Delimitat anterior de aponevroza muşchiului oblic extern
F. Delimitat inferior şi lateral de linia diagonală a ligamentului ilioinghinal
G. Delimitat posterior de aponevroza muşchiului intern
H. Delimitat anterior de fascia transversalis
I. Delimitat posterior de aponevroza muşchiului oblic extern
J. Delimitat posterior de fascia transversalis
94. Hernia indirecta este caracterizata de urmatoarea varianta de raspuns:
A. Este cauzata de pătrunderea conţinutului abdominal în canalul inghinal,
printr-un defect la nivelul ligamentului ilioinghinal sau prin orificiul intern
B. Sacul unei hernii indirecte NU va ieşi prin inelul inghinal intern slăbit
C. Spaţiul de producere a unei hernii indirecte este numit istoric triunghiul lui
Hesselbach, o mare parte din peretele posterior al canalului inghinal
D. Apare atunci când conţinutul abdominal herniază lateral de vasele
epigastrice
E. Este cauzata de pătrunderea conţinutului abdominal în canalul inghinal,
printr-un defect la nivelul fasciei transversalis sau prin orificiul intern
F. Hernia indirecta poate fi congenitala
G. Apare atunci când conţinutul abdominal herniază medial de vasele
epigastrice
H. Sacul unei hernii indirecte va ieşi prin inelul inghinal intern slăbit
I. Este cauzata de pătrunderea conţinutului abdominal în canalul femural,
printr-un defect la nivelul fasciei transversalis
J. Sacul unei hernii indirecte va urma funiculul spermatic în peretele
abdominal
95. Hernia directa este caracterizata de urmatoarea varianta de raspuns:
A. Spaţiul de producere a unei hernii directe este numit istoric triunghiul lui
Hesselbach, o mare parte din peretele anterior al canalului inghinal
B. Sacul unei hernii directe va urma funiculul spermatic în peretele
abdominal
C. Spaţiul de producere a unei hernii directe este numit istoric triunghiul lui
Hesselbach, o mare parte din peretele posterior al canalului inghinal
D. Când există un defect în trigonul lui Hesselbach, porţiunea distală a
sacului herniei ajunge în proximitatea cordonului spermatic, si va trece
prin inelul intern inghinal împreună cu acesta.
 E. Este cauzata de pătrunderea conţinutului abdominal în canalul femural,
printr-un defect la nivelul fasciei transversalis
F. O hernie inghinală directă apare medial de vasele epigastrice
G. Când există un defect în trigonul lui Hesselbach, sacul herniei pătrunde
direct în canalul inghinal
H. Când există un defect în trigonul lui Hesselbach, porţiunea distală a
sacului herniei ajunge în proximitatea cordonului spermatic
I. Când există un defect în trigonul lui Hesselbach, porţiunea distală a
sacului herniei ajunge în proximitatea cordonului spermatic, dar nu va
trece prin inelul intern inghinal împreună cu acesta.
J. O hernie inghinală directă apare lateral de vasele epigastrice
96. Urmatoarea afirmatie despre situatii particulare in cazul herniilor peretelelui
antero-lateral este adevarata:
A. O hernie prin alunecare apare atunci când seroasa unui organ face parte
din sacul herniei
B. O hernie Littre apare atunci când un diverticul Meckel simptomatic se
găseşte în sacul herniar
C. In hernia Richter pacientul nu va avea simptome de ocluzie intestinală,
întrucât lumenul intestinal nu este implicat, putând fi prezentă numai
durerea din cauza strangulării
D. Hernia Richter conţine apendicele cecal
E. Hernia Richter conţine diverticul Meckel simptomatic
F. Hernia Richter este este o forma de prezentare a unei hernii unde doar o
porţiune din circumferinţa intestinului este încarcerată sau strangulată prin
defectul herniei
G. Hernia Amyand conţine apendicele cecal
H. Hernia Littre este este o forma de prezentare a unei hernii unde doar o
porţiune din circumferinţa intestinului este încarcerată sau strangulată prin
defectul herniei
I. O hernie Littre apare atunci când un apendice cecal simptomatic se
găseşte în sacul herniar
J. Hernia Amyand conţine diverticul Meckel simptomatic
97. Tabloul clinic al herniilor orificiului miopectineal Fruchaud (OMP) cuprinde:
A. Herniile OMP nu sunt de obicei asociate cu disconfort, dureri, arsuri sau
cu o durere mai puţin intensă, care este mai pronunţată după ortostatism
prelungit
B. La examenul clinic, proeminenţa unei hernii femurale se va palpa la nivel
scrotal
C. O hernie femurală se va simţi complet sub ligamentul ilioinghinal
D. La examenul clinic, proeminenţa unei hernii inghinale, va apărea
deasupra ligamentului ilioinghinal, putându-se extinde până la scrot sau
labia mare
E. Herniile OMP sunt de obicei asociate cu disconfort, dureri, arsuri sau cu o
durere mai puţin intensă, care este mai pronunţată după ortostatism
prelungit
 F. Pacienţii cu hernii simptomatice ale OMP prezintă o proeminenţă în
regiunea inghinală
G. O hernie femurală se va simţi complet deasupra ligamentul ilioinghinal
H. Pacienţii cu hernii simptomatice ale OMP prezintă o proeminenţă în
hipogastru
I. La examenul clinic, proeminenţa unei hernii inghinale directe sau
indirecte, va apărea sub ligamentului ilioinghinal
J. La examenul clinic, proeminenţa unei hernii inghinale directe sau
indirecte, va apărea deasupra ligamentului ilioinghinal
98. Referitor la tehnica chirurgicala a herniilor orificiului miopectineal
Fruchaud (OMP) urmatoarea afirmatie este corecta:
A. Abordările chirurgicale ale herniilor OMP pot fi împărţite în două categorii:
abordareaanterioară (deschisă) şi cea posterioară (minim invazivă)
B. In cazul prodedeului tisular, plasa nu poate fi folosita in cazul plagilor
contaminate
C. Alegerea tehnicii chirurgicale pentru cura herniilor OMP se bazează pe
starea clinică a pacientului
D. Toate abordările chirurgicale respect aceleaşi principii: cura herniei
trebuie efectuată fără tensiune, iar plasa poate fi folosită în cazul plăgilor
contaminate.
E. In cazul procedeului alloplastic, plasa poate fi folosită în cazul plăgilor
contaminate
F. In cazul procedeului cu plasa, aceasta nu trebuie folosită în cazul plăgilor
contaminate
G. Alegerea tehnicii chirurgicale pentru cura herniilor OMP se bazează pe
preferinţa chirurgului
H. Cura chirurgicala a herniei trebuie efectuată fără tensiune
I. Abordările chirurgicale ale herniilor OMP pot fi împărţite în două categorii:
abordareaposterioara (deschisă) şi cea anterioara (minim invazivă)
J. In cazul prodedeului tisular, se sutureaza tesutul sub tensiune
99. Procedeul alloplastic Lichtenstein:
A. Plasa este fixată pe suprafaţa posterioară a canalului inghinal şi acoperă
atât spaţiile directe, cât şi pe cele indirecte ale orificiului miopectineal,
superior de ligamentul ilioinghinal
B. Marginile plasei sunt fixate pe limitele spaţiului superior al orificiului
miopectineal
C. Aponevroza oblicului intern este suturată deasupra plasei, dar lăsată
deschisă inferior, generând un nou inel inghinal superficial
D. Plasa acoperă suprafaţa anterioară a peretelui posterior al canalului
inghinal
E. Plasa acoperă suprafaţa anterioară a peretelui anterior al canalului
inghinal
F. Aponevroza oblicului extern este suturată deasupra plasei, dar lăsată
deschisă inferior, generând un nou inel inghinal superficial
G. Este un procedeu tisular
 H. Este o operaţie pe cale anterioară, efectuată cu plasă
I. O breşă este creată în plasă, superior, pentru a permite funiculului
spermatic să pătrundă în canalul inghinal, creând astfel un nou inel
inghinal extern
J. Plasa este fixată pe suprafaţa anterioara a canalului inghinal şi acoperă
atât spaţiile directe, cât şi pe cele indirecte ale orificiului miopectineal,
superior de ligamentul ilioinghinal
100. Abordarea posterioară a herniilor inghinale şi femurale:
A. Abordul este intotdeauna prin laparotomie mediana
B. Cele trei tehnici principale prin abord posterior sunt reprezentate de TEP
(total extraperitoneal), TAPP (transabdominal preperitoneal) si prodeceul
McVay
C. Sunt procedee tisulare
D. Pot fi efectuate laparoscopic sau robotic
E. Implică plasarea unei proteze intra-peritoneale
F. Sunt tehnici minim-invazive
G. Plasa va acoperi doar doar 2 dintre cele trei spatii ale orificiului
miopectineal (direct, indirect şi femural)
H. Este unica tehnică în care o singură bucată de plasă va acoperi toate cele
trei spaţii ale orificiului miopectineal (direct, indirect şi femural)
I. Utilizează întotdeauna o proteză
J. Cele două tehnici principale prin abord posterior sunt reprezentate de TEP
(total extraperitoneal) şi TAPP (transabdominal preperitoneal)
101. Abordarea posterioară a herniilor inghinale şi femurale:
A. Procedeul TEP (total extraperitoneal) implică crearea unui spaţiu între
muşchiul drept abdominal şi peritoneu, prin care se efectuează întreaga
operaţie
B. Procedeul TEP (total extraperitoneal) nu implică intrarea în cavitatea
peritoneală
C. Procedeul TEP (total extraperitoneal) se poate face numai cu echipament
laparoscopic
D. Procedeul TAPP nu se poate efectua robotic
E. Procedeul TEP (total extraperitoneal) implică intrarea în cavitatea
peritoneală
F. Procedeul TEP (total extraperitoneal) se poate face numai cu instrumentar
clasic
G. Procedeul TEP (total extraperitoneal) implică crearea unui spaţiu între
muşchiul oblic intern şi peritoneu, prin care se efectuează întreaga
operaţie
H. Procedeul TEP (total extraperitoneal) se poate face numai cu echipament
robotic
I. Procedeul TAPP se poate face atât laparoscopie, precum şi robotic
J. Procedeul TAPP implică disecarea peritoneului de pe intregul orificiul
miopectineal
102. Despre complicatiile postoperatorii in cura chirurgicala a herniilor
orificiului miopectineal este adevarat urmatoarea afirmatie:
A. Există patru nervi care pot fi prinşi sau deterioraţi în zona de reparaţie a
herniei
B. Pacienţii cu leziuni la nivelul nervului ilioinghinal vor prezenta durere care
iradiază spre scrot sau labii şi se agravează odată cu poziţia şezândă pe
perioade îndelungate
C. Durerea cronică este considerată a fi acea durere resimţită la locul
intervenţiei, care persistă mai mult de 12 săptămâni
D. Pacienţii cu leziuni la nivelul nervului ilioinghinal vor prezenta amorţeală la
nivelul hemiscrotului sau labiei mari şi la nivelul feţei laterale a coapsei
E. Pacienţii cu leziuni la nivelul nervului ilioinghinal vor prezenta durere care
iradiază spre regiunea lombara şi se agravează odată cu poziţia şezândă
pe perioade îndelungate
F. Afectarea nervului cutanat lateral femural provoacă amorteală la nivelul
feţei postero laterale a coapsei
G. Afectarea nervului cutanat lateral femural provoacă amorteală la nivelul
feţei antero laterale a coapsei
H. Durerea cronică este considerată a fi acea durere resimţită la locul
intervenţiei, care persistă mai mult de 2 săptămâni
I. Pacienţii cu leziuni la nivelul nervului ilioinghinal vor prezenta amorţeală la
nivelul hemiscrotului sau labiei mari şi la nivelul feţei mediale a coapsei
J. Există trei nervi care pot fi prinşi sau deterioraţi în zona de reparaţie a
herniei
103. Orhita:
A. Apare mai frecvent în cura herniei recurente, deoarece plexul venos
pampiniform va fi fost compromis la aceşti pacienţi, din cauza cicatricii de
la reparaţia prealabilă
B. Apare prin cresterea fluxului de sânge către sau dinspre testicul
C. Apare mai frecvent în cura chirurgicala a herniei femurale
D. Este în general limitată, iar pentru tratarea ei este necesara antibioterapia
E. Apare prin restricţia fluxului de sânge către sau dinspre testicul
F. Este în general limitată, iar pentru tratarea ei, antiinflamatoarele
nesteroidiene (ATNS) ar trebui să fie suficiente
G. Testiculul este tumefiat şi sensibil
H. Trebuie diferentiata de inflamaţia care apare în mod obişnuit după
rezolvarea herniei orificiului miopectineal
I. O devascularizare completă a testiculului este obişnuită ca urmare a curei
chirurgicale a herniilor inghinale
J. Are evolutie intotdeauna spre atrofie testiculara
104. Sindromul durerii inghinale pubiene:
A. De obicei, este cauzată de tensiune la nivelul muşchilor adductori care se
inserează pe pubis
B. De obicei, este cauzată de tensiune la nivelul muşchilor abductori care se
inserează pe pubis
 C. Se palpeaza hernie clara la examenul clinic
D. A fost întâlnită pentru prima dată la atleţi, motiv pentru care a fost
denumită istoric „hernia sportivului"
E. Mişcările lente, cum ar fi o rotaţie interna, pot agrava durerea
F. Repausul fizic va agrava durerea
G. Mişcările bruşte, cum ar fi o rotaţie puternică, pot agrava durerea
H. Alţi termeni comuni sunt inghinodinia, pubalgia atletică, hernia de hochei
sau hernia Gilmore
I. Anamneza va demonstra adesea că pacientul a simţit o ruptură sau un
discomfort atunci când a ridicat o greutate, a tuşit, sau participat la
sporturi care necesită o accelerare rapidă
J. Alţi termeni comuni sunt inghinodinia, pubalgia atletică, hernia de hochei
sau hernia Richter
105. Urmatoarea afirmatie in legatura cu examinarea clinica a pacientului
in diagnosticul sindromului durerii inghinale pubiene:
A. Examinarea trebuie să înceapă cu pacientul aflat în ortostatism
B. Scopul acestei evaluări este de a izola şi de a identifica punctele de
insertie musculară sau tendinoasă lezate
C. Dacă hernia inghinală este prezentă, se identifica prin ecografie
abdomino-pelvina
D. Examinarea trebuie să înceapă cu pacientul aflat în decubit lateral
E. Dacă hernia inghinală este prezentă, ar trebui să fie uşor de identificat
prin palpare
F. Examinarea trebuie să înceapă cu pacientul aflat în clinostatism
G. Pentru a evalua adductorul lung, la nivelul şoldului trebuie efectuate
rotaţia, flexia şi extensia, cu şi fără a opune rezistenţă
H. Dacă nu se obiectivează hernia, examenul clinic al regiunii inghinale se va
repeta în clinostatism
I. Pentru a evalua abductorul lung, la nivelul şoldului trebuie efectuate
rotaţia, flexia şi extensia, cu şi fără a opune rezistenţă
J. Dacă nu se obiectivează hernia, examenul clinic al regiunii inghinale se va
repeta în decubit lateral
106. Urmatoarea afirmatie in legatura cu examinarea pacientului in
sindromul durerii inghinale pubiene :
A. La examinarea tuberculului pubic, durerea la palpare sugerează osteita ca
sursă
B. Palparea insertiilor muşchiului drept abdominal, a fasciei transversalis şi a
aponevrozei oblicului extern la nivelul pubisului în timpul unei manevre de
„rotatie interna" poate fi utilă în identificarea structurii afectate
C. Insertiile muşchiului drept abdominal, a fasciei transversalis şi a
aponevrozei oblicului extern la nivelul spinei iliace ar trebui să fie, de
asemenea, evaluate
D. Pacientul poate resimţi durere în urma presiunii digitale la nivelul inserţiei
adductorului lung prin efecuarea rotaţiei, flexiei şi extensiei, cu şi fără a
opune rezistenţă
 E. Studiile radiologice joacă rar un rol important în diagnosticarea unui
pacient cu o hernie inghinală demonstrabilă
F. Insertiile muşchiului drept abdominal, a fasciei transversalis şi a
aponevrozei oblicului extern la nivelul pubisului ar trebui să fie, de
asemenea, evaluate
G. Studiile radiologice nu joacă rar un rol important în diagnosticarea unui
pacient cu o hernie inghinală demonstrabilă
H. Palparea insertiilor muşchiului drept abdominal, a fasciei transversalis şi a
aponevrozei oblicului extern la nivelul pubisului în timpul unei manevre de
„ridicare" poate fi utilă în identificarea structurii afectate
I. La examinarea tuberculului pubic, durerea la palpare sugerează infectia
urinara ca sursă
J. Pacientul poate resimţi durere în urma presiunii digitale la nivelul inserţiei
abductorului lung prin efecuarea rotaţiei, flexiei şi extensiei, cu şi fără a
opune rezistenţă
107. Urmatoarea afirmatie despre examenul imagistic in sindromul durerii
inghinale pubiene este adevarata:
A. Ecografia poate fi utilizată în cazul unei zone inghinale dificil de examinat,
pentru a exclude o hernie sau o patologie testiculară
B. Tomografia computerizată poate evalua alte patologii ale zonei inghinale
şi este mai puţin dependentă de operator faţă de ecografie
C. Tomografia computerizată poate evalua alte patologii ale zonei inghinale
şi este mai dependentă de operator faţă de ecografie
D. IRM-ul este examenul ales atunci când sunt suspectate leziunile de
tendon şi muşchi, în sindromulde durere inghinală pubiană
E. Dacă se suspectează osteita de pubis, este recomandat efectuarea de
ecografie pentru a evalua inflamatia la nivel muscular
F. Dacă se suspectează osteita de pubis, este recomandată o scanare a
osului
G. Ecografia este efectuata inaintea examenului clinic
H. Tomografia computerizată este examenul ales atunci când sunt
suspectate leziunile de tendon şi muşchi, în sindromul de durere inghinală
pubiană
I. IRM-ul poate dezvălui dezvoltarea asimetrică a muşchilor sau inflamaţia
de la nivelul fasciei pubiene
J. Scintigrafia poate dezvălui dezvoltarea asimetrică a muşchilor sau
inflamaţia de la nivelul fasciei pubiene
108. Hernia obturatorie:
A. Este o categorie hernii, care se încadrează în categoriile de hernii ale
orificiului miopectineal
B. Există, de obicei, intestin subţire herniat prin defect, care provoacă
simptome de afectare a nervului obturator
C. Există, de obicei, colon sigmoid herniat prin defect, care provoacă
simptome de afectare a nervului obturator
D. Este denumită si „mica hernie a femeii bătrâne"
 E. Este o categorie distinctă de hernii, care nu se încadrează în categoriile
de hernii ale pereteluiabdominal
F. Este o categorie hernii, care se încadrează în categoriile de hernia
inghinale
G. Este o categorie hernii, care se încadrează în categoriile de hernii ale
peretelui abdominal
H. Este o categorie distinctă de hernii, care nu se încadrează în categoriile
de hernii ale orificiului miopectineal
I. Este denumită si „marea hernie a femeii bătrâne"
J. Este rezultatul unui defect al planşeului pelvin la nivelul canalului obturator
109. Diagnosticul unei hernii obturatorii implica:
A. Pacientul poate asocia ocluzie intestinală severă la nivelul colonului
B. Pacientul poate asocia ocluzie intestinală severă la nivelul intestinului
subţire
C. Intotdeauna, hernia în sine poate fi simţită ca o formaţiune moale, la
tuşeul rectal
D. De obicei, diagnosticul se face printr-o tomografie computerizată sau în
timpul intervenţiei chirurgicale pentru gestionarea unei ocluzii a intestinului
subţire
E. Ciupirea nervului de conţinutul herniar este exacerbată prin rotirea externa
a coapsei, o manevrăclinică ce poartă denumirea de „semn Howship-
Romberg"
F. Rareori, hernia în sine poate fi simţită ca o formaţiune moale, la tuşeul
rectal
G. La examenul clinic, pacientul poate avea parestezii pe faţa anterolaterala
a coapsei
H. Ciupirea nervului de conţinutul herniar este exacerbată prin rotirea
medială a coapsei, o manevrăclinică ce poartă denumirea de „semn
Howship-Romberg"
I. De obicei, diagnosticul se face printr-o ecografie abdominala
J. La examenul clinic, pacientul poate avea parestezii pe faţa anteromedială
a coapsei
110. Urmatoarea afirmatie despre complicatiile curei chirurgicale a
herniilor este adevarata:
A. Seromul se poate dezvolta în spaţiul anterior ocupat de conţinutul herniar
B. La examinarea clinică, seromul prezintă expansiune la manevra Valsalva
C. Seromul necomplicat are indicatie de drenaj
D. Seromul necomplicat nu are indicatie de drenaj din cauza riscului de
infectare
E. Prevenţia infecţiei se realizează prin administrarea de antibioterapie
preoperatorie
F. Infecţia de plagă poate conduce la abces care să necesite excizia plasei
G. De cele mai multe ori, seromul nu se poate palpa
H. Infecţia de plagă poate conduce la abces dar nu necesita excizia plasei
I. În general, seroamele nu se resorb în timp şi necesită reintervenţie
 J. Seromul se poate dezvolta în alte potenţiale spaţii care se pot crea în
cursul disecţiei
111. Tehnicile alloplastice presupun:
A. Plasarea unei proteze absorbabile la nivelul peretelui abdominal
B. Plasarea unei proteze absorbabile la nivelul peretelui abdominal cu riscul
de dezvoltare a tesutului peretelui abdominal printer porii plasei si aparatia
recidivei
C. Riscul aparitiei unei reactii tisulare locale care pot conduce la apariţia unui
serom
D. Plasarea unei proteze non-absorbabile la nivelul peretelui abdominal
E. Plasarea unei proteze absorbabile maniera “underlay” la suprafaţa
musculaturii peretelui abdominal
F. Plasarea unei proteze la nivelul peretelui abdominal pentru a asigura
inchiderea permanenta a defectului herniar
G. Plasarea unei proteze absorbabile maniera “onlay” în profunzimea
muşchilor
H. Plasarea unei proteze absorbabile la nivelul peretelui abdominal pentru a
creste tensiunea in tesuturi cu scopul de a minimiza riscul de recidivă
I. Plasarea unei proteze pentru a consolida peretele abdominal
J. Plasarea unei proteze la nivelul peretelui abdominal pentru a asigura
inchiderea temporala a defectului herniar
112. Urmatoare afirmatie despre hernia incarcerata este adevarata:
A. Pentru a evita complicaţiile, herniile recent încarcerate necesită intervenţie
chirurgicală în 8-10 ore dela prezentare
B. Hernia încarcerată în sine, în special cea nedureroasă, nu necesită
intervenţie chirurgicală de urgenţă
C. Hernia încarcerată poate evolua către o posibilă strangulare, ce constă în
ischemia conţinutului herniar
D. Hernia încarcerată poate evolua către o posibilă strangulare, dar fara
ischemia conţinutului herniar
E. Încarcerarea herniei este definită ca o „blocare" a conţinutului, astfel încât
organele din sacul herniar nu mai pot fi reduse în cavitatea peritoneală
F. Hernia încarcerată în sine, nedureroasă, necesită intervenţie chirurgicală
de urgenţă
G. Încarcerarea herniei este definită ca o „blocare" a conţinutului, dar
organele din sacul herniar pot fi reduse în cavitatea peritoneală
H. Hernia încarcerată poate evolua către o posibilă strangulare şi necesită o
intervenţie chirurgicalăde urgenţă
I. Hernia încarcerată poate evolua către o posibilă strangulare dar nu
necesită o intervenţie chirurgicalăde urgenţă
J. Pentru a evita complicaţiile, herniile recent încarcerate necesită intervenţie
chirurgicală în 4-6 ore dela prezentare
113. Urmatoarea afirmatie despre infectia de plaga in cura chirurgicala a
herniilor este adevarata:
 A. Poate conduce la formarea unui abces care să necesite excizia plasei,
crescând riscul de recidivă herniară
B. Poate conduce la vindecare defectuoasă crescând riscul de recidivă
herniară
C. Prevenţia infecţiei se realizează prin administrarea de antibioterapie
preoperatorie
D. Poate conduce la vindecare defectuoasă si la aparitia unui hematom
crescând riscul de recidivă herniară
E. Reechilibrarea comorbidităţilor nu contribuie la preventia infectiei
F. Poate conduce la formarea unui serom care să necesite excizia plasei,
crescând riscul de recidivă herniară
G. Poate conduce la vindecare defectuoasă dar fara a creste riscul de
recidivă herniară
H. Prevenţia infecţiei se realizează prin evitarea montării plasei în ţesuturi
contaminate
I. Prevenţia infecţiei se realizează prin evitarea abordului minim-invaziv
J. Prevenţia infecţiei se realizează prin folosirea abordului minim-invaziv,
atunci când este posibil
114. Urmatoarea afirmatie despre hernia Spiegel este adevarata:
A. Sacul de hernie contine apendicele cecal
B. Apare în zona de unire a marginii inferioare a fasciei posterioare cu
marginea laterală a muşchiului drept abdominal
C. Hernia poate să nu fie vizibilă sau palpabilă
D. Defectul parietal are traiect cranio-caudal prin muşchiul drept abdominal
E. Reprezintă o subţiere a liniei mediane superioare abdominale fără a exista
un defect parietal
F. Apare într-o zonă caracteristică, în cadranul inferior drept sau stâng şi
implică exteriorizarea elementelor posterioare ale peretelui abdominal
G. Apare la nivelul ombilicului
H. Apare la nivelul liniei arcuate
I. Nu implică straturile anterioare ale peretelui abdominal
J. Apare la nivelul hiatusului diafragmatic
115. Diastazisul de muşchi drepţi abdominali:
A. Nu există defect parietal propriu, ci doar o slăbire a peretelui abdominal
B. Există risc de încarcerare sau strangulare
C. Necesită intervenţie chirurgicală
D. Reprezintă o subţiere a liniei mediane superioare abdominale fără a exista
un defect parietal
E. Nu există risc de încarcerare sau strangulare
F. Apare la nivelul liniei arcuate
G. Poate fi confundată cu hernia ventrală
H. Nu necesită intervenţie chirurgicală
I. Reprezintă o subţiere a liniei mediane superioare abdominale cu prezenta
unui defect parietal
J. Nu implica linia mediana
116. Urmatoarea afirmatie este corecta:
A. Hernia Spiegel apare la nivelul liniei arcuate
B. Hernia Amyand apare cand apendicele cecal se gaseste in sacul herniar
C. Hernia Littre apare la nivelul liniei arcuate
D. Hernia obturatorie este o categorie distinctă de hernii, care nu se
încadrează în categoriile de hernii ale peretelui abdominal
E. O hernie Littre apare cand apendicele cecal se gaseste in sacul herniar
F. Hernia obturatorie este o categorie distinctă de hernii, ce se încadrează în
categoriile de hernii ale peretelui abdominal
G. Hernia obturatorie apare la nivelul peretelui posterior al canalului inghinal
H. Diastazisul de drepti abdominali reprezintă o subţiere a liniei mediane
superioare abdominale fără a exista un defect parietal
I. Hernia Spiegel apare atunci când un diverticul Meckel simptomatic se
găseşte în sacul herniar
J. O hernie Littre apare atunci când un diverticul Meckel simptomatic se
găseşte în sacul herniar
117. Urmatoarea afirmatie despre herniile peretelui abdominal este
adevarata:
A. Herniile pot fi primare sau pot fi recidiva unor herniorafii anterioare
B. Herniile incizionale se dezvoltă pe locul unor incizii anterioare şi sunt
situate pe marginea laterala a dreptilor abdominali
C. Herniile ventrale sunt localizate doar pe linia mediană
D. Herniile ventrale sunt hernii primare, care nu sunt asociate cu o incizie
anterioară a peretelui abdominal
E. Herniile ombilicale apar specific la nivelul ombilicului dar fara a produce
protruzionarea tegumentului din regiunea ombilicală
F. Herniile ventrale sunt localizate doar supra ombilical
G. Herniile incizionale se dezvoltă pe locul unor incizii anterioare şi pot fi
situate doar la nivelul liniei mediane
H. Herniile ombilicale apar specific la nivelul ombilicului, producând
protruzionarea tegumentului dinregiunea ombilicală
I. Herniile ventrale sunt localizate oriunde pe linia mediană, supra sau
subombilical
J. Herniile incizionale se dezvoltă pe locul unor incizii anterioare şi pot fi
situate oriunde la nivelul peretelui abdominal
118. Orificiului miopectineal Fruchaud (OMP):
A. Este o zonă de slăbiciune cauzată de coborârea pachetului neurovascular
obturator
B. Herniile OMP nu sunt de obicei asociate cu disconfort, dureri, arsuri sau
cu o durere mai puţin intensă, care este mai pronunţată după ortostatism
prelungit
C. Pe partea laterală, limita ia forma marginii laterale a muşchiului iliopsoas
D. Este o zonă de slăbiciune embrionară a pelvisului
E. Limita inferioară cunoscută si sub denumirea de “ligamentul lui Gruber”
F. Este o zonă de slăbiciune cauzată de coborârea testiculului
 G. Este subdivizat în două spaţii de către ligamentul ilioinghinal
H. Există doua tipuri de hernii ale OMP: inghinale indirecte şi inghinale
directe, diferenţiate în funcţie de zona OMP în care apar
I. Spaţiul OMP superior ligamentului ilioinghinal poartă denumirea de „canal
inghinal" şi este locul unde cordonul spermatic părăseşte cavitatea
abdominală
J. Limita inferioară a acestuia este reprezentată de o creastă situată pe
ramul pubian superior cunoscută sub denumirea de “linie pectineală”
119. Factorii favorizanti ai aparitiei eventratiilor sunt:
A. Constipatia si disuria
B. Hipotiroidia
C. Tratamentul pentru colesterol crescut
D. Tusea cronica
E. Obezitatea
F. Consumul de legume
G. Nu exista factori favorizanti
H. Tratamentul cu antihipertensive
I. Ingestia de lichide
J. Ascita
120. Semnele clinice in eventratiile abdominale sunt:
A. Semnele clinice sunt intotdeauna acute
B. Examenul clinic nu are valoare in eventratii
C. Durerea locala
D. Reductibilitatea eventratiei
E. Formatiune tumorala la nivelul cicatricii operatorii a peretelui
F. Se diagnosticheaza doar paraclinic o eventratie
G. Expansiunea inseamna reductibilitatea organului herniat
H. Reductibilitatea inseamna protruzia organului herniat
I. Semnele clinice sunt slab reprezentate
J. Expansiunea la efortul de tuse
121. Despre eventratii:
A. Incarcerarea afecteaza vascularizatia organului herniat
B. Incarcerarea eventratiei nu afecteaza integritatea elementelor din sac
C. Evolutiv sporesc in dimensiuni
D. Cea mai frecventa complicatie este ireductibilitatea
E. Pot deveni ireversibile spontan
F. Nu evolueaza
G. Strangularea nu afecteaza vascularizatia organului herniat
H. Cea mai frecventa complicatie este ulceratia
I. Strangularea organelor herniate afecteaza vascularizatia elementelor din
sac
J. Intotdeauna sunt reductibile
122. Despre eventratii:
A. Tratamentul este exclusiv conservator
B. Peritonita herniara este localizata la nivelul intregului abdomen
 C. Peritonita herniara este localizata la nivelul sacului de eventratie
D. Pensarea laterala a ansei herniate prin orificiul de eventratie se numeste
hernie Maydl
E. Tratamentul este exclusiv chirurgical
F. Tratamentul chirurgical este contraindicat
G. Pensarea laterala a ansei herniate prin orificiul de eventratie se numeste
hernie Richter
H. Tratamentul conservator se adreseaza varstnicilor si persoanelor tarate
I. Hernia intestinala prin orificiul de eventratie in W se numeste hernia Maydl
J. Hernia intestinala prin orificiul de eventratie in W se numeste hernie
Richter
123. Eventratiile:
A. Eventratiile nu contin sac
B. Cele mai frecvente sunt eventratiile postraumatice
C. Pot aparea postoperator
D. Viscerul abdominal este acoperit de peritoneu care formeaza sacul
E. Pot aparea la nivelul inelului femural
F. Reprezinta iesirea unui viscer printr-un punct slab anatomic
G. Eventratiile postoperatorii sunt cele mai frecvente complicatii tardive
parietale
H. Pot aparea post traumatic
I. Reprezinta iesirea unui viscer abdominal printr-o bresa musculo-
aponevrotica
J. Pot aparea dupa la nivelul inelului inghinal
124. Etiopatogenia eventratiilor include:
A. Factori care tin de fondul biologic al bolnavului
B. Tipul de laparotomie nu favorizeaza aparitia eventratiilor
C. Factorii care tin de actul chirurgical nu intervin in etiopatogenie
D. Supuratia plagii este foarte rar incriminat
E. Tipul de laparotomie sectioneaza planurile anatomice
F. Fondul biologic al bolnavului nu influenteaza aparitia eventratiilor
G. Nu se cunosc cauzele aparitiei eventratiilor
H. Supuratia plagii este cel mai frecvent factor
I. Factori care tin de actul chirurgical
J. Complicatii care se asociaza cu cresterea presiunii intraabdominale
125. Anatomopatologia eventratiilor:
A. Sacul de eventratie este format din peritoneul parietal ingrosat
B. Continutul sacului este format din anse de intestin subtire
C. Continul sacului este intotdeauna necrotic
D. Orificul sacului nu variaza ca si dimensiune
E. Tegumentele care acopera sacul contin cicatricea operatorie
F. In interiorul sacului de eventratie se gaseste funiculul spermatic
G. Continut sacului este format din mare epiploon
H. Tegumentele ce acopera sacul nu prezinta modificari sau cicatrici
I. Eventratia nu contine sac
 J. Orificul poate fi mic sau larg
126. Examenul clinic in eventratii evalueaza:
A. Durerile lombare
B. Diametrul orificiului inghinal
C. Tulburarile de tranzit
D. Aprecierea reductibilitatii
E. Tulburarile cardio-circulatorii si respiratorii
F. Marimea orificiului de eventratie
G. Tulburarile metabolismului lipidic
H. Reflexele nervoase
I. Mobilitatea articulara
J. Aspectul marginilor aponevrorice
127. Tratamentul eventratiilor:
A. Consta in tratarea continutului
B. Eventratiile strangulate nu se opereaza
C. In caz de eventratii strangulate tratamentul are caracter de urgenta
D. Este indicat dupa minim 6 luni de la operatia primara
E. Este chirurgical
F. Este intotdeauna medical
G. Continutl sacului se rezeca intotdeauna
H. Consta in disectia sacului
I. Sacul nu se diseca
J. Este indicat la o luna de la interventia primara
128. Tratamentul eventratiilor:
A. Autoplastiile reprezinta folosirea unor unor proteze sintetice
B. Consta in autoplastii
C. Consta in aloplastii
D. Consta in tratament medical
E. Alopastiile reprezinta folosirea tesutului propriu
F. Aloplastiile sunt contraindicate
G. Sutura directa a marginilor nu este niciodata posibila
H. Consta refacerea peretelui abdominal
I. Aloplastiile presupun folosirea unor proteze sintetice
J. Consta in sutura directa a marginilor orificiului
129. Evisceratiile:
A. Dehiscenta este doar partiala
B. Dehiscenta poate fi partiala sau totala
C. Reprezita iesirea viscerelor printr-o solutie de continuitate dar fara a
interesa tegumentul
D. Pot aparea la aproximativ 6 luni postoperator
E. Clinic pacientul prezinta stare de soc
F. Postoperator survin dupa un efort de tuse sau varsatura
G. Reprezinta iesirea viscerelor abdominale la exterior printr-o solutie de
continuitate a peretelui inclusiv tegumentul
H. Apar doar post traumatic
 I. Pot aparea post traumatic sau postoperator
J. Clinic pacientul nu prezinta nici o simptomatologie
130. Tratamentul evisceratiilor:
A. In evisceratiile libere se practica refacerea peretelui cu fire metalice
B. Este medical
C. Este curativ
D. In evisceratiile libere se recomanda abtinerea chirurgicala
E. In evisceratiile fixate se recomanda abtinerea chirurgicala
F. Este profilactic si consta in combaterea factorilor favorizanti
G. Este doar conservator
H. In evisceratiile libere se practica reintegrarea viscerelor
I. In evisceratiile libere nu se indica tratament chirurgical
J. In evisceratiile fixate se recomanda rezectuia chirurgicala
131. Cauzele evisceratiilor:
A. Hipertensiunea arteriala
B. Supraincarcarea hidrica postoperatorie
C. Hematomul retroperitoneal
D. Hipotensiunea arteriala
E. Refacerea deficitara a peretelui abdominal
F. Alegerea gresita a materialului de sutura
G. Alegerea tipului de incizie chirurgicala
H. Erori terhnice chirurgicale
I. Diabetul insipid
J. Hematomul de plaga
132. Factorii favorizanti ai evisceratiilor:
A. Traumatismul musculaturii abdominale
B. Fumatul
C. Obezitatea
D. Varsta inaintata
E. Hiponatremia
F. Consumul de alcool
G. Neoplaziile
H. Consumul de droguri
I. Hipoproteinemia
J. Fibroza chistica
133. Despre clasificarea evisceratiilor:
A. Evisceratia libera este cea mai grava
B. In evisceratia fixata sunt prezente aderente visceroparietale
C. In evisceratia incompleta pielea este integra
D. Evisceratia libera are cel mai mare risc de complicatii septice si
peritonitice
E. Evisceratia libera nu are consecinte grave
F. Evisceratia libera nu duce la peritonita
G. Evisceratia libera duce la complicatii hemoragice severe
H. Evisceratia fixata nu are dehiscenta tegumentara
 I. In evisceratia incompleta doar pielea este dehiscenta, aponevroza fiind
intacta
J. Evisceratia fixata are si planul tegumentar dehiscent
134. Eventratiile abdominale, factori predispozanti:
A. Interventii chirurgicale elective
B. Interventii chirurgicale minore
C. Supuratia de perete abdominal
D. Status nutritional precar
E. Interventii chirurgicale majore
F. Diabetul insipid
G. Incizii
H. Interventii in urgenta
I. Incizii care lezeaza inervatia musculaturii abdominale
J. Hiperaldosteronismul
135. Complicatiile eventratiilor:
A. Transformarea maligna
B. Cronicizarea
C. Hemoperitoneul
D. Ireductibilitate
E. Ocluzia intestinala
F. Incarcerarea
G. Obstructia
H. Starngularea
I. Hipertensiunea arteriala
J. Oligoanuria
136. Cauze de producere eventratii:
A. Cicatrizarea vicioasa
B. Supuratia profunda a plagii
C. Varsta inaintata
D. Poliuria
E. Tensiunea excesiva la nivelul suturii aponevrotice
F. Reluarea rapida a tranzitului intestinal
G. Obezitatea
H. Consumul de alcool
I. Cicatricea cheloida
J. Tensiunea suturii cutanate
137. Tratamentul eventratiilor trebuie sa ia in considerare:
A. Interventia chirurgicala initiala
B. Modul de prezentare in urgenta sau electiv
C. Mediul de rezilienta urban vs rural
D. Comorbiditatile pacientului
E. Tipul de diabet zaharat
F. Etnicitatea pacientului
G. Grupul de sange
H. Dimensiunea defectului aponevrotic
 I. Rasa pacientului
J. Localizarea acesteia
138. Riscul de dezvoltarea al unei eventratii:
A. Depinde de gradul de contaminare al plagii
B. Este mai mic la sexul masculin
C. Nu depinde de rasa
D. Este neglijabil la pacientii oncologici
E. Nu este influentat de varsta
F. Nu depinde de sex
G. Este mare la pacientii obezi
H. Depinde de lungimea inciziei
I. Pacientii tineri fac mai frecvent eventratii
J. Este mai mare la sexul feminin
139. Tratamentul eventratiilor presupune:
A. Evolitia poate fi spre rezolutie spontana
B. Una din optiuni este sutura cu fire separate
C. Tratament conservator la pacientii cu mare risc operator
D. Sutura cu fire separate este interzisa
E. Se poate face prin tehnici clasice
F. Dispozitivele protetice sunt proscrise
G. Eventratia nu se opereaza in urgenta
H. Se poate face prin laparoscopie
I. Tratamentul este majoritar conservator
J. Se poate aplica o proteza de polipropilena
140. Ce deosebeste eventratia de evisceratie:
A. Ambele pot fi cauzate de infectia de perete abdominal
B. Eventratia este mai grava decat evisceratia
C. Ambele sunt defecte parietale dobandite
D. Tratamentul de electie este conservator
E. Eventratia are pielea dehiscenta
F. Tratamentul curativ este chirurgical
G. Sunt defecte parietale congenitale
H. Sunt complicatii exceptionale
I. Pot duce la complicatii severe
J. Eventratia are pielea integra
141. Caracteristicile materialului protetic pentru tratamentul eventratiei:
A. Sa fie biodegradabil
B. Usor sterilizabil
C. Non-carcinogenic
D. Rezistenta mecanica
E. Material inert
F. Reactiile alergice nu sunt importante
G. Toleranta clinica buna
H. Sa aiba culoarea tegumentului
I. Sa nu necesite sterilizare
 J. Pret scazut
142. Plasarea protezei in tratamentul eventratiilor se poate face:
A. Intraperitoneal
B. Protezele sintetice sunt interzise a fi folosite
C. Protezele biologice sunt cele mai utilizate
D. Suturata de piele
E. Nu se utilizeaza pentru eventratiile mediane
F. Properitoneal
G. In teaca muschiului drept abdominal
H. Retromuscular
I. Proteza necesita sterilizare prin flambare
J. Subcutanat
143. Tratamentul eventratiilor:
A. La defectele mari se prefera aplicarea unei proteze
B. Tratamentul antibiotic este obligatoriu pentru 7 zile
C. Nu se efectueaza in urgenta
D. Laparoscopia este interzisa
E. La eventratiile mari se prefera sutura simpla
F. La pacientii neoplazici nu se trateaza eventratiile
G. Eventratiile mici de 2-3 cm pot fi reparate prin sutura simpla
H. Depinde de localizarea eventratiei
I. Defectele mari reparate prin sutura simpla duc la recidiva
J. Tratamentul laparoscopic poate fi utilizat
144. Tratamentul chirurgical in eventratii si evisceratii:
A. Evisceratia post-traumatica este operata in urgenta imediata
B. Evisceratia este tratata electiv
C. Evisceratia reprezinta o urgenta chirurgicala
D. Eventratia este o urgenta imediata
E. Evisceratia post-traumatica necesita tratament la locul producerii
F. Evisceratia este suturata cu anestezielocala
G. Eventratiile mari impun montarea unei plase
H. Evisceratia subcutanata poate fi temporizata
I. Evisceratia rar pune viata pacientului in pericol
J. Eventratiile mici pot fi tratate sub anestezie locala
145. Factorii care tin de actul chirurgical initial implicati in aparitia
eventratiilor:
A. Complicatiile postoperatorii tardive
B. Transfuzia de sange
C. Perfuzia cu solutii cristaloide
D. Formarea unui hematom subcutan
E. Supuratia plagii
F. Incidentele hemoragice intraoperatorii
G. Interventie pentru peritonita
H. Nerespectarea regulilor de asepsie
I. Hemostaza deficitara
 J. Durata interventiei chirurgicale
146. Factorii care tin de pacient in dezvoltarea eventratiilor:
A. Eforturi fizice mici si repetate
B. Hipotensiunea arteriala
C. Obezitatea
D. Bolile consumptive
E. Consumul de alcool
F. Tratamentul antibiotic
G. Fibroza postradioterapie
H. Varsta inaintata
I. Boala Basedow
J. Eforturi fizice mari
147. Continutul unui sac de eventratie de linie mediana poate fi:
A. Rinichi
B. Colon transvers
C. Epiplon
D. Pancreas
E. Splina
F. Lob drept hepatic
G. Duoden
H. Stomac
I. Intestin subtire
J. Colon sigmoid
148. Evisceratiile post-traumatice:
A. Se trateaza conservator
B. Sunt consecinta cel mai frecvent a contuziilor abdominale
C. Se insotesc deseori de leziuni viscerale
D. Duc la peritonita
E. Sunt bine tolerate de pacient
F. Leziunile viscerale sunt exceptionale
G. Genereaza o stare de soc
H. Sunt consecinta plagilor abdominale penetrante
I. Se opereaza in maxima urgenta
J. Sunt consecinta plagilor abdominale nepenetrante
149. Elemente care cresc riscul de eventratie:
A. Fibrilatia atriala
B. Varsaturile
C. Tipul de laparotomie
D. Retentia acuta de urina postoperator
E. Tusea
F. Febra postoperatorie
G. Pleurezia
H. Ileusul paralitic repetat
I. Tratamentul antiaritmic
J. Insuficienta cardiaca
150. Durerea mamara:
A. Daca este unilaterala si persistenta necesita investigatii clinice si
imagistice detaliate
B. Poate imbraca un caracter ciclic
C. Nu poate preceda niciodata menstruatia
D. Este o modalitate neobisnuita de prezentare a unui cancer de san
E. Este rar intalnita
F. Nu necesita investigatii suplimentare chiar daca este persistenta
G. Poate fi frecvent intalnita
H. De obicei, are un caracter permanent
I. Este o modalitate frecventa de prezentare a unui cancer mamar
J. Poate preceda cu cateva zile menstruatia
151. Durerea mamara:
A. Nu este influentata de modificarile hormonale
B. Nu este influentata de consumul de AINS
C. Daca apare la femeile in postmenopauza, se recomanda oprirea terapiei
de substitutie hormonala
D. Nu este influentata de consumul de cafea
E. Danazolul nu are indicatie in tratamentul durerii mamare
F. Poate fi ameliorata de utilizarea unui sutien elastic compresiv
G. Tamoxifenul si Danazol pot fi utilizate in tratamentul mastodiniei
H. Nu poate fi ameliorata de Tamoxifen
I. Este datorata stimularii hormonale a tesutului glandular mamar
J. Reducerea consumului de cofeina si AINS pot fi eficiente in tratamentul
durerii mamare
152. Fibroadenomul mamar:
A. Este o tumora foarte rara
B. Este o tumora benigna a sanului
C. Radioterapia face parte din tratament
D. De obicei, apare la femeile tinere
E. Este o tumora maligna a sanului
F. Chimioterapia are indicatii in fibroadenoamele insotite de adenopatii
axilare
G. Este o tumora foarte frecventa
H. Poate fi intalnita la orice varsta
I. Apare, de obicei, la femeile varstnice
J. Chimioterapia nu este indicata
153. Fibroadenomul mamar:
A. De obicei, are forma rotunda
B. Este o tumora mobila
C. Are dimensiuni crescute, in mod normal
D. Consistenta este ferma
E. Creste in dimensiuni dupa instalarea menopauzei
F. Histologic este compus din fibre de tesut stromal si tesut glandular
epitelial
 G. Nu se impune efectuarea punctiei cu ac gros in vederea diagnosticului
H. De obicei, are dimensiuni intre 1 si 3 cm
I. Are consistenta dura
J. Este o tumora care invadeaza structurile vecine
154. Fibroadenomul mamar:
A. Se pot trata cu Transtuzumab in postoperator
B. Poate fi diagnosticat prin punctie aspirativa cu ac fin
C. Sunt asemanatoare lobulilor mamari normali
D. Nu se aseamana cu lobulii mamari normali
E. Poate fi diagnosticat prin punctie biopsie cu ac gros
F. Histologic este compus din fibre de tesut elastic si tesut glandular
mezenchimal
G. De obicei, are dimensiuni de 1-3 mm
H. Involueaza la menopauza
I. Prezinta lactatie in timpul sarcinii
J. Nu este influentat de sarcina
155. Fibroadenomul mamar:
A. In situatia cresterii rapide se impune excizia fibroadenoamelor
B. In situatia cresterii rapide se impune initierea chimioterapiei neoadjuvante
C. Fibroadenoamele nu pot involua
D. Cresc in dimensiuni dupa instalarea menopauzei
E. De obicei, invadeaza tegumentul inca de la momentul diagnosticului
F. Fibroadenoamele cu dimensiuni stationare pot fi monitorizate
G. Stimularea hormonala din timpul sarcinii poate determina cresterea rapida
H. Fibroadenoamele pot involua
I. Nu este indicata excizia fibroadenomului in toate cazurile
J. Are indicatie chirurgicala, indiferent de dimensiuni
156. Fibroadenomul mamar gigant:
A. Punctia aspirativa cu ac fin este de prima intentie in conturarea
diagnosticului
B. Nu se impune efectuarea unui diagnostic diferential
C. Se impune efectuarea unui diagnostic diferential cu tumora phyllodes
D. Este o tumora maligna, intalnita rar la adolescente
E. Excizia chirurgicala este indicata
F. Radioterapia are indicatie cand fibroadenomul se insoteste de adenopatii
axilare
G. Punctia biopsie cu ac gros este de prima intentie in aflarea diagnosticului
H. Nu este indicata chimioterapia ca tratament adjuvant
I. Nu are indicatie chirurgicala de prima intentie
J. Este o tumora benigna mai putin intalnita la adolescente
157. Chistul mamar:
A. Sunt usor elastice la examenul clinic
B. Poate fi solitar sau multiplu
C. Explorarea IRM este recomandata in formatiunile chistice cu pereti subtiri,
de dimensiuni mici
 D. Este cea mai frecventa masa tumorala intalnita la femei in a patra si a
cincea decada de viata
E. Sunt ferme, mobile
F. Este cea mai frecventa masa tumorala solida intalnita la femei in a sasea
decada de viata
G. Aspiratia formatiunii chistice se indica indiferent de dimensiunea
formatiunii
H. Au margini mai slab definite in comparatie cu fibroadenoamele
I. Sunt formatiuni unice, niciodata multiple
J. Sunt foarte dure la examenul clinic
158. Chistul mamar:
A. Ecografia este foarte utila pentru a descrie un chist simplu
B. Este cea mai frecventa masa tumorala solida intalnita la femei in a sasea
decada de viata
C. De obicei, invadeaza tegumentul inca de la momentul diagnosticului
D. Aspiratia chistului este indicata in formatiunile chistice de dimensiuni mari,
simptomatice
E. Mamografia poate detecta chisturi mamare nedecelabile la examenul
clinic
F. In situatia in care lichidul aspirat este galben pai sau verzui nu necesita
analiza citologica
G. Aspectul ecografic este de masa bine delimitata, hipoecogena cu intarire
acustica posterioara
H. Raspunsul la chimioterapie este mediocru
I. Au margini mai bine definite in comparatie cu fibroadenoamele
J. Sunt formatiuni unice, niciodata multiple
159. Chistul mamar complex:
A. Aspectul ecografic poate arata ecouri interne
B. Se indica efectuarea punctiei biopsie cu ac gros inaintea exciziei
C. Se indica efectuarea mamografiei anterior exciziei chistului
D. Este cea mai frecventa cauza de scurgere mamelonara
E. Aspectul ecografic arata o formatiune dura, neregulata dar avand continut
omogen
F. In situatia in care lichidul aspirat este galben pai sau verzui necesita
explorare IRM
G. Nu se indica excizia unui chist complex fara o explorare prealabila
mamografica si bioptica cu ac gros
H. La examenul ecografic se poate observa ca asociaza o componenta
solida/tisulara
I. Un chist mamar complex poate fi exciziat si fara explorari suplimentare
J. Cel mai frecvent afecteaza pacientii de sex masculin in adolescenta
160. Ectazia ductala:
A. Este cea mai frecventa cauza de scurgere mamelonara
B. Pentru a exclude malignitatea se impun efectuarea de investigatii
imagistice (mamografie, ecografie)
 C. Este o afectiune non neoplazica
D. Este o afectiune maligna agresiva
E. Este caracterizata prin dilatatii multiple la nivelul ductelor din spatiul
subareolar
F. Radioterapia este o alternativa la tratamentul chirurgical
G. Cel mai frecvent afecteaza pacientii de sex masculin in adolescenta
H. Este cea mai rara cauza de scurgere mamelonara
I. Poate determina o scurgere mamelonara cu aspect limpede
J. Majoritatea leziunilor exprima receptori Her2
161. Papilomul intraductal:
A. Este o afectiune maligna agresiva
B. Este cea mai frecventa cauza de scurgere mamelonara sanghinolenta
benigna
C. In situatia in care lichidul aspirat este galben pai sau verzui necesita
explorare IRM
D. Ductografia folosita in confirmarea diagnosticului poate fi omisa
E. Radioterapia este o alternativa la tratamentul chirurgical
F. De obicei afecteaza femeile in decada a doua de viata
G. Reprezinta o proliferare locala a celulelor epiteliale ductale
H. Majoritatea leziunilor exprima receptori Her2
I. Pentru a exclude malignitatea se impun efectuarea de investigatii
imagistice (mamografie, ecografie)
J. De obicei afecteaza femeile in decada a patra si a cincea de viata
162. Ginecomastia fiziologica:
A. La pacientii tineri, sanii mariti dimensional pot fi asimetrici si sensibili
B. Antibioterapia cu spectru larg amelioreaza semnificativ afectiunea
C. Sanii sunt edematiati, congestivi dar nedurerosi
D. Majoritatea cazurilor evolueaza cu scurgere mamelonara sanghinolenta
E. Nu afecteaza barbatii in varsta
F. Apare la jumatate din adolescentii de sex masculin
G. Acest tip de ginecomastie se rezolva de obicei pana la varsta de 20 de ani
H. Este o afectiune maligna putin agresiva
I. Se poate manifesta si la un procent semnificativ de barbati in varsta
J. La pacientii varstnici se poate manifesta prin marirea unilaterala sau
bilaterala a sanilor adesea asociata cu sensibilitate mamara
163. Ginecomastia:
A. Poate fi ca urmare a unor patologii hepatice
B. Ginecomastia fiziologica la barbatii in varsta este secundara unui
hipoestrinism relativ
C. Nu poate fi asociata cu consumul de medicamente
D. Ginecomastia nu necesita evaluare clinica nici in prezenta unei formatiuni
tumorale palpabile
E. Nu poate fi asociata unei patologii hepatice
F. Nu poate fi asociata unei patologii renale
G. Poate fi asociata consumului unor medicamente
 H. Ginecomastia fiziologica la barbatii in varsta este secundara unui
hiperestrinism relativ
I. In absenta unei mase tumorale palpabile sau a unor simptome specifice,
ginecomastia nu necesita evaluare clinica
J. Poate fi ca urmare a unor patologii renale sau endocrine
164. Anomalii congenitale in dezvoltarea sanilor:
A. Absenta congenitala a sanului - amastia
B. Prezenta de tesuturi mamare accesorii - ginecomastia
C. Existenta de mameloane accesorii - politelia
D. Lipsa dezvoltarii tesutului mamar cu persistenta mamelonului - amastia
E. Prezenta de tesuturi mamare accesorii - polimastia
F. Lipsa dezvoltarii tesutului mamar cu persistenta mamelonului - amazie
G. Existenta de mameloane supranumerare - polimastia
H. Existenta de mameloane accesorii - amazia
I. Absenta congenitala a sanului - amazia
J. Existenta de mameloane supranumerare - politelia
165. Examenul clinic obiectiv al sanilor:
A. Ridicarea bratelor deasupra capului si inclinarea inainte a pacientei se pot
face la pacientele cu sani voluminosi
B. Ascultatia este parte obligatorie a examenului clinic
C. Palparea ganglionilor axilari se poate face pozitionand ganglionii limfatici
intre degete si scapula
D. Inspectia si palparea sanilor sunt partile obligatorii ale examenului clinic
E. Examinarea ambelor axile este obligatorie
F. Este indicata palparea sanilor doar in pozitie sezanda
G. Percutia axilei se face de rutina
H. Examinarea incepe cu pacienta in pozitie sezanda
I. Trebuie sa fie minutios efectuat mentinand, in acelasi timp, confortul
pacientei
J. Fosele supraclaviculare trebuie ascultate cu atentie
166. Examenul clinic obiectiv al sanilor:
A. Nu este indicata palparea sanilor doar in pozitie sezanda
B. La palparea sanilor se utilizeaza varfurile degetelui mijlociu, a policelui si a
inelarului
C. Inspectia sanilor se poate face cerand pacientei sa apese ferm cu mainile
in talie
D. Palparea ganglionilor axilari se poate face pozitionand ganglionii limfatici
intre degete si scapula
E. Ridicarea bratelor deasupra capului si inclinarea inainte a pacientei nu se
recomanda la pacientele cu sani voluminosi
F. Sanii trebuie palpati si cu pacienta in decubit dorsal
G. Examenul ganglionilor limfatici implica si palparea foselor supraclaviculare
H. Palparea ganglionilor axilari se poate face pozitionand ganglionii limfatici
intre degete si peretele toracic
 I. Inspectia sanilor se poate face cerand pacientei sa apese ferm cu mainile
pe genunchi
J. Examenul ganglionilor limfatici nu implica obligatoriu si palparea foselor
supraclaviculare
167. Palparea sanului:
A. Se poate face prin mai multe metode
B. La palparea sanilor se utilizeaza pulpa indexului, degetelui mijlociu si a
inelarului
C. Palparea sanilor se face utilizand varfurile degetelor mijlociu, inelar si
index
D. Neregularitatile sanului sunt palpate intre degetele examinatorului si
peretele toracic
E. Palparea trebuie sa acopere intreaga zona suspecta, restul sanului va fi
examinat optional
F. Neregularitalile sanului sunt palpate intre cele doua maini ale
examinatorului
G. Nu se recomanda ca neregularitalile sanului sa fie palpate intre mana
examinatorului si peretele toracic
H. Palparea trebuie sa acopere intreg tesutul mamar
I. Tehnica palparii prin miscari verticale este o metoda fiabila cu cea mai
mica incidenta a anomaliilor omise
J. Se poate face utilizand o singura metoda
168. Examenul obiectiv al sanilor:
A. Marimea anomaliilor palpabile trebuie descrisa facand comparatie cu
obiecte cu dimensiuni cunoscute
B. Localizarea precisa a anomaliilor mamare trebuie descrisa
C. Nu este necesara localizarea cu precizie la examenul clinic, aceasta se va
face oricum prin ecografie
D. Localizarea anomaliilor palpabile se face folosind „pozitia ceasului” si
distanta fata de mamelon
E. Nu este necesara compresiunea mamelonului in timpul examinarii sanilor
F. Ascultatia formatiunilor tumorale poate obiectiva prezenta suflurilor in
tumorile vascularizate
G. Marimea anomaliilor palpabile trebuie descrisa cu ajutorul unui instrument
de masurare
H. Se recomanda efectuarea percutiei formatiunilor tumorale pentru a
diferentia o formatiune solida de una chistica
I. In cazul in care este prezenta o scurgere mamelonara trebuie mentionata
culoarea, prezenta sangelui, daca implica mai multe orificii si daca este
uni sau bilaterala
J. Este recomandata compresiunea mamelonului in timpul examinarii sanilor
169. Axila:
A. Nervul lung toracic se intinde vertical de-a lungul suprafetei superficiale a
muschiului mare dorsal
B. In axila exista patru ramuri motorii ale plexului brahial
 C. Este o regiune piramidala situata intre extremitatea superioara a bratului
si torace
D. Lezarea nervului toracic lung are ca rezultat limitarea miscarii scapulei
E. Este o regiune de forma cilindrica situata intre extremitatea superioara a
bratului si torace
F. Lezarea nervului marelui dorsal are ca rezultat limitarea miscarii scapulei
G. In axila exista doua ramuri motorii ale plexului brahial
H. Contine numeroase structuri neuro-vasculare si limfatice
I. Lezarea nervului toracic lung poate surveni in timpul limfadenectomiei
axilare
J. Lezarea nervului toracic lung nu poate surveni in timpul limfadenectomiei
axilare
170. Structurile nervoase ale axilei:
A. Nervul pectoral medial realizeaza o inervatie dubla, a muschilor mic si
mare dintat
B. Nervul pectoral medial realizeaza o inervatie dubla, a muschilor mic si
mare pectoral
C. Identificarea si conservarea nervilor intercostobrahiali in timpul disectiei
axilare ar trebui incercata dar nu este obligatorie
D. Nervii intercostobrahiali reprezinte ramuri cutanate laterale ale primului si
celui de al doilea nerv intercostal
E. Nervii intercostobrahiali reprezinte ramuri cutanate laterale ale primului si
celui de al doilea nerv toracodorsal
F. Nervul toraco-dorsal este situat anterior in spatiul axilar si inerveaza
muschiul mic pectoral
G. Identificarea si conservarea nervilor intercostobrahiali in timpul disectiei
axilare este obligatorie
H. Nervul toraco-dorsal este situat posterior in spatiul axilar si inerveaza
muschiul latissimus dorsi
I. Nervul lung toracic se intinde vertical de-a lungul suprafetei superficiale a
muschiului mare dorsal
J. Nervul lung toracic se intinde vertical de-a lungul suprafetei superficiale a
muschiului dintat anterior
171. Sanul eritematos:
A. Poate fi determinat de o mastita
B. Poate fi cauzat de un cancer mamar inflamator
C. Poate fi cauzat de un abces mamar
D. Impune o evaluare medicala atenta
E. Fibroadenomul mamar este principala cauza de san eritematos
F. Se manifesta cu semne celsiene la nivelul sanului
G. Nu poate fi determinat de o mastita
H. Nu impune o evaluare amanuntita, fiind o patologie frecventa care se
remite de la sine
I. Nu poate fi determinat de un abces mamar
J. Nu poate avea ca si cauza un cancer mamar inflamator
172. Sanul eritematos – semne clinice:
A. Edem tegumentar cu aspect de coaja de portocala
B. Eritemul este dispus de-a lungul traiectelor limfatice de la areola spre axila
C. Sanii nu sunt modificati in dimensiuni sau greutate
D. Ascultatia sanilor releva prezenta de sufluri datorita hipervascularizatiei
E. Cresterea in dimensiune si greutate a sanilor
F. Adenopatiile axilare nu sunt obiectivate la examenul clinic
G. Limfadenopatiile pot fi prezente
H. Percutia sanilor eritematosi releva timpanism
I. Edemul tegumentar nu se obiectiveaza in aceste situatii
J. Masa tumorala posibil fluctuanta
173. Sanul eritematos:
A. Ecografia si mamografia sunt optionale pentru a stabili diagnosticul
B. Mastita este foarte rar asociata cu alaptarea
C. Cancerele mamare nu se pot prezenta sub forma unui san eritematos
D. Ecografia si mamografia sunt necesare pentru a stabili diagnosticul
E. Mamelonul poate fi deformat in cazul abceselor mamare retroareolare
recurente
F. Forma mamelonului nu este modificata in abcesele mamare retroareolare
recurente
G. IRM ul mamar nu are indicatie in sanul eritematos
H. IRM-ul mamar se poate efectua cand celelelte investigatii nu evidentiaza
mase tumorale
I. Abcesele mamare sunt foarte sensibile la palpare
J. Mastita este cel mai frecvent asociata cu alaptarea
174. Abcesul mamar:
A. Mamografia poate pune in evidenta colectii lichidiene
B. Ecografia mamara poate pune in evidenta colectii lichidiene
C. Nu sunt sensibile la palpare
D. Incizia si drenajul abcesului sunt indicate in momentul constituirii
abcesului
E. Antibioterapia nu se indica in asociere cu aspiratia abceselor mamare
F. Abcesele mamare retroareolare recurente pot duce la aparitia unor fistule
intre ductele mamare si tegument
G. Aspiratiile repetate sunt fara succes, pacienta necesitand de fiecare data
incizie si drenaj
H. Aspiratiile repetate in asociere cu antibioterapia pot fi curative
I. Drenajul deschis nu mai este indicat daca abcesul mamar a fost tratat cu
succes prin aspirarea repetata a abcesului
J. Este extrem de dureros la palpare
175. Mastita:
A. Nu are indicatie de antibioterapie
B. Alaptarea poate continua la sanul indemn
C. Nu sunt recomandate explorari imagistice suplimentare
D. Cel mai frecvent este asociata cu alaptarea
 E. Stafilococii si streptococii sunt agentii patogeni frecvent implicati la
pacientele care alapteaza
F. Se recomanda oprirea alaptarii la ambii sani
G. Cel mai frecvent implicat patogen este Escherichia Coli
H. Antibioticele adecvate permit ameliorarea imediata
I. Utilizarea unei pompe de san este benefica pentru reducerea congestiei
sanului infectat
J. Foarte rar este asociata cu alaptarea
176. Mamografia:
A. Mamografia de screening este o investigatie imagistica de diagnostic
definitiv
B. Este recomandata la femeile cu implanturi mamare sau tesut dens mamar
C. Rata rezultatelor fals negative ale mamografiei este de 60-70%
D. Pentru un diagnostic definitiv, orice anomalie mamografica la screening
nu trebuie evaluata clinic suplimentar
E. Pentru un diagnostic definitiv, orice anomalie mamografica trebuie
evaluata clinic, prin alte investigatii imagistice suplimentare si prin biopsie
mamara
F. Mamografia de screening nu este o investigatie imagistica de diagnostic
definitiv
G. Utilizeaza proprietatile fizice ale tesutului adipos, ale apei si ale
contrastului cu gadoliniu intravenos in campurile magnetice
H. Rata rezultatelor fals negative ale mamografiei este de 10-20%
I. Imaginile suplimentare de diagnostic implica marirea tesuturilor si
compresiunea
J. Mamografia de screening este o investigatie imagistica realizata prin
utilizarea razelor X in doua incidente, la nivelul fiecarui san
177. IRM ul mamar:
A. S a dovedit a fi un test de screening mai sensibil decat mamografia la
pacientele cu mutatie BRCA1 sau BRCA 2
B. Nu este recomandata ca explorare imagistica la pacientele cu implanturi
mamare
C. Se poate efectua o biopsie mamara sub ghidaj IRM cand leziunea
suspecta este vizibila doar la aceasta investigatie
D. Utilizeaza proprietatile fizice ale tesutului adipos, ale apei si ale
contrastului cu gadoliniu intravenos in campurile magnetice
E. Utilizeaza proprietatile chimice si biologice ale tesutului adipos, ale apei si
ale contrastului cu gadoliniu intravenos in campurile magnetice
F. Nu este recomandata ca explorare imagistica la pacientele cu tesut
mamar dens
G. Se poate folosi ca metoda de screening la femeile care au un risc de cel
putin 20% pentru a dezvolta un cancer mamar
H. Se poate folosi ca metoda de screening la femeile care au un risc de cel
putin 5% pentru a dezvolta un cancer mamar
 I. La pacientele cu tesut mamar dens sau cu implanturi mamare se
recomanda explorarea IRM
J. Nu are nicio indicatie in screeningul cancerului de san
178. Ecografia mamara:
A. Este o investigatie imagistica, complementara mamografiei
B. Este utilizata de rutina ca metoda de screening la pacientele varstnice
C. Este foarte utila in ghidarea unei biopsii mamare
D. Aspectul unei formatiuni benigne la ecografie arata margini imprecis
delimitate, fara intarire acustica posterioara
E. Este foarte importanta in caracterizarea unei mase palpabile chistice sau
solide
F. Nu se indica ca si metoda de ghidaj al unei biopsii tumorale mamare
G. Este optionala in caracterizarea unei densitati mamografice
H. La pacientele la care se efectueaza ecografia mamara nu se mai impune
efectuarea unei mamografii
I. Este foarte importanta in caracterizarea unei densitati mamografice
J. Aspectul unei formatiuni benigne la ecografie arata margini bine
delimitate, intarire acustica posterioara
179. Tehnici de biopsiere:
A. Punctia tumorala prin aspiratie cu ac fin este tehnica recomandata si cea
mai precisa de biopsiere a tumorilor mamare
B. Anumite tipuri de leziuni necesita localizare stereotactica prin mamografie
in vederea biopsiei
C. Biopsia excizionala fara o prealabila biopsie cu ac gros poate conduce la
gestionarea suboptimala a unei eventuale afectiuni maligne
D. O biopsie excizionala poate preceda o biopsie cu ac gros efectuata sub
ghidaj mamografic
E. Daca rezultatele biopsiei cu ac gros sunt discordante cu imagistica este
necesara o biopsie excizionala
F. Toate leziunile mamare necesita localizare mamografica in timpul biopsiei
G. Leziunile mamare depistate mamografic nu mai necesita si confirmare
bioptica
H. Toate leziunile mamare pot fi localizate ecografic in timpul biopsiei
I. Majoritatea leziunilor mamare sunt detectate radiologic si trebuie biopsiate
sub ghidaj radiologic
J. Prin biopsia cu ac gros se obtin atat date legate de tipul de carcinom cat si
informatii legate de receptorii hormonali
180. Cancerul de san:
A. In SUA, una din opt femei are riscul de a dezvolta un cancer de san in
timpul vietii
B. Screeningul mamografic identifica neoplaziile mamare inainte de a fi
decelabile prin palpare
C. Cancerele in situ reprezinta aproximativ 75% din cancerele diagnosticate
D. Cancerul de san reprezinta a doua cauza de deces oncologic la femei
E. Cancerul de san este a doua cea mai intalnita neoplazie la femei
 F. Aproximativ 25% din cancerele noi sunt in situ
G. Cancerul de san este a doua cea mai frecventa neoplazie la sexul
masculin
H. Rata de supravietuire a scazut constant in ultimele decenii
I. Screeningul mamografic este util in confirmarea tumorilor palpabile de san
J. Cancerul de san este cea mai intalnita neoplazie la femei
181. Cancerul de san:
A. Modificarile de la nivelul mamelonului sunt asociate doar cu carcinomul in
situ
B. Pot aparea modificari ale mamelonului – ulceratia, retractia sau scurgerea
mamelonara
C. Aproximativ 10% din cancerele mamare sunt asociate cu factori genetici
D. O formatiune tumorala, adesea dura si neregulata, apare adesea in
evolutia cancerului de san
E. Carcinomul invaziv poate evolua spre carcinom in situ
F. Factorul genetic este responsabil de 50% din cancerele de san
G. Semnul cel mai precoce in cancerul de san este reprezentat de ulceratie
H. Aproximativ 1% din cancerele mamare sunt diagnosticate la barbati
I. Cel mai precoce semn este, de obicei, o anomalie evidentiata mamografic
J. In general, cancerul de san se prezinta ca o formatiune ferma, bine
delimitata, sensibila la palpare
182. Carcinomul ductal in situ al sanului:
A. Nu prezinta risc de recidiva dupa tratamentul chirurgical
B. Aspectul tipic pe ecografie este de formatiune chistica
C. Aspectul tipic pe mamografie este dat de microcalcificari
D. Fara tratament adecvat, in 30-50% din cazuri se poate inregistra un
cancer invaziv intr-un interval de 10 ani
E. Pacientii cu necroza de tip comedo si/sau leziune de grad inalt prezinta un
risc crescut de recidiva
F. Este o forma preinvaziva a cancerului ductal
G. Poate fi clasificat in functie de gradul nuclear in 3 grade
H. Tipurile histologice sunt tubular, lobular, medular si coloid
I. Leziunile cu grad nuclear inalt nu prezinta risc de evolutie intr o leziune
infiltrativa
J. In functie de gradul nuclear, poate fi clasificat in 5 grade
183. Carcinomul ductal infiltrativ al sanului:
A. Reprezinta aproximativ 80% din cancerele invazive de san
B. La examenul clinic are un aspect bine definit, regulat, elastic
C. La examenul clinic are un aspect ferm, neregulat
D. Reprezinta aproximativ 10% din cancerele invazive de san
E. Este mai slab definit histopatologic comparativ cu carcinoamele lobulare
F. Poate evolua spre carcinom ductal in situ
G. Poate avea ca precursor un carcinom ductal in situ
H. Este mai prost definit mamografic comparativ cu cancerele lobulare
infiltrative
 I. Este mai bine definit histopatologic comparativ cu cancerele lobulare
infiltrative
J. Este mai bine definit mamografic comparativ cu cancerele lobulare
infiltrative
184. Carcinomul lobular infiltrativ al sanului:
A. Reprezinta aproximativ 10% din cancerele mamare
B. Poate avea ca precursor un carcinom ductal in situ
C. Este mai bine definit mamografic comparativ cu cancerele ductale
infiltrative
D. Reprezinta aproximativ 80% din cancerele invazive de san
E. La examenul clinic are un aspect ferm, regulat
F. Este adesea dificil de diagnosticat clinic
G. Este caracterizat printr o incidenta mai crescuta a leziunilor mamare
bilaterale
H. Este caracterizat printr o incidenta mai crescuta a leziunilor mamare
multicentrice
I. Este adesea dificil de evidentiat mamografic
J. Este mai bine definit histopatologic comparativ cu cancerele ductale
infiltrative
185. Carcinomul tubular al sanului:
A. Formeaza tubuli mari, organizati, fiecare delimitat de doua randuri de
celule
B. Este o forma foarte bine diferentiata a carcinomului ductal
C. Constituie marea majoritate a carcinoamelor infiltrative
D. Este o forma slab diferentiata a carcinomului ductal
E. Acest subtip apare mai frecvent la femeile varstnice
F. Acest subtip apare la femei mai tinere decat majoritatea pacientelor
diagnosticate cu cancer mamar
G. Prognosticul este mai prost decat al carcinoamelor ductale infiltrative
H. Constituie 1-2% din cancerele mamare
I. Prognosticul este mai bun decat al carcinoame ductale infiltrative
J. Formeaza tubuli mici, dezorganizati, fiecare delimitat de un singur rand de
celule
186. Carcinomul mamar medular:
A. Cresterea lenta in dimensiuni este caracteristica
B. Metastazeaza frecvent in ganglionii limfatici
C. Este o varianta a carcinomului ductal infiltrativ
D. Are un prognostic mai bun decat carcinomul ductal infiltrativ clasic
E. Este o varianta a carcinomului lobular infiltrativ
F. Metastazeaza mai rar la nivelul ganglionilor limfatici
G. Are un prognostic mai prost decat carcinomul ductal infiltrativ clasic
H. Se remarca prin evolutie rapida in dimensiuni
I. Este mai slab diferentiat decat carcinomul tubular
J. Este mai bine diferentiat decat carcinomul tubular
187. Carcinomul coloid sau mucinos al sanului:
 A. Histopatologic prezinta grupuri si lanturi de celule epiteliale in acumulari
de material mucoid
B. Este o varianta a carcinomului lobular infiltrativ
C. Are o evolutuie rapida
D. Apare mai des la femeile tinere
E. Are evolutie lenta
F. Formeaza tubuli mici, dezorganizati, fiecare delimitat de un singur rand de
celule
G. Tipul histologic pur are un prognostic prost
H. Tipul histologic pur are un prognostic relativ bun
I. Este o varianta a carcinomului ductal infiltrativ
J. Apare mai des la femeile in varsta
188. Carcinomul mamar papilar:
A. Pot fi dificil de diferentiat histologic de papiloamele intraductale
B. De obicei are dimensiuni mici
C. Reprezinta 90% din carcinoamele mamare
D. Are o rata scazuta de crestere
E. Se diferentiaza usor histologic de papiloamele intraductale
F. Are un prognostic mai prost decat carcinoamele ductale
G. De obicei, este de dimensiuni mari
H. Reprezinta aproximativ 1% din carcinoamele mamare
I. Are un prognostic mai bun decat carcinoamele ductale
J. Are o rata rapida de crestere
189. Carcinomul inflamator mamar:
A. Reprezinta aproximativ 3% din totalul cancerelor mamare
B. Rata de supravietuire la 5 ani este de 25%
C. Pacientele nu prezinta modificari inflamatorii la nivelul sanilor
D. Are o rata foarte buna de supravietuire
E. Carcinomul inflamator are prognostic slab
F. Edemul tegumentar apare la cativa ani dupa debutul afectiunii
G. Edemul tegumentar este secundar congestiei limfatice de la nivelul
dermului cu celule maligne
H. Pacientele prezinta edem cutanat (peau d’orange) si eritem la nivelul
sanului
I. Reprezinta 80% din totalul cancerelor mamare
J. Histopatologic prezinta grupuri si lanturi de celule epiteliale in acumulari
de material mucoid
190. Boala Paget a mamelonului:
A. Este o anomalie cutanata la nivelul mamelonului
B. Pacienta poate acuza prurit, senzatia de arsura sau durere cu caracter
intepator la nivelul mamelonului
C. Este mai bine definit ecografic comparativ cu cancerele infiltrative
D. Reprezinta aproximativ 80% din cancerele invazive de san
E. Mamelonul poate umed si exudativ, deshidratat si descuamat
F. Este mai bine definit histopatologic comparativ cu cancerele infiltrative
 G. Poate avea ca precursor un carcinom ductal infiltrativ
H. Suspiciunea de boala Paget impune obligatoriu o biopsie mamelonara
I. Poate fi confundata cu o eruptie dermatologica simpla
J. La examenul clinic are un aspect ferm, neregulat
191. Stadialiarea cancerului mamar:
A. Computer tomografia nu este folosita in stadializarea pacientelor cu
cancer de san avansat
B. Se recomanda ca stadializarea amanuntita a pacientelor cu boala
avansata sa se faca dupa efectuarea tratamentului chirurgical
C. PET CT ul este utilizat de rutina in stadializarea pacientelor cu cancer de
san
D. Pacientii cu boala mai avansata necesita stadializare extensiva
E. Scintigrafia osoasa poate fi utilizata in stadializarea pacientelor cu cancer
mamar
F. Scintigrafia osoasa este utilizata de rutina in stadializarea pacientelor cu
cancer mamar
G. Stadializarea TNM este singurul element luat in discutie cand se decide
tratamentul pacientilor cu cancer mamar
H. Stadializarea TNM nu este singurul factor luat in discutie cand se decide
tratamentul pacientilor cu cancer mamar
I. Pacientii cu simptome sistemice necesita o stadializare extensiva
J. Cand riscul de boala metastatica este scazut nu este necesara o
stadializare foarte amanuntita
192. Riscul de metastazare in cancerul mamar este corelat cu:
A. Biomarkerii genomici tumorali
B. Localizarea tumorii mamare
C. Afectarea ganglionilor limfatici
D. Forma tumorii mamare
E. Dimensiunea tumorii
F. Distanta fata de mamelon a tumorii mamare
G. Consistenta tumorii mamare
H. Caracteristicile moleculare – subtipul HER2 pozitiv
I. Caracteristicile moleculare – subtipul triplu negativ
J. Aspectul mamografic al tumorii
193. Factori de risc pentru cancerul mamar:
A. Hiperplazie atipica confirmata prin biopsie
B. Sexul masculin
C. Hiperplazie tipica mamara
D. Obezitatea in premenopauza
E. Antecedente personale de cancer de san
F. Purtatoarea unei mutatii genetice BRCA
G. Densitate scazuta a tesutului mamar
H. Varsta sub 35 de ani
I. Sexul feminin
J. Densitate crescuta a tesutului mamar
194. Factori de risc pentru cancerul mamar:
A. O ruda de gradul I cu cancer de san
B. Obezitate (postmenopauza)
C. Densitate osoasa mare (postmenopauza)
D. Hiperplazia mamata tipica
E. Varsta peste 65 de ani
F. Densitate scazuta a tesutului mamar
G. Sexul masculin
H. Utilizarea in antecedentele indepartate si pe o perioada scurta a terapiei
de substitutie hormonala
I. Varsta redusa la prima sarcina (sub 25 de ani)
J. Radiatii cu doze mari la nivelul toracelui anterior
195. Factori de risc pentru cancerul mamar:
A. Fara sarcini duse la termen
B. Absenta alaptarii
C. Varsta inaintata la prima sarcina (>30 de ani)
D. Menarha timpurie (<12 de ani)
E. Menopauza timpurie (sub 45 de ani)
F. Menopauza tarzie (>55 de ani)
G. Multiple sarcini duse la termen pana la 30 de ani
H. Menarha tarzie (>15 ani)
I. Densitatea scazuta a tesutului mamar
J. O ruda de gradul III cu cancer de san
196. Factori de risc pentru cancerul mamar:
A. Antecedente personale de cancer de coledoc
B. Statut socio-economic scazut
C. Radiatii cu doze mari la nivel cervical
D. Etnia evreiasca
E. Antecedente personale de cancer de endometru, de ovar sau de colon
F. Statut socio-economic inalt
G. Obezitatea in premenopauza
H. Inaltimea (crescuta)
I. Consumul de alcool
J. Neutilizarea terapiei de substitutie hormonala
197. Tratamentul chirurgical in cancerul mamar:
A. Excizia tumorilor sanului este fezabila in cazul tumorilor cu dimensiuni mai
mici de 4 cm
B. Excizia tumorii mamare este deseori insotita de radioterapie
postoperatorie
C. Optiunea chirurgicala trebuie sa puna in balanta extensia bolii cu
morbiditatea tratamentului
D. Radioterapia precede excizia tumorilor mamare
E. Carcinomul ductal in situ (cu exceptia celui extensiv) nu necesita
stadializare axilara
F. Carcinomul ductal in situ extensiv nu necesita stadializare axilara
 G. Excizia tumorilor sanului este fezabila in toate tumorile mamare, indiferent
de dimensiuni
H. Tipul histologic influenteaza decisiv decizia de tratament chirurgical
I. Carcinomul ductal in situ necesita intotdeauna stadializare axilara
J. Tipul cancerului mamar (ductal versus lobular) nu influenteaza major
decizia tratamentului chirurgical
198. Tratamentul chirurgical in cancerul mamar:
A. Excizia larga presupune excizia tumorii cu margini circumferentiale de
minim 4 cm de tesut normal
B. Imposibilitatea efectuarii radioterapiei reprezinta contraindicatie relativa
pentru mastectomie
C. Mastectomia simpla presupune indepartarea sanului si a ganglionilor
axilari
D. Probabilitatea unui raspuns cosmetic inacceptabil reprezinta
contraindicatie relativa pentru mastectomie
E. Refuzul sau imposibilitatea efectuarii radioterapiei reprezinta indicatie
relativa pentru mastectomie
F. Mastectomia radicala modificata presupune indepartarea in intregime a
sanului
G. Probabilitatea unui raspuns cosmetic inacceptabil reprezinta indicatie
relativa pentru mastectomie
H. Excizia larga presupune excizia tumorii cu margini circumferentiale de
tesut microscopic normal
I. Mastectomia simpla presupune inlaturarea intregului san impreuna cu
fascia muschiului mare pectoral
J. Mastectomia radicala modificata este mastectomia totala cu
limfadenectomie axilara
199. Evaluarea axilei in tratamentul cancerului de san:
A. Este esentiala pentru stadializarea si tratarea cancerului mamar
B. Biopsia ganglionara prin tehnica ganglionului santinela a devenit
tratamentul standard in cazul cancerului mamar avansat
C. Prin tehnica ganglionului santinela riscul de lezare a nervilor axilari si a
drenajului limfatic al membrului superior este mai crescut
D. Este optionala pentru stadializarea cancerului mamar
E. Limfadenectomia axilara poate fi indicata in cazul unui ganglion santinela
pozitiv
F. Limfadenectomia axilara poate fi indicata in cazul unei axile clinic pozitive
G. Limfadenectomia axilara poate fi indicata in cazul ganglionului santinela
negativ
H. Biopsia ganglionara prin tehnica ganglionului santinela a devenit
tratamentul standard in cazul cancerului mamar incipient
I. Limfadenectomia axilara nu poate fi indicata in cazul unei axile clinic
pozitive
J. Prin tehnica ganglionului santinela riscul de lezare a nervilor axilari si a
drenajului limfatic al membrului superior este mai scazut
200. Reconstructia mamara dupa mastectomie:
A. Se poate utiliza o proteza cu solutie salina
B. Se poate utiliza propriul tesut al pacientei
C. Trebuie discutata cu toate pacientele propuse pentru mastectomie
D. Reconstructia mamara se poate efectua doar in momentul mastectomiei
E. Nu sunt indicate protezele cu solutii saline
F. Se poate face doar la distanta de momentul mastectomiei
G. Se poate face exclusiv cu implanturi mamare protetice
H. Trebuie discutata cu toate pacientele propuse pentru tratament
conservator
I. Se poate realiza concomitent cu mastectomia sau se poate temporiza
J. Se poate face cu implanturi mamare protetice sau tesut autolog
201. Radioterapia in cancerul mamar:
A. Sunt necesare 5 sedinte pe saptamana, timp de 4-6 luni
B. Antecedentele de radioterapie in acelasi camp de iradiere reprezinta
contraindicatie absoluta pentru radioterapie
C. Sarcina reprezinta o contraindicatie relativa pentru radioterapie
D. Reduce rata recidivei de la 30% la 10% dupa excizia tumorii mamare
E. Sarcina e contraindicatie absoluta pentru radioterapie
F. Imposibilitatea de a fi pozitionat pentru radioterapie nu reprezinta
contraindicatie pentru radioterapie
G. Vasculita semnificativa nu reprezinta contraindicatie pentru radioterapie
H. Cardiomiopatia reprezinta contraindicatie relativa pentru radioterapie
I. Patologia pulmonara preexistanta reprezinta contraindicatie relativa
pentru radioterapie
J. Iradierea partiala a sanului este de durata mai lunga decat radioterapia
externa si cu rezultate cosmetice mai slabe
202. Radioterapia externa la pacientele cu cancer mamar:
A. Efectele pe termen lung sunt asemanatoare cu cele produse de arsurile
solare severe
B. Iradierea intregului san este actualmente tratamentul standard de
radioterapie
C. Sunt necesare 5 sedinte pe saptamana, timp de 4-6 saptamani
D. Pneumonia si necroza osoasa sunt complicatii frecvente
E. S a dovedit lipsa beneficiului radioterapiei in cazul CDIS (carcinom ductal
in situ) de grad scazut
F. Campurile tangentiale protejeaza organele subiacente precum inima si
plamanii
G. Iradierea partiala a sanului este tratamentul standard
H. Poate avea ca efect secundar edemul sanului, efect ce apare tardiv si nu
este asociat cu alterarea sensibilitatii
I. Iradierea interna este de durata mai lunga dar cu rezultate cosmetice
superioare
J. Se poate omite in anumite situatii
203. Tratamentul hormonal in cancerul de san:
 A. Durata tratamentului cu inhibitori de aromataza este de 2-3 ani
B. Tamoxifenul poate reduce incidenta cancerului mamar contralateral si
recidiva
C. Inhibitorii de aromataza sunt folositi ca alternativa sau suplimentar
Tamoxifenului
D. Inhibitorii de aromataza scad nivelul estrogenului circulant la femeile in
premenopauza
E. Tamoxifenul nu poate fi folosit in profilaxie
F. Nu este indicata utilizarea in terapie unica
G. Tamoxifenul este un agent chimioterapic foarte eficient
H. Este folosit pentru a trata tumorile cu receptori estrogenici pozitivi
I. In anumite situatii poate fi folosit ca terapie unica
J. Durata traramentului cu Tamoxifen este de aproximativ 5-10 ani
204. Chimioterapia in cancerul de san:
A. Includerea taxanilor a produs o imbunatatire cu 20% a supravietuirii la 5
ani
B. In tratamentul cancerului mamar, rareori se foloseste un singur agent
citototoxic (chimioterapic)
C. Tamoxifenul este un agent chimioterapic foarte eficient
D. Se foloseste la toate tipurile de cancer invaziv
E. Este indicata in cazul unui cancer mamar invaziv cu noduli limfatici pozitivi
F. In general se foloseste un singur agent chimioterapic
G. Includerea taxanilor in tratament garanteaza vindecarea
H. Se indica sa fie folosita doar dupa interventia chirurgicala
I. Testarile moleculare pentru multiple gene pot fi utilizate pentru a selecta
pacientele care vor beneficia de chimioterapie
J. Poate fi folosita ca terapie neoadjuvanta pentru cazurile in care
conservarea sanului este dorita
205. Tratamentul cancerului de san la barbat:
A. Iradierea si terapia antiestrogenica nu sunt folosite in tratamentul
cancerului de san la barbat
B. Majoritatea cancerelor de san la barbat au receptori hormonali pozitivi
C. Optiunile terapeutice sunt similare cu cele pentru cancerul de san la femei
D. Optiunile terapeutice sunt diferite de cele recomandate la persoanele de
sex feminin
E. Transtuzumabul este contraindicat in tratamentul cancerului de san la
barbat
F. Tratamentul conservator este terapia chirurgicala standard
G. Majoritatea cancerelor de san la barbat sunt fara receptori hormonali
pozitivi
H. Mastectomia este tratamentul chirurgical standard
I. Iradierea si terapia antiestrogenica sunt folosite in tratamentul cancerului
de san la barbat
J. Regimurile terapeutice bazate pe dovezi sunt greu de dezvoltat
206. Tratamentul metastazelor in cancerul de san:
 A. Bifosfonatii sustin rezistenta osoasa si scad riscul fracturilor
B. Strontiul radioactiv poate fi folosit in tratamentul metastazelor cerebrale
C. Metastazele cerebrale sunt tratate prin radioterapie externa
D. Metastazele osoase pot fi tratate prin radioterapie si consolidare
chirurgicala
E. Boala metastatica este tratata prin terapie sistemica
F. Boala metastatica este tratata prin terapie locala
G. Strontiul radioactiv poate fi folosit in tratamentul metastazelor osoase
H. Bifosfonatii sustin rezistenta osoasa dar cresc riscul fracturilor
I. Metastazele cerebrale sunt tratate prin termonecroza
J. In boala metastatica nu este indicata terapia antiestrogenica
207. Complicatiile tratamentului chirurgical in cancerul de san:
A. Reconstructiile cu implanturi au un risc crescut de infectii
B. Prin utilizarea tehnicii ganglionului santinela se reduce incidenta
complicatiilor
C. Limfedemul apare la toate pacientele tratate de cancer de san
D. Lezarea unui nerv intercostal poate conduce la pierderea sensibilitatii
tegumentului partii superomediale a bratului
E. Scaderea amplitudinii miscarilor efectuate din articulatia umarului poate fi
corectata de exercitiile postoperatorii
F. Prin utilizarea tehnicii ganglionului santinela rata complicatiilor
postoperatorii creste
G. Reconstructia sanului cu implanturi este lipsita de orice risc
H. Articulatia umarului nu este afectata in urma tratamentului chirurgical
I. Lezarea unui nerv intercostal poate conduce la pierderea sensibilitatii
tegumentului partii inferoexterna a bratului
J. Limfadenectomia axilara provoaca un grad de limfedem
208. Efectele adverse ale Tamoxifenului:
A. Bufeurile
B. Vaginitele
C. Transpiratia nocturna
D. Oboseala
E. Supresia maduvei osose
F. Stomatitele
G. Alopecia
H. Retentia de lichide
I. Trombocitoza
J. Deshidratare
209. Efectele adverse ale taxanilor pot include:
A. Singerare gastro-intestinala
B. Vaginite
C. Reactii anafilactice
D. Fracturi
E. Oboseala diurna
F. Bufeurile
 G. Hirsutismul
H. Febra si frisoane
I. Diareea
J. Supresia maduvei osoase
210. Semnele clinice ale bolii Graves Basedow sunt:
A. Labilitatea psihoafectivă
B. Adenopatie cervicală
C. Tahicardie
D. Icter
E. Febră 38 -30 grade C
F. Gușă difuză
G. Gușă nodulară
H. Bradicardie
I. Oftalmopatia tiroidiană (exoftalmie)
J. Mixedemul pretibial (dermopatie infiltrativă)
211. Dintre manifestările cardio-vasculare și respiratorii ale
hipertiroidismului fac parte:
A. Tahilalie
B. Dispnee
C. Labilitatea psihoafectivă
D. Transpirații excesive
E. Scăderea diferenței dintre presiunea sistolică și cea diastolică
F. Fibrilația atrială
G. Palpitațiile
H. Exoftalmie
I. Tahicardia sinusală
J. Mixedem pretibial
212. Patogenia autoimuna a bolii Graves Basedow este susținută de:
A. Prezența exoftalmiei ca rezultat al exprimării receptorilor de TSH la nivelul
țesuturilor retro-orbitale.
B. Leucocitoza
C. Prezenta în serul pacienților a autoanticorpilor antireceptori TSH (TRAb)
D. Leucopenie
E. Creșterea calcitoninei
F. Ceșterea GGT
G. Prezența mixedemului pretibial ca rezultat al exprimării receptorilorde TSH
la nivelul țesutului adipos
H. Prezența anticorpilor antitireoglobulină
I. Trombocitopenie
J. Prezenta în serul pacienților a imunoglubuline stimulante ale secreției
tiroidiene.
213. Ce caracterizează carcinomul medular tiroidian?
A. Scintigrafia cu I131 pune în evidență tumora
B. Poate face parte din sindromul MEN 2
C. Se dezvoltă din celulele parafoliculare C
 D.Prognosticul este mai bun decât în cazul cancerului papilar
E.În 20% din cazuri există o transmitere genetică autosomal dominantă
F.Reprezintă 5% din cancerele tiroidiene
G.Supraviețuirea la 10 ani este de 90%
H.Tratamentul chirurgical este contraindicat
I.Nu este limfofil, deci nu se indică limfadenectomia cervicală
J.Produce calcitonină marker specific
214. Urmatoarele afirmații despre carcinomul anaplazic sunt adevarate:
A. Chimioterapia şi radioterapia externă sunt, de asemenea, ineficiente în
carcinomul anaplazic tiroidian
B. Tiroidectomia totală se poate practica în toate cazurile și este eficce.
C. Prognosticul carcinomul anaplazic tiroidian este rezervat.
D. Rezecția chirurgicală a carcinomul anaplazic tiroidian nu pare să
îmbunătățească prognosticul
E. Carcinomul anaplazic tiroidian se dezvoltă din celulele foliculare, dar este
complet nediferenţiat
F. Radioterapia externă este eficace.
G. Pacienţii cu un carcinomul anaplazic tiroidian se prezintă, cel mai frecent,
cu un nodul tiroidian
H. Carcinomul anaplazic al glandei tiroide este un tip de neoplasmextrem de
agresiv
I. Prognosticul carcinomul anaplazic tiroidian este favorabil, supraviețuirea
fiind de 90% la 10 ani.
J. Puncția cu ac fin tiroidiană nu pune diagnosticul de cancer anaplazic
tiroidian
215. Ce afirmații despre carcinomul medular tiroidian (CMT)sunt
adevarate:
A. CTM nu dă adenopatii cervicale.
B. Pacienții pot prezenta adesea semne de invazie locală (disfonie sau
disfagie) sau metastaze la distanță.
C. CTM nu se asociază cu alte tumori neuroendocrine
D. Pacienții aflați într-un stadiu avansat al bolii, se pot prezenta cu diaree sau
eritem facial, din cauza secreției hormonale tumorale.
E. CMT poate să apară la un pacient vârstnic aflat în decada 4--6 de viață
F. Puncția biopsie cu ac gros sau o biopsie excizională nu poate afirma
diagnosticul de CTM.
G. CMT se prezintă sub forma unui nodul tiroidian solitar
H. Existența adenopatiilor cervicale palpabile în CMT este frecventă
lamomentul prezentării
I. CTM este un cancer sporadic.
J. CTM se deosebește greu histopatologic de un limfom malign al tiroidei
216. Ce afirmații despre carcinomul medular tiroidian (CMT)sunt
adevarate:
A. În CTM nu există predispoziție genetică
B. Dozarea nivelelor serice de calcitonină este utilă în diagnostic
 C. CTM se dezvoltă din celulele foliculare tiroidiene
D. În CTM rezecabil este indicată tiroidectomia totală cu ablația
limfonodulilorcervicali din aria centrală
E. În CTM crește TSH
F. CTM se poate asocia cu feocromocitomul în MEN tip 2 în 20% din cazuri
G. Limfadenectomia radicală modificată cervicală nu este indicată în CTM
H. Pacienții cu CTM nu prezintă semne de invazie locală (disfonie sau
disfagie) sau metastaze la distanță
I. Diagnosticul de CTM este de obicei suspectat biopsie cu ac fin FNA
J. Teste genetice pentru detectarea mutațiilor RET este utilă în diagnosticul
CTM din MEN (neoplazii endocrine multiple)
217. Ce NU caracterizează un cancer tiroidian medular (CMT):
A. CMT la un pacient vârstnic aflat în decada 4--6 de viaţă
B. Pacienţii cu CMT au prognostic mai nefavorabil decât cei cu carcinom
tiroidianbine diferenţiat papilar sau folicular;
C. CMT se dezvoltă din celulele foliculare, dar este complet nediferențiat
D. Rezecția chirurgicală a tumorii nu pare să îmbunătățească prognosticul
E. Întrucât metastazele din CMT pot concentra iodul radioactiv,
radioiodoterapiaeste eficientă în tratamentul diseminărilor secundare post
tiroidectomie.
F. Cresterea calcitoninei postoperator arată o recidivă sau metastaze
G. Hormpnii tiroidieni T3 și T4 sunt crescuți în CMT
H. CMT este în 80% din cazuri sporadic
I. CMT este o tumoră neuroendocrină a celulelor C ale glandei tiroide
J. CMT este un tip de neoplasm extrem de agresiv, pacienții nu
supraviețuiesc un an de la diagnostic.
218. Ce afirmații despre carcinomul tiroidian sunt adevărate:
A. Cel mai frecvent cancer tiroidian este cancerul medular (CMT)
B. Incidența cancerului tiroidian, în special a carcinomului papilar, s-a dublat
în ultimele decade
C. Tumorile cu celulele de tip Hurthle sau oxifile, sunt o variantă de
neoplasme foliculare cu punct de plecare în celulele C parafoliculare.
D. Cancerul tiroidian se asociază în majoritatea cazurilor cu hipertiroidie
E. Prognosticul pentru cancerul papilar și folicular este nefavorabil boala
reducând speranța de viață.
F. Carcinomul tiroidian apare în intervalul de vârstă 25-65 de ani
G. Cancerul tiroidian poate avea ca punct de plecare oricare dintre tipurile de
celule care intră în alcătuirea glandei tiroide.
H. Incidența anuală și rata anuală de deces sunt 14,2, respectiv 0,5 la
100.000 de locuitori
I. Carcinomul tiroidian este de 3 ori mai frecvent la femei decât la bărbați
J. Intervenția chirurgicală nu este terapie de elecţie în cazul cancerelor
tiroidiene diferențiate (folicular sau papilar).
219. Ce afirmații despre carcinomul tiroidian papilar sunt adevărate:
 A. Puncția biopsie cu ac fin FNA poate stabili, de obicei diagnosticul în
cancerul papilar.
B. Cancerul papilar are o rată de creștere rapidă.
C. Metastazele în ganglionii regionali nu se întâlnesc la pacienții cu cancer
tiroidian papilar.
D. Carcinomul papilar se prezintă sub formă de noduli, detectați clinic,
ecografic sau incidental la o altă evaluare imagistică
E. Cancerul papilar tiroidian se asociază cu feocromocitomul în MEN
F. Cancerul papilar tiroidian se confundă cu limfomul Hodgkin
G. Carcinomul papilar este cel mai frecvent cancer tiroidian reprezentând 80-
90%din totalul cancerelor tiroidiene
H. Cancerul papilar tiroidian se îmtâlnește numai la vîrstnici
I. Intervenția chirurgicală (tiroidectomia totală) este principala modalitate
detratament
J. În anumite cazuri, tiroidectomia poate fi urmată de radioiodoterapie.
220. Tratamentul carcinomului tiroidian folicular este:
A. doar homeopatic
B. multimodal
C. numai radioterapic
D. antibiotice
E. radioterapie externa
F. nu necesita tratament
G. numai chimioterapic
H. iod radioactiv
I. chimioterapie
J. chirurgical
221. Clasificarea TNM în cancerul tiroidian indică:
A. extensia tumori maligne
B. rezistenţa la radioterapie
C. grading-ul tumoral
D. sensibilitatea la chimioterapie
E. N - ganglionii regionali
F. lipsa simptomatologiei
G. T1-4 - tumori de dimensiuni progresiv crescânde
H. Nx - prezenţa progresivă a adenopatiei;
I. T - tumora primitivă
J. M - metastaze
222. Ce afirmații despre carcinomul tiroidian papilar sunt adevărate:
A. Metastazele ganglionare sunt evidențiate clinic palpator la 5-10% dintre
pacienți
B. Metastazele ganglionare sunt evidențiate ecografic la 30% dintre pacienți
C. Disecția ganglionară cervicală se efectuează de rutină cu scop profilactic
în toate cazurile ă
D. Carcinomul tiroidian papilar nu invadează niciodată ganglionii limfatici
E. Carcinomul tiroidian papilar nu beneficiază de tratament chirurgical
 F. Metastazele în ganglionii regionali sunt frecvent întâlnite la pacienții cu
cancer tiroidian papilar.
G. Pacienții cu limfadenopatie metastatică diagnosticată pre operator, vor
beneficia de tiroidectomie totală și evidare ganglionară a
compartimentelor central și lateral
H. Carcinomul tiroidian papilar se întâlnește numai la copii
I. Disecția ganglionară cervicală nu se efectuează de rutină cu scop
profilactic în cazurile fără afectare ganglionară dovedită
J. Carcinomul tiroidian papilar beneficiază de antibioterapie
223. In cadrul clasificării TNM a cancerului tiroidian următoarele sunt
adevărate:
A. N0 - lipsa adenopatiei
B. T4 - tumoră malignă care invadează structurile vecine
C. Tis – tumora nedescoperita
D. Tis - tumora in situ
E. N1- lipsa adenopatiei
F. M0 -absenţa metastazelor
G. T1 - tumora nedepistată clinic
H. T4 - prezenta metastazelor
I. M1 - absenţa metastazelor
J. T0 - tumoră nedepistată clinic
224. Ce afirmații despre carcinomul tiroidian papilar sunt adevărate:
A. Cancerul papilar are o rată lentă de creștere
B. Postoperator, pacienții cu risc crescut de recidivă tumorală, nu beneficiază
de tratament cu iod radioactiv
C. Prognosticul rezervat când un cancer papilar este asociat cu sexul
masculin, cu vârsta peste 55 de ani, cu o tumoră primară mai mare de 4
cm
D. Evidarea ganglionară se practică selectiv la pacienții cu risc înalt, cu
tumori voluminoase și cu extensie extratiroidiană.
E. Prognosticul rezervat în cancerul papilar când se întâlnesc tumori cu
celulele mai puțin bine diferențiate, tumori invazive local sau cu metastaze
la distanță.
F. Cancerul papilar tiroidian nu dă metastaze la distanță
G. Cancerul papilar tiroidian nu invadează limfonodulii laterocervicali
H. Chimioterapia preoperatorie este indicată în toate cazurile
I. Cancerul papilar tiroidian se dezvoltă din celulele paratiroidiene
J. Majoritatea pacienților au un prognostic excelent chiar și în prezența
metastazelor ganglionare în momentul diagnosticului.
225. Ce afirmații despre carcinomul tiroidian folicular sunt adevărate:
A. Carcinomul folicular este al doilea tip de cancer tiroidian, cu o frecvenţă
de 5-10% din cazuri
B. Prognosticul este nefavorabil la pacienții tineri, chiar dacă au tumorimici,
neinvazive
C. Carcinomul tiroidian folicular este radiorezistent
 D. Pentru stabilirea diagnosticului de certitudine, este necesară
examinareahistopatologică a probei prelevate intra operator, pentru
evaluarea invaziei capsulare și/sau vasculare
E. Carcinomul tiroidian folicular este întâlnit mai frecvent în zonele
geografice cu carență de iod.
F. Markerul tumoral în carcinomul tiroidian folicular este tirocalcitonina
G. Pacienții se prezintă, cel mai frecvent, cu un nodul tiroidian.
H. Carcinomul tiroidian folicular nu dă metastaze în plămân și oase
I. Carcinomul folicular se întâlnește mai des la vârstnici și are o evoluție mai
agresivă
J. Carcinomul folicular se întâlnește mai des la copii
226. Ce afirmații despre carcinomul tiroidian folicular sunt adevărate:
A. Invazia locală a structurilor gâtului și prezența metastazelor la distanță nu
sunt factori de prognostic nefavorabil
B. Factorii de prognostic nefavorabil includ tinerii sub 30 ani.
C. Întrucât metastazele pot concentra iodul radioactiv, radioiodoterapiaeste
eficientă în tratamentul diseminărilor secundare post tiroidectomie
D. Metastazarea pe cale limfatică este rară în carcinoamele foliculare
tiroidiene
E. Intervenția chirurgicală este principala modalitate de tratament în cancerul
folicular tiroidian
F. Metastazarea pe cale limfatică este frecventă în carcinoamele foliculare
tiroidiene
G. Metastazele cancerului folicular nu răspund la iod radioactiv
H. Metastazarea are loc, de obicei, pe cale hematogenă în plămân și oase
I. În anumite cazuri, chirurgia poate fi urmată de radioiodoterapie și supresie
tiroidiană
J. Invaziei capsulară şi/sau vasculară nu este un factor de prognostic
nefavorabil
227. Ce afirmații despre adenomul toxic tiroidian sunt adevărate:
A. Adenom toxic se poate maligniza
B. Adenomul toxic este reprezentat de un nodul tiroidian de obicei unic, care
produce hormoni tiroidieni în exces și determină hipertiroidism clinic
manifest
C. Adenom toxic se tratează cu hormoni tiroidieni
D. TSH este supresat, în adenomul toxic
E. Adenom toxic prezintă edem pretibial
F. Adenom toxic prezintă exoftalmie
G. Nu are etiologie autoimună
H. Adenom toxic evoluează cu hipotiroidie
I. Nivelele serice ale T3 și T4 sunt crescute în adenomul toxic tiroidian
J. Adenomul toxic nu este un nodul malign.
228. Ce afirmații despre adenomul toxic tiroidian sunt adevărate:
A. Tulburările cardiace predomină tabloul clinic al adenomului toxic tiroidian
B. Radioiodoablaţie este indicată sistematic în adenomul toxic
 C. Chimioterapia este o metoda de tratament indicată în adenomul toxic
D. În adenomul toxic se practică tiroidectomie totală cu limadenectomie
laterocervicală.
E. În adenomul toxic se găsesc în circulaţie autoanticorpi anti receptor de
TSH (TRAb, thyrotropin receptor autoantibodies)
F. Adenomul toxic este o hipertiroidie autonomă
G. În adenomul toxic se gpsește asinergism oculo-palpebral.
H. Adenomul toxic apare ca nodul „cald" sau funcțional la
evaluareascintigrafică a tiroidei
I. În adenomul toxic nu găsim exoftalmia
J. Tratamentul definitiv al adenomului toxic este chirurgical
229. Ce afirmații despre gușa multinodulară toxică (boala Plummer) sunt
adevărate:
A. Tiroidectomia totală este indicată, în special dacă guşa este de dimensiuni
mari și se asociază cu fenomene de compresiune
B. Scintigrafia tiroidiană cu I131 poate orienta diagnosticul.
C. Scintigrafia tiroidiană și radiocaptarea nu sunt utile în diagnosticul bolii
Plummer
D. Ecografia cervicală nu este utilă în diagnosticul bolii Plummer
E. Gușa multinodulară toxică evoluează cu hipotiroidie
F. Tratamentul bolii Plummer este numai medical
G. Intervenția chirurgicală este tratamentul optim în cazul gușii multinodulare
toxice
H. În gușa multinodulară toxică nu se găsesc exoftalmia și edemul pretibial
I. Guşa toxică multinodulară este mai des întâlnită la femeile tinere.
J. Radioiodoablaţia nu este recomandată în cazul bolii Plummer.
230. Ce afirmații despre fiziologia tiroidiană sunt adevărate:
A. TSH este secretat de hipotalamus
B. Dacă sunt prezente nivele serice foarte mari de T4 și T3, printr-un feeback
pozitiv, sistemul stimulează producția de TSH și, probabil, și de TRH
C. Tiroglobulina iodată reprezintă forma de depozit a hormonilor tiroidieni de
la nivelul foliculilor tiroidieni
D. TRH este secretat de hipofiza posterioară
E. Celulele C parafoliculare sintetizează calcitonina.
F. Celulele foliculare produc, depozitează și eliberează tiroxină (T4) și
triiodotironină (T3), reglatori importanţi ai metabolismului bazal
G. T3 și T4 formele active ale hormonilor tiroidieni și se găsesc în sânge
H. Tiroglobulina este eliberată în circulație
I. TSH, principalul reglator al funcției tiroidiene, este secretat la nivelul
hipofizei anterioare
J. Când sunt stimulate de nivele serice crescute ale calciului, celulele
Csecretă calcitonină, care inhibă activitatea osteoclastelor, crescând
calcemia.
231. Ce afirmații despre nodulii tiroidieni sunt adevărate:
A. Gușa multinodulară toxică nu este o formă de cancer tiroidian.
 B. Un nodul cald tiroidian pe scintigrafie este suspectat de a fi un cancer
C. Biopsia cu ac FNA nu oferă informații specifice cu privire la compoziția
celulară a nodulului, care să orienteze tratamentul
D. Prezența unei formațiuni tumorale de consistență dură, fixată la planurile
adiacente și adenopatie cervicală asociată suspectează un nodul malign
E. Caracteristicile care indică un risc crescut de malignitate a nodulilor
tiroidieni sunt creșterea rapidă în dimensiuni a nodulului, disfonia, istoricul
deexpunere la radiații sau istoricul familial de cancer tiroidian, respectiv de
sindroame endocrine ce includ cancerul tiroidian (MEN 2)
F. Un nodul chistic tiroidian este întotdeauna un cancer
G. Doar 5% dintre nodulii tiroidieni sunt maligni
H. Ecografia cervicală nu oferă informații despre natura unui nodul tiroidian
I. Până la proba contrarie orice nodul tiroidian trebuie suspectat de a fi
malign.
J. Examenul local al unui nodul tiroidian benign arată prezența unei
formațiuni tumorale de consistență dură, fixată la planurile adiacente și
denopatie cervicală asociată
232. Ce precauții trebuie luate în cursul tiroidectomiei:
A. Prezervarea nervului laringe recurent
B. Hemostază atentă pentru a preveni sângerarea postoperatorie în loja
tiroidiană
C. Sa nu dăm anticuagulante de teama unei sângerări postoperatorii
D. Prezervării glandelor paratiroide și a vascularizației acestora.
E. Sa prevenim complicațiile infecțioase prin antibioterapie
F. Prezervarea ramului extern al nervului laringeu superior
G. In cursul tiroidectomiei totale să excizăm și paratiroidele de teama unui
cancer
H. Se efectuăm sistematic evidarea ganglionară cervicală
I. În caz de adenom toxic să administrăm perioeperator hemisuccinat de
hidrocortizon pentru a preveni criza tireotoxică
J. Examen histopatologic extemporaneu în caz de suspiciune de cancer
233. Ce explorări paraclinice sunt utile în diagnosticul unui nodul
tiroidian:
A. Ph metria esofagiană
B. Scintigrafia tiroidiană
C. Dozarea TSH-ului seric
D. Ecografia hepatică
E. Hemoleucograma
F. Puncţia aspirativă cu ac fin (fine-needle aspirate FNA)
G. Laringoscopia directă sau indirectă
H. CT craniu
I. Colonoscopia
J. Ecografia cervicală
234. Ce afirmații despre puncţia aspirativă cu ac fin (fine-needle aspirate
FNA) sunt adevărate:
 A. Citologia FNA este cel mai important pas în evaluarea unui nodul tiroidian
B. De regulă, se utilizează un ac fin, de 25 gauge, care aspiră conținutul
nodulului,
C. Când rezultatul este Bethesda II (benign) riscul de malignitate este de 5 -
10% din cazuri
D. Când rezultatul este Bethesda V (suspiciune de malignitate) riscul de
malignitate este de 25 -40% din cazuri
E. În 50% din cazuri nu oferă o suspiciune de diagnostic sau dă un rezultat
necorespunzător
F. FNA oferă informații specifice cu privire la compoziția celulară a nodulului
G. FNA se practică cu sau fără anestezie locală, sub ghidaj ecografic sau
palpatoriu.
H. FNA este o procedură simplă care se poate efectua în siguranță și în
ambulator
I. Când rezultatul este Bethesda III (LFSI -leziuni foliculare cu semnificație
diagnostică incertă sau ASI – atipie cu semnificație incertă) riscul de
malignitate este de 30 -40% din cazuri
J. Când rezultatul este Bethesda IV (neoplasm folicular sau suspiciune)
riscul de malignitate este de 10 - 30% din cazuri
235. Ce afirmații despre puncţia aspirativă cu ac fin (fine-needle aspirate
FNA) sunt adevărate:
A. În caz de rezultat Bethesda II la FNA se practică tiroidectomie totală
sistematic.
B. În caz de rezultat Bethesda I la FNA se practică tiroidectomie totală
sistematic.
C. Când există suspiciune de malignitate se recomandă intervenția
chirurgicală. Testarea moleculară nu este indicată la această categorie
D. În cazul pacienților cu cancer folicular sau rezultate repetate ale FNA de
tip LFSI/ASI, lichidul de aspirație ar trebui testat molecular
E. În caz de rezultat Bethesda III la FNA se monitorizează nodulul ecografic
la 2 ani.
F. În caz de rezultat Bethesda IV la FNA se monitorizează nodulul ecografic
la un an.
G. În caz de rezultat Bethesda VI la FNA se practică se testează molecular
sistematic.
H. Dacă testarea moleculară nu este disponibilă, în caz de Bethesda III se
practică chirurgia de diagnostic (de obicei, lobectomia tiroidiană)
I. Când se diagnostichează un nodul malign se recomandă intervenția
chirurgicală
J. Dacă examenul extemporaneu este suspect se practică tiroidectomie
totală
236. Care dintre următoarele afirmații sunt adevărate?
A. În cazul carcinomului folicular rezultatul FNA este frecvent de tip
nederminat și este clasificat ca neoplazie foliculară sau LFSI. ln aceste
cazuri, prin testaremoleculară se poate evita chirurgia cu scop diagnostic.
 B. Carcinomul folicular se întâlnește mai des la vârstnici și are o evoluție mai
agresivă fată de cancerul papilar
C. Carcinomul medular tiroidian se poate asocia cu hiperemie cutanată și
diaree
D. Carcinomul papilar reprezintă forma cea mai frecventă și cea mai agresivă
de cancer tiroidian.
E. Carcinomul folicular este cel mai frecvent cancer tiroidian, reprezentând
80-90% din totalul cancerelor tiroidiene.
F. Carcinomul anaplazic este forma cea mai rară și cea mai agresivă de
cancer tiroidian
G. Biopsia prin FNA poate preciza în toate cazurile diagnosticul de carcinom
folicular.
H. Adenoamele nu pot fi diferențiate de carcinoame foliculare doar prin FNA.
I. Tiroglobulina este un marker tumoral folosit în mod uzual în evaluarea
cancerului tiroidian medular
J. Carcinomul folicular tiroidian se poate asocia cu hiperemie cutanată și
diaree
237. Dintre manifestările cutanate ale hipertiroidismului fac parte:
A. Tahilalie
B. Dispnee
C. Edem membre inferioare
D. Transpirații excesive
E. Căderea părului
F. Palpitaţii
G. Pruritul
H. Paloarea
I. Mixedem pretibial
J. Tahicardie sinusală
238. Care dintre următoarele afirmații referitoare la tratamentul
hipertiroidiilor sunt adevărate:
A. Intervenția chirurgicală este tratamentul optim în cazul gușii multinodulare
toxice (boala Plummer).
B. Aceste manifestări autoimune răspund la administarea tratamentului
cortizonic sistemic.
C. Tratamentul chirurgical este indicat precoce in toate cazurile, în boala
Basedow, fără pregătire preoperatorie.
D. În adenomul toxic după pregătirea preoperatorie, cu propanolol, lobul ce
conține nodulul „cald", este excizat prin lobectomie și istmectomie
E. Tratamentul chirurgical nu este indicat în adenomul toxic
F. După tiroidectomia totală nu se administrează tratament substitutiv cu
hormoni tiroidieni
G. Niciuna dintre terapiile antitiroidiene nu influențează în mod semnificativ
oftalmopatia sau mixedemul tibial, prezente în cazul bolii Graves
H. Tratamentul chirurgical nu este indicat în gușa multinodulară toxică.
 I. Aceste manifestări asociate bolii se stabilizează sau regresează, cel mai
desdupă tiroidectomie totală. Se consideră că îndepărtarea în totalitate a
țesutului tiroidian determină temperarea reacțiilor autoimune.
J. Radioiodoablaţia tiroidei este o metodă sigură și eficientă de tratament n
ade
239. Următoarele elemente diferențiază adenomul toxic tiroidian de boala
Basedow:
A. Radiocaptarea arată o fixare slabă a trasorului în boala Basedow
B. Secreție preferențiala de T3
C. În adenomul toxic gușa este nodulară îm boala Basedow gușa este difuză
D. Titrul hormonilor tiroidieni este scăzut
E. Absenta exoftalmiei si dermatopatiei
F. În ambele boli TSH este crescut
G. Anticorpii antireceptori ai TSH-ului sunt de regula absenți
H. În ambele boli scintigrafia arată tiroida mărită de volum , cu imagine în
fluture cu hiperfixare
I. Tireotoxicoza evoluează mai lent decât in boala Basedow
J. În adenomul toxic bolnavele sunt mixedematoase
240. Ce afirmații referitoare la tabloul clinic si paraclinic al adenomului
toxic tiroidian sunt adevărate:
A. Adenomul toxic este reprezentat de o formațiune tumorală unică în țesutul
tiroidian (nodul autonom), care produce hormoni tiroidieni în exces și
determină hipertiroidism clinic manifest
B. În adenomul toxic se găsește exoftalmie malignă
C. Pacienții cu adenom toxic prezintă în circulație autoanticorpi anti receptor
de TSH (TRAb, thyrotropin receptor autoantibodies)
D. Pacienții cu adenom toxic nu prezintă edem pretibial sau oftalmopatie
E. Hipe1tiroidismul este similar celui din boala Graves.
F. În adenomul toxic se găsește hipercalcemie
G. Dozarea nivelelor serice ale TSH nu diferențiază hipertiroidismul
dependent de hipofiză de cel independent de hipofiză
H. Nivelele serice ale T3 și T4 sunt crescute, mai mult T3
I. TSH este supresat (normal sau scăzut), confirmând sursa tiroidiană de
hiperproducţie hormonală
J. TSH și TRH au valori foarte mari în ser
241. Ce afirmații despre adenomul toxic tiroidian sunt adevărate:
A. Hiperfuncția nodulului se datorează stimulării excesive prin TSH
B. Are o funcție autonomă (nodul autonom)
C. Scintigrafic apare ca un nodul cald
D. În adenomul toxic TSH este crescut
E. Funcția nodulului poate fi inhibați prin administrarea de hormoni tiroidieni
F. Nu se manifestă prin exoftalmie
G. Tratamentul este eminamente chirurgical
H. Este un nodul tiroidian benign
I. Radioiodoablaţia este recomandată în cazul adenomului toxic solitar
 J. Pacienții cu adenom toxic prezintă edem pretibial sau oftalmopatie
242. Semnele clinice în boala Basedow sunt:
A. Gușă difuză
B. Toate semnele de mai sus
C. Exoftalmie
D. Bradicardie
E. Gușă nodulară
F. Tahicardie
G. Edem pretibial
H. Afectează predominant bărbatul vârstnic
I. Constipație
J. Somnolență
243. Ce afirmații despre gușa multinodulară toxică (boala Plummer) sunt
adevărate:
A. Tiroidectomia totală este indicată, în special dacă gușa este de dimensiuni
mari și asociază simptome precum fenomenele de compresie
B. Este mai frecventă la femei
C. Are caracter familial la jumătate din cazuri
D. Prezintă în circulație autoanticorpi anti receptor de TSH
E. Apare în cursul evoluției oricărei guși
F. Se întâlnește mai frecvent la bărbatul tânăr
G. Radioiodoablaţia este indicată la femeile care au sau își doresc o sarcină
sau alăptează
H. Scintigrafia tiroidiană este utilă în diagnostic
I. În boala Plummer se pot întâlni tahicardia sinusală și palpitațiile
J. Metimazolul este singurul și cel mai frecvent folosit medicament din clasa
tionamidelor în tratamentul gușii multinodulare toxice
244. Care din următoarele afecțiuni tiroidiene au indicație pentru
tratamentul chirurgical:
A. Boala Basedow cu debut recent.
B. Formele de hipertiroidie în care radioterapia este indicată.
C. Cancerul medular tiroidian operabil
D. Bolnavii cu hipertiroidie sub 20 ani.
E. Forme de hipertiroidie care evoluează pe teren biologic tarat.
F. Gușa multinodulară toxică care nu răspunde la tratamentul medical.
G. Cancerul anaplazic stadiu IV
H. Adenomul toxic tiroidian
I. Boala Basedow cu evoluție clinică malignă care nu răspunde la
tratamentul medical.
J. Cancerul papilar tiroidian
245. Care din modificările anatomopatologice și biologice ale glandei
tiroide sunt prezente în Boala Basedow:
A. Valori ale TSH crescute
B. Gușă multiheteronodulară, din care unul sau mai mulți noduli sunt
hiperfuncționali
 C. Prezența limfonodulilor cervicali
D. Gușă toxică difuză.
E. Gușă nodulară.
F. Valori mari ale T3 și T4
G. Foliculi mari cu atrofia epiteliului columnar conținând coloid.
H. Valori ale T3 și T4 scăzute
I. Vascularizație crescută la pacienți netratați.
J. Foliculi mici cu hiperplazia epiteliului columnar conținând coloid.
246. Care dintre următoarele afirmații referitoare la tratamentul chirurgical
al hipertiroidiilor sunt adevărate:
A. Momentul operator optim este marcat de stabilirea pulsului în jurul valorii
de 80 bătăi/ minut
B. În boala Basedow la tineri prima opțiune terapeutică este chirurgia
precoce
C. Operația este recomandabil sa se efectueze sub anestezie generala cu
intubație orotraheală
D. În boala Basedow se practică tiroidectomia totală cu limadenectomie de
teama malignizării
E. Tratamentul chirurgical nu este indicat în adenomul toxic deoarece este o
hipertiroidie autonomă.
F. Intervenția chirurgicala de electie in tratamentul gușii multinodulare toxice
este enucleorezecția
G. În hipertiroidii intervenția se practică cu anestezie locală, ca să poți vorbu
cu bolnava în timpul operației
H. În cazul nodulului tiroidian toxic se poate practica doar o lobectomie
I. În cazul gușii multinodulare toxice se poate practica tiroidectomia
subtotală sau totală
J. Operația de electie, pentru boala Basedow când este indicată este
tiroidectomia subtotală
247. Metodele terapeutice in hipertiroidii cuprind:
A. Chirurgie
B. Administrarea de T3-T4
C. Antibioterapia
D. Antitiroidiene de sinteza Tionamidele
E. Radioiodoterapia
F. Administrarea de TSH
G. Roentgen terapia
H. Chimioterapia
I. Hemisuccinat de hidrocortizon în cazul crizei tireotoxice
J. Beta-blocantele sunt folosite pentru controlul inițial la cazurile cu
simptome severe hiperadrenergice
248. Ce explorări sunt indicate în cazul suspiciunii unui cancer tiroidian:
A. Radiografie de craniu
B. Scintigrafie tiroidiană
C. Dozarea TSH-ului seric
 D. Ecografie hepatică
E. Puncţia aspirativă cu ac fin (fine-needle aspirate FNA)
F. Ph metrie esofagiană
G. Ecografia tiroidiană cu Dopller
H. Colonoscopie
I. Endoscopie digestivă superioară
J. Laringoscopia directă sau indirectă
249. Pacientă în vârstă de 32 ani se prezintă pentru dureri în regiunea
cervicală anterioară, tumefacție, febră, dureri la deglutiție. Debutul a fost
brusc în urmă cu 4 zile. În urmă cu 2 săptămâni a avut o viroză respiratorie
acută. Ce recomandați?
A. Recoltarea unei hemoleucograme
B. Dozarea hormonilor tiroidieni
C. Se pot administra antibiotice
D. Efectuarea unei biopsii tiroidiene
E. Efectuarea unei ecografii tiroidiene
F. Tiroidectomie subtotală
G. Recoltarea unei uroculturi
H. Tratament cu antiinflamatorii nesteroidiene
I. Dozarea parathormonului
J. Tratament cu antitiroidiene de sinteză
250. Ce afirmații referitoare la anatomia paratiroidelor sunt adevărate:
A. Localizările ectopice, situate de obicei de-a lungul traseului de migrare,
sunt adesea asociate altor structuri anatomice dezvoltate din pungile
branhiale III și IV, cum ar fi baza limbii pe traiectul canalului tireoglos
B. Glandele paratiroide superioare se dezvoltă din punga branhială IV
C. Glandele paratiroide inferioare se dezvoltă din punga branhială III
D. Ele migrează caudal împreună cu timusul.
E. Fiecare glandă cântărește, în mod normal, în jur de 30-50 mg și au
diametrul maxim de 5 mm.
F. Glandele paratiroide normale au culoare galben-maronie, formă ovoidală,
consistență grăsoasă și sunt, de obicei, situate pe fașa posterioară a
glandei tiroide
G. Glandele paratiroide superioare sunt localizate deasupra istmului tiroidian.
H. Glandele paratiroide sunt situate pe fața laterală a glandei tiroide
I. Vascularizația arterială provine din ramurile arterei tiroidiene superioare
J. Drenajul venos al paratiroidelor este asigurat de vena jugulară externă.
251. Ce afirmații referitoare la anatomia și fiziologia paratiroidelor sunt
adevărate:
A. Hipercalcemia stimulează secreția de PTH
B. După extirparea chirurgicală a adenomului paratiroidian nivelul PTH seric
crește, confirmând excizia completă a țesutului tumoral.
C. Glandele paratiroide inferioare sunt localizate anterior și medial de nervul
laringeu recurent, între polul inferior al glandei tiroide și
porțiuneasuperioară a timusului
 D. Glandele paratiroide reprezintă singura sursă de parathormon (PTH), un
hormon polipetidic cu 84 de aminoacizi.
E. Glandele paratiroide inferioare sunt mai frecvent în poziție ectopică
deoarece au un traseu mai lung de migrare
F. Glandele parotiroide sunt în numai în număr de două.
G. Localizările ectopice includ teaca carotidiană, intratiroidian,
retrotraheal,retroesofagian şi mediastinul superior
H. Vascularizația arterială a paratiroidelor provine din ramurile arterei
tiroidiene inferioare
I. Glandele paratiroide superioare se dezvoltă din punga branhială III
J. PTH-ului scade nivelul seric de calciu
252. Ce afirmații sunt adevărate despre parathormon (PTH) :
A. La nivel osos PTH inhibă activarea osteoclastelor și fixează calciu în oase
B. PTH din plasmă este rapid clivat în fragmentul activ N-terminal (timpul de
înjumătățire de 3 minute) și fragmentul inactiv, C- terminal (timpul de
înjumătățire de 18 ore)
C. Secreția de PTH este reglată de TSH
D. Nivelul crescut de vitamina D duce la creșterea secreției de PTH
E. PTH permite controlul rapid și riguros al calcemiei
F. PTH este secretat de celulele parafoliculare C
G. PTH un hormon polipetidic cu 84 de aminoacizi
H. Glandele paratiroide reprezintă singura sursă de parathorn1on
I. Dozarea PTH seric intraoperatorie extemporanee (scăderea sa) confirmă
excizia completă a adenomului responsabil de hiperparatiroidism
J. La nivel renal, PTH crește reabsorbția de fosfat.
253. Ce afirmații sunt adevărate despre parathormon (PTH) :
A. PTH are efect direct la nivel renal prin creșterea reabsorbţiei tubulare a
calciului și creșterea eliminării de fosfat.
B. Hipocalcemia inhibă secreția de PTH și hipercalcemia stimulează
secrețiade PTH
C. Magneziul seric variază împreună cu calciul seric într-o manieră invers
proporțională cu PTH, dar hipomagneziemia severă inhibă, paradoxal,
secreția de PTH
D. PTH scade în mod direct absorbția calciului la nivel intestinal
E. Hipomagneziemia severă stimulează secreția de PTH.
F. Secreția autonomă de PTH, stă la baza hiperparatiroidismului primar și
terțiar.
G. Doze mari de calcitonină inhibă resorbția osoasă produsă de
osteoclaste,însă rolul fiziologic al calcitoninei în homeostazia calciului este
neclar și nu afectează semnificativ calcemia.
H. Calcitonină stimulează resorbția osoasă produsă de osteoclaste
I. Secreția de PTH este influențată de nivelul seric al fosfatului.
J. Hipocalcemia stimulează secreția de PTH și hipercalcemia inhibă secreția
de PTH
254. Ce afirmații despre fiziologia și fiziopatologia paratiroidei sunt
adevărate:
A. Hipercalcemia stimulează secreția de PTH
B. PTH are efect direct la nivel osos prin stimularea activării osteoclastelor și
a resorbției osoase.
C. Factorii majori ai homeostaziei calciului sunt magneziul și calcitonina
D. PTH are efect indirect la nivel gastro-intestinal, prin stimularea activității I
α-hidroxilazei în vederea sintezei de 1,25 dihidroxi-colecalciferol, care
creste în mod direct absorbția calciului la nivel intestinal
E. PTH determină inhibarea absorbţiei calciului la nivel gastrointestinal
F. Secreția de PTH este influențată de nivelul seric al calciului
G. Hipercalcemia se însoțește de hiperfosfatemie
H. Provitamina D este convertită la nivel cutanat în colecalciferol în prezența
expunerii la radiațiile ultraviolete.
I. Secreția de PTH nu este influențată de nivelul seric al fosfatului
J. În hiperparatiroidism funcția de feedback negativ este conservată.
255. Ce afirmații despre fiziopatologia paratiroidei sunt adevărate:
A. Secreția de PTH nu este influențată de nivelul seric al fosfatului.
B. l ,25-(0H)rD3 are stimulează secreția de PTH
C. PTH nu influențează echilibrul fosfo - calcic
D. Colecalciferolul este hidroxilat în poziția 25, la nivelul ficatului
E. Odată ce calcemie se normalizează, calciul generează un
feedbacknegativ, cu scăderea nivelelor de PTH. l ,25-(0H)rD3 care are
funcție inhibitorie slabă asupra PTH.
F. Calcitonină stimulează resorbția osoasă produsă de osteoclaste,
G. Hidroxilarea renală, catalizată de I a-hidroxilaza, generează cea mai
activă formă de vitamina D: 1,25-dihidroxi-colecalciferol ( l ,25-(0H)rD3 ).
H. Secreția de PTH este influențată de nivelul seric al fosfatului.
I. Nivelul scăzut de vitamina D duce la creșterea secreției de PTH și la
creșterea consecutivă a activității I CY.-hidroxilazei.
J. Hipercalcemia stimulează secreția de PTH.
256. Ce afirmații despre hipeparatiroidismul primar sunt adevărate:
A. În HPP, calcemia este scăzută
B. În HPP, fosfatul seric este de regulă scăzut
C. În HPP, fosfatul seric este de regulă crescut
D. Cinacalcet, un calcimimetic care scade nivelul calciului prin activarea
receptorilor pentru calciu, este indicat în tratamentul hiperparatiroidismului
primar
E. În HPP, calcemia este crescută
F. În HPP, funcția renală este normală.
G. În hiperparatiroidismul primar (HPP), relația de feedback dintre PTH și
nivelul seric de calciu este perturbată de hipersecreția autonomă de PTH
H. În HPP, nivelul seric al PTH-ul este crescut.
I. HTP apare în insuficiența renală
J. În HPP, nivelul seric al PTH-ul este normal.
257. Ce afirmații despre hipeparatiroidismul primar sunt adevărate:
A. HPP este produs de hiperplazie paratiroidiană în 15% din cazuri
B. Excesul de PTH determină scăderea excreției urinare de calciu
C. HPP este produs de un adenom paratiroidian în 15% din cazuri
D. Excesul de PTH creșterea excreției urinare de calciu și demineralizare
osoasă netă.
E. HPP este produs de hiperplazie paratiroidiană în 1% din cazuri
F. Excesul de PTH scăderea absorbției calciului la nivel gastrointestinal,
G. HPP este produs de un carcinom paratiroidian într-o proporție de 1% din
cazuri
H. HPP este produs de un carcinom paratiroidian într-o proporție de 85% din
cazuri
I. Excesul de PTH determină creșterea absorbției calciului la nivel
gastrointestinal
J. HPP este produs de un adenom paratiroidian în 85% din cazuri
258. Ce afirmații despre hipeparatiroidismul primar sunt adevărate:
A. Nu există în prezent un tratament pentru hiperparatiroidismul primar
B. HPP consecutiv unei hiperplazii apare cel mai des sporadic,
C. Adenomul paratiroidian este o tumoare benignă de 1 – 2cm a paratiroidei
care determină hiperparatiroidism primar.
D. Hiperparatiroidismul primar apare, cel mai frecvent la pacienții cu
insuficiență renală
E. Hiperplazia este un proces benign, care afectează toate glandele
paratiroide,dar în mod asimetric.
F. Diagnosticul diferențial al HPP nu se face cu mielomul multiplu
G. Paratiroidectomia nu se practică în HPP cu osteită fibrochistică
H. HPP consecutiv unei hiperplazii poate fi moștenit ereditar în cadrul MEN
tip 1- sindrom Wermer
I. HPP este secundar producției autonome de PTH de glandele paratiroide
hiperplazice după remitere stimulării cronice a glandelor cu
hiperparatiroidism secundar.
J. Majoritatea bolnavilor cu HPP prezintă urolitiază, afecțiuni osoase,
precum osteita fibrochistică și tumori brune osoase.
259. Ce afirmații despre hiperparatiroidismul secundar sunt adevărate:
A. Fosfatul seric și creatinina serică sunt scăzute, în timp ce nivelul de
vitamina D este adesea normal
B. În hiperparatiroidismul secundar, pierderea progresivă a nefronilor
funcționali produce retenție de fosfat, creșterea absorbției de calciu,
inhibarea a,-hidroxilazei și scăderea activării vitaminei D. Acești factori
determină hipercalcemie și creșterea secreției de PTH
C. Dezechilibrele multiple ale metabolismului calciului, fosfatului se vitaminei
D produc alterarea mineralizării osoase și determină calcificări ale
țesuturilor moi cu rupturi de tendoane sau necroză tegumentară
D. Hiperparatiroidismul secundar poate fi și consecința scăderii nivelelor de
vitamină D sau a absorbției intestinale deficitare a calciului
 asociateafecțiunilor nutriționale (ex. sindroame de malabsorbţie, chirurgie
bariatrică, obezitate) sau expunerii insuficiente la soare.
E. Radioterapia adjuvantă sau chimioterapia sunt eficiente în tratamentul
hipeparatiroidismul secundar
F. Cancerul paratiroidian este o cauză de hipeparatiroidism secundar
G. Dezechilibrele multiple ale metabolismului calciului, fosfatului și vitaminei
D nu produc alterarea mineralizării osoase.
H. Hiperparatiroidismul secundar apare, cel mai frecvent la pacienții cu
insuficiență renală
I. Afectarea filtrării glomerulare din insuficiența renală determină retenție de
fosfați și scăderea calcemiei
J. Pierderea continuă a nefronilor produce supra stimularea cronică a
secreției de PTH, creșterea PTH seric, hiperlazie paratiroidiană și
hiperfosfatemie
260. Ce explorări sunt utile la un bolnav cu hiperparatiroidism :
A. CT cu substanță de contrast abdominală
B. Ecografia Dopller cervicală
C. Scintigrafia cu 99mTc- Sestamibi
D. Ph -metria esofagiană
E. Determinarea calcemiei
F. Urografie i.v.
G. Determinarea calcitoninei
H. Evaluarea funcției renale
I. Dozarea PTH
J. Scintigrafia tiroidiană
261. Ce afirmații despre hiperparatiroidismul terțiar sunt adevărate:
A. În hiperparatiroidismul terțiar paratiroidele continuă să sintetizeze PTH în
exces chiar și după ce cauza care a determinat hiperparatiroidismul
secundar a fost înlăturată
B. În hiperparatiroidismul terțiar PTH este normal
C. Majoritatea bolnavilor cu boală renală cronică sunt diagnosticați cu
hiperpatratiroidism terțiar persistenței nivelurilor crescute de PTH chiar și
după transplant renal.
D. În hiperparatiroidismul terțiar calcemia poate fi normală sau scăzută
E. O serie de neoplazii pot induce hipercalcemie și creșterea PTH
F. Hipercalcemia din hiperparatiroidismul terțiar trebuie diferențiată de alte
cauze de hipercalcemie
G. Pierderea continuă a nefronilor produce suprastimularea cronică a
secreției de PTH, creșterea PTH seric, hiperlazie paratiroidiană şi
hipofosfatemie
H. Hiperparatiroidismul terțiar evoluează similar cu HPP din hiperplazia
paratiroidelor
I. Hiperparatiroidismul terțiar este dat de producția autonomă de PTH de
paratiroidele hiperplazice după remiterea stimulării cronice a glandelor la
un bolnav cu hiperparatiroidism secundar.
 J. Dezechilibrele multiple ale metabolismului calciului, fosfatului și vitaminei
D produc hipermineralizarea osoaselor.
262. Diagnosticul diferențial al hipercalcemiei din hiperparatiroidism se
face cu:
A. Mielom multiplu
B. Sindromul Meigs
C. Hipercalcemia familială cu hipocalciurie
D. Metastaze osteolitice
E. Hipovitaminoza D
F. Sindromul Lynch
G. Pancreatita acută
H. Sindrom paraneoplazic (hipercalcemie de malignitate)
I. Terapie cu litiu
J. Hipocalcemia paratireoprivă
263. Tabloul clinic în hiperparatiroidie poate să cuprindă :
A. Pancreatită
B. Resorbție osoasă cu formare de chisturi
C. Oboseală, letargie
D. Exoftalmie
E. Febră
F. Dureri musculare difuze și articulare
G. Hipertensiune arterială malignă
H. Icter
I. Diaree
J. Semne de ulcer peptic
264. Care din următoarele boli dau hipercalcemie:
A. Hiperparatiroidism primar
B. Prolactinomul
C. Insulinomul
D. Carcinomul tiroidian anaplazic
E. Carcinomul tiroidian medular
F. Mielom multiplu
G. Boală granulomatoasă - sarcoidoză
H. Sindroame paraneoplazice (hipercalcemie de malignitate)
I. Adenomul toxic tiroidian
J. Hiperparatiroidism terțiar
265. Ce afirmații de mai jos sunt adevărate:
A. Insulinoamele dau hipocalcemie și hipoglicemie
B. Analogi ai vitaminei D sunt secretați de unele tumori, (ex. limfoame) și pot
produce hipercalcemie, fără creșterea nivelelor de PTH sau PaPTH.
C. Cele mai frecvente neoplazii care induc hipercalcemie sunt carcinomul
scuamos bronhopulmonar, destrucție osoasă prin tumori primare ( ex.
mielom multiplu) sau metastaze osteolitice ce produc hipercalcemie fără
nivele crescute de PaPTH
 D. În leziunile granulomatoase (ex. sarcoidoza), creșterea activării 25-0H-
vitamina D de către macrofage poate duce la hipercalcemie, fără
creșterea PTH sau a PaPTH
E. În limfoame se găsește hipocalcemie
F. Chisturile dermoide de ovar debutează cu hipercalcemie
G. În sindroamele paraneoplazice se întâlnește hipocalcemia
H. În sarcoidoză crește PTH
I. Determinarea nivelului seric al PaPTH (peptidul asociat hormonului
paratiroidian) ar putea fi utilă când există suspiciunea unei neoplazii oculte
și PTH este scăzut, indicând un sindrom paraneoplazic
J. Neoplaziile pot induce hipercalcemie, dar nu produc creșterea PTH, cu
excepția cancerului glandei paratiroide.
266. Ce afirmații despre hiperparatiroidismul primar din MEN sunt
adevărate:
A. Cea mai frecventă manifestare și frecvent primul semn de prezentare a
MEN 1 este HPP cu tumori paratiroidiene
B. Spre deosebire de HPP sporadic, care se prezintă de obicei ca adenom
paratiroidian solitar în a cincea sau a șasea decadă de viață, pacienții cu
MEN 1 au hiperplazie paratiroidiană multiglandulară diagnosticată în a
treia decadă de viață
C. HPP apare la 80% până la 100% dintre pacienții cu MEN 1 până la vârsta
de 50 de ani.
D. La indivizii cu HPP aparent sporadic, prevalența MEN 1 este <5%, dar
aceasta este mai mare la persoanele diagnosticate cu aceste tumori
înainte de vârsta de 30 de ani
E. În HPP din MEN 1 parathormonul din sânge este scăzut
F. HPP la pacienții cu MEN 1 este diagnosticat după 70 ani
G. În HPP din MEN 1 calcitonina din sânge este crescută
H. Carcinomul paratiroidian este rar la pacienții cu MEN 1
I. HPP din MEN nu are indicație de tratament chirurgical
J. Carcinomul paratiroidian este cea mai frecventă cauză de
hiperparatiroidism la pacienții cu MEN 1
267. Ce afirmații despre hiperparatiroidismul primar din MEN sunt
adevărate:
A. Tratamentul chirurgical pentru HPP la pacienții cu MEN 1 ar trebui să
includă explorarea tuturor glandelor paratiroide, paratiroidectomie
subtotală (excizia a 3-3,5 glande) sau paratiroidectomie totală cu
reimplantare de țesut paratiroidian în mușchii antebrațului.
B. În MEN de tip 2A nu se întâlnește hiperparatiroidism
C. Pacienții cu MEN 1, în special cei cu antecedente familiale cunoscute, pot
prezenta hipercalcemie incidentală și niveluri ridicate de PTH
D. La bolnavi cu HPP din MEN 1 nu se întâlnesc fracturi prin fragilitatea
oaselor demineralizate
 E. HPP în MEN2 are manifestări mai puțin severe decât în MEN 1, adesea
doar hipercalcemie ușoară. HPP este produs mai adesea de un adenom
solitar
F. Bolnavii cu HPP din MEN 1 nu au litiază renală sau biliară
G. Simptomele HPP din MEN includ: fatigabilitate, letargie, depresie, tulburări
de somn, litiază renală, constipație, greață, meteorism abdominal și dureri
abdominale, fracturi.
H. Ratele de recurență pentru HPP din MEN 1 sunt relativ mari, iar
paciențiipot necesita paratiroidectomie ulterioară.
I. Bolnavii cu HPP din MEN 1 nu beneficiază de paratiroidectomia totală
J. HPP este prima manifestare, inițială, a MEN 2
268. Ce afirmații despre hiperparatiroidismul primar din MEN 2 sunt
adevărate:
A. HPP în MEN2 are manifestări mai severe decât în MEN 1
B. Pentru pacienții cunoscuți cu MEN2, screeningul pentru HPP trebuie luat
în considerare până la vârsta de 11 ani în caz de mutații cu risc înalt și
până la 16 ani în caz de risc moderat, prin dozări periodice ale calciului
seric și ale PTH.
C. HPP este rareori manifestarea inițială a MEN2
D. În MEN tip 2 cu HPP nu se indică paratiroidectomia
E. În MEN 2 HPP este produs mai frecvent de un adenom solitar (50% din
cazuri) decât de hiperplazia multiglandulară.
F. Ratele de recurență ale HPP după paratiroidectomie sunt mai mari pentru
MEN2 decât pentru MEN 1
G. Ratele de recurență ale HPP după paratiroidectomie sunt mai mici pentru
MEN2 decât pentru MEN 1, dar mai mari decât pentru populația cu forma
sporadică de boală
H. Screeningul pentru HPP din MEN 2 nu este necesar
I. Indicațiile chirurgicale pentru HPP asociat MEN2 sunt similare cu cele
pentru boala sporadică – paratiroidectomie
J. Majoritatea pacienților cu sindromul MEN2 sunt diagnosticați cu
HPPincidental în urma tiroidectomiei pentru adenom toxic
269. O femeie în vârstă de 40 de ani descoperă la un control de rutină o
calcemie serică de 11 mg/dl. Nu există antecedente heredocolaterale de
afecțiuni endocrine. Valoarea fosforului seric este de 2,4 mg/dl, iar nivelul
PTHului este de 90 pg/ml. Care este conduita pentru această pacientă?
A. Inițierea tratamentului oral zilnic cu furosemid, fără tratament chirurgical
B. Urmărire postoperatorie a calcemiei și PTH
C. Inițierea tratamentului zilnic cu cinacalcet, fără tratament chirurgical
D. Inițierea administrării intravenoase de soluții saline și bisfosfonaţi, fără
tratament chirurgical
E. Paratiroidectomie țintită cu monitorizarea intraoperatorie a PTH
F. Nu se face tratament deoarece hipercalcemia poate fi tranzitorie
 G. Explorare a toate cele 4 glande paratiroide cu vizualizarea tuturor
glandelor, recunoașterea adenomului uni glandular sau a hiperplaziei
multiglandulare.
H. Se continuă investigațiile cu examinarea scintigrafică cu 99mTc-
Sestamibi care relevă o captare crescută a trasorului în regiunea
inferioară a lobului tiroidian drept
I. Se continuă investigațiile cu ecografia cervicală care indică o formațiune
de 15 mm hipoecogenă, ovoidală, solidă, de țesut moale, imediat adiacent
și lateral de polul inferior al lobului tiroidian drept
J. Urmărire și repetarea analizelor de laborator după 6 luni, fără tratament
chirurgical
270. Criteriile de selecție pentru intervenția chirurgicală a pacienților cu
hiperparatiroidism recomandate de National Institutes of Health sunt:
A. Bolnavi cu HPP cu vârstă sub 50 de ani sau orice vârstă cu litiază renală
B. Bolnavi cu HPP cu vârstă sub 50 de ani sau orice vârstă cu osteită
fibrochistică
C. Bolnavii care urmează să primească un transplant renal
D. Bolnavii cu carcinom medular tiroidian
E. Bolnavii care urmează să fie operați pentru obezitate morbidă - bypass
F. Bolnavi cu HPP cu vârstă sub 50 de ani sau orice vârstă cu Scorul Tal
densității minerale osoase redus cu > 2,5 SD măsurat în una sau mai
multe zone
G. Bolnavi cu HPP cu vârstă sub 50 de ani sau orice vârstă cu Calciu seric>
1 mg/dl peste limita superioară a intervalului de normalitate indicat de
laborator (tipic > 11,2)
H. Paratiroidectomia este indicată la toți pacienții tratați cu litiu care dezvoltă
hipercalcemie
I. Bolnavi cu HPP cu simptome neuromusculare: atrofie, hipotonie
musculară,hiperreflexie sau tulburări de mers
J. Bolnavii cu mielom multiplu
271. Urmatoarele enunturi privind traumatismele abdominale sunt
adevarate:
A. Leziunile inchise apar dupa zdrobiri
B. Plagile penetrante prin arme de foc apar in traumatisme cu energie mare
C. Se produc in urma plagilor penetrante
D. Plagile penetrante prin injunghiere apar in traumatisme cu energie mica
E. Plagile penetrante prin injunghiere apar in traumatisme cu energie mare
F. Se produc prin forte contondente
G. Leziunile inchise apar dupa plagi
H. Leziunile deschise apar zdrobiri
I. Hipertensiunea arteriala la traumatizat ridica suspiciunea de leziune
intraabdominala
J. Plagile penetrante prin arme de foc apar in traumatisme cu energie mica
272. Urmatoarele afirmatii privind consideratiile anatomice ale
abdomenului in trauma sunt adevarate:
 A. Flancul este definit ca regiunea aflată între linia axilară anterioară şi cea
posterioară
B. Organele intraabdominale sunt parţial protejate de rebordul costal, pelvis,
coloana vertebrală lombară
C. Localizarea, volumul şi dimensiunea organelor nu determina un model
lezional
D. Regiunea lombară este delimitată de procesele spinoase, linia axilară
posterioară, coastele inferioare şi osul iliac
E. Aorta, vena cavă inferioară, duodenul, colonul ascendent, descendent şi
rectul sunt situate retroperitoneal
F. Regiunea lombară este delimitată de linia axilară anterioara, coastele
inferioare şi osul iliac.
G. Pancreasul, rinichii, vezica urinară sunt organe intraperitoneale
H. Organele intraabdominale nu sunt protejate de rebordul costal, pelvis,
coloana vertebrală lombară
I. Abdomenul posterior este delimitat de procesele spinoase, linia axilară
posterioară, coastele inferioare şi creasta iliacă
J. Abdomenul posterior este delimitat de procesele spinoase, linia axilară
anterioara, coastele inferioare şi creasta iliacă
273. Evaluarea primara in traumatismele abdominale presupune:
A. Examinarea începe cu o expunere completă
B. Palparea abdomenului poate decela tumori abdominale
C. Este necesara inspecţia amănunţită a abdomenului, a flancurilor şi a
spatelui
D. Expunerea completa nu este necesara
E. Palparea abdomenului nu este inselatoare la pacientii cu traumatisme
cerebrale
F. Palparea poate decela sensibilitate abdominală localizată sau difuză,
semne de iritaţie peritoneală
G. Examinarea pelvisului nu este necesara
H. Tuseul rectal este interzis in traumatismele abdominale
I. Palparea abdomenului la pacienţii traumatizaţi poate fi înşelătoare la cei
care au consumat alcool saudroguri
J. Istoricul şi mecanismul de producere al unei leziuni traumatice sunt
importante în determinarea localizării leziunii
274. Care afirmatie privind instrumentele adjuvante in trauma abdominala
sunt adevarate?
A. montarea unui cateter urinar este utilă pentru a ghida resuscitarea
volemică
B. Evaluarea CT este standardul de aur în diagnosticul leziunilor organelor
intraperitoneale sau retroperitoneale la pacienţii stabili hemodinamic
C. Examinarea CT nu reduce necesitatea efectuarii laparotomiilor exploratorii
D. Ecografia este interzisa in trauma abdominala
E. montarea unui cateter urinar este utilă pentru a evidenţia hematuria în
leziunile renale
 F. Cea mai frecventă sursă de sângerare este reprezentată de splină şi/sau
ficat
G. Cea mai frecventă sursă de sângerare este reprezentată de intestine
subtire
H. Radiografia abdominala poate determina prezenta corpilor straini
I. Evaluarea CT este standardul de aur în diagnosticul leziunilor organelor
intraperitoneale sau retroperitoneale la pacienţii instabili hemodinamic
J. Lavajul peritoneal se face la toti pacientii
275. Care afirmatii privind ecografia abdominala FAST in trauma sunt
adevarate?
A. Poate fi efectuata doar de medicul radiolog
B. Nu a inlocuit lavajul peritoneal diagnostic
C. Poate fi efectuată fără probleme de către chirurg, medicul de urgenţă sau
radiolog
D. are o acurateţe diagnostică ridicată în multe situaţii
E. este o metodă rapidă şi uşor de efectuat
F. Se realizeaza dificil in trauma abdominala
G. Acuratetea diagnostica este limitata
H. a înlocuit lavajul peritoneal diagnostic
I. FAST evaluează lichidul liber din abdomen şi pericard
J. FAST evaluează doar lichidul liber din abdomen
276. Care afirmatii privind traumatismele abdominale sunt adevarate?
A. Orice pacient cu leziune penetrantă la nivelul abdomenului şi cu
hipotensiune arterială trebuie supuslaparotomiei
B. Examinarea CT reduce necesitatea efectuării laparotomiilor exploratorii.
C. pacienţii stabili fără semne de peritonită pot avea leziuni limitate la
peretele abdominal
D. In plăgile prin împuşcare, gloanţele pot ricoşa şi se pot fragmenta
E. Pacienţii stabili hemodinamic cu plagi penetrante trebuie tratati
conservator când splina este singurul organ lezat
F. Plăgile penetrante cu peritonită impun laparotomia
G. Examinarea CT nu se efectueaza in traumatismele flancurilor
H. Plagile perforante necesita supraveghere clinica
I. Traumatismele abdominale de intensitate mică produse de obiecte
ascuţite nu trebuie evaluate
J. In plăgile prin împuşcare traiectul leziunii mmează o linie dreapta
277. Contuziile hepatice, care afirmatii sunt adevarate?
A. Leziunile de gradul I sunt hematoame capsulare mici
B. Leziunile de gradul I sunt dilacerari parnchimatioase sum 1 cm in
profunzime
C. Scanarea CT este modaliatea de diagnostic preferată la pacienţii stabili
hemodinamic
D. Se clasifica in 6
E. Leziunile de vena cava se trateaza conservator
F. Explorararea CT nu stabileste cu exactitate gradul lezional
 G. Majoritatea leziunilor hepatice sunt autolimitate
H. Hemoragia activa are contraindicatie embolizarea
I. Scanarea CT este modaliatea de diagnostic preferată la pacienţii instabili
hemodinamic
J. Se clasifica in 5 grade
278. Care afirmatii privind gradul leziunilor hepatice este adevarat?
A. Gradul VII este reprezentat de leziuni de vena cava retrohepatica
B. Gradul II presupune un hematom subcapsular neexpansiv de 10-50% din
suprafata
C. Gradul III presupune o ruptura capsulara de 2cm
D. Gradul III este un hematom intraparenchimatos rupt cu sangerare activa
E. Gradul III presupune o dilacerare de 5 cm in profunzime
F. Se diagnosticheaza prin ecografie FAST
G. Gradul II presupune un hematom subcapsular expansiv de 30% din
suprafata
H. Gradul III presupune un hematom intraparenchimatos in expansiune
I. Gradul I presupune o ruptura capsulara sun 1 cm
J. Gradul VI reprezinta avulsia hepatica
279. Traumatismele splenice, care afirmatii sunt adevarate?
A. Splina este exceptional afectată în contuziile abdominale
B. Conservarea splinei este un deziderat
C. CT nu poate decela eventualele leziuni concomitente
D. Leziunile traumatice de grad mai mare necesita mai frecvent intervenţii
terapeutice
E. Se clasifica in 6 grade
F. Nu necesita o clasificare graduala
G. Splina este frecvent afectată în contuziile abdominale
H. Scanarea CT permite stabilirea gradului leziunilor splenice
I. Splina este un organ accesor deci nu este necesar prezervarea acesteia
J. Managementul terapeutic nonchirurgical este preferat la pacienţii instabili
hemodinamic
280. Care afirmatie este adevarata privind traumatismele splenice?
A. leziunile de grad mic necesita mai frecvent intervenţii terapeutice
B. Leziunile splenice fara sângerare activă impun splenorafia
C. Eşecul tratamentului nonchirurgical indica laparotomia de urgenta
D. Pacientii instabili hemodinamic pot fi trataţi prin angioembolizare
E. Tratamentul conservator se face la cei cu leziuni splenice de grad scazut
F. Managementul terapeutic nonchirurgical este preferat la pacienţii instabili
hemodinamic
G. Leziunile splenice cu sângerare activă necesita splenorafie sau
splenectomie
H. Are o clasificare graduala in functie de severitatea leziunilor
I. Aparitia semnelor de ocluzie indica laparotomia de urgenta
J. Managementul terapeutic nonchirurgical este preferat la pacienţii stabili
hemodinamic
281. Gradul leziunilor splenice:
A. Gradul I presupune un hematom subcapsular expansinv
B. Gradul III presupune o dilacerare de 5 cm
C. Gradul IV presupune dilacerare splenica
D. Gradul IV presupune un hematom intrasplenic rupt cu sangerare activa
E. Gradul III presupune un hematom intrasplenic de 2 cm
F. Gradul II presupune un hematom intrasplenic de 3 cm
G. Gradul VI inseamna o splina complet dilacerata
H. Gradul I presupune un hematom neexpansiv sub 10% din suprafata
I. Gradul II implica o devascularizare de 80% din splina
J. Gradul II presupune un hematom intrasplenic de 10 cm
282. Traumatismele pancreasului :
A. Toate traumatismele pancreatice necesita explorare chirurgicala
B. Localizarea intraperitoneala îngreunează examinarea clinică
C. Interventia chirurgicala este contraindicata in traumatismele pancreatice
D. Transecţia capului pancreatic poate apărea prin compresia acestuia pe
coloana vertebrală
E. Când leziunea parenchjmatoasă este localizată la dreapta arterei
mezenterice superioare, se va practica pancreatectomie distală
F. Se poate efectua pancreatectomie distala
G. Pacientul cu traumatism important de abdomen superior trebuie sa i se
faca o scanare CT
H. Transecţia corpului pancreatic poate apărea prin compresia acestuia pe
coloana vertebrală
I. Leziunile pancreasului sunt mai puţin frecvente
J. Leziunile pancreasului sunt mai puţin frecvente fiind un organ
intraperitoneal
283. Traumatismele pancreatice:
A. Leziunile de cap de pancreas pot fi o provocare în ceea ce priveşte
atitudinea terapeutică
B. Leziuni ale pancreasului pot apărea şi în traumatismele pelvine
C. Pot apărea şi în traumatismele lombare produse prin înjunghiere
D. Leziunile cefalopancreatice sunt facil de tratat
E. Leziunile pancreatice mjci, ce nu interesează ductul pancreatic principa
pot fi tratate prin drenaj
F. Leziunile pancreasului sunt foarte frecvente
G. Evaluarea imagistica presupune colangiopancreatografie endoscopică
retrogradă
H. Tratamentul chirurgical presupune controlul sangerarii si drenajul
I. Leziunile pancreatice mari, ce interesează ductul pancreatic principal pot
fi tratate prin drenaj
J. Evaluarea leziunilor se face prin radiografie abdominala simpla
284. Traumatismele diafragmului:
A. Leziunile hemidiafragmului stâng sunt problematice din cauza riscului
crescut de hemiereşi de încarcerare
 B. traumatismele hemidiafragmului stâng asociază frecvent şi leziuni ale
ficatului
C. traumatismele hemidiafragmului stâng asociază frecvent şi leziuni ale
stomacului
D. frecvent o contuzie poate produce avulsia completă a inserţiei musculare
posterioare de la nivelul coastelor
E. Se pot intinde pana la portiunea tendinoasa a centrului diafragmatic
F. Repararea se poate face printr-o sutură cu fire separate sau continuă
G. Leziunile hemidiafragmului stâng pot duce cel mai frecvent la herniere si
incarcerare
H. în cazul plagilor toraco-abdominale stânginu nu se impune laparoscopia
I. leziunile diafragmatice de mici dimensiuni sunt usor de diagnosticat pe CT
J. Traumatismele penetrante diafragmatice de intensitate redusă pot sa nu
producă peneumotorax
285. Traumatismele diafragmatice, enunturi adevarate:
A. Frecvent o contuzie duce la avulsia insertiilor musculare posterioare
B. Leziunile de mici dimensiuni se diagnosticheaza prin ecografie
C. Nervul frenic poate fi lezat iatrogen
D. Diafragmul nu poate fi suturat
E. Plagile penetrante toraco-abdominale stangi impun frecvent laparoscopie
sau toracoscopie
F. Leziunile de mici dimenisiuni ale hemidiafragmului drept pot fi tratate
nonchirurgical
G. Intestinul subtire nu poate fi cointeresat lezional in traumatismele
diafragmatice
H. Leziunile de mici dimenisiuni ale hemidiafragmului drept au un risc mare
de herniere
I. Traumatismul hemidiafragmului stang poate asocia leziune de colon
J. Stomacul poate hernia prin ruptura diafragmatica
286. Traumatismele renale:
A. Leziunile penetrante sunt in general extinse
B. Nu este necesar cateter Foley
C. Contuziile renale necesita frecvent interventie chirurgicala
D. Lezarea pelvisului renal impune interventia chirurgicala
E. Leziunile renale sunt frecvente datorita localizarii retroperitoneale
F. Rinichiul este protejat prin localizarea retroperitoneala
G. Leziunile hilului renal impun nefrectomia
H. Fascia Gerota are rol de protectie
I. Nefrectomia este necesară în leziunile parenchimatoase extinse
J. Cateterul Foley trebuie menţinut pentru 7O de zile
287. Mecanismele de producere a leziunilor de intestin subtire sunt:
A. Avulsie de mezenter
B. Leziuni prin decelerare
C. Plagi impuscate
D. Leziuni prin accelerare
 E. invaginare
F. Plagi penetrante
G. volvulare
H. Compresie
I. strangulare
J. Sepsis
288. Leziunile de intestin subtire si mezenter:
A. Contuziile pot produce perforaţia intestinului subţire
B. Hemoragia este exceptionala in leziunile de mezenter
C. rezecţia cu anastomoză este contrindicata
D. Plaga impuscata are un risc crescut de leziune intestinala
E. Contuzia nu duce la perforatia intestinului, doar plagile
F. Hemoragia apare prin lezarea aarcadelor vasculare mezenterice
G. Repararea este dificila
H. Intestinul subţire este frecvent lezat în traumatismele prin înjunghiere
I. CT poate evidentia lichid intraabdominal
J. Mezenterul nu este lezat de traumatismele prin injunghiere
289. Traumatismele colonului:
A. Colostomia este frecvent necesara
B. Colostomia este rar necesara
C. Pot fi reparate prin sutura primara
D. Leziunile rectale pot impune devierea tranzitului
E. Leziunile rectale pot duce la sepsis cu punct de plecare perineal
F. Pot fi reparate prin sutura secundara
G. Rezectia si anastomoza sunt interzise
H. Leziunile extinse necesita rezectie si anastomoza
I. Pot fi reparate prin sutura tertiara
J. Pacientii cu soc au risc crescut de fistula
290. Controlul lezional in traumatismele abdominale:
A. Triada letală include hipotermia, alcaloza, coagulopatia
B. Triada letală include febra, acidoza, coagulopatia
C. Controlul hemoragiei cu risc vital imediat poate fi obţinut prin suturarea
vaselor sangvine lezate
D. Pacienţii care prezintă şoc septic si febra au indicaţie de laparotomie
E. Laparotomia se face în vederea controlului hemoragiei şi/sau contaminării
F. Se interzice rezectia intestinala
G. Pacienţii care prezintă şoc şi hipotensiune arterială au indicaţie de
laparotomie
H. Segmentele intestinale lezate pot fi rezecate
I. Triada letală include hipotermia, acidoza, coagulopatia
J. Triada letală include febra, alcaloza, coagulopatia
291. Controlul lezional in traumatismele abdominale presupune:
A. Pacientul este transferat la salon
B. Se continua resuscitarea
C. Pacientul fiind febril, necesita racire externa
 D. Dureaza intre 60 si 90 minute
E. Este urmata de admisia in terapie intensiva
F. Dupa cateva saptamani pacientul necesita o noua operatie
G. Impune corectare coagulopatie
H. Pacientul necesita incalzire
I. Pacientul poate fi externat precoce, in ziua urmatoare
J. Dureaza 3-4 ore
292. Sindromul de compartiment abdominal:
A. Nu duce la insuficienta de organ
B. Este data de sechestrarea de lichide in retroperitoneu
C. Duce la compromiterea vascularizatiei cerebrale
D. Presiunea depaseste 25 cm de apa
E. Poate duce la insuficienta de organ
F. Acest sindrom compromite vascularizatia organelor intraperitoneale
G. Presiunea intraabdominala depaseste 25mmHg
H. Duce la scaderea vascularizatiei pulmonare
I. Nu influenteaza vascularizatia organelor retroperitoneale
J. Poate fi dat de sechestrare de lichid in spatiul trei
293. Sindromul de compartiment abdominal:
A. Duce la anemie
B. Nu influenteaza presiunea in caile aeriene
C. In final duce la hipercapnie
D. Se insoteste de hipocapnie
E. Daca nu este tratat duce la MODS
F. Duce la reducerea volumului curent
G. Interventia chirurgicala este contraindicata
H. Duce la reducerea excursiilor diafragmatice
I. Creste presiunea in caile aeriene
J. Se insoteste de cresterea diurezei
294. Care enunturi legate de sindromul de compartiment abdominal sunt
adevarate?
A. Tratamentul presupune o incizie transversala abdominala
B. Se poate masura presiunea de la nivelul vezicii urinare
C. Produce cresterea presiunii in caile aeriene
D. Decompresia rapida nu influenteaza functia pulmonara
E. Creste presiunea intraabdominala
F. Acest dindrom nu influenteaza perfuzia organelor abdominale
G. Nu sunt metode eficiente de masurare a presiunii intrabdominale
H. Tratamentul presupune decompresiune prin incizie mediana
I. Duce la scaderea diurezei
J. Este o afectiune benigna cu rezolutie spontana
295. Mecanismele de producere a traumatismelor abdominale sunt:
A. Radiatii ionizante
B. Plagi penetrante
C. Zdrobire
 D. Plagi contuze nepenetrante
E. Agenti chimici
F. Contuzii
G. Crush- sindrom
H. Plagi impuscate
I. Intoxicatii
J. Agresiuni
296. Evaluarea primara in trauma abdominala:
A. Este interzisa mobilizarea pacientului si examinarea regiunii dorsale
B. Examenul pelvisului nu este necesar in trauma abdominala
C. La palpare nu se deceleza in trauma semne de iritatie peritoneala
D. Asimetria si distensia abdominala ofera indicii despre organele afectate
E. Palparea nu se efectueaza in soc
F. Se identifica cicatricile vechi
G. Necesita identificarea echimozelor
H. Impune ispectia abdomenului, flancurilor si a spatelui
I. Presupune identificarea plagilor abdominale
J. Asimetria abdominala este semn de tumori abdominale
297. Care sunt instrumentele adjuvante in stabilirea diagnosticului in
trauma abdominala?
A. Ecografia abdominala FAST
B. Evaluarea CT
C. Lavajul peritoneal diagnostic
D. Montarea unui cateter urinar
E. Clisma baritata
F. Tranzitul baritat
G. Radiografia abdomino-pelvina
H. Ecocardiografia
I. Explorarea PET-CT
J. Explorarea RMN in urgenta
298. Cauzele de hipotensiune la pacientul cu traumatism abdominal sunt:
A. Varsaturile abundente
B. Tratamentul diuretic
C. Tratament betablocant
D. Insuficienta cardiaca
E. Cauze neurologice
F. Ruptura hepatica
G. Leziuni medulare
H. Scaderea aportului hidric
I. Ruptura de vase mezenterice
J. Leziuni splenice
299. Tratamentul chirurgical in plagile abdominale:
A. Pacienţii stabili hemodinamic, cu leziuni penetrante la nivelul
hipocondrului drept pot fi tratati conservator
B. In plagile impuscate gloantele nu se pot fragmenta
 C. Traumatismele de intensitate mica produse de obiecte ascutite nu trebuie
evaluate suplimentar
D. Examenul CT nu reduce necesitatea efectuarii laparotomiei exploratorii
E. In plăgile prin împuşcare gloanţele pot ricoşa
F. Plăgile penetrante cu peritonită impun laparotomia
G. In plagile impuscate traiectul are o linie dreapta
H. Pacienţii stabili fără semne de peritonită pot avea leziuni limitate la
peretele abdominal
I. Cand sunt prezente leziuni fasciale sau peritoneale se impune
laparotomia
J. Plagile penetrante necesita explorare doar la pacientii instabili
hemodinamici
300. Managementul conservator nonchirurgical in leziunile organelor
parenchimatoase abdominale:
A. Se face la pacienti stabili hemodinamic
B. Nu necesita supraveghere clinica periodica
C. Angioembolizarea nu este utilizata in Tratamentul conservator
D. Evaluarea in dinamica se face prin RMN
E. Se realizeaza dupa o diagnosticare precisa a gradului lezional prin CT
F. Hemoragia activa poate necesita embolizare
G. Se face la cei cu leziuni de grad scazut
H. Nu este necesara monitorizarea tensiunii arteriale
I. Persupune evitarea efectuarii splenectomiei
J. Splina este rar afectata in contuziile abdominale