1.

Următoarele tumori sunt benigne:

A. Ganglioneurinomul
B. Nefroblastomul
C. Chistul epidermoid
D. Lipomul
E. Teratomul matur
F. Neuroblastomul
G. Adenocarcinomul
H. Osteosarcomul
I. Hemangiomul
J. Hepatoblastomul

2. Alegeţi afirmaţia corectă cu privire la hemangioame:

A. Sunt tumori maligne
B. au o primă fază proliferativă, care durează 6-10 săptămâni
C. incidenţa la copiii cu greutate mică la naştere este de 23%, mai mare decât la cei cu
greutate normală
D. sunt mai frecvente la băieţi
E. toate hemangioamele au aspect de „fragă”
F. Reprezinta cea mai frecventa tumora a sugarului si copilului
G. Frecventa este de 1/100 nou-nascuti vii
H. Rezectia chirurgicala este rar indicata
I. sunt mai frecvente la rasa neagră
J. Se pot complica cu ulceratie

3. Din tratamentul hemangioamelor nu face parte:

A. Radioterapia
B. supravegherea clinică, fără nici un tratament activ
C. tratamentul cu Interferon
D. tratamentul cu Salazopirină
E. tratamentul cu Prednison
F. excizia chirurgicală
G. Excizia chirurgicala in limite de siguranta
H. Tratamentul cu Propranolol
I. Tratamentul cu Heparina
J. Chimioterapia

4. Alegeţi afirmaţia falsă cu privire la hemangioame:

A. de obicei este diagnosticat la nou-născut
B. este compusă din aglomerări de celule endoteliale, pericite, celule dentritice,
mastocite
C. Nu poate fi tratata cu Prednison
D. Este mai frecventa la fete
E. Nu poate fi tratata cu Interferon
 F. Nu regreseaza niciodata spontan
G. are o frecvenţă de 1/100 nou-născuţi vii
H. Nu se poate localiza la nivel hepatic
I. este cea mai frecventă tumoare a sugarului şi copilului
J. la naştere apare ca o pată maculară eritematoasă sau telangiectazie localizată

5. Un nou născut prezintă la nivel abdominal anterior, în regiunea ombilicală, o formaţiune

tumorală rotundă, acoperită de o membrană transparentă prin care se întrezăresc anse
intestinale. Diagnosticul poate fi de:
A. hernie ombilicală
B. Exomphalos
C. omfalocel
D. Hernia liniei albe
E. laparoschizis
F. hernie în cordonul ombilical
G. Celosomie
H. Hernie amniotica
I. Granulom ombilical
J. extrofie de vezică

6. Alegeţi afirmaţia falsă cu privire la omfalocel:

A. Este datorat unei anomalii vasculare antenatale
B. nu există avantaje dovedite ale naşterii pe cale cezariană comparativ cu naşterea
naturală
C. Pentru diagnosticul antenatal este necesar RMN fetal
D. este asociat frecvent cu anomalii cromosomiale sau alte malformaţii congenitale
E. se poate asocia cu hipoglicemie neonatală
F. este o urgenţă chirurgicală, integrarea anselor intestinale în abdomen trebuie realizată
în primele 6 ore după naştere
G. Este o tumora ombilicala maligna
H. Este reprezentat de o punga plina cu lichid amniotic, situat in regiunea ombilicala
I. In punga omfalocelului se poate gasi ficat
J. diagnosticul poate fi stabilit din perioada antenatală

7. Alegeţi afirmaţia corectă cu privire la omfalocel:

A. Se poate asocia cu hipoglicemie
B. pentru omfalocelele de dimensiuni mari este întotdeauna indicat tratamentul
chirurgical in primele zile postnatal
C. Nu poate fi tratat conservator
D. Se poate asocia cu sindrom Beckwith-Wiedemann
E. cele mai frecvente anomalii asociate sunt atreziile sau stenozele intestinale
F. Diagnosticul antenatal se bazeaza pe ecografia uterului gravid
G. se poate asocia cu microglosie
H. în caz de diagnostic antenatal este indicată naşterea cezariană
 I. Tratamentul este de regula chirurgical
J. face parte din pentalogia Cantrell

8. Un nou-născut cu laparoschizis poate beneficia de următoarele forme de tratament, mai

puţin:
A. integrarea anselor intestinale în abdomen în sala de naştere, fără anestezie generală
B. tratament conservator, prin badijonări zilnice cu soluţii antiseptice şi epitelizare treptată
C. Tratament cu Salazopirina
D. plasarea anselor intestinale într-un sac din material sintetic şi integrarea lor treptată în
abdomen
E. integrarea anselor intestinale în abdomen, sub anestezie generală, si stomie in caz de
atrezie intestinala
F. plasarea anselor intestinale într-un sac din material sintetic si intgrarea lor in abdomen
la varsta de un an
G. Sutura membranelor rupte si apoi tratament conservator
H. integrarea anselor intestinale în abdomen la câteva ore postnatal, sub anestezie
generală
I. integrarea anselor intestinale în abdomen şi închiderea defectului de perete abdominal
cu un patch din cordonul ombilical
J. Rezectia intestinelor eviscerate si inchiderea defectului de [erete abdominal

9. Alegeţi afirmaţia corectă cu privire la laparoschizis:

A. diagnosticul este posibil antenatal doar prin RMN fetal
B. Poate fi diagnosticat antenatal ecografic
C. Organele eviscerate nu sunt acoperite de sac
D. cavitatea peritoneală este întotdeauna insuficient dezvoltată
E. Laparoschizisul se mai numeste si gastroschizis
F. se asociază cu atrezii şi stenoze intestinale în proporţie de 55%
G. Este o urgenta chirurgicala neonatala
H. Tratamentul chirurgical este recomandat cand copilul are o greutate de 10 kg
I. frecvent este eviscerat stomac, anse intestinale, ficat
J. organele eviscerate sunt acoperite de o membrană transparentă, care le protejează

10. Atrezia duodenala se caracterizeaza prin urmatoarele cu exceptia:

A. Se poate suspiciona antenatal pe baza polihidramniosului
B. Poate fi explicata etiopatogenetic de teoria vacuolizarii a lui Tandler
C. Tratamentul este chirurgical si se realizeaza cel mai frecvent prin
duodenoduodenostomie „Kimura”
false D. Imaginea radiologica caracteristica este de “balanta”
E. Este datorata secretiei acide gastrice
F. Tratamentul chirurgical vizeaza incizia transversala de o parte si de alta a obstacolului
cu anastomoza transelor
G. Se poate diagnostica pe baza cantitatii scazute, de aprox. 2.5ml, a aspiratului gastric
obtinut la verificarea permeabilitatii caii digestive
 H. Pentru stabilirea diagnosticului este necesar CT-ul abdominal
I. Este asociata cu infectia cu Helicobacter pylorii
J. Tratamentul cu Atropina poate avea rezultate favorabile

11. Malformatiile anorectale se caracterizeaza prin:

A. Diagnosticul initial este in principal clinic
B. Chiar si tratate corect, pot determina alterari ale continentei
C. La baieti fistula recto-vestibulara este diagnosticata pe baza examenului clinic
D. Diagnosticul fistulei perineale la baieti se stabileste usor in primele 24h postnatal
E. Coexista frecvent cu leziuni malformative ale altor organe si sisteme
F. Sunt diagnosticate frecvent la ecografia uterului gravid in trimestrul III de sarcina
G. Ecografic se poate masura distanta dintre tegument si fundul de sac rectal
H. La fete mai mult de 1/3 din cazuri sunt reprezentate de fistule rectovaginale
I. Baietii cu cloaca asociaza frecvent si anomalii ale sacrumului
J. Frecvent sunt asociate leziuni ale coloanei vertebrale si sacrumului

12. Alegeti afirmatia falsa despre diagnosticul bolii Hirschprung:

A. Se mai numeste si megacolon secundar
B. Manifestarile clinice sunt direct proportionale in intensitate cu lungimea segmentului
agangliotic
C. Biopsia rectala este examenul de certitudine la sugar
D. Biopsia rectala prin suctiune se realizeaza la 1-2 cm deasupra liniei dintate si necesita
determinarea activitatii acetilcolinesterazei
E. Aspectul caracteristic de palnie nu poate fi identificat pe irigografie la nou-nascut
F. Manifestarea clinica neonatala este intarzierea eliminarii meconiului
G. Radiografia simpla abdominala este neconcludenta in primele 2 luni de viata
H. Este o afectiune dobandita
I. Manifestarea cinica neonatala este sindromul de detresa respiratorie
J. Este datorata infectiei cu Citomegalovirus

13. Megacolonul congenital se caracterizeaza prin:

A. Este manifestarea fibrozei chistice a pancreasului
B. Intarzierea in eliminarea meconiului mai mult de 48h de la nastere
C. Este considerat o boala din categoria neurocristopatiilor
D. Stenoza la nivelul sigmoidului
E. Se asociaza cu hipoglicemia neonatala
F. Este o obstructie functionala datorata absentei celulelor ganglionare din plexurile
submucoase si mienterice
G. Clisma baritata este un examen esential la copilul mai mare de cateva luni
H. Alternarea constipatie cu perioade de enterocolita la sugar
I. Se manifesta cu diaree apoasa de la nastere
J. Exacerbarea reflexului inhibitor anorectal

14. Alegeti afirmatia adevarata despre invaginatia intestinala:

 A. Cea mai frecventa forma este invaginatia colo-colica
B. La copilul mai mare se cauta punctul de plecare al invaginatiei (de exemplu diverticulul
Meckel)
C. Clisma baritata este utilizata ca prima investigatie imagistica
D. Imaginea ecografica sugestiva pentru diagnostic descrie aspectul „in tinta”
E. Triada clinica tipica se caracterizeaza prin: febra, varsaturi si absenta scaunului
F. Este ocluzia intestinala specifica sugarului
G. Sugarul poate avea scaune cu mucus amestecat cu sange
H. Debutul este insidios descoperit fortuit prin palparea tumorii de invaginatie
I. Tumora de invaginatie se palpeaza intotdeauna in fosa iliaca dreapta
J. Se manifesta cu varsaturi si stare de agitatie

15. Care dintre următoarele afirmații despre fracturile cartilajului de creștere este
adevarata?
A. Fractura Salter Harris tip III este o fractura cu fragment intraarticular ce necesita fixare
chirurgicală
B. Fractura Salter Harris tip II se insoteste frecvent de ruptura periostului
C. La copii placa de creștere reprezintă zona de creștere dintre metafiza și diafiza
D. Fractura Salter Harris tip IV este o fractura cu fragment intraarticular ce necesita fixare
chirurgicală
E. Fractura Salter Harris tip I reprezintă o separare a epifizei de metafiza
F. Fractura Salter Harris tip IV reprezintă zdrobirea plăcii epifizare
G. Fractura Salter Harris tip I reprezintă o separare a epifizei cu ruptura unui fragment
metafizar
H. Fractura Salter Harris tip II reprezintă o separare a epifizei cu ruptura unui fragment
metafizar
I. Fractura Salter Harris tip II este o fractura cu fragment intraarticular ce necesita fixare
chirurgicală
J. Fractura Salter Harris tip V reprezintă o separare ce se extinde prin epifiză și metafiza

16. Care dintre următoarele afirmații legată de tratamentul fracturilor este falsa?
A. Fracturile Salter Harris tip III se fixează chirurgical fiind fracturi cu fragment
intraarticular
B. Fracturile obstetricale de clavicula se imobilizează în Dessault de ghips 3 săptămâni
C. Fracturile Salter Harris tip III se imobilizează în aparat ghipsat
D. Fracturile femurului se imobilizează in aparat ghipsat pelvi-pedios
E. Fracturile femurului fără deplasare se imobilizează pe atela ghipsata cruro-gambo-
podala
F. Fracturile supracondiliene si cele ale antebratului proximal se imobilizează în atela
brahiantebrahipalmara, in supinatie
G. Fractura “în lemn verde” se tratează prin ruperea celeilalte corticale si imobilizare
pentru prevenirea deformatei angulare
H. Fracturile Salter Harris tip IV se fixează chirurgical fiind fracturi cu fragment
intraarticular
 I. Fracturile de 1/3 distală a antebratului se imobilizează în atela semibrahipalmara, în
poziție indiferenta
J. Fractura “în lemn verde” a radiusului se tratează prin imobilizare ghipsata ce trebuie
sa cuprindă antebrațul, cotul si pumnul

17. Pronatia dureroasa a cotului(Cotul de dadaca):

A. Tratamentul consta in reducere ortopedica si imobilizarea ghipsata a membrului timp
de o săptămână
B. Este necerasa o radiografie de cot pentru evidențierea subluxatiei capului radial
C. In caz de imposibilitate a reducerii se va fixa chirurgical cu o broșă
D. Reducerea se realizează prin flexia antebratului pe brat
E. Este frecvent întâlnită ca copii cu vârsta între 5-10 ani
F. Apare frecvent prin smulgerea copilului din fata unui pericol prin tragere de mana
G. Clinic copilul prezintă durere la nivelul brațului asociata cu impotenta funcțională a
membrului superior afectat
H. Este frecvent întâlnită ca copii cu vârsta între 1 si 5 ani
I. Reprezinta o subluxatie a capului radial
J. Tratamentul este ortopedic prin reducerea subluxatiei

18. Care dintre afirmațiile referitoare la displazia de dezvoltare a soldului este adevarata?
A. Riscul de displazie este mai mare la fete
B. Daca patologia este unilaterala, copilul va avea un mers schiopatat
C. Ecografia de sold reprezintă “gold standardul” diagnosticării displaziei de sold
D. Radiografia nu este indicata in primele 5 luni de viață deoarece capul femural este
cartilaginos si nu se poate vizualiza Rx
E. Prezentatia craniana si al doilea născut reprezintă factori de risc a displaziei de
dezvoltare a soldului
F. Radiografia de bazin reprezintă “gold standardul” diagnosticării displaziei de sold la
nou-născuți
G. Manevra Ortolani reprezintă luarea soldului dacă exista instabilitate la nivelul acestuia
H. Testul Barlow reprezintă o manevra de reducere a capului femural cu poziționarea
acestuia in acetabul
I. Ecografia de sold este indicata după apariția nucleului de osificare a capului femural
J. Testul Barlow si manevra Ortolani sunt in special utile in primele 2 săptămâni de viață

19. Scolioza:
A. Tratamentul scoliozelor cu o curbura minima este conservator
B. Cea mai frecventa scolioza este cea congenitală
C. Curburile severe pot fi tratate cu corset
D. Reprezinta modificarea curburii in plan sagital
E. Poate fi structurala sau non-structurala(corectabila)
F. Clinic apare asimetria mușchilor spatelui
G. Scolioza structurala este însoțită de o diformitate vertebrală rotativă ce poate fi
corectata printr-o schimbare a posturii
 H. Tratamentul curburilor moderate este chirurgical
I. Cel mai frecvent tip de scolioza este cea idiopatica
J. Fetele sunt de 9 ori mai afectate ca băieții

20. Hernia inghinală necomplicată:

A. Este extrem de rară la prematur
B. Este cauzată de persistența canalului peritoneo vaginal
C. Se manifestă ca tumefacție inghino-scrotală dureroasă
D. Necesită intervenție chirurgicală în ”urgență amânată”
E. Apare la nivelul punctelor de slăbiciune ale peretelui abdominal anterior
F. Nu există la sexul feminin
G. Poate apărea și la fetițe
H. Nu necesită tratament chirurgical, se vindecă spontan pînă la vârsta de 3 ani
I. Se manifestă ca tumefacție inghino scrotală nedureroasă
J. Nu se opereaza inainte de vârsta de 6 luni

21. Despre hidrocel putem afirma faptul că:

A. Necesită explorare de tip computer tomograf pentru diagnostic pozitiv
B. Este definit de dilatații varicoase ale venelor spermatice
C. Poate fi comunicant sau non comunicant
D. Hidrocelul canalului spermatic este o noțiune falsă
E. Este definit de acumulare de lichid în vaginala testiculară
F. Este considerat fiziologic la nou-născut
G. Se poate vindeca spontan până la vârsta de 3 ani
H. Nu transiluminează
I. Necesită intervenție chirurgicală în ”urgență amânată”
J. Este o formă de persistență a canalului peritoneo-vaginal

22. Despre fimoză putem afirma faptul că:

A. Este o urgență chirurgicală
B. Fimoza fiziologică nu necesită circumcizie de rutină
C. Se poate complica cu balanite
D. Poate determina retenșie acută de urină
E. Fimoza cicatriceală necesită circumcizie
F. Este cauză de hidronefroză
G. Are indicație de circumcizie la diagnostic in toate cazurile
H. Fimoza fiziologică asociată cu anomalii renale și Infecții de tract urinar are indicație de
circumcizie
I. Este patologică indiferent de vărstă
J. Este fiziologică până la vârsta de 2-3 ani

23. Despre criptorhidie putem afirma:

A. Vanishing testis defineste un testicul localizat inghinal
B. Computer tomografia este varianta diagnostica in cazul unui testicul nepalpabil
 C. Un testicul nepalpabil in scrot, dar palpabil inghinal de unde nu poate fi coborăt este
un testicul necoborît adevărat
D. Vârsta optimă pentru intervenția chirurgicală este 5 ani
E. Un testicul nepalpabil in scrot, dar palpabil inghinal de unde nu poate fi coborât este
un testicul retractil
F. Testiculul retractil nu necesită tratament chirurgical la vârstă preșcolară
G. Testiculul localizat intraabdominal este un testicul ectopic
H. Vanishing testis defineste un testicul necrozat antenatal
I. Laparoscopia este varianta diagnostica in cazul unui testicul nepalpabil
J. Vârsta optimă pentru intervenția chirurgicală este 1 an

24. Absența testicolului din scrot poate fi explicată de următoarele forma anatomice:
A. Hernie inghino-scrotala
B. Testicul ectopic
C. Testicul intraabdominal
D. Testicul cervical
E. Testicul retractil
F. Vanishing testis
G. Hidrocel
H. Varicocel
I. Testicul ascensionat
J. Orhiepididimita acuta

25. Torsiunea cordonului spermatic:

A. Produsă la nou născut poate determina criptorhidie
B. Este frecventă în intervalul de vârstă 2-10 ani
C. Este o urgenta chirurgicală
D. Poate fi tratată simptomatic (antialgic, comprese cu Rivanol)
E. Nu se produce niciodată la nou-născut
F. Este singura cauză de sindrom de hemiscrot acut
G. Este caracterizată de durere scrotală moderată și de „blue dot sign”
H. Este caracterizată de durere scrotală vie, extrem de intensă
I. Este mai frecventa la nou născut, fiind extravaginală
J. Este mai frecventă la adolescent , fiind intravaginală

26. Stenoza hipertrofică de pilor:

A. Acidoza hipocloremică este prezentă în tabloul biologic
B. Vărsătura in jet, alimentară, cu lapte digerat domină simptomatologia clinică
C. E caracterizată de vărsaturi bilioase, in jet
D. Aspectul radiologic tipic este imaginea ”în balanță”
E. Explorarea imagistică de elecție este ecografia abdominală
F. Vârsta tipică de debut a simptomatologiei este vârsta de 4 săptămâni
G. Alcaloza hipocloremică este prezentă în tabloul biologic
H. Tratamentul chirurgical este reprezentat de piloromiotomia extramucoasă
 I. Face parte din ocluziile congenitale neonatale înalte
J. Vârsta tipică de debut a simptomatologiei este vârsta de 4 zile

27. Boala Hirschsprung:

A. Localizarea bolii este in marea majoritate a cazurilor în zona de colon macroscopic
dilatat
B. Localizarea bolii este in marea majoritate a cazurilor recto-sigmoidiană
C. Nu se manifestă niciodată în perioada neonatală, ci mai tarziu prin constipație
D. Tușeul rectal este contraindicat
E. Este o ocluzie mecanică, secundară unei stenoze colice extinse
F. Este o ocluzie funcțională, secundară unei tulburări de peristaltică
G. Se manifestă la nou născut prin întârziere în evacuarea meconiului
H. Diagnosticul pozitiv poate fi uneori stabilit doar pe simptomatologia tipică, fără alte
explorări suplimentare
I. Diagnosticul pozitiv necesită obligatoriu examen anatomo-patologic
J. Tușeul rectal ajută în diagnosticul diferențial cu constipația idiopatică

28. Boala Hirschsprung:

A. Irigografia stabilește întinderea segmentului intestinal afectat
B. Nu poate afecta întreg cadrul colic
C. Se manifestă prin constipație severă la copilul preșcolar
D. Tranzitul gastro-duodeno-intestinal stabilește întinderea segmentului intestinal afectat
E. Necesită colostomie în toate cazurile
F. Poate afecta întreg cadrul colic
G. Inspecția perineului relevă absența orificiului anal
H. La nou născut poate determina episoade severe de enterocolită
I. Necesită lavaj colic (nursing)
J. La nou născut poate determina hidrocel

29. Ocluziile congenitale neonatale:

A. Cele înalte au tipic vărsături tardive
B. Malformațiile anorectale sunt o formă de ocluzie neonatală joasă
C. Cele înalte și medii pot fi asociate cu emisie de meconiu
D. Pot beneficia de chirurgie fetală
E. Cele înalte au tipic vărsături precoce
F. Asociază întotdeauna absența evacuării meconiului
G. Nu necesită tratamment chirurgical, ci doar dezinvaginare manuală
H. Gastroschizisul este o formă de ocluzie neonatală joasă
I. Pot fi cauzate de anomalii de compoziție ale meconiului
J. Pot fi secundare anomaliilor de rotație și fixare ale anselor intestinale

30. Invaginația intestinală:

A. Durerea este tipică, extrem de intensă, apărută în reprize, cu perioade de acalmie
B. Examenul abdomenului relevă la palpare prezența tumorii de invaginație
 C. Durerea nu este un elemnt de diagnostic
D. Examinarea clinică a abdomenului nu relevă nimic specific
E. Poate fi idiopatică, cel mai frecvent întâlnită la sugarul eutrofic
F. Poate fi idiopatică, cel mai frecvent întâlnită la copilul peste 2 ani
G. Tratamentul este chirurgical in toate cazurile
H. Poate apărea scaun melenic
I. Poate apărea scaun in ”jeleu de coacăze”
J. Dezinvaginarea hidrostatică sub control ecografic poate fi o metodă de tratament

31. Invaginația intestinală:

A. Este o ocluzie intestinală
B. Pneumoperitoneul contraindică reducerea hidrostatică
C. Asociază hipoplazie pulmonară
D. Este o ocluzie intestinală congenitală neonatală
E. Diverticulul Meckel poate fi punct de plecare al unei invaginații
F. Necesită în toate cazurile rezecție intestinală și anastomoză
G. Ecografia poate identifica imagine ”de balanță”
H. Apare exclusiv sub vârsta de 1 an
I. Ecografia poate identifica imagine ”în cocardă”
J. Poate fi confundată cu un prolaps rectal

32. Despre Gastroschizis putem afirma faptul că:

A. Asociază frecvent anomalii crosmosomiale
B. Nu este o urgență chirurgicală
C. Este o urgență chirurgicală
D. Diagnosticul antenatal este important in a decide momentul nașterii
E. Defectul de perete abdominal este la nivel ombilical
F. Diagnosticul antenatal nu este important in a decide momentul nașterii
G. Asociază frecvent Atrezie intestinală
H. Tratamentul chirurgical poate necesita inchidere etapizata a defectului
I. Defectul de perete abdominal este paraombilical
J. Tratamentul chirurgical necesită inchidere rapidă cu tegument a defectului în toate
cazurile

33. Despre omfalocel putem afirma faptul că:

A. Tratamentul chirurgical necesită inchidere rapidă cu tegument a defectului în toate
cazurile
B. Ficatul nu este niciodată exteriorizat la nivelul defectului
C. Defectul de perete abdominal este la nivel ombilical
D. Asociază frecvent anomalii crosmosomiale
E. Nu necesită amniocenteză în caz de diagnostic antenatal
F. Defectul de perete abdominal este la nivel ombilical
G. Asociază frecvent Atrezie intestinală
H. Tratamentul poate necesita doar pansamente zilnice și epitelizare treptată
 I. Primele 24 ore postnatal sunt folosite pentru investigarea anomaliilor asociate
J. Este o urgență chirurgicală

34. Hernia inghino-labială:

A. E secundară persistenței canalului peritoneo vaginal
B. Prezența ovarului în sacul herniar scade riscul de încarcerare față de o hernie inghino-
scrotală
C. E asociată cu risc mare de necroză ovariană
D. Prezența ovarului în sacul herniar o transformă într-o urgenșă chirurgicală
E. Se manifestă ca o tumefacție inghino-labială
F. E cauzată de un exces de estrogeni ce cresc lazitatea țesuturilor
G. Poate fi confundatp cu un chist de canal Nuck
H. Este o entitate ce nu există
I. Se operează după vârsta de 5 ani
J. E cauzată de un defect de perete abdominal

35. Atrezia esofagiană:

A. Poate fi diagnosticată în sala de nașteri
B. Este o anomalie izolată
C. Poate fi diagnosticată antenatal
D. Nu asociază niciodată comunicare eso-traheală (fistulă)
E. Este o ocluzie neonatală medie
F. Poate asocia comunicare eso-traheală (fistulă)
G. Asociază polihidramnios
H. Este o ocluzie neonatală înaltă
I. Asociază oligoamnios
J. Se manifestă prin sindrom de detresă respiratorie acută

36. Hernia diafragmatică congenitală postero-laterală:

A. Se poate manifesta și tardiv, după perioada neonatală
B. Prezența stomacului în torace nu este factor de prognostic negativ
C. Poate beneficia de tratament toracoscopic
D. Se manifestă clinic după vârsta de 1 an
E. Este o urgență de terapie intensivă
F. Este o ocluzie neonatală înaltă
G. Prezența stomacului în torace este factor de prognostic negativ
H. Chirurgia minim invazivă este contraindicată
I. Poate beneficia de tratament fetal (ocluzionare traheala) in cazuri selectate
J. Este o urgență chirurgicală

37. Malformatiile ano-rectale:

A. Sunt o formă de ocluzie congrenitală joasă
B. Fistula recto-uretrală este prezentă la ambele sexe
C. Cloaca este prezentă doar la băieți
 D. Fistula recto-uretrală este prezentă doar la băieți
E. Fistula recto-uretrală este prezentă doar la fete
F. Pot fi prezente în cadrul asocierii VACTERL
G. Cloaca este prezentă doar la fetițe
H. Imperforația anală va necesita colostomie
I. Sunt o formă de ocluzie congenitală medie
J. Imperforația anală va beneficia de tratament curativ în perioada neonatală

38. Fimoza cicatriceală:

A. Nu răspunde la tratamentul cu corticosteroizi topic
B. Examenul clinic identifică mici cicatrice radiare sidefii la nivelul orificiului preputial
C. Este o situație fiziologică
D. Este frecventă la nou născut
E. Poate fi cauzată de decalotări intempestive
F. Este frecvent asociată cu hidrocelul testicular
G. Este rară la adolescenți
H. Poate fi cauzată de Balanitica xerotica obliterans
I. Răspunde la tratamentul cu corticosteroizi topic
J. Necesită tratament chirurgical

39. Verificarea permeabilității tubului digestiv la naștere:

A. Utilizează sondă Nelaton 8-10 Ch
B. Diagnostichează o hernie diafragmatică congenitală
C. Poate diagnostica o atrezie rectală
D. Poate diagnostica o Atrezie esofagianaă
E. Un nou-născut fără Atrezie esogfagiană va permite pasajul a circa 15 cm din lungimea
sondei
F. Se efectuează doar la copii cu suspiciune antenatală de existență a unei malformații
G. Necesită cursuri de pregătire specială pentru a putea fi efectuată
H. Se efectuează după vârsta de 1 lună pentru a nu traumatiza nou-născutul
I. Utilizează sondă Nelaton 4Ch (cât mai subâire și flexibilă)
J. Este obligatorie a fi efectuată în sala de nașteri

40. Polihidramniosul:
A. Este semn de prognostic nefavorabil în herniile diafragmatice congenitale
posterolaterale
B. Este frecvent asociat Fimozei
C. Poate apărea în cazul formațiunilor dezvoltate intratoracic prin compresiune
esofagiană
D. Este definit de o cantitate de lichid amniotic mai mică decât normal
E. Este semn de prognostic favorabil în herniile diafragmatice congenitale posterolaterale
F. Este asociat cu uropatiile obstructive
G. Este definit de acumulare de lichid amniotic în vaginala testiculară
H. Este definit de o cantitate de lichid amniotic mai mare decât normal
 I. Poate necesita plasare de șunt vezico-amniotic
J. Este asociat anomaliilor de tub digestiv

41. Constituie urgențe chirurgicale următoarele:

A. chistul de cordon spermatic
B. hernia la băiat
C. hernia la fetiță
D. hidrocelul testicular pur
E. eșecul manevrei de taxis și vechimea mai mare de 24 ore a ștrangulării herniei
F. hidrocelul comunicant
G. chistul de canal Nuck
H. hernia încarcerată ireductibilă
I. hernia strangulată, cu fenomene de ocluzie intestinală
J. hernia strangulată de mai mult de 24 ore

42. Asocierea malformativă VACTER- L implică:

A. malformații tiroidă (Thyroidal)
B. malformaţii anorectale (Ano-rectal)
C. anencefalie (Anencephaly)
D. choanal atresia (atrezie Coanala)
E. malformaţii traheoesofagiene (TE)
F. malformații costale (Ribs)
G. malformații cardiace (Cardiac)
H. malformatii ale membrelor (Limbs)
I. malformaţii vertebrale (Vertebral)
J. malformații venoase (Venous)

43. Despre manevra de verificare a permeabilității căii digestive superioare este falsă
afirmația:
A. se efectueaza dupa 24-48 ore de la nastere pentru a fi concludenta si mai facil de
efectuat
B. se efectueză de către mamă la 24 de ore de la naştere după prima masă
C. se ştie că sonda a ajuns în stomac dacă după un parcurs de 15-20 cm se poate aspira
conţinut gastric
D. dacă sonda introdusă se opreşte (“butează”) la aproximativ 8-10 cm de narină sau de
arcada gingivală, cu mare probabilitate este vorba de atrezie esofagiană
E. se utilizează un cateter obişnuit (sondă Nelaton, de exemplu), cu o grosime Ch 10-12
F. nu există posibilitatea de rezultate cu verdict fals de normalitate
G. sonda se trece printr-o narină în faringe, esofag, până în stomac
H. nu necesită examinare radiologică pentru confirmarea parcursului si a poziţiei sondei
în caz de suspciune înaltă
I. se utilizează un cateter obişnuit (sondă Nelaton, de exemplu), cu o grosime Ch 6-8
J. se efectuează în sala de naşteri, oricărui nou-născut indiferent de starea generală a
acestuia
44. Cea mai frecventă formă de atrezie esofagiană este:
A. AE cu fistulă eso-traheală pe ambele capete esofagiene
B. Fistula eso-traheală izolată (fistula in "H")
C. AE pură, izolată (fără fistulă eso-traheală)
D. AE cu fistulă eso-traheală pe capătul distal
E. AE cu fistulă eso-traheală pe capătul proximal
F. Cele 2 capete esofagiene pot avea în comun o punte de musculatură parietală
G. Este cunoscută ca tipul III Ladd
H. Reprezintă 85-90% din cazurile de AE
I. Este cunoscuta ca AE tip I Ladd
J. Distanţa dintre capetele esofagului este uneori de peste 2 cm

45. Complicatiile hemangioamelor sunt urmatoarele:

A. Hemihipertrofia
B. Insuficienţa cardiacă
C. Scolioză
D. Macrodactilie
E. Ulceraţia
F. Obstrucţia respiratorie
G. Macrocefalie
H. Gigantism
I. Hemoragia
J. Obstrucţia vizuală

46. Diagnosticul diferențial al herniei inghinale nu se face cu:

A. hernia hiatală
B. varicocelul boală în localizarea stângă
C. tumorile renale
D. hernia Morgagni Larrey
E. hidrocelul comunicant
F. tumori testiculare
G. varicocelul simptom din tumori retroperitoneale
H. adenopatia femurală
I. hernia Bochdalek
J. hernia crurală

47. În cazul unei paciente de sex feminin, în vârstă de 2 ani, diagnosticată cu hernie
inghino-labială stângă, putem afirma următoarele:
A. O intervenție temporizată poate crea situația în care gonada să fie compromisă în caz
de complicații precum încarcerarea/ ștrangularea
B. necesită tratament medicamentos
C. În 30-60% din cazuri și canalul peritoneo-vaginal din dreapta este deschis
D. se va monitoriza până la vârsta de 3 ani
E. nu necesită tratament deoarece nu a prezentat complicații până la această vârstă
 F. Prezența ovarului în sacul de hernie, într-un procen de 1% din cazuri semnifică un
testicul feminizant
G. monitorizare până la vârsta de 5 ani
H. va urma un program de gimnastică medicală pentru întărirea peretelui abdominal
I. necesită intervenție chirurgicală imediată
J. Sexul masculin interesat de 4/1-10/1 față de sexul feminin în cazul anomaliilor de
inchidere ale canalului peritoneo-vaginal

48. Sunt forme de persistență a canalului peritoneo-vaginal următoarele, cu excepția:

A. adenopatia inghinala
B. hidrocelul comunicant
C. chistul de canal Nuck
D. hernia inghino-labială la fată
E. hernia inghinală la băiat
F. torsiune de hidatida Morgagni
G. hidrocelul testicular pur
H. varicocelul simptomatic
I. hernia crurala
J. chistul epididimar

49. În cazul unei paciente de sex feminin, în vârstă de 2 ani, diagnosticată cu hernie
inghino-labială stângă, putem afirma următoarele:
A. În 30-60% din cazuri și canalul peritoneo-vaginal din dreapta este deschis
B. Prezența ovarului în sacul de hernie, într-un procen de 1% din cazuri semnifică un
testicul feminizant
C. monitorizare până la vârsta de 5 ani
D. se va monitoriza până la vârsta de 3 ani
E. nu necesită tratament deoarece nu a prezentat complicații până la această vârstă
F. necesită intervenție chirurgicală imediată
G. va urma un program de gimnastică medicală pentru întărirea peretelui abdominal
H. O intervenție temporizată poate crea situația în care gonada să fie compromisă în caz
de complicații precum încarcerarea/ ștrangularea
I. Sexul masculin interesat de 4/1-10/1 față de sexul feminin în cazul anomaliilor de
inchidere ale canalului peritoneo-vaginal
J. necesită tratament medicamentos

50. Următoarele afirmații referitoare la scorul Glasgow sunt adevărate:

A. Maximum de puncte este 15p
B. La pacientul conștient scorul Glasgow este de 10 puncte
C. Nu se poate calcula la pacientul comatos
D. Este folosit pentru evaluarea stării de coma
E. Scorul minim este 1
F. Scorul maxim este de 12 p
G. Pacientul cu un scor Glasgow <=8 este in comă
 H. Evaluează răspunsul motor, răspunsul verbal si deschiderea ochilor
I. Evaluează răspunsul motor, răspunsul verbal si reflexul pupilar fotomotor
J. Minimum de puncte este 3p

51. Următoarele afirmații referitor la hematoamele extradurale sunt adevărate:

A. Hematomul extradural este localizat intre os si dura mater
B. HED pot avea ca sursa de sângerare artera meningee mijlocie
C. Imagistic HED are aspect de lentila biconvexă
D. HED are indicație chirurgicala absolută indiferent de dimensiune
E. Explorarea CT cranio cerebral nu poate face distincția intre hematomul subdural si
hematomul extradural întrucât dura mater nu este vizibila la explorarea CT
F. HED cu volum peste 30cm3 au indicație chirurgicala
G. HED au un prognostic mai bun decât hematoamele subdurale
H. Hematomul extradural nu reprezintă o urgență neurochirurgicală
I. HED sunt localizate intre os si scalp
J. HED pot avea ca sursa de sângerare artera temporală superficială

52. La inspecția pacientului cu traumatism cranio cerebral se pot întâlni următoarele

modificări patologice:
A. Prezenta de lichid cefalorahidian la nivelul foselor nazale numita rinolocvoree
B. Plăgi și lacerații la nivelul scalpului
C. Echimoze mastoidiene/periorbitare care sunt sugestive pentru fractura de bază de
craniu
D. Echimozele periorbitare sunt sugestive pentru hematom subdural acut frontal
E. Anizocorie datorita angajării subfalciforme
F. Echimoze periorbitare “ochi de reptila”
G. La palparea craniului se pot depista discontinuități la nivelul bazei craniului
H. Echimoza mastoidiană (semnul Battle)
I. Otolicvoree care reprezinta hemoragia la nivelul conductului auditiv
J. Midriaza unilaterala datorita angajării uncusului hipocampic

53. Hematoamele subdurale se caracterizează prin:

A. Se dezvolta intre arahnoida si dura mater
B. La examenul CT hematomul subdural acuta apare ca o zona hipeădensa (de culoare
neagra)
C. Aspectul imagistic CT al hematomului subdural acut este de lentila concav-convexa
D. Ruperea venelor “in punte” reprezintă una din cauzele hematoamelor subdurale
E. Originea sângerării in hematoamele subdurale este totdeauna venoasa
F. Hematoamele subdurale se clasifica in acute, subacute si cornice
G. Prognosticul hematoamelor subdurale acute este mai bun faţă de cel al hematoamelor
extradurale
H. Majoritatea hematoamelor subdurale se resorb spontan
I. Administrarea tratamentelor anticoagulante nu reprezintă un factor de risc
J. Toate hematoamele subdurale au indicație de evacuare chirurgicala
54. Fracturile craniene inchise se caracterizeaza prin:
A. Fracturile de bază de craniu nu reprezintă o contraindicație pentru montarea sondei
nazogastrice
B. Se pot însoți de pneumocefalie
C. Prezenta bulelor de aer intracranian sugerează o infecție precoce
D. Fracturile progresive la copil nu necesită tratament neurochirurgical
E. Unele fracturi ale bazei craniului se pot însoți cu rinolicvoree sau otolicvoree
F. Fracturile craniene progresive apar la copii de varste mici
G. Fracturile de bolta craniana pot fi liniare sau cominutive
H. Explorarile angio-CT si angio IRM nu sunt indicate niciodată in evaluarea fracturilor
bazei craniului
I. Fracturile bazei craniului au indicație chirurgicală absolută
J. Fracturile depresive ale boltei craniene au indicație chirurgicală dacă prezintă o
înfundare mai mare decât grosimea osului

55. Traumatismele cranio cerebrale (TCC) prezinta urmatorele caracteristici:

A. TCC minor este definit ca un scor Glasgow de 3-5 puncte
B. In evaluarea pacienților cu traumatism cranio cerebral este necesară calcularea
scorului MMSE
C. Pacienții cu GCS-15, examen neurologic normal si CT normal pot fi externați cu
recomandare de supraveghere la domiciliu
D. Indicația de elecţie in evaluarea traumatismelor cranio cerebrale este reprezentată de
tomografia computerizata (CT)
E. Monitorizarea PIC este recomandata la pacienții cu GCS <= 8
F. Cel mai frecvent tip de angajare cerebrală este cea transependimară
G. Scorul Glasgow evaluează deschiderea ochilor, răspunsul verbal si răspunsul motor
H. Indicația de monitorizare a presiunii intracraniene este reprezentata de scorul
Glasgow <=12
I. Plăgile scalpului la copil rareori pot produce o sângerare masiva
J. Starea de comă este definită de un scor Glasgow <= 8

56. Fistulele de LCR posttraumatice se caracterizeaza prin:

A. Administrarea profilactica de antibiotice nu determină selecția microorganismelor
rezistente
B. Administrarea de antibiotic este eficientă pentru prevenția meningitei
C. Fisulele de LCR trebuie tratate chirurgical imediat de la confirmare pentru a scădea
riscul de meningita
D. Rinolicvoreea apare datorita unei fracturi la nivelul etajului mijlociu al bazei craniului
E. Majoritatea fistulelor se închid spontan in decurs de 3-5 zile
F. Fistula de LCR recurenta reprezintă o indicație chirurgicală pentru închiderea acesteia
G. Otolicvoreea reprezintă exteriorizarea de LCR la nivel auricular
H. Menținerea patului ridicat la 30-45O este parte integrată din tratamentul fistulelor de
LCR
I. Pentru localizarea precisa a fistulei de LCR se efectuează IRM cranio cerebral nativ
 J. Efectuarea de puncții lombare repetate poate permite vindecarea fără intervenție
chirurgicală

57. Contuziile cerebrale prezinta următoarele caracteristici:

A. Cele mai multe dintre ele necesita intervenție chirurgicala
B. Leziunile prin contralovitură sunt leziuni ale creierului controlateral fata de locul de
impact
C. Leziunile odată constituite nu pot prezenta o creștere de volum ulterioara
D. Mecanismul de contra-lovitura nu este pe deplin înțeles
E. Localizarea cea mai frecventă este la nivelul lobilor frontali si temporali
F. Unul din mecanismele implicate in producerea contuziilor este reprezentat de forțele
bruște de accelerare-decelerare
G. Explorarea CT cranio cerebrală nu este necesară a fi repetată în primele 72 ore
H. In cazul loviturilor directe, leziunile ce apar sub locul de impact se numesc contuzii
directe
I. Contuziilor cerebrale au indicație chirurgicala indiferent de statusul clinic al pacientului
J. Contuziile cerebrale reprezintă “vânătăi” ale creierului

58. Următoarele afirmații referitor la traumatismele cranio-cerebrale sunt adevărate:

A. Scorul Glasgow nu poate fi evaluat la pacientul intubat
B. Angajarea transtentorială este rareori întâlnită in traumatismele cranio-cerebrale
C. Angajarea cerebrală poate produce stare de comă
D. Fracturile craniene se însoțesc frecvent de angajarea țesutului cerebral
E. Hernierea transtentorială poate comprima nervul III
F. Hematoamele pot fi extradurale si subdurale
G. Hematomul subdural acut nu poate determina angajare cerebrală
H. Un scor Glasgow de 15 puncte exclude orice leziune traumatica intracraniană
I. Prezenta semnelor de angajare cerebrală impun realizarea unui CT cranio-cerebral
J. Hematomul extradural poate determina angajare cerebrală

59. Care dintre următoarele afirmații despre fracturile cartilajului de creștere este
adevarata?
A. Fractura Salter Harris tip I reprezintă o separare a epifizei cu ruptura unui fragment
metafizar
B. Fractura Salter Harris tip III este o fractura cu fragment intraarticular ce necesita fixare
chirurgicală
C. Fractura Salter Harris tip IV este o fractura cu fragment intraarticular ce necesita fixare
chirurgicală
D. Fractura Salter Harris tip IV reprezintă zdrobirea plăcii epifizare
E. Fractura Salter Harris tip II este o fractura cu fragment intraarticular ce necesita fixare
chirurgicală
F. Fractura Salter Harris tip II se insoteste frecvent de ruptura periostului
G. Fractura Salter Harris tip I reprezintă o separare a epifizei de metafiza
H. La copii placa de creștere reprezintă zona de creștere dintre metafiza și diafiza
 I. Fractura Salter Harris tip V reprezintă o separare ce se extinde prin epifiză și metafiza
J. Fractura Salter Harris tip II reprezintă o separare a epifizei cu ruptura unui fragment
metafizar

60. Care dintre următoarele afirmații legată de tratamentul fracturilor este falsa?
A. Fractura “în lemn verde” a radiusului se tratează prin imobilizare ghipsata ce trebuie
sa cuprindă antebrațul, cotul si pumnul
B. Fractura “în lemn verde” se tratează prin ruperea celeilalte corticale si imobilizare
pentru prevenirea deformatei angulare
C. Fracturile femurului fără deplasare se imobilizează pe atela ghipsata cruro-gambo-
podala
D. Fracturile femurului se imobilizează in aparat ghipsat pelvi-pedios
E. Fracturile Salter Harris tip IV se fixează chirurgical fiind fracturi cu fragment
intraarticular
F. Fracturile obstetricale de clavicula se imobilizează în Dessault de ghips 3 săptămâni
G. Fracturile supracondiliene si cele ale antebratului proximal se imobilizează în atela
brahiantebrahipalmara, in supinatie
H. Fracturile Salter Harris tip III se fixează chirurgical fiind fracturi cu fragment
intraarticular
I. Fracturile de 1/3 distală a antebratului se imobilizează în atela semibrahipalmara, în
poziție indiferenta
J. Fracturile Salter Harris tip III se imobilizează în aparat ghipsat

61. Pronatia dureroasa a cotului (Cotul de dadaca):

A. Reprezinta o subluxatie a capului radial
B. Reducerea se realizează prin flexia antebratului pe brat
C. Tratamentul este ortopedic prin reducerea subluxatiei
D. In caz de imposibilitate a reducerii se va fixa chirurgical cu o broșă
E. Este frecvent întâlnită ca copii cu vârsta între 1 si 5 ani
F. Este necerasa o radiografie de cot pentru evidențierea subluxatiei capului radial
G. Apare frecvent prin smulgerea copilului din fata unui pericol prin tragere de mana
H. Clinic copilul prezintă durere la nivelul brațului asociata cu impotenta funcțională a
membrului superior afectat
I. Este frecvent întâlnită ca copii cu vârsta între 5-10 ani
J. Tratamentul consta in reducere ortopedica si imobilizarea ghipsata a membrului timp
de o săptămână

62. Care dintre afirmațiile referitoare la displazia de dezvoltare a soldului este adevarata?
A. Radiografia de bazin reprezintă “gold standardul” diagnosticării displaziei de sold la
nou-născuți
B. Daca patologia este unilaterala, copilul va avea un mers schiopatat
C. Ecografia de sold reprezintă “gold standardul” diagnosticării displaziei de sold
D. Testul Barlow reprezintă o manevra de reducere a capului femural cu poziționarea
acestuia in acetabul
 E. Riscul de displazie este mai mare la fete
F. Prezentatia craniana si al doilea născut reprezintă factori de risc a displaziei de
dezvoltare a soldului
G. Manevra Ortolani reprezintă luarea soldului dacă exista instabilitate la nivelul acestuia
H. Testul Barlow si manevra Ortolani sunt in special utile in primele 2 săptămâni de viață
I. Ecografia de sold este indicata după apariția nucleului de osificare a capului femural
J. Radiografia nu este indicata in primele 5 luni de viață deoarece capul femural este
cartilaginos si nu se poate vizualiza Rx

63. Scolioza:
A. Tratamentul curburilor moderate este chirurgical
B. Tratamentul scoliozelor cu o curbura minima este conservator
C. Cel mai frecvent tip de scolioza este cea idiopatica
D. Reprezinta modificarea curburii in plan sagital
E. Curburile severe pot fi tratate cu corset
F. Clinic apare asimetria mușchilor spatelui
G. Poate fi structurala sau non-structurala (corectabila)
H. Scolioza structurala este însoțită de o diformitate vertebrală rotativă ce poate fi
corectata printr-o schimbare a posturii
I. Cea mai frecventa scolioza este cea congenitală
J. Fetele sunt de 9 ori mai afectate ca băieții

64. Boala arterială periferică este caracterizată prin urmatoarele afirmații :

A. Favorizata de fumat, hipertensiune si dislipidemie
B. Este caracteriazata de ocluzii sau stenoze ale arterelor la nivelul extremitatilor
C. Simptomele sunt determinate de gradul de colateralizare
D. Simptomele sunt determinate de numarul si gravitatea ocluziilor
E. Favorizata de radiatii ionizante
F. Favorizata de ortostatismul prelungit
G. Este caracteriazata de ocluzii sau stenoze ale venelor
H. Simptomele sunt determinate de toleranta pacientului la limitarile distantei de mers
I. Este limitata la un singur segment arterial
J. Favorizata de exercitiul fizic

65. Elemente fiziologice definitorii ale bolii arteriale periferice:

A. Principala cauza de aparitie a bolii arteriale periferice este fibroza chistica
B. Placile aterosclerotice mari ocupa lumenul arterial favorizand fluxul de sange
C. Cresterea unei placi aterosclerotice este principala cauza a dezvoltatii simptomelor
bolii arteriale periferice
D. Variatia presiunii este cea mai mare cand diametrul arterei este redus cu <40% sau
cand aria vasului este diminuata cu <15%
E. In general variatia presiunii este mica pana la ingustarea diametrului cu 50% sau a
ariei vasului cu 75 %
 F. Conform legii Laplace cresterea presiunii este direct proportionala cu volumul fluxului
de sange si lungimea arteriala, dar invers proportionala cu patratul razei
G. Scaderea presiunii cauzata de reducerea diametrului unui vas este descrisa de legea
Poiseuille
H. Principala cauza de aparitie a bolii arteriale periferice este compresia arterelor prin
benzi musculare fibroase
I. Placile aterosclerotice mari ocupa lumenul arterial impiedicand fluxul de sange
J. Conform legii Poiseuille pierderea presiunii este direct proportionala cu volumul
fluxului de sange si lungimea arteriala, dar invers proportionala cu patratul razei

66. Ischemia de la nivelul extremitatilor inferioare poate provoca progresiv:

A. Durere la nivelul unui grup muscular important, precipitata de exercitiu fizic si
ameliorata de repaus
B. Claudicatie intermitenta
C. Dureri de repaus de tip ischemic
D. Flebita superficiala
E. Ulceratii ale pielii
F. Gangrena
G. “Port wine stain”
H. Edem
I. Dermita ocra
J. Telangiectazii

67. Claudicatia intermitenta este caracterizata prin urmatoarele aspecte:

A. Nu se manifesta la nivelul articulatiilor
B. Poate fi provocata progresiv prin ischemia de la nivelul extremitatilor inferioare
C. Grupele musculare afectate de claudicatie intermitenta se afla intotdeauna proximal
de obstructia arteriala
D. Grupele musculare afectate de claudicatie intermitenta se afla intotdeauna distal de
obstructia arteriala
E. Se manifesta cu predilectie la nivelul articulatiilor
F. Pacientii mentin perfuzia arteriala in repaus, dar ocluziile arteriala impiedica cresterea
fluxului necesar cerintelor metabolice ale muschilor in timpul exercitiului fizic
G. Durere la nivelul unui grup muscular important, precipitata de exercitiu fizic si
ameliorata de repaus
H. Perfuzia arteriala creste in timpul exercitiului fizic si durerea se amelioreaza
I. Durere la nivelul unui grup muscular important aparuta in repaus si ameliorata de
masaj sau exercitiu fizic
J. Durere la nivelul unui grup muscular important precipitata de exercitiu fizic si
ameliorata prin continuarea exercitiului fizic sau incalzirea membrului

68. Grupele musculare afectate de claudicatie intermitenta:

A. Grupele musculare afectate de claudicatie intermitenta se afla intotdeauna proximal
de obstructia arteriala
 B. Claudicatie intermitenta nu se mainfesta la nivelul grupelor musculare
C. Grupele musculare afectate de claudicatie intermitenta se afla intotdeauna distal de
obstructia arteriala
D. In sindromul Leriche apar claudicatii la nivelul membrelor inferioare si atrofia muschilor
fesieri
E. Ocluzia aortoiliaca determina claudicatie la nivelul gambei
F. Ocluzia aortoiliaca determina claudicatie membrelor inferioare si atrofia muschilor
fesieri
G. In sindromul Leriche apar claudicatii la nivelul piciorului
H. Prezinta durere care este precipitata de exercitiu fizic si ameliorata de repaus
I. Ocluzia arterei femurale superficiale determina claudicatie la nivelul muschilor fesieri
J. Ocluzia arterei femurale superficiale determina claudicatie la nivelul gambei

69. Durere de repaus din boala arteriala periferica are urmatoarele caracteristici:
A. Durere de repaus este cauzata de ischemia tesutului nervos care este foarte sensibil
la hipoxie
B. Cel mai frecvent pacientii au dureri la nivelul degetelor de la picioare si epifizelor
distale ale oaselor metatarsiene, mai ales in timpul noptii
C. Pozitionarea procliva a picioarelor deasupra nivelului toracelui amlioreaza durerile
provizoriu
D. Cel mai frecvent pacientii au dureri la nivelul articulatiilor coxofemurale dimineata la
coborarea din pat
E. Durere de repaus apare inca din fazele incipiente ale boalii arteriale periferice
F. Pozitionarea decliva a picioarelor la marginea patului imbunatateste temporar aportul
de oxigen catre tesuturi prin actiunea presiunii hidrostatice gravitationale
G. Temporar, alinarea durerii se realizeaza prin pozitionarea decliva a picioarelor la
marginea patului
H. Durere de repaus este data de asocierea cu tromboza venoasa profunda, neaparand
independent
I. Cel mai frecvent pacientii au dureri lombare cu iradiere pe membrul inferior
J. Durere de repaus cauzata de ischemie indica boala arteriala periferica avansata

70. Ulceratiile din boala arteriala periferica:

A. Ulcerele ischemice sunt pozitionate cu predilectie maleolar intern sau adiacente unei
vene perforante
B. Prognosticul pacientilor cu ulcer arterial este mai bun decat al pacientilor care
manifesta claudicatie intermitenta
C. Ulceratiile diabetice sunt intens dureroase si sunt localizate predominant in treimea
superioara a gambei
D. Toti pacientii cu diabet au manifestari dureroare intense cand apar leziuni trofice in
boala arteriala diabetica
E. Ulceratiile diabetice sunt nedureroase si sunt localizate pe feţele plantară sau laterală
ale picioruÎui, în zonele de presiune.
 F. Ulcerele cauzate de insuficienţa arterială sunt de obicei dureroase, cu excepţia
pacienţilor cu diabet care au adesea neuropatie periferică asociată.
G. Chiar şi traumele minore, cum ar fi o mică rană provocată de un pantof
necorespunzător, insuficientaîngrijire a unghiilor sau o mică crăpatură la nivelul pielii
duc progresiv la ulceraţie din cauza debitului arterial insuficient
H. Ulcerele ischemice au aspect circumscris, cu bază palidă sau necrotică
I. Ulceraţia pielii degetelor de la picioare, călcâielor sau feţei dorsale a piciorului poate
apărea ca urmarere a insuficienţei arteriale
J. Ulcerele ischemice sunt intens sangerande si hipertrofice

71. Diferente intre gangrena umeda si uscata in boala arteriala periferica:

A. Prognosticul pacientilor cu gangrena umeda este bun, iar riscul de amputatatie este
minim
B. Gangrena umedă este asociată cu infecţie activă.
C. Gangrena uscată şi umedă nu sunt diferite din punct de vedere clinic
D. Gangrena uscată este asociată cu infecţie activă.
E. Prognosticul este nefavorabil cu sepsis şi pierderea imediată a membrului, cu excepţia
cazului în care ţesutul necrotic este eliminat, iar membrul este revascularizat.
F. Prognosticul pacientilor cu gangrena umeda este mai bun decat al pacientilor care
manifesta claudicatie intermitenta
G. Gangrena uscată înseamnă mumificarea degetelor piciorului, fără asociere de drenaj
purulent sau celulită
H. Gangrena uscată şi umedă nu sunt diferite din punct de vedere clinic
I. Gangrena umeda nu apare boala arteriala periferica, fiind specifica insuficientei
venoase clasa C6
J. Piciorul sever ischemic cu gangrena umedă favorizează colonizarea şi creşterea
bacteriilor

72. Inspecţia in boala arteriala periferica poate releva:

A. Telangiectazii
B. Gangrenă
C. Ulcere
D. Semnul Fontaine cu paloare de declivitate
E. “Port wine stain”
F. Atrofie musculară
G. Modificări de culoare
H. Vene reticulate
I. Pierderea pilozităţii la nivel distal
J. Prezenta pulsului

73. Inspecţia in boala arteriala periferica poate releva:

A. Semnul Fontaine cu paloare de declivitate
B. Pierderea pilozităţii la nivel distal
C. “Port wine stain”
 D. Flebita superficila
E. Semnul Buerger ( eritrocianoza de declivitate)
F. Gangrena umeda sau uscata
G. Ulcer ischemic
H. Suflu pe aria de ascultatie a arterei femurale
I. Prezenta pulsului in distalitate
J. Atrofie musculară

74. Examinarea cu aparatul Doppler cu undă continuă a pacientilor cu boala arteriala

periferica:
A. În mod normal, se observă un aspect de undă trifazică, reprezentând fluxul sistolic,
inversarea undei datorită rezistenţei relativ mari a patului vascular şi reluarea fluxului
în diastolă
B. Invazivitatea procedurii de ecografie Doppler face ca acesta explorarea sa fie
efectuata doar la pacienti selectati
C. Pe măsura creşterii stenozei arteriale proximale, unda devine trifazica cu modulatii
sistolo-diastolice ample
D. Variaţia dintre frecvenţa undei transmise şi cea a undei receptate este proportională
cu viteza particulelor în mişcare şi oferă o evaluare calitativă a gradului de stenoză
E. În mod normal, se observă un aspect de undă continua fara modilatii sistolo-diastolice
F. Sonda Doppler emite ultrasunete cu lungime de undă cuprinsă între 2 şi 10 MHz, care
sunt reflectate de globulele roşii din fluxul sanguin şi detectate de un cristal receptor
G. În mod normal, se observă un aspect de undă de amplitudine mica cu aspect
monofazică
H. Pe măsura creşterii stenozei arteriale proximale, unda se lărgeşte şi devine
monofazică
I. In prezenţa unei stenoze proximale, volumul bătaie din contracţia cardiacă pierde
energia cinetică în urma traversării zonei de stenoză, aceasta devenind astfel
insuficientă pentru reculul la rezistenţa de la nivelul patului vascular periferic iar, ca
urmare, semnalul Doppler devine bifazic
J. Sonda Doppler emite ultrasunete cu lungime de undă cuprinsă între 2 şi 10 MHz, care
sunt absorbite de globulele albe

75. Cuantificarea indicelui gleznă-brat (IGB):

A. IGB <0,8 este concordant cu aparitia claudicatiei intermitente
B. IGB >2 este normal
C. In timpul unui exercitiu de mers pe banda IGB va scădea la pacienţii cu claudicaţie
atunci când apar simptomele, în timp ce pacienţii cu alte cauze ale durerii la membrele
inferioare nu vor prezenta modificări ale măsurătorilor de presiune.
D. IGB <0.1 este normal
E. Invazivitatea procedurii face ca acesta explorarea sa fie efectuata doar la pacienti
selectati
F. Rezulta prin împărtirea presiunii de la nivelul gleznei cu presiunea arterială sistolică de
la nivelul arterei brahiale
 G. IGB >0.9 este asociat cu durerea de repaus sau leziuni tisulare
H. IGB >0.9 este normal
I. IGB <0,4 este asociat cu durerea de repaus sau leziuni tisulare
J. Rezulta prin împărtirea presiunii arteriale sistolice de la nivelul arterei brahiale la
presiunea de la nivelul gleznei

76. Modalitati de investigare imagistica a pacientilor cu boala arteriala periferica:

A. RX
B. Angio CT
C. Ultrasonografie Doppler
D. Angio-RM
E. Angiografie
F. Angio CT cu CO2
G. Examen clinic amanuntit
H. Flebografie
I. Limfoscintigrafie
J. Doppler bidirectional

77. Ultrasonografia Doppler arteriala:

A. Se realizeaza sub control radiologic
B. Anterior efectuarii investigatiei trebuie evaluata functia renala a pacientului
C. Poate calcula viteza de curgere a sângelui
D. Pana la efectuarea ultrasonografiei pacientul trebuie sa efectueza o serie de
investigatii imagistice cu substanta de contrast
E. Asigură vizualizarea bidimensională a fluxului de sânge în interiorul arterei
F. În regiunile cu stenoze semnificative, se pot demonstra viteze mari de circulaţie ale
jetului de sânge atunci când acesta traversează zonele îngustate.
G. Investigatie imagistica invaziva
H. Investigatie imagistica neinvaziva
I. In prezenţa unei stenoze proximale semnalul in distalitate se reduce si unda devine
bifazica
J. Este limitata prin imposibilitatea procedurii de a evalua viteza de curgere a sangelui

78. Complicaţii ale angiografiei includ:

A. Sângerare sau tromboză la locul puncţiei, cauzate de inserţia cateterului
B. Toxicitate hepatica la substanţa de contrast
C. Boala renala cronica
D. Reacţie de hipersensibilitate la substanţa de contrast
E. Tromboza venoasa profunda
F. Tromboflebita de cateter
G. Toxicitate renală la substanţa de contrast
H. Tromboembolism pulmonar
I. Crearea iatrogenă a unei fistule arterio-venoase
J. Formarea unui pseudoanevrism la locul puncţiei
79. Explorarea imagistica angiografica in boala arteriala periferica:
A. O parte din pacientii supusi angiografiei fac tromboflebita de cateter secundara
B. Angiografia este procedura imagistica invaziva
C. Angiografia nu evidentiaza zonele de stenoza arteriala motiv pentru care investigatiile
se continua cu ultrasonografii seriate
D. Angiografia implică puncţia unei artere periferice, cu introducerea unui cateter
inh·avascular penh·u injectarea selectivă a arterelor (tehnica Seldinger)
E. Inchiderea locului de punctie se poate realiza prin compresie manuală sau cu un
dispozitiv mecanic absorbabil sau permanent.
F. Locul de punctie se inchide prin procedura de angioplastie cu patch
G. Pentru a fi vizualizat axul arterial se introduc substante radiotransparente
H. Substanta de contrast este radioopaca, se amestecă cu sângele şi îi unnează fluxul,
astfel încât se pot vizualiza anevrisme sau stenoze
I. Angiografia este procedura imagistica noninvaziva
J. Angiografia se poate complica prin sângerare, tromboză formare
pseudoanevrism,reacţie de hipersensibilitate şi toxicitate renală la substanţa de
contast.

80. Tratamentul bolii arteriale periferice include:

A. Venotonice
B. Proceduri de angioplastiei transluminale percutanata
C. Proceduri chirurgicale de bypass cu grefon venos
D. Endarterectomie
E. Ciorapi compresie elastica
F. Administrare concentrate trombocitare si factori procoagulanti
G. Flebectomii
H. Terapie medicală necesită toţi pacienţii cu boală arterială periferică
I. Proceduri chirurgicale de bypass cu grefon sintetic
J. Crosectomie safeno-femurala

81. Terapia medicală in boala arteriala periferica include:

A. Complex de vitamina B
B. Tratamentul hipertensiunii arteriale, al dislipidemiei şi al diabetului zaharat
C. Repaus la pat
D. Renunţarea la fumat
E. Terapie antiplachetară
F. Regim hiperlipemiant, hiperglucidic
G. Exerciţii fizice
H. Venotonice
I. Ciorapi de compresie elastica
J. Modificarea dietei

82. Tehnica angioplastiei transluminale percutanate (PTA):

A. PTA este o procedura chirurgicala deschisa
 B. PTA presupune trecerea unui grefon de PTFE prin regiunea stenozei sau ocluziei
C. Trecerea ghidului intre straturile peretelui vasului, numită „recanalizare subintimală",
poate fi realizată pentru crearea unui nou pasaj care, apoi, poate fi dilatat cu ajutorul
unui balon pentru a restabili fluxul sanguin
D. În cele mai simple cazuri, un cateter cu balon este introdus pe ghid şi umflat în
regiunea stenozată, dilatând astfel vasul şi restabilind diametrul său luminal
E. PTA nu poate fi realizata ca procedura unica de recanalizare arteriala
F. PTA presupune trecerea unui fir ghid de calibru mic prin regiunea stenozei sau ocluziei
dintr-un loc de puncţie percutanată la distanţă
G. Procedura de PTA se realizeaza sub control ecografic
H. Extravazarea ghidului prin peretelui vasului, numită „recanalizare extraarteriala" poate
fi realizată pentru crearea unui nou pasaj
I. PTA poate fi insotita de stentare pentru a îmbunătăţi succesul general al angioplastiei
prin reducerea incidenţei ocluziei acute a vaselor.
J. PTA poate fi complicată prin ocluzia acută a vaselor, de obicei rezultată în urma
rupturii plăcii sau prin disecţie intimală, prin restenoză cauzată de reculul elastic al
vasului sau prin pierderea continuităţii vasului abordat

83. Stenturile utilizate in proceduri de revascularizare endovasculara:

A. Stenturile din oţel inoxidabil expandabile pe balon, care creează o forţă radială
ridicată, sunt indicate pentru leziunile focalizate calcificate, care apar adesea la
originea vaselor majore
B. Baloanele şi stenturile farmacologic active, acoperite cu substanţe antineoplazice,
citotoxice sau imunosupresoare, au arătat rezultate promiţătoare privind patenţa
vaselor tratate
C. Stentarea asigura mentinerea permeabilitatii fara risc de restenoza
D. Utilizarea stenturilor acoperite prezintă rezultate favorabile comparativ cu stenturile
metalice neacoperite
E. Stenturile sunt destinate numai procedurilor endovasculare de revascularizare
coronariana
F. Stenturile auto-expandabile din nichel şi titan (nitinol) prezintă mai multă flexibilitate şi
o gamă largă de diametre şi lungimi, fiind destinate leziunilor arterelor lungi sau
sinuoase (iliacă externă, femurală superficială), dar oferă o forta radială mai mică
G. Stentarea nu este o procedura care poate insoti angioplastia transluminala
percutanata
H. Procedura de stentare se desfasoara numai sub anestezie generala
I. Stenturile sunt expuse riscului de fractură, de aceea trebuie precauţie la plasarea
acestora în zone cu flexie amplă, cum ar fi articulaţiile şoldului sau genunchiului.
J. Stenturile sunt utilizate cu predilectie pentru zonele cu flexie amplă, cum ar fi
articulaţiile şoldului sau genunchiului pentru a mentine permeabilitatea vasului

84. Procedurile endovasculare in boala arteriala periferica:

A. Pentru revascularizarea endovasculara infrainghinala sunt utilizate mai multe tehnici,
incluzând PTA/stentare, angioplastie subintimală, aterectomie, baloane şi tentare cu
 stenturi farmacologic active
B. Procedura de stentare se desfasoara numai sub anestezie generala
C. Intervenţiile iliace de revascularizare endovasculara au crescut necesitatea utilizarea
reconstrucţiilor aortofemurale deschise datorita complicatiilor intraprocedurale
D. Angioplastia vaselor infrapopliteale este o varianta de revascularizare pentru pacientii
care prezinta solutie prin bypass limitată sau în scopul vindecării unui ulcer limitat la
nivelul piciorului.
E. Angioplastia percutanata a vaselor infrapopliteale se poate realiza numai impreuna cu
angioplastia percutanata a arterelor coronariene
F. Angioplastia vaselor infrapopliteale este o varianta de revascularizare pentru toti
pacientii care prezinta tromboze ale arterelor tibiale
G. Progresul bolii aterosclerotice nu mai afectează rezultatele pe termen lung ale
procedurilor endovasculare odata obtinuta recanalizarea
H. Angioplastia vaselor infrapopliteale şi tibiale este rezervată în general pacienţilor care
prezintă riscuri chirurgicale ridicate
I. Progresul bolii aterosclerotice afectează rezultatele pe termen lung ale procedurilor
endovasculare
J. Intervenţiile iliace de revascularizare endovasculara au redus utilizarea reconstrucţiilor
aortofemurale deschise

85. Tratamentul chirurgical deschis al bolii arteriale periferice:

A. Simpatectomia toracică
B. Procedurile de bypass aortobifemural
C. Revascularizare endovasculară cu stentare
D. Angioplastia percutanata a vaselor infrapopliteale
E. Bypass in situ in care valvele venei sunt distruse cu un valvulotom
F. Bypass cu grefon sintetic
G. Angioplastiei transluminale percutanate
H. Endarterectomia (excizia peretelui mterial bolnav, incluzând endoteliul, placa
stenozantă şi o porţiune a mediei)
I. Bypass cu grefon venos inversat
J. Crosectomie venă safenă asociată cu stripping

86. Amputatia in boala arteriala periferica:

A. Amputatia poate fi indicata in leziuni superficiale cu potential de revascularizare
precedandu-le pe acestea
B. Nivelul de amputatie nu depinde de nivelul pana la care se mentine vascularizatia ci
de tehnica operatorie
C. Vindecarea bontului de amputatie este independent de nivelul de vasculariare
membrului
D. Dacă fluxul arterial este inadecvat şi nu poate fi efectuat un bypass a1terial, atunci
poate fi necesară o amputaţie sub nivelul genunchiului (gambă sau transtibială) sau
deasupra genunchiului (coapsă).
E. Amputaţiile distale includ amputaţiile de degete, transmetatarsiene şi Syme (gleznă)
 F. Cu cât amputaţia este mai distală, cu atât potenţialul de reabilitare este mai bun
G. Cu cât amputaţia este mai proximala, cu atât potenţialul de reabilitare este mai bun
H. Simpatectomia creste sansele de vindecare a unei amputatii distale
I. Indicaţia adecvată a nivelului de amputaţie este importantă pentru a asigura
vindecarea plăgii.
J. Amputatia poate fi singura opţiune la unii pacienţi cu durere de repaus severă , sau
gangrenă, care nu sunt candidaţi pentru revascularizare

87. Tratamentul chirurgical al bolii arteriale periferice:

A. Procedurile de bypass sunt principalul tratament chirurgical pentru boala arteriala
periferica
B. Simpatectomia si stentarea sunt tratamentul de electie in boala arteriala periferica
C. Endarterectomia de arteră femurală comună devine o tehnică din ce în ce mai
importantă în procedurile hibride, atunci când este asociată fie cu stentarea iliacă, fie
cu angioplastia sau stentarea afs
D. Boala ocluzivă aotoiliacă poate fi tratată prin bypass aortobifemural, deşi tehnicile
endovasculare sunt metodele actuale de elecţie pentru tratamentul majorităţii
pacienţilor
E. Bypassul este tratamentul chirurgical standard pentru ateroscleroza bifurcaţiei
carotidiene
F. Bypassul aortobifemural poate fi practicat numai utilizand material autolog
G. Endarterectomia are o utilitate mai limitată în tratamentul boala arteriala periferica la
membrele inferioare
H. Procedura de simpatectomie este principala procedura de revascularizare in boala
arteriala periferica
I. Procedurile hibrid care asociaza crosectomia si strippingul venei safene sunt din ce in
ce mai utilizate in tratamentul bolii arteriale periferice
J. Endarterectomia este tratamentul chirurgical standard pentru ateroscleroza bifurcaţiei
carotidiene

88. Bypassurile extra-anatomice:

A. Bypassuri ilio-femurale
B. Bypassuri femuro-poplitee
C. Patenţa bypassurilor extra-anatomice este mai redusă în comparaţie cea a
bypassurilor aortofemurale
D. Bypassuri brahio-cubital
E. Bypassuri femuro-tibiale
F. Ocluziile se pot produce datorită hiperplaziei neointimale, datorită progresiei bolii la
nivel distal de anastomoză, dar şi dacă grefonul are lungime mare sau este comprimat
sau angulat în tunelul subcutanat
G. Se realizează utilizând proteze sintetice tunelizate de la o arteră la cealaltă prin ţesutul
celular subcutanat
H. Bypassuri femuro-femurale
I. Bypassurile axilo-femurale
 J. Patenţa bypassurilor extra-anatomice este mai buna fata de cea a bypassurilor
aortofemurale

89. Afirmații corecte referitoare la indicele glezna braț (IGB):

A. În timpul exercițiului de mers pe o bandă de alergare, IGB va scădea la pacienţii cu
claudicaţie atunci când apar simptomele
B. Rezultă din împărțirea presiunii de la nivelul arterei brahiale la presiunea arterială
sistolică a arterelor tibiale
C. Are la baza calcularea presiunii arteriale la nivelul pumnului și a gleznei
D. IGB normal <0,1
E. Necesită utilizarea unei manșete și a unui aparat de Doppler bidirectional
F. Are la baza calcularea presiunii arteriale la nivelul brațului și a gleznei
G. Rezultă din împărțirea presiunii de la nivelul gleznei la presiunea arterială sistolică de
la nivelul arterei brahiale
H. În timpul exercițiului de mers pe o bandă de alergare, IGB va crește la pacienţii cu
claudicaţie atunci când apar simptomele
I. Pentru a obține valorile presionale ne este suficientă utilizarea unui tensiometru
J. Presiunea la care un semnal „reapare" în timpul deflației manșetei este presiunea
sistolică din interiorul arterei

90. Tratamentul în boala ocluzivă aorto-iliacă:

A. Bypass carotido-axilar
B. Bypass cu o combinaţie de incizii abdominale şi inghinale prin care se plasează
retroperitoneal o grefă protetică, care este suturală la aorta infrarenală şi tunelizată la
ambele a1tere femurale
C. Simpatectomie toracica
D. Bypassuri extra-anatomice
E. Medicatie venotonica
F. Tehnicile endovasculare
G. Bypass aortobifemural
H. Terapie medicală
I. Endarterectomie carotidiana
J. Pansamente ale leziunilor trofice insoțite de contenție în ciorapi compresivi

91. Tratamentul în boala ocluzivă infrainghinală:

A. Bypass cu grefon sintetic
B. Terapie medicală
C. Simpatectomie toracica
D. Bypass aortobifemural
E. Pansamente ale leziunilor trofice insoțite de contenție în ciorapi compresivi
F. Angioplastia transluminală percutanată
G. Endarterectomie carotidiana
H. Bypass in situ in care valvele venei sunt distruse cu un valvulotom
I. Bypass cu grefon venos inversat
 J. Bypass carotido-axilar

92. Complicaţiile intervenției de bypass arterial:

A. Tromboza venoasa profunda
B. Amaurosis fugax
C. Flebita de cateter
D. Complicaţii cardiopulmonare grave
E. Sângerarea postoperatorie de la nivelul anastomozelor
F. Infecția urinară
G. Limforagia
H. Tromboembolism pulmonar
I. Tromboza grefonului
J. Infecţia plăgilor

93. Urmatoarele afirmații despre conductul autolog pentru bypassurile arteriale sunt
adevărate:
A. Opțiunea alegerii venei safene mari este luată în calcul după epuizarea capitalului
venos de la mambrele superioare (venele cefalice şi bazilice)
B. Menținerea funcționalității valvelor venei safene mari este necesară pentru
funcționalitatea unui bypass in situ
C. Conductul autolog poate fi un grefon de Dacron sau un grefon de poli-tetra-fluoro-
etilenă (PTFE)
D. Vena safenă mare poate fi folosită pentru bypass fie inversată, fie in situ
E. Dezavantajele unui bypass in situ includ leziunea endotelială în timpul trecerii
valvulotomului şi posibilitatea păstrării unei cuspe a unei valve (valvă păstrată).
F. Vena safenă contralaterală poate fi utilizată în cazul în care este disponibilă
G. Grefoanele sintetice au permeabilitate mai mare si rată de complicații mai reduse fiind
alegerea principală pentru practicarea bypass-urilor distale
H. Vena safenă mare este cel mai des folosită pentru practicarea bypass-urilor aorto-
bifemurale
I. Un bypass în care vena safenă este lăsată în poziţia normală anatomică, iar valvele
venei sunt distruse cu un valvulotom se numeste in situ.
J. Vena safenă mare poate fi utilizata la bypass recoltată şi inversată, astfel încât valvele
venei să fie în aceeaşi direcţie cu fluxul atterial

94. Care din următoarele afirmații referitoare la anatomia sistemului venos sunt adevărate:
A. Valvele venoase previn refluxul sangelui in periferie in ortostatism
B. Venele membrelor sunt clasificate in vene superficiale si profunde
C. Sistemul venos este impartit in 3 componente: central, periferic si superficial
D. Vena femurala superficiala este componenta a sistemului venos superficial
E. Venele perforante dirijeaza sangele din sistemul profund catre sistemul superficial
F. Sistemul venos superficial al membrelor inferioare este alcatuit din venele safene
mare, mica si afluentii acestora
G. Sistemul venos este impartit in 2 componente: centrala si periferica
 H. Gamba are trei vene profunde principale
I. Sistemele venoase superficial si profund sunt legate intre ele prin vene perforante
J. Sistemul venos central este format din venele cave superioara si inferioara

95. Factorii de risc pentru tromboza venoasa profunda sunt :

A. Hipertensiunea arteriala
B. Limfedemul
C. Fumatul
D. Leziunile endoteliale arteriale
E. Hipotensiunea arteriala
F. Staza venoasa
G. Utilizarea de contraceptive orale
H. Stari de hipercoagulabilitate
I. Sarcina
J. Leziunile endoteliale venoase

96. Tromboza venoasă superficială :

A. Provoaca edem pe traiectul venos
B. Provoaca sensibilitate de-a lungul traiectului venos
C. Nu este indicata excizia trombului
D. Este insotita de durere
E. Provoaca eritem pe traiectul venos
F. Extragerea trombului nu amelioreaza durerea
G. Trombectomia pentru venele superficiale trombozate nu reduce pigmentarea cutanata
H. Heparinoterapia nu este indicata in nici o situatie
I. Intereseaza vena femurala superficiala
J. Antiifnflamatoarele nesteroidiene nu au efect

97. Tromboza venoasa profunda :

A. Venografia este frevent efectuata pentru un diagnostic de TVP
B. Ultrasonografia Doppler poate caracteriza flxuul sanguin venos si vizualiza trombul
C. Dozarea D-Dimerilor este un test screening specific pentru TVP
D. Acuratetea ecografiei Doppler este redusa la nivelul venelor tibiale
E. Acuratetea ecografiei Doppler este foarte buna la nivelul venelor tibiale
F. Tomografia computerizata cu substanta de contrast identifica tromboza venei cave
G. Examenul clinic evidentiaza edem sau durere unilaterala
H. Daca testul D-Dimerilor peste pozitiv, nu se mai efectueaza ecografie
I. Durerea in gamba precipitata de extensia ventrala a piciorului reprezinta semnul
Homans
J. Sindromul May Turner reprezinta tromboza venoasa profunda la nivelul membrului
inferior stang datorita compresiei venei iliace stangi prin bifurcatia aortica si
incrucisarea cu artera iliaca dreapta
 98. Evaluarea stărilor de hipercoagulabilitate la pacinții cu tromboză venoasă profundă
spontană se face prin măsurarea:
A. Proteina T
B. Glicemie
C. Calcemie
D. Factor V Leiden
E. Proteina S
F. Proteina C
G. Antitrombina III
H. Factorul VII Leiden
I. Potasemie
J. Mutatia genei protrombinei

99. Profilaxia trombozei venoase profunde :

A. Nu este indicata la pacientii cu TVP in antecedente
B. Mobilizarea precoce postoperatorie reduce riscul de TVP
C. Nu este indicata la pacientii cu cancer
D. Este indicata la pacientii cu antecedente de TVP
E. Metodele profilactice preoperatorii nu reduc riscul de TVP
F. Nu este indicata mobilizarea precoce postoperatorie
G. Este indicata la pacientii supusi unei interventii chirurgicale majore
H. Nu trebuie utilizata de rutina la pacientii supusi unei interventii chirurgicale majore
I. Masurile profilactice prin terapie mecanica constau in dispozitive de compresie
segmentara intermitenta
J. Terapie farmacologica cu heparina sau warfarina

100. Obiectivele tratamentului trombozei venoase profunde includ următoarele:

A. Reducerea riscului de insuficienta renala
B. Prevenirea cresterii trombului venos
C. Reducerea riscului de amputatie
D. Reducerea riscului de aparitie a hipertensiunii arteriale
E. Reducerea riscului de insuficienta venoasa cronica
F. Reducerea riscului de accident vascular cerebral
G. Reducerea riscului de infarct miocardic
H. Reucerea riscului de embolie pulmonara
I. Reducerea afectarii valvelor venoase profunde
J. Reducerea riscului de aparitie a sindromului post-trombotic

101. Contraindicatiile terapiei anticoagulante in tromboza venoasa profunda includ :

A. Insuficienta renala cronica
B. Diatezele hemoragice
C. Interventiile chirurgicale recente
D. Sarcina
E. Accidentul vascular cerebral recent
 F. Supresia medulara post-chimioterapie
G. Ulcerele gastrointestinale
H. Tromboza venoasa recidivata
I. Hipertensiunea arteriala
J. Infarctul de miocard recent

102. Terapia trombolitica in tromboza venoasa profunda :

A. Este recomandata la pacientii cu TVP iliofemurala cu simptome de maxim 14 zile
B. Trombectomia chirurgicala este frecvent indicata
C. Trombectomia mecanica are multe contraindicatii
D. Este recomandata la pacientii varstnici cu speranta de viata mai mica de 1 an
E. Este indicata in tromboza acuta a venei mezenterice superioare
F. Este indicata in tromboza venei subclavii
G. Este recomandata la pacientii cu risc crescut de sangerare
H. Este indicata in tromboza venei renale
I. Dispozitivele de trombectomie mecanica reduc complicatiile provocate de tromboliza
J. Este recomandata la pacientii cu TVP iliofemurala cu simptome de mai mult de 14 zile

103. Tabloul clinic in embolia pulmonara include :

A. Dispnee
B. Bradipnee
C. Disfunctie ventriculara stanga
D. Tuse
E. Tahipnee
F. Durere in epigastru
G. Bradicardie
H. Durere lombara
I. Tahicardie
J. Durere toracica

104. Diagnosticul emboliei pulmonare :

A. Electrocardiografia deceleaza disfunctia ventriculara dreapta
B. Radiografia pulmonara
C. Tomografie computerizata toracica
D. Scitntigrafie de ventilatie-perfuzie
E. Punctie pleurala
F. Punctie pericardica
G. Masurarea tensiunii arteriale
H. Angiografia pulmonara
I. Spirometrie
J. Ultrasonografie

105. Tratamentul emboliei pulmonare include urmatoarele :

A. Plasarea unui filtru in vena cava superioara
 B. Tromboliza
C. Extragerea chirurgicala a trombului din artera pulmonara este singura posibilitate de
tratament in embolia pulmonara
D. Suport inotrop
E. Plasarea unui filtru permanent in vena cava inferioara
F. Diuretice
G. Anticoagulare
H. Procoagulante
I. Antihipertensive
J. Plasarea unui filtru provizoriu in vena cava inferioara

106. Simptomele cauzate de venele varicoase superficiale sunt următoarele:

A. Tromboflebita profunda
B. Senzatie de greutate si oboseala dupa ortostatism prelungit
C. Raceala tegumentelor
D. Sangerare la nivelul venelor superficiale (fistule vasculo-cutanate)
E. Claudicatie intermitenta
F. Crampe noturne
G. Gangrena
H. Tromboflebita superficiala
I. Edem perimaleolar
J. Durere la mers

107. Diagnosticul venelor varicoase poate fi stabilit prin următoarele:

A. Limfografie
B. Toracoscopie
C. Pletismografie
D. Laparoscopie
E. Ultrasonografie Doppler
F. Examen clinic
G. Ultrasonografie Doppler cu examenul competentei valvulare
H. Venografie
I. Arteriografie
J. Cistoscopie

108. Metode de tratament al varicelor primare:

A. Ablatia endovenoasa cu radiofrecventa sau laser
B. Strippingul venei bazilice
C. Embolectomia cu sonda Fogarty
D. Ligaturarea venei safene la rasul venei femurale
E. Ligatura venei safene interne este contraindicata
F. Strippingul venei femurale superficiale
G. Scleroterapia cu spuma ghidata ecografic
H. Flebectomia venelor tributare safenei
 I. Strppingul venei safene interne
J. Varicele primare nu se trateaza

109. Manifestările clinice ale insuficienței venoase cronice sunt următoarele:

A. Limfedem bilateral
B. Ulceratii venoase
C. Edem cronic al membrelor inferioare
D. Hiperpigmentare
E. Phlegmasia alba dolens
F. Phlegmasia coerulea dolens
G. Dilatatii varicoase
H. Lipodermatoscleroza
I. Necroza cutanata
J. Limfedem unilateral

110. Diagnosticul insuficientei venoase cronice poate fi stabilit prin:

A. Examen clinic
B. Toracoscopie
C. Angio-CT
D. Cistoscopie
E. Angio-RMN
F. Ultrasonografie Doppler
G. Laparoscopie
H. Pletismografie
I. Arteriografie
J. Limfografie

111. Tratamentul insuficienței venoase cronice include:

A. Antihipertensive
B. Blocante de calciu
C. Ligatura venelor perforante
D. Hipolipemiante
E. Vasodilatatoare
F. Strippingul venelor cu reflux
G. Tratamentul local al ulcerelor venoase
H. Ciorapi de contentie elastica
I. Vasoconstrictoare
J. Plastie cu piele libera despicata

112. Terapia warfarinica in tromboza venoasa profunda are urmatoarele caracteristici:

A. Warfarina inhiba factorii dependenti de vitamina K
B. Este indicata la pacientii cu accident vascular cerebral recent
C. Warfarina inhiba factorii independenti de vitamina K
D. Poate determina necroza cutanata cu pierderi semnificative de piele
 E. Este monitorizata pentru a mentine un INR egal cu 1
F. Este contraindicata in diatezele hemoragice
G. Este monitorizata pentru a mentine un INR intre 2 si 3
H. Anticoagularea cu heparina este mentinuta la inceputul terapiei cu warfarina
I. La initierea terapiei cu heparina se opreste administrarea heparinei
J. Este indicata in diatezele hemoragice

113. Anticoagulantele orale noncumarinice:

A. Permit anticoagulare imediata
B. Nu sunt indicate in tratamentul trombozei venoase profunde
C. Nu necesita heparinizare inainte de initierea tratamentului
D. Determina anticoagulare dupa 48 ore de la administrare
E. Nu necesita monitorizarea INR
F. Necesita monitorizarea INR
G. Nu determina sangerare
H. Au biodisponibilitate stabila
I. Au riscuri similare de sangerare ca la warfarina
J. Modifica factorii anticoagulanti -proteina C si S

114. Hidrocefalia se poate clasifica in:

A. Hidrocefalie comunicantă
B. Hidrocefalie necomplicată
C. Hidrocefalie intermitentă
D. Hidrocefalie cu presiune normală (NPH)
E. Hidrocefalie selectivă
F. Hidrocefalie obstructivă
G. Hidrocefalie tetraventriculară
H. Hidrocefalie tranzitorie
I. Hidrocefalie triventriculară
J. Hidrocefalie purulentă

115. Alegeti afirmatiile corecte referitor la hidrocefalie:

A. Hidrocefalia acuta reprezintă o urgenţă neurochirurgicală
B. Obstrucția apeductului Sylvius nu poate determina hidrocefalie supratentorială
C. Drenajul ventriculo peritoneal nu reprezintă o metodă terapeutica definitivă
D. Lichidul cefalorahidian este secretat la nivelul plexurilor coroide
E. Hidrocefalia la copil se însoțește de creșterea diametrului cranian
F. Hidrocefalia este o afecțiune ce se întâlnește doar la pacientul adult
G. Hidrocefalia poate fi secundară unei meningite
H. Resorbția lichidului cefalorahidian are loc la nivelul granulațiilor arahnoidiene
I. Hemoragia intraventriculară nu poate determina hidrocefalie
J. Lichidul cefalorahidian este produs de către ependimul ventricular

116. În privința producerii de LCR se poate afirma că:

 A. LCR este produs în sinusurile venoase cerebrale
B. Volumul total de LCR în craniu şi în canalul spinal este de aproximativ 1 litru
C. Se produc aproximativ 50 ml/min
D. Este în principal la nivelul plexului coroid
E. Producerea e dependentă de anhidraza carbonică
F. LCR este produs în sistemul limfatic cerebral
G. Volumul total de LCR este înlocuit complet de 3 ori pe zi
H. Este situat în spațiul subarahnoidian
I. Se produc aproximativ 0,3 ml/minut
J. Volumul total de LCR este înlocuit complet de 10 ori pe zi

117. Legea Monroe-Kellie se referă la:

A. Presiunea arterială
B. Presiunea de perfuzie cerebrală
C. Autoreglarea presiunii intracraniene
D. Relația între presiunea intracraniană și presiunea intratoracică
E. Relația dintre presiunea intracraniană și frecvența cardiacă
F. Într-un spațiu inextensibil apariția unui volum suplimentar permite menținerea PIC
până la depășirea mecanismelor compensatorii
G. Capacitatea de compensare a creierului până la atingerea unui prag
H. Presiunea intracraniană
I. Creșterea exponențială a PIC după atingerea pragului de compensare
J. Relația între presiunea intracraniană si starea de conștienţă

118. Presiunea de perfuzie cerebrală:

A. Este dată de diferența între tensiunea arteriala sistolica și presiunea intracraniană
B. Intervalul normal este obișnuit de 10-20 mm Hg
C. Este dată de diferența dintre tensiunea arterială diastolică și presiunea intracraniană
D. Normal este > 50 mm Hg
E. Este dată de diferența între tensiunea arteriala medie și presiunea intracraniană
F. Este dată de diferența dintre tensiunea arterială medie și presiunea intracraniană
împărțit la 2
G. Normal este < 30 mm Hg
H. Când scade sub 45 mm Hg apare riscul de ischemie
I. Intervalul normal este obișnuit de 55-65 mm Hg
J. Este factor important de prognostic

119. Hernierile cerebrale pot fi de următoarele tipuri:

A. amigdaliană
B. intraventriculară
C. subfalciformă
D. subdurală
E. centrală ascendentă
F. transtentorială
 G. extradurală
H. prin defect osos (craniotomie sau defect traumatic)
I. sfenoidală
J. etmoidală

120. Examinarea neurologică a pacientului cu sindrom de HIC trebuie să includă:

A. Funcția respiratorie
B. Statusul psihologic
C. Funcția sfincteriană
D. Funcția motorie și reflexă
E. Statusul mental
F. Stabilirea scorului Glasgow la pacientul traumatic
G. Funcția digestivă
H. Nervii cranieni
I. Funcția senzorială
J. Statusul cardiac

121. Scala de comă Glasgow:

A. Apreciază răspunsul ocular, motor, verbal
B. Scorul poate fi cuprins între 3 și 15
C. Poate fi indicator de prognostic
D. Scorul poate fi cuprins între 0 și 15
E. Se corelează cu gradul comei
F. Apreciază răspunsul verbal, motor, senzitiv
G. Un pacient poate fi considerat comatos la un scor < 7
H. Nu este un indicator al prognosticului
I. Nu se corelează cu gradul comei
J. Un pacient este considerat comatos la un scor ≤ 8

122. În privința metastazelor cerebrale se poate afirma că:

A. Explorarea de elecţie este CT-ul
B. Simptomele datorate metastazelor cerebrale duc la descoperirea inițială a cancerului
primar în 15% din cazuri
C. Explorarea de elecţie este IRM cerebral cu substanță de contrast
D. Cele mai frecvente sunt cele cu punct de plecare cancerul pulmonar
E. Sunt mai frecvente decât tumorile cerebrale primare
F. Cele mai frecvente sunt cele cu punct de plecare carcinomul de colon
G. Melanomul este cea mai frecventă neoplazie care dă metastaze cerebrale multiple
H. Cancerul gastric este cea mai frecventă neoplazie care produce metastaze cerebrale
multiple
I. Reprezintă aproximativ 10% din numărul tumorilor primare
J. Simptomele datorate metastazelor cerebrale duc la descoperirea inițială a cancerului
primar în 90% din cazuri
123. În privința tumorilor cerebrale primare următoarele se poate afirma că:
A. Tumorile intracraniene primare extraparenchimatoase sunt mai frecvente decât cele
intraparenchimatoase
B. Sunt mai frecvente decât metastazele cerebrale
C. Sunt mai puțin frecvente decât metastazele cerebrale
D. Tumorile intracraniene primare intraparenchimatoase sunt mai frecvente decât cele
extraparenchimatoase
E. Majoritatea tumorilor extraparenchimatoase sunt maligne
F. Tumorile parenchimatoase primare sunt predominant maligne
G. Tumorile cerebeloase sunt mai frecvente procentual la adulți comparativ cu copiii
H. Majoritatea tumorilor extraparenchimatoase sunt benigne
I. Tumorile intraparenchimatoase primare sunt predominant benigne
J. Tumorile cerebeloase sunt mai frecvente procentual la copii comparativ cu adulții

124. În privința glioamelor cerebrale următoarele afirmații sunt adevărate:

A. Includ astrocitomul, oligodendrogliomul, oligoastrocitomul, ependimomul
B. Glioamele maligne metastazează frecvent
C. Astrocitomul de grad IV este cunoscut ca „glioblastom multiform”
D. Glioamele maligne metastazează rar
E. Meningioamele cerebrale se pot transforma în glioblastoame
F. Supraviețuirea medie în glioblastomul multiform este de 12-13 luni
G. Glioblastomul multiform reprezintă una dintre cele mai agresive tumori maligne ale
creierului
H. Astrocitomul pilocitic juvenil reprezintă una dintre cele mai agresive tumori cerebrale
I. Includ meningiomul, schwanomul, adenomul hipofizar, craniofaringiomul
J. Supraviețuirea medie în glioblastomul multiform este de 10 ani

125. Meningioamele intracraniene:

A. Iau naștere din celulele sinusurilor venoase durale
B. Sunt tumori predominant maligne
C. Gradul de rezecție are valoare prognostică
D. Sunt tumori predominant benigne
E. Pot implica osul adiacent (hiperostoză)
F. Sunt vascularizate prin ramuri meningeale din ACE
G. Iau naștere în celulele arahnoidiene tip „cap”
H. Gradul de rezecție nu are nicio valoare prognostică
I. Nu interesează osul adiacent
J. Nu beneficiază de radioterapie

126. Schwanoamele vestibulare:

A. Radiochirurgia stereotactică este o alternativă la rezecția microchirurgicală pentru
tumori de până la 3-3,5 cm diametru
B. Iau naștere din celulele Schwann ale componentei vestibulare a nervului VIII
C. Pot afecta prin creșterea lor nervii cranieni I, II, III, IV, XII
 D. Iau naștere din celulele Schwann ale componentei acustice a nervului VIII, de aceea
se mai numesc și neurinoame de acustic
E. Pot afecta prin creșterea lor nervii cranieni VIII, VII, V, XI, X
F. Sunt cele mai frecvente schwanoame de nervi cranieni
G. Radiochirurgia este singura opțiune de tratament
H. Tumorile unilaterale apar sporadic iar cele bilaterale în neurofibromatoza de tip 2
I. Sunt frecvent bilaterale
J. Sunt pe locul 2 ca frecvență între schwanoamele de nervi cranieni după schwanomul
de oculomotor comun

127. Empiemul subdural:

A. De obicei pacienții prezintă febră și au o stare generală alterată
B. Explorarea CT este superioară IRM-ului
C. Crizele convulsive sunt rare fiind o leziune extracerebrală
D. Este o urgență medicală, în puține cazuri chirurgicală
E. Aproape niciodată pacienții nu prezintă febră
F. Explorarea IRM este superioară CT-ului
G. Este o urgență chirurgicală
H. Rata de mortalitate este ridicată (21-35%)
I. Crizele convulsive sunt prezente în aproximativ 50% din cazuri
J. Mortalitatea este scăzută (< 1%)

128. Hemoragia subarahnoidiană poate fi determinată de:

A. Hipertensiunea arterială
B. Empiemul subdural
C. Hemoragie la nivelul unei tumori cerebrale (melanom)
D. Leziunile axonale difuze
E. Hematomul extradural
F. Hipotensiunea arterială
G. Ruptura malformațiilor arterio-venoase intracraniene
H. Astrocitomul cerebral
I. Traumatismele cranio-cerebrale
J. Ruptura anevrismelor intracraniene

129. Tabloul clinic al unei hemoragii subarahnoidiene post ruptura anevrismala include:
A. Paraplegie
B. Marca traumatica la nivelul extremității cefalice
C. Sindrom febril
D. Migrena
E. Exoftalmie si hemoragii conjunctivale unilateral
F. Sindrom meningeal
G. Cecitate brusc instalată
H. Midriaza unilaterală
I. Cefalee paroxistică cu caracter de explozie
 J. Tulburări ale stării de conștienţă

130. Localizarile preferentiale ale anevrismelor intracraniene sunt:

A. Bifurcatia arterei cerebrale mijlocii
B. Artera caloso-marginală
C. Bifurcatia arterei bazilare
D. Artera comunicanta posterioară
E. Artera cerebeloasa antero-inferioară
F. Artera vertebrală
G. Artera comunicanta anterioară
H. Artera pericaloasă
I. Bifurcatia arterei carotide
J. Arterele talamo-striate

131. Posibilitățile de explorare imagistica a hemoragiei subarahnoidiene prin ruptura

anevrismală sunt:
A. Angio-CT la 48 de ore de la identificarea hemoragiei subarahnoidiene
B. Angio- RMN pentru diagnosticarea si urmarirea anevrismelor intracraniene rupte
C. CT (computer tomografie) cu substanță de contrast
D. Echo-doppler transcranian
E. RMN (rezonanta magnetica nucleara) fără substanță de contrast daca CT (computer
tomografia) nu evidențiază hemoragia subarahnoidiană după un episod de cefalee
violentă
F. Angiografia arborelui vascular cerebral prin tehnica Seldinger
G. Angio-CT imediat după diagnosticarea hemoragiei subarahnoidiene
H. CT (computer tomografie) fără substanță de contrast
I. Angiografia arborelui vascular cerebral prin tehnica Seldinger imediat după un episod
ce cefalee violentă
J. Angio- RMN pentru diagnosticarea si urmărirea anevrismelor intracraniene nerupte

132. Complicațiile hemoragiei subarahnoidiene prin ruptura anevrismala sunt reprezentate

de:
A. Vasospasmul arterial cerebral care se poate instala după 72 de ore de la ruptura
anevrismala
B. Crizele jacksoniene
C. Dezechilibre hidroelectrolitice
D. Reruptura anevrismala după 72 de ore de la prima ruptura anevrismala
E. Poliuria
F. Hidrocefalia obstructiva instalata imediat după ruptura anevrismala
G. Vasospasmul arterial cerebral care se poate instala imediat după ruptura anevrismala
H. Hidrocefalia non - obstructiva instalata imediat după ruptura anevrismala
I. Reruptura anevrismală in primele 24 -48 de ore de la prima ruptura anevrismală
J. Edemul cerebral
133. Anevrismele intracraniene:
A. Sunt cel mai frecvent sacciforme
B. Sunt cel mai frecvent fusiforme
C. Se pot asocia cu rinichiul in potcoava
D. Se pot asocia cu tetralogia Fallot
E. Se pot asocia cu sindromul Marfan
F. Se pot asocia cu coarctatia de aortă
G. Se pot asocia cu rinichiul polikistic
H. Sunt denumite anevrisme gigante daca au diametrul peste 50 mm
I. Reprezintă principala cauza hidrocefaliei obstructive
J. Reprezintă principala cauză a hemoragiei subarahnoidiene non-traumatice

134. Anevrismele intracraniene sunt:

A. Mai frecvente la bărbați decât la femei
B. Cu caracter familial in 10% din cazuri
C. Cu caracter familial in 30% din cazuri
D. Mai frecvente la femei decât la bărbați
E. Mai frecvente sub vârsta de 60 ani
F. Însoțite de peste 40% decese la prima ruptura
G. Însoțite de peste 60% decese la prima ruptura
H. Mai frecvente sub vârsta de 30 ani
I. Mai frecvente in ½ anterioara a Poligonului Willis
J. Mai frecvente in ½ posterioara a Poligonului Willis

135. Hemoragia intracerebrala spontana poate surveni datorita:

A. Vasculitelor cerebrale
B. Hipertensiunii arteriale
C. Traumatismelor cranio-cerebrale
D. Angiopatiei amiloida
E. Lezarea arterei meningee- mijlocii
F. Ocluzia arterei carotide interne la nivelul bifurcației intracraniene
G. Rupturii malformațiilor arterio-venoase
H. Abuzului de droguri
I. Ocluzia arterei cerebrale mijlocii
J. Hipotensiunii intracraniene

136. Factorii de risc pentru boala cerebro-vasculara aterosclerotică includ:

A. Fumatul
B. Hipertensiunea arterială
C. Hipotensiunii intracraniene
D. Diabetul zaharat
E. Istoricul familia pozitiv
F. Afecțiunile valvulare cardiace
G. Dezechilibrele hidro-electrolitice
 H. Hiperlipidemia
I. Infecțiile cerebrale
J. Vasculitele cerebrale

137. Coloana vertebrala se caracterizează prin:

A. Are 3 coloane in plan sagital
B. Este formata din 29 de vertebre
C. Porțiunea posterioara a canalului spinal este formata din apofiza spinoasa si cele
doua apofize transverse
D. Are 2 coloane in plan sagital
E. Conține măduva spinării si rădăcini
F. Este formata din 24 de vertebre
G. Are 3 curburi fiziologice
H. Este rectilinie
I. Canalul spinal este format din apofizele spinoase si fațetele articulare
J. Se atașează de scheletul axial si musculatura

138. Fracturile de odontoidă se caracterizează prin:

A. Toate tipurile se tratează prin imobilizare
B. Tipul I sunt in baza odontoidei
C. Toate tipurile se tratează chirurgical
D. Fracturile de tip III se tratează doar chirurgical
E. Fracturile de tip II pun probleme in luarea deciziei terapeutice
F. Pun problem de îngrijire, mai ales la vârstnici
G. Sunt clasificate in 3 tipuri
H. Fracturile de tip II sunt in vârful odontoidei
I. Tratamentul chirurgical se face prin abord anterior sau posterior
J. Fracturile de tip I si III se tratează prin imobilizare

139. Fracturile vertebrale se explorează imagistic, in mod curent prin:

A. CT spinal
B. Radiografii in dinamica
C. Electromiografia
D. Radiografii in poziția înotătorului
E. Doppler carotidian
F. Echografia de parti moi
G. Mielografia CT
H. RMN spinal
I. Scintigrafia osoasa
J. Radiografii clasice

140. Care sunt mecanismele de producere ale fracturilor vertebrale:

A. Flexie-extensie
B. Flexia
 C. Compresiunea
D. Reducerea
E. Impactarea
F. Smulgerea
G. Rotația
H. Tracțiunea laterală
I. Extensia
J. Flexia laterală

141. Socul spinal se caracterizează prin:

A. Poliurie
B. Păstrarea sensibilității mioartrokinetice
C. Abolirea tonusului muscular si al ROT
D. Hiperactivitate simpatica
E. Pierderea tuturor funcțiilor spinale sub nivelul lezional
F. Abolirea tuturor tipurilor de sensibilitate
G. Creșterea tensiunii arteriale
H. Grețuri asociate cu vărsături
I. Dispariția tonusului simpatic
J. Pierderea controlului sfincterian

142. Tratamentul chirurgical al fracturilor de coloana vertebrala are drept scop:

A. Scop antalgic
B. Fixarea
C. Restabilirea staticii vertebrale
D. Restabilirea curburilor fiziologice ale coloanei
E. Decompresiunea elementelor nervoasevertebrale
F. Imobilizarea pacientului
G. Menținerea in repaos a pacientului
H. Reducerea luxațiilor
I. Fixarea in poziția produsa de leziune
J. Scop estetic

143. Alegeți variantele corecte in legătură cu fracturile ale coloanei vertebrale:

A. Se tratează fie chirurgical, fie conservator
B. Eplorarea imagistica de elecţie sunt radiografiile simple
C. Se tratează doar conservator, prin imobilizare
D. Aceste leziuni pot prezenta deficite neurologice, care nu sunt obligatorii
E. Nu dau niciodată deficite neurologice
F. Se tratează doar chirurgical cu tije si șuruburi transpediculare
G. Sunt frecvente in cazul patologiei traumatice neurochirurgicale
H. Reprezintă o afectare vertebrala osoasa si/sau ligamentară spinala
I. Sunt leziuni extreme de rare in patologia neurochirurgicală
J. Pot produce sechele neurologice severe
144. Alegeți răspunsurile corecte in legătură cu tabloul clinic general si neurologic in
fracturile vertebrale:
A. Nu se asociază cu dureri toracice expresie a leziunilor toraco-pulmonare asociate
B. Durerea radiculara nu se asociază cu fracturile vertebrale
C. Tulburările respiratorii pot sa apară asociate cu deficitul neurologic
D. Nu au niciodată deficite neurologice
E. Pot avea deficit neurologic parțial
F. Nu au niciodată deficite neurologice parțiale
G. Pot fi neurologic intacte
H. Au întotdeauna deficit neurologic
I. Pot avea deficit neurologic complet
J. Deficitul neurologic se poate ameliora spontan

145. Următoarele afirmații referitoare la hernia de disc sunt adevărate :

A. Nucleul pulpos se deshidratează din cauza vârstei
B. Hernierea apare de obicei postero-lateral
C. Degenerarea discului intervertebral este cel mai frecvent simptomatica
D. Nucleul pulpos se exteriorizează print-o ruptura la nivelul inelului fibros
E. Nucleul pulpos herniaza cel mai frecvent anterior
F. Hernierea discului produce cel mai frecvent compresiunea măduvei
G. Hernierea discului produce frecvent compresiunea unei rădăcini nervoase
H. Cele mai multe hernii de disc simptomatice apar in regiunea toracală
I. Nucleul pulpos se exteriorizează prin ruptura ligamentului vertebral anterior
J. Nucleul pulpos se deshidratează din cauza traumelor

146. Simptomele hernierii discului intervetebral includ :

A. Durerea este exacerbată în urma expunerii la căldură
B. Durerea este exacerbata prin mișcări ale segmentului interesat al coloanei
C. Abolirea flexiei plantare a piciorului in hernia de disc L4-L5
D. Durerea doar la nivelul unei rădăcini nervoase
E. Durerea este exacerbata de tuse si strănut
F. Abolirea reflexului achilean in hernia de disc L5-S1
G. Durerea la nivelul coloanei si a unei rădăcini nervoase
H. Paraplegia in cazul hernierii discurilor toracale
I. Hemiplegia in cazul hernierii unui disc cervical
J. Abolirea reflexului rotulian in hernia de disc L4-L5

147. Diagnosticul diferential al herniei de disc lombare inferioare se poate face cu :

A. Polineuropatia diabetică
B. Spondilodiscita
C. Anevrismul disecant de aorta
D. Hernia de disc toracală inferioara
E. Arteriopatia obliteranta a membrelor inferioare
F. Tumorile vertebrale
 G. Insuficienta circulatorie venoasă cronică
H. Necroza aseptică de cap de femur
I. Colica renală
J. Scleroza laterala amiotrofică

148. Tratamentul chirurgical al herniei de disc lombara este recomandat atunci cand :
A. Se instalează sindromul de coada de cal
B. Durerea lombară este mai importantă decât durerea radiculara
C. Reflexele osteotendinoase de la nivelul membrelor inferioare sunt abolite
D. Se instalează paralizia nervului sciatic politeu intern
E. Se instalează tulburări gastro-intestinale
F. Durerea radiculară este mai importantă decât durerea lombară
G. Paresteziile la nivelul membrului inferior capătă caracter permanent
H. Se instalează tulburări de micțiune
I. Contractura musculaturii paravertebrale nu se ameliorează la tratament
decontracturant
J. Se instalează paralizia nervului sciatic politeu extern

149. Stenoza lombara se dezvolta prin :

A. Bombarea unilaterală postero-laterală a discului intervertebral
B. Degenerarea discului intervertebral
C. Fracturarea osteofitelor
D. Hipertrofia fațetară
E. Artropatie
F. Bombarea discului intervertebral
G. Hipertrofia ligamentelor interspinoase
H. Apariția osteofitelor
I. Degenerarea ligamentului vertebral anterior
J. Hernierea brusca a nuceului pulpos

150. Tratamentul stenozei spinale lombare consta in :

A. Foraminotomie
B. Rezecția ligamentului vertebral posterior
C. Faţectomie medială bilaterală
D. Rezecția ligamentului interspinos
E. Ablația herniei de disc mediane
F. Laminectomie simpla decompresiva pe mai multe nivele
G. Laminectomie unilaterală
H. Rezecția ligamentului galben
I. Hemilaminotomii bilaterale multietajate
J. Rezecția apofizelor spinoase

151. Cele mai frecvente etiologii implicate in aparitia metastazelor vertebro medulare sunt :
A. Cancerul renal
 B. Cancerul hepatic
C. Cancerul colorectal
D. Melanomul
E. Mielomul multiplu
F. Cancerul de sân
G. Limfoamele
H. Cancerul tiroidian
I. Cancerul de prostata
J. Cancerul pulmonar

152. Următoarele afirmații despre neurofibroame sunt adevărate:

A. Au frecvent aspect de haltera
B. Se extind extradural prin găurile de conjugare
C. Nu se localizează niciodată la nivelul cozii de cal
D. Se dezvolta dintr-o singura rădăcina dorsala senzitiva
E. Se dezvolta din doua rădăcini dorsale senzitive adiacente
F. Se situează ca frecventa imediat după meningioamele spinale
G. La pacienții cu neurofibromatoza se găsesc leziuni multiple
H. Se extind intramedular
I. Sunt cele mai frecvente tumori intradurale extramedulare
J. La pacienții cu neurofibromatoza se găsește o singura leziune

153. Tratamentul chirurgical al stenozei spinale cervicale consta in:

A. Discectomie posterioara cu fuzionarea maselor laterale
B. Discectomia posterioară
C. Laminectomie decompresiva pe mai multe niveluri fără fuziunea maselor laterale
D. Laminectomie decompresivă unilaterală cu fuziunea maselor laterale
E. Laminectomie decompresivă unilaterală fără fuziunea maselor laterale
F. Discectomia anterioară si fuziunea pe mai multe niveluri
G. Laminotomie decompresivă bilaterală
H. Vertebrectomie si instrumentație cu grefon
I. Laminotomie decompresivă unilaterală
J. Laminectomie decompresivă pe mai multe niveluri cu fuziunea maselor laterale

154. Tabloul clinic al stenozei spinale lombare se caracterizează prin :

A. In repaus pacienții sunt asimptomatici
B. Pacientul poate parcurge distanțe din ce în ce mai scurte
C. Simptomele se ameliorează daca pacientul merge cu coloana in flexie
D. Sindromul radicular este frecvent unilateral
E. Simptomele se ameliorează dacă pacientul merge cu coloana in extensie
F. La mers pacienții sunt asimptomatici
G. Durerile radiculare apar in mers si se ameliorează la repaus
H. Sindromul radicular este frecvent bilateral
I. Durerile radiculare apar in repaus si se ameliorează la mers
 J. Pe măsură ce pacientul parcurge distanţe mai lungi durerile radiculare se ameliorează

155. Următoarele tumori sunt benigne:

A. Chistul epidermoid
B. Teratomul matur
C. Ganglioneurinomul
D. Nefroblastomul
E. Adenocarcinomul
F. Hepatoblastomul
G. Hemangiomul
H. Neuroblastomul
I. Lipomul
J. Osteosarcomul

156. Alegeţi afirmaţia corectă cu privire la hemangioame:

A. Rezectia chirurgicala este rar indicata
B. Sunt tumori maligne
C. sunt mai frecvente la rasa neagră
D. au o primă fază proliferativă, care durează 6-10 săptămâni
E. Frecventa este de 1/100 nou-nascuti vii
F. incidenţa la copiii cu greutate mică la naştere este de 23%, mai mare decât la cei cu
greutate normală
G. toate hemangioamele au aspect de „fragă”
H. sunt mai frecvente la băieţi
I. Se pot complica cu ulceratie
J. Reprezinta cea mai frecventa tumora a sugarului si copilului

157. Din tratamentul hemangioamelor nu face parte:

A. Radioterapia
B. tratamentul cu Prednison
C. tratamentul cu Salazopirină
D. Tratamentul cu Propranolol
E. tratamentul cu Interferon
F. Tratamentul cu Heparina
G. excizia chirurgicală
H. Excizia chirurgicala in limite de siguranta
I. Chimioterapia
J. supravegherea clinică, fără nici un tratament activ

158. Alegeţi afirmaţia falsă cu privire la hemangioame:

A. Nu poate fi tratata cu Interferon
B. de obicei este diagnosticat la nou-născut
C. Este compusă din aglomerări de celule endoteliale, pericite, celule dentritice,
mastocite
 D. la naştere apare ca o pată maculară eritematoasă sau telangiectazie localizată
E. Este cea mai frecventă tumoare a sugarului şi copilului
F. Este mai frecventa la fete
G. Nu poate fi tratata cu Prednison
H. are o frecvenţă de 1/100 nou-născuţi vii
I. Nu se poate localiza la nivel hepatic
J. Nu regreseaza niciodata spontan

159. Complicatiile hemangioamelor sunt urmatoarele:

A. Macrocefalie
B. Scolioză
C. Macrodactilie
D. Insuficienţa cardiacă
E. Hemoragia
F. Gigantism
G. Obstrucţia respiratorie
H. Hemihipertrofia
I. Obstrucţia vizuală
J. Ulceraţia

160. Un nou născut prezintă la nivel abdominal anterior, în regiunea ombilicală, o formaţiune
tumorală rotundă, acoperită de o membrană transparentă prin care se întrezăresc anse
intestinale. Diagnosticul poate fi de:
A. hernie în cordonul ombilical
B. Granulom ombilical
C. laparoschizis
D. Celosomie
E. hernie ombilicală
F. extrofie de vezică
G. Hernie amniotica
H. Hernia liniei albe
I. omfalocel
J. Exomphalos

161. Alegeţi afirmaţia falsă cu privire la omfalocel:

A. In punga omfalocelului se poate gasi ficat
B. Este o tumora ombilicala maligna
C. Este datorat unei anomalii vasculare antenatale
D. se poate asocia cu hipoglicemie neonatală
E. este asociat frecvent cu anomalii cromosomiale sau alte malformaţii congenitale
F. diagnosticul poate fi stabilit din perioada antenatală
G. este o urgenţă chirurgicală, integrarea anselor intestinale în abdomen trebuie realizată
în primele 6 ore după naştere
 H. nu există avantaje dovedite ale naşterii pe cale cezariană comparativ cu naşterea
naturală
I. Pentru diagnosticul antenatal este necesar RMN fetal
J. Este reprezentat de o punga plina cu lichid amniotic, situat in regiunea ombilicala

162. Alegeţi afirmaţia corectă cu privire la omfalocel:

A. Se poate asocia cu hipoglicemie
B. Tratamentul este de regula chirurgical
C. Diagnosticul antenatal se bazeaza pe ecografia uterului gravid
D. Se poate asocia cu sindrom Beckwith-Wiedemann
E. Nu poate fi tratat conservator
F. se poate asocia cu microglosie
G. Face parte din pentalogia Cantrell
H. pentru omfalocelele de dimensiuni mari este întotdeauna indicat tratamentul
chirurgical in primele zile postnatal
I. cele mai frecvente anomalii asociate sunt atreziile sau stenozele intestinale
J. în caz de diagnostic antenatal este indicată naşterea cezariană

163. Un nou-născut cu laparoschizis poate beneficia de următoarele forme de tratament, mai

puţin:
A. tratament conservator, prin badijonări zilnice cu soluţii antiseptice şi epitelizare treptată
B. integrarea anselor intestinale în abdomen, sub anestezie generală, si stomie in caz de
atrezie intestinala
C. Tratament cu Salazopirina
D. integrarea anselor intestinale în abdomen în sala de naştere, fără anestezie generală
E. plasarea anselor intestinale într-un sac din material sintetic şi integrarea lor treptată în
abdomen
F. Rezectia intestinelor eviscerate si inchiderea defectului de [erete abdominal
G. Sutura membranelor rupte si apoi tratament conservator
H. integrarea anselor intestinale în abdomen la câteva ore postnatal, sub anestezie
generală
I. integrarea anselor intestinale în abdomen şi închiderea defectului de perete abdominal
cu un patch din cordonul ombilical
J. plasarea anselor intestinale într-un sac din material sintetic si intgrarea lor in abdomen
la varsta de un an

164. Alegeţi afirmaţia corectă cu privire la laparoschizis:

A. frecvent este eviscerat stomac, anse intestinale, ficat
B. cavitatea peritoneală este întotdeauna insuficient dezvoltată
C. se asociază cu atrezii şi stenoze intestinale în proporţie de 55%
D. Poate fi diagnosticat antenatal ecografic
E. Tratamentul chirurgical este recomandat cand copilul are o greutate de 10 kg
F. diagnosticul este posibil antenatal doar prin RMN fetal
G. organele eviscerate sunt acoperite de o membrană transparentă, care le protejează
 H. Laparoschizisul se mai numeste si gastroschizis
I. Este o urgenta chirurgicala neonatala
J. Organele eviscerate nu sunt acoperite de sac

165. Despre Gastroschizis putem afirma faptul că:

A. Asociază frecvent anomalii crosmosomiale
B. Tratamentul chirurgical necesită inchidere rapidă cu tegument a defectului în toate
cazurile
C. Nu este o urgență chirurgicală
D. Tratamentul chirurgical poate necesita inchidere etapizata a defectului
E. Asociază frecvent Atrezie intestinală
F. Este o urgență chirurgicală
G. Defectul de perete abdominal este paraombilical
H. Diagnosticul antenatal este important in a decide momentul nașterii
I. Diagnosticul antenatal nu este important in a decide momentul nașterii
J. Defectul de perete abdominal este la nivel ombilical

166. Despre omfalocel putem afirma faptul că:

A. Este o urgență chirurgicală
B. Asociază frecvent anomalii crosmosomiale
C. Tratamentul chirurgical necesită inchidere rapidă cu tegument a defectului în toate
cazurile
D. Asociază frecvent Atrezie intestinală
E. Defectul de perete abdominal este la nivel ombilical
F. Primele 24 ore postnatal sunt folosite pentru investigarea anomaliilor asociate
G. Ficatul nu este niciodată exteriorizat la nivelul defectului
H. Tratamentul poate necesita doar pansamente zilnice și epitelizare treptată
I. Defectul de perete abdominal este la nivel ombilical
J. Nu necesită amniocenteză în caz de diagnostic antenatal

167. Hernia inghinală necomplicată:

A. Nu se opereaza inainte de vârsta de 6 luni
B. Poate apărea și la fetițe
C. Se manifestă ca tumefacție inghino-scrotală dureroasă
D. Nu necesită tratament chirurgical, se vindecă spontan pînă la vârsta de 3 ani
E. Este cauzată de persistența canalului peritoneo vaginal
F. Este extrem de rară la prematur
G. Necesită intervenție chirurgicală în ”urgență amânată”
H. Nu există la sexul feminin
I. Apare la nivelul punctelor de slăbiciune ale peretelui abdominal anterior
J. Se manifestă ca tumefacție inghino scrotală nedureroasă

168. Despre hidrocel putem afirma faptul că:

A. Este definit de dilatații varicoase ale venelor spermatice
 B. Necesită intervenție chirurgicală în ”urgență amânată”
C. Hidrocelul canalului spermatic este o noțiune falsă
D. Este considerat fiziologic la nou-născut
E. Se poate vindeca spontan până la vârsta de 3 ani
F. Este definit de acumulare de lichid în vaginala testiculară
G. Este o formă de persistență a canalului peritoneo-vaginal
H. Nu transiluminează
I. Necesită explorare de tip computer tomograf pentru diagnostic pozitiv
J. Poate fi comunicant sau non comunicant

169. Despre fimoză putem afirma faptul că:

A. Este o urgență chirurgicală
B. Fimoza fiziologică asociată cu anomalii renale și Infecții de tract urinar are indicație de
circumcizie
C. Poate determina retenție acută de urină
D. Fimoza fiziologică nu necesită circumcizie de rutină
E. Este patologică indiferent de vărstă
F. Are indicație de circumcizie la diagnostic in toate cazurile
G. Fimoza cicatriceală necesită circumcizie
H. Este cauză de hidronefroză
I. Se poate complica cu balanite
J. Este fiziologică până la vârsta de 2-3 ani

170. Despre criptorhidie putem afirma:

A. Testiculul localizat intraabdominal este un testicul ectopic
B. Un testicul nepalpabil in scrot, dar palpabil inghinal de unde nu poate fi coborăt este
un testicul necoborît adevărat
C. Vanishing testis defineste un testicul necrozat antenatal
D. Laparoscopia este varianta diagnostica in cazul unui testicul nepalpabil
E. Testiculul retractil nu necesită tratament chirurgical la vârstă preșcolară
F. Computer tomografia este varianta diagnostica in cazul unui testicul nepalpabil
G. Vanishing testis defineste un testicul localizat inghinal
H. Un testicul nepalpabil in scrot, dar palpabil inghinal de unde nu poate fi coborât este
un testicul retractil
I. Vârsta optimă pentru intervenția chirurgicală este 5 ani
J. Vârsta optimă pentru intervenția chirurgicală este 1 an

171. Absența testicolului din scrot poate fi explicată de următoarele forma anatomice:
A. Varicocel
B. Testicul cervical
C. Hernie inghino-scrotala
D. Testicul ectopic
E. Testicul ascensionat
F. Orhiepididimita acuta
 G. Testicul retractil
H. Testicul intraabdominal
I. Vanishing testis
J. Hidrocel

172. Torsiunea cordonului spermatic:

A. Este mai frecventă la adolescent , fiind intravaginală
B. Poate fi tratată simptomatic (antialgic, comprese cu Rivanol)
C. Nu se produce niciodată la nou-născut
D. Este caracterizată de durere scrotală vie, extrem de intensă
E. Este o urgenta chirurgicală
F. Produsă la nou născut poate determina criptorhidie
G. Este caracterizată de durere scrotală moderată și de „blue dot sign”
H. Este singura cauză de sindrom de hemiscrot acut
I. Este frecventă în intervalul de vârstă 2-10 ani
J. Este mai frecventa la nou născut, fiind extravaginală

173. Hernia inghino-labială:

A. Prezența ovarului în sacul herniar scade riscul de încarcerare față de o hernie inghino-
scrotală
B. E cauzată de un exces de estrogeni ce cresc lazitatea țesuturilor
C. E cauzată de un defect de perete abdominal
D. E secundară persistenței canalului peritoneo vaginal
E. Poate fi confundatp cu un chist de canal Nuck
F. E asociată cu risc mare de necroză ovariană
G. Se operează după vârsta de 5 ani
H. Este o entitate ce nu există
I. Se manifestă ca o tumefacție inghino-labială
J. Prezența ovarului în sacul herniar o transformă într-o urgenșă chirurgicală

174. Diagnosticul diferențial al herniei inghinale nu se face cu:

A. hernia Morgagni Larrey
B. hernia crurală
C. varicocelul simptom din tumori retroperitoneale
D. hernia Bochdalek
E. varicocelul boală în localizarea stângă
F. hidrocelul comunicant
G. hernia hiatală
H. adenopatia femurală
I. tumori testiculare
J. tumorile renale

175. În cazul unei paciente de sex feminin, în vârstă de 2 ani, diagnosticată cu hernie
inghino-labială stângă, putem afirma următoarele:
 A. În 30-60% din cazuri și canalul peritoneo-vaginal din dreapta este deschis
B. necesită intervenție chirurgicală imediată
C. Sexul masculin interesat de 4/1-10/1 față de sexul feminin în cazul anomaliilor de
inchidere ale canalului peritoneo-vaginal
D. Prezența ovarului în sacul de hernie, într-un procen de 1% din cazuri semnifică un
testicul feminizant
E. monitorizare până la vârsta de 5 ani
F. se va monitoriza până la vârsta de 3 ani
G. va urma un program de gimnastică medicală pentru întărirea peretelui abdominal
H. nu necesită tratament deoarece nu a prezentat complicații până la această vârstă
I. O intervenție temporizată poate crea situația în care gonada să fie compromisă în caz
de complicații precum încarcerarea/ ștrangularea
J. necesită tratament medicamentos

176. Fimoza cicatriceală:

A. Este o situație fiziologică
B. Nu răspunde la tratamentul cu corticosteroizi topic
C. Necesită tratament chirurgical
D. Poate fi cauzată de Balanitica xerotica obliterans
E. Poate fi cauzată de decalotări intempestive
F. Examenul clinic identifică mici cicatrice radiare sidefii la nivelul orificiului preputial
G. Este frecventă la nou născut
H. Este rară la adolescenți
I. Este frecvent asociată cu hidrocelul testicular
J. Răspunde la tratamentul cu corticosteroizi topic

177. Constituie urgențe chirurgicale următoarele:

A. hernia strangulată, cu fenomene de ocluzie intestinală
B. hidrocelul comunicant
C. hernia la fetiță
D. hernia strangulată de mai mult de 24 ore
E. hernia încarcerată ireductibilă
F. chistul de cordon spermatic
G. hernia la băiat
H. eșecul manevrei de taxis și vechimea mai mare de 24 ore a ștrangulării herniei
I. chistul de canal Nuck
J. hidrocelul testicular pur

178. Sunt forme de persistență a canalului peritoneo-vaginal următoarele, cu excepția:

A. hernia inghinală la băiat
B. adenopatia inghinala
C. torsiune de hidatida Morgagni
D. hernia inghino-labială la fată
E. varicocelul simptomatic
 F. chistul epididimar
G. hidrocelul comunicant
H. hernia crurala
I. hidrocelul testicular pur
J. chistul de canal Nuck

179. Atrezia esofagiană:

A. Asociază polihidramnios
B. Este o ocluzie neonatală înaltă
C. Poate fi diagnosticată în sala de nașteri
D. Poate fi diagnosticată antenatal
E. Nu asociază niciodată comunicare eso-traheală (fistulă)
F. Poate asocia comunicare eso-traheală (fistulă)
G. Asociază oligoamnios
H. Este o ocluzie neonatală medie
I. Este o anomalie izolată
J. Se manifestă prin sindrom de detresă respiratorie acută

180. Hernia diafragmatică congenitală postero-laterală:

A. Se poate manifesta și tardiv, după perioada neonatală
B. Poate beneficia de tratament fetal (ocluzionare traheala) in cazuri selectate
C. Chirurgia minim invazivă este contraindicată
D. Prezența stomacului în torace este factor de prognostic negativ
E. Este o urgență chirurgicală
F. Este o urgență de terapie intensivă
G. Poate beneficia de tratament toracoscopic
H. Este o ocluzie neonatală înaltă
I. Prezența stomacului în torace nu este factor de prognostic negativ
J. Se manifestă clinic după vârsta de 1 an

181. Asocierea malformativă VACTER- L implică:

A. malformatii ale membrelor (Limbs)
B. anencefalie (Anencephaly)
C. malformaţii vertebrale (Vertebral)
D. malformații venoase (Venous)
E. malformații costale (Ribs)
F. choanal atresia (atrezie Coanala)
G. malformaţii anorectale (Ano-rectal)
H. malformaţii traheoesofagiene (TE)
I. malformații cardiace (Cardiac)
J. malformații tiroidă (Thyroidal)

182. Verificarea permeabilității tubului digestiv la naștere:

A. Se efectuează doar la copii cu suspiciune antenatală de existență a unei malformații
 B. Diagnostichează o hernie diafragmatică congenitală
C. Utilizează sondă Nelaton 8-10 Ch
D. Este obligatorie a fi efectuată în sala de nașteri
E. Utilizează sondă Nelaton 4Ch (cât mai subâire și flexibilă)
F. Necesită cursuri de pregătire specială pentru a putea fi efectuată
G. Poate diagnostica o atrezie rectală
H. Un nou-născut fără Atrezie esogfagiană va permite pasajul a circa 15 cm din lungimea
sondei
I. Se efectuează după vârsta de 1 lună pentru a nu traumatiza nou-născutul
J. Poate diagnostica o Atrezie esofagianaă

183. Polihidramniosul:
A. Este frecvent asociat Fimozei
B. Este semn de prognostic favorabil în herniile diafragmatice congenitale posterolaterale
C. Este definit de acumulare de lichid amniotic în vaginala testiculară
D. Este semn de prognostic nefavorabil în herniile diafragmatice congenitale
posterolaterale
E. Poate necesita plasare de șunt vezico-amniotic
F. Este asociat cu uropatiile obstructive
G. Poate apărea în cazul formațiunilor dezvoltate intratoracic prin compresiune
esofagiană
H. Este definit de o cantitate de lichid amniotic mai mare decât normal
I. Este definit de o cantitate de lichid amniotic mai mică decât normal
J. Este asociat anomaliilor de tub digestiv

184. Asocierea malformativă VACTER- L implică:

A. malformaţii anorectale (Ano-rectal)
B. malformații venoase (Venous)
C. choanal atresia (atrezie Coanala)
D. malformatii ale membrelor (Limbs)
E. malformații cardiace (Cardiac)
F. malformaţii vertebrale (Vertebral)
G. malformații costale (Ribs)
H. malformații tiroidă (Thyroidal)
I. anencefalie (Anencephaly)
J. malformaţii traheoesofagiene (TE)

185. Despre manevra de verificare a permeabilității căii digestive superioare este falsă
afirmația:
A. se efectuează în sala de naşteri, oricărui nou-născut indiferent de starea generală a
acestuia
B. nu necesită examinare radiologică pentru confirmarea parcursului si a poziţiei sondei
în caz de suspciune înaltă
C. se utilizează un cateter obişnuit (sondă Nelaton, de exemplu), cu o grosime Ch 10-12
 D. sonda se trece printr-o narină în faringe, esofag, până în stomac
E. se utilizează un cateter obişnuit (sondă Nelaton, de exemplu), cu o grosime Ch 6-8
F. se efectueză de către mamă la 24 de ore de la naştere după prima masă
G. se ştie că sonda a ajuns în stomac dacă după un parcurs de 15-20 cm se poate aspira
conţinut gastric
H. nu există posibilitatea de rezultate cu verdict fals de normalitate
I. dacă sonda introdusă se opreşte (“butează”) la aproximativ 8-10 cm de narină sau de
arcada gingivală, cu mare probabilitate este vorba de atrezie esofagiană
J. se efectueaza dupa 24-48 ore de la nastere pentru a fi concludenta si mai facil de
efectuat

186. Cea mai frecventă formă de atrezie esofagiană este:

A. Cele 2 capete esofagiene pot avea în comun o punte de musculatură parietală
B. AE pură, izolată (fără fistulă eso-traheală)
C. AE cu fistulă eso-traheală pe capătul distal
D. Fistula eso-traheală izolată (fistula in "H")
E. Reprezintă 85-90% din cazurile de AE
F. AE cu fistulă eso-traheală pe ambele capete esofagiene
G. Este cunoscută ca tipul III Ladd
H. AE cu fistulă eso-traheală pe capătul proximal
I. Este cunoscuta ca AE tip I Ladd
J. Distanţa dintre capetele esofagului este uneori de peste 2 cm

187. Atrezia duodenala se caracterizeaza prin urmatoarele cu exceptia:

A. Pentru stabilirea diagnosticului este necesar CT-ul abdominal
B. Tratamentul cu Atropina poate avea rezultate favorabile
C. Tratamentul chirurgical vizeaza incizia transversala de o parte si de alta a obstacolului
cu anastomoza transelor
D. Poate fi explicata etiopatogenetic de teoria vacuolizarii a lui Tandler
E. Este asociata cu infectia cu Helicobacter pylorii
F. Tratamentul este chirurgical si se realizeaza cel mai frecvent prin
duodenoduodenostomie „Kimura”
G. Imaginea radiologica caracteristica este de “balanta”
H. Se poate suspiciona antenatal pe baza polihidramniosului
I. Este datorata secretiei acide gastrice
J. Se poate diagnostica pe baza cantitatii scazute, de aprox. 2.5ml, a aspiratului gastric
obtinut la verificarea permeabilitatii caii digestive

188. Malformatiile anorectale se caracterizeaza prin:

A. Ecografic se poate masura distanta dintre tegument si fundul de sac rectal
B. La fete mai mult de 1/3 din cazuri sunt reprezentate de fistule rectovaginale
C. Chiar si tratate corect, pot determina alterari ale continentei
D. La baieti fistula recto-vestibulara este diagnosticata pe baza examenului clinic
E. Sunt diagnosticate frecvent la ecografia uterului gravid in trimestrul III de sarcina
 F. Baietii cu cloaca asociaza frecvent si anomalii ale sacrumului
G. Diagnosticul initial este in principal clinic
H. Frecvent sunt asociate leziuni ale coloanei vertebrale si sacrumului
I. Diagnosticul fistulei perineale la baieti se stabileste usor in primele 24h postnatal
J. Coexista frecvent cu leziuni malformative ale altor organe si sisteme

189. Alegeti afirmatia falsa despre diagnosticul bolii Hirschprung:

A. Manifestarea cinica neonatala este sindromul de detresa respiratorie
B. Radiografia simpla abdominala este neconcludenta in primele 2 luni de viata
C. Manifestarea clinica neonatala este intarzierea eliminarii meconiului
D. Este o afectiune dobandita
E. Biopsia rectala prin suctiune se realizeaza la 1-2 cm deasupra liniei dintate si necesita
determinarea activitatii acetilcolinesterazei
F. Manifestarile clinice sunt direct proportionale in intensitate cu lungimea segmentului
agangliotic
G. Biopsia rectala este examenul de certitudine la sugar
H. Este datorata infectiei cu Citomegalovirus
I. Aspectul caracteristic de palnie nu poate fi identificat pe irigografie la nou-nascut
J. Se mai numeste si megacolon secundar

190. Megacolonul congenital se caracterizeaza prin:

A. Exacerbarea reflexului inhibitor anorectal
B. Este considerat o boala din categoria neurocristopatiilor
C. Stenoza la nivelul sigmoidului
D. Intarzierea in eliminarea meconiului mai mult de 48h de la nastere
E. Alternarea constipatie cu perioade de enterocolita la sugar
F. Clisma baritata este un examen esential la copilul mai mare de cateva luni
G. Se manifesta cu diaree apoasa de la nastere
H. Se asociaza cu hipoglicemia neonatala
I. Este manifestarea fibrozei chistice a pancreasului
J. Este o obstructie functionala datorata absentei celulelor ganglionare din plexurile
submucoase si mienterice

191. Alegeti afirmatia adevarata despre invaginatia intestinala:

A. Clisma baritata este utilizata ca prima investigatie imagistica
B. Se manifesta cu varsaturi si stare de agitatie
C. La copilul mai mare se cauta punctul de plecare al invaginatiei (de exemplu diverticulul
Meckel)
D. Imaginea ecografica sugestiva pentru diagnostic descrie aspectul „in tinta”
E. Debutul este insidios descoperit fortuit prin palparea tumorii de invaginatie
F. Triada clinica tipica se caracterizeaza prin: febra, varsaturi si absenta scaunului
G. Cea mai frecventa forma este invaginatia colo-colica
H. Sugarul poate avea scaune cu mucus amestecat cu sange
I. Este ocluzia intestinala specifica sugarului
 J. Tumora de invaginatie se palpeaza intotdeauna in fosa iliaca dreapta

192. Despre radiografia cu doua imagini hidro-aerice (“in balanța”) se poate spune ca:
A. Asociază abdomen intens meteorizat
B. Asociază vărsături neonatale tardive
C. Definește o afecțiune frecvent asociată cu sindrom Down
D. Definește o formă de ocluzie congenitală înaltă
E. Poartă numele de ”imagine in brățară”
F. Asociază abdomen excavat
G. Asociază vărsături neonatale precoce
H. Este tipică pentru stenoza hipertrofică de pilor
I. Poartă si numele de imagine ”double bubble”
J. Este tipică pentru atrezia ileală

193. Stenoza hipertrofică de pilor:

A. E caracterizată de vărsaturi bilioase, in jet
B. Acidoza hipocloremică este prezentă în tabloul biologic
C. Face parte din ocluziile congenitale neonatale înalte
D. Aspectul radiologic tipic este imaginea ”în balanță”
E. Vârsta tipică de debut a simptomatologiei este vârsta de 4 zile
F. Alcaloza hipocloremică este prezentă în tabloul biologic
G. Vârsta tipică de debut a simptomatologiei este vârsta de 4 săptămâni
H. Explorarea imagistică de elecție este ecografia abdominală
I. Tratamentul chirurgical este reprezentat de piloromiotomia extramucoasă
J. Vărsătura in jet, alimentară, cu lapte digerat domină simptomatologia clinică

194. Boala Hirschsprung:

A. Tușeul rectal este contraindicat
B. Este o ocluzie funcțională, secundară unei tulburări de peristaltică
C. Localizarea bolii este in marea majoritate a cazurilor în zona de colon macroscopic
dilatat
D. Diagnosticul pozitiv necesită obligatoriu examen anatomo-patologic
E. Tușeul rectal ajută în diagnosticul diferențial cu constipația idiopatică
F. Diagnosticul pozitiv poate fi uneori stabilit doar pe simptomatologia tipică, fără alte
explorări suplimentare
G. Localizarea bolii este in marea majoritate a cazurilor recto-sigmoidiană
H. Se manifestă la nou născut prin întârziere în evacuarea meconiului
I. Este o ocluzie mecanică, secundară unei stenoze colice extinse
J. Nu se manifestă niciodată în perioada neonatală, ci mai tarziu prin constipație

195. Boala Hirschsprung:

A. Poate afecta întreg cadrul colic
B. Nu poate afecta întreg cadrul colic
C. La nou născut poate determina episoade severe de enterocolită
 D. La nou născut poate determina hidrocel
E. Necesită colostomie în toate cazurile
F. Irigografia stabilește întinderea segmentului intestinal afectat
G. Se manifestă prin constipație severă la copilul preșcolar
H. Necesită lavaj colic (nursing)
I. Tranzitul gastro-duodeno-intestinal stabilește întinderea segmentului intestinal afectat
J. Inspecția perineului relevă absența orificiului anal

196. Ocluziile congenitale neonatale:

A. Cele înalte au tipic vărsături tardive
B. Gastroschizisul este o formă de ocluzie neonatală joasă
C. Cele înalte și medii pot fi asociate cu emisie de meconiu
D. Malformațiile anorectale sunt o formă de ocluzie neonatală joasă
E. Cele înalte au tipic vărsături precoce
F. Asociază întotdeauna absența evacuării meconiului
G. Nu necesită tratamment chirurgical, ci doar dezinvaginare manuală
H. Pot beneficia de chirurgie fetală
I. Pot fi cauzate de anomalii de compoziție ale meconiului
J. Pot fi secundare anomaliilor de rotație și fixare ale anselor intestinale

197. Invaginația intestinală:

A. Poate apărea scaun melenic
B. Durerea nu este un elemnt de diagnostic
C. Poate fi idiopatică, cel mai frecvent întâlnită la sugarul eutrofic
D. Tratamentul este chirurgical in toate cazurile
E. Examenul abdomenului relevă la palpare prezența tumorii de invaginație
F. Durerea este tipică, extrem de intensă, apărută în reprize, cu perioade de acalmie
G. Dezinvaginarea hidrostatică sub control ecografic poate fi o metodă de tratament
H. Poate apărea scaun in ”jeleu de coacăze”
I. Examinarea clinică a abdomenului nu relevă nimic specific
J. Poate fi idiopatică, cel mai frecvent întâlnită la copilul peste 2 ani

198. Invaginația intestinală:

A. Diverticulul Meckel poate fi punct de plecare al unei invaginații
B. Ecografia poate identifica imagine ”în cocardă”
C. Asociază hipoplazie pulmonară
D. Pneumoperitoneul contraindică reducerea hidrostatică
E. Necesită în toate cazurile rezecție intestinală și anastomoză
F. Apare exclusiv sub vârsta de 1 an
G. Este o ocluzie intestinală congenitală neonatală
H. Poate fi confundată cu un prolaps rectal
I. Ecografia poate identifica imagine ”de balanță”
J. Este o ocluzie intestinală
199. Malformatiile ano-rectale:
A. Imperforația anală va necesita colostomie
B. Sunt o formă de ocluzie congenitală medie
C. Fistula recto-uretrală este prezentă doar la băieți
D. Cloaca este prezentă doar la băieți
E. Fistula recto-uretrală este prezentă la ambele sexe
F. Cloaca este prezentă doar la fetițe
G. Pot fi prezente în cadrul asocierii VACTERL
H. Sunt o formă de ocluzie congrenitală joasă
I. Imperforația anală va beneficia de tratament curativ în perioada neonatală
J. Fistula recto-uretrală este prezentă doar la fete

200. Care din următoarele afirmații referitoare la anatomia sistemului venos sunt adevărate:
A. Sistemul venos central este format din venele cave superioara si inferioara
B. Venele perforante dirijeaza sangele din sistemul profund catre sistemul superficial
C. Venele membrelor sunt clasificate in vene superficiale si profunde
D. Sistemul venos este impartit in 2 componente: centrala si periferica
E. Vena femurala superficiala este componenta a sistemului venos superficial
F. Valvele venoase previn refluxul sangelui in periferie in ortostatism
G. Sistemul venos superficial al membrelor inferioare este alcatuit din venele safene
mare, mica si afluentii acestora
H. Gamba are trei vene profunde principale
I. Sistemul venos este impartit in 3 componente: central, periferic si superficial
J. Sistemele venoase superficial si profund sunt legate intre ele prin vene perforante

201. Factorii de risc pentru tromboza venoasa profunda sunt :

A. Stari de hipercoagulabilitate
B. Sarcina
C. Leziunile endoteliale venoase
D. Staza venoasa
E. Hipertensiunea arteriala
F. Limfedemul
G. Hipotensiunea arteriala
H. Utilizarea de contraceptive orale
I. Fumatul
J. Leziunile endoteliale arteriale

202. Tromboza venoasă superficială :

A. Provoaca sensibilitate de-a lungul traiectului venos
B. Extragerea trombului nu amelioreaza durerea
C. Antiifnflamatoarele nesteroidiene nu au efect
D. Heparinoterapia nu este indicata in nici o situatie
E. Provoaca edem pe traiectul venos
F. Intereseaza vena femurala superficiala
 G. Trombectomia pentru venele superficiale trombozate nu reduce pigmentarea cutanata
H. Este insotita de durere
I. Provoaca eritem pe traiectul venos
J. Nu este indicata excizia trombului

203. Tromboza venoasa profunda :

A. Sindromul May Turner reprezinta tromboza venoasa profunda la nivelul membrului
inferior stang datorita compresiei venei iliace stangi prin bifurcatia aortica si
incrucisarea cu artera iliaca dreapta
B. Durerea in gamba precipitata de extensia ventrala a piciorului reprezinta semnul
Homans
C. Daca testul D-Dimerilor peste pozitiv, nu se mai efectueaza ecografie
D. Acuratetea ecografiei Doppler este redusa la nivelul venelor tibiale
E. Venografia este frevent efectuata pentru un diagnostic de TVP
F. Acuratetea ecografiei Doppler este foarte buna la nivelul venelor tibiale
G. Dozarea D-Dimerilor este un test screening specific pentru TVP
H. Examenul clinic evidentiaza edem sau durere unilaterala
I. Ultrasonografia Doppler poate caracteriza flxuul sanguin venos si vizualiza trombul
J. Tomografia computerizata cu substanta de contrast identifica tromboza venei cave

204. Evaluarea stărilor de hipercoagulabilitate la pacinții cu tromboză venoasă profundă

spontană se face prin măsurarea:
A. Proteina T
B. Glicemie
C. Antitrombina III
D. Mutatia genei protrombinei
E. Potasemie
F. Factor V Leiden
G. Calcemie
H. Factorul VII Leiden
I. Proteina S
J. Proteina C

205. Profilaxia trombozei venoase profunde :

A. Este indicata la pacientii supusi unei interventii chirurgicale majore
B. Nu este indicata la pacientii cu TVP in antecedente
C. Este indicata la pacientii cu antecedente de TVP
D. Masurile profilactice prin terapie mecanica constau in dispozitive de compresie
segmentara intermitenta
E. Mobilizarea precoce postoperatorie reduce riscul de TVP
F. Nu trebuie utilizata de rutina la pacientii supusi unei interventii chirurgicale majore
G. Nu este indicata la pacientii cu cancer
H. Metodele profilactice preoperatorii nu reduc riscul de TVP
I. Terapie farmacologica cu heparina sau warfarina
 J. Nu este indicata mobilizarea precoce postoperatorie

206. Obiectivele tratamentului trombozei venoase profunde includ următoarele:

A. Reducerea afectarii valvelor venoase profunde
B. Reducerea riscului de accident vascular cerebral
C. Reducerea riscului de aparitie a hipertensiunii arteriale
D. Reducerea riscului de infarct miocardic
E. Reducerea riscului de insuficienta renala
F. Prevenirea cresterii trombului venos
G. Reucerea riscului de embolie pulmonara
H. Reducerea riscului de insuficienta venoasa cronica
I. Reducerea riscului de amputatie
J. Reducerea riscului de aparitie a sindromului post-trombotic

207. Contraindicatiile terapiei anticoagulante in tromboza venoasa profunda includ :

A. Accidentul vascular cerebral recent
B. Ulcerele gastrointestinale
C. Supresia medulara post-chimioterapie
D. Hipertensiunea arteriala
E. Interventiile chirurgicale recente
F. Sarcina
G. Insuficienta renala cronica
H. Infarctul de miocard recent
I. Diatezele hemoragice
J. Tromboza venoasa recidivata

208. Terapia trombolitica in tromboza venoasa profunda :

A. Este indicata in tromboza acuta a venei mezenterice superioare
B. Trombectomia mecanica are multe contraindicatii
C. Este indicata in tromboza venei subclavii
D. Trombectomia chirurgicala este frecvent indicata
E. Este indicata in tromboza venei renale
F. Este recomandata la pacientii cu TVP iliofemurala cu simptome de mai mult de 14 zile
G. Este recomandata la pacientii cu risc crescut de sangerare
H. Este recomandata la pacientii varstnici cu speranta de viata mai mica de 1 an
I. Este recomandata la pacientii cu TVP iliofemurala cu simptome de maxim 14 zile
J. Dispozitivele de trombectomie mecanica reduc complicatiile provocate de tromboliza

209. Tabloul clinic in embolia pulmonara include :

A. Durere in epigastru
B. Tahipnee
C. Bradicardie
D. Dispnee
E. Bradipnee
 F. Durere toracica
G. Tahicardie
H. Tuse
I. Disfunctie ventriculara stanga
J. Durere lombara

210. Diagnosticul emboliei pulmonare :

A. Electrocardiografia deceleaza disfunctia ventriculara dreapta
B. Spirometrie
C. Tomografie computerizata toracica
D. Ultrasonografie
E. Angiografia pulmonara
F. Punctie pleurala
G. Masurarea tensiunii arteriale
H. Radiografia pulmonara
I. Punctie pericardica
J. Scitntigrafie de ventilatie-perfuzie

211. Tratamentul emboliei pulmonare include urmatoarele :

A. Diuretice
B. Anticoagulare
C. Plasarea unui filtru permanent in vena cava inferioara
D. Plasarea unui filtru in vena cava superioara
E. Tromboliza
F. Antihipertensive
G. Extragerea chirurgicala a trombului din artera pulmonara este singura posibilitate de
tratament in embolia pulmonara
H. Suport inotrop
I. Procoagulante
J. Plasarea unui filtru provizoriu in vena cava inferioara

212. Simptomele cauzate de venele varicoase superficiale sunt următoarele:

A. Tromboflebita superficiala
B. Senzatie de greutate si oboseala dupa ortostatism prelungit
C. Crampe noturne
D. Claudicatie intermitenta
E. Sangerare la nivelul venelor superficiale (fistule vasculo-cutanate)
F. Raceala tegumentelor
G. Tromboflebita profunda
H. Durere la mers
I. Edem perimaleolar
J. Gangrena

213. Diagnosticul venelor varicoase poate fi stabilit prin următoarele:

 A. Ultrasonografie Doppler cu examenul competentei valvulare
B. Limfografie
C. Arteriografie
D. Pletismografie
E. Laparoscopie
F. Ultrasonografie Doppler
G. Cistoscopie
H. Toracoscopie
I. Examen clinic
J. Venografie

214. Metode de tratament al varicelor primare:

A. Strippingul venei bazilice
B. Ligatura venei safene interne este contraindicata
C. Strppingul venei safene interne
D. Ligaturarea venei safene la rasul venei femurale
E. Scleroterapia cu spuma ghidata ecografic
F. Varicele primare nu se trateaza
G. Embolectomia cu sonda Fogarty
H. Flebectomia venelor tributare safenei
I. Strippingul venei femurale superficiale
J. Ablatia endovenoasa cu radiofrecventa sau laser

215. Manifestările clinice ale insuficienței venoase cronice sunt următoarele:

A. Phlegmasia alba dolens
B. Necroza cutanata
C. Limfedem unilateral
D. Limfedem bilateral
E. Ulceratii venoase
F. Dilatatii varicoase
G. Hiperpigmentare
H. Phlegmasia coerulea dolens
I. Lipodermatoscleroza
J. Edem cronic al membrelor inferioare

216. Diagnosticul insuficientei venoase cronice poate fi stabilit prin:

A. Toracoscopie
B. Arteriografie
C. Laparoscopie
D. Limfografie
E. Pletismografie
F. Cistoscopie
G. Angio-CT
H. Ultrasonografie Doppler
 I. Angio-RMN
J. Examen clinic

217. Tratamentul insuficienței venoase cronice include:

A. Vasoconstrictoare
B. Ciorapi de contentie elastica
C. Hipolipemiante
D. Ligatura venelor perforante
E. Antihipertensive
F. Plastie cu piele libera despicata
G. Tratamentul local al ulcerelor venoase
H. Vasodilatatoare
I. Blocante de calciu
J. Strippingul venelor cu reflux

218. Terapia warfarinica in tromboza venoasa profunda are urmatoarele caracteristici:

A. Este monitorizata pentru a mentine un INR intre 2 si 3
B. Este indicata in diatezele hemoragice
C. Anticoagularea cu heparina este mentinuta la inceputul terapiei cu warfarina
D. Este indicata la pacientii cu accident vascular cerebral recent
E. La initierea terapiei cu heparina se opreste administrarea heparinei
F. Warfarina inhiba factorii independenti de vitamina K
G. Este monitorizata pentru a mentine un INR egal cu 1
H. Poate determina necroza cutanata cu pierderi semnificative de piele
I. Este contraindicata in diatezele hemoragice
J. Warfarina inhiba factorii dependenti de vitamina K

219. Anticoagulantele orale noncumarinice:

A. Necesita monitorizarea INR
B. Nu determina sangerare
C. Determina anticoagulare dupa 48 ore de la administrare
D. Au riscuri similare de sangerare ca la warfarina
E. Au biodisponibilitate stabila
F. Nu necesita heparinizare inainte de initierea tratamentului
G. Nu necesita monitorizarea INR
H. Modifica factorii anticoagulanti -proteina C si S
I. Nu sunt indicate in tratamentul trombozei venoase profunde
J. Permit anticoagulare imediata

220. Boala arterială periferică este caracterizată prin urmatoarele afirmații :

A. Este caracteriazata de ocluzii sau stenoze ale arterelor la nivelul extremitatilor
B. Favorizata de fumat, hipertensiune si dislipidemie
C. Este caracteriazata de ocluzii sau stenoze ale venelor
D. Favorizata de exercitiul fizic
 E. Simptomele sunt determinate de gradul de colateralizare
F. Favorizata de radiatii ionizante
G. Simptomele sunt determinate de numarul si gravitatea ocluziilor
H. Favorizata de ortostatismul prelungit
I. Este limitata la un singur segment arterial
J. Simptomele sunt determinate de toleranta pacientului la limitarile distantei de mers

221. Elemente fiziologice definitorii ale bolii arteriale periferice:

A. Principala cauza de aparitie a bolii arteriale periferice este fibroza chistica
B. Principala cauza de aparitie a bolii arteriale periferice este compresia arterelor prin
benzi musculare fibroase
C. Variatia presiunii este cea mai mare cand diametrul arterei este redus cu <40% sau
cand aria vasului este diminuata cu <15%
D. Conform legii Poiseuille pierderea presiunii este direct proportionala cu volumul
fluxului de sange si lungimea arteriala, dar invers proportionala cu patratul razei
E. Conform legii Laplace cresterea presiunii este direct proportionala cu volumul fluxului
de sange si lungimea arteriala, dar invers proportionala cu patratul razei
F. In general variatia presiunii este mica pana la ingustarea diametrului cu 50% sau a
ariei vasului cu 75 %
G. Placile aterosclerotice mari ocupa lumenul arterial impiedicand fluxul de sange
H. Cresterea unei placi aterosclerotice este principala cauza a dezvoltatii simptomelor
bolii arteriale periferice
I. Placile aterosclerotice mari ocupa lumenul arterial favorizand fluxul de sange
J. Scaderea presiunii cauzata de reducerea diametrului unui vas este descrisa de legea
Poiseuille

222. Ischemia de la nivelul extremitatilor inferioare poate provoca progresiv:

A. Durere la nivelul unui grup muscular important, precipitata de exercitiu fizic si
ameliorata de repaus
B. Telangiectazii
C. Flebita superficiala
D. Gangrena
E. Dureri de repaus de tip ischemic
F. Dermita ocra
G. Edem
H. “Port wine stain”
I. Ulceratii ale pielii
J. Claudicatie intermitenta

223. Claudicatia intermitenta este caracterizata prin urmatoarele aspecte:

A. Poate fi provocata progresiv prin ischemia de la nivelul extremitatilor inferioare
B. Grupele musculare afectate de claudicatie intermitenta se afla intotdeauna distal de
obstructia arteriala
 C. Durere la nivelul unui grup muscular important precipitata de exercitiu fizic si
ameliorata prin continuarea exercitiului fizic sau incalzirea membrului
D. Durere la nivelul unui grup muscular important aparuta in repaus si ameliorata de
masaj sau exercitiu fizic
E. Pacientii mentin perfuzia arteriala in repaus, dar ocluziile arteriala impiedica cresterea
fluxului necesar cerintelor metabolice ale muschilor in timpul exercitiului fizic
F. Grupele musculare afectate de claudicatie intermitenta se afla intotdeauna proximal
de obstructia arteriala
G. Durere la nivelul unui grup muscular important, precipitata de exercitiu fizic si
ameliorata de repaus
H. Nu se manifesta la nivelul articulatiilor
I. Se manifesta cu predilectie la nivelul articulatiilor
J. Perfuzia arteriala creste in timpul exercitiului fizic si durerea se amelioreaza

224. Grupele musculare afectate de claudicatie intermitenta:

A. Claudicatie intermitenta nu se mainfesta la nivelul grupelor musculare
B. Ocluzia arterei femurale superficiale determina claudicatie la nivelul muschilor fesieri
C. Prezinta durere care este precipitata de exercitiu fizic si ameliorata de repaus
D. In sindromul Leriche apar claudicatii la nivelul membrelor inferioare si atrofia muschilor
fesieri
E. Ocluzia aortoiliaca determina claudicatie membrelor inferioare si atrofia muschilor
fesieri
F. In sindromul Leriche apar claudicatii la nivelul piciorului
G. Grupele musculare afectate de claudicatie intermitenta se afla intotdeauna distal de
obstructia arteriala
H. Ocluzia arterei femurale superficiale determina claudicatie la nivelul gambei
I. Ocluzia aortoiliaca determina claudicatie la nivelul gambei
J. Grupele musculare afectate de claudicatie intermitenta se afla intotdeauna proximal
de obstructia arteriala

225. Durere de repaus din boala arteriala periferica are urmatoarele caracteristici:
A. Durere de repaus cauzata de ischemie indica boala arteriala periferica avansata
B. Durere de repaus este data de asocierea cu tromboza venoasa profunda, neaparand
independent
C. Cel mai frecvent pacientii au dureri lombare cu iradiere pe membrul inferior
D. Pozitionarea procliva a picioarelor deasupra nivelului toracelui amlioreaza durerile
provizoriu
E. Pozitionarea decliva a picioarelor la marginea patului imbunatateste temporar aportul
de oxigen catre tesuturi prin actiunea presiunii hidrostatice gravitationale
F. Cel mai frecvent pacientii au dureri la nivelul degetelor de la picioare si epifizelor
distale ale oaselor metatarsiene, mai ales in timpul noptii
G. Cel mai frecvent pacientii au dureri la nivelul articulatiilor coxofemurale dimineata la
coborarea din pat
 H. Durere de repaus este cauzata de ischemia tesutului nervos care este foarte sensibil
la hipoxie
I. Temporar, alinarea durerii se realizeaza prin pozitionarea decliva a picioarelor la
marginea patului
J. Durere de repaus apare inca din fazele incipiente ale boalii arteriale periferice

226. Ulceratiile din boala arteriala periferica:

A. Ulcerele ischemice sunt intens sangerande si hipertrofice
B. Ulceraţia pielii degetelor de la picioare, călcâielor sau feţei dorsale a piciorului poate
apărea ca urmarere a insuficienţei arteriale
C. Ulceratiile diabetice sunt nedureroase si sunt localizate pe feţele plantară sau laterală
ale picioruÎui, în zonele de presiune.
D. Prognosticul pacientilor cu ulcer arterial este mai bun decat al pacientilor care
manifesta claudicatie intermitenta
E. Ulcerele cauzate de insuficienţa arterială sunt de obicei dureroase, cu excepţia
pacienţilor cu diabet care au adesea neuropatie periferică asociată.
F. Ulceratiile diabetice sunt intens dureroase si sunt localizate predominant in treimea
superioara a gambei
G. Chiar şi traumele minore, cum ar fi o mică rană provocată de un pantof
necorespunzător, insuficientaîngrijire a unghiilor sau o mică crăpatură la nivelul pielii
duc progresiv la ulceraţie din cauza debitului arterial insuficient
H. Toti pacientii cu diabet au manifestari dureroare intense cand apar leziuni trofice in
boala arteriala diabetica
I. Ulcerele ischemice sunt pozitionate cu predilectie maleolar intern sau adiacente unei
vene perforante
J. Ulcerele ischemice au aspect circumscris, cu bază palidă sau necrotică

227. Diferente intre gangrena umeda si uscata in boala arteriala periferica:

A. Prognosticul pacientilor cu gangrena umeda este mai bun decat al pacientilor care
manifesta claudicatie intermitenta
B. Gangrena uscată înseamnă mumificarea degetelor piciorului, fără asociere de drenaj
purulent sau celulită
C. Gangrena uscată şi umedă nu sunt diferite din punct de vedere clinic
D. Prognosticul pacientilor cu gangrena umeda este bun, iar riscul de amputatatie este
minim
E. Gangrena uscată este asociată cu infecţie activă.
F. Prognosticul este nefavorabil cu sepsis şi pierderea imediată a membrului, cu excepţia
cazului în care ţesutul necrotic este eliminat, iar membrul este revascularizat.
G. Gangrena umedă este asociată cu infecţie activă.
H. Gangrena uscată şi umedă nu sunt diferite din punct de vedere clinic
I. Piciorul sever ischemic cu gangrena umedă favorizează colonizarea şi creşterea
bacteriilor
J. Gangrena umeda nu apare boala arteriala periferica, fiind specifica insuficientei
venoase clasa C6
228. Inspecţia in boala arteriala periferica poate releva:
A. Ulcere
B. Semnul Fontaine cu paloare de declivitate
C. Atrofie musculară
D. Prezenta pulsului
E. Telangiectazii
F. Modificări de culoare
G. Gangrenă
H. “Port wine stain”
I. Vene reticulate
J. Pierderea pilozităţii la nivel distal

229. Inspecţia in boala arteriala periferica poate releva:

A. Suflu pe aria de ascultatie a arterei femurale
B. Semnul Buerger ( eritrocianoza de declivitate)
C. Prezenta pulsului in distalitate
D. Ulcer ischemic
E. Gangrena umeda sau uscata
F. Atrofie musculară
G. Pierderea pilozităţii la nivel distal
H. “Port wine stain”
I. Flebita superficila
J. Semnul Fontaine cu paloare de declivitate

230. Examinarea cu aparatul Doppler cu undă continuă a pacientilor cu boala arteriala

periferica:
A. Variaţia dintre frecvenţa undei transmise şi cea a undei receptate este proportională
cu viteza particulelor în mişcare şi oferă o evaluare calitativă a gradului de stenoză
B. În mod normal, se observă un aspect de undă continua fara modilatii sistolo-diastolice
C. În mod normal, se observă un aspect de undă trifazică, reprezentând fluxul sistolic,
inversarea undei datorită rezistenţei relativ mari a patului vascular şi reluarea fluxului
în diastolă
D. În mod normal, se observă un aspect de undă de amplitudine mica cu aspect
monofazică
E. Invazivitatea procedurii de ecografie Doppler face ca acesta explorarea sa fie
efectuata doar la pacienti selectati
F. Pe măsura creşterii stenozei arteriale proximale, unda devine trifazica cu modulatii
sistolo-diastolice ample
G. Sonda Doppler emite ultrasunete cu lungime de undă cuprinsă între 2 şi 10 MHz, care
sunt absorbite de globulele albe
H. In prezenţa unei stenoze proximale, volumul bătaie din contracţia cardiacă pierde
energia cinetică în urma traversării zonei de stenoză, aceasta devenind astfel
insuficientă pentru reculul la rezistenţa de la nivelul patului vascular periferic iar, ca
urmare, semnalul Doppler devine bifazic
 I. Sonda Doppler emite ultrasunete cu lungime de undă cuprinsă între 2 şi 10 MHz, care
sunt reflectate de globulele roşii din fluxul sanguin şi detectate de un cristal receptor
J. Pe măsura creşterii stenozei arteriale proximale, unda se lărgeşte şi devine
monofazică

231. Cuantificarea indicelui gleznă-brat (IGB):

A. Invazivitatea procedurii face ca acesta explorarea sa fie efectuata doar la pacienti
selectati
B. IGB <0,8 este concordant cu aparitia claudicatiei intermitente
C. IGB >0.9 este asociat cu durerea de repaus sau leziuni tisulare
D. IGB >2 este normal
E. IGB <0.1 este normal
F. In timpul unui exercitiu de mers pe banda IGB va scădea la pacienţii cu claudicaţie
atunci când apar simptomele, în timp ce pacienţii cu alte cauze ale durerii la membrele
inferioare nu vor prezenta modificări ale măsurătorilor de presiune.
G. Rezulta prin împărtirea presiunii de la nivelul gleznei cu presiunea arterială sistolică de
la nivelul arterei brahiale
H. IGB >0.9 este normal
I. Rezulta prin împărtirea presiunii arteriale sistolice de la nivelul arterei brahiale la
presiunea de la nivelul gleznei
J. IGB <0,4 este asociat cu durerea de repaus sau leziuni tisulare

232. Modalitati de investigare imagistica a pacientilor cu boala arteriala periferica:

A. Doppler bidirectional
B. Examen clinic amanuntit
C. Angio CT cu CO2
D. Angiografie
E. Limfoscintigrafie
F. Angio-RM
G. RX
H. Angio CT
I. Flebografie
J. Ultrasonografie Doppler

233. Ultrasonografia Doppler arteriala:

A. Se realizeaza sub control radiologic
B. Anterior efectuarii investigatiei trebuie evaluata functia renala a pacientului
C. Investigatie imagistica neinvaziva
D. În regiunile cu stenoze semnificative, se pot demonstra viteze mari de circulaţie ale
jetului de sânge atunci când acesta traversează zonele îngustate.
E. In prezenţa unei stenoze proximale semnalul in distalitate se reduce si unda devine
bifazica
F. Asigură vizualizarea bidimensională a fluxului de sânge în interiorul arterei
 G. Pana la efectuarea ultrasonografiei pacientul trebuie sa efectueza o serie de
investigatii imagistice cu substanta de contrast
H. Investigatie imagistica invaziva
I. Este limitata prin imposibilitatea procedurii de a evalua viteza de curgere a sangelui
J. Poate calcula viteza de curgere a sângelui

234. Complicaţii ale angiografiei includ:

A. Boala renala cronica
B. Toxicitate hepatica la substanţa de contrast
C. Formarea unui pseudoanevrism la locul puncţiei
D. Crearea iatrogenă a unei fistule arterio-venoase
E. Tromboza venoasa profunda
F. Sângerare sau tromboză la locul puncţiei, cauzate de inserţia cateterului
G. Tromboflebita de cateter
H. Tromboembolism pulmonar
I. Reacţie de hipersensibilitate la substanţa de contrast
J. Toxicitate renală la substanţa de contrast

235. Explorarea imagistica angiografica in boala arteriala periferica:

A. Angiografia nu evidentiaza zonele de stenoza arteriala motiv pentru care investigatiile
se continua cu ultrasonografii seriate
B. Inchiderea locului de punctie se poate realiza prin compresie manuală sau cu un
dispozitiv mecanic absorbabil sau permanent.
C. O parte din pacientii supusi angiografiei fac tromboflebita de cateter secundara
D. Locul de punctie se inchide prin procedura de angioplastie cu patch
E. Angiografia se poate complica prin sângerare, tromboză formare
pseudoanevrism,reacţie de hipersensibilitate şi toxicitate renală la substanţa de
contast.
F. Angiografia este procedura imagistica noninvaziva
G. Pentru a fi vizualizat axul arterial se introduc substante radiotransparente
H. Substanta de contrast este radioopaca, se amestecă cu sângele şi îi unnează fluxul,
astfel încât se pot vizualiza anevrisme sau stenoze
I. Angiografia este procedura imagistica invaziva
J. Angiografia implică puncţia unei artere periferice, cu introducerea unui cateter
inh·avascular penh·u injectarea selectivă a arterelor (tehnica Seldinger)

236. Tratamentul bolii arteriale periferice include:

A. Administrare concentrate trombocitare si factori procoagulanti
B. Venotonice
C. Terapie medicală necesită toţi pacienţii cu boală arterială periferică
D. Proceduri chirurgicale de bypass cu grefon venos
E. Endarterectomie
F. Crosectomie safeno-femurala
G. Flebectomii
 H. Ciorapi compresie elastica
I. Proceduri chirurgicale de bypass cu grefon sintetic
J. Proceduri de angioplastiei transluminale percutanata

237. Terapia medicală in boala arteriala periferica include:

A. Ciorapi de compresie elastica
B. Complex de vitamina B
C. Repaus la pat
D. Exerciţii fizice
E. Venotonice
F. Regim hiperlipemiant, hiperglucidic
G. Terapie antiplachetară
H. Renunţarea la fumat
I. Tratamentul hipertensiunii arteriale, al dislipidemiei şi al diabetului zaharat
J. Modificarea dietei

238. Tehnica angioplastiei transluminale percutanate (PTA):

A. PTA poate fi complicată prin ocluzia acută a vaselor, de obicei rezultată în urma
rupturii plăcii sau prin disecţie intimală, prin restenoză cauzată de reculul elastic al
vasului sau prin pierderea continuităţii vasului abordat
B. PTA presupune trecerea unui grefon de PTFE prin regiunea stenozei sau ocluziei
C. Extravazarea ghidului prin peretelui vasului, numită „recanalizare extraarteriala" poate
fi realizată pentru crearea unui nou pasaj
D. PTA poate fi insotita de stentare pentru a îmbunătăţi succesul general al angioplastiei
prin reducerea incidenţei ocluziei acute a vaselor.
E. În cele mai simple cazuri, un cateter cu balon este introdus pe ghid şi umflat în
regiunea stenozată, dilatând astfel vasul şi restabilind diametrul său luminal
F. PTA presupune trecerea unui fir ghid de calibru mic prin regiunea stenozei sau ocluziei
dintr-un loc de puncţie percutanată la distanţă
G. PTA nu poate fi realizata ca procedura unica de recanalizare arteriala
H. PTA este o procedura chirurgicala deschisa
I. Procedura de PTA se realizeaza sub control ecografic
J. Trecerea ghidului intre straturile peretelui vasului, numită „recanalizare subintimală",
poate fi realizată pentru crearea unui nou pasaj care, apoi, poate fi dilatat cu ajutorul
unui balon pentru a restabili fluxul sanguin

239. Stenturile utilizate in proceduri de revascularizare endovasculara:

A. Stenturile din oţel inoxidabil expandabile pe balon, care creează o forţă radială
ridicată, sunt indicate pentru leziunile focalizate calcificate, care apar adesea la
originea vaselor majore
B. Stenturile sunt destinate numai procedurilor endovasculare de revascularizare
coronariana
C. Procedura de stentare se desfasoara numai sub anestezie generala
 D. Utilizarea stenturilor acoperite prezintă rezultate favorabile comparativ cu stenturile
metalice neacoperite
E. Stentarea nu este o procedura care poate insoti angioplastia transluminala
percutanata
F. Stentarea asigura mentinerea permeabilitatii fara risc de restenoza
G. Stenturile auto-expandabile din nichel şi titan (nitinol) prezintă mai multă flexibilitate şi
o gamă largă de diametre şi lungimi, fiind destinate leziunilor arterelor lungi sau
sinuoase (iliacă externă, femurală superficială), dar oferă o forta radială mai mică
H. Stenturile sunt expuse riscului de fractură, de aceea trebuie precauţie la plasarea
acestora în zone cu flexie amplă, cum ar fi articulaţiile şoldului sau genunchiului.
I. Baloanele şi stenturile farmacologic active, acoperite cu substanţe antineoplazice,
citotoxice sau imunosupresoare, au arătat rezultate promiţătoare privind patenţa
vaselor tratate
J. Stenturile sunt utilizate cu predilectie pentru zonele cu flexie amplă, cum ar fi
articulaţiile şoldului sau genunchiului pentru a mentine permeabilitatea vasului

240. Procedurile endovasculare in boala arteriala periferica:

A. Angioplastia percutanata a vaselor infrapopliteale se poate realiza numai impreuna cu
angioplastia percutanata a arterelor coronariene
B. Intervenţiile iliace de revascularizare endovasculara au crescut necesitatea utilizarea
reconstrucţiilor aortofemurale deschise datorita complicatiilor intraprocedurale
C. Procedura de stentare se desfasoara numai sub anestezie generala
D. Intervenţiile iliace de revascularizare endovasculara au redus utilizarea reconstrucţiilor
aortofemurale deschise
E. Angioplastia vaselor infrapopliteale este o varianta de revascularizare pentru toti
pacientii care prezinta tromboze ale arterelor tibiale
F. Progresul bolii aterosclerotice afectează rezultatele pe termen lung ale procedurilor
endovasculare
G. Angioplastia vaselor infrapopliteale este o varianta de revascularizare pentru pacientii
care prezinta solutie prin bypass limitată sau în scopul vindecării unui ulcer limitat la
nivelul piciorului.
H. Angioplastia vaselor infrapopliteale şi tibiale este rezervată în general pacienţilor care
prezintă riscuri chirurgicale ridicate
I. Progresul bolii aterosclerotice nu mai afectează rezultatele pe termen lung ale
procedurilor endovasculare odata obtinuta recanalizarea
J. Pentru revascularizarea endovasculara infrainghinala sunt utilizate mai multe tehnici,
incluzând PTA/stentare, angioplastie subintimală, aterectomie, baloane şi tentare cu
stenturi farmacologic active

241. Tratamentul chirurgical deschis al bolii arteriale periferice:

A. Bypass in situ in care valvele venei sunt distruse cu un valvulotom
B. Angioplastiei transluminale percutanate
C. Crosectomie venă safenă asociată cu stripping
D. Simpatectomia toracică
 E. Bypass cu grefon venos inversat
F. Bypass cu grefon sintetic
G. Angioplastia percutanata a vaselor infrapopliteale
H. Endarterectomia (excizia peretelui mterial bolnav, incluzând endoteliul, placa
stenozantă şi o porţiune a mediei)
I. Revascularizare endovasculară cu stentare
J. Procedurile de bypass aortobifemural

242. Amputatia in boala arteriala periferica:

A. Simpatectomia creste sansele de vindecare a unei amputatii distale
B. Amputatia poate fi indicata in leziuni superficiale cu potential de revascularizare
precedandu-le pe acestea
C. Cu cât amputaţia este mai proximala, cu atât potenţialul de reabilitare este mai bun
D. Indicaţia adecvată a nivelului de amputaţie este importantă pentru a asigura
vindecarea plăgii.
E. Dacă fluxul arterial este inadecvat şi nu poate fi efectuat un bypass a1terial, atunci
poate fi necesară o amputaţie sub nivelul genunchiului (gambă sau transtibială) sau
deasupra genunchiului (coapsă).
F. Amputaţiile distale includ amputaţiile de degete, transmetatarsiene şi Syme (gleznă)
G. Amputatia poate fi singura opţiune la unii pacienţi cu durere de repaus severă , sau
gangrenă, care nu sunt candidaţi pentru revascularizare
H. Nivelul de amputatie nu depinde de nivelul pana la care se mentine vascularizatia ci
de tehnica operatorie
I. Vindecarea bontului de amputatie este independent de nivelul de vasculariare
membrului
J. Cu cât amputaţia este mai distală, cu atât potenţialul de reabilitare este mai bun

243. Tratamentul chirurgical al bolii arteriale periferice:

A. Boala ocluzivă aotoiliacă poate fi tratată prin bypass aortobifemural, deşi tehnicile
endovasculare sunt metodele actuale de elecţie pentru tratamentul majorităţii
pacienţilor
B. Procedurile hibrid care asociaza crosectomia si strippingul venei safene sunt din ce in
ce mai utilizate in tratamentul bolii arteriale periferice
C. Procedurile de bypass sunt principalul tratament chirurgical pentru boala arteriala
periferica
D. Simpatectomia si stentarea sunt tratamentul de electie in boala arteriala periferica
E. Bypassul aortobifemural poate fi practicat numai utilizand material autolog
F. Procedura de simpatectomie este principala procedura de revascularizare in boala
arteriala periferica
G. Endarterectomia de arteră femurală comună devine o tehnică din ce în ce mai
importantă în procedurile hibride, atunci când este asociată fie cu stentarea iliacă, fie
cu angioplastia sau stentarea afs
H. Endarterectomia este tratamentul chirurgical standard pentru ateroscleroza bifurcaţiei
carotidiene
 I. Endarterectomia are o utilitate mai limitată în tratamentul boala arteriala periferica la
membrele inferioare
J. Bypassul este tratamentul chirurgical standard pentru ateroscleroza bifurcaţiei
carotidiene

244. Bypassurile extra-anatomice:

A. Patenţa bypassurilor extra-anatomice este mai buna fata de cea a bypassurilor
aortofemurale
B. Bypassuri femuro-femurale
C. Bypassuri ilio-femurale
D. Bypassurile axilo-femurale
E. Bypassuri brahio-cubital
F. Patenţa bypassurilor extra-anatomice este mai redusă în comparaţie cea a
bypassurilor aortofemurale
G. Ocluziile se pot produce datorită hiperplaziei neointimale, datorită progresiei bolii la
nivel distal de anastomoză, dar şi dacă grefonul are lungime mare sau este comprimat
sau angulat în tunelul subcutanat
H. Se realizează utilizând proteze sintetice tunelizate de la o arteră la cealaltă prin ţesutul
celular subcutanat
I. Bypassuri femuro-poplitee
J. Bypassuri femuro-tibiale

245. Afirmații corecte referitoare la indicele glezna braț (IGB):

A. IGB normal <0,1
B. Are la baza calcularea presiunii arteriale la nivelul pumnului și a gleznei
C. Rezultă din împărțirea presiunii de la nivelul arterei brahiale la presiunea arterială
sistolică a arterelor tibiale
D. Rezultă din împărțirea presiunii de la nivelul gleznei la presiunea arterială sistolică de
la nivelul arterei brahiale
E. Pentru a obține valorile presionale ne este suficientă utilizarea unui tensiometru
F. Are la baza calcularea presiunii arteriale la nivelul brațului și a gleznei
G. În timpul exercițiului de mers pe o bandă de alergare, IGB va crește la pacienţii cu
claudicaţie atunci când apar simptomele
H. Necesită utilizarea unei manșete și a unui aparat de Doppler bidirectional
I. Presiunea la care un semnal „reapare" în timpul deflației manșetei este presiunea
sistolică din interiorul arterei
J. În timpul exercițiului de mers pe o bandă de alergare, IGB va scădea la pacienţii cu
claudicaţie atunci când apar simptomele

246. Tratamentul în boala ocluzivă aorto-iliacă:

A. Bypass aortobifemural
B. Terapie medicală
C. Bypass carotido-axilar
D. Pansamente ale leziunilor trofice insoțite de contenție în ciorapi compresivi
 E. Bypass cu o combinaţie de incizii abdominale şi inghinale prin care se plasează
retroperitoneal o grefă protetică, care este suturală la aorta infrarenală şi tunelizată la
ambele a1tere femurale
F. Bypassuri extra-anatomice
G. Medicatie venotonica
H. Tehnicile endovasculare
I. Simpatectomie toracica
J. Endarterectomie carotidiana

247. Tratamentul în boala ocluzivă infrainghinală:

A. Terapie medicală
B. Endarterectomie carotidiana
C. Bypass in situ in care valvele venei sunt distruse cu un valvulotom
D. Pansamente ale leziunilor trofice insoțite de contenție în ciorapi compresivi
E. Simpatectomie toracica
F. Bypass cu grefon sintetic
G. Bypass aortobifemural
H. Angioplastia transluminală percutanată
I. Bypass carotido-axilar
J. Bypass cu grefon venos inversat

248. Complicaţiile intervenției de bypass arterial:

A. Sângerarea postoperatorie de la nivelul anastomozelor
B. Flebita de cateter
C. Tromboza grefonului
D. Amaurosis fugax
E. Tromboza venoasa profunda
F. Infecţia plăgilor
G. Limforagia
H. Infecția urinară
I. Tromboembolism pulmonar
J. Complicaţii cardiopulmonare grave

249. Urmatoarele afirmații despre conductul autolog pentru bypassurile arteriale sunt
adevărate:
A. Grefoanele sintetice au permeabilitate mai mare si rată de complicații mai reduse fiind
alegerea principală pentru practicarea bypass-urilor distale
B. Vena safenă mare poate fi folosită pentru bypass fie inversată, fie in situ
C. Menținerea funcționalității valvelor venei safene mari este necesară pentru
funcționalitatea unui bypass in situ
D. Dezavantajele unui bypass in situ includ leziunea endotelială în timpul trecerii
valvulotomului şi posibilitatea păstrării unei cuspe a unei valve (valvă păstrată).
E. Vena safenă mare poate fi utilizata la bypass recoltată şi inversată, astfel încât valvele
venei să fie în aceeaşi direcţie cu fluxul atterial
 F. Conductul autolog poate fi un grefon de Dacron sau un grefon de poli-tetra-fluoro-
etilenă (PTFE)
G. Vena safenă contralaterală poate fi utilizată în cazul în care este disponibilă
H. Opțiunea alegerii venei safene mari este luată în calcul după epuizarea capitalului
venos de la mambrele superioare (venele cefalice şi bazilice)
I. Un bypass în care vena safenă este lăsată în poziţia normală anatomică, iar valvele
venei sunt distruse cu un valvulotom se numeste in situ.
J. Vena safenă mare este cel mai des folosită pentru practicarea bypass-urilor aorto-
bifemurale

250. Următoarele afirmații referitoare la scorul Glasgow sunt adevărate:

A. Minimum de puncte este 3p
B. Evaluează răspunsul motor, răspunsul verbal si reflexul pupilar fotomotor
C. Nu se poate calcula la pacientul comatos
D. Evaluează răspunsul motor, răspunsul verbal si deschiderea ochilor
E. Pacientul cu un scor Glasgow ≤ 8 este in comă
F. Maximum de puncte este 15p
G. Este folosit pentru evaluarea stării de coma
H. La pacientul conștient scorul Glasgow este de 10 puncte
I. Scorul maxim este de 12 p
J. Scorul minim este 1

251. Următoarele afirmații referitor la hematoamele extradurale sunt adevărate:

A. HED sunt localizate intre os si scalp
B. HED au un prognostic mai bun decât hematoamele subdurale
C. Imagistic HED are aspect de lentila biconvexă
D. HED are indicație chirurgicala absolută indiferent de dimensiune
E. HED pot avea ca sursa de sângerare artera meningee mijlocie
F. HED cu volum peste 30cm3 au indicație chirurgicala
G. HED pot avea ca sursa de sângerare artera temporală superficială
H. Hematomul extradural este localizat intre os si dura mater
I. Hematomul extradural nu reprezintă o urgență neurochirurgicală
J. Explorarea CT cranio cerebral nu poate face distincția intre hematomul subdural si
hematomul extradural întrucât dura mater nu este vizibila la explorarea CT

252. La inspecția pacientului cu traumatism cranio cerebral se pot întâlni următoarele

modificări patologice:
A. Midriaza unilaterala datorita angajării uncusului hipocampic
B. Anizocorie datorita angajării subfalciforme
C. La palparea craniului se pot depista discontinuități la nivelul bazei craniului
D. Plăgi și lacerații la nivelul scalpului
E. Otolicvoree care reprezinta hemoragia la nivelul conductului auditiv
F. Echimoze mastoidiene/periorbitare care sunt sugestive pentru fractura de bază de
craniu
 G. Prezenta de lichid cefalorahidian la nivelul foselor nazale numita rinolocvoree
H. Echimoze periorbitare “ochi de reptila”
I. Echimozele periorbitare sunt sugestive pentru hematom subdural acut frontal
J. Echimoza mastoidiană (semnul Battle)

253. Hematoamele subdurale se caracterizează prin:

A. Prognosticul hematoamelor subdurale acute este mai bun faţă de cel al hematoamelor
extradurale
B. Aspectul imagistic CT al hematomului subdural acut este de lentila concav-convexa
C. Toate hematoamele subdurale au indicație de evacuare chirurgicala
D. Administrarea tratamentelor anticoagulante nu reprezintă un factor de risc
E. Originea sângerării in hematoamele subdurale este totdeauna venoasa
F. Ruperea venelor “in punte” reprezintă una din cauzele hematoamelor subdurale
G. Hematoamele subdurale se clasifica in acute, subacute si cornice
H. La examenul CT hematomul subdural acuta apare ca o zona hipeădensa (de culoare
neagra)
I. Majoritatea hematoamelor subdurale se resorb spontan
J. Se dezvolta intre arahnoida si dura mater

254. Fracturile craniene inchise se caracterizeaza prin:

A. Fracturile progresive la copil nu necesită tratament neurochirurgical
B. Prezenta bulelor de aer intracranian sugerează o infecție precoce
C. Fracturile de bolta craniana pot fi liniare sau cominutive
D. Fracturile bazei craniului au indicație chirurgicală absolută
E. Fracturile craniene progresive apar la copii de varste mici
F. Fracturile de bază de craniu nu reprezintă o contraindicație pentru montarea sondei
nazogastrice
G. Se pot însoți de pneumocefalie
H. Explorarile angio-CT si angio IRM nu sunt indicate niciodată in evaluarea fracturilor
bazei craniului
I. Unele fracturi ale bazei craniului se pot însoți cu rinolicvoree sau otolicvoree
J. Fracturile depresive ale boltei craniene au indicație chirurgicală dacă prezintă o
înfundare mai mare decât grosimea osului

255. Traumatismele cranio cerebrale (TCC) prezinta urmatorele caracteristici:

A. Cel mai frecvent tip de angajare cerebrală este cea transependimară
B. Monitorizarea PIC este recomandata la pacienții cu GCS≤ 8
C. Indicația de monitorizare a presiunii intracraniene este reprezentata de scorul
Glasgow ≤ 12
D. Indicația de elecţie in evaluarea traumatismelor cranio cerebrale este reprezentată de
tomografia computerizata (CT)
E. TCC minor este definit ca un scor Glasgow de 3-5 puncte
F. Scorul Glasgow evaluează deschiderea ochilor, răspunsul verbal si răspunsul motor
G. Plăgile scalpului la copil rareori pot produce o sângerare masiva
 H. Starea de comă este definită de un scor Glasgow ≤ 8
I. In evaluarea pacienților cu traumatism cranio cerebral este necesară calcularea
scorului MMSE
J. Pacienții cu GCS-15, examen neurologic normal si CT normal pot fi externați cu
recomandare de supraveghere la domiciliu

256. Fistulele de LCR posttraumatice se caracterizeaza prin:

A. Otolicvoreea reprezintă exteriorizarea de LCR la nivel auricular
B. Fistula de LCR recurenta reprezintă o indicație chirurgicală pentru închiderea acesteia
C. Administrarea de antibiotic este eficientă pentru prevenția meningitei
D. Rinolicvoreea apare datorita unei fracturi la nivelul etajului mijlociu al bazei craniului
E. Efectuarea de puncții lombare repetate poate permite vindecarea fără intervenție
chirurgicală
F. Administrarea profilactica de antibiotice nu determină selecția microorganismelor
rezistente
G. Menținerea patului ridicat la 30-45O este parte integrată din tratamentul fistulelor de
LCR
H. Majoritatea fistulelor se închid spontan in decurs de 3-5 zile
I. Fisulele de LCR trebuie tratate chirurgical imediat de la confirmare pentru a scădea
riscul de meningita
J. Pentru localizarea precisa a fistulei de LCR se efectuează IRM cranio cerebral nativ

257. Contuziile cerebrale prezinta următoarele caracteristici:

A. Localizarea cea mai frecventă este la nivelul lobilor frontali si temporali
B. Leziunile odată constituite nu pot prezenta o creștere de volum ulterioara
C. Unul din mecanismele implicate in producerea contuziilor este reprezentat de forțele
bruște de accelerare-decelerare
D. Contuziilor cerebrale au indicație chirurgicala indiferent de statusul clinic al pacientului
E. Contuziile cerebrale reprezintă “vânătăi” ale creierului
F. Mecanismul de contra-lovitura nu este pe deplin înțeles
G. In cazul loviturilor directe, leziunile ce apar sub locul de impact se numesc contuzii
directe
H. Leziunile prin contralovitură sunt leziuni ale creierului controlateral fata de locul de
impact
I. Explorarea CT cranio cerebrală nu este necesară a fi repetată în primele 72 ore
J. Cele mai multe dintre ele necesita intervenție chirurgicala

258. Următoarele afirmații referitor la traumatismele cranio-cerebrale sunt adevărate:

A. Angajarea cerebrală poate produce stare de comă
B. Hernierea transtentorială poate comprima nervul III
C. Scorul Glasgow nu poate fi evaluat la pacientul intubat
D. Fracturile craniene se însoțesc frecvent de angajarea țesutului cerebral
E. Prezenta semnelor de angajare cerebrală impun realizarea unui CT cranio-cerebral
F. Un scor Glasgow de 15 puncte exclude orice leziune traumatica intracraniană
 G. Hematomul extradural poate determina angajare cerebrală
H. Hematoamele pot fi extradurale si subdurale
I. Angajarea transtentorială este rareori întâlnită in traumatismele cranio-cerebrale
J. Hematomul subdural acut nu poate determina angajare cerebrală

259. Hidrocefalia se poate clasifica in:

A. Hidrocefalie necomplicată
B. Hidrocefalie obstructivă
C. Hidrocefalie tranzitorie
D. Hidrocefalie selectivă
E. Hidrocefalie cu presiune normală (NPH)
F. Hidrocefalie tetraventriculară
G. Hidrocefalie triventriculară
H. Hidrocefalie purulentă
I. Hidrocefalie comunicantă
J. Hidrocefalie intermitentă

260. Alegeti afirmatiile corecte referitor la hidrocefalie:

A. Hemoragia intraventriculară nu poate determina hidrocefalie
B. Hidrocefalia poate fi secundară unei meningite
C. Drenajul ventriculo-peritoneal nu reprezinta o
D. Lichidul cefalorahidian este secretat la nivelul plexurilor coroide
E. Resorbția lichidului cefalorahidian are loc la nivelul granulațiilor arahnoidiene
F. Lichidul cefalorahidian este produs de către ependimul ventricular
G. Obstrucția apeductului Sylvius nu poate determina hidrocefalie supratentorială
H. Hidrocefalia este o afecțiune ce se întâlnește doar la pacientul adult
I. Hidrocefalia la copil se însoțește de creșterea diametrului cranian
J. Hidrocefalia acuta reprezintă o urgenţă neurochirurgicală

261. În privința producerii de LCR se poate afirma că:

A. Volumul total de LCR este înlocuit complet de 3 ori pe zi
B. Este în principal la nivelul plexului coroid
C. Se produc aproximativ 50 ml/min
D. LCR este produs în sistemul limfatic cerebral
E. LCR este produs în sinusurile venoase cerebrale
F. Producerea e dependentă de anhidraza carbonică
G. Volumul total de LCR in craniu si in canalul spinal este de aproximativ 1litru
H. Este situat în spațiul subarahnoidian
I. Se produc aproximativ 0,3 ml/minut
J. Volumul total de LCR este înlocuit complet de 10 ori pe zi

262. Legea Monroe-Kellie se referă la:

A. Într-un spațiu inextensibil apariția unui volum suplimentar permite menținerea PIC
până la depășirea mecanismelor compensatorii
 B. Relația între presiunea intracraniană si starea de conștienţă
C. Creșterea exponențială a PIC după atingerea pragului de compensare
D. Relația între presiunea intracraniană și presiunea intratoracică
E. Presiunea arterială
F. Relația dintre presiunea intracraniană și frecvența cardiacă
G. Presiunea de perfuzie cerebrală
H. Presiunea intracraniană
I. Autoreglarea presiunii intracraniene
J. Capacitatea de compensare a creierului până la atingerea unui prag

263. Presiunea de perfuzie cerebrală:

A. Este dată de diferența dintre tensiunea arterială medie și presiunea intracraniană
împărțit la 2
B. Este factor important de prognostic
C. Normal este < 30 mm Hg
D. Intervalul normal este obișnuit de 55-65 mm Hg
E. Este dată de diferența dintre tensiunea arterială diastolică și presiunea intracraniană
F. Normal este > 50 mm Hg
G. Intervalul normal este obișnuit de 10-20 mm Hg
H. Când scade sub 45 mm Hg apare riscul de ischemie
I. Este dată de diferența între tensiunea arteriala sistolica și presiunea intracraniană
J. Este dată de diferența între tensiunea arteriala medie și presiunea intracraniană

264. Hernierile cerebrale pot fi de următoarele tipuri:

A. subdurală
B. prin defect osos (craniotomie sau defect traumatic)
C. amigdaliană
D. extradurală
E. sfenoidală
F. etmoidală
G. intraventriculară
H. transtentorială
I. subfalciformă
J. centrală ascendentă

265. Examinarea neurologică a pacientului cu sindrom de HIC trebuie să includă:

A. Funcția respiratorie
B. Funcția motorie și reflexă
C. Functia digestiva
D. Funcția sfincteriană
E. Nervii cranieni
F. Statusul mental
G. Statusul psihologic
H. Funcția senzorială
 I. Stabilirea scorului Glasgow la pacientul traumatic
J. Statusul cardiac

266. Scala de comă Glasgow:

A. Scorul poate fi cuprins între 0 și 15
B. Un pacient este considerat comatos la un scor ≤ 8
C. Apreciază răspunsul ocular, motor, verbal
D. Un pacient poate fi considerat comatos la un scor < 7
E. Poate fi indicator de prognostic
F. Scorul poate fi cuprins între 3 și 15
G. Se corelează cu gradul comei
H. Apreciază răspunsul verbal, motor, senzitiv
I. Nu este un indicator al prognosticului
J. Nu se corelează cu gradul comei

267. În privința metastazelor cerebrale se poate afirma că:

A. Simptomele datorate metastazelor cerebrale duc la descoperirea inițială a cancerului
primar în 15% din cazuri
B. Explorarea de elecţie este CT-ul
C. Sunt mai frecvente decât tumorile cerebrale primare
D. Explorarea de elecţie este IRM cerebral cu substanță de contrast
E. Cele mai frecvente sunt cele cu punct de plecare carcinomul de colon
F. Melanomul este cea mai frecventă neoplazie care dă metastaze cerebrale multiple
G. Cancerul gastric este cea mai frecventă neoplazie care produce metastaze cerebrale
multiple
H. Cele mai frecvente sunt cele cu punct de plecare cancerul pulmonar
I. Simptomele datorate metastazelor cerebrale duc la descoperirea inițială a cancerului
primar în 90% din cazuri
J. Reprezintă aproximativ 10% din numărul tumorilor primare

268. În privința tumorilor cerebrale primare următoarele se poate afirma că:

A. Tumorile intraparenchimatoase primare sunt predominant benigne
B. Majoritatea tumorilor extraparenchimatoase sunt benigne
C. Tumorile parenchimatoase primare sunt predominant maligne
D. Tumorile intracraniene primare intraparenchimatoase sunt mai frecvente decât cele
extraparenchimatoase
E. Majoritatea tumorilor extraparenchimatoase sunt maligne
F. Sunt mai puțin frecvente decât metastazele cerebrale
G. Tumorile cerebeloase sunt mai frecvente procentual la copii comparativ cu adulții
H. Tumorile intracraniene primare extraparenchimatoase sunt mai frecvente decât cele
intraparenchimatoase
I. Sunt mai frecvente decât metastazele cerebrale
J. Tumorile cerebeloase sunt mai frecvente procentual la adulți comparativ cu copiii
269. În privința glioamelor cerebrale următoarele afirmații sunt adevărate:
A. Glioamele maligne metastazează rar
B. Astrocitomul de grad IV este cunoscut ca „glioblastom multiform”
C. Supraviețuirea medie în glioblastomul multiform este de 12-13 luni
D. Includ astrocitomul, oligodendrogliomul, oligoastrocitomul, ependimomul
E. Glioblastomul multiform reprezintă una dintre cele mai agresive tumori maligne ale
creierului
F. Astrocitomul pilocitic juvenil reprezintă una dintre cele mai agresive tumori cerebrale
G. Glioamele maligne metastazează frecvent
H. Supravietuirea medie in glioblatomul multiform este de 10 ani
I. Includ meningiomul, schwanomul, adenomul hipofizar, craniofaringiomul
J. Meningioamele cerebrale se pot transforma în glioblastoame

270. Meningioamele intracraniene:

A. Gradul de rezecție nu are nicio valoare prognostică
B. Sunt tumori predominant benigne
C. Nu interesează osul adiacent
D. Pot implica osul adiacent (hiperostoză)
E. Iau naștere în celulele arahnoidiene tip „cap”
F. Sunt tumori predominant maligne
G. Nu beneficiaza de radioterapie
H. Iau naștere din celulele sinusurilor venoase durale
I. Gradul de rezecție are valoare prognostică
J. Sunt vascularizate prin ramuri meningeale din ACE

271. Schwanoamele vestibulare:

A. Tumorile unilaterale apar sporadic iar cele bilaterale în neurofibromatoza de tip 2
B. Sunt pe locul 2 ca frecvență între schwanoamele de nervi cranieni după schwanomul
de oculomotor comun
C. Radiochirurgia este singura opțiune de tratament
D. Sunt frecvent bilaterale
E. Iau naștere din celulele Schwann ale componentei acustice a nervului VIII, de aceea
se mai numesc și neurinoame de acustic
F. Pot afecta prin creșterea lor nervii cranieni I, II, III, IV, XII
G. Iau naștere din celulele Schwann ale componentei vestibulare a nervului VIII
H. Sunt cele mai frecvente schwanoame de nervi cranieni
I. Pot afecta prin creșterea lor nervii cranieni VIII, VII, V, XI, X
J. Radiochirurgia stereotactică este o alternativă la rezecția microchirurgicală pentru
tumori de până la 3-3,5 cm diametru

272. Empiemul subdural:

A. Explorarea CT este superioară IRM-ului
B. Explorarea IRM este superioară CT-ului
C. Aproape niciodată pacienții nu prezintă febră
 D. Mortalitatea este scăzută (< 1%)
E. Este o urgență medicală, în puține cazuri chirurgicală
F. De obicei pacienții prezintă febră și au o stare generală alterată
G. Este o urgență chirurgicală
H. Crizele convulsive sunt prezente în aproximativ 50% din cazuri
I. Crizele convulsive sunt rare fiind o leziune extracerebrală
J. Rata de mortalitate este ridicată (21-35%)

273. Hemoragia subarahnoidiană poate fi determinată de:

A. Astrocitomul cerebral
B. Empiemul subdural
C. Hemoragie la nivelul unei tumori cerebrale (melanom)
D. Hipertensiunea arterială
E. Ruptura malformațiilor arterio-venoase intracraniene
F. Hematomul extradural
G. Leziunile axonale difuze
H. Traumatismele cranio-cerebrale
I. Hipotensiunea arterială
J. Ruptura anevrismelor intracraniene

274. Tabloul clinic al unei hemoragii subarahnoidiene post ruptura anevrismala include:
A. Sindrom meningeal
B. Tulburări ale stării de conștienţă
C. Marca traumatica la nivelul extremității cefalice
D. Paraplegie
E. Exoftalmie si hemoragii conjunctivale unilateral
F. Migrena
G. Cecitate brusc instalată
H. Midriaza unilaterală
I. Sindrom febril
J. Cefalee paroxistică cu caracter de explozie

275. Localizarile preferentiale ale anevrismelor intracraniene sunt:

A. Bifurcatia arterei carotide
B. Artera vertebrală
C. Artera pericaloasă
D. Artera caloso-marginală
E. Artera comunicanta anterioară
F. Artera comunicanta posterioară
G. Arterele talamo-striate
H. Artera cerebeloasa antero-inferioară
I. Bifurcatia arterei cerebrale mijlocii
J. Bifurcatia arterei bazilare
276. Posibilitățile de explorare imagistica a hemoragiei subarahnoidiene prin ruptura
anevrismală sunt:
A. Angiografia arborelui vascular cerebral prin tehnica Seldinger
B. Angio-CT imediat după diagnosticarea hemoragiei subarahnoidiene
C. Angiografia arborelui vascular cerebral prin tehnica Seldinger imediat după un episod
ce cefalee violentă
D. RMN (rezonanta magnetica nucleara) fără substanță de contrast daca CT (computer
tomografia) nu evidențiază hemoragia subarahnoidiană după un episod de cefalee
violentă
E. Echo-doppler transcranian
F. Angio- RMN pentru diagnosticarea si urmarirea anevrismelor intracraniene rupte
G. Angio- RMN pentru diagnosticarea si urmărirea anevrismelor intracraniene nerupte
H. CT (computer tomografie) cu substanță de contrast
I. CT (computer tomografie) fără substanță de contrast
J. Angio-CT la 48 de ore de la identificarea hemoragiei subarahnoidiene

277. Complicațiile hemoragiei subarahnoidiene prin ruptura anevrismala sunt reprezentate

de:
A. Vasospasmul arterial cerebral care se poate instala imediat după ruptura anevrismala
B. Reruptura anevrismala după 72 de ore de la prima ruptura anevrismala
C. Hidrocefalia non - obstructiva instalata imediat după ruptura anevrismala
D. Hidrocefalia obstructiva instalata imediat după ruptura anevrismala
E. Dezechilibre hidroelectrolitice
F. Poliuria
G. Reruptura anevrismală in primele 24 -48 de ore de la prima ruptura anevrismală
H. Crizele jacksoniene
I. Vasospasmul arterial cerebral care se poate instala după 72 de ore de la ruptura
anevrismala
J. Edemul cerebral

278. Anevrismele intracraniene:

A. Reprezintă principala cauză a hemoragiei subarahnoidiene non-traumatice
B. Sunt denumite anevrisme gigante daca au diametrul peste 50 mm
C. Se pot asocia cu tetralogia Fallot
D. Se pot asocia cu rinichiul polikistic
E. Sunt cel mai frecvent fusiforme
F. Reprezintă principala cauza hidrocefaliei obstructive
G. Se pot asocia cu coarctatia de aortă
H. Sunt cel mai frecvent sacciforme
I. Se pot asocia cu sindromul Marfan
J. Se pot asocia cu rinichiul in potcoava

279. Anevrismele intracraniene sunt:

A. Cu caracter familial in 10% din cazuri
 B. Mai frecvente in ½ anterioara a Poligonului Willis
C. Mai frecvente la bărbați decât la femei
D. Mai frecvente la femei decât la bărbați
E. Însoțite de peste 40% decese la prima ruptura
F. Mai frecvente in ½ posterioara a Poligonului Willis
G. Cu caracter familial in 30% din cazuri
H. Mai frecvente sub vârsta de 60 ani
I. Însoțite de peste 60% decese la prima ruptura
J. Mai frecvente sub vârsta de 30 ani

280. Hemoragia intracerebrala spontana poate surveni datorita:

A. Vasculitelor cerebrale
B. Ocluzia arterei cerebrale mijlocii
C. Lezarea arterei meningee- mijlocii
D. Hipertensiunii arteriale
E. Abuzului de droguri
F. Angiopatiei amiloida
G. Ocluzia arterei carotide interne la nivelul bifurcației intracraniene
H. Rupturii malformațiilor arterio-venoase
I. Traumatismelor cranio-cerebrale
J. Hipotensiunii intracraniene

281. Factorii de risc pentru boala cerebro-vasculara aterosclerotică includ:

A. Hipertensiunea arterială
B. Diabetul zaharat
C. Hipotensiunii intracraniene
D. Afecțiunile valvulare cardiace
E. Vasculitele cerebrale
F. Hiperlipidemia
G. Dezechilibrele hidro-electrolitice
H. Istoricul familia pozitiv
I. Fumatul
J. Infecțiile cerebrale

282. Coloana vertebrala se caracterizează prin:

A. Este rectilinie
B. Are 2 coloane in plan sagital
C. Conține măduva spinării si rădăcini
D. Are 3 curburi fiziologice
E. Este formata din 24 de vertebre
F. Porțiunea posterioara a canalului spinal este formata din apofiza spinoasa si cele
doua apofize transverse
G. Are 3 coloane in plan sagital
H. Se atașează de scheletul axial si musculatura
 I. Canalul spinal este format din apofizele spinoase si fațetele articulare
J. Este formata din 29 de vertebre

283. Fracturile de odontoidă se caracterizează prin:

A. Fracturile de tip II sunt in vârful odontoidei
B. Toate tipurile se tratează chirurgical
C. Pun problem de îngrijire, mai ales la vârstnici
D. Fracturile de tip I si III se tratează prin imobilizare
E. Sunt clasificate in 3 tipuri
F. Tratamentul chirurgical se face prin abord anterior sau posterior
G. Tipul I sunt in baza odontoidei
H. Fracturile de tip II pun probleme in luarea deciziei terapeutice
I. Fracturile de tip III se tratează doar chirurgical
J. Toate tipurile se tratează prin imobilizare

284. Fracturile vertebrale se explorează imagistic, in mod curent prin:

A. Radiografii in poziția înotătorului
B. Radiografii clasice
C. Mielografia CT
D. Electromiografia
E. Radiografii in dinamica
F. Doppler carotidian
G. RMN spinal
H. Echografia de parti moi
I. CT spinal
J. Scintigrafia osoasa

285. Care sunt mecanismele de producere ale fracturilor vertebrale:

A. Flexia
B. Flexia laterală
C. Reducerea
D. Flexie-extensie
E. Impactarea
F. Smulgerea
G. Tracțiunea laterală
H. Rotația
I. Extensia
J. Compresiunea

286. Socul spinal se caracterizează prin:

A. Pierderea controlului sfincterian
B. Abolirea tonusului muscular si al ROT
C. Păstrarea sensibilității mioartrokinetice
D. Hiperactivitate simpatica
 E. Creșterea tensiunii arteriale
F. Pierderea tuturor funcțiilor spinale sub nivelul lezional
G. Poliurie
H. Grețuri asociate cu vărsături
I. Dispariția tonusului simpatic
J. Abolirea tuturor tipurilor de sensibilitate

287. Tratamentul chirurgical al fracturilor de coloana vertebrala are drept scop:

A. Menținerea in repaos a pacientului
B. vertebrale
C. Reducerea luxațiilor
D. Restabilirea curburilor fiziologice ale coloanei
E. Scop antalgic
F. Decompresiunea elementelor nervoase
G. Restabilirea staticii vertebrale
H. Fixarea
I. Scop estetic
J. Fixarea in poziția produsa de leziune

288. Alegeți variantele corecte in legătură cu fracturile ale coloanei vertebrale:

A. Aceste leziuni pot prezenta deficite neurologice, care nu sunt obligatorii
B. Sunt frecvente in cazul patologiei traumatice neurochirurgicale
C. Se tratează doar chirurgical cu tije si șuruburi transpediculare
D. Sunt leziuni extreme de rare in patologia neurochirurgicală
E. Pot produce sechele neurologice severe
F. Nu dau niciodată deficite neurologice
G. Reprezintă o afectare vertebrala osoasa si/sau ligamentară spinala
H. Eplorarea imagistica de elecţie sunt radiografiile simple
I. Se tratează doar conservator, prin imobilizare
J. Se tratează fie chirurgical, fie conservator

289. Alegeți răspunsurile corecte in legătură cu tabloul clinic general si neurologic in

fracturile vertebrale:
A. Au întotdeauna deficit neurologic
B. Tulburările respiratorii pot sa apară asociate cu deficitul neurologic
C. Nu au niciodată deficite neurologice parțiale
D. Nu au niciodată deficite neurologice
E. Durerea radiculara nu se asociază cu fracturile vertebrale
F. Pot avea deficit neurologic complet
G. Pot avea deficit neurologic parțial
H. Nu se asociază cu dureri toracice expresie a leziunilor toraco-pulmonare asociate
I. Deficitul neurologic se poate ameliora spontan
J. Pot fi neurologic intacte
290. Următoarele afirmații referitoare la hernia de disc sunt adevărate :
A. Nucleul pulpos se exteriorizează print-o ruptura la nivelul inelului fibros
B. Nucleul pulpos se deshidratează din cauza traumelor
C. Degenerarea discului intervertebral este cel mai frecvent simptomatica
D. Hernierea discului produce cel mai frecvent compresiunea măduvei
E. Nucleul pulpos se deshidratează din cauza vârstei
F. Cele mai multe hernii de disc simptomatice apar in regiunea toracală
G. Nucleul pulpos se exteriorizează prin ruptura ligamentului vertebral anterior
H. Hernierea apare de obicei postero-lateral
I. Hernierea discului produce frecvent compresiunea unei rădăcini nervoase
J. Nucleul pulpos herniaza cel mai frecvent anterior

291. Simptomele hernierii discului intervetebral includ :

A. Abolirea reflexului achilean in hernia de disc L5-S1
B. Durerea doar la nivelul unei rădăcini nervoase
C. Durerea este exacerbată în urma expunerii la căldură
D. Abolirea flexiei plantare a piciorului in hernia de disc L4-L5
E. Paraplegia in cazul hernierii discurilor toracale
F. Hemiplegia in cazul hernierii unui disc cervical
G. Abolirea reflexului rotulian in hernia de disc L4-L5
H. Durerea este exacerbata de tuse si strănut
I. Durerea la nivelul coloanei si a unei rădăcini nervoase
J. Durerea este exacerbata prin mișcări ale segmentului interesat al coloanei

292. Diagnosticul diferential al herniei de disc lombare inferioare se poate face cu :

A. Arteriopatia obliteranta a membrelor inferioare
B. Necroza aseptică de cap de femur
C. Scleroza laterala amiotrofică
D. Spondilodiscita
E. Anevrismul disecant de aorta
F. Insuficienta circulatorie venoasă cronică
G. Hernia de disc toracală inferioara
H. Colica renală
I. Tumorile vertebrale
J. Polineuropatia diabetică

293. Tratamentul chirurgical al herniei de disc lombara este recomandat atunci cand :
A. Contractura musculaturii paravertebrale nu se ameliorează la tratament
decontracturant
B. Durerea lombară este mai importantă decât durerea radiculara
C. Se instalează paralizia nervului sciatic politeu intern
D. Se instalează tulburări de micțiune
E. Paresteziile la nivelul membrului inferior capătă caracter permanent
F. Se instalează sindromul de coada de cal
 G. Durerea radiculară este mai importantă decât durerea lombară
H. Se instalează paralizia nervului sciatic politeu extern
I. Reflexele osteotendinoase de la nivelul membrelor inferioare sunt abolite
J. Se instalează tulburări la nivelul sfincterului anal

294. Stenoza lombara se dezvolta prin :

A. Hipertrofia fațetară
B. Bombarea unilaterală postero-laterală a discului intervertebral
C. Fracturarea osteofitelor
D. Degenerarea discului intervertebral
E. Degenerarea ligamentului vertebral anterior
F. Hernierea brusca a nuceului pulpos
G. Artropatie
H. Apariția osteofitelor
I. Bombarea discului intervertebral
J. Hipertrofia ligamentelor interspinoase

295. Tratamentul stenozei spinale lombare consta in :

A. Laminectomie unilaterală
B. Rezecția ligamentului vertebral posterior
C. Foraminotomie
D. Hemilaminotomii bilaterale multietajate
E. Laminectomie simpla decompresiva pe mai multe nivele
F. Faţectomie medială bilaterală
G. Rezecția ligamentului galben
H. Rezecția apofizelor spinoase
I. Rezecția ligamentului interspinos
J. Ablația herniei de disc mediane

296. Cele mai frecvente etiologii implicate in aparitia metastazelor vertebro medulare sunt :
A. Mielomul multiplu
B. Cancerul de sân
C. Cancerul de prostata
D. Melanomul
E. Cancerul hepatic
F. Cancerul pulmonar
G. Cancerul renal
H. Limfoamele
I. Cancerul tiroidian
J. Cancerul colorectal

297. Următoarele afirmații despre neurofibroame sunt adevărate:

A. Se extind extradural prin găurile de conjugare
B. Se situează ca frecventa imediat după meningioamele spinale
 C. Se dezvolta dintr-o singura rădăcina dorsala senzitiva
D. Sunt cele mai frecvente tumori intradurale extramedulare
E. Se extind intramedular
F. La pacienții cu neurofibromatoza se găsește o singura leziune
G. Se dezvolta din doua rădăcini dorsale senzitive adiacente
H. Nu se localizează niciodată la nivelul cozii de cal
I. Au frecvent aspect de haltera
J. La pacienții cu neurofibromatoza se găsesc leziuni multiple

298. Tratamentul chirurgical al stenozei spinale cervicale consta in:

A. Discectomia anterioară si fuziunea pe mai multe niveluri
B. Laminotomie decompresivă unilaterală
C. Laminectomie decompresivă pe mai multe niveluri cu fuziunea maselor laterale
D. Vertebrectomie si instrumentație cu grefon
E. Laminectomie decompresiva pe mai multe niveluri fără fuziunea maselor laterale
F. Discectomia posterioară
G. Laminectomie decompresivă unilaterală cu fuziunea maselor laterale
H. Laminectomie decompresivă unilaterală fără fuziunea maselor laterale
I. Discectomie posterioara cu fuzionarea maselor laterale
J. Laminotomie decompresivă bilaterală

299. Tabloul clinic al stenozei spinale lombare se caracterizează prin :

A. Pacientul poate parcurge distanțe din ce în ce mai scurte
B. Pe măsură ce pacientul parcurge distanţe mai lungi durerile radiculare se ameliorează
C. La mers pacienții sunt asimptomatici
D. Simptomele se ameliorează dacă pacientul merge cu coloana in extensie
E. Sindromul radicular este frecvent unilateral
F. Simptomele se ameliorează daca pacientul merge cu coloana in flexie
G. In repaus pacienții sunt asimptomatici
H. Durerile radiculare apar in mers si se ameliorează la repaus
I. Sindromul radicular este frecvent bilateral
J. Durerile radiculare apar in repaus si se ameliorează la mers

300. Următoarele tumori sunt benigne:

A. Nefroblastomul
B. Hepatoblastomul
C. Chistul epidermoid
D. Teratomul matur
E. Osteosarcomul
F. Neuroblastomul
G. Adenocarcinomul
H. Lipomul
I. Hemangiomul
J. Ganglioneurinomul
301. Alegeţi afirmaţia corectă cu privire la hemangioame:
A. au o primă fază proliferativă, care durează 6-10 săptămâni
B. toate hemangioamele au aspect de „fragă”
C. Reprezinta cea mai frecventa tumora a sugarului si copilului
D. Sunt tumori maligne
E. sunt mai frecvente la băieţi
F. incidenţa la copiii cu greutate mică la naştere este de 23%, mai mare decât la cei cu
greutate normală
G. Se pot complica cu ulceratie
H. sunt mai frecvente la rasa neagră
I. Frecventa este de 1/100 nou-nascuti vii
J. Rezectia chirurgicala este rar indicata

302. Din tratamentul hemangioamelor nu face parte:

A. tratamentul cu Interferon
B. Tratamentul cu Propranolol
C. tratamentul cu Salazopirină
D. Radioterapia
E. tratamentul cu Prednison
F. Tratamentul cu Heparina
G. supravegherea clinică, fără nici un tratament activ
H. Chimioterapia
I. Excizia chirurgicala in limite de siguranta
J. excizia chirurgicală

303. Alegeţi afirmaţia falsă cu privire la hemangioame:

A. Nu regreseaza niciodata spontan
B. Nu poate fi tratata cu Interferon
C. Este compusă din aglomerări de celule endoteliale, pericite, celule dentritice,
mastocite
D. Este cea mai frecventă tumoare a sugarului şi copilului
E. are o frecvenţă de 1/100 nou-născuţi vii
F. de obicei este diagnosticat la nou-născut
G. la naştere apare ca o pată maculară eritematoasă sau telangiectazie localizată
H. Nu poate fi tratata cu Prednison
I. Nu se poate localiza la nivel hepatic
J. Este mai frecventa la fete

304. Complicatiile hemangioamelor sunt urmatoarele:

A. Obstrucţia vizuală
B. Obstrucţia respiratorie
C. Macrocefalie
D. Gigantism
E. Insuficienţa cardiacă
 F. Macrodactilie
G. Ulceraţia
H. Scolioză
I. Hemoragia
J. Hemihipertrofia

305. Un nou născut prezintă la nivel abdominal anterior, în regiunea ombilicală, o formaţiune
tumorală rotundă, acoperită de o membrană transparentă prin care se întrezăresc anse
intestinale. Diagnosticul poate fi de:
A. Un nou născut prezintă la nivel abdominal anterior, în regiunea ombilicală, o
formaţiune tumorală rotundă, acoperită de o membrană transparentă prin care se
întrezăresc anse intestinale. Diagnosticul poate fi de:
B. Un nou născut prezintă la nivel abdominal anterior, în regiunea ombilicală, o
formaţiune tumorală rotundă, acoperită de o membrană transparentă prin care se
întrezăresc anse intestinale. Diagnosticul poate fi de:
C. Un nou născut prezintă la nivel abdominal anterior, în regiunea ombilicală, o
formaţiune tumorală rotundă, acoperită de o membrană transparentă prin care se
întrezăresc anse intestinale. Diagnosticul poate fi de:
D. Un nou născut prezintă la nivel abdominal anterior, în regiunea ombilicală, o
formaţiune tumorală rotundă, acoperită de o membrană transparentă prin care se
întrezăresc anse intestinale. Diagnosticul poate fi de:
E. Un nou născut prezintă la nivel abdominal anterior, în regiunea ombilicală, o
formaţiune tumorală rotundă, acoperită de o membrană transparentă prin care se
întrezăresc anse intestinale. Diagnosticul poate fi de:
F. Un nou născut prezintă la nivel abdominal anterior, în regiunea ombilicală, o
formaţiune tumorală rotundă, acoperită de o membrană transparentă prin care se
întrezăresc anse intestinale. Diagnosticul poate fi de:
G. Un nou născut prezintă la nivel abdominal anterior, în regiunea ombilicală, o
formaţiune tumorală rotundă, acoperită de o membrană transparentă prin care se
întrezăresc anse intestinale. Diagnosticul poate fi de:
H. Un nou născut prezintă la nivel abdominal anterior, în regiunea ombilicală, o
formaţiune tumorală rotundă, acoperită de o membrană transparentă prin care se
întrezăresc anse intestinale. Diagnosticul poate fi de:
I. Un nou născut prezintă la nivel abdominal anterior, în regiunea ombilicală, o
formaţiune tumorală rotundă, acoperită de o membrană transparentă prin care se
întrezăresc anse intestinale. Diagnosticul poate fi de:
J. Un nou născut prezintă la nivel abdominal anterior, în regiunea ombilicală, o
formaţiune tumorală rotundă, acoperită de o membrană transparentă prin care se
întrezăresc anse intestinale. Diagnosticul poate fi de:

306. Alegeţi afirmaţia falsă cu privire la omfalocel:

A. se poate asocia cu hipoglicemie neonatală
B. Este reprezentat de o punga plina cu lichid amniotic, situat in regiunea ombilicala
C. diagnosticul poate fi stabilit din perioada antenatală
 D. Este datorat unei anomalii vasculare antenatale
E. este o urgenţă chirurgicală, integrarea anselor intestinale în abdomen trebuie realizată
în primele 6 ore după naştere
F. In punga omfalocelului se poate gasi ficat
G. este asociat frecvent cu anomalii cromosomiale sau alte malformaţii congenitale
H. nu există avantaje dovedite ale naşterii pe cale cezariană comparativ cu naşterea
naturală
I. Este o tumora ombilicala maligna
J. Pentru diagnosticul antenatal este necesar RMN fetal

307. Alegeţi afirmaţia corectă cu privire la omfalocel:

A. Tratamentul este de regula chirurgical
B. în caz de diagnostic antenatal este indicată naşterea cezariană
C. Diagnosticul antenatal se bazeaza pe ecografia uterului gravid
D. cele mai frecvente anomalii asociate sunt atreziile sau stenozele intestinale
E. pentru omfalocelele de dimensiuni mari este întotdeauna indicat tratamentul
chirurgical in primele zile postnatal
F. Nu poate fi tratat conservator
G. Face parte din pentalogia Cantrell
H. Se poate asocia cu sindrom Beckwith-Wiedemann
I. se poate asocia cu microglosie
J. Se poate asocia cu hipoglicemie

308. Un nou-născut cu laparoschizis poate beneficia de următoarele forme de tratament, mai

puţin:
A. integrarea anselor intestinale în abdomen şi închiderea defectului de perete abdominal
cu un patch din cordonul ombilical
B. integrarea anselor intestinale în abdomen la câteva ore postnatal, sub anestezie
generală
C. Sutura membranelor rupte si apoi tratament conservator
D. plasarea anselor intestinale într-un sac din material sintetic şi integrarea lor treptată în
abdomen
E. Rezectia intestinelor eviscerate si inchiderea defectului de [erete abdominal
F. Tratament cu Salazopirina
G. integrarea anselor intestinale în abdomen în sala de naştere, fără anestezie generală
H. integrarea anselor intestinale în abdomen, sub anestezie generală, si stomie in caz de
atrezie intestinala
I. tratament conservator, prin badijonări zilnice cu soluţii antiseptice şi epitelizare treptată
J. plasarea anselor intestinale într-un sac din material sintetic si intgrarea lor in abdomen
la varsta de un an

309. Alegeţi afirmaţia corectă cu privire la laparoschizis:

A. frecvent este eviscerat stomac, anse intestinale, ficat
B. Laparoschizisul se mai numeste si gastroschizis
 C. Poate fi diagnosticat antenatal ecografic
D. Organele eviscerate nu sunt acoperite de sac
E. Este o urgenta chirurgicala neonatala
F. se asociază cu atrezii şi stenoze intestinale în proporţie de 55%
G. organele eviscerate sunt acoperite de o membrană transparentă, care le protejează
H. cavitatea peritoneală este întotdeauna insuficient dezvoltată
I. diagnosticul este posibil antenatal doar prin RMN fetal
J. Tratamentul chirurgical este recomandat cand copilul are o greutate de 10 kg

310. Despre Gastroschizis putem afirma faptul că:

A. Defectul de perete abdominal este la nivel ombilical
B. Diagnosticul antenatal este important in a decide momentul nașterii
C. Asociază frecvent anomalii crosmosomiale
D. Defectul de perete abdominal este paraombilical
E. Asociază frecvent Atrezie intestinală
F. Tratamentul chirurgical poate necesita inchidere etapizata a defectului
G. Diagnosticul antenatal nu este important in a decide momentul nașterii
H. Nu este o urgență chirurgicală
I. Tratamentul chirurgical necesită inchidere rapidă cu tegument a defectului în toate
cazurile
J. Este o urgență chirurgicală

311. Despre omfalocel putem afirma faptul că:

A. Defectul de perete abdominal este la nivel ombilical
B. Asociază frecvent Atrezie intestinală
C. Tratamentul chirurgical necesită inchidere rapidă cu tegument a defectului în toate
cazurile
D. Primele 24 ore postnatal sunt folosite pentru investigarea anomaliilor asociate
E. Asociază frecvent anomalii crosmosomiale
F. Tratamentul poate necesita doar pansamente zilnice și epitelizare treptată
G. Nu necesită amniocenteză în caz de diagnostic antenatal
H. Ficatul nu este niciodată exteriorizat la nivelul defectului
I. Defectul de perete abdominal este la nivel ombilical
J. Este o urgență chirurgicală

312. Hernia inghinală necomplicată:

A. Este cauzată de persistența canalului peritoneo vaginal
B. Se manifestă ca tumefacție inghino scrotală nedureroasă
C. Nu necesită tratament chirurgical, se vindecă spontan pînă la vârsta de 3 ani
D. Se manifestă ca tumefacție inghino-scrotală dureroasă
E. Nu există la sexul feminin
F. Nu se opereaza inainte de vârsta de 6 luni
G. Este extrem de rară la prematur
H. Apare la nivelul punctelor de slăbiciune ale peretelui abdominal anterior
 I. Necesită intervenție chirurgicală în ”urgență amânată”
J. Poate apărea și la fetițe

313. Despre hidrocel putem afirma faptul că:

A. Hidrocelul canalului spermatic este o noțiune falsă
B. Nu transiluminează
C. Este considerat fiziologic la nou-născut
D. Necesită explorare de tip computer tomograf pentru diagnostic pozitiv
E. Este definit de dilatații varicoase ale venelor spermatice
F. Necesită intervenție chirurgicală în ”urgență amânată”
G. Este o formă de persistență a canalului peritoneo-vaginal
H. Este definit de acumulare de lichid în vaginala testiculară
I. Poate fi comunicant sau non comunicant
J. Se poate vindeca spontan până la vârsta de 3 ani

314. Despre fimoză putem afirma faptul că:

A. Este fiziologică până la vârsta de 2-3 ani
B. Fimoza fiziologică nu necesită circumcizie de rutină
C. Este o urgență chirurgicală
D. Se poate complica cu balanite
E. Fimoza fiziologică asociată cu anomalii renale și Infecții de tract urinar are indicație de
circumcizie
F. Poate determina retenție acută de urină
G. Are indicație de circumcizie la diagnostic in toate cazurile
H. Este cauză de hidronefroză
I. Fimoza cicatriceală necesită circumcizie
J. Este patologică indiferent de vărstă

315. Despre criptorhidie putem afirma:

A. Un testicul nepalpabil in scrot, dar palpabil inghinal de unde nu poate fi coborât este
un testicul retractil
B. Un testicul nepalpabil in scrot, dar palpabil inghinal de unde nu poate fi coborăt este
un testicul necoborît adevărat
C. Vanishing testis defineste un testicul necrozat antenatal
D. Laparoscopia este varianta diagnostica in cazul unui testicul nepalpabil
E. Vârsta optimă pentru intervenția chirurgicală este 1 an
F. Vanishing testis defineste un testicul localizat inghinal
G. Vârsta optimă pentru intervenția chirurgicală este 5 ani
H. Testiculul retractil nu necesită tratament chirurgical la vârstă preșcolară
I. Testiculul localizat intraabdominal este un testicul ectopic
J. Computer tomografia este varianta diagnostica in cazul unui testicul nepalpabil

316. Absența testicolului din scrot poate fi explicată de următoarele forma anatomice:
A. Hidrocel
 B. Testicul ascensionat
C. Testicul retractil
D. Varicocel
E. Vanishing testis
F. Testicul intraabdominal
G. Hernie inghino-scrotala
H. Testicul ectopic
I. Orhiepididimita acuta
J. Testicul cervical

317. Torsiunea cordonului spermatic:

A. Poate fi tratată simptomatic (antialgic, comprese cu Rivanol)
B. Este o urgenta chirurgicală
C. Produsă la nou născut poate determina criptorhidie
D. Este frecventă în intervalul de vârstă 2-10 ani
E. Este mai frecventă la adolescent , fiind intravaginală
F. Este caracterizată de durere scrotală moderată și de „blue dot sign”
G. Este mai frecventa la nou născut, fiind extravaginală
H. Este singura cauză de sindrom de hemiscrot acut
I. Nu se produce niciodată la nou-născut
J. Este caracterizată de durere scrotală vie, extrem de intensă

318. Hernia inghino-labială:

A. Se operează după vârsta de 5 ani
B. E asociată cu risc mare de necroză ovariană
C. Se manifestă ca o tumefacție inghino-labială
D. Poate fi confundatp cu un chist de canal Nuck
E. Prezența ovarului în sacul herniar scade riscul de încarcerare față de o hernie inghino-
scrotală
F. Este o entitate ce nu există
G. E secundară persistenței canalului peritoneo vaginal
H. Prezența ovarului în sacul herniar o transformă într-o urgenșă chirurgicală
I. E cauzată de un exces de estrogeni ce cresc lazitatea țesuturilor
J. E cauzată de un defect de perete abdominal

319. Diagnosticul diferențial al herniei inghinale nu se face cu:

A. tumorile renale
B. varicocelul boală în localizarea stângă
C. hernia Bochdalek
D. hidrocelul comunicant
E. tumori testiculare
F. adenopatia femurală
G. hernia hiatală
H. hernia Morgagni Larrey
 I. varicocelul simptom din tumori retroperitoneale
J. hernia crurală

320. În cazul unei paciente de sex feminin, în vârstă de 2 ani, diagnosticată cu hernie
inghino-labială stângă, putem afirma următoarele:
A. se va monitoriza până la vârsta de 3 ani
B. necesită tratament medicamentos
C. Sexul masculin interesat de 4/1-10/1 față de sexul feminin în cazul anomaliilor de
inchidere ale canalului peritoneo-vaginal
D. O intervenție temporizată poate crea situația în care gonada să fie compromisă în caz
de complicații precum încarcerarea/ ștrangularea
E. nu necesită tratament deoarece nu a prezentat complicații până la această vârstă
F. va urma un program de gimnastică medicală pentru întărirea peretelui abdominal
G. monitorizare până la vârsta de 5 ani
H. necesită intervenție chirurgicală imediată
I. Prezența ovarului în sacul de hernie, într-un procen de 1% din cazuri semnifică un
testicul feminizant
J. În 30-60% din cazuri și canalul peritoneo-vaginal din dreapta este deschis

321. Fimoza cicatriceală:

A. Necesită tratament chirurgical
B. Este frecventă la nou născut
C. Examenul clinic identifică mici cicatrice radiare sidefii la nivelul orificiului preputial
D. Nu răspunde la tratamentul cu corticosteroizi topic
E. Este o situație fiziologică
F. Poate fi cauzată de decalotări intempestive
G. Este rară la adolescenți
H. Răspunde la tratamentul cu corticosteroizi topic
I. Poate fi cauzată de Balanitica xerotica obliterans
J. Este frecvent asociată cu hidrocelul testicular

322. Constituie urgențe chirurgicale următoarele:

A. hernia strangulată de mai mult de 24 ore
B. hernia strangulată, cu fenomene de ocluzie intestinală
C. hernia la fetiță
D. chistul de canal Nuck
E. hernia încarcerată ireductibilă
F. hidrocelul testicular pur
G. hidrocelul comunicant
H. eșecul manevrei de taxis și vechimea mai mare de 24 ore a ștrangulării herniei
I. hernia la băiat
J. chistul de cordon spermatic

323. Sunt forme de persistență a canalului peritoneo-vaginal următoarele, cu excepția:

 A. torsiune de hidatida Morgagni
B. hernia inghinală la băiat
C. hernia inghino-labială la fată
D. chistul epididimar
E. adenopatia inghinala
F. chistul de canal Nuck
G. hidrocelul testicular pur
H. hernia crurala
I. hidrocelul comunicant
J. varicocelul simptomatic

324. Atrezia esofagiană:

A. Asociază oligoamnios
B. Se manifestă prin sindrom de detresă respiratorie acută
C. Poate fi diagnosticată antenatal
D. Asociază polihidramnios
E. Poate fi diagnosticată în sala de nașteri
F. Este o anomalie izolată
G. Este o ocluzie neonatală înaltă
H. Poate asocia comunicare eso-traheală (fistulă)
I. Nu asociază niciodată comunicare eso-traheală (fistulă)
J. Este o ocluzie neonatală medie

325. Hernia diafragmatică congenitală postero-laterală:

A. Prezența stomacului în torace este factor de prognostic negativ
B. Chirurgia minim invazivă este contraindicată
C. Este o urgență chirurgicală
D. Poate beneficia de tratament toracoscopic
E. Se poate manifesta și tardiv, după perioada neonatală
F. Se manifestă clinic după vârsta de 1 an
G. Este o ocluzie neonatală înaltă
H. Poate beneficia de tratament fetal (ocluzionare traheala) in cazuri selectate
I. Este o urgență de terapie intensivă
J. Prezența stomacului în torace nu este factor de prognostic negativ

326. Asocierea malformativă VACTER- L implică:

A. malformații costale (Ribs)
B. choanal atresia (atrezie Coanala)
C. malformaţii vertebrale (Vertebral)
D. malformații tiroidă (Thyroidal)
E. malformatii ale membrelor (Limbs)
F. anencefalie (Anencephaly)
G. malformații cardiace (Cardiac)
H. malformaţii traheoesofagiene (TE)
 I. malformații venoase (Venous)
J. malformaţii anorectale (Ano-rectal)

327. Verificarea permeabilității tubului digestiv la naștere:

A. Poate diagnostica o atrezie rectală
B. Necesită cursuri de pregătire specială pentru a putea fi efectuată
C. Poate diagnostica o Atrezie esofagianaă
D. Un nou-născut fără Atrezie esogfagiană va permite pasajul a circa 15 cm din lungimea
sondei
E. Se efectuează după vârsta de 1 lună pentru a nu traumatiza nou-născutul
F. Utilizează sondă Nelaton 8-10 Ch
G. Utilizează sondă Nelaton 4Ch (cât mai subâire și flexibilă)
H. Se efectuează doar la copii cu suspiciune antenatală de existență a unei malformații
I. Este obligatorie a fi efectuată în sala de nașteri
J. Diagnostichează o hernie diafragmatică congenitală

328. Polihidramniosul:
A. Poate necesita plasare de șunt vezico-amniotic
B. Este definit de o cantitate de lichid amniotic mai mică decât normal
C. Este definit de o cantitate de lichid amniotic mai mare decât normal
D. Poate apărea în cazul formațiunilor dezvoltate intratoracic prin compresiune
esofagiană
E. Este semn de prognostic favorabil în herniile diafragmatice congenitale posterolaterale
F. Este frecvent asociat Fimozei
G. Este asociat anomaliilor de tub digestiv
H. Este asociat cu uropatiile obstructive
I. Este semn de prognostic nefavorabil în herniile diafragmatice congenitale
posterolaterale
J. Este definit de acumulare de lichid amniotic în vaginala testiculară

329. Asocierea malformativă VACTER- L implică:

A. malformatii ale membrelor (Limbs)
B. malformaţii vertebrale (Vertebral)
C. choanal atresia (atrezie Coanala)
D. malformaţii traheoesofagiene (TE)
E. malformații venoase (Venous)
F. malformații tiroidă (Thyroidal)
G. malformații cardiace (Cardiac)
H. malformații costale (Ribs)
I. malformaţii anorectale (Ano-rectal)
J. anencefalie (Anencephaly)

330. Despre manevra de verificare a permeabilității căii digestive superioare este falsă
afirmația:
 A. se efectueză de către mamă la 24 de ore de la naştere după prima masă
B. nu există posibilitatea de rezultate cu verdict fals de normalitate
C. sonda se trece printr-o narină în faringe, esofag, până în stomac
D. se utilizează un cateter obişnuit (sondă Nelaton, de exemplu), cu o grosime Ch 6-8
E. se efectuează în sala de naşteri, oricărui nou-născut indiferent de starea generală a
acestuia
F. nu necesită examinare radiologică pentru confirmarea parcursului si a poziţiei sondei
în caz de suspciune înaltă
G. se utilizează un cateter obişnuit (sondă Nelaton, de exemplu), cu o grosime Ch 10-12
H. se efectueaza dupa 24-48 ore de la nastere pentru a fi concludenta si mai facil de
efectuat
I. dacă sonda introdusă se opreşte (“butează”) la aproximativ 8-10 cm de narină sau de
arcada gingivală, cu mare probabilitate este vorba de atrezie esofagiană
J. se ştie că sonda a ajuns în stomac dacă după un parcurs de 15-20 cm se poate aspira
conţinut gastric

331. Cea mai frecventă formă de atrezie esofagiană este:

A. Distanţa dintre capetele esofagului este uneori de peste 2 cm
B. AE cu fistulă eso-traheală pe capătul distal
C. AE pură, izolată (fără fistulă eso-traheală)
D. Cele 2 capete esofagiene pot avea în comun o punte de musculatură parietală
E. Reprezintă 85-90% din cazurile de AE
F. AE cu fistulă eso-traheală pe ambele capete esofagiene
G. Este cunoscută ca tipul III Ladd
H. Este cunoscuta ca AE tip I Ladd
I. Fistula eso-traheală izolată (fistula in "H")
J. AE cu fistulă eso-traheală pe capătul proximal

332. Atrezia duodenala se caracterizeaza prin urmatoarele cu exceptia:

A. Se poate diagnostica pe baza cantitatii scazute, de aprox. 2.5ml, a aspiratului gastric
obtinut la verificarea permeabilitatii caii digestive
B. Tratamentul chirurgical vizeaza incizia transversala de o parte si de alta a obstacolului
cu anastomoza transelor
C. Imaginea radiologica caracteristica este de “balanta”
D. Tratamentul cu Atropina poate avea rezultate favorabile
E. Pentru stabilirea diagnosticului este necesar CT-ul abdominal
F. Este datorata secretiei acide gastrice
G. Se poate suspiciona antenatal pe baza polihidramniosului
H. Este asociata cu infectia cu Helicobacter pylorii
I. Tratamentul este chirurgical si se realizeaza cel mai frecvent prin
duodenoduodenostomie „Kimura”
J. Poate fi explicata etiopatogenetic de teoria vacuolizarii a lui Tandler

333. Malformatiile anorectale se caracterizeaza prin:

 A. Frecvent sunt asociate leziuni ale coloanei vertebrale si sacrumului
B. Baietii cu cloaca asociaza frecvent si anomalii ale sacrumului
C. Ecografic se poate masura distanta dintre tegument si fundul de sac rectal
D. La baieti fistula recto-vestibulara este diagnosticata pe baza examenului clinic
E. Coexista frecvent cu leziuni malformative ale altor organe si sisteme
F. Diagnosticul initial este in principal clinic
G. La fete mai mult de 1/3 din cazuri sunt reprezentate de fistule rectovaginale
H. Chiar si tratate corect, pot determina alterari ale continentei
I. Sunt diagnosticate frecvent la ecografia uterului gravid in trimestrul III de sarcina
J. Diagnosticul fistulei perineale la baieti se stabileste usor in primele 24h postnatal

334. Alegeti afirmatia falsa despre diagnosticul bolii Hirschprung:

A. Aspectul caracteristic de palnie nu poate fi identificat pe irigografie la nou-nascut
B. Radiografia simpla abdominala este neconcludenta in primele 2 luni de viata
C. Manifestarea clinica neonatala este intarzierea eliminarii meconiului
D. Se mai numeste si megacolon secundar
E. Manifestarile clinice sunt direct proportionale in intensitate cu lungimea segmentului
agangliotic
F. Manifestarea cinica neonatala este sindromul de detresa respiratorie
G. Este o afectiune dobandita
H. Biopsia rectala este examenul de certitudine la sugar
I. Biopsia rectala prin suctiune se realizeaza la 1-2 cm deasupra liniei dintate si necesita
determinarea activitatii acetilcolinesterazei
J. Este datorata infectiei cu Citomegalovirus

335. Megacolonul congenital se caracterizeaza prin:

A. Este o obstructie functionala datorata absentei celulelor ganglionare din plexurile
submucoase si mienterice
B. Stenoza la nivelul sigmoidului
C. Este manifestarea fibrozei chistice a pancreasului
D. Exacerbarea reflexului inhibitor anorectal
E. Clisma baritata este un examen esential la copilul mai mare de cateva luni
F. Intarzierea in eliminarea meconiului mai mult de 48h de la nastere
G. Alternarea constipatie cu perioade de enterocolita la sugar
H. Este considerat o boala din categoria neurocristopatiilor
I. Se manifesta cu diaree apoasa de la nastere
J. Se asociaza cu hipoglicemia neonatala

336. Alegeti afirmatia adevarata despre invaginatia intestinala:

A. Triada clinica tipica se caracterizeaza prin: febra, varsaturi si absenta scaunului
B. Tumora de invaginatie se palpeaza intotdeauna in fosa iliaca dreapta
C. Sugarul poate avea scaune cu mucus amestecat cu sange
D. Cea mai frecventa forma este invaginatia colo-colica
E. Debutul este insidios descoperit fortuit prin palparea tumorii de invaginatie
 F. La copilul mai mare se cauta punctul de plecare al invaginatiei (de exemplu diverticulul
Meckel)
G. Imaginea ecografica sugestiva pentru diagnostic descrie aspectul „in tinta”
H. Clisma baritata este utilizata ca prima investigatie imagistica
I. Se manifesta cu varsaturi si stare de agitatie
J. Este ocluzia intestinala specifica sugarului

337. Despre radiografia cu doua imagini hidro-aerice (“in balanța”) se poate spune ca:
A. Poartă si numele de imagine ”double bubble”
B. Este tipică pentru atrezia ileală
C. Definește o formă de ocluzie congenitală înaltă
D. Asociază vărsături neonatale precoce
E. Asociază vărsături neonatale tardive
F. Asociază abdomen excavat
G. Definește o afecțiune frecvent asociată cu sindrom Down
H. Asociază abdomen intens meteorizat
I. Este tipică pentru stenoza hipertrofică de pilor
J. Poartă numele de ”imagine in brățară”

338. Stenoza hipertrofică de pilor:

A. E caracterizată de vărsaturi bilioase, in jet
B. Aspectul radiologic tipic este imaginea ”în balanță”
C. Vârsta tipică de debut a simptomatologiei este vârsta de 4 zile
D. Explorarea imagistică de elecție este ecografia abdominală
E. Acidoza hipocloremică este prezentă în tabloul biologic
F. Alcaloza hipocloremică este prezentă în tabloul biologic
G. Tratamentul chirurgical este reprezentat de piloromiotomia extramucoasă
H. Vărsătura in jet, alimentară, cu lapte digerat domină simptomatologia clinică
I. Vârsta tipică de debut a simptomatologiei este vârsta de 4 săptămâni
J. Face parte din ocluziile congenitale neonatale înalte

339. Boala Hirschsprung:

A. Nu se manifestă niciodată în perioada neonatală, ci mai tarziu prin constipație
B. Localizarea bolii este in marea majoritate a cazurilor în zona de colon macroscopic
dilatat
C. Diagnosticul pozitiv poate fi uneori stabilit doar pe simptomatologia tipică, fără alte
explorări suplimentare
D. Este o ocluzie funcțională, secundară unei tulburări de peristaltică
E. Este o ocluzie mecanică, secundară unei stenoze colice extinse
F. Se manifestă la nou născut prin întârziere în evacuarea meconiului
G. Diagnosticul pozitiv necesită obligatoriu examen anatomo-patologic
H. Localizarea bolii este in marea majoritate a cazurilor recto-sigmoidiană
I. Tușeul rectal ajută în diagnosticul diferențial cu constipația idiopatică
J. Tușeul rectal este contraindicat
340. Boala Hirschsprung:
A. La nou născut poate determina episoade severe de enterocolită
B. Nu poate afecta întreg cadrul colic
C. Poate afecta întreg cadrul colic
D. Necesită lavaj colic (nursing)
E. Inspecția perineului relevă absența orificiului anal
F. Necesită colostomie în toate cazurile
G. Irigografia stabilește întinderea segmentului intestinal afectat
H. Se manifestă prin constipație severă la copilul preșcolar
I. Tranzitul gastro-duodeno-intestinal stabilește întinderea segmentului intestinal afectat
J. La nou născut poate determina hidrocel

341. Ocluziile congenitale neonatale:

A. Cele înalte au tipic vărsături tardive
B. Gastroschizisul este o formă de ocluzie neonatală joasă
C. Pot fi cauzate de anomalii de compoziție ale meconiului
D. Asociază întotdeauna absența evacuării meconiului
E. Pot beneficia de chirurgie fetală
F. Malformațiile anorectale sunt o formă de ocluzie neonatală joasă
G. Cele înalte au tipic vărsături precoce
H. Pot fi secundare anomaliilor de rotație și fixare ale anselor intestinale
I. Nu necesită tratamment chirurgical, ci doar dezinvaginare manuală
J. Cele înalte și medii pot fi asociate cu emisie de meconiu

342. Invaginația intestinală:

A. Examenul abdomenului relevă la palpare prezența tumorii de invaginație
B. Poate fi idiopatică, cel mai frecvent întâlnită la copilul peste 2 ani
C. Tratamentul este chirurgical in toate cazurile
D. Poate apărea scaun melenic
E. Poate apărea scaun in ”jeleu de coacăze”
F. Dezinvaginarea hidrostatică sub control ecografic poate fi o metodă de tratament
G. Durerea nu este un elemnt de diagnostic
H. Poate fi idiopatică, cel mai frecvent întâlnită la sugarul eutrofic
I. Durerea este tipică, extrem de intensă, apărută în reprize, cu perioade de acalmie
J. Examinarea clinică a abdomenului nu relevă nimic specific

343. Invaginația intestinală:

A. Pneumoperitoneul contraindică reducerea hidrostatică
B. Poate fi confundată cu un prolaps rectal
C. Necesită în toate cazurile rezecție intestinală și anastomoză
D. Este o ocluzie intestinală congenitală neonatală
E. Asociază hipoplazie pulmonară
F. Ecografia poate identifica imagine ”de balanță”
G. Diverticulul Meckel poate fi punct de plecare al unei invaginații
 H. Ecografia poate identifica imagine ”în cocardă”
I. Este o ocluzie intestinală
J. Apare exclusiv sub vârsta de 1 an

344. Malformatiile ano-rectale:

A. Fistula recto-uretrală este prezentă doar la fete
B. Sunt o formă de ocluzie congrenitală joasă
C. Fistula recto-uretrală este prezentă doar la băieți
D. Cloaca este prezentă doar la fetițe
E. Cloaca este prezentă doar la băieți
F. Sunt o formă de ocluzie congenitală medie
G. Imperforația anală va beneficia de tratament curativ în perioada neonatală
H. Pot fi prezente în cadrul asocierii VACTERL
I. Imperforația anală va necesita colostomie
J. Fistula recto-uretrală este prezentă la ambele sexe

345. Care dintre următoarele afirmații despre fracturile cartilajului de creștere este
adevarata?
A. Fractura Salter Harris tip I reprezintă o separare a epifizei cu ruptura unui fragment
metafizar
B. Fractura Salter Harris tip III este o fractura cu fragment intraarticular ce necesita fixare
chirurgicală
C. Fractura Salter Harris tip I reprezintă o separare a epifizei de metafiza
D. Fractura Salter Harris tip V reprezintă o separare ce se extinde prin epifiză și metafiza
E. Fractura Salter Harris tip II reprezintă o separare a epifizei cu ruptura unui fragment
metafizar
F. Fractura Salter Harris tip IV reprezintă zdrobirea plăcii epifizare
G. La copii placa de creștere reprezintă zona de creștere dintre metafiza și diafiza
H. Fractura Salter Harris tip IV este o fractura cu fragment intraarticular ce necesita fixare
chirurgicală
I. Fractura Salter Harris tip II se insoteste frecvent de ruptura periostului
J. Fractura Salter Harris tip II este o fractura cu fragment intraarticular ce necesita fixare
chirurgicală

346. Care dintre următoarele afirmații legată de tratamentul fracturilor este falsa?
A. Fracturile de 1/3 distală a antebratului se imobilizează în atela semibrahipalmara, în
poziție indiferenta
B. Fracturile obstetricale de clavicula se imobilizează în Dessault de ghips 3 săptămâni
C. Fractura “în lemn verde” se tratează prin ruperea celeilalte corticale si imobilizare
pentru prevenirea deformatei angulare
D. Fracturile supracondiliene si cele ale antebratului proximal se imobilizează în atela
brahiantebrahipalmara, in supinatie
E. Fractura “în lemn verde” a radiusului se tratează prin imobilizare ghipsata ce trebuie
sa cuprindă antebrațul, cotul si pumnul
 F. Fracturile Salter Harris tip III se fixează chirurgical fiind fracturi cu fragment
intraarticular
G. Fracturile Salter Harris tip III se imobilizează în aparat ghipsat
H. Fracturile Salter Harris tip IV se fixează chirurgical fiind fracturi cu fragment
intraarticular
I. Fracturile femurului se imobilizează in aparat ghipsat pelvi-pedios
J. Fracturile femurului fără deplasare se imobilizează pe atela ghipsata cruro-gambo-
podala

347. Pronatia dureroasa a cotului (Cotul de dadaca):

A. In caz de imposibilitate a reducerii se va fixa chirurgical cu o broșă
B. Reducerea se realizează prin flexia antebratului pe brat
C. Reprezinta o subluxatie a capului radial
D. Clinic copilul prezintă durere la nivelul brațului asociata cu impotenta funcțională a
membrului superior afectat
E. Apare frecvent prin smulgerea copilului din fata unui pericol prin tragere de mana
F. Tratamentul consta in reducere ortopedica si imobilizarea ghipsata a membrului timp
de o săptămână
G. Este frecvent întâlnită ca copii cu vârsta între 1 si 5 ani
H. Tratamentul este ortopedic prin reducerea subluxatiei
I. Este necerasa o radiografie de cot pentru evidențierea subluxatiei capului radial
J. Este frecvent întâlnită ca copii cu vârsta între 5-10 ani

348. Care dintre afirmațiile referitoare la displazia de dezvoltare a soldului este adevarata?
A. Riscul de displazie este mai mare la fete
B. Radiografia nu este indicata in primele 5 luni de viață deoarece capul femural este
cartilaginos si nu se poate vizualiza Rx
C. Manevra Ortolani reprezintă luarea soldului dacă exista instabilitate la nivelul acestuia
D. Radiografia de bazin reprezintă “gold standardul” diagnosticării displaziei de sold la
nou-născuți
E. Daca patologia este unilaterala, copilul va avea un mers schiopatat
F. Ecografia de sold este indicata după apariția nucleului de osificare a capului femural
G. Testul Barlow si manevra Ortolani sunt in special utile in primele 2 săptămâni de viață
H. Ecografia de sold reprezintă “gold standardul” diagnosticării displaziei de sold
I. Prezentatia craniana si al doilea născut reprezintă factori de risc a displaziei de
dezvoltare a soldului
J. Testul Barlow reprezintă o manevra de reducere a capului femural cu poziționarea
acestuia in acetabul

349. Scolioza:
A. Tratamentul scoliozelor cu o curbura minima este conservator
B. Poate fi structurala sau non-structurala (corectabila)
C. Scolioza structurala este însoțită de o diformitate vertebrală rotativă ce poate fi
corectata printr-o schimbare a posturii
 D. Cel mai frecvent tip de scolioza este cea idiopatica
E. Tratamentul curburilor moderate este chirurgical
F. Reprezinta modificarea curburii in plan sagital
G. Clinic apare asimetria mușchilor spatelui
H. Cea mai frecventa scolioza este cea congenitală
I. Curburile severe pot fi tratate cu corset
J. Fetele sunt de 9 ori mai afectate ca băieții

350. Boala arterială periferică este caracterizată prin urmatoarele afirmații :

A. Favorizata de fumat, hipertensiune si dislipidemie
B. Este caracteriazata de ocluzii sau stenoze ale arterelor la nivelul extremitatilor
C. Favorizata de ortostatismul prelungit
D. Simptomele sunt determinate de numarul si gravitatea ocluziilor
E. Simptomele sunt determinate de gradul de colateralizare
F. Favorizata de radiatii ionizante
G. Este caracteriazata de ocluzii sau stenoze ale venelor
H. Favorizata de exercitiul fizic
I. Simptomele sunt determinate de toleranta pacientului la limitarile distantei de mers
J. Este limitata la un singur segment arterial

351. Elemente fiziologice definitorii ale bolii arteriale periferice:

A. Principala cauza de aparitie a bolii arteriale periferice este compresia arterelor prin
benzi musculare fibroase
B. Placile aterosclerotice mari ocupa lumenul arterial impiedicand fluxul de sange
C. Variatia presiunii este cea mai mare cand diametrul arterei este redus cu <40% sau
cand aria vasului este diminuata cu <15%
D. Cresterea unei placi aterosclerotice este principala cauza a dezvoltatii simptomelor
bolii arteriale periferice
E. Conform legii Laplace cresterea presiunii este direct proportionala cu volumul fluxului
de sange si lungimea arteriala, dar invers proportionala cu patratul razei
F. Principala cauza de aparitie a bolii arteriale periferice este fibroza chistica
G. Scaderea presiunii cauzata de reducerea diametrului unui vas este descrisa de legea
Poiseuille
H. Placile aterosclerotice mari ocupa lumenul arterial favorizand fluxul de sange
I. In general variatia presiunii este mica pana la ingustarea diametrului cu 50% sau a
ariei vasului cu 75 %
J. Conform legii Poiseuille pierderea presiunii este direct proportionala cu volumul
fluxului de sange si lungimea arteriala, dar invers proportionala cu patratul razei

352. Ischemia de la nivelul extremitatilor inferioare poate provoca progresiv:

A. Telangiectazii
B. Durere la nivelul unui grup muscular important, precipitata de exercitiu fizic si
ameliorata de repaus
C. Flebita superficiala
 D. Edem
E. Gangrena
F. Dureri de repaus de tip ischemic
G. “Port wine stain”
H. Dermita ocra
I. Ulceratii ale pielii
J. Claudicatie intermitenta

353. Claudicatia intermitenta este caracterizata prin urmatoarele aspecte:

A. Durere la nivelul unui grup muscular important aparuta in repaus si ameliorata de
masaj sau exercitiu fizic
B. Grupele musculare afectate de claudicatie intermitenta se afla intotdeauna proximal
de obstructia arteriala
C. Perfuzia arteriala creste in timpul exercitiului fizic si durerea se amelioreaza
D. Durere la nivelul unui grup muscular important precipitata de exercitiu fizic si
ameliorata prin continuarea exercitiului fizic sau incalzirea membrului
E. Se manifesta cu predilectie la nivelul articulatiilor
F. Grupele musculare afectate de claudicatie intermitenta se afla intotdeauna distal de
obstructia arteriala
G. Nu se manifesta la nivelul articulatiilor
H. Pacientii mentin perfuzia arteriala in repaus, dar ocluziile arteriala impiedica cresterea
fluxului necesar cerintelor metabolice ale muschilor in timpul exercitiului fizic
I. Durere la nivelul unui grup muscular important, precipitata de exercitiu fizic si
ameliorata de repaus
J. Poate fi provocata progresiv prin ischemia de la nivelul extremitatilor inferioare

354. Grupele musculare afectate de claudicatie intermitenta:

A. Ocluzia arterei femurale superficiale determina claudicatie la nivelul gambei
B. In sindromul Leriche apar claudicatii la nivelul piciorului
C. Grupele musculare afectate de claudicatie intermitenta se afla intotdeauna distal de
obstructia arteriala
D. Ocluzia arterei femurale superficiale determina claudicatie la nivelul muschilor fesieri
E. Claudicatie intermitenta nu se mainfesta la nivelul grupelor musculare
F. Ocluzia aortoiliaca determina claudicatie membrelor inferioare si atrofia muschilor
fesieri
G. Prezinta durere care este precipitata de exercitiu fizic si ameliorata de repaus
H. Grupele musculare afectate de claudicatie intermitenta se afla intotdeauna proximal
de obstructia arteriala
I. Ocluzia aortoiliaca determina claudicatie la nivelul gambei
J. In sindromul Leriche apar claudicatii la nivelul membrelor inferioare si atrofia muschilor
fesieri

355. Durere de repaus din boala arteriala periferica are urmatoarele caracteristici:
 A. Pozitionarea procliva a picioarelor deasupra nivelului toracelui amlioreaza durerile
provizoriu
B. Cel mai frecvent pacientii au dureri lombare cu iradiere pe membrul inferior
C. Durere de repaus apare inca din fazele incipiente ale boalii arteriale periferice
D. Durere de repaus este cauzata de ischemia tesutului nervos care este foarte sensibil
la hipoxie
E. Cel mai frecvent pacientii au dureri la nivelul degetelor de la picioare si epifizelor
distale ale oaselor metatarsiene, mai ales in timpul noptii
F. Pozitionarea decliva a picioarelor la marginea patului imbunatateste temporar aportul
de oxigen catre tesuturi prin actiunea presiunii hidrostatice gravitationale
G. Durere de repaus cauzata de ischemie indica boala arteriala periferica avansata
H. Temporar, alinarea durerii se realizeaza prin pozitionarea decliva a picioarelor la
marginea patului
I. Cel mai frecvent pacientii au dureri la nivelul articulatiilor coxofemurale dimineata la
coborarea din pat
J. Durere de repaus este data de asocierea cu tromboza venoasa profunda, neaparand
independent

356. Ulceratiile din boala arteriala periferica:

A. Ulceraţia pielii degetelor de la picioare, călcâielor sau feţei dorsale a piciorului poate
apărea ca urmarere a insuficienţei arteriale
B. Ulcerele ischemice au aspect circumscris, cu bază palidă sau necrotică
C. Chiar şi traumele minore, cum ar fi o mică rană provocată de un pantof
necorespunzător, insuficienta
D. Ulcerele ischemice sunt intens sangerande si hipertrofice
E. Ulceratiile diabetice sunt nedureroase si sunt localizate pe feţele plantară sau laterală
ale picioruÎui, în zonele de presiune.
F. Prognosticul pacientilor cu ulcer arterial este mai bun decat al pacientilor care
manifesta claudicatie intermitenta
G. Toti pacientii cu diabet au manifestari dureroare intense cand apar leziuni trofice in
boala arteriala diabetica
H. Ulcerele cauzate de insuficienţa arterială sunt de obicei dureroase, cu excepţia
pacienţilor cu diabet care au adesea neuropatie periferică asociată.
I. îngrijire a unghiilor sau o mică crăpatură la nivelul pielii duc progresiv la ulceraţie din
cauza debitului arterial insuficient
J. Ulcerele ischemice sunt pozitionate cu predilectie maleolar intern sau adiacente unei
vene perforante

357. Diferente intre gangrena umeda si uscata in boala arteriala periferica:

A. Prognosticul pacientilor cu gangrena umeda este mai bun decat al pacientilor care
manifesta claudicatie intermitenta
B. Gangrena uscată şi umedă nu sunt diferite din punct de vedere clinic
C. Gangrena uscată este asociată cu infecţie activă.
 D. Prognosticul pacientilor cu gangrena umeda este bun, iar riscul de amputatatie este
minim
E. Gangrena umedă este asociată cu infecţie activă.
F. Gangrena uscată înseamnă mumificarea degetelor piciorului, fără asociere de drenaj
purulent sau celulită
G. Piciorul sever ischemic cu gangrena umedă favorizează colonizarea şi creşterea
bacteriilor
H. Prognosticul este nefavorabil cu sepsis şi pierderea imediată a membrului, cu excepţia
cazului în care ţesutul necrotic este eliminat, iar membrul este revascularizat.
I. Gangrena uscată şi umedă sunt diferite din punct de vedere clinic
J. Gangrena umeda nu apare boala arteriala periferica, fiind specifica insuficientei
venoase clasa C6

358. Inspecţia in boala arteriala periferica poate releva:

A. Semnul Fontaine cu paloare de declivitate
B. Gangrenă
C. Atrofie musculară
D. Prezenta pulsului
E. “Port wine stain”
F. Pierderea pilozităţii la nivel distal
G. Modificări de culoare
H. Telangiectazii
I. Vene reticulate
J. Ulcere

359. Inspecţia in boala arteriala periferica poate releva:

A. Prezenta pulsului in distalitate
B. Flebita superficila
C. “Port wine stain”
D. Semnul Buerger ( eritrocianoza de declivitate)
E. Atrofie musculară
F. Semnul Fontaine cu paloare de declivitate
G. Gangrena umeda sau uscata
H. Pierderea pilozităţii la nivel distal
I. Ulcer ischemic
J. Suflu pe aria de ascultatie a arterei femurale

360. Examinarea cu aparatul Doppler cu undă continuă a pacientilor cu boala arteriala

periferica:
A. Pe măsura creşterii stenozei arteriale proximale, unda devine trifazica cu modulatii
sistolo-diastolice ample
B. Sonda Doppler emite ultrasunete cu lungime de undă cuprinsă între 2 şi 10 MHz, care
sunt reflectate de globulele roşii din fluxul sanguin şi detectate de un cristal receptor
 C. În mod normal, se observă un aspect de undă trifazică, reprezentând fluxul sistolic,
inversarea undei datorită rezistenţei relativ mari a patului vascular şi reluarea fluxului
în diastolă
D. În mod normal, se observă un aspect de undă de amplitudine mica cu aspect
monofazică
E. Sonda Doppler emite ultrasunete cu lungime de undă cuprinsă între 2 şi 10 MHz, care
sunt absorbite de globulele albe
F. Variaţia dintre frecvenţa undei transmise şi cea a undei receptate este proportională
cu viteza particulelor în mişcare şi oferă o evaluare calitativă a gradului de stenoză
G. Invazivitatea procedurii de ecografie Doppler face ca acesta explorarea sa fie
efectuata doar la pacienti selectati
H. În mod normal, se observă un aspect de undă continua fara modilatii sistolo-diastolice
I. Pe măsura creşterii stenozei arteriale proximale, unda se lărgeşte şi devine
monofazică
J. In prezenţa unei stenoze proximale, volumul bătaie din contracţia cardiacă pierde
energia cinetică în urma traversării zonei de stenoză, aceasta devenind astfel
insuficientă pentru reculul la rezistenţa de la nivelul patului vascular periferic iar, ca
urmare, semnalul Doppler devine bifazic

361. Cuantificarea indicelui gleznă-brat (IGB):

A. IGB <0,4 este asociat cu durerea de repaus sau leziuni tisulare
B. IGB >2 este normal
C. IGB <0.1 este normal
D. IGB >0.9 este normal
E. Invazivitatea procedurii face ca acesta explorarea sa fie efectuata doar la pacienti
selectati
F. In timpul unui exercitiu de mers pe banda IGB va scădea la pacienţii cu claudicaţie
atunci când apar simptomele, în timp ce pacienţii cu alte cauze ale durerii la membrele
inferioare nu vor prezenta modificări ale măsurătorilor de presiune.
G. IGB >0.9 este asociat cu durerea de repaus sau leziuni tisulare
H. Rezulta prin împărtirea presiunii arteriale sistolice de la nivelul arterei brahiale la
presiunea de la nivelul gleznei
I. IGB <0,8 este concordant cu aparitia claudicatiei intermitente
J. Rezulta prin împărtirea presiunii de la nivelul gleznei cu presiunea arterială sistolică de
la nivelul arterei brahiale

362. Modalitati de investigare imagistica a pacientilor cu boala arteriala periferica:

A. Limfoscintigrafie
B. Examen clinic amanuntit
C. Angio CT
D. Ultrasonografie Doppler
E. RX
F. Angio CT cu CO2
G. Angiografie
 H. Flebografie
I. Doppler bidirectional
J. Angio-RM

363. Ultrasonografia Doppler arteriala:

A. Investigatie imagistica invaziva
B. Pana la efectuarea ultrasonografiei pacientul trebuie sa efectueza o serie de
investigatii imagistice cu substanta de contrast
C. Investigatie imagistica neinvaziva
D. Asigură vizualizarea bidimensională a fluxului de sânge în interiorul arterei
E. Anterior efectuarii investigatiei trebuie evaluata functia renala a pacientului
F. În regiunile cu stenoze semnificative, se pot demonstra viteze mari de circulaţie ale
jetului de sânge atunci când acesta traversează zonele îngustate.
G. Poate calcula viteza de curgere a sângelui
H. In prezenţa unei stenoze proximale semnalul in distalitate se reduce si unda devine
bifazica
I. Se realizeaza sub control radiologic
J. Este limitata prin imposibilitatea procedurii de a evalua viteza de curgere a sangelui

364. Complicaţii ale angiografiei includ:

A. Toxicitate renală la substanţa de contrast
B. Tromboflebita de cateter
C. Reacţie de hipersensibilitate la substanţa de contrast
D. Boala renala cronica
E. Crearea iatrogenă a unei fistule arterio-venoase
F. Formarea unui pseudoanevrism la locul puncţiei
G. Tromboembolism pulmonar
H. Tromboza venoasa profunda
I. Sângerare sau tromboză la locul puncţiei, cauzate de inserţia cateterului
J. Toxicitate hepatica la substanţa de contrast

365. Explorarea imagistica angiografica in boala arteriala periferica:

A. Angiografia nu evidentiaza zonele de stenoza arteriala motiv pentru care investigatiile
se continua cu ultrasonografii seriate
B. Angiografia se poate complica prin sângerare, tromboză formare
pseudoanevrism,reacţie de hipersensibilitate şi toxicitate renală la substanţa de
contast.
C. Angiografia este procedura imagistica invaziva
D. O parte din pacientii supusi angiografiei fac tromboflebita de cateter secundara
E. Inchiderea locului de punctie se poate realiza prin compresie manuală sau cu un
dispozitiv mecanic absorbabil sau permanent.
F. Substanta de contrast este radioopaca, se amestecă cu sângele şi îi unnează fluxul,
astfel încât se pot vizualiza anevrisme sau stenoze
G. Locul de punctie se inchide prin procedura de angioplastie cu patch
 H. Angiografia implică puncţia unei artere periferice, cu introducerea unui cateter
inh·avascular penh·u injectarea selectivă a arterelor (tehnica Seldinger)
I. Pentru a fi vizualizat axul arterial se introduc substante radiotransparente
J. Angiografia este procedura imagistica noninvaziva

366. Tratamentul bolii arteriale periferice include:

A. Flebectomii
B. Proceduri chirurgicale de bypass cu grefon sintetic
C. Proceduri chirurgicale de bypass cu grefon venos
D. Crosectomie safeno-femurala
E. Administrare concentrate trombocitare si factori procoagulanti
F. Endarterectomie
G. Terapie medicală necesită toţi pacienţii cu boală arterială periferică
H. Ciorapi compresie elastica
I. Venotonice
J. Proceduri de angioplastiei transluminale percutanata

367. Terapia medicală in boala arteriala periferica include:

A. Regim hiperlipemiant, hiperglucidic
B. Ciorapi de compresie elastica
C. Renunţarea la fumat
D. Complex de vitamina B
E. Terapie antiplachetară
F. Modificarea dietei
G. Venotonice
H. Repaus la pat
I. Tratamentul hipertensiunii arteriale, al dislipidemiei şi al diabetului zaharat
J. Exerciţii fizice

368. Tehnica angioplastiei transluminale percutanate (PTA):

A. Extravazarea ghidului prin peretelui vasului, numită „recanalizare extraarteriala" poate
fi realizată pentru crearea unui nou pasaj
B. Procedura de PTA se realizeaza sub control ecografic
C. Trecerea ghidului intre straturile peretelui vasului, numită „recanalizare subintimală",
poate fi realizată pentru crearea unui nou pasaj care, apoi, poate fi dilatat cu ajutorul
unui balon pentru a restabili fluxul sanguin
D. PTA presupune trecerea unui fir ghid de calibru mic prin regiunea stenozei sau ocluziei
dintr-un loc de puncţie percutanată la distanţă
E. PTA poate fi insotita de stentare pentru a îmbunătăţi succesul general al angioplastiei
prin reducerea incidenţei ocluziei acute a vaselor.
F. PTA nu poate fi realizata ca procedura unica de recanalizare arteriala
G. În cele mai simple cazuri, un cateter cu balon este introdus pe ghid şi umflat în
regiunea stenozată, dilatând astfel vasul şi restabilind diametrul său luminal
H. PTA presupune trecerea unui grefon de PTFE prin regiunea stenozei sau ocluziei
 I. PTA este o procedura chirurgicala deschisa
J. PTA poate fi complicată prin ocluzia acută a vaselor, de obicei rezultată în urma
rupturii plăcii sau prin disecţie intimală, prin restenoză cauzată de reculul elastic al
vasului sau prin pierderea continuităţii vasului abordat

369. Stenturile utilizate in proceduri de revascularizare endovasculara:

A. Stenturile din oţel inoxidabil expandabile pe balon, care creează o forţă radială
ridicată, sunt indicate pentru leziunile focalizate calcificate, care apar adesea la
originea vaselor majore
B. Stenturile sunt expuse riscului de fractură, de aceea trebuie precauţie la plasarea
acestora în zone cu flexie amplă, cum ar fi articulaţiile şoldului sau genunchiului.
C. Stenturile sunt destinate numai procedurilor endovasculare de revascularizare
coronariana
D. Utilizarea stenturilor acoperite prezintă rezultate favorabile comparativ cu stenturile
metalice neacoperite
E. Stentarea nu este o procedura care poate insoti angioplastia transluminala
percutanata
F. Stentarea asigura mentinerea permeabilitatii fara risc de restenoza
G. Stenturile auto-expandabile din nichel şi titan (nitinol) prezintă mai multă flexibilitate şi
o gamă largă de diametre şi lungimi, fiind destinate leziunilor arterelor lungi sau
sinuoase (iliacă externă, femurală superficială), dar oferă o forta radială mai mică
H. Stenturile sunt utilizate cu predilectie pentru zonele cu flexie amplă, cum ar fi
articulaţiile şoldului sau genunchiului pentru a mentine permeabilitatea vasului
I. Procedura de stentare se desfasoara numai sub anestezie generala
J. Baloanele şi stenturile farmacologic active, acoperite cu substanţe antineoplazice,
citotoxice sau imunosupresoare, au arătat rezultate promiţătoare privind patenţa
vaselor tratate

370. Procedurile endovasculare in boala arteriala periferica:

A. Progresul bolii aterosclerotice nu mai afectează rezultatele pe termen lung ale
procedurilor endovasculare odata obtinuta recanalizarea
B. Angioplastia vaselor infrapopliteale este o varianta de revascularizare pentru pacientii
care prezinta solutie prin bypass limitată sau în scopul vindecării unui ulcer limitat la
nivelul piciorului.
C. Progresul bolii aterosclerotice afectează rezultatele pe termen lung ale procedurilor
endovasculare
D. Procedura de stentare se desfasoara numai sub anestezie generala
E. Pentru revascularizarea endovasculara infrainghinala sunt utilizate mai multe tehnici,
incluzând PTA/stentare, angioplastie subintimală, aterectomie, baloane şi tentare cu
stenturi farmacologic active
F. Intervenţiile iliace de revascularizare endovasculara au crescut necesitatea utilizarea
reconstrucţiilor aortofemurale deschise datorita complicatiilor intraprocedurale
G. Angioplastia vaselor infrapopliteale şi tibiale este rezervată în general pacienţilor care
prezintă riscuri chirurgicale ridicate
 H. Angioplastia percutanata a vaselor infrapopliteale se poate realiza numai impreuna cu
angioplastia percutanata a arterelor coronariene
I. Intervenţiile iliace de revascularizare endovasculara au redus utilizarea reconstrucţiilor
aortofemurale deschise
J. Angioplastia vaselor infrapopliteale este o varianta de revascularizare pentru toti
pacientii care prezinta tromboze ale arterelor tibiale

371. Tratamentul chirurgical deschis al bolii arteriale periferice:

A. Bypass in situ in care valvele venei sunt distruse cu un valvulotom
B. Angioplastia percutanata a vaselor infrapopliteale
C. Simpatectomia toracică
D. Procedurile de bypass aortobifemural
E. Bypass cu grefon venos inversat
F. Bypass cu grefon sintetic
G. Crosectomie venă safenă asociată cu stripping
H. Revascularizare endovasculară cu stentare
I. Endarterectomia (excizia peretelui mterial bolnav, incluzând endoteliul, placa
stenozantă şi o porţiune a mediei)
J. Angioplastiei transluminale percutanate

372. Amputatia in boala arteriala periferica:

A. Amputatia poate fi singura opţiune la unii pacienţi cu durere de repaus severă , sau
gangrenă, care nu sunt candidaţi pentru revascularizare
B. Indicaţia adecvată a nivelului de amputaţie este importantă pentru a asigura
vindecarea plăgii.
C. Amputatia poate fi indicata in leziuni superficiale cu potential de revascularizare
precedandu-le pe acestea
D. Amputaţiile distale includ amputaţiile de degete, transmetatarsiene şi Syme (gleznă)
E. Simpatectomia creste sansele de vindecare a unei amputatii distale
F. Cu cât amputaţia este mai distală, cu atât potenţialul de reabilitare este mai bun
G. Cu cât amputaţia este mai proximala, cu atât potenţialul de reabilitare este mai bun
H. Vindecarea bontului de amputatie este independent de nivelul de vascularizare a
membrului
I. Dacă fluxul arterial este inadecvat şi nu poate fi efectuat un bypass a1terial, atunci
poate fi necesară o amputaţie sub nivelul genunchiului (gambă sau transtibială) sau
deasupra genunchiului (coapsă).
J. Nivelul de amputatie nu depinde de nivelul pana la care se mentine vascularizatia ci
de tehnica operatorie

373. Tratamentul chirurgical al bolii arteriale periferice:

A. Bypassul este tratamentul chirurgical standard pentru ateroscleroza bifurcaţiei
carotidiene
B. Bypassul aortobifemural poate fi practicat numai utilizand material autolog
C. Simpatectomia si stentarea sunt tratamentul de electie in boala arteriala periferica
 D. Endarterectomia are o utilitate mai limitată în tratamentul boala arteriala periferica la
membrele inferioare
E. Endarterectomia de arteră femurală comună devine o tehnică din ce în ce mai
importantă în procedurile hibride, atunci când este asociată fie cu stentarea iliacă, fie
cu angioplastia sau stentarea arterei femurale
F. Procedurile de bypass sunt principalul tratament chirurgical pentru boala arteriala
periferica
G. Procedurile hibrid care asociaza crosectomia si strippingul venei safene sunt din ce in
ce mai utilizate in tratamentul bolii arteriale periferice
H. Procedura de simpatectomie este principala procedura de revascularizare in boala
arteriala periferica
I. Endarterectomia este tratamentul chirurgical standard pentru ateroscleroza bifurcaţiei
carotidiene
J. Boala ocluzivă aotoiliacă poate fi tratată prin bypass aortobifemural, deşi tehnicile
endovasculare sunt metodele actuale de elecţie pentru tratamentul majorităţii
pacienţilor

374. Bypassurile extra-anatomice:

A. Bypassurile axilo-femurale
B. Se realizează utilizând proteze sintetice tunelizate de la o arteră la cealaltă prin ţesutul
celular subcutanat
C. Patenţa bypassurilor extra-anatomice este mai buna fata de cea a bypassurilor
aortofemurale
D. Ocluziile se pot produce datorită hiperplaziei neointimale, datorită progresiei bolii la
nivel distal de anastomoză, dar şi dacă grefonul are lungime mare sau este comprimat
sau angulat în tunelul subcutanat
E. Bypassuri femuro-femurale
F. Bypassuri ilio-femurale
G. Bypassuri femuro-tibiale
H. Patenţa bypassurilor extra-anatomice este mai redusă în comparaţie cea a
bypassurilor aortofemurale
I. Bypassuri brahio-cubital
J. Bypassuri femuro-poplitee

375. Afirmații corecte referitoare la indicele glezna braț (IGB):

A. Necesită utilizarea unei manșete și a unui aparat de Doppler bidirectional
B. Are la baza calcularea presiunii arteriale la nivelul pumnului și a gleznei
C. Presiunea la care un semnal „reapare" în timpul deflației manșetei este presiunea
sistolică din interiorul arterei
D. IGB normal <0,1
E. În timpul exercițiului de mers pe o bandă de alergare, IGB va scădea la pacienţii cu
claudicaţie atunci când apar simptomele
F. În timpul exercițiului de mers pe o bandă de alergare, IGB va crește la pacienţii cu
claudicaţie atunci când apar simptomele
 G. Are la baza calcularea presiunii arteriale la nivelul brațului și a gleznei
H. Rezultă din împărțirea presiunii de la nivelul arterei brahiale la presiunea arterială
sistolică a arterelor tibiale
I. Rezultă din împărțirea presiunii de la nivelul gleznei la presiunea arterială sistolică de
la nivelul arterei brahiale
J. Pentru a obține valorile presionale ne este suficientă utilizarea unui tensiometru

376. Tratamentul în boala ocluzivă aorto-iliacă:

A. Medicatie venotonica
B. Pansamente ale leziunilor trofice insoțite de contenție în ciorapi compresivi
C. Simpatectomie toracica
D. Tehnicile endovasculare
E. Bypassuri extra-anatomice
F. Bypass cu o combinaţie de incizii abdominale şi inghinale prin care se plasează
retroperitoneal o grefă protetică, care este suturală la aorta infrarenală şi tunelizată la
ambele artere femurale
G. Bypass carotido-axilar
H. Terapie medicală
I. Endarterectomie carotidiana
J. Bypass aortobifemural

377. Tratamentul în boala ocluzivă infrainghinală:

A. Simpatectomie toracica
B. Pansamente ale leziunilor trofice insoțite de contenție în ciorapi compresivi
C. Bypass cu grefon sintetic
D. Bypass carotido-axilar
E. Bypass cu grefon venos inversat
F. Endarterectomie carotidiana
G. Bypass in situ in care valvele venei sunt distruse cu un valvulotom
H. Terapie medicală
I. Bypass aortobifemural
J. Angioplastia transluminală percutanată

378. Bypassurile extra-anatomice:

A. Patenţa bypassurilor extra-anatomice este mai buna fata de cea a bypassurilor
aortofemurale
B. Bypassuri femuro-femurale
C. Ocluziile se pot produce datorită hiperplaziei neointimale, datorită progresiei bolii la
nivel distal de anastomoză, dar şi dacă grefonul are lungime mare sau este comprimat
sau angulat în tunelul subcutanat
D. Bypassuri ilio-femurale
E. Bypassuri femuro-tibiale
F. Bypassuri femuro-poplitee
G. Bypassurile axilo-femurale
 H. Se realizează utilizând proteze sintetice tunelizate de la o arteră la cealaltă prin ţesutul
celular subcutanat
I. Bypassuri brahio-cubital
J. Patenţa bypassurilor extra-anatomice este mai redusă în comparaţie cea a
bypassurilor aortofemurale

379. Urmatoarele afirmații despre conductul autolog pentru bypassurile arteriale sunt
adevărate:
A. Grefoanele sintetice au permeabilitate mai mare si rată de complicații mai reduse fiind
alegerea principală pentru practicarea bypass-urilor distale
B. Vena safenă contralaterală poate fi utilizată în cazul în care este disponibilă
C. Vena safenă mare este cel mai des folosită pentru practicarea bypass-urilor aorto-
bifemurale
D. Opțiunea alegerii venei safene mari este luată în calcul după epuizarea capitalului
venos de la mambrele superioare (venele cefalice şi bazilice)
E. Dezavantajele unui bypass in situ includ leziunea endotelială în timpul trecerii
valvulotomului şi posibilitatea păstrării unei cuspe a unei valve (valvă păstrată).
F. Conductul autolog poate fi un grefon de Dacron sau un grefon de poli-tetra-fluoro-
etilenă (PTFE)
G. Vena safenă mare poate fi utilizata la bypass recoltată şi inversată, astfel încât valvele
venei să fie în aceeaşi direcţie cu fluxul atterial
H. Menținerea funcționalității valvelor venei safene mari este necesară pentru
funcționalitatea unui bypass in situ
I. Un bypass în care vena safenă este lăsată în poziţia normală anatomică, iar valvele
venei sunt distruse cu un valvulotom se numeste in situ.
J. Vena safenă mare poate fi folosită pentru bypass fie inversată, fie in situ

380. Care din următoarele afirmații referitoare la anatomia sistemului venos sunt adevărate:
A. Valvele venoase previn refluxul sangelui in periferie in ortostatism
B. Sistemul venos este impartit in 2 componente: centrala si periferica
C. Venele membrelor sunt clasificate in vene superficiale si profunde
D. Sistemul venos superficial al membrelor inferioare este alcatuit din venele safene
mare, mica si afluentii acestora
E. Sistemul venos este impartit in 3 componente: central, periferic si superficial
F. Gamba are trei vene profunde principale
G. Venele perforante dirijeaza sangele din sistemul profund catre sistemul superficial
H. Vena femurala superficiala este componenta a sistemului venos superficial
I. Sistemul venos central este format din venele cave superioara si inferioara
J. Sistemele venoase superficial si profund sunt legate intre ele prin vene perforante

381. Factorii de risc pentru tromboza venoasa profunda sunt :

A. Utilizarea de contraceptive orale
B. Leziunile endoteliale arteriale
C. Fumatul
 D. Staza venoasa
E. Stari de hipercoagulabilitate
F. Sarcina
G. Hipotensiunea arteriala
H. Hipertensiunea arteriala
I. Leziunile endoteliale venoase
J. Limfedemul

382. Tromboza venoasă superficială :

A. Provoaca eritem pe traiectul venos
B. Trombectomia pentru venele superficiale trombozate nu reduce pigmentarea cutanata
C. Este insotita de durere
D. Heparinoterapia nu este indicata in nici o situatie
E. Intereseaza vena femurala superficiala
F. Antiifnflamatoarele nesteroidiene au efect
G. Provoaca sensibilitate de-a lungul traiectului venos
H. Extragerea trombului nu amelioreaza durerea
I. Nu este indicata excizia trombului
J. Provoaca edem pe traiectul venos

383. Tromboza venoasa profunda :

A. Examenul clinic evidentiaza edem sau durere unilaterala
B. Acuratetea ecografiei Doppler este redusa la nivelul venelor tibiale
C. Daca testul D-Dimerilor peste pozitiv, nu se mai efectueaza ecografie
D. Venografia este frevent efectuata pentru un diagnostic de TVP
E. Sindromul May Turner reprezinta tromboza venoasa profunda la nivelul membrului
inferior stang datorita compresiei venei iliace stangi prin bifurcatia aortica si
incrucisarea cu artera iliaca dreapta
F. Durerea in gamba precipitata de extensia ventrala a piciorului reprezinta semnul
Homans
G. Ultrasonografia Doppler poate caracteriza flxuul sanguin venos si vizualiza trombul
H. Dozarea D-Dimerilor este un test screening specific pentru TVP
I. Acuratetea ecografiei Doppler este foarte buna la nivelul venelor tibiale
J. Tomografia computerizata cu substanta de contrast identifica tromboza venei cave

384. Evaluarea stărilor de hipercoagulabilitate la pacinții cu tromboză venoasă profundă

spontană se face prin măsurarea:
A. Factor V Leiden
B. Proteina S
C. Antitrombina III
D. Glicemie
E. Proteina T
F. Factorul VII Leiden
G. Potasemie
 H. Calcemie
I. Proteina C
J. Mutatia genei protrombinei

385. Profilaxia trombozei venoase profunde :

A. Este indicata la pacientii cu antecedente de TVP
B. Nu este indicata la pacientii cu cancer
C. Mobilizarea precoce postoperatorie reduce riscul de TVP
D. Terapie farmacologica cu heparina sau warfarina
E. Metodele profilactice preoperatorii nu reduc riscul de TVP
F. Masurile profilactice prin terapie mecanica constau in dispozitive de compresie
segmentara intermitenta
G. Nu este indicata mobilizarea precoce postoperatorie
H. Nu trebuie utilizata de rutina la pacientii supusi unei interventii chirurgicale majore
I. Nu este indicata la pacientii cu TVP in antecedente
J. Este indicata la pacientii supusi unei interventii chirurgicale majore

386. Obiectivele tratamentului trombozei venoase profunde includ următoarele:

A. Reducerea riscului de embolie pulmonara
B. Reducerea riscului de aparitie a hipertensiunii arteriale
C. Reducerea riscului de aparitie a sindromului post-trombotic
D. Reducerea riscului de amputatie
E. Reducerea afectarii valvelor venoase profunde
F. Reducerea riscului de insuficienta renala
G. Reducerea riscului de accident vascular cerebral
H. Reducerea riscului de infarct miocardic
I. Reducerea riscului de insuficienta venoasa cronica
J. Prevenirea cresterii trombului venos

387. Contraindicatiile terapiei anticoagulante in tromboza venoasa profunda includ :

A. Hipertensiunea arteriala
B. Diatezele hemoragice
C. Ulcerele gastrointestinale
D. Interventiile chirurgicale recente
E. Sarcina
F. Insuficienta renala cronica
G. Supresia medulara post-chimioterapie
H. Tromboza venoasa recidivata
I. Accidentul vascular cerebral recent
J. Infarctul de miocard recent

388. Terapia trombolitica in tromboza venoasa profunda :

A. Dispozitivele de trombectomie mecanica reduc complicatiile provocate de tromboliza
B. Este indicata in tromboza venei subclavii
 C. Trombectomia chirurgicala este frecvent indicata
D. Este recomandata la pacientii varstnici cu speranta de viata mai mica de 1 an
E. Este recomandata la pacientii cu risc crescut de sangerare
F. Este recomandata la pacientii cu TVP iliofemurala cu simptome de maxim 14 zile
G. Este indicata in tromboza venei renale
H. Este indicata in tromboza acuta a venei mezenterice superioare
I. Este recomandata la pacientii cu TVP iliofemurala cu simptome de mai mult de 14 zile
J. Trombectomia mecanica are multe contraindicatii

389. Tabloul clinic in embolia pulmonara include :

A. Tahipnee
B. Tahicardie
C. Tuse
D. Durere toracica
E. Durere in epigastru
F. Disfunctie ventriculara stanga
G. Dispnee
H. Bradipnee
I. Durere lombara
J. Bradicardie

390. Diagnosticul emboliei pulmonare :

A. Electrocardiografia deceleaza disfunctia ventriculara dreapta
B. Ultrasonografie
C. Punctie pericardica
D. Masurarea tensiunii arteriale
E. Tomografie computerizata toracica
F. Angiografia pulmonara
G. Scitntigrafie de ventilatie-perfuzie
H. Punctie pleurala
I. Spirometrie
J. Radiografia pulmonara

391. Tratamentul emboliei pulmonare include urmatoarele :

A. Extragerea chirurgicala a trombului din artera pulmonara este singura posibilitate de
tratament in embolia pulmonara
B. Plasarea unui filtru in vena cava superioara
C. Anticoagulare
D. Tromboliza
E. Plasarea unui filtru provizoriu in vena cava inferioara
F. Antihipertensive
G. Suport inotrop
H. Plasarea unui filtru permanent in vena cava inferioara
I. Diuretice
 J. Procoagulante

392. Simptomele cauzate de venele varicoase superficiale sunt următoarele:

A. Gangrena
B. Claudicatie intermitenta
C. Crampe noturne
D. Tromboflebita superficiala
E. Senzatie de greutate si oboseala dupa ortostatism prelungit
F. Durere la mers
G. Raceala tegumentelor
H. Edem perimaleolar
I. Sangerare la nivelul venelor superficiale (fistule vasculo-cutanate)
J. Tromboflebita profunda

393. Diagnosticul venelor varicoase poate fi stabilit prin următoarele:

A. Toracoscopie
B. Ultrasonografie Doppler cu examenul competentei valvulare
C. Pletismografie
D. Arteriografie
E. Cistoscopie
F. Laparoscopie
G. Limfografie
H. Ultrasonografie Doppler
I. Venografie
J. Examen clinic

394. Metode de tratament al varicelor primare:

A. Ligaturarea venei safene la rasul venei femurale
B. Ablatia endovenoasa cu radiofrecventa sau laser
C. Ligatura venei safene interne este contraindicata
D. Strippingul venei bazilice
E. Strppingul venei safene interne
F. Varicele primare nu se trateaza
G. Scleroterapia cu spuma ghidata ecografic
H. Embolectomia cu sonda Fogarty
I. Strippingul venei femurale superficiale
J. Flebectomia venelor tributare safenei

395. Manifestările clinice ale insuficienței venoase cronice sunt următoarele:

A. Phlegmasia coerulea dolens
B. Necroza cutanata
C. Phlegmasia alba dolens
D. Hiperpigmentare
E. Ulceratii venoase
 F. Dilatatii varicoase
G. Limfedem bilateral
H. Limfedem unilateral
I. Edem cronic al membrelor inferioare
J. Lipodermatoscleroza

396. Factorii de risc pentru tromboza venoasa profunda sunt :

A. Utilizarea de contraceptive orale
B. Hipotensiunea arteriala
C. Limfedemul
D. Sarcina
E. Leziunile endoteliale arteriale
F. Hipertensiunea arteriala
G. Leziunile endoteliale venoase
H. Fumatul
I. Staza venoasa
J. Stari de hipercoagulabilitate

397. Tratamentul insuficienței venoase cronice include:

A. Vasodilatatoare
B. Hipolipemiante
C. Plastie cu piele libera despicata
D. Tratamentul local al ulcerelor venoase
E. Antihipertensive
F. Vasoconstrictoare
G. Ligatura venelor perforante
H. Ciorapi de contentie elastica
I. Blocante de calciu
J. Strippingul venelor cu reflux

398. Terapia warfarinica in tromboza venoasa profunda are urmatoarele caracteristici:

A. Este contraindicata in diatezele hemoragice
B. La initierea terapiei cu heparina se opreste administrarea heparinei
C. Anticoagularea cu heparina este mentinuta la inceputul terapiei cu warfarina
D. Warfarina inhiba factorii dependenti de vitamina K
E. Este monitorizata pentru a mentine un INR egal cu 1
F. Poate determina necroza cutanata cu pierderi semnificative de piele
G. Este monitorizata pentru a mentine un INR intre 2 si 3
H. Este indicata in diatezele hemoragice
I. Warfarina inhiba factorii independenti de vitamina K
J. Este indicata la pacientii cu accident vascular cerebral recent

399. Anticoagulantele orale noncumarinice:

A. Au riscuri similare de sangerare ca la warfarina
B. Modifica factorii anticoagulanti -proteina C si S
C. Nu sunt indicate in tratamentul trombozei venoase profunde
D. Necesita monitorizarea INR
E. Au biodisponibilitate stabila
F. Nu necesita monitorizarea INR
G. Nu necesita heparinizare inainte de initierea tratamentului
H. Permit anticoagulare imediata
I. Nu determina sangerare
J. Determina anticoagulare dupa 48 ore de la administrare