1.

Flora microbiană implicată în supuraţiile cervico-faciale este :

A. Preponderent alacuita din fungi

B. Mixta

C. Germeni aerobi si anaerobi

D. Adesea este alcatuita din spirochete

E. 90% alcactuita din bacterii anaerobe

F. Doar bacterii gram negative

G. Nespecifica

H. Numai germeni anaerobi

I. Bacterii gram pozitive si negative

J. Polimorfa

2. Supuraţiile oromaxilo-faciale sunt :

A. 87% plurimicrobiene

B. Neinfluentate de caracterul aerob sau anaerob al germenilor cauzali

C. Influentate de numărul şi virulenţa germenilor cauzali

D. 13% monomicrobiene
E. Determinate cel mai frecvent de Streptococul beta-hemolitic, Stafilococul
auriu şi Pseudomonas aeruginosa.

F. Caracteristice pacientilor imunodeprimati

G. 87% monomicrobiene

H. Determinate de levuri in cele mai grave cazuri

I. 13% plurimicrobiene

J. Determinate preponderent de germeni aerobi fata de cei anaerobi

3. Care afirmatii sunt adevarate in legatura cu supuraţiile oromaxilo-faciale

?
A. Streptococii dau in general nastere infectiilor limitate, de tipul abcesului.

B. Stafilococul auriu determină apariţia unei colecţii limitate

C. Coagulaza actioneaza prin depolimerizarea substantei fundamental rezultand

astfel flegmoane expansive.

D. Stafilococii genereaza infectii de tipul flegmonului difuz.

E. Numărul şi virulenţa germenilor cauzali joacă un rol major în rapiditatea

extinderii procesului supurativ de-a lungul spaţiilor fasciale.

F. Hialuronidaza faciliteaza producerea de fibrina si astfel duce la limitarea

colectiei purulente.
G. Streptococii generează apariţia unui tablou clinic de supuraţie difuză de tipul
flegmoanelor.

H. Streptococii generează enzime de tipul streptokinazei şi hialuronidazei

I. Stafilococii si streptococii detin acelasi echipament enzimatic generand

procese supurative similare

J. Echipamentul enzimatic stafilococic include coagulaze ce transformă

fibrinogenul în fibrină, limitând astfel extinderea procesului supurativ.

4. Mecanismele patogene care stau la baza supuraţiilor perimaxilare sau ale

spaţiilor fasciale sunt :
A. Calea limfatica

B. Calea directa

C. Calea perineurala

D. Transmiterea hematogena

E. Transmiterea prin canalele Haversiene

F. Calea submucoasa

G. Calea transosoasa

H. Calea cutanata

I. Calea respiratorie
J. Calea transfasciala

5. Supuraţiile din sfera oro-maxilo-facială pot fi determinate de :

A. Patologia dento-parodontală

B. Complicaţiile extracţiei dentare

C. Traumatisme toracice

D. Sindromul imunodeficitar dobandit (SIDA)

E. Complicatii ale anomaliilor dento-maxilare

F. Complicaţiile anesteziei loco-regionale

G. Complicatii ale despicaturilor maxilo-palatine

H. Complicaţiile tratamentelor stomatologice

I. Socul septic

J. Traumatisme cranio-faciale

6. Supuraţiile din sfera oro-maxilo-facială pot fi determinate de

urmatoarele cu EXCEPTIA :
A. Stafilococii cutanate extinse la nivelul spaţiilor fasciale învecinate

B. Litiaza glandelor salivare în stadiul de ”abces salivar”

C. Osteomielita oaselor maxilare

D. Amigdalita pultacee

E. Corpi străini pătrunşi accidental prin mucoasă sau tegumente

F. Infecţii faringo-amigdaliene

G. Cherubism

H. Tromboza de sinus cavernos

I. Lupus eritematos

J. Abcese cerebrale

7. Celulita acută :
A. Reprezinta un stadiu ireversibil

B. Reprezinta stadiul final in evolutia unui proces supurativ

C. Tegumentele au aspect normal

D. Starea generala este nemodificata

E. Reprezinta un stadiu reversibil

F. Necesita antibioterapie

G. Starea generala este alterata

H. Tratamentul este intotdeauna chirurgical

I. Se poate remite spontan cu tratament adecvat

J. Tegumentele prezinta semne ale inflamatiei locale

8. Celulita cronica :
A. Starea generala este in continuare septica

B. Apare cand organismul a stagnat inflamatia acuta

C. FARA ENUNT

D. Exudatul se va imbogati cu numeroase leucocite

E. Clinic se constata un infiltrat pastos

F. Apare dupa neutralizarea produsilor toxici ai metabolismului bacterian

G. Nu poate fi evidentiata decat prin examen microbiologic

H. Prezinta un prognostic nefavorabil al evolutiei

I. Se deceleaza un cordon legat de factorul cauzal

J. Evolutia este certa catre abces

9. Abcesul :
A. Tegumentele nu prezinta modificari
B. Este insotit de necroza tisulara

C. Este prezenta delimitarea abcesului prin bariera piogena

D. Poate evolua catre flegmon

E. Nu este caracterizat de prezenta unei colectii bine delimitate

F. Reprezinta un proces supurativ difuz

G. Este o colectie supurata limitata

H. Enzimele proteolitice lizează ţesuturile necrotice formându-se exsudatul

purulent

I. Sunt prezente microtromboze si tulburari vasculare

J. Se poate remite spontan sub tratament adecvat

10. Abcesul :
A. Se poate extinde in spatiile anatomice de vecinatate

B. Nu poate fi deosebit clinic de flegmon

C. Starea generala este neafectata

D. Starea generala este alterata

E. Suprimarea factorului cauzal este optionala

F. Nu necesita incizie daca nu sunt in raport cu structuri anatomice vitale

G. Netratate pot determina infectii osoase nespecifice

H. Antibioterapia se asociaza numai in cazurile grave

I. Tegumentele acoperitoare sunt congestive

J. Poate evolua catre fistulizare

11. Flegmonul:
A. Este o supuratie difuza

B. Prezinta un caracter expansiv

C. Tumefactia in cazul flegmonului facial si al planseului bucal este masiva si dura

la palpare

D. Reprezinta o colectie limitata

E. Tegumentele acoperitoare sunt eritematoase si congestive

F. Nu difuzeaza de obicei in spatiile invecinate

G. Starea generala se prezinta discret alterata

H. Nu este insotit de sindrom toxico-septic

I. Un semn caracteristic este reprezentat de prezenta sfacelelor si bulelor
gazoase ce determina crepitatii la palpare

J. Este caracterizat de tromboza septica si necroza intinsa

12. Semnele generale ale sindromului toxico-septic in cazul

flegmonului sunt :
A. Hipoglicemie

B. Hiperglicemie in absenta diabetului

C. Tromboitoza

D. Alterarea statusului mental

E. Tahipnee

F. Alcaloza respiratorie

G. Tahicardie cu alura ventriculara mai mare de 90 de batai pe minut

H. Proteinurie

I. Temperatura mai mare de 38°C sau mai mică de 36°C

J. Eozinofilie marcata

13. Considerăm necesară stabilirea următoarelor criterii în conduita

terapeutică a supuraţiilor oromaxilo-faciale:
A. Incizia nu se practică în zonele centrale ale tumefacţiei slab vascularizate.
B. Disecţia practicată pentru drenaj este boantă.

C. Supuraţia este o urgenţă medicochirurgicală, iar tratamentul trebuie să fie

precoce şi complex.

D. Incizia se practică în zone declive pentru a permite drenajul gravitaţional.

E. Se va alege intre tratamentul chirurgical si cel medicamentos in functie de

gravitatea si niciodata nu se vor asocia acestea.

F. Alegerea locului de incizie trebuie să ţină cont de spaţiile anatomice afectate.

G. Disecţia practicată pentru drenaj este ascutita.

H. Drenajul nu va fi niciodata efectuat gravitational ci prin montarea

dispozitivelor de aspiratie cu presiune negativa.

I. Inciziile se vor realiza astfel incat sa fie de dimensiuni reduse.

J. Inciziile de evacuare NU se vor plasa in santurile anatomice ale fetei

14. Tratamentul dintelui cauzal in cazul supuratiilor oro-maxilo-faciale :

A. Drenajul enedodontic nu este necesar

B. Rezectia apicala se realizeaza in timpul episodului acut.

C. Tratamentul conservator presupune doar drenajul endodontic

D. Tratamentul conservator presupune rezectia apicala

E. Tratamentul dintelui cauzal este obligatoriu radical

F. Rezectia epicala se va efectua numai dupa remiterea fenomenelor acute.

G. Rezectia apicala va fi precedata de drenajul endodontic in episodul acut

H. Tratamentul radical presupune extractia si chiuretarea leziunii periapicale

I. Tratamentul dintelui cazual presupune obturatia radiculara concomitent cu

instalarea episodului acut.

J. Poate fi radical sau conservator

15. Tipul de anestezie pentru incizia supuraţiilor se alege după anumite

criterii:
A. Anestezie generala la pacienţi necooperanţi, inclusiv copii cu vârste sub zece
ani;

B. Anestezia generala doar in supuratiile de spatii fasciale secundare

C. Anestezia loco-regionala este contraindicata

D. Anestezie locala in cazul pacientilor care refuza anestezia generala

E. Anestezia generala nu va fi niciodata administrata la copii sub 10 ani.

F. Anestezie locala in cazul supuraţiilor la pacienţi cu stare generală alterată,

când anestezia generală este contraindicată, tratamentul chirurgical fiind o
urgenţă
G. Anestezie generala in toate cazurile

H. In supuratiile periosoase nu este nevoie de anestezie

I. Anestezia loco-regională este indicată în abcese periosoase fără implicarea

spaţiilor fasciale secundare.

J. Anestezie generala in cazul supuratiilor de spatii fasciale

16. Antibioterapia se asociază tratamentului chirurgical în următoarele

situaţii:
A. Numai in cazul persoanelor varstnice

B. Intotdeauna se asociaza tratamentului chirugical

C. Doar in cazul socului toxico-septic.

D. Nu se asociaza tratamentului chirurgical

E. Nu este complementara, astfel optandu-se fie pentru antibioterapie, fie pentru

tratament chirugical

F. Pacienţi în vârstă;

G. Supuraţii în spaţiile fasciale secundare, profunde, multiple

H. Supuraţii perimandibulare cu evoluţie îndelungată;

I. Pacienţi imunocompromişi
J. Supuraţii cu evoluţie extensivă şi rapidă

17. Antibioterapia se asociază tratamentului chirurgical în următoarele

situaţii:
A. Pacienţi în vârstă;

B. Numai in cazul persoanelor varstnice

C. Supuraţii perimandibulare cu evoluţieîndelungată;

D. Supuraţii cu evoluţie extensivă şi rapidă

E. Pacienţi imunocompromişi

F. Supuraţii în spaţiile fasciale secundare, profunde, multiple

G. Doar in cazul socului toxico-septic.

H. Nu se asociaza tratamentului chirurgical

I. Intotdeauna se asociaza tratamentului chirugical

J. Nu este complementara, astfel optandu-se fie pentru antibioterapie, fie pentru

tratament chirugical

18. In infectiile oro-maxilo-faciale antibioterapia ţintită conform

antibiogramei se indică în următoarele condiţii:
A. Intotdeauna se asociaza tratamentului chirugical

B. Doar in cazul infectiilor plurimicrobiene

C. Nu se asociaza tratamentului chirurgical

D. Doar in cazul infectiilor cu anaerobi

E. Pacienţi cu alergie la antibioticele uzuale administrate empiric;

F. Supuraţii care interesează spaţiile fasciale secundare, profunde, multiple;

G. Pacienţii în vârstă, imunocompromişi sau cu afecţiuni sistemice;

H. Tratamentul iniţial antibiotic ineficient;

I. Evoluţie rapidă severă, după antibioterapia de primă intenţie şi tratament

chirurgical;

J. Antibioterapia este intodeauna tintita

19. Spatiile fasciale primare cuprind urmatorele :

A. Spatiul maseterin

B. Spatiul parotidian

C. Spatiul bucal

D. Spatiul sublingual

E. Spatiul prevertebral

F. Spatiul infratemporal
G. Spatiul laterofaringian

H. Spatiul canin

I. Spatiul submandibular

J. Spatiul pterigomandibular

20. Spatiile fasciale secundare cuprind urmatorele :

A. Spatiul prevertebral

B. Spatiul parotidian

C. Spatiul sublingual

D. Spatiul maseterin

E. Spatiul submandibular

F. Spatiul canin

G. Spatiul infratemporal

H. Spatiul laterofaringian

I. Spatiul pterigomandibular

J. Spatiul bucal
21. Infecţii nespecifice ale teritoriului oro-maxilo-facial sunt :
A. Actinomicoza

B. Abcesul spatiului parotidian

C. Supuratii periosoase

D. Sifilisul

E. Infectia cu Herpes Simplex

F. TBC

G. Abcesul spatiului submandibular

H. Abcesul vestibular

I. Abcesul de spatiu infratemporal

J. Boala Paget

22. Delimitarea spatiului vestibular cuprinde :

A. Anterior : burta posterioara a m. digastric

B. Anterior: muşchii intrinseci ai buzelor

C. Lateral: mucoasa vestibulară

D. Superior: m. buccinator
E. Superior : osul hioid

F. Posterior : m. orbicular al buzelor

G. Medial : glanda parotida

H. Superior : baza craniului

I. Posterior: spaţiul maseterin şi laterofaringian;

J. Medial: mandibulă sau maxilar împreună cu periostul acoperitor

23. Supuraţiile spaţiului vestibular sunt consecinţa exteriorizării

infecţiilor periapicale. Erodarea corticalei osoase vestibulare poate fi
localizată:
A. La nivelul dintilor frontali

B. Sub inserţia m. buccinator la maxilar în zona posterioară

C. Numai sub nivelul liniei oblice externe

D. Deasupra inserţiei m. buccinator la mandibulă în zona posterioară

E. Anterior de rafeul pterigo-mandibular

F. Deasupra insertiei muschiului buccinator

G. Caudal de muschiul milohioidian

H. Sub inserţia m. ridicător al buzei şi aripii nasului la maxilar în zona frontală

I. Numai in cazul dintilor posteriori

J. Deasupra inserţiei m. mental la mandibulă în zona anterioară

24. Aspectele clinice in abcesul vestibular cuprind :

A. Durere continua si de mare intensitate in faza subperiostala

B. Adenopatie inflamatorie cerviala ascociata

C. Fibromucoasa adiacenta dintelui cauzal este congestiva

D. Zona de fluctuenta decelabila la palpare

E. Trismus accentuat

F. Sinuzita maxilara acuta asociata

G. Stare generala profund alterata

H. Semnele clinice ale fazelor subperioastala si submucoasa

I. Dureri ce scad in intensitate in faza submucoasa

J. Tumefactie foarte bine delimitata

25. Despre abcesul vestibular sunt adevarate urmatoarele afirmatii :

A. Poate fi interesat nervul alveolar inferior in timpul inciziei de evacuare

B. Se asociaza frecvent cu sinuzita maxilara acuta

C. Diagnosticul diferential se poate face cu chistul de maxilar suprainfectat

D. Se va asigura drenajul cu o lama de dren ce se mentine timp de 24-48 de ore

E. Diagnosticul diferential se poate face cu chistul de maxilar in faza de

exteriorizare

F. Tratamentul consta in incizia si drenajul pe care orala

G. Incizia de evacuare se realizeaza perpendicular pe vestibulul bucal

H. Diagnosticul deferential se face cu abcesul de spatiu infratemporal

I. Nervul mentonier poate fi interesat in timpul inciziei de evacuare

J. Diagnosticul diferential se poate face cu abcesul de spatiu sublingual

26. Despre spatiul palatinal sunt adevarate urmatoarele afirmatii :

A. Abcesul palatinal reprezinta o supuratie fasciala primara

B. Nu este la fel de dureros ca si abcesul vestibular

C. Incizia in „felie de portocala” nu este niciodata indicata

D. Evoluţia nefavorabilă a abcesului palatinal este marcată de extinderea

supuraţiei spre vălul palatin

E. Evoluţia supuraţiei spre linia mediană va necesita o incizie cu excizia unei

porţiuni din mucoasa palatinală „în felie de portocală
F. Diagnostic diferenţial se face cu goma luetica

G. Abcesul palatinal are ca etiologie procesele periapicale ale radacinilor

vestibulare ale dintilor maxilari

H. Abcesele palatinale sunt delimitate cranial de palatul dur şi caudal de periost

I. Fenomenele dureroase sunt asemănătoare ca amploare cu cele din faza

subperiostală a abcesului vestibular

J. Incizia abcesului palatinal necesita obligatoriu anestezie generala

27. Despre abcesul spaţiului corpului mandibular sunt adevarate

urmatoarele afirmatii :
A. Diagnosticul diferenţial se face cu abcesul de spaţiu submandibular

B. Această supuraţie recunoaşte drept etiologie parodontitele apicale acute,

chisturile suprainfectate şi parodontopatiile marginale acute ale premolarilor şi
molarilor mandibulari.

C. Spaţiul corpului mandibular este un spaţiu virtual plasat între marginea

bazilară şi periostul acoperitor.

D. Diagnosticul diferenţial se face cu abcesul de spaţiu sublingual

E. Poarta si numele de „angina Ludwig”

F. Examenul oral dificil de realizat din cauza trismusului

G. La examenul clinic marginea bazilara este intotdeauna palpabila.

H. Diagnosticul diferenţial se face cu abcesul de spaţiu pterigomandibular

I. Reprezinta o supuratie de spatiu fascial secundar

J. Examenul cervico-facial relevă o tumefacţie ce face corp comun cu marginea

bazilară şi nu permite palparea acesteia

28. Despre infectiile spaţiilor fasciale in teritoriul oro-maxilo-facial sunt

adevarate urmatoarele afirmatii :
A. Porţiunea mijlocie a fasciei cervicale profunde înconjoară muşchii
infrahioidieni, dar şi traheea, laringele, esofagul, glanda tiroidă, nazofaringele,
orofaringele şi laringo-faringele, luând denumirea de fascie viscerală.

B. Extinderea procesului supurativ dincolo de barierele anatomice ale spaţiului

vestibular duce la implicarea spaţiilor fasciale.

C. Infectiile spatiilor fasciale primare prezinta un risc vital crescut fata de cele
secundare

D. Spatiile fasciale secundare cuprind si spatiul submandibular

E. Fascia superficială acoperă m. platisma, muşchii mimicii şi m. epicranian al

scalpului

F. Spatiile fasciale primare includ si spatiul prevertebral

G. Infectiile spatiilor fasciale secundare nu reprezinta o urgenta medico-

chirugicala
H. Infectiile spatiilor fasciale primare iau nastere prin perforarea corticalei
vestibulare maxilare sub nivelul apexului dentar.

I. Porţiunea anterioară a fasciei cervicale profunde este plasată suprahioidian

J. Fascia cuprinde două mari porţiuni : cea superficială şi cea profundă.

29. Spaţiul bucal este delimitat astfel :

A. Superior: arcul zigomatic;

B. Medial: m. buccinator ce se inseră la nivelul maxilarului şi mandibulei;

C. Anterior : planseul bucal

D. Superior : baza craniului

E. Anterior: m. zigomatic mare, m. coborâtor al unghiului gurii, spaţiul

infraorbitar;

F. Inferior: spaţiul corpului mandibulei şi spaţiul submandibular;

G. Lateral: tegumentul;

H. Lateral : spatiul infratemporal

I. Medial : spatiul pterigomandibular

J. Posterior : glanda parotida

30. Spaţiul genian:

A. Punctul de plecare pentru supuraţiile spaţiului bucal pot fi infecţiile
dentoparodontale ale molarilor maxilari şi mandibulari, mai rar ale
premolarilor chirurgical;

B. Incizia in cazul abcesului acestui spatiu va fi intotdeauna plasata intraoral.

C. Spaţiul genian este împărţit de m. buccinator, ce se comportă ca o diafragmă

într-un compartiment lateral şi unul medial.

D. Este impartit in trei compartimente : superior, medial si inferior

E. Examenul clinic obiectivează o tumefacţie voluminoasă a regiunii geniene care

este iniţial fermă apoi devine păstoasă

F. Tegumentele acoperitoare sunt congestionate, destinse şi lucioase.;

G. Abcesul acestui spatiu porneste inttodeauna de la nivelul molarilor de minte

inferiori

H. Semnele clinice sun sterse

I. Mucoasa jugală este congestionată, edemaţiată în dreptul dintelui cauzal

J. Este impartit de catre muschiul maseter in doua compartimente

31. Diagnosticul diferenţial in cazul abcesului de spatiu bucal se face cu

:
A. Chistul sebaceu

B. Tumori maligne
C. Tumori benigne

D. Abcesul letrofaringian

E. Abcesul orbitei

F. Adenite geniene supurate

G. Celulita geniana

H. Abcesul sublingual

I. Flegmonul hemifacial

J. Hematoame

32. Despre tratamentul abcesului de spatiu bucal putem afirma ca :

A. Tratamentul necesita incizia asociata a spatiului infratemporal

B. Tratamentul implică de asemenea suprimarea factorului cauzal dentar

C. Se doreste a se evita lezarea nervului bucal prin incizia sub marginea bazilara

D. Nu necesita incizie cutanata deorece abordul oral ofer un drenaj optim

E. Incizia este plasată sub rebordul mandibular cu două lăţimi de deget şi paralel
cu acesta, pentru a evita lezarea ramului marginal mandibular al nervului facial.

F. Drenajul oral al colecţiei supurate are indicaţii restrânse

G. Drenajul optim se realizează pe cale cutanată submandibulară.

H. Abordul oral nu permite un drenaj eficient al spaţiului bucal

I. Evolutia fireasca este catre fistulizare de aceea nu necesita incizie

J. Drenajul intraoral este cel mai frecvent utilizat

33. Abcesul de spaţiu paramandibular :

A. Abordul este mereu cutanat

B. Este denumit si abces perimandibular extern

C. Colectia purulenta este de obicei difuza, cu semne clinica sterse

D. Poate evolua oral sau cutanat

E. Procesul septic migrează prin spaţiul delimitat de faţa externă a corpului

mandibular şi m. buccinator

F. Evolutia cutanata presupune traversarea muschiului milohioidian

G. Cauza cea mai frecventă a abceselor spaţiului paramandibular este

reprezentată de pericoronaritele supurate ale molarului de minte inferior.

H. Abordul se alege în funcţie de evoluţia orală sau cutanată a procesului

supurativ.

I. Abcesul spaţiului paramandibular se mai numeşte şi abces buccinato-maxilar

sau abces migrator al obrazului
J. Abordul este mereu oral

34. Spatiul canin este delimitat de :

A. Inferior: m. ridicător al buzei superioare şi al aripii nasului

B. Anterior: tegument

C. Anterior : m. platysma

D. Inferior : faringe

E. Medial: oasele nazale

F. Lateral: spaţiul bucal

G. Superior: marginea infraorbitară

H. Superior : m. milohioidian

I. Posterior : osul hioid

J. Lateral : spatiul paranazal

35. Despre abcesul spatiului canin putem afirma urmatoarele :

A. Premolarii pot cauza un abces al spatiului canin

B. Procesul periapical erodeaza corticala sub nivelul m. ridicator al unghiului gurii

C. Edemul inflamator determina închiderea parţială sau totală a fantei palpebrale

D. Procesul periapical erodează corticală osoasă deasupra inserţiei m. ridicător al
unghiului gurii.

E. Edemul este limitat de catre prezenta rebordului orbitar inferior

F. Supuraţiile acestui spaţiu sunt determinate de procese periapicale ale caninilor

maxilar

G. Tegumentele acoperitoare sunt congestionate, destinse şi lucioase

H. La examenul clinic se constată o tumefacţie în aria paranazală şi geniană

anterioară

I. In abcesul de spatiu canin fanta palpebrala nu este niciodata afectata

J. Santul nazo-genian nu este afectat

36. Despre complicatiile abcesului de spatiu canin putem afirma ca :

A. Se poate complica cu paralizia de nerv facial

B. Urmând traiectul venelor oftalmice superioare şi inferioare pot ajunge la

nivelul sinusului cavernos

C. Poate evolua catre mastoida provocand mastoidita

D. Poate proveni de la extensia unui abces palatinal.

E. Supuraţiile spaţiului canin pot duce la apariţia unor trombi septici în artera
angulara
F. Tromboflebita sinusului cavernos poate avea o evoluţie letală.

G. Poate traversa m. buccinator şi ai musculaturii mimicii sau spre sinusul maxilar

prin perforarea peretelui antero-lateral al acestuia.

H. Procesul infecţios se poate extinde spre regiunile vecine.

I. Supuraţiile spaţiului canin pot duce la apariţia unor trombi septici în vena
angulara

J. Urmând traiectul arterelor oftalmice superioare şi inferioare pot ajunge la

nivelul sinusului carotidian

37. Limitele spatiului infratemporal sunt :

A. Anterior: maxilarul (tuberozitatea maxilarului)

B. Inferior: inserţia inferioară a m. pterigoidian lateral;

C. Medial: muşchii pterigoidieni;

D. Medial : m. platysma

E. Lateral : osul temporal

F. Anterior : baza craniului

G. Superior: baza craniului;

H. Superior : orbita
I. Posterior : spatiul pterigomandibular

J. Lateral: ramul mandibulei, tendonul m. temporal;

38. Abcesul spatiului infratemporal poate difuza catre :

A. Fosa pterigopalatina

B. Limba

C. Glanda sublinguala

D. Orbita

E. Spatiul temporal

F. Sinusul maxilar

G. Neurocraniu

H. Loja parotidiana

I. Glanda submandibulara

J. Planseul bucal

39. Despre abcesul de spatiu infratemporal sunt adevarate urmatoarele

:
A. Apar hemicranii de intensitate medie

B. Examenul oral nu evidentiaza modficari patologice

C. Nu este acompaniat de trismus

D. Arcada zigomatica face imposibila incizia si drenajul pe cale cutanata

E. Debuteaza cu tumefactie manifesta si voluminoasa a hemifaciesului

F. Apare paralizia de nerv facial

G. Procesul supurativ fiind plasat profund este mult timp mascat de structurile
anatomice învecinate

H. Examenul oral relevă o bombare în fundul de sac vestibular superior

I. Debutul este marcat de alterarea stării generale asociată cu trismus

J. In stadii avansate se decelează un edem colateral, plasat în regiunea

temporală, care duce ta dispariţia reliefului ridicat de arcada temporo-
zigomatică

40. Despre supuratia de spatiu infratemporal putem afirma ca :

A. Incizia orală este indicată în supuraţii limitate

B. Diagnosticul diferential cuprinde si nevralgii de trigemen

C. Diagnosticul diferential cuprinde si abcesul de orbita

D. Diagnosticul diferential cuprinde si tumorile de fosa infratemporala

E. Diagnosticul diferential cuprinde si tumorile de glanda parotida

F. Etiologia dento-parodontala este rara

G. Abordul cutanat este indicat în cazul supuraţiilor cu caracter extensiv

H. Semnele clinice sunt initial mascate

I. Diagnosticul diferential cuprinde si parotidita acuta supurata

J. Diagnosticul diferential cuprinde si angina Ludwig

41. Referitor la incizia abcesului de spatiu infratemporal putem afirma

ca :
A. Incizia plasată caudal va fi localizată submandibular la două lăţimi de deget
sub marginea bazilară

B. Incizia plasată caudal va fi localizată retrotuberozitar

C. Se poate remite spontant sub antibioterapie corespunzatoare

D. Incizia introrala este sufcienta pentru a realiza un drenaj eficient

E. Se asociază incizii orale plasate în vestibulul superior şi cu incizii cutanate

plasate submandibular

F. Incizia plasată cranial va fi localizată temporal, suprazigomatic şi/sau

subzigomatic

G. Inciziile vor interesa obligatoriu si spatiul canin

H. Incizia craniala nu poate asigura singură un drenaj eficient

I. După secţionarea tegumentului, ţesutul celular subcutanat şi platisma se

explorează pe rând spaţiul submandibular şi spaţiul laterofaringian, apoi se
deschide spaţiul infratemporal

J. După secţionarea tegumentului, ţesutul celular subcutanat şi platisma se

explorează pe rând spaţiul sublingual şi spaţiul pterigomandibular

42. Limitele spatiului submandibular sunt urmatoarele :

A. Lateral : Sistemul musculo-aponevrotic superficial

B. Superior: mandibula, m. milohioidian, m. maseter;

C. Lateral: tegument şi m. platisma;

D. Posterior : burta anterioara a m. digastric

E. Superior : limba

F. Inferior : spatiul parasternal

G. Medial: m. milohioidian, m. hioglos, m. stiloglos

H. Anterior: pântecele anterior al m. digastric, spaţiul submental

I. Caudal : spatiul prevertebral

J. Inferior: osul hioid;

43. Diagnosticul diferential al abcesului de spatiu submandibulare se
face cu :
A. Cancerul de planseu bucal

B. Litiaza submandibulară supurată

C. Abcesul spaţiului corpului mandibular

D. Chistul de canal branhial

E. Chistul de canal tireoglos

F. Adenopatii metastatice

G. Adenita submandibulară acută supurată

H. Goma sifilitica

I. Adenopatii specifice

J. Warthonita

44. Despre abcesul de loja submandibulara putem afirma ca :

A. Etiologia abcesului submandibular poate fi si de origine salivara

B. Evolutia in recesus este forma cel mai des intalnita

C. Poate lua nastere de la difuzarea unui abces de spatiu infratemporal in loja

maseterina
D. Incizia intraorala se realizeaza doar in cazul evolutiei in recesus

E. Se insoteste de devierea limbii catre partea afectata

F. Sunt prezente trismusul, disfagia si odinofagia

G. Exista o forma particulara cu evolutie in recesus

H. Este prezenta asimetria faciala prin edem inflamator

I. Dificultatile respiratorii sunt majore in acest caz

J. Se insoteste de devierea limbii catre partea sanatoasa

45. Limitele spatiului sublingual sunt :

A. Anterior : rafeul pterigomandibular

B. Medial: muşchii genioglos şi geniohioidian

C. Superior: mucoasa sublinguala

D. Anterior: faţa internă a arcului mentonier; medial: muşchii genioglos şi

geniohioidian

E. Inferior : bolta palatina

F. Anterior : limba

G. Inferior: m. milohioidian
H. Caudal : ramul ascendent al mandibulei

I. Lateral: arcul mentonier;

J. Posterior : m. platysma

46. Diagnosticul diferential al abcesului de spatiu sublingual se face cu :

A. Tumori chistice de planşeu bucal

B. Osteomul

C. Drenajul intraoral este cel mai frecvent utilizat

D. Flegmonul difuz al planşeului bucal

E. Nevralgia de trigemen

F. Chsitul de canal tireoglos

G. Cancerul de planseu bucal

H. Warthonita şi periwarthonita

I. Ranula

J. Abcesul spaţiului submandibular

47. Despre abcesul de spatiu sublingual se pot afirma urmatorele :

A. Apara ca extensie a unui abces perimabdibular intern
B. Tumefacţia submentonieră este importanta

C. Având în vedere că această supuraţie reprezintă punctul de plecare al

flegmonului de planşeu, ea este în mod frecvent abordată pe cale intraorala

D. Etiologia poate fi reprezentata de procese periapicale ce erodează corticala

internă deasupra inserţiei muşchiului milohioidian

E. După evacuarea colecţiei supurate, se plasează o lamă de dren sau o meşă

iodoformată laxă

F. Necesita traheostomia de urgenta

G. Etiologia poate fi reprezentata de procese periapicale ce erodează corticală

internă sub inserţia muşchiului milohioidian

H. Tumefacţia submentonieră este limitată

I. Bolnavul acuză dureri spontane şi provocate în timpul masticaţiei, deglutiţiei şi

fonaţiei

J. Având în vedere că această supuraţie reprezintă punctul de plecare al

flegmonului de planşeu, ea este în mod frecvent abordată pe cale cutanată

48. Spaţiul submentonier are urmatoarele limite :

A. Posterior: osul hioid

B. Lateral: pântecele anterior al m. digastric

C. Inferior: fascia cervicală superficială

D. Anterior : arcadele dentare

E. Superior: m. milohioidian;

F. Anterior : m. coborator al unghiului gurii

G. Inferior : m. platysma

H. Inferior : m. stilohioidian

I. Superior : m. stiloglos

J. Posterior : limba

49. Despre abcesul de spatiu submentonier putem afirma urmatoarele :

A. Diagnsoticul diferential se face cu stafilococii cutanate

B. Diagnosticul diferential se face cu faringita acuta

C. Abcesul de spaţiu submentonier recunoaşte drept cauze infecţiile

dentoparodontale ale frontalilor inferiori

D. Diagnosticul diferential se face cu adenite supurate submentoniere

E. Necesita incizia la nivelul limbii

F. Incizia cutanată este plasată intraoral, decliv de colecţia supurată

G. Etiologia sa poate fi reprezentata de stafilocociile cutanate labio-mentoniere

sau extinderea proceselor supurative din spaţiile învecinate
H. Se incizeaza in santul mandibulo-lingual pentru asigurarea drenajului

I. Diagnsoticul diferential se face cu abcesul spatiului sublingual

J. Diagnosticul diferential se face cu litiaza submandibulara

50. Despre spatiul masticator putem afirma urmatorele :

A. Spatiul maseterin este delimitat medial de faţa interna a ramului mandibular;

B. Spatiul maseterin este delimitat inferior de chinga pterigomaseterină

C. Spatiul maseterin este delimitat inferior de polul superior al glandei parotide

D. O varianta etiologica o reprezintă osteomielita sau tumorile chistice

suprainfectate ale ramului mandibular

E. Spaţiul masticator este format din spaţiul maseterin, spaţiul pterigomandibular

şi spaţiul temporal

F. Spatiul maseterin este delimitat medial de faţa externă a ramului mandibular;

G. Supuraţiile spaţiului maseterin au ca punct de plecare patologia infecţioasă a

molarilor superiori.

H. Spaţiul masticator este format din spaţiul maseterin, spaţiul retrostilian şi

spaţiul infratemporal

I. Tegumentele acoperitoare sunt intotdeauna nemodificate

J. Supuraţiile spaţiului maseterin au ca punct de plecare patologia infecţioasă a
molarilor inferiori.

51. Diagnosticul diferential al spatiului maseterin se face cu :

A. Osteomielita ramului mandibular, unde evoluţia este îndelungată şi examenul
radiologic confirmă diagnosticul

B. Abcesul parotidian, în care tumefacţia manşonează marginea posterioară a

ramului mandibular;

C. Tumori maligne ale bazei limbii

D. Adenita supurată pretragiană, care debutează nodular, preauricular

E. Parotidita epidemica

F. Angina Ludwig

G. Abcesul spaţiului bucal, în care tumefacţia este plasată anterior

H. Formaţiuni chistice sau tumorale benigne sau maligne ale ramului mandibular
care au erodat corticalele osoase;

I. Infectii specifice

J. Adenita acuta supurata submandibulara

52. Spaţiul pterigomandibular are urmatoarele limite :

A. Inferior: osul hioid

B. Anterior: spatiul canin

C. Lateral: faţa internă a ramului mandibular

D. Medial: m. pterigoidian medial;

E. Posterior: glanda submandibulara

F. Posterior: glanda parotidă;

G. Inferior: chinga pterigomaseterină;

H. Lateral: faţa externa a ramului mandibular

I. Anterior: rafeul Pterigomandibular;

J. Medial: m. pterigoidian

53. Despre spatiul pterigomandibular putem afirma urmatoarele :

A. Trismusul este absent

B. Diagnositcul diferential se poate face cu supuraţii ale spaţiului laterofaringian

C. Diagnositcul diferential se poate face cu supuratia de loja submandibulara

D. Diagnositcul diferential se poate face cu abcesul submentonier

E. Diagnositcul diferential se poate face cu osteomielita de ram mandibular,

F. Diagnositcul diferential se poate face cu parotidita acuta supurata

G. La deschiderea gurii mentonul deviaza de partea sanatoasa.

H. Diagnositcul diferential se poate face cu formaţiuni tumorale de spaţiu

pterigomandibular

I. La deschiderea gurii mentonul deviaza de partea afectata.

J. Trismusul este intens

54. Limitele anatomice ale spaţiul temporal superficial şi profund sunt :

A. Superficial - medial: m. temporal

B. Profund - lateral: m. temporal

C. Profund – bolta palatina

D. Superficial - lateral: fascia temporala superficiala

E. Profund – m. digastric

F. Superficial – m. stiloglos

G. Pofund - medial: osul temporal

H. Profund – marginea bazilara a mandibulei

I. Superficial – glanda parotida

J. Profund - superior: inserţia m. temporal pe creasta temporală inferioară;

55. Despre supuratiile spatiului temporal putem afirma urmatoarele :
A. Trismusul este absent

B. Etiologia de baza este dento-parodontala

C. Tabloul clinic este asemănător supuraţiilor celorlalte spaţii, ce intră în

alcătuirea spaţiului masticator

D. Incizia intraorala este localizata in vestibulul bucal anterior

E. Incizia cutanată este plasată suprazigomatic sau temporal paralel şi anterior de

vasele temporale superficiale

F. Calea orală este indicată în supuraţiile localizate ale spaţiilor temporale

superficiale şi profunde

G. Trismusul este intens

H. Abcesul spaţiului temporal apare prin extinderea proceselor supurative ale

spaţiile vecine

I. Are un caracter autolimitant

J. Este o supuratie de spatii fasciale primare

56. Flegmonul planşeului bucal:

A. Are un caracter autolimitant

B. Flegmonul planşeului bucal se mai numeşte şi „angina Ludwig“.

C. Clinic se remarcă fenomene toxico-septice generale, cu discordanţă între puls
şi temperatură, precum şi insuficienţe multiple de organ

D. Procesul supurativ cuprinde toate structurile planşeului bucal

E. Reprezinta o supuratie periosoasa

F. Flegmonul de planşeu debutează cel mai frecvent sub forma unei supuraţii a
spaţiului sublingual.

G. Are ca etiologie infectiile faringo-amigdaliene

H. Necesita incizie introrala

I. Are ca punct de plecare procese septice dentoparodontale sau

pericoronaritele supurate ale molarilor de minte inferiori.

J. Prezinta aceleasi caracteristici anatomo-clinice ca si abcesul

57. Flegmonul difuz hemifacial:

A. Flegmonul difuz hemifacial are ca punct de plecare leziuni dento-parodontale,
traumatisme cranio-faciale, precum şi stafilococii cutanate faciale.

B. Tratamentul chirurgical urmăreşte drenarea tuturor spaţiilor afectate prin

incizii cutanate şi orale, fără a respecta considerentele fizionomice cervico-
faciale

C. Inciziile urmaresc pastrarea aspectului estetic facial

D. Diagnostic diferenţial se poate face cu abcese ale spaţiului bucal

E. Etiologia este adesea fungica

F. Se poate extinde la nivelul sinusului maxilar şi orbitei

G. Nu prezinta risc vital

H. Diagnostic diferenţial se poate face cu tumori jugale infectate

I. Tratamentul nu presupune obligatoriu antibioterapie

J. In cazurile unor dimensiuni reduse se poate opta doar pentru incizia intraorala

58. Fasciita necrozanta:

A. Forma anatomo-clinica este de abces

B. Exista o evolutie autolimitanta

C. Poarta de intrare poate fi decelata cu usurinta la nivelul tegumentului

D. Pot apare manifestări buloase pe măsură ce se instalează procesul de necroză

şi lichefacţie

E. Necesita indepartarea tesutului muscular aferent

F. Tromboza septică a vaselor terminale duce la necroza sistemului musculo-

aponevrotic

G. In etapele tardive simptomatologia dureroasă se ameliorează, instalându-se o

hipoestezie locală ca urmare a afectării terminaţiilor nervoase senzitivePoarta
de intrare nu poate fi decelată întotdeauna cu uşurinţă
H. Tegumentele ce acoperă fascia necrozată îşi modifică aspectul din congestiv în
brun-violaceu ca urmare a trombozei vasculare

I. Un rol deosebit pare a avea streptococul betahemolitic

J. Tegumentele sunt destinse si lucioase, eritematoase

59. Complicaţiile infecţiilor oro-maxilo-faciale :

A. Endocardita infectioasa

B. Mediastinita

C. Abcesul orbitei

D. Pneumonia

E. Tromboza sinusului cavernos

F. Tratamentul implică de asemenea suprimarea factorului cauzal dentar

G. Abcesul prevertebral

H. Abcesul cerebral

I. Meningita

J. Cu risc vital scazut

60. Urmatoarele afirmatii referitoare la osteomielita sunt adevarate :

A. Nu apare imagine radiologica de sechestru osos

B. Este o afectiune frecventa a oaselor maxilare

C. Osteomielita cronica nesupurata se numeste si „Garre”

D. In osteomielita supurata simptomele se amelioreaza dupa fistulizare

E. Osteomielita apare imediat dupa celulita acuta

F. Osteomielita cronica nesupurata este rara si apare la tineri

G. Osteomielita nu necesita tratament chirurgical

H. Osteomielita supurata are imaginea radiologica specifica de „sarcofag”

I. Poate fi supurata, nesupurata si specifica

J. Examenul radiologic nu este concludent

61. Care afirmatii sunt false in legatura cu supuraţiile oromaxilo-faciale

?
A. Stafilococii si streptococii detin acelasi echipament enzimatic generand
procese supurative similare

B. Streptococii generează enzime de tipul streptokinazei şi hialuronidazei

C. Hialuronidaza faciliteaza producerea de fibrina si astfel duce la limitarea

colectiei purulente.
D. Coagulaza actioneaza prin depolimerizarea substantei fundamental rezultand
astfel flegmoane expansive.

E. Streptococii dau in general nastere infectiilor limitate, de tipul abcesului.

F. Echipamentul enzimatic stafilococic include coagulaze ce transformă

fibrinogenul în fibrină, limitând astfel extinderea procesului supurativ.

G. Streptococii generează apariţia unui tablou clinic de supuraţie difuză de tipul

flegmoanelor.

H. Stafilococul auriu determină apariţia unei colecţii limitate

I. Numărul şi virulenţa germenilor cauzali joacă un rol major în rapiditatea

extinderii procesului supurativ de-a lungul spaţiilor fasciale.

J. Stafilococii genereaza infectii de tipul flegmonului difuz.

62. Urmatoare afirmatii despre flegmon sunt false:

A. Este o supuratie difuza

B. Tumefactia in cazul flegmonului facial si al planseului bucal este masiva si dura

la palpare

C. Prezinta un caracter expansiv

D. Tegumentele acoperitoare sunt eritematoase si congestive

E. Nu difuzeaza de obicei in spatiile invecinate

F. Nu este insotit de sindrom toxico-septic

G. Un semn caracteristic este reprezentat de prezenta sfacelelor si bulelor
gazoase ce determina crepitatii la palpare

H. Starea generala se prezinta discret alterata

I. Reprezinta o colectie limitata

J. Este caracterizat de tromboza septica si necroza intinsa

63. Semnele generale ale sindromului toxico-septic in cazul

flegmonului nu sunt :
A. Tahipnee

B. Hiperglicemie in absenta diabetului

C. Temperatura mai mare de 38°C sau mai mică de 36°C

D. Trombocitoza

E. Proteinurie

F. Tahicardie cu alura ventriculara mai mare de 90 de batai pe minut

G. Alterarea statusului mental

H. Alcaloza respiratorie

I. Hipoglicemie
J. Eozinofilie marcata

64. Abcesul spatiului infratemporal poate nu difuza catre :

A. Sinusul maxilar

B. Fosa pterigopalatina

C. Glanda submandibulara

D. Glanda sublinguala

E. Spatiul temporal

F. Limba

G. Neurocraniu

H. Orbita

I. Loja parotidiana

J. Planseul bucal

65. Sinusul maxilar:

A. Este singurul sinus prezent la nou născut

B. Inconstant, este o cavitate pneumatică situată în procesele osului maxilar

C. Dezvoltarea definitivă a sinusului maxilar se produce în jurul vârstei de 10 ani

D. La adult, sinusul ocupă aproape în totalitate osul maxilar având forma unei
piramide patrulatere

E. Baza piramidei este reprezentată de peretele lateral al fostei nazale și este

situată medial iar vârful este situat lateral către osul zigomatic

F. Se formează în luna 3-4 a vieții intrauterine

G. Este cel mai puțin voluminos sinus paranazal

H. Nu are raporturi anatomice de vecinătate cu dinții laterali ai arcadei superioare

I. Mucoasa pereților sinusului este de tip respirator, formată dintr-un epiteliu

cilindric unistratificat

J. Este o cavitate pneumatică situată în corpul osului maxilar

66. Factorii favorizanți ai sinuzitei maxilare de cauză dentară pot fi:

A. Factori locali – inflamația cronică sau afecțiuni alergice ale mucoasei rino-
sinuzale

B. Factori generali – obstrucția ostiumului din meantul nazal mijlociu prin

mecanism inflamator

C. Factori generali – diminuarea rezistenței generale a organismului față de

infecții

D. Factori generali – fumatul și expunerea la mediu cu noxe

E. Factori locali – obstrucția ostiumului din meantul nazal mijlociu prin mecanism
inflamator
F. Factori locali – obstrucția ostiumului din meantul nazal mijlociu prin mecanism
mecanic

G. Factori locali– diminuarea rezistenței generale a organismului față de infecții

H. Factorii generali – inflamația cronică sau afecțiuni alergice ale mucoasei rino-
sinuzale

I. Factori locali – fumatul și expunerea la mediu cu noxe

J. Factori generali – scăderea motilitatii ciliare simultan cu creșterea secreției de

mucus

67. Factorii determinanți ai sinuzitei maxilare de cauză dentară sunt:

A. Comunicare oro-sinuzală neobservată

B. Factori locali – inflamația cronică sau afecțiuni alergice ale mucoasei rino-
sinuzale

C. Factori locali – obstrucția ostiumului din meantul nazal mijlociu prin mecanism
inflamator

D. Eșecurile tratamentelor endodontice-Obturație de canal complete

E. Eșecurile tratamentelor endodontice

F. Fumatul și expunerea la mediu toxic

G. Factori locali – obstrucția ostiumului din meantul nazal mijlociu prin mecanism
mecanic
H. Împingerea unei rădăcini în sinusul maxilar în timpul extracții dentare

I. Afecțiunile dento-parodontale ale dinților sinuzali

J. Erori de indicație sau tehnică chirurgicală în sinus lifting

68. Accidente și complicații ale extracții dentare ce determină apariția

sinuzitei maxilare de cauză dentară:
A. Împingerea unui rădăcini în sinusul maxilar în timpul extracții dentare

B. Perforarea spațiului subantal prin chiuretaj intempestiv

C. Comunicare oro-sinuzala neobservată

D. Osteita procesului alveolar

E. Parodontită apicala acută sau cronică a dinților sinuzali

F. Comunicare oro-sinuzală incorect tratată

G. Împingerea molar de minte superior în sinusul maxilar în timpul odontectomiei

H. Chisturi radiculare suprainfectate

I. Inserarea unor implanturi endoosoase necorelate cu dimensiunea subantrala

J. Obturație de canal cu depășire la un dinte cu raport sinuzal

69. Sinuzita maxilara acută:

A. Poate fi parțială sau totală

B. Se acumulează exudat în sinus

C. Procesul inflamator al mucoasei sinuzale trece prin trei faze succesive

D. Au fost clasificate trei stadii: reversibile, parțiale reversibile, ireversibile

E. Celulele epiteliale se descuameaza

F. Cili dispar

G. Mucoasa se tumefiaza

H. Tratată, sinuzita catarală evoluează spre forma supurata

I. Procesul inflamator al mucoasei sinuzale trece prin două faze succesive

J. Cresc numărul de cili

70. Sinuzită maxilara cronică:

A. Mucoasa sinusului profund alterată, hiperplaziata, îngroșată neuniform,
prezintă formațiuni polipoide și chistice

B. Imunologic există scăderi ale nivelelor IgG

C. Poate fi parțială, localizată numai la mucoasa planșeului sinuzal

D. Poate fi parțială, cuprinzând întreaga mucoasă sinuzala

E. A fost clasificată în trei stadii: reversibila, parțial reversibilă, ireversibilă

F. Formațiunile polipoide și chistice reduc mult cavitatea sinusală

G. Imunologic există scăderi ale nivelelor IgM

H. Poate fi totală, localizată numai la mucoasa planșeului sinuzal

I. Poate fi totală, cuprinzând întreaga mucoasă sinuzala

J. Germenii microbieni cei mai frecvent implicați sunt specii aerobe

71. Semnele clinice obiective majore specifice sinuzitei maxilare acute

sunt:
A. Rinoree purulentă, anterioară sau posterioară, unilaterală

B. Durerea iradiază în regiunea orbitală, fronto-temporală, occipitala

C. Dureri dentare uneori caracter pulsatil localizate de obicei la nivelul unui

premolari sau molar superior

D. Febră, 38-39 °C

E. Tegumente geniene moderat tumefiate și congestionate

F. Senzație de plenitudine sau presiune în regiunea geniana

G. Durere unilaterală localizată la nivelul etajului mijlociu al feței

H. Halitoza
I. Tuse

J. Obstrucție nazala

72. Semnele clinice subiective majore specifice sinuzitei maxilare acute

sunt:
A. Uneori hiposmie sau chiar anosmie

B. Oboseală

C. Senzație de plenitudine

D. Senzație de presiune în regiunea genială

E. Durerea iradiază în regiunea orbitală, fronto-temporală, occipitala

F. Obstrucție nazala

G. Presiunea digitala exercitată pe peretele antero-lateral al sinusului este

dureroasă

H. Cacosmie subiectiva

I. Febră, 38-39 °C

J. Durere unilaterală localizată la nivelul etajului mijlociu al feței

73. Semnele clinice obiective minore care însoțesc sinuzită maxilara de

cauză dentară sunt:
A. Tegumente geniene moderat tumefiate și congestionate

B. Stare generală alterată

C. Febră, 38-39 °C

D. Rinoree purulentă, anterioară sau posterioară, unilaterală

E. Oboseală

F. Dureri dentare uneori caracter pulsatil localizate de obicei la nivelul unui

premolari sau molar superior

G. Halitoză

H. Durere unilaterală localizată la nivelul etajului mijlociu al feței

I. Tuse

J. Obstrucție nazala

74. Semnele clinice ale sinuzite maxilare cronice de cauză dentară sunt:
A. Febră

B. Refularea lichidelor pe nas- în comunicările oro-sinuzale

C. Rinoree anterioară și/sau posterioară, cu caracter muco-purulentă, bilaterala

D. Ușoară jenă dureroasă în zona sinusului afectat, în special în poziția decliva a

capului
E. Dacă există durere, aceasta este prezentă mai ales dimineața

F. Ușoară jenă dureroasă în zona sinusului afectat, în special în poziția verticala a

capului

G. Stare generală afectată

H. Rinoree anterioară și/sau posterioară, cu caracter muco-purulentă, unilaterală

I. Halenă fetida

J. Durere puternică în zona sinusului afectat

75. Diagnosticul diferențial al sinuzitei maxilare acute de cauză dentară:

A. Sinuzită maxilara alergică

B. Sinuzită acută rinogena

C. Mucocelul

D. Supurațiile geniene de cauză dentară

E. Sinuzită maxilara fungica

F. Sinuzita consecutivă fracturilor de maxilar cu hematom intrasinuzal

suprainfectat

G. Rinita purulentă unilaterală secundară unei rinolitiaze sau a unui corp străin
H. Puseul de reacutizare a unei sinuzite maxilare cronice

I. Tumorile maligne de mezostructură

J. Osteomielita maxilarului

76. Diagnosticul diferențial al sinuzitei maxilare cronice de cauză

dentară:
A. Mucocelul

B. Sinuzită maxilara fungica

C. Rinita purulentă unilaterală secundară unei rinolitiaze sau a unui corp străin

D. Sinuzită acută rinogena

E. Sinuzită maxilara alergică

F. Sinuzita consecutivă fracturilor de maxilar cu hematom intrasinusal

suprainfectat

G. Osteomielita maxilarului

H. Supurațiile geniene de cauză dentară

I. Tumorile maligne de mezostructură

J. Puseul de reacutizare a unei sinuzite maxilare cronice

77. Cura radicală a sinusului maxilar:

A. Are ca scop îndepărtarea în totalitate a mucoasei sinusului maxilar

B. Asigurare drenajului sinuzal se va realiza prin crearea unei contradeschideri în

fosa nazală, la nivelul meantului mijlociu

C. Abordul sinusului maxilar se realizează la nivel bosei canine

D. Imaginea radiologică postoperatorie este concludentă

E. Prin calea de abord creată se îndepărtează în totalitate conținutul sinusului

maxilar

F. Are ca scop îndepărtarea parțiala a mucoasei sinusului maxilar

G. Abordul sinusului maxilar se realizează la nivelul fosei canine

H. În cazul sinuzitelor maxilare cronice de origine dentară procedeul chirurgical

cel mai indicat este Caldwell-Luc

I. Implica trepanarea peretelui antero-extern al sinusului și delimitarea unui volet

osos deasupra apexurilor dentare

J. Implica trepanarea peretelui postero-extern al sinusului și delimitarea unui

volet osos deasupra apexurilor dentare

78. Semne clinice si diagnostic in comunicare oro-sinuzală imediată:

A. Proba Valsava negativă

B. Prezenta unui fragment osos Atașat de apex

C. Sângerare mai ușoară in alveola, uneori cu aspect aerat

D. Prezenta unui chist sau a unui granulom care a erodat peretele sinusului

E. Pacienții acuza tulburări funcționale

F. Proba Valsava pozitivă

G. La explorarea blândă a alveolei cu un stilet butonat evidențiază o senzatie de

cădere in gol

H. Sângerare mai abundentă in alveola,uneori cu aspect aerat

I. Întotdeauna aspectul sângerării este aerat

J. De cele mai multe ori, este prezenta simptomatologia asociata sinuzitei

maxilare cronice

79. Etiopatogenia comunicării oro-sinuzale:

A. Podeaua sinusului maxilar are variații anatomice dimensionale semnificative
putând fi între 0,2-16 mm

B. Podeaua sinusului maxilar are variații anatomice dimensionale semnificative

putând fi între 0,2-16 cm

C. Existența unui proces periapical cronic în această situație crește riscul

deschiderii sinusului maxilar în timpul extracții dentare

D. Procese patologice infecțioase specifice( osteita, osteomielita)

E. Se produc cel mai frecvent extracției Dinților cu raport sinuzal

F. Deschiderea accidentală a sinusului maxilar se datorează de cele mai multe ori
absenței sau interpretări eronate a examenul la radiologic postextractional

G. Deschiderea accidentală a sinusului maxilar se datorează de cele mai multe ori

absenței sau interpretări eronate a examenul la radiologic preextractional

H. Comunicările se produc prin desființarea peretelui osos care separa anatomic

cavitatea orală de cavitatea sinuzală

I. Traumatismele la nivelul etajului inferior al feței

J. Procese patologice infecțioase nespecifice( TBC, lues)

80. Tratamentul deschiderii oro-sinuzale în cazul în care deschiderea

este mică sub 2 mm:
A. Necesită tratament chirurgical

B. Supraalveolar se va aplica o Mesa iodoformata menținută cu ligatură de sârmă

“în 8” pe dinții vecini

C. Este posibil ca în unele cazuri comunicările oro-sinuzale mici să rămână

nediagnosticate și se închid spontan prin formarea cheagului

D. Se impun aplicarea unor măsuri suplimentare pentru menținerea cheagului

care constau în primul rând prin sutură margino-marginală a gingivomucoasei
alveolei postextracționale

E. Se recomandă plastia comunicării într-unul sau două planuri cu lambou

vestibular și/sau palatinal

F. Pacientul va evita variațiile presionale intra-sinuzale timp de 3-4 luni

G. Nu necesită tratament chirurgical

H. Pacientul va evita variațiile presionale intra-sinuzale timp de 3-4 săptămâni

I. Alimentația în primele trei zile va fi lichidă sau semi-lichidă

J. Trebuie să favorizeze formarea unui cheag normal

81. Tratamentul deschiderii oro-sinuzale în cazul în care deschiderea

este medie,de 2-6mm:
A. Nu este necesară antibioterapie

B. Plaga va fi protejată astfel pentru 5-7 zile

C. Supraalveolar se va aplica o Mesa iodoformata menținută cu ligatură de sârmă

“în 8” pe dinții vecini

D. Se poate confecționa placă palatinală acrilica de protecție în regim de urgență

E. Cel mai des în practică se utilizează lamboul vestibular trapezoidal alunecat

F. Se impun aplicarea unor măsuri suplimentare pentru menținerea cheagului

care constau în primul rând prin sutură margino-marginală a gingivomucoasei
alveolei postextracționale

G. Se poate confecționa placă linguală acrilica de protecție în regim de urgență

H. Se recomandă plastia comunicării într-unul sau două planuri cu lambou

vestibular și/sau palatinal
I. Este necesară profilaxia sinuzitei maxilare prin prescrierea unui decongestiv
nazal și antibioterapie

J. Plaga va fi protejată astfel pentru 5-7 luni

82. Alegerea tipului de lambou pentru plastia comunicării orosinuzale

în cazul deschiderii sinuzale de peste 7 mm se va realiza în funcție de:
A. Nu se alege in funcție de experiența chirurgului

B. În funcție de dotările cabinetului

C. Opțiunea pacientului

D. Mărimea și localizarea defectului

E. Cantitatea și starea țesuturilor disponibile

F. Experiența chirurgului

G. Patologia generală a pacientului

H. Se alege strict după mărime și localizarea defectului

I. Prezența lucrărilor protetice fixe

J. Prezența sau absența dinților

83. Plastia comunicării într-un singur plan:

A. Se utilizează un lambou vestibular trapezoidal alunecat cu baza în fundul de
sac vestibular
B. Avantajul lamboului vestibular trapezoidal alunecat cu baza în fundul de sac
vestibular este ca poate produce retractii gingivale ulterioare asemănătoare
bolii parodontale

C. Lamboul dreptunghiular palatinal cu pedicul posterior, rotat si avansat in

defect are o vascularizație deficitara

D. Este cea mai folosită în practică

E. Lamboul dreptunghiular palatinal cu pedicul posterior, rotat si avansat in

defect are o vascularizație buna

F. Sutura se realizează in dreptul orificiului de comunicare

G. Dezavantajul lamboului vestibular trapezoidal alunecat cu baza în fundul de

sac vestibular este ca produce modificări minime a adâncimii șanțului
vestibular

H. Se utilizează un lambou vestibular triunghiular alunecat

I. Se poate utiliza și lambou vestibular triunghiular transpoziționat cu pedicul

anterior sau posterior

J. Se poate utiliza și lambou dreptunghiular palatinal

84. Lamboul vestibular dreptunghiular palatinal:

A. Produce modificări minime a adâncimii șanțului vestibular

B. Are vascularizație buna

C. Zona de corticala palatinala neacoperită de fibromucoasa se va epiteliza “Per
secundam”

D. Are vascularizație deficitara

E. In prezent, se utilizează numai lamboul palatinal cu pedicul posterior rotat și

avansat in defect

F. Lamboul e mai dificil de realizat din punct de vedere tehnic

G. Lamboul e simplu de realizat din punct de vedere tehnic

H. Grosimea sa este comparabila cu cea a fibromucoasei crestei alveolare

I. In prezent, se utilizează numai lamboul palatinal cu pedicul anterior, rotat și

avansat in defect

J. Produce retractii gingivale ulterioare asemănătoare bolii parodontale

85. Plastia comunicării oro-sinuzale in doua planuri:

A. Este mai ușor de realizat

B. Planul sinuzal(superficial) rezulta prin alunecarea si răsturnarea unei colerete

de mucoasa vestibulara astfel încât fata mucozala a acestui lamboul sa fie
orientata către sinus, iar cea sângerândă către cavitatea orală

C. Este mai dificil de realizat

D. Planul sinuzal(profund) rezulta prin alunecarea si răsturnarea unei colerete de

mucoasa vestibulara astfel încât fata mucozala a acestui lamboul sa fie
orientata către sinus, iar cea sângerândă către cavitatea orală
E. Este mai sigura decât cea intr-un singur plan

F. Planul oral(superficial) va fi reprezentata de de un lamboul palatinal, ce cele

mai multe ori cu pedicul posterior, care va fi rotat pe suprafața sângerândă
formată de planul profund

G. Planul profund va fi suturat in tensiune

H. Este mai puțin sigura decât cea intr-un singur plan

I. Planul oral va fi suturat fără tensiune

J. Planul oral(profund) va fi reprezentata de de un lamboul palatinal, ce cele mai

multe ori cu pedicul posterior, care va fi rotat pe suprafața sângerândă
formată de planul profund

86. Comunicarea oro sinuzală veche:

A. Ulterior curii radicale al sinusului maxilar, se va practica plastia comunicării
oro-sinuzale într-o ședință ulterioară

B. Pentru comunicările oro-sinuzale vechi de mici dimensiuni se poate efectua

plastia comunicării într-un singur plan, cu lamboul vestibular triunghiular

C. Nu necesita tratament chirurgical

D. Ulterior curii radicale al sinusului maxilar, se va practica plastia comunicării

oro-sinuzale în aceeași ședință

E. Pentru comunicările orosinuzale vechi de dimensiuni mari se poate efectua

plastia comunicării într-un singur plan
F. Presupune un sinus maxilar infectat

G. Presupune un sinus maxilar cu modificări cronice reversibile ale mucoasei

H. Necesită practicarea unei cure radicale a sinusului maxilar

I. Pentru comunicările oro-sinuzale vechi de mici dimensiuni se poate efectua

plastia comunicării într-un singur plan, cu lamboul vestibular trapezoidal

J. Presupune un sinus maxilar cu modificări cronice ireversibile ale mucoasei

87. În cazul plastiei în două planuri a comunicării oro-sinuzale vechi se

poate opta:
A. Pentru planul sinuzal profund– lamboul in colereta

B. Planul oral poate fi reprezentat fie de un lambou vestibular fie de unul

palatinal existând astfel două variante de plastie

C. Planul oral poate fi reprezentat fie de un lambou vestibular fie de unul

palatinal existând astfel 4 variante de plastie

D. Pentru planul oral – lambou in coreleta și lambou palatinal

E. Pentru planul sinuzal profund- lamboul vestibular din vecinătate răsturnate in

defect, cu fata mucozala către sinus si cea sângerândă către cavitatea orală

F. Pentru planul sinuzal profund- lamboul vestibular din vecinătate răsturnate in

defect, cu fata mucozala către cavitatea orala si cea sângerândă către sinus

G. Nu se realizează tratament chirurgical

H. Pentru planul oral – lambou vestibular si lambou palatinal

I. Pentru planul oral – lambou in coreleta și lambou vestibular

J. Pentru planul oral – lambou in coreleta și lambou lingual

88. Următoarele afirmații despre plastia comunicării oro-sinuzale vechi

medii sau mari sunt adevărate:
A. Intervenție chirurgicală va presupune rareori cura radicală a sinusului maxilar
în cazul în care plastia comunicării s-a realizat după temporizarea de
aproximativ 3-4 luni

B. Dacă plastia comunicării oro-sinuzale medii sau mari nu s-a realizat imediat
postextracțional se mai poate efectua în primele 7-10 săptămâni

C. Dacă plastia s-a efectuat în primele 7-10 zile, este necesar uneori asocierea cu
cura radicală a sinusului maxilar

D. Cura radicală a sinusului maxilar este însoțită de plastia comunicării într-unul

sau două planuri

E. Dacă plastia comunicării oro-sinuzale medii sau mari nu s-a realizat imediat
postextracțional se mai poate efectua în primele 7-10 zile

F. Intervenție chirurgicală va presupune obligatoriu cura radicală a sinusului

maxilar în cazul în care plastia comunicării s-a realizat după temporizarea de
aproximativ 3-4 luni

G. Cura radicală a sinusului maxilar nu este însoțită de plastia comunicării într-

unul sau două planuri
H. În cazul în care plastia comunicării oro-sinuzale nu s-a realizat în primele 7-10
zile, se va temporizata aproximativ 3-4 luni

I. În cazul în care plastia comunicării oro-sinuzale nu s-a realizat în primele 7-10

zile, se va temporizata aproximativ 3-4 săptămâni

J. Dacă plastia s-a efectuat în primele 7-10 zile, este necesar întotdeauna
asocierea cu cura radicală a sinusului maxilar

89. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate privind decontaminarea si

debridarea plagilor din teritoriul oro-maxilo-facial:
A. Se vor indeparta corpii straini

B. Se vor identifica si ligatura vasele de calibru semnificativ care au determinat

hemoragii importante

C. Apa oxigenata nu se utilizeaza niciodata in plagile oro-maxilo-faciale

D. Se vor exciza marginile cu aspect necrotic

E. Plagile se vor explora numai sub anestezie generala

F. Marginile necrotice se pastreaza pentru a nu avea pierdere de substanta

G. Nu se ligatureaza vasele care au determinat hemoragii importante

H. Plaga se va explora sub anestezie locala

I. Nu se respecta considerentul de maxima conservare a tesuturilor viabile

J. Se vor practica spalaturi abundente cu ser fiziologic si solutii antiseptice

90. Sunt considerate plagi infectate/complicate urmatoarele:

A. Plagile mai recente de 6 ore

B. Plagile asociate cu arsuri

C. Plagile mai vechi de 12 ore

D. Plagile profunde

E. Plagile cu margini necrotice

F. Plagile superficiale

G. Plagile zdrobite

H. Plagile cu lipsa contaminarii externe (pamant, rugina, saliva de animal)

I. Plagile neinfectate

J. Plagile rezultate in urma unor agenti traumatici ascutiti cu energie cinetica

scazuta

91. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate cu privire la sutura primara

imediata a plagilor oro-maxilo-faciale:
A. Marginile plagii pot fi suturate in tensiune

B. Pentru plagile tegumentare se recomanda sutura cu fir monofilament

neresorbabil
C. Este sutura care se practica intre 24 si 72 de ore de la traumatism

D. La copii se prefera folosirea firelor neresorbabile

E. Cel mai frecvent se utilizeaza sutura cu fire separate

F. Utilizarea firelor resorbabile utilizate in plagile intalnite la copii nu prezinta

riscul unor cicatrici inestetice

G. Pentru plagile mucoasei orale este optima folosirea de fire multifilament

H. Plagile neinfectate for fi suturate cat mai tardiv dupa traumatism

I. Este sutura care se practica in primele 24 de ore

J. Sutura intradermica se utilizeaza in cazul plagilor taiate, necontaminante,

recente cu margini nete

92. Urmatoarele afirmatii sunt false cu privire la sutura primara

imediata a plagilor oro-maxilo-faciale:
A. Adezivii tisulari se utilizeaza mai ales in plagile profunde cu pierderi de
substanta

B. Firele resorbabile utilizate in plagile intalnite la copii prezinta riscul aparitiei

unor cicatrici inestetice

C. Sutura plagilor tegumentelor faciale respecta o serie de puncte cheie

D. Clipsurile sau capsele sunt indicate mai ales pentru plagile scalpului sau cele
cervicale
E. Limitarea tensiuni in marginile plagii se poate realiza prin utilizarea de benzi
adezive

F. Sutura intradermica se utilizeaza in plagile zdrobite cu margini neregulate

G. Benzile adezive se aplica de-alungul plagii

H. Ultimile fire care se aplica sunt cele de la nivelul punctelor cheie ale plagilor

I. Cantitatea de material de sutura in planurile profunde trebuie sa fie cat mai

mare pentru a preveni dehiscenta plagii

J. Plagile profunde se sutureaza in mai multe planuri

93. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate cu privire la sutura primara

intarziata a plagilor oro-maxilo-faciale:
A. Aplicarea catorva fire de sutura la distanta de marginile plagii este
contraindicata inaintea suturii primare intarziate

B. Sutura de pozitie este contraindicata inainte suturii primare intarziate

C. Marginile plagii trebuie avivate inainte de practicarea suturii

D. Plaga trebuie protejata de la traumatism pana la sutura primara intarziata prin

suturi de pozitie si pansamente cu solutii antiseptice

E. Aplicarea de pansamente cu betadina inainte de sutura primara intarziata este

contraindicata

F. Zonele de tesut necrotic se indeparteaza inainte de practicarea suturii

G. Dupa excizarea tesuturilor necrotice nu se aviveaza marginile plagii inaintea
practicarii suturii primare intarziuate

H. Plagile nu dezvolta tesut de granulatie intr-un interval mai mic de 3-7 zile

I. Este sutura realizata la mai mult de 24 de ore de la traumatism pana la 3-7 zile

J. Este sutura realizata la mai mult de 7-10 zile

94. Urmatoarele afirmatii referitoare la sutura secundara a plagilor oro-

maxilo-faciale sunt false:
A. Plaga este de cele mai multe ori complicata cu un proces supurativ trenant

B. Este indicata in plagi intinse cu zdrobiri ale tesuturilor si lipsa de substanta

C. Nu se practica niciodata anterior excizii limitate, de avivare si degajare la

nivelul plagii

D. Trebuie evitata pe cat posibil datorita aparitiei unor cicatrici inestetice

E. Se realizeaza la mai mult de 7-10 zile de la traumatism

F. Este contraindicata in plagile infectate si plagile zdrobite cu pierderi de

substanta

G. Este sutura care reduce cel mai mult aparitia cicatricilor inestetice

H. Este indicata in plagile necomplicate, recente, cu margini regulate

I. Consta de fapt in ghidarea vindecarii secundare

J. Este sutura practicata intre 24 de ore si 3-7 zile de la traumatism

95. Principiile generale ce trebuie respectate in sutura plagilor oro-

maxilo-facile sunt:
A. Firele de sutura neresorbabile vor fi mentinute 7 zile

B. Se va avea in vedere refacerea continuitatii structurilor afectate

C. Nu se utilizeaza niciodata lambouri locale sau de la distanta pentru

reconstructia defectelor post-traumatice

D. Daca vindecarea plagii este intarziata firele de sutura se suprima mai devreme
de 7 zile

E. Reconstructia defectelor post-traumatice se va realiza cu tesuturi cat mai

apropiate ale structurilor afectate

F. Drenajul aspirativ al spatiului “mort” al plagilor post-traumatice conduce la

infectarea secundara

G. Structurile lezate vor fi repozitionate cat mai aproape de pozitia lor anatomica

H. Drenajul plagilor post-traumatice este necesar cand la nivelul spatiului “mort”

nu s-a obtinut o hemostaza perfecta

I. Nu se tine cont de repozitionarea anatomica a structurilor lezate

J. Structurile afectate nu necesita refacerea continuitatii

96. Factorii de risc locali pentru vindecarea plagilor sunt:
A. Folosirea excesiva a electrocoagularii

B. Plagile zdrobite

C. Bolile metabolice

D. Suprainfectarea plagii

E. Corpi straini restanti in plaga dupa realizarea suturii

F. Radio/chimioterapia in antecedente

G. Deficiente nutritionale

H. Sutura plagii in tensiune

I. Varsta avansata

J. Imunosupresia

97. Factorii de risc generali pentru vindecarea plagilor sunt:

A. Deficiente nutritionale

B. Varsta avansata

C. Corpi straini restanti in plaga dupa efectuarea suturii primare

D. Radio/chimioterapia antecedente
E. Sutura plagii in tensiune

F. Hematoame

G. Plagile zdrobite

H. Imunosupresia

I. Diabetul zaharat

J. Suprainfectarea plagilor

98. Din zonele de minima rezistenta ale mandibulei fac parte:

A. Capul condilian

B. Gaura mentoniera

C. Unghiul mandibulei

D. Linia oblica externa

E. Procesul alveolar

F. Simfiza menoniera

G. Apofiza coronoida

H. Colul condilului mandibular

I. Zona parasimfizara
J. Marginea bazilara

99. Mecanismele de producere ale fracturilor de mandibula sunt:

A. Mecanismul de alunecare

B. Mecanismul de taiere

C. Mecanismul de smulgere

D. Mecanismul de presiune

E. Mecanismul de flexie

F. Mecanismul de rotire

G. Mecanismul de forfecare

H. Mecanismul de tasare

I. Mecanismul de torsiune

J. Mecanismul de zdrobire

100. Clasificarea fracturilor de mandibula dupa numarul liniilor de

fractura cuprinde:
A. Complete

B. Unice
C. Cvadruple

D. In lemn verde

E. Compuse

F. Duble

G. Triple

H. Cominutive

I. Incomplete

J. Simple

101. Clasificarea fracturilor de mandibula dupa localizarea anatomica a

liniei de fractura cuprind:
A. Fracturi cominutive

B. Fracturi laterale

C. Fracturi complete

D. Fracturi subcondiliene joase

E. Fracturi deschise

F. Fracturi intracapsulare
G. Fracturi mediene

H. Fracturi compuse

I. Fracturi paremediene

J. Fracturi incomplete

102. Semnele clinice de intrerupere a continuitatii osoase in fracturile de

mandibula sunt:
A. Luxatii dentare

B. Hematoame ale planseului bucal

C. Puncte osoase dureroase

D. Diminuarea sau absenta transmiterii miscarilor in ATM de partea lezata

E. Mobilitatea osoasa anormala a fragmentelor osoase

F. Tulburarile de ocluzie

G. Echimoze ale vestibulului bucal inferior

H. Crepitatii osoase

I. Deformari osoase ale etajului inferior al fetei

J. Plagi perimandibulare
103. Semnele clinice de probabilitate ale fracturilor de mandibula sunt:
A. Edemul partilor moi perimandibulare

B. Absenta transmiterii miscarilor in ATM

C. Tulburarile de ocluzie

D. Echimoze ale planseului bucal

E. Hemoragia intraorala

F. Mobilitatea osoasa anormala

G. Deformari osoase ale etajului inferior al fetei

H. Plagi perimandibulare

I. Crepitatiile osoase

J. Hematoame de planseu bucal

104. Despre fractura mediana de mandibula sunt adevarate urmatoarele

afirmatii:
A. In traumatisme puternice pot prezenta inocluzie verticala in zona frontala

B. Pot prezenta “ocluzie in armonica”

C. Este situata intre cei doi incisivi centrali inferiori

D. Linia de fractura are traiect oblic descendent paramedian ocolind simfiza
mentoniera

E. Prezinta o situatie clinica particulara – fractura in lambda

F. Linia de fractura traverseaza simfiza mentoniera

G. Este situata intre incisivul central inferior si insivul lateral inferior

H. Aspectul de “fractura in banduliera” este specific

I. Determina tulburari respiratorii severe prin pierderea insertiilor anterioare ale

limbii

J. Prezinta ocluzie in doi timpi

105. Despre fractura paramediana de mandibula sunt adevarate

urmatoarele afirmatii:
A. Poate prezenta “ocluzie in doi timpi”

B. Poate fi situata intre incisivul central inferior si incisivul lateral inferior

C. Simfiza mentoniera nu este interesata

D. Poate fi situata intre incisivul lateral inferior si caninul inferior

E. Linia de fractura are un traiect descendent parasimfizar

F. Simfiza mentoniera este interesata

G. Prezinta un aspect tipic de “fractura in lambda”

H. Poate prezenta aspectul de “fractura in banduliera”

I. Linia de fractura este situata distal de caninul inferior

J. Poate prezenta “ocluzie in armonica”

106. In fracturile de mandibula subcondiliene inalte relatia dintre

fragmentul mic si restul mandibulei poate fi:
A. De basculare anterioara

B. Fara deplasare

C. De torsiune

D. Fara contact intre fragmentele osoase

E. De inversare

F. De tasare

G. De telescopare laterala

H. De telescopare mediala

I. De elongare

J. De rotatie
107. Complicatiile tardive ale fracturilor de mandibula sunt:
A. Consolidarea vicioasa

B. Insuficienta respiratorie obstructiva respiratorie

C. Consolidarea intarziata

D. Leziunile neurologice

E. Hematoamele planseului bucal

F. Pseudartroza

G. Complicatiile septice

H. Anchiloza temporo-mandibulara

I. Tulburarile de crestere ale mandibulei

J. Hemoragiile intraorale

108. Scorul Glasgow cuprinde in cadrul evaluarii raspunsului motor:

A. Localizarea stimulului dureros

B. Retragerea membrului la stimul dureros

C. Miscarile voluntare la comenzi verbale

D. Deschiderea ochilor la durere

E. Raspuns verbal orientat

F. Deshiderea ochilor spontana

G. Postura in extensie la stimul dureros

H. Deschiderea ochilor la stimul verbal

I. Postura anormala in flexie la stimul dureros

J. Raspuns verbal confuz

109. Dintre complicatiile tardive ale fracturilor de mandibula nu fac

parte:
A. Pseudartroza

B. Consolidarea vicioasa

C. Lezarea pachetului vasculo-nervos alveolar inferior

D. Edemul cerebral post-traumatic

E. Insuficienta respiratorie obstructiva superioara

F. Constrictia de mandibula

G. Anchiloza temporo-mandibulara

H. Complicatiile septice
I. Hemoragia intraorala

J. Consolidarea intarziata

110. Dezideratul tratamentului fracturilor de mandibula presupune:

A. Refacerea formei anatomice a etajului inferior al fetei

B. Refacerea fizionomiei etajului inferior al fetei

C. Restabilirea unei ocluzii habituale

D. Asigurarea unor conditii favorabile pentru aplicarea ulterioara a unui

tratament protetic

E. Bascularea mandibulei spre anterior

F. Obtinerea unei ocluzii cap la cap in toate cazurile

G. Obtinerea unei laterodeviatii mentoniere in toate cazurile

H. Pozitionarea condililor mandibulari cat mai posterior in cavitatea glenoida

I. Refacerea continuitatii doar la nivelul marginii bazilare a mandibulei

J. Restabilirea miscarilor in articulatia temporo-mandibulara

111. Semnele clinice orientative ale leziunilor de coloana cervicala

asociate fracturilor de mandibula sunt:
A. Abilitatea de a flecta antebratele si imposibilitatea extensiei acestora
B. Imposibilitatea flexiei antebratelor si abilitatea extensiei acestora

C. Extremitati mobile

D. Hipotensiune arteriala nejustificata de o hemoragie

E. Soc cardiogen

F. Respiratie diafragmatica

G. Reactia la un stimul dureros situat deasupra dar nu si sub nivelul claviculei

H. Hipertensiune arteriala nejustificata, ce nu cedeaza la tratament

I. Reactia la un stimul dureros situat la membrele inferioare

J. Extremitati flasce, areflexive

112. Semnele clinice orientative ale fracturilor de baza de craniu asociate

fracturilor de mandibula sunt:
A. Midriaza bilaterala areactiva

B. Plagi auriculare

C. Echimoze cervicale

D. Echimoze retroauriculare bilaterale

E. Echimoze periorbitare bilaterale

F. Rinolicvoree

G. Hemoragie retroperitoneala

H. Inegalitate pupilara

I. Epistaxis

J. Otolicvoree

113. Semnele clinice orientative ale hemoragiilor intracraniene si

edemului cerebral asociate fracturilor de mandibula sunt:
A. Aparitia brusca a unei cefalee severe

B. Respiratie diafragmatica

C. Otoragie

D. Deviatia conjugata a ochilor in jos sau de partea afectata

E. Inegalitate pupilara

F. Pierderea starii de constienta

G. Epistaxis

H. Soc spinal

I. Tinitus pulsatil
J. Rinolicvoree

114. Semnele clinice orientative ale insuficientei respiratorii obstructive

superioare asociate fracturilor de mandibula sunt:
A. Midriaza unilaterala areactiva

B. Coborarea proeminentei laringiene in inspir

C. Turgescenta jugularelor

D. Dispnee predominant inspiratorie

E. Cianoza fetei

F. Echimoze mastoidiene

G. Tinitus pulsatil

H. Otoragie

I. Tiraj suprasternal

J. Rinolicvoree

115. Cauzele insuficientei respiratorii superioare obstructive la pacientii

cu traumatisme oro-maxilo-faciale sunt:
A. Pierderea insertiei anterioare a limbii si glosoptoza

B. Hematoamele intraorbitare
C. Edem al partilor moi oro-faringiene

D. Epistaxisul anterior bilateral

E. Bloc maxilar fracturat si deplasat mult spre posterior

F. Otoragia bilaterala

G. Hematom disecant al limbii si planseului bucal

H. Aspirarea de corpi straini

I. Rinolicvoreea

J. Fracturile complexului zigomatic

116. Alegerea metodelor de tratament definitiv in fracturile de

mandibula sunt conditionate de urmatoarele elemente principale:
A. Existenta de fracturi unice sau multiple

B. Existenta asigurarii medicale a pacientului

C. Existanta de fracturi asociate ale maxilarului

D. Agentul traumatic

E. Posibilitatile materiale ale pacientului

F. Sensul si gradul dislocarii fragmentelor osoase

G. Conditiile de viata si munca ale pacientului

H. Directia liniei de fractura

I. Tipul traumatismului

J. Starea generala a bolnavilor

117. Indicatiile osteosintezei in fracturile de mandibula sunt:

A. Fracturi incomplete

B. Fracturi retrodentare cu ascensionarea fragmentului distal

C. Fracturi cu minima deplasare in zona dentata a mandibulei

D. Fracturile mandibulei asociate cu fracturi ale masivului facial

E. Fracturi fara deplasare in zona dentata a mandibulei

F. Fracturi subcondiliene fara deplasare la pacienti edentati total

G. Fracturi cu angrenare stransa a capetelor osoase

H. Fracturi cominutive cu deplasare importanta a fracmentelor osoase

I. Fracturi cu deplasare in zona dentata la care reducerea manuala s-a efectuat

cu usurinta

J. Fracturi vechi consolidate vicios

118. Fractura Le Fort I intereseaza:
A. Creasta zigomato-alveolara

B. 1/3 inferioara a apofizelor pterigoide

C. Rebordul orbitar inferior

D. Osul lacrimal

E. Sutura fronto-malara

F. Apertura piriforma

G. Fosa canina

H. 1/3 medie a apofizelor pterigoide

I. Etmoidul

J. Tuberozitatea maxilara

119. Fractura Le Fort II intereseaza:

A. Oasele nazale

B. Sfenoidul

C. Sutura fronto-malara

D. Arcada temporo-zigomatica
E. Rebordul orbitar inferior

F. Fosa canina

G. Apofiza ascendenta a maxilarului

H. Osul lacrimal

I. 1/3 medie a apofizelor pterigoide

J. 1/3 superioara a apofizelor pterigoide

120. Fractura Le Fort III intereseaza:

A. Peretele anterior al sinusului maxilar

B. Oasele nazale

C. Etmoidul

D. Apofiza ascendenta a maxilarului

E. Fosa canina

F. Apofizele pterigoide in 1/3 superioara

G. Creasta zigomato-alveolara

H. Apofizele pterigoide in 1/3 medie

I. Apertura priforma
J. Osul lacrimal

121. Aspectele clinice in fracturile Le Fort I sunt:

A. Chemozis

B. Mobilitatea blocului palato-alveolar

C. Epifora

D. Palpare dureroasa retrotuberozitar, in dreptul apofizei pterigoide

E. Tulburari de ocluzie

F. Anestezie sau hipoestezie in teritoriului nervului infraorbitar

G. Diplopie

H. Echimoze in potcoava la nivelul fundului de sant vestibular maxilar

I. Semnul Guerin prezent

J. Mobilitatea anormala a intregului masiv facial

122. Aspectele clinice in fracturile Le Fort II sunt:

A. Mobilitatea anormala a intregului masiv facial

B. Otolicvoree

C. Edem facial important, aspect de “facies in butoi”

D. Epistaxis bilateral

E. Echimoze in potcoava la nivelul fundului de sant vestibular maxilar

F. Rinolicvoree

G. Epifora

H. Exoftalmie cu diplopie

I. Anestezie sau hipoestezie in teritoriul nervului infraorbitar

J. Tulburari de ocluzie

123. Aspectele clinice caracteristice in fracturile Le Fort III sunt:

A. Enoftalmie cu diplopie

B. Rinolicvoree

C. Mobilitatea anormala a intregului masiv facial

D. Mobilitate anormala doar a blocului palato-alveolar impreuna cu piramida

nazala

E. Anestezie sau hipoestezie in teritoriului nervului infraorbitar

F. Exoftalmie cu diplopie

G. Palpare dureroasa la nivelul fundului de sant vestibular superior

H. Otolicvoree

I. Echimoze in potcoava la nivelul fundului de sant vestibular maxilar

J. Semnul Guerin prezent

124. Dintre fracturile mixte ale masivului facial fac parte:

A. Fractura Le Fort III

B. Fractura Wassmud III

C. Fractura Le Fort I

D. Fractura Wassmud II

E. Fractura Le Fort II

F. Fractura Basserau

G. Fractura Richet

H. Fractura “in inima de carte de joc”

I. Fractura Huet

J. Fractura Walther

125. Manifestarile clinice orbitare comune fracturilor masivului facial

sunt reprezentate de:
A. Exoftalmie

B. Ulcere corneene

C. Ptoza palpebrala superioara

D. Cecitate

E. Enoftalmie

F. Midriaza fixa

G. Diplopie

H. Discontinuitate in treapta a rebordului orbitar inferior sau lateral

I. Nistagmus

J. Chemozis conjunctivo-bulbar

126. Tulburarile morfologice comune fracturilor masivului facial sunt

reprezentate de:
A. Infundarea etajului mijlociu al fetei

B. Epifora

C. Prezenta de hematoame, echimoze, escoriatii si plagi cervico-faciale

D. Epistaxis anterior
E. Mobilitate anormala mai mult sau mai putin importanta in functie de tipul de
fractura

F. Accentuarea diametrelor transversale si/sau verticale ale fetei

G. Diplopie

H. Edem post-traumatic facial important

I. Rinolicvoree

J. Anestezie in teritoriul nervului infraorbitar

127. Semnele clinice orale comune fracturilor de masiv facial sunt

reprezentate de:
A. Intreruperea conturului osos ale crestei zigomato-alveolare

B. Epistaxis anterior

C. Echimoze ale mucoasei orale

D. Enoftalmie

E. Luxatii dentare

F. Rinolicvoree

G. Plagi ale fibromucoasei orale

H. Epifora
I. Hipoestezie in teritoriul nervului infraorbitar

J. Fracturi corono-radiculare

128. Manifestarile neurologice comune fracturilor de masiv facial sunt

reprezentate de:
A. Rinolicvoree

B. Anestezia in teritoriul nervului infraorbitar

C. Anesteziain teritoriul nervului palatin mare

D. Anestezia in teritoriul nervului temporo-bucal

E. Anestezia in teritoriul nervului mentonier

F. Otolicvoree

G. Hipoestezia in teritoriul nervului oftalmic

H. Anestezia in teritoriul nervului occipital

I. Anestezia in teritoriul nervului alveolar inferior

J. Hipoestezia in teritoriul nervului infraorbitar

129. Osteosinteza cu sarma se va efectua tinand cont de urmatoarele

recomandari:
A. Se va utiliza instrumentar rotativ la turatie redusa
B. Orificiile vor avea o directie excentrica catre focarul de fractura

C. Orificiile vor fi plasate la cel putin 6 mm de focarul de fractura

D. Diametrul orificiilor va fi mai mic decat al sarmei utilizate

E. Se practica orificii monocorticale

F. Se va utiliza instrumentar rotativ la turatie redusa

G. Orificiile vor avea o directie perpendiculara pe corticala osoasa

H. Orificiile vor fi situate cat mai aproape de apexurile dentare si canalul

mandibular

I. Se practica orificii bicorticale

J. Orificiile vor fi plasate la distanta de apexurile dentare si canalul mandibular

130. Osteosinteza cu placute si suruburi se va realiza respectand

urmatoarele principii:
A. Se recomanda folosirea suruburilor monocorticale cu lungime in concordanta
cu pozitia placutei

B. Orificiile suruburilor trebuie sa fie mai mari ca diametrul suruburilor si forate

excentric

C. Plasarea suruburilor se va face in mod inegal de o parte si de alta a focarului

de fractura
D. Secventialitatea aplicarii suruburilor se va face dinspre focar spre capatl
placutei in mod alternativ

E. Placuta de osteosinteza fixata pe linia de compresiune va fi plasata cat mai jos

spre marginea bazilara

F. In fracturile cominutive se utilizeaza fixarea cu suruburi bicorticale

G. Este obligatorie modelarea placutelor de osteosinteza (modelare

tridimensionala)

H. Plasarea celui mai apropiat surub de osteosinteza fata de focarul de fractura se

va face la cel putin 2 mm

I. Placutele de osteosinteza trebuie sa fie pozitionate atat pe liniile de maxima

tensiune cat si pe cele de compresiune

J. Inserarea suruburilor se va face excentric

131. Zonele de maxima rezistenta ale masivului facial sunt:

A. Stalpul lateral (maxilo-malar)

B. Traversa superioara (supraorbitara)

C. Traversa inferioara (palatina)

D. Traversa mijlocie (supraorbitara)

E. Stalpul posterior (maxilo-malar)

F. Stalpul mijlociu (canin)

G. Traversa inferioara (infraorbitara)

H. Stalpul anterior (canin)

I. Stalpul posterior (pterigoidian)

J. Stalpul anterior (pterigoidian)

132. Obiectivele tratamentului fracturilor masivului facial sunt:

A. Micsorarea dimensiunii transversale a fetei

B. Micsorarea etajului mijlociu al fetei

C. Reabilitarea fizionomica

D. Refacerea dimensiunii verticale si transversale a fetei

E. Refacerea integritatii morfologiei piramidei nazale si a orbitelor

F. Indiferent de leziune tratamentul nu se adreseaza orbitelor si piramidei nazale

G. Obtinerea unui telecantus considerabil

H. Restabilirea ocluziei habituale

I. Reabilitarea functionala

J. Refacerea ocluziei “in doi timpi”

133. Zonele de rezistenta ale masivului facial unde se aplica materialul
de osteosinteza sunt:
A. Rebordul orbitar inferior

B. Pertele anterior al sinusului frontal

C. Septul nazal

D. Apofiza piramidala a maxilarului

E. Creasta zigomato-alveolara

F. Marginile aperturii piriforme

G. Tuberozitatea maxilarului

H. Fosa canina

I. Planseul orbitei

J. Peretele anterior al sinusului maxilar

134. Tulburarile fizionomice din cadrul complicatiilor tardive ale

fracturilor masivului facial sunt reprezentate de:
A. Asimetrii faciale produse prin laterodeviatii ale etajului mijlociu al fetei

B. Tulburari de ocluzie

C. Aplatizarea si largirea diametrului transversal al fetei

D. Diplopia

E. Retrudarea etajului mijlociu al fetei

F. Enoftalmia

G. Permanentizarea unor comunicari oro-nazale sau oro-sinuzale

H. Obstructia cailor aeriene prin retropozitia vicioasa a blocului maxilar

I. Exoftalmia

J. Limitarea deschiderii gurii

135. Tulburarile functionale din cadrul complicatiilor tardive ale

fracturilor masivului facial sunt reprezentate de:
A. Retrudarea etajului mijlociu al fetei

B. Exoftalmia

C. Diplopia

D. Enoftalmia

E. Permanentizarea unor comunicari oro-nazale sau oro-sinuzale

F. Aplatizarea si largirea diametrului transversal al fetei

G. Asimetrii faciale produse prin laterodeviatii ale etajului mijlociu al fetei

H. Limitarea deschiderii gurii

I. Obstructia cailor aeriene prin retropozitia vicioasa a blocului maxilar

J. Tulburari de ocluzie

136. Clasificarea fracturilor de complex zigomatic cuprinde urmatoarele

entitati anatomo-clinice:
A. Fracturi ale oaselor nazale

B. Fracturi ale boltii palatine

C. Fracturi anterioare cu deplasare, totale – fractura disjunctie

D. Fracturi posterioare ce intereseaza numai arcada temporo-zigomatica

E. Fracturi anterioare cu deplasare, totale – fractura cominutiva a malarului

F. Fracturi anterioare cu deplasare, partiale – reborb orbitar inferior

G. Fracturi ale peretelui anterior al sinusului frontal

H. Fracturi ale apofizelor pterigoide

I. Fracturi anterioare cu deplasare, partiale – planseul orbitei (fractura blow-out)

J. Fracturi ale rebordului alveolar maxilar

137. Traumatismele tesuturilor parodontale cuprind:

A. Luxatia cu intruzie
B. Luxatia cu extruzie

C. Contuzia parodontala

D. Fractura corono-radiculara

E. Fractura coronara nepenetranta

F. Zdrobirea procesului alveolar

G. Avulsia completa

H. Fractura peretelui alveolei dentare

I. Fractura coronara penetranta

J. Subluxatia

138. Tehnicile de imobilizare in traumatismele dento-alveolare cuprind:

A. Gutiere acrilice

B. Sinele linguale

C. Imobilizare cu placuta palatina cu tije extraorale

D. Gutiera din rasini compozite cu gravare acida

E. Suspensie Adams
F. Imobilizare cu suruburi monocorticale

G. Imobilizare cu ligaturi Ivy

H. Imobilizare prin ligatura “in scara”

I. Imobilizare semirigida

J. Imobilizarea cu sarma in 8

139. Complexul zigomatic include:

A. Arcada temporo-zigomatica

B. Osul lacrimal

C. Rebordul orbitar inferior

D. Apofiza piramidala a maxilarului

E. Apofiza coronoida

F. Osul malar

G. Peretele anterior al sinusului frontal

H. Apofiza pterigoida

I. Osul nazal

J. Peretele anterior al sinusului maxilar

140. Tulburarile de sensibilitate din cadrul complicatiilor tardive ale
fracturilor de masiv facial cuprind:
A. Ageuzia

B. Enoftalmia

C. Anestezia in teritoriul nervului infraorbitar

D. Anosmia

E. Exoftalmia

F. Hipoestezia in teritoriul nervului infraorbitar

G. Hiperestezia in teritoriul nervului infraorbitar

H. Hiposmia

I. Diplopia

J. Deviatia de sept nazal

141. Complexul zigomatic are raporturi anatomice de vecinatate cu:

A. Nervul infraorbitar

B. Apofiza coronoida

C. Fosa infratemporala
D. Osul parietal

E. Nervul aveolar inferior

F. Osul palatin

G. Apofiza pterigoida

H. Orbita

I. Sinusul maxilar

J. Osul nazal

142. Evolutia procesului de consolidare in fracturile masivului facial este

urmarita saptamanal, prin examenul clinic, pe perioada imobilizarii
intermaxilare si presupune:
A. Controlul competentei fantelor palpebrale

B. Verificarea amplitudinii deschiderii gurii

C. Corectarea tulburarilor de ocluzie dentara

D. Verificarea integrarii alimentatiei solide

E. Verificarea mobilitatii anormale a maxilarului

F. Controlul si refacerea integritatii sistemului de imobilizare

G. Aprecierea gradului de igiena orala a pacientului

H. Controlul miscarilor oculare

I. Identificarea semnelor clinice ale unor complicatii septice

J. Control imagistic din 2 in 2 saptamani

143. In fracturile verticale cu deplasare ale masivului facial, dupa

reducerea manuala, metodele de imobilizare de urgenta sunt
reprezentate de:
A. Ligatura hipocratica

B. Ligaturi de sarma “in punte”

C. Sinele linguale

D. Imobilizare intermaxilara rigida

E. Gutiera din rasini compozite cu gravare acida

F. Placuta palatina cu tije extraorale

G. Imobilizare cu suruburi monocorticale

H. Gutiera acrilica

I. Imobilizare intermaxilara elastica

J. Atela monomaxilara
144. Traumatismele dento-parodontale cuprind urmatoarele leziuni
dentare:
A. Avulsia dentara

B. Fractura coronara fara expunerea pulpei dentare

C. Luxatia dentara laterala

D. Fisura coronara

E. Luxatia dentara cu intruzie

F. Subluxatia dentara

G. Fractura coronara penetranta

H. Fractura coronara nepenetranta

I. Luxatia dentara cu extruzie

J. Fractura radiculara

145. Caracteristicile gutierelor acrilice utilizate pentru imobilizare in

traumatismele dento-alveolare sunt urmatoarele:
A. Sunt fizionomice

B. Nu permit abordul pentru tratamentul endodontic

C. Nu necesita o etapa de laborator

D. Sunt nefizionomice

E. Permit abordul endodontic al dintelui

F. Dificile in asigurarea igienei orale

G. Necesita o etapa de laborator

H. Mentin o igiena orala perfecta

I. Nu asigura o fixare rigida a dintilor

J. Asigura o fixare rigida a dintilor

146. Gutierele din rasini compozite cu gravare acida, utilizate pentru

imobilizare in traumatismele dento-alveolare au urmatoarele
caracteristici:
A. Nu permit mentinerea igienei orale

B. Nu asigura o fizionomie buna

C. Asigura o stabilitate foarte buna

D. Apar iritatii gingivale

E. Nu apar iritatii gingivale

F. Permit mentinerea igienei orale

G. Reprezinta o metoda complicata de fixare a dintilor

H. Reprezinta o metoda relativ simpla de fixare a dintilor

I. Nu asigura o stabilitate buna

J. Asigura o fizionomie buna

147. Imobilizarea semirigida utilizata in traumatismele dento-

parodontale prezinta urmatoarele caracteristici:
A. Fixarea nu utilizeaza rasini compozite

B. Se utilizeaza tehnici de demineralizare

C. Nu asigura stabilitatea dintilor imobilizati

D. Fixarea se realizeaza cu rasini compozite asociate cu sarma ortodontica

flexibila

E. Este recomandata in cazurile cand sunt si fracturi alveolare asociate

F. Nu permite miscarea dintilor imobilizati in timpul actelor functionale

G. Nu utilizeaza tehnici de demineralizare

H. Este recomandata in cazurile cand nu exisita fracturi alveolare asociate

I. Permite miscarile dintilor traumatizati in timpul actelor functionale

J. Asigura stabilitatea dintilor traumatizati

148. Fracturile vechi, vicios consolidate ale complexului zigomatic
necesita interventii chirurgicale de corectare reprezentate de:
A. Cura radicala a sinusului maxilar

B. Reconstructia reliefului infraorbitar prin plastie de aditie cu cartilaj

C. Reconstructia reliefului infraorbitar prin plastie de aditie cu material aloplastic

D. Rezectia apofizei coronoide

E. Aditie cu inaltarea planseului orbitei in caz de diplopie persistenta

F. Suspensia pleoapei superioare cu fire de slicon

G. Rezectia apofizei ascendente a maxilarului

H. Mecanoterapia

I. Osteotomia cu repozitionarea planseului orbitar

J. Rezectia insertiei muschiului temporal de pe apofiza coronoida

149. Nu sunt considerate plagi infectate/complicate urmatoarele:

A. Plagile zdrobite

B. Plagile mai recente de 6 ore

C. Plagile profunde

D. Plagile cu margini necrotice

E. Plagile rezultate in urma unor agenti traumatici ascutiti cu energie cinetica
scazuta

F. Plagile mai vechi de 12 ore

G. Plagile neinfectate

H. Plagile cu lipsa contaminarii externe (pamant, rugina, saliva de animal)

I. Plagile asociate cu arsuri

J. Plagile superficiale

150. Despre fractura paramediana de mandibula nu sunt adevarate

urmatoarele afirmatii:
A. Poate prezenta “ocluzie in doi timpi”

B. Linia de fractura are un traiect descendent parasimfizar

C. Poate fi situata intre incisivul lateral inferior si caninul inferior

D. Simfiza mentoniera nu este interesata

E. Poate fi situata intre incisivul central inferior si incisivul lateral inferior

F. Prezinta un aspect tipic de “fractura in lambda”

G. Poate prezenta aspectul de “fractura in banduliera”

H. Poate prezenta “ocluzie in armonica”

I. Simfiza mentoniera este interesata

J. Linia de fractura este situata distal de caninul inferior

151. Fractura Le Fort I nu intereseaza:

A. Apertura piriforma

B. Fosa canina

C. Etmoidul

D. Sutura fronto-malara

E. Creasta zigomato-alveolara

F. Rebordul orbitar inferior

G. 1/3 inferioara a apofizelor pterigoide

H. 1/3 medie a apofizelor pterigoide

I. Tuberozitatea maxilara

J. Osul lacrimal

152. Fractura Le Fort II nu intereseaza:

A. Sfenoidul
B. Osul lacrimal

C. 1/3 medie a apofizelor pterigoide

D. Arcada temporo-zigomatica

E. 1/3 superioara a apofizelor pterigoide

F. Rebordul orbitar inferior

G. Fosa canina

H. Apofiza ascendenta a maxilarului

I. Oasele nazale

J. Sutura fronto-malara

153. Hiperplazia:
A. Atât clinic cât si histopatologic se aseamănă cu o tumora propriu-zisă

B. Este o tumora propriu-zisa de dezvoltare

C. Are capacitatea de creștere autonomă

D. Nu este bine diferențiată

E. Nu are capacitatea de creștere autonoma

F. Se datorează creșterii volumetrice a celulelor

G. Mai sunt numite si tumori vasculare

H. Este constituita dintr-o masa tisulară proliferativa

I. Poate fi in general asociata cu prezenta unui factor stimulator

J. Este bine diferențiată

154. Tumorile benigne propriu-zise:

A. Au capacitatea de creștere teoretic nelimitata

B. Nu au capacitatea de creștere continua, autonoma

C. Creșterea tumorala se face prin infiltrare

D. Sunt proliferări distrofice de țesuturi, reversibile

E. Are caracter metastazant

F. De cele mai multe ori, evoluția este rapida

G. Stoparea acesteia se face doar prin extirparea completa

H. Au capacitatea de creștere continua, autonoma

I. De cele mai multe ori, evoluția este lenta

J. Sunt proliferări distrofice de țesuturi, ireversibile

155. Chisturile părților moi orale si cervico-faciale:
A. Pot fi datorate si transformării chistice a foliculului pilos( chistul epidermoid)

B. Pot fi datorate si transformării chistice a foliculului pilos(chistul sebaceu)

C. Pot fi datorate si transformării chistice a foliculului pilos(ranula)

D. Chisturile cervicale sunt chistul brachial, chistul canalului tireoglos si gușă

linguală

E. Nu pot fi datorate transformării chistice a glandelor salivare, a folicului pilos

sau a glandelor sebacee

F. Sunt in general chisturi de dezvoltare

G. Cel mai frecvent au origine embrionara

H. Pot fi datorate si transformării chistice a glandelor sebacee( chist mucoid,

ranula)

I. Chisturile salivare( ale părților moi orale) sunt chistul sebaceu si chistul cu
incluzii epidermale

J. Pot fi datorate si transformării chistice a glandelor salivare

156. Despre chistul dermoid sunt adevărate următoarele afirmații:

A. Apare cel mai frecvent in jurul vârstei de 50 de ani

B. Se localizează des la nivelul limbii

C. Deriva din incluzia epiteliala restanta a unui pliu endodermic al celei de-a
doua fante brahiale

D. Localizarea tipica este la nivelul vestibulului bucal, paramedian

E. Este un chist de dezvoltare

F. Se datorează transformării chistice a incluziilor epiteliale restante de la locul de

unire a arcurilor brahiale, pe linia mediana

G. Localizarea este de-a lungul mușchiului sternocleidomastoidian

H. Uneori este prezent chiar la naștere

I. Se localizeaza oriunde pe linia mediana

J. Apare cel mai frecvent la tineri

157. Chistul dermoid oral:

A. Variază in dimensiuni de la câțiva milimetri pana la 10-12 cm

B. Se dezvolta deasupra planului m. milohioidian, in planșeul bucal anterior

C. Are creștere lenta, asimptomatică

D. Chistul dermoid care se dezvolta deasupra planului m. milohioidian, duce la

apariția unei deformații submentoniere

E. Are consistentă ferma-elastică, fiind mobil pe planurile adiacente

F. Are creștere rapida

G. Destinde mucoasa acoperitoare

H. Nu destinde mucoasa acoperitoare

I. Are consistentă dura, fiind imobil pe planurile adiacente

J. Are perioada lunga de latenta, după care se dezvolta rapid volumetric, in

aproximativ 1-3 săptămâni

158. Diagnosticul diferențial al chistului dermoid cu localizare in

planșeul bucal se poate face cu:
A. Limfangiomul chistic al planșeului bucal

B. Adenita submentoniera

C. Tumorile glandelor sublinguale

D. Chistul teratoid

E. Supuratiile lojei sublinguale

F. Chistul canalului tireoglos

G. Ranula suprahioidiana

H. Abcesul lojei submentoniere

I. Adenopatia metastatica submentoniera

J. Ranula sublinguala

159. Diagnosticul diferențial al chistului dermoid cu localizare sub planul

m. milohioidian se poate face cu:
A. Ranula sublinguala

B. Tumorile glandelor sublinguale

C. Chistul teratoid

D. Chistul canalului tireoglos

E. Supuratiile lojei sublinguale

F. Adenopatia metastatica submentoniera

G. Ranula suprahioidiana

H. Abcesul lojei submentoniere

I. Adenita submentoniera

J. Limfangiomul chistic al planșeului bucal

160. Tratamentul chistului dermoid este:

A. Recidivele după extirparea completă sunt extrem de rare

B. Nu se poate realiza abordul mixt intraoral și cutanat

C. Abordul se face doar intraoral

D. Nu este necesar tratament chirurgical

E. Rata de recidivă este mare

F. Constă în extirparea în totalitate a acestuia

G. Strict chirurgical

H. Uneori, pentru formele de mari dimensiuni, este necesar abordul mixt oral și
cutanat

I. Abordul se poate face oral sau cutanat, în funcție de localizare

J. Abordul se face doar cutanat

161. Chistul branhial:

A. Apare în special la adolescenți sau la adulți tineri

B. Este localizat de-a lungul mușchiului sternocleidomastoidian

C. Apare în special după vârsta de 50 de ani

D. Apare mai frecvent la sexul feminin

E. 2/3 din chisturile branhiale apar pe partea dreapta și doar o treime pe partea
stânga
F. Derivă din incluzia epitelială restantă a unui pliu endodermic al celei de-a
doua fante brahiale

G. Se localizează oriunde pe linia mediană

H. Localizarea tipică a chistului este în planșeul bucal pe linia mediană

I. 2/3 din chisturile branhiale apar pe partea stângă și doar o treime pe partea
dreaptă

J. Apare mai frecvent la sexul masculin

162. Chistul branhial:

A. Are o perioadă scurtă de latenta

B. Are o perioadă lungă de latenta

C. Tegumentele acoperitoare sunt modificate

D. Are dimensiuni variabile putând ajunge până la 8-10 cm

E. Se mobilizează cu mișcările capului și în deglutiție

F. La palpare are o consistență dură sau fluctueta

G. Se prezintă ca o masă cervicală situată pre- și sub-sternocleidomastoidian, in

treimea superioară și medie a acestuia în dreptul bifurcație carotice

H. Poate fi localizat și perianglomandibular

I. După perioada de latenta, se dezvoltă rapid volumetric în aproximativ 1-3
săptămâni

J. Foarte des poate fi localizat în treimea inferioară a mușchiului

sternocleidomastoidian

163. Chistul branhial:

A. Este dureros

B. Adera la planul tegumentar

C. Are dimensiuni variabile putând ajunge până la 8-10 cm

D. Tegumentele acoperitoare sunt modificate

E. Dimensiunile pot ajunge până la 8-10 mm

F. La palpare are o consistență moale sau fluctuență

G. Tegumentele acoperitoare sunt nemodificate

H. Nu se mobilizează cu mișcările capului și nici în deglutiție

I. Se mobilizează cu mișcările capului și în deglutiție

J. Nu aderă la planul tegumentar, este nedureros

164. Diagnosticul diferențial al chistului branhial se poate face cu:

A. Limfangioame cervicale
B. Chistul teratoid

C. Chistul canalului tireoglos

D. Adenopatii metastatice cervicale

E. Adenite cronice specifice

F. Adenopatii din limfoame

G. Lipomul laterocervical

H. Ranula suprahioidiana

I. Adenita submentoniera

J. Tumorile glandelor sublinguale

165. Tratamentul chistului branhial:

A. Abordul chirurgical este cervical printr-o incizie tegumentară verticala

B. Extirpat în totalitate, chistul branhial recidiveaza

C. În trecut se folosea abordul prin incizie verticală de-a lungul marginii

anterioare a mușchiului sternocleidomastoidian

D. Extirparea chistului branhial presupune desprindere acestuia de pachetul

vasculo-nervos al gâtului, iar porțiunea sa inferioară de pe peretele lateral al
faringelui și de vârful apofizei stiloide
E. În trecut se folosea abordul prin incizie orizontala de-a lungul marginii
posterioare a mușchiului sternocleidomastoidian

F. Extirparea chistului branhial presupune desprindere acestuia de pachetul

vasculo-nervos al gâtului

G. Sunt citate cazuri de malignizare a chistului branhial

H. Nu sunt citate cazuri de malignizare a chistului branhial

I. Abordul chirurgical este cervical printr-o incizie tegumentară orizontală

J. Extirpat în totalitate, chistul branhial nu recidivează

166. Ranula sublinguala:

A. Prin transparența mucoasei planșeului bucal este vizibil conținutul lichidian al
acesteia fapt care îi conferă o colorație tipică albăstruie

B. Este localizată median în planșeul bucal deasupra mușchiului milohioidian

C. Se prezintă clinica o formațiune chistica

D. Prin transparența mucoasei planșeului bucal este vizibil conținutul lichidian al

acesteia fapt care îi conferă o colorație tipică galbuie

E. Pe măsură ce crește în volum ranula ridică mucoasa vestibulului bucal

F. Se mai numește si ranula “in bisac”

G. Este localizată paramedian în planșeul bucal sub mușchiului milohioidian

H. Este localizată paramedian în planșeul bucal deasupra mușchiului milohioidian

I. Pe măsură ce crește în volum ranula ridică mucoasa planșeului bucal

J. Are dimensiuni variabile

167. Ranula sublinguala:

A. Are consistență dură

B. Aderă de planurile profunde

C. Se mai numește si ranula “in bisac”

D. Este dureroasă

E. Aderă la corticală linguala a mandibulei

F. Este nedureroasă

G. Nu aderă la corticală linguală a mandibulei

H. Nu aderă de planurile profunde

I. Are consistență fluctuenta

J. Uneori poate depășii linia mediană apărând ușor strangulată la nivelul frenului
lingual

168. Ranula sublinguala:

A. Derivă din incluzia epitelială restantă a unui pliu endodermic al celei de-a
doua fante brahiale

B. Singura deosebire dintre lichidul vâscos eliminat și saliva, este cantitatea mică
de ptialina sau chiar lipsa acestuia

C. Poate ajunge la dimensiuni importante ocupând în totalitate hemiplanșeul

D. Poate împinge limba în sus și de partea opusă

E. Uneori poate depășii linia mediană apărând ușor strangulată la nivelul frenului
lingual

F. Poate împinge limba în sus de aceasi parte

G. Singura deosebire dintre lichidul vâscos eliminat și saliva, este cantitatea mare
de ptialina

H. După perioada de latenta, se dezvoltă rapid volumetric în aproximativ 1-3

săptămâni

I. De multe ori, ranula se poate suprainfecta

J. Se poate perfora spontan eliminandu-se un lichid vâscos caracteristic

169. Ranula in bisac:

A. Clinic formațiune chistica bombează submentonier și/sau submandibular
paramedian
B. Prin presiunea exercitată la nivelul compartimentului superior, formațiunea
chestii că bombează sub mucos îmi planșeul bucal având caracteristicile unei
ranule sublinguale

C. Este o variantă clinică mai rar întâlnită

D. Tegumentele acoperitoare au aspect modificat

E. Are forma unei clepsidre

F. Formațiune chistica apare ca fiind formată din două compartimente

G. Oral, la nivelul planșeului bucal, compartimentul supramilohioidian(superior) al

runulei în bisac este foarte evident clinic

H. Oral, la nivelul planșeului bucal, compartimentul supramilohioidian(inferior) al

runulei în bisac este mai puțin evident clinic

I. Este o variantă clinică des întâlnită

J. Formațiune chistica cu conținut salivar trece în regiunea suprahioidiana

170. Diagnosticul diferențial al ranulei sublinguale se face cu:

A. Adenite cronice specifice

B. Chistul dermoid

C. Dilatațiile chistice ale canalului Wharton

D. Chistul teratoid
E. Chistul gastrointestinal heterotopic

F. Hemangioame ale planșeului bucal

G. Adenopatii din limfoame

H. Tumori benigne ale glandelor parotide

I. Adenopatii metastatice cervicale

J. Limfangioame cervicale

171. Tratamentul ranulei:

A. Este chirurgical

B. În cazul ranulei sublinguale abordul este cutanat

C. Constă în extirparea ranulei inclusiv a membranei chistice

D. Extirparea este destul de dificilă având în vedere faptul că membrana chistica

este foarte subțire și extrem deaderentă la țesuturile adiacente

E. Ranula în bisac necesită întotdeauna abord chirurgical mixt

F. Ranula suprahioidiana cu evoluție strict sub mușchiul milohioidian necesită un

abord chirurgical oral

G. În cazul runulei sublinguale abordul este oral

H. O variantă des utilizată este marsupializare

I. Nu se va extirpa glanda sublinguală implicată

J. Se va extirpa și glanda sublinguală implicată pentru a preveni apariția

recidivelor

172. Tratamentul ranulei:

A. Ranula in bisac necesită uneori un abord chirurgical mixt oral și cutanat

B. Tratamentul este chirurgical și constă în extirparea ranulei inclusiv a

membranei chistice împreună cu glanda sublinguală implicată

C. În cazul ranulei sub linguale abordul chirurgical este oral la nivelul planșeului
bucal

D. Nu se va extirpa glanda sublinguală implicată

E. În cazul ranulei sublinguale abordul este cutanat

F. Ranula în bisac necesită întotdeauna abord chirurgical mixt

G. Ranula suprahioidiana cu evoluție strict sub mușchiul milohioidian necesită un

abord chirurgical oral

H. O variantă des utilizată este marsupializare

I. Ranula suprahioidiana cu evoluție strict sub mușchiul milohioidian necesită un

abord chirurgical cervical

J. O variantă terapeutică mai puțin folosită astăzi este marsupializarea ranulei

173. Granulomul piogen:
A. Este o masă pseudotumorală pediculata sau sesilă

B. Este o leziune hiperplazia cu aspect pseudotumoral localizată la nivelul crestei

alveolare care derivă din periost sau din structurile ligamentului parodontal

C. Este o hiperplazie reactivă a mucoasei cavității orale

D. A mai fost denumit și botriomicom

E. La palpare, leziunea este dureroasă

F. Are dimensiuni de la câțiva milimetri la câțiva centimetri

G. Este formată din țesut granulativ, ca răspuns la un factor iritativi local

H. La palpare are o consistență dură

I. Evoluția este la început lenta

J. Leziunile recente sunt mai puțin vascularizate

174. Granulomul piogen gingival:

A. Apare pe fondul unui factor iritativi mecanic cronic de cele mai multe ori legat
de traumatizarea mucoasei în timpul contactului arcadelor dentare

B. Se mai numește și botriomicom

C. Apare în legătură cu un dinte care prezintă o carie subgingivala sau o lucrare
protetica fixă adaptată deficitar

D. Este localizat la nivelul mucoasei labiale, linguale sau jugale

E. Apare în spațiul interdentar în special pe versantul vestibular

F. Este forma cea mai rară de granulom piogen oral

G. Se mai numește și epulisul granulomatos

H. Microiritația locală și inflamația cronică pe fondul unei igiene orale deficitare

constituie factorul cauzal

I. Apare în spațiuli interdentar în special pe versantul oral

J. Este forma cea mai frecventă de granulom piogen oral

175. Tratamentul granulomului piogen gingival:

A. Plaga postoperatorie se vindecă per secundam

B. Se îndepărtează periostul subiacent

C. Constă în extirparea chirurgicală cu margini de siguranță de aproximativ 2 mm

D. Dacă se constată că osul este moale, dimineralizat, se practică chiuretajul osos

până în țesutul sănătos

E. constă în extirparea chirurgicală cu margini de siguranță de aproximativ 2 cm

F. Nu se îndepărtează periostul subiacent

G. Recidivele sunt dese

H. O plagă se închide de obicei prin sutură primară

I. Se realizează extracția dintelui/dinților întotdeauna

J. Este necesară totodată îndepărtarea faptului iritativi local

176. Tratamentul botriomicomului:

A. Recidivele sunt dese

B. Constă în extirparea chirurgicală împreună cu țesutul adiacent clinic normal

C. Constă în extirparea chirurgicală cu margini de siguranță de aproximativ 2 mm

D. Recitativele sunt rare și apar de obicei în contextul în care extirparea a fost

incompletă și nu s-a îndepărtat factorul iritativi local

E. Se poate aștepta și epitelializarea secundara

F. Se realizează extracția dintelui / dinților întotdeauna

G. Plaga se închide de obicei prin sutură primară

H. Nu este necesară îndepărtarea factorului iritativ local

I. Este de asemenea necesară identificarea și îndepărtarea factorului iritativ local

J. Plagă se închide de obicei per secundam

177. Fibromul osifiant periferic:

A. Are dimensiuni mici de până la 2 mm

B. Se localizează la nivelul creste alveolare dentate, fiind întotdeauna în legătura

cu prezența unui dinte cauzal

C. Poate apărea și la nivelul crestei alveolare edentate

D. Nu este un fibrom propriu-zis

E. Localizarea cea mai frecventă este în regiunea posterioară

F. Apare mai frecvent la pacienții în vârstă

G. Este o hiperplazie reactivă a țesutului conjunctiv fibros parodontal

H. Este posibilă prezența unor osificari intralezionale care derivă din structurile
dure parodontale

I. Apare mai frecvent la sexul masculin

J. Se mai numește și epulis fibros

178. Granulomul periferic cu celule gigante:

A. Este localizată la nivelul crestei alveolare care derivă din periost sau din
structurile ligamentului parodontal

B. Este o leziune hiperplazica cu aspect pseudotumoral

C. Leziunea este asociată cu hiperparatiroidismul

D. Dimensiunile sunt de aproximativ 2 mm

E. Are etiologie iritativa

F. Se mai numește și Epulis cu celule gigante

G. Leziunea nu este asociată cu hiperparatiroidismul

H. Nu are etiologie iritativa

I. Apare cel mai frecvent la persoane tinere

J. Apare cel mai frecvent la sexul masculin

179. Granulomul periferic cu celule gigante:

A. Este sesil, mai rar pediculat

B. Radiologic nu se evidențiază liza osoasa

C. În situații dese, poate fi expresia clinică a exteriorizări la nivelul părților moi a

granulomului central cu celule gigante

D. De obicei este pediculat

E. Dimensiunile sunt de aproximativ 2 cm

F. Culoarea este roșie violacee

G. Dimensiunile sunt de aproximativ 2 mm

H. Consistență este moale

I. Se prezintă ca o leziune nodulara

J. Consistență este ferm elastică

180. Tratamentul granulomului periferic cu celule gigante:

A. Este chirurgical

B. Se îndepărtează și periostului subiacent până la nivelul osului alveolar

C. Constă în extirparea în totalitate a formațiunii cu margini libere plasate în

țesutul sănătos de aproximativ 2 mm

D. Rata de recidivă este de aproximativ 50%

E. Se realizează extracțiile dinților / dintelui întotdeauna

F. Este necesară îndepărtarea prin chiuretaj a țesutului parodontal din care derivă
leziunea

G. Rata de recidivă este de aproximativ 20%

H. Chiuretajul osos până în țesut sănătos nu este obligatoriu în localizăriile la

nivelul creste alveolare edentate
I. Vindecarea plăgi se face prin epitelizare secundară, fiind protejată cu mese
iodoformate sau ciment parodontal

J. Nu este obligatoriu îndepărtarea factorului iritativi local

181. Papilomul:
A. Localizările papiloamelor sunt tipice cu predilecție la nivelul mucoasei palatului
dur, a vălului palatin și chiar a luetei

B. Cea mai afectată vârstă este între 30 și 50 de ani

C. Modul de transmitere a virusului nu este cunoscut

D. Nu poate apărea la copii

E. Este o proliferare tumorală benignă a stratului spinos ale epiteliului

F. Suprafața formațiuni tumorale este regulată, fiind de culoare albă, roșiatică,

sau având aspectul mucoasei normale

G. Tipurile virale 2/6/11 sunt în mod relativ constant identificate în papiloamele

cu localizare orală

H. Are drept cauză probabilă infecția cu virusul papiloma uman

I. Are dimensiuni mari de peste 1 cm

J. Are dimensiuni mari de peste 2 cm

182. Papilomul sino-nazal:

A. Prin evoluție acesta nu poate desființa peretele sino-nazal
B. Prezintă trei variante histopatologice

C. Este simptomatic

D. Este localizat la nivelul mucoasei cavității nazale

E. Este localizat în special la nivelul sinusului frontal

F. Nu este necesar tratament chirurgical de extirpare

G. Este localizat la nivelul mucoasei sinusurilor paranazale

H. Prezintă două variante histopatologice

I. De cele mai multe ori este descoperit întâmplător la un examen endoscopic

sinusal

J. Este asimptomatic

183. Tumorile benigne cu origine la nivelul glandelor salivare mici:

A. Formele tumorale benigne care afectează glandele salivare mici sunt
adenomul pleomorf, adenomul canalicular, adenomul cu celule bazale

B. Predomină tumorile maligne

C. Se diferențiază pe criterii clinice

D. Predomină tumorile benigne

E. Formele tumorale maligne care afectează glandele salivare mici sunt
adenomul pleomorf, adenomul canalicular, adenomul cu celule bazale

F. Formele tumorale benigne care afectează glandele salivare mici au aceasi

localizare, incidență și caractere anatomopatologice

G. Aspectul clinic al tumorilor benigne este comun, iar atitudinea terapeutică este
convergentă pentru toate aceste forme

H. Se dezvoltă prin proliferarea tumorală a structurilor epiteliale ale acestora

I. Adenomul pleomorf este cea mai rară tumoră benignă a glandelor salivare
mici

J. Adenomul pleomorf este cea mai frecventă tumoră benignă a glandelor

salivare mici

184. Fibromul:
A. Localizarea este variată la nivelul cavității orale

B. Are dimensiuni variabile de la 0,5 mm până la 2 mm

C. Reprezintă cea mai frecventa formațiune tumorală benignă întâlnită la nivelul

mucoasei cavității orale

D. FARA ENUNT

E. Fibroamele tegumentare se prezintă sub formă de noduli cu consistență

moale, imobili, proeminenți subtegumentar

F. Apare la ambele sexe, mai frecvent la sexul feminin

G. Nu este o tumoră benignă propriu-zisă

H. Apare mai frecvent la sexul masculin

I. Este considerată mai degrabă o hiperplazie reactivă a țesutului conjunctiv

fibros

J. În localizării le linguale apare cu predilecție pe fața dorsală, marginile laterale

și vârful limbii

185. Tratamentul fibromului:

A. Este exclusiv chirurgical

B. Este exclusiv chirurgical și constă în extirparea parțială a formațiuni tumorale

C. Constă în extirparea în totalitatea formațiuni tumorale

D. În localizăriile mucozale ale fibromul se extirpă împreună cu baza de

implantare

E. Tratamentul nu este chirurgical

F. La nivelul tegumentelor cervico-faciale, fibroamele sunt localizate de obicei

subtegumentar, extirparea acestora făcându-se fără dificultate

G. La nivelul tegumentelor cervico-faciale, fibroamele sunt localizate de obicei

subtegumentar, extirparea acestora făcându-se cu dificultate

H. Incizia eliptică este plasată în țesut normal la aproximativ 0.5mm de marginile

clinice ale formațiuni tumorale
I. Incizia eliptică este plasată în țesut normal la aproximativ 2 mm de marginile
clinice ale formațiuni tumorale

J. Incizia eliptică este plasată în țesut normal la aproximativ 2 cm de marginile

clinice ale formațiuni tumorale

186. Fibromatoza la gingivala:

A. Are o consistență moale fibroasa

B. Tratamentul nu este chirurgical

C. Nu împiedică erupția dinților în cazul apariției la vârsta dentiției permanente

D. Dezvoltarea fibromatoasa apare la vârsta adolescenței sau chiar mai târziu

E. Gingivomucoasa acoperitoare este normală sau palidă, fiind dureroasă și

sângerândă

F. Este o afecțiune cu caracter ereditar autozomal dominant

G. Poate face parte dintr-un sindrom care să includă fibromatoza gingivala,

hipertricoza, retard mintal si epilepsie

H. Are caracter recidivant practic refăcându-se la 1-2 luni de la intervenție

I. Este ereditară dar nu și congenitală

J. Gingivomucoasa are aspect normal la vârsta copilăriei

187. Lipomul:
A. Tratamentul chirurgical al lipomatozei cervico-faciale din Sindromul Madelung
este simplu, datorită caracterului compact al acestuia

B. Patogeneza tumori este incertă

C. Tratamentul lipoamelor solitare nu este chirurgical

D. La nivel cervico-facial se prezintă ca o masa tumorală cu creștere lentă

E. Se localizează în special pe trunchi și membre dar poate apărea și în teritoriul

Oro-Maxilo-Facial

F. Este o tumoră maligna a țesutului adipos

G. În localizările de la nivelul cavității orale, lipomul apare mai ales la nivelul

regiunii jugale, în vestibulul bucal, la nivelul limbii, planșeului bucal, sau în
grosimea buze

H. Este o tumoră benignă a țesutului adipos

I. Lipomul oral are ca diagnostic diferențial adenopatiiIe cervicale

J. In localizările jugale este vorba despre un lipom propriu-zis

188. Hemangiomul:
A. Este mai frecvent prezent la sexul feminin (3:1)

B. Este cea mai frecventă tumoră a perioadei copilăriei

C. Este prezent la aproximativ 50% din copiii cu vârsta de 1 an

D. Se localizează în special în teritorul Oro-Maxilo-Facial

E. Este mai frecvent prezent la sexul masculin (3:1)

F. Este prezent la aproximativ 5-10% din copiii cu vârsta de 1 an

G. Pentru hemangioamele mici care nu induc afectări funcționale se preferă

tratamentul medicamentos

H. Pentru leziunile în etapă proliferativa, care prezintă ulcerații hemoragii

repetate sau crește marcată, tratamentul chirurgical este preferabil celui
medicamentos

I. Este mai frecvent prezent la sexul masculin (2:1)

J. Hemangioamele complet dezvoltate sunt rareori prezente la naștere dar se

poate uneori identifica o macula de culoare deschisă cu o rețea
teleangiectatica

189. Din categoria chisturi de dezvoltare odontogene fac parte:

A. Chistul branhial

B. Keratochistul odontogen primordial

C. Chistul osos anevrismal

D. Chistul de eruptie

E. Chistul radicular lateral

F. Chistul rezidual

G. Chistul parodontal lateral

H. Keratochistul dentiger

I. Chistul radicular

J. Chistul folicular

190. Clinic keratochistul odontogen se poate manifesta astfel:

A. Liza corticalei la maxilar este mai mare spre palatinal

B. Se extind mai mult in plan vestibulolingual

C. Se extind mai mult in plan meziodistal

D. Liza corticalei la mandibula in zona laterala este mai mare spre vestibular

E. Determina tulburari sensitive in teritoriu

F. Liza corticalei la mandibula in zona frontala este mai mare spre lingual

G. Determina mobilitatea dintilor adiacenti

H. Determina resorbtia radacinilor dentare adiacente

I. Nu determina tulburari sensitive in teritoriu

J. Initial sunt asimptomatice

191. Imaginea radiologica in keratochistul odontogen poate fi:
A. Leziune cu densitate crescuta si limite imprecise

B. Leziune radioopaca bilobata

C. Leziune radioopaca cu contur radiotransparent

D. Leziune radiotransparenta ce determina liza radacinilor dentare din vecinatate

E. Imagine radiotransparenta de os ros de șoarece

F. Leziune radiotransparenta multiloculara

G. Leziune radiotransparenta cu limite nete si corticalizare perilezionala

H. Leziune radiotransparenta uniloculara

I. Leziune cu densitate crescuta ce alterneaza cu zone radiotransparente

J. Leziune radiotransparenta cu limite nete

192. Diagnosticul diferential al keratochistului odontogen dentiger se

face cu:
A. Ameloblastomul

B. Chistul odontogen adenomatoid

C. Tumora odontogena adenomatoida

D. Epulisul cu celule gigante

E. Epulisul fibros

F. Fibromul ameloblastic

G. Odontomul compus

H. Chistul folicular

I. Chistul branhial

J. Odontomul complex

193. Diagnosticul diferential al keratochistului odontogen primordial

unilocular se face cu:
A. Odotomul compus

B. Mixomul odontogen

C. Chistul rezidual

D. Chistul odontogen adenomatoid

E. Chistul branhial

F. Chistul adhioidian

G. Odontomul complex
H. Chistul parodontal

I. Ameloblastomul

J. Cavitatea osoasa idiopatica

194. Tratamentul chirurgical in cazul keratochistului consta in:

A. Rezectie osoasa marginala

B. Rezectie apicala

C. Rezectie ososasa segmentara

D. Pelvectomie partiala

E. Marsupializare

F. Chistectomie si umplerea cavitatii cu sange

G. Glosectomie partiala

H. Evidare ganglionara functionala

I. Glosectomie totala

J. Chistectomie si umplerea cavitatii cu tesut osos spongios

195. Variantele de aspecte radiologice in cazul chistului folicular sunt:

A. Radiotransparenta care se extinde spre apical nerepectand jonctiunea
amelodentinara a coletului dintelui inclus, circumscriind in totalitate dintele
B. Radiotransparenta multiloculara ce are in interior un dinte inclus

C. Radiotransparenta uniloculara ce inconjoara coroana unui dinte inclus

D. Radiotransparenta unilocular ace inconjoara coroana unui dinte semiinclus

E. Imagine radiotransparenta strabatuta de travee radiopace ce impart cavitatea

in mai multe camere

F. Imagine radiotransparenta multiloculara situata lateral de un dinte inclus

G. Radiotransparenta uniloculara ce intereseaza doar portiunea distala a

molarului de minte inferior semiinclus

H. Imagine radiotransparenta presarata cu mici radioopacitati

I. Radiotransparenta uniloculara suprapusa peste bifurcatia radacinilor molarului

de minte inferior semiinclus

J. Imagine radioopaca ce circumscriie coroana unui dinte inclus

196. Diagnosticul diferential al chistului folicular se poate face cu:

A. Fibrom ameloblastic

B. Chistul branhial

C. Odontom compus

D. Cavitatea osoasa esentiala

E. Ameloblastom

F. Tumora odontogena adenomatoida

G. Epulis cu cellule gigante

H. Keratochist odontogen dentiger

I. Malformatii arteriovenoase

J. Chistul odontogen adenomatoid

197. Diagnosticul diferential al chistului parodontal lateral se face cu:

A. Chistul radicular lateral

B. Mixom

C. Odontom compus

D. Parodontopatia marginala cronica profunda

E. Ameloblastomul unichistic

F. Chistul odontogen calcificat

G. Cementoblastom

H. Keratochistul odontogen primordial

I. Dentinom

J. Chistul folicular

198. Forma endoosoasa cu calcificari a chistului odontogen calcificat

trebuie diferentiata de:
A. Osteomul periferic

B. Chist ad hioidian

C. Chist branhial

D. Carcinomul pelvilingual

E. Odontomul

F. Fibrom osifiant

G. Carcinomul gingivoalveolar

H. Tumora odontogena adenomatoida

I. Fibroame gingivale

J. Hiperplazii epulis like

199. Chistul nazopalatin poate avea urmatoarele aspecte clinice:

A. Tumefiere vestibulara mandibulara pe linia mediana

B. Tumefiere palatinala fluctuenta si dureroasa la palpare

C. Tumefiere palatinala cu mucoasa integra asemanatoare cu abcesul palatin

D. Tumefiere paralinguala fluctuenta

E. Tumefiere in fundul de sant vestibular in regiunea frontala deformand buza

F. Deformare a palatului anterior

G. Masa tumorala ulcerovegetanta palatinala

H. Tumefiere palatinala cu mucoasa prezentand fistula prin care se elimina

continut chistic

I. Masa tumorala ulcerata palatinala cu baza indurata

J. Tumefiere paralinguala cu aspect inflamator

200. Diagnosticul diferential al chistului nazopalatin se face cu:

A. Epulisul cu celule gigante

B. Keratochistul odontogen primordial derivat din meziodens

C. Epulisul fibros

D. Canal incisiv normal

E. Condrosarcom maxilar (zona frontala)

F. Chistul radicular cu punct de plecare unul sau ambii incisive centrali

G. Tumora maligna endoosoasa maxilara

H. Cementoblastom

I. Epulisul osteogen

J. Odontomul complex

201. Urmatoarele aspecte clinice corespund unui chist radicular:

A. Jena dureroasa la palpare in vestibulul buccal in dreptul dintelui cauzal

B. Sensibilitate la percutia in ax a dintelui cauzal

C. Tumefiere moale depresibila si pulsatila localizata in vestibulul bucal

D. Masa tumorala dura ce face corp comun cu tablia osoasa

E. In cazul suprainfectarii evolueaza spre abces vestibular ,palatinal sau de spatiu

fascial primar

F. Dinte cauzal devital

G. Ulceratie gingivala cu margini indurate

H. Tumefiere vestibulara ce are la palpare cosistenta de minge de celuloid sau

coaja de ou spart

I. Masa tumorala ulceroinfiltrativa gingivala

J. Masa tumorala ulcerovegetanta cu burjoni sangeranzi situata in vestibulul
bucal

202. Urmatoarele variante de tratament chirurgical sunt posibile in cazul

chistului periapical:
A. Extirpare chist prin rezectie partiala de maxilar

B. Extractie dentara si chistectomie prin alveola postextractionala

C. Chistectomie prin abord vestibular si extractie dentara

D. Chistectomie si rezectia dintelui cauzal

E. Extirpare chist prin rezectie segmentara de mandibula

F. Chistectomie prin cura radicala sinusala si extractie dentara sau rezectie

apicala

G. Glosectomie partiala

H. Marsupializare chist in asociere cu rezectie apicala sau extractie dentara

I. Gingivectomie

J. Pelvectomie

203. Care din urmatoarele afirmatii despre chistul rezidual este

adevarata:
A. Chistul rezidual dupa extractia dentara se prezinta radiologic ca un chist
radicular persistent la nivelul crestei edentate
B. Chistul rezidual dupa tratament endodontic are aspectul radiologic al unui
chist periapical localizat la un dinte cu obturatie de canal

C. Are aspectul clinic asemanator cu un epulis

D. Are aspectul radiologic de radiopacitate cu contur net radiotransparent

E. Este un chist radicular ce persista dupa extractia dentara

F. Este un chist radicular ce persista dupa tratamentul endodontic

G. Se considera chist rezidual acel chist restant dupa extractia dentara fara
chiuretarea alveolei

H. Are aspectul radiologic de radiotransparenta ce inconjoara coroana unui dinte

semiinclus

I. Are aspectul radiologic de radiotransparenta ce inconjoara coroana unui dinte

inclus

J. Are aspectul radiologic de radiotransparenta multiloculara

204. Urmatoarele aspecte clinice sau radiologice corespund cavitatii

osoase idiopatice:
A. Determina tulburari sensitive locale

B. Apare mai frecvent la varste cuprinse intre 10-20 ani

C. Clinic este total asimptomatica

D. Radiologic apare ca o radiotransparenta bine delimitata ce se insinueaza
printre radacinile dintilor

E. Clinic se prezinta ca o bombare in sticla de ceas a tabliei vestibulare

F. Este extrem de rara la adultii de peste 35 ani

G. Apare mai fervent la copii sub 10 ani

H. Apare mai frecvent la varste cuprinse intre 60-70 ani

I. Dintii adiacenti leziunii sunt vitali si nu prezinta resorbtie osoasa

J. Prezinta o deformare dura dureroasa a tabliei osoase vestibulare

205. Urmatoarele afirmatii despre chistul anevrismal sunt adevarate:

A. Se localizeaza mai frecvent la mandibula in zona posterioara

B. Este localizata mai frecvent in zona frontala a maxilarului

C. Radiologic apare ca o radiotransparenta uniloculara sau multiloculara ce

determina resorbtia radacinilor dintilor adiacenti

D. Localizarea la nivelul oaselor maxilare este sub 2 %

E. Este formata din tesut osos compact

F. Localizarea la nivelul oaselor maxilare este de peste 6%

G. Clinic se prezinta ca o formatiune ulcerovegetanta gingivala

H. Radiografic apare ca o leziune radioopaca cu contur imprecise delimitat

I. Se prezinta ca o deformatie cu crestere rapida la care se asociaza durerea si

parestezii pe nervul alveolar inferior

J. Este format din lacune vasculare intraosoase separate de septuri fibroase

206. Urmatoarele aspecte clinice corespund ameloblastomului:

A. Ameloblastomul se localizeaza mai des la mandibula in zona molarului 3 si a
ramului vertical

B. Apare mai frecvent la varste sub 15 ani

C. Localizarea cea mai freventa este zona frontala a maxilarului

D. Dupa efractionarea corticalelor ameloblastomul are tendinta de a invada

partile moi

E. Ameloblastomul multichistic apare radiologic sub forma unei

radiotransparente cu contur net uniloculara

F. Imaginea radiologica cea mai frecventa este de radiopacitate inconjurata de

un interliniu rdiotransparent

G. Ameloblastomul solid apare radiologic ca o radiotransparenta ce prezinta

radiopacitati dispuse in raze de soare

H. Localizarile de la nivelul maxilarului sunt mai rare si intereseaza zona

posterioara
I. Se prezinta ca o tumefactie a mandibulei cu crestere lenta

J. Apare rar la varstele 10-19 ani

207. Urmatoarele aspecte radiologice corespund ameloblastomului:

A. Loculatiile de mici dimensiuni dau aspectul de figure de miere

B. Loculatiile de mari dimensiuni dau aspect de baloane de sapun

C. Imagine radiotransparenta policiclica cu multiple radiopacitati centrale

D. Imagine de soare care rasare

E. Raditransparenta cu contur net ,bine delimitat

F. Radiotransparenta multiloculara cu margini neregulate

G. Radiotransparente inconjurate de radiopacitati ce dau aspect de miez de paine

H. La nivelul leziunii multiloculare poate apare si un dinte inclus intraosos

I. Radiopacitate policiclica inconjurata de radiotransparenta

J. Apare resorbtia radacinilor dintilor adiacenti tumorii

208. Diagnosticul diferential al ameloblastomului solid sau multichistic

cu aspect multilocular se face cu:
A. Osteomul osteoid

B. Chistul osos anevrismal

C. cementoblastom

D. Fibromul ameloblastic

E. Keratochistul odontogen

F. Mixomul odontogen

G. osteomul

H. osteoblastomul

I. Displazia fibroasa

J. Corpi straini intraososi

209. Urmatoarele forme anatomopatologice se pot intalni in cazul

ameloblastomului:
A. Forma pavimentoasa

B. Forma cu celule granulare

C. Forma adenomatoida

D. Forma plexiforma

E. Forma cu celule clare

F. Forma sarcoidala
G. Forma desmoplastica

H. Forma acantomatoasa

I. Forma scuamocelulara

J. Forma foliculara

210. Urmatoarele variante de tratament chirurgical in cazul

ameloblastomului mandibular sunt posibile:
A. Rezectie totala de maxilar

B. Marsupializare

C. Evidare ganglionara radicala

D. Rezectia marginala

E. Rezectie partiala de maxilar

F. Chiuretajul tumorii cu riscul aparitiei recidivelor

G. Rezectia segmentara

H. Hemirezectia de mandibula cu dezarticulare

I. Rezectie subtotala de maxilar

J. Hemirezectia de mandibula fara dezarticulare

211. Diagnosticul diferential al ameloblastomului unichistic se poate
face cu:
A. Odontomul complex

B. Cavitatea osoasa idiopatica

C. Chistul radicular

D. Keratochistul odontogen primordial

E. Chistul median mandibular

F. cementoblastom

G. Osteom osteoid

H. Chistul rezidual

I. osteoblastom

J. Odontomul compus

212. Clasificarea pe criteriul extensiei microscopice a ameloblstomului

unichistic recunoaste urmatoarele forme:
A. Ameloblastom invaziv

B. Ameloblastom folicular

C. Ameloblastom microinvaziv transmural

D. Ameloblastom desmoplastic

E. Ameloblastom bazocelular

F. Ameloblastom plexiform

G. Ameloblastom in situ mural

H. Ameloblastom in situ intraluminal

I. Ameloblastom scuamocelular

J. Ameloblastom microinvaziv intramural

213. Urmatoarele afirmatii despre tumora odontogena calcificata sunt

adevarate:
A. Radiologic apare ca o imagine radiopaca cu contur imprecis

B. Radiologic poate prezenta focare de calcificare intratumorala

C. Radiologic apare ca o imagine de radioopacitate dispusa radiar

D. Este o tumora frecventa la maxilar

E. Radiologic apare ca o radiotransparenta uniloculara sau multiloculara

F. Afecteaza in general pacienti adulti

G. Este o tumora neodontogena osteogena

H. Clinic apare ca o deformare a mandibulei cu crestere extrem de lenta
nedureroasa

I. Este o tumora rara de origine odontogena

J. Apare frecvent la copii

214. Diagnosticul diferential al tumorii Pindborg se face cu:

A. Sarcomul Kaposi

B. Ameloblastom

C. Chistul odontogen calcificat

D. Osteoblastom

E. Fibromul osifiant

F. Keratochistul odontogen primordial sau dentiger

G. Fibrom ameloblastic

H. Chistul radicular

I. Carcinomul gingivoalveolar

J. Carcinomul central
215. In categoria tumori ale epiteliului odontogen cu ectomezenchim
odontogen intra:
A. Osteomul

B. Odontomul

C. Fibromul

D. Fibro-odontomul ameloblastic

E. Tumora odontogena adenomatoida

F. Odontoameloblastomul

G. Mixomul odontogen

H. Fibromul odontogen central

I. Fibromul ameloblastic

J. cementoblastomul

216. In categoria tumori ale ectomezenchimului odontogen cu sau fara

epiteliu odontogen inclus intra:
A. Fibromul odontogen periferic

B. Odontomul

C. Odontoameloblastomul
D. Tumora odontogena cu cellule granulare

E. Fibromul odontogen central

F. Fibromul odontogen periferic

G. Tumora odontogena adenomatoida

H. Fibroodontomul ameloblastic

I. Fibromul ameloblastic

J. Mixomul odontogen

217. In categoria tumori neodontogene osteogene intra:

A. Osteomul

B. Tumora bruna

C. condromul

D. cherubismul

E. osteopetroza

F. cementoblastomul

G. Osteoblastomul

H. Displazia osoasa
I. FARA ENUNT

J. Torusul

218. In categoria tumori neodontogene non osteogene intra:

A. Fibromul ameloblastic

B. Tumora centrala cu cellule gigante

C. Tumora bruna din hiperparatiroidism

D. Fibromul osifiant

E. Displazia fibroasa

F. Condromul

G. Histiocitoza X

H. Cherubismul

I. Cementoblastom

J. Displazia osoasa

219. Care afirmatie despre fibromul ameloblastic este reala:

A. Face parte din categoria de tumori neodontogene

B. Aspectul radiologic tipic este de raze de soare

C. Combina elemente de transformare tumorala epiteliala si ectomezenchimala

D. Formele de mici dimensiuni apar radiografic ca radiotransparente

uniloculare,bine delimitate

E. Imaginea radiografica frecventa este de radiopacitate cu contur imprecis

F. Apare in special la batrani si copii

G. Apare in special la pacienti tineri

H. Localizarea de predilectie este zona frontala a maxilarului

I. Este confundat des cu odontomul

J. In majoritatea cazurilor in leziune apare un dinte inclus

220. Care afirmatie despre odontom este corecta:

A. Este o tumora extrem de rara

B. In stadiul precoce este format din cement si dentina

C. Prezinta doua forme anatomoclinice forma compusa si forma complexa

D. Este tumora epiteliului odontogen cu ectomezenchim odontogen

E. In stadiul matur este format din smalt si dentina si cantitati variabile de pulpa
si cement
F. Face parte din tumorile neodontogene osteogene

G. Radiologic apare ca o radiotransparenta strabatuta de multiple travee

radioopace

H. Este o tumora relative frecventa

I. Este o tumora maligna

J. Sunt considerate hamartoame (anomalii de dezvoltare)

221. Diagnosticul dieferential al odontomului se face cu:

A. Osteomul osteoid

B. Chistul radicular

C. Sarcomul mandibular

D. Carcinomul gingivoalveolar

E. Chistul dentiger

F. Osteomul

G. Carcinomul mandibular

H. Cementoblastomul

I. Perlele de smalt
J. Osteoblastomul

222. Care afirmatie despre fibroodontomul ameloblastic este reala:

A. Apare frecvent la pacienti cu varsta inaintata

B. Apare mai ales la copii in jur de 10 ani

C. Apare radiologic ca o radiotransparenta uniloculara cu o zona radioopaca

asemanatoare structurii unui dinte

D. Apare frecvent la varste de 45-50 ani

E. Se localizeaza frecvent in zona canina a maxilarului

F. Tumora ce combina caracteristicile fibromului ameloblastic cu cele ale

odontomului

G. Este o tumora maligna

H. Este o tumora neodontogena osteogena

I. Se localizeaza mai frecvent in zona posterioara a oaselor maxilare

J. Rar imaginea radiografica este de masa calcificata de mari dimensiuni cu

contur radiotransparent discret

223. Diagnosticul diferential al odontoameloblastomului se face cu:

A. Sarcom

B. Tumora bruna
C. Displazia fibroasa

D. Ameloblastomul

E. Odontomul compus

F. Cherubism

G. Keratochistul odontogen dentiger

H. Fibroodontomul ameloblastic

I. Odontomul ameloblastic

J. Displazia osoasa

224. Care afirmatie despre tumora odontogena adenomatoida este reala:

A. In 2/3 cazuri afecteaza sexul feminin

B. Este frecventa la batrani

C. Este rezultatul transformarii in hamartoma chistic a epiteliului odontogen

D. E o tumora neodontogena osteogena

E. Aspectul tipic radiologic este de miez de paine

F. Este mai frecventa la sex masculin

G. Mai este denumita chist odontogen adenomatoid

H. Apare in special intre varstele 10-19 ani

I. Este o tumora maligna rara

J. Este rara peste 30 ani

225. Diagnosticul diferential al tumorii odontogene adenomatoide se

face cu:
A. Odontomul complex

B. Mixomul odontogen

C. Odontomul compus

D. Oseomul periferic

E. Keratochistul odontogen

F. Cementoblastomul

G. Fibromul ameloblastic

H. Ameloblastomul

I. Osteoblastomul

J. Tumora centrala cu cellule gigante

226. Dintre aspectele clinice si epidemiologice ale fibromului odontogen
central se remarca:
A. Se localizeaza atat la maxilar cat si la mandibula

B. Formele de mari dimensiuni sunt asimptomatice

C. Apare mai frecvent la barbati

D. In formele de mici dimensiuni este asimptomatica

E. Apare de predilectie la varstnici

F. Poate fi prezenta la orice varsta

G. Este o tumora a epiteliului odontogen

H. Este o tumora extrem de rara

I. Apare mai frecvent la femei

J. Este o tumora foarte frecventa

227. Diagnosticul diferential al fibromului odontogen central se face cu:

A. Osteoblastom

B. Osteom osteoid

C. Odontom compus

D. Fibromul ameloblastic
E. Keratochistul odontogen

F. Mixomul odontogen

G. Odontom complex

H. Tumora centrala cu celule gigante

I. Ameloblastom

J. Cementoblastom

228. Care afirmatie despre mixomul odontogen este adevarata:

A. Apare mai frecvent la varste peste 70 ani

B. Poate fi situat oriunde la nivelul maxilarului sau mandibulei

C. Deriva din epiteliul odontogen

D. Apare mai frecvent intre 15-30 ani

E. Zona de predilectie este unghiul mandibular

F. Clinic si radiologic este asemanator chistului radicular

G. Radiografic apare ca radiotransparenta uni sau multiloculara

H. Radiologic se evidentiaza impingerea sau liza radacinilor dintilor adiacenti

tumorii
I. Este o tumora maligna

J. Deriva din papila mugurelui dentar

229. Diagnosticul diferential in cazul mixomului odontogen se poate

face cu:
A. Fibromul ameloblastic

B. Osteoblastom

C. Keratochistul odontogen

D. Displazia osoasa

E. Odontomul

F. Ameloblastom

G. Hemangiom osos

H. Osteom osteoid

I. Perle de smalt

J. Tumora centrala cu celule gigante

230. Care afirmatie despre cementoblastom este adevarata:

A. Este o tumora maligna
B. Afecteaza adesea dintii mandibulari

C. Apare mai frecvent la adolescenti

D. Face parte din tumorile ectomezenchimului odontogen

E. Se mai numeste cementom adevarat

F. Radiografic apare ca o radiotransparenta ce inconjoara radacina unui dinte

inclus

G. Este o tumora neodontogena

H. Afecteaza adesea dintii maxilari centrali

I. Este o proliferare de tip hamartom a cementoblastilor

J. Este mai frecventa la varstnici

231. In cadrul diagnosticului diferential al cementoblastomului intra in

discutie:
A. Ameloblastomul

B. Carcinomul gingivoalveolar

C. Chistul nazopalatin

D. Chistul globulomaxilar

E. odontomul
F. Hipercementoza

G. Chistul radicular

H. Chistul rezidual

I. Osteita condensanta

J. Fibromul osifiant

232. Aspectele clinice , epidemiologice ale osteomului sunt date de:

A. Osteomul de condil determina devierea mentonului de aceeasi parte cu
leziunea

B. In majoritatea cazurilor apare solitar

C. Apare mai frecvent la grupa de vrsta 60-70 ani

D. Apar mai ales la tineri

E. Frecventa mai crescuta la barbati

F. Clinic apare ca o deformare fluctuenta

G. Apare mai frecvent pe versantul lingual mandibular

H. Alta localizare de predilectie este sinusul frontal

I. Osteomul endostal deformeaza tablia osoasa inca din stadiile incipiente

J. Zona de predilectie este cea frontala mandibulara

233. In cadrul diagnosticului diferential al osteomului intra:

A. Carcinom gingivoalveolar

B. Odontom complex

C. Osteosarcom

D. Chistul radicular

E. Osteoblastom

F. Chistul rezidual

G. Torusul

H. Carcinomul adenoid chistic

I. Fibrom osifiant

J. Rabdomisarcom

234. In manifestarile sindromului Gardner intra:

A. Multiple chisturi radiculare

B. Leziuni pigmentare retiniene

C. Multipli polipi intestinali

D. Multiple tumori brune la nivelul maxilarelor

E. Osteoame multiple cu localizari variate

F. Chisturi sebacee multiple

G. Existenta odontoamelor sau dintilor supranumerari

H. Transformare fibrochistica a ficatului

I. Leziuni able corneene

J. Tumora centrala cu cellule gigante

235. Urmatoarele date epidemiologice si patogenice sunt valabile in

cazul osteoblastomului:
A. 35% din cazuri intereseaza vertebrele

B. Este o tumora osoasa foarte frecventa

C. Are o frecventa redusa de sub 1% din tumorile osoase

D. Este o tumora maligna osoasa

E. Apare mai frecvent la mandibula in zona posterioara

F. Viscerocraniul este afectat cel mai frecvent peste 50% din cazuri

G. 30% dincazuri intereseaza oasele lungi

H. 10 % din cazuri intereseaza vertebrele

I. Oasele lungi sunt foarte putin interesate (sub 5 %)

J. Viscerocraniul este afectat in proportie de 15 %

236. Manifestarile clinice si radiologice ale osteoblastomului sunt date

de:
A. La persoanele in varsta poate avea o evolutie agresiva cu durere marcata si
dimensiuni foarte mari

B. La nivelul oaselor maxilare determina dureri moderate difuze

C. Deformare cu consistenta de minge de celuloid

D. Se prezinta ca o deformare fluctuenta in dreptul apexului dentar

E. Este nedureroasa

F. Radiografic apare o radiotransparenta rotunda bine delimitate cu focare

multiple de radiopacitate

G. Deformare osoasa discreta de consistenta ferm dura

H. Radigrafic se prezinta ca o radiopacitate marcata prost delimitata

I. Radigrafic prezinta imagine de soare ce rasare

J. Are dimensiuni de 2-4 cm

237. Diagnosticul diferential al osteoblastomului se face cu:
A. Osteomielita

B. Chistul radicular

C. Chistul dentiger

D. Condrosarcom (forma de debut)

E. Osteosarcom (forma de debut)

F. Ameloblastom

G. cementoblastom

H. Fibromul osifiant

I. Chistul rezidual

J. Carcinomul gingivoalveolar

238. Diagnosticul diferential al fibromului osifiant in faza de

radiotransparenta se face cu:
A. Perle de smalt

B. Fibromul ameloblastic

C. Cementoblastom
D. Odontom compus

E. Chistul radicular de mari dimensiuni

F. Osteoblastom

G. Keratochistul

H. Ameloblastomul unilocular

I. Chistul rezidual

J. Odontom complex

239. Care afirmatie despre condrom este adevarata:

A. Poate determina mobilitatea dintilor si resorbtii radiculare

B. In teritoriul oromaxilofacial sunt extrem de rare

C. Este o tumora benigna neodontogena osteogena

D. Este o tumora formata din cartilaj hialin matur

E. La nivelul viscerocraniului localizarile mai frecvente sunt premaxila, condilul si

corpul mandibular

F. Apare frecvent la nivelul oaselor maxilare

G. Este o tumora odontogena ectomezenchimala

H. Radigrafic apare ca o radiopacitate intense cu contur net

I. Este o tumora formata din tesut osos imatur

J. Este o tumora odontogena epiteliala

240. Osteocondromul condilului trebuie diferentiat de:

A. Keratochist

B. Carcinomul gingivoalveolar

C. Adenomul pleomorf

D. Osteosarcom

E. Fibrom osifiant

F. Osteom

G. Osteoblastom

H. Carcinomul de mezostructura

I. Chistul radicular

J. Condrosarcom

241. Torusul palatin este:

A. O tumora benigna odontogena ectomezenchimala
B. O tumora maligna osoasa periferica

C. Moale, depresibil la palpare

D. Prezent cel mai adesea la adulti

E. Prezent la 20-40 % din populatie

F. Dureros si ulcerat

G. Prezent adesea la copii

H. Dur la palpare

I. Situat de-a lungul suturii mediane a palatului dur

J. Nedureros spontan

242. Torusul mandibular este:

A. Situat pe fata corticala externa a mandibulei

B. Mai frecvent intalnit la sexul masculin

C. Prezent in proportie de 5-20% din populatie

D. De consistenta dura osoasa

E. O exostoza

F. Situat pe fata linguala a corpului mandibular

G. Mai frecvent intalnit la femei

H. Prezent in proportie de 50 % din populatie

I. De consistenta ou de celuloid

J. O tumora odontogena mezenchimala

243. Tumora centrala cu celule gigante este:

A. Este o tumora benigna odontogena

B. Mai frecventa la varste peste 70 ani

C. O tumora benigna cu caracter agresiv si osteolitic marcat

D. Cunoscuta si sub denumirea de tumora cu mieloplaxe

E. Este o tumora maligna

F. O tumora neodontogena

G. Cunoscuta si sub denumirea de tumora cu plasmocite

H. O tumora benigna cu caracter osteocondensant

I. Mai frecventa la varste cuprinse intre 20-30 ani

J. Exteriorizata la nivelul partilor moi orale dup ace corticala osoasa a fost
erodata in totalitate
244. Diagnosticul diferential al tumorii cu celule gigante se face cu:
A. Leziune vasculara osoasa cu flux crescut

B. cementoblastom

C. Mixom odontogen

D. osteoblastom

E. Keratochistul odontogen

F. Fibrom ameloblastic

G. Ameloblastom

H. Odontom compus

I. Osteom osteoid

J. Odontom complex

245. Care din afirmatiile de mai jos sunt adevarate in cazul unei tumori
brune:
A. Leziunile osoase apar in contextul unui hiperparatiroidism primar sau secundar

B. Este o tumora benigna odontogena nonosteogena

C. Radiologic se caracterizeaza prin osteodensitate crescuta

D. Apare la copii mi frecvent

E. Este o tumora rara

F. Apare la varste peste 50 ani

G. Afectarea osoasa consta in aparitia unei osteodistrofii generalizate cu

reducerea densitatii osoase si stergerea desenului trabecular

H. Clinic si radiologic tumora bruna este identica cu tumora centrala cu celule

gigante

I. Este o tumora frecventa

J. Afectarea osoasa consta in aparitia unei osteodistrofii cu cresterea densitatii

osoase si accentuarea desenului trabecular

246. Displazia fibroasa monoostotica se caracterizeaza prin:

A. Este cea mai frecventa forma clinica de displazie (peste 80% din cazuri)

B. In stadii avansate imaginea radiografica este de modificare a radioopacitatii

osoase cu aspect de sticla mata

C. Afecteaza oasele maxilare si oasele lungi

D. In stadii avansate imaginea radiologica este de radiotransparenta bine

delimitate cu contur net ce inglobeaza apexurile dentare

E. Este o forma clinica extrem de rara

F. Afecteaza mai des maxilarul decat mandibula

G. Afecteaza un singur os

H. Afecteaza in special copii

I. Deformatie dureroasa cu crestere rapida

J. Apare la adulti in a doua jumatate a vietii

247. Diagnosticul diferential al malformatiilor vasculare intraosoase se

face cu:
A. Osteomielita cronica sclerozanta

B. Odontomul compus

C. Displazia fibroasa

D. Osteoblastomul

E. Osteomul osteoid

F. Mixomul odontogen

G. Fibromul ameloblastic

H. Cementoblastomul

I. Ameloblastomul

J. Torusul palatin
248. Diagnosticul de cherubism se stabileste in baza urmatoarelor
elemente:
A. Aspect clinic de facies alungit

B. Pacient varstanic

C. Pacient la varsta copilariei

D. Prezinta hiperparatiroidism primar sau secundar

E. Nu prezinta modificari ale calcemiei care sa sugereze hiperparatiroidism

F. Aspect clinic de facies bucalat

G. Leziuni cu celule clare la nivelul oaselor maxilare

H. Leziuni cu celule gigante la nivelul oaselor maxilare

I. Bilateralitate si prezenta leziunilor multiple

J. Leziuni multiple ,pe o singura parte

249. Variantele de aspecte radiologice in cazul chistului folicular nu sunt:

A. Radiotransparenta care se extinde spre apical nerepectand jonctiunea
amelodentinara a coletului dintelui inclus, circumscriind in totalitate dintele

B. Radiotransparenta uniloculara ce intereseaza doar portiunea distala a

molarului de minte inferior semiinclus
C. Radiotransparenta unilocular ace inconjoara coroana unui dinte semiinclus

D. Imagine radioopaca ce circumscriie coroana unui dinte inclus

E. Radiotransparenta uniloculara suprapusa peste bifurcatia radacinilor molarului

de minte inferior semiinclus

F. Radiotransparenta uniloculara ce inconjoara coroana unui dinte inclus

G. Imagine radiotransparenta multiloculara situata lateral de un dinte inclus

H. Imagine radiotransparenta strabatuta de travee radiopace ce impart cavitatea

in mai multe camere

I. Radiotransparenta multiloculara ce are in interior un dinte inclus

J. Imagine radiotransparenta presarata cu mici radioopacitati

250. Torusul palatin nu este:

A. Prezent adesea la copii

B. Prezent cel mai adesea la adulti

C. Dur la palpare

D. Situat de-a lungul suturii mediane a palatului dur

E. Moale, depresibil la palpare

F. Nedureros spontan
G. Prezent la 20-40 % din populatie

H. O tumora benigna odontogena ectomezenchimala

I. Dureros si ulcerat

J. O tumora maligna osoasa periferica

251. Clasificarea pe criteriul extensiei microscopice a ameloblstomului

unichistic nu recunoaste urmatoarele forme:
A. Ameloblastom microinvaziv intramural

B. Ameloblastom invaziv

C. Ameloblastom folicular

D. Ameloblastom microinvaziv transmural

E. Ameloblastom desmoplastic

F. Ameloblastom in situ intraluminal

G. Ameloblastom plexiform

H. Ameloblastom scuamocelular

I. Ameloblastom in situ mural

J. Ameloblastom bazocelular
252. Urmatoarele afirmatii despre tumora odontogena calcificata nu
sunt adevarate:
A. Apare frecvent la copii

B. Este o tumora rara de origine odontogena

C. Clinic apare ca o deformare a mandibulei cu crestere extrem de lenta

nedureroasa

D. Radiologic poate prezenta focare de calcificare intratumorala

E. Afecteaza in general pacienti adulti

F. Radiologic apare ca o radiotransparenta uniloculara sau multiloculara

G. Radiologic apare ca o imagine de radioopacitate dispusa radiar

H. Radiologic apare ca o imagine radiopaca cu contur imprecis

I. Este o tumora neodontogena osteogena

J. Este o tumora frecventa la maxilar

253. Urmatoarele variante de tratament chirurgical in cazul

ameloblastomului mandibular nu sunt posibile:
A. Hemirezectia de mandibula cu dezarticulare

B. Chiuretajul tumorii cu riscul aparitiei recidivelor

C. Rezectie totala de maxilar

D. Evidare ganglionara radicala

E. Hemirezectia de mandibula fara dezarticulare

F. Marsupializare

G. Rezectia segmentara

H. Rezectia marginala

I. Rezectie partiala de maxilar

J. Rezectie subtotala de maxilar

254. Diagnosticul diferential al ameloblastomului unichistic nu se poate

face cu:
A. Cavitatea osoasa idiopatica

B. Chistul median mandibular

C. Chistul rezidual

D. Osteom osteoid

E. cementoblastom

F. Odontomul complex
G. Chistul radicular

H. Odontomul compus

I. Keratochistul odontogen primordial

J. osteoblastom

255. Factorii de risc locali in aparitia tumorilor maligne oro-maxilo-

faciale sunt:
A. Varsta

B. Alcoolul

C. Imunodepresia HIV

D. Candida albicans

E. Imunosupresia medicamentoasa

F. Virusul papiloma uman

G. Radiatiile UVB

H. Tutunul

I. Deficitul cronic de fier

J. Avitaminoza A
256. Leziunile cu potential de malignizare ale mucoasei orale sunt:
A. Keratoza actinica

B. Candidoza cronica hiperplazica

C. Lichenul plan

D. Disfagia sideropenica

E. Glosita sifilitica

F. Keratoacantomul

G. Nevul melanocitic

H. Fibroza submucoasa orala

I. Cheilita actinica

J. Eritroleucoplazia

257. Forma ulcerativa de debut a tumorilor maligne orale este

caracterizata de:
A. Un element util in orietarea diagnosticului il constituie aspectul mai neted al
fundului ulceratiei.

B. Fundul ulceratiei este acoperit de sfacele necrotice sau cruste hemoragice

C. Leziunile cel mai adesea sunt nedureroase initial

D. Debuteaza cel mai adesea pe un fond de leucoplazie, eritroplazie sau leuco-
eritroplazie

E. Caracterizeaza tumorile maligne orale cu debut la nivelul glandelor salivare

mici

F. Marginile ulceratiei prezinta un versant intern congestiv

G. Suprafata leziunii este brazdata de santuri cu aspect ulcerativ-fisural

H. Marginile ulceratiei prezinta un versant extern anfractuos

I. Baza ulceratiei are consistenta ferma si limite imprecise

J. Marginile ulceratiei sunt rulate spre interior

258. Osteosarcomul:
A. Apare mai frecvent la barbati, in special in jurul varstei de 30-35 de ani

B. Este o tumora agresiva, caracteristica fiind neoformarea de tesut osteoid

C. Originea tumorii este in zona medulara centrala

D. Este cel mai frecvent tip de sarcom

E. Radiologic prezinta o radiotransparenta larga, cu pereti grosi, cu zona centrala

de calcifiere “ in perna de ace”

F. Apare mai frecvent la femei, in special in jurul varstei de 25-30 de ani

G. Afecteaza mai frecvent maxilarul, in special in zona anterioara

H. Radiologic se constata o distructie osoasa neregulata

I. Coloratia PAS evidentiaza cantitati crescute de glicogen

J. Apare mai frecvent la barbati

259. Condrosarcomul:
A. Riscul de aparitie creste odata cu varsta

B. Apare mai frecvent la sexul feminin

C. Imaginea radiologica este specifica, denumita “ in foi de ceapa”

D. Este pe locul doi ca frecventa dupa osteosarcom

E. Este un sarcom cu neoformare de tesut cartilaginos

F. Afecteaza mai frecvent maxilarul, in special in regiunea anterioara

G. Apare mai frecvent in jurul varstei de 25-30 de ani

H. Leziunea este doar partial delimitata si nu prezinta scleroza periferica

I. In forme avansate are loc invazia partilor moi

J. Afecteaza mai frecvent mandibula, in special in regiunea posterioara

260. Carcinomul bazocelular:

A. Poate fi intalnit sub trei forme anatomo-clinice:superficiala, nodulara,
pigmentara

B. Formele avansate se prezinta sub forma unor leziuni extinse in suprafata, care
pot fi ulcerative sau vegetante

C. Metastazele intereseaza ganglionii regionali, plamanii si oasele

D. Este cel mai frecvent tip de tumora maligna tegumentara

E. Metastazele ganglionare sunt frecvente

F. Forma pigmentara este asemanatoare unui nev pigmentar sau unui melanom
malign

G. In tratamentul formelor de debut se poate practica chiuretajul si

electrocauterizarea

H. Forma nodulara este cea mai inselatoare din punct de vedere clinic

I. Pentru leziunile slab delimitate, excizia se face cu margini libere de 1 cm

J. Este cel mai frecvent tip de tumora maligna a buzelor

261. Melanomul maligneste catacterizat de, cu exceptia:

A. Localizarea ce mai frecventa este zona geniana

B. Expunerea la soare, in special in copilarie, este cel mai important factor de risc

C. Melanomul lentigo maligna este o tumora cu crestere rapida superficiala

grefata pe o hiperplazie melanica difuza cu aspect lentiginos
D. Apare mai frecvent la copii

E. La nivelul cavitatii orale intereseaza cu prediectie mucoasa jugala

F. Melanomul nodular este extrem de invaziv inca de la debut

G. Incidenta melanomului la caucazieni este de 7 ori mai mare decat la negri

H. Apare cel mai frecvent intre 50 si 60 de ani

I. Expunerea cronica si constanta la soare creste incidenta melanomului

J. La nivelul cavitatii orale apare rar

262. Complicatiile si sechelele tratamentului chirurgical sunt

reprezentate de, cu exceptia:
A. Mucozita

B. Stomatotoxicitatea directa

C. Pierderea sensibilitatii gustative

D. Dificultati neurologice

E. Fistula

F. Xerostomia

G. Dificultati de fonatie
H. Alopecia

I. Disfagia

J. Dehiscenta plagii

263. Tumorile maligne ale comisurii intermaxilare:

A. Pentru formele cu punct de plecare la nivelul glandelor salivare accesorii,
predominacarcinomul mucoepidermoid sau adenocarcinomul

B. In majoritatea cazurilor sunt de tip carcinom bazocelular

C. Cel mai important semn fiind prezenta trismusului

D. Tulburarile asociate sunt tardive

E. Adenopatia cervicala este tardiva

F. Debutul poate fi sub forma de mica ulceratie sau fisura a mucoasei

G. In perioada de stare, forma cea mai frecventa este cea ulcero-vegetanta

H. In perioada de stare forma cea mai frecventa este cea ulcero-distructiva

I. Diagnosticul diferential se face cu ulceratii traumatice,leziuni specifice,tumori

benigne,abcesul maseterin

J. Debuteaza cel mai frecvent sub forma unui nodul interstitial

264. Tumorile maligne ale fibromucoasei palatului dur:
A. Pentru formele nodulare se face diagnostic diferential cu: abcesul palatinal,
sarcomul Kaposi

B. Forma ulcero-vegetanta are la origine debutul verucos de culoare gri-

albicioasa

C. Apare cu predilectie la persoanele cu varsta peste 40 de ani

D. Isi au de cele mai multe ori originea in glandele salivare accesorii

E. In cazul tumorilor de dimensiuni mari se prefera o excizie larga, monobloc cu

rezectie osoasa a palatului dur subiacent

F. Are un caracter specific de invazie perinervoasa si totodata un potential

metastazantmai redus

G. Un factor de risc important este fumatul “invers”, asociat cu consumul cronic

de alcool

H. Pentru formele ulcerative se poate face diagnostic diferential cu: ulceratii

specifice, afte bucale, ulceratii traumatice

I. Sunt prezente tulburari de fonatie si masticatie

J. Forma ulcero-distructiva se extinde in suprafata si profunzime, invadand

sinusul maxilar, fosele nazale sau valul palatin

265. Leucoplazia este definită ca fiind :

A. care nu poate fi încadrată în nici o altă entitate patologică.
B. Mai mare de 10 mm

C. Care nu poate fi indepartata prin stergere

D. Un placard alb

E. Mai mare de 5 mm

F. Mai mica de 5 mm

G. Care poate fi îndepărtată prin ștergere

H. O pată sau un placard de culoare roșie

I. O pată albă

J. Care poate fi încadrată în alte entități patologice

266. Leucoplazia verucoasă proliferativă :

A. Se prezintă clinic sub forma unor placarde leucoplazice multiple

B. Se prezintă clinic sub forma unor placarde leucoplazice unice

C. se grefează cu focare eritroplazice, situaţie în care evoluţia este spre carcinom

spinocelular

D. este de cele mai multe ori expresia clinică a displaziei de gradul I a mucoasei
orale

E. Evoluează rapid spre carcinom verucos

F. uneori fiind în asociere cu candidoza orală

G. Evoluează lent spre carcinom verucos

H. este de cele mai multe ori expresia clinică a displaziei de gradul III a mucoasei
orale

I. Nu poate evolua spre carcinom spinocelular

J. este de cele mai multe ori expresia clinică a displaziei de gradul II a mucoasei
orale

267. Eritroplazia (Boala Bowen, eritroplazia Queirat) :

A. Se prezinta clinic ca o pată albă sidefie nereliefată, cu aspect neted

B. Este expresia clinică a displaziei severe şi carcinomuiui in situ

C. Este definită clinic ca fiind o pată albă

D. Are aspect catifelat

E. NU este considerată o formă de debut a tumorilor maligne ale mucoasei

cavităţii orale

F. Este definită clinic ca fiind o pată roşie,

G. Nu poate fi îndepărtată prin ştergere

H. Nu este expresia clinică a displaziei severe şi carcinomuiui in situ

I. Are aspect varucos

J. Nu poate fi încadrată în nici o altă entitate patologică.

268. In cadrul formei ulcerative ale tumorilor maligne orale, elementele

clinice ale ulceraţiei au următoarele caracteristici:
A. Baza ulceratiei are consistenţă moale şi limite precise

B. baza ulceraţiei fiind mai extinsă în ţesuturile învecinate

C. fundul ulceraţiei are aspect neted

D. fundul ulceraţiei are aspect granular şi este acoperit de sfacele necrotice sau
cruste hemoragice;

E. marginile ulceraţiei sunt rulate spre interior;

F. fundul ulceraţiei nu este acoperit de sfacele necrotice sau cruste hemoragice;

G. Marginile ulceratiei au un versant extern neted, congestiv şi un versant intern

anfractuos;

H. baza ulceraţiei nu este extinsă în ţesuturile învecinate

I. marginile ulceraţiei sunt rulate spre exterior

J. Baza ulceratiei are consistenţă fermă şi limite imprecise

269. În perioada de stare, caracteristică pentru tumorile maligne ale

părţilor moi orale este :
A. Aria perilezională este congestiva si tumefiata

B. Initial nu este prezentă durerea

C. Iniţial durerea este de intensitate moderată

D. Iniţial durerea este de intensitate mare

E. Aria perilezională nu este congestiva si tumefiata

F. fixarea formaţiunii

G. indurarea bazei leziunii

H. Nu este specifică fixarea fomațiunii

I. Infiltrare delimitată

J. infiltrarea difuză

270. Aspecte particulare ale tumorilor maligne ale cavităţii orale:

A. Simptomatologia dentară se poate manifesta prin durere la nivelul unuia sau
mai multor dinţi

B. Tumefactia insoteste durerea in aproape 90% din cazuri

C. Tabloul clinic al tumorilor maligne ale oaselor maxilare nu este variabil

D. Durerea este prezenta in 90 % din situatii ca prim semn

E. Caracterul de „versatilitate” al acestor tumori este dat de faptul că în perioada
de stare, este uneori dificil de stabilit punctul de plecare al tumorii, deoarece
invadează din aproape în aproape structurile adiacente

F. Nu este present “caracterul de versatilitate”

G. Durerea este prezenta in 80 % din situatii ca prim semn

H. Tabloul clinic al tumorilor maligne ale oaselor maxilare este variabil, în funcţie
de localizarea topografică şi de stadiul evolutiv al tumorii.

I. Tumefactia insoteste durerea in aproape 80% din cazuri

J. Simptomatologia dentară nu se poate manifesta niciodată prin durere la

nivelul unuia sau mai multor dinţi

271. Pentru tumorile maligne ale maxilarului, alte semne indirecte sunt:
A. Anestezia în teritoriul n.trigemen

B. Mentinerea acuitatii vizuale

C. modificarea acuităţii vizuale diplopie, exoftalmie,

D. edemul regional, până la fosa temporală.

E. Edem localizat

F. Epistaxis bilateral

G. Ulceratii ale tegumentului

H. anestezia în teritoriul n. infraorbital senzaţie de „obraz de carton”);

I. trismus;

J. epistaxis unilateral

272. Cheilita actinică (“buza fermierului”, “buza marinarului”):

A. Apare la persoane de peste 45 de ani

B. Poate să apara la orice varsta

C. Apare în urma expunerii cronice şi prelungite la radiaţiile solare

D. Apare atat la femei, cat si la barbati, in proportii egale

E. Apare mult mai frecvent la femei

F. Este analogul keratozei actinice de la nivelul tegumentului

G. Apare mult mai frecventă la bărbaţi

H. Se localizeaza mult mai frecvent la buza superioara

I. Se localizează în special la buza inferioară

J. Apare la persoane de peste 35 de ani

273. Keratoacantomul :
A. Studiile ultrastructurale indică o etiologie virală
B. Initial leziunea are consistență dură

C. Este denumit şi „pseudocarcinom” sau „carcinom cu vindecare spontană”.

D. Se caracterizează printr-o creştere rapidă, ajungând la dimensiuni de 3-4 cm în

câteva luni.

E. Apare mai frecvent la bărbaţi şi pare a se asocia adesea aparent cu un

traumatism local.

F. Se caracterizează printr-o creştere rapidă, ajungând la dimensiuni de 1-2 cm în

câteva săptămâni.

G. Este o leziune la limita între benign şi malign

H. Histologic, leziunea are aspectul unui carcinom spinocelular slab diferenţiat.

I. Nu este implicata etiologia virala, doar cea genetica

J. Apare mai frecvent la femei şi nu se asociaza cu un traumatism local.

274. Nevul melanocitic dobandit :

A. Apare mai frecvent la sexul feminin

B. Este prezent frecvent pe mucoasa orală

C. Are culoare alba sau roșie

D. Este prezent frecvent pe tegumentul cervico-facial

E. Este o proliferare localizată a structurilor tegumentului

F. Apare mai frecvent la sexul masculin

G. Are dimensiuni mai mari de 1 cm

H. Se poate prezenta ca o leziune cu aspect macular, foarte bine reliefata, slab

demarcata

I. Are dimensiuni mai mici de 1 cm

J. Se poate prezenta ca o leziune cu aspect macular, foarte discret reliefata

275. Carcinomul verucos :

A. Are suprafața regulată

B. Este localizată la nivelul tegumentului, rareori la mucoase.

C. Este o formă foarte puțin invazivă

D. Are o suprafață neregulată

E. Este o formă aparte de carcinom spinocelular

F. O caracteristică aparte este discontinuitatea membrane bazale

G. Baza de implantare este largă

H. Apare ca o leziune reliefată alba sau roz

I. În general are o creștere lentă

J. În general are o creștere rapidă

276. Carcinomul cu celule fuziforme:

A. Această formă este în general foarte agresivă, cu o mortalitate între 42% şi
61%

B. Oral, interesează cel mai frecvent buza superioară

C. Oral, interesează cel mai frecvent buza inferioară, limba şi mucoasa crestei
alveolare.

D. Este o variantă de carcinom spinocelular, cu celule de aspect fuziform

E. De cele mai multe ori clinic se prezintă ca o masă verucoasă

F. Această formă nu este agresivă

G. localizarea la nivelul buzei are un prognostic mult mai scăzut faţă de

localizările orale

H. De cele mai multe ori clinic se prezintă ca o masă polipoasă; alteori are aspect
ulcerativ.

I. Este o variantă de carcinom bazocelular

J. Se poate localiza la nivelul roşului de buză, dar poate interesa şi alte regiuni
277. Diagnosticul diferențial în cadrul tumorilor maligne ale buzelor se
face cu:
A. Carcinoamele glandelor salivare mici

B. Ulcerații mecanice

C. Cheilitele microbiene sau chimice

D. Carcinomul bazocelular

E. Melanomul

F. Ulceraţii tuberculoase

G. Sancrul primar

H. Leziuni datorate unor arsuri;

I. Carcinomul cu celule fuziforme

J. Carcinomul verucos

278. Avantajele Tehnicii de reconstructie Camille Bernard:

A. Cicatrice postoperatorii plasate în pliuri naturale

B. Deformarea fantei orale este minimă

C. Irigația lamboului este slabă

D. efectul fizionomie este net superior, retracţia lamboului fiind aproape absentă
E. edemul rezidual care persistă mult timp postoperator la nivelul buzei.

F. există o hipoestezie marcată.

G. Cicatricile postoperatorii nu sunt plasate în pliuri naturale

H. irigaţia lamboului este bogată

I. permite ca mişcările funcţionale mandibulare să nu se mențină în limite

fiziologice;

J. refacerea roşului de buză şi a comisurilor labiale se realizează în condiţii

fizionomice acceptabile;

279. Evolutia tumorilor maligne ale buzelor :

A. oOdată depășită etapa locală apare afectarea osoasă de vecinătate.

B. Este în general lentă.

C. Afectarea osoasă mandibulară are loc în special în cazul evoluţiei tumorii pe

faţa ventral a buzei.

D. Starea general este afectată de la inceput.

E. Odată depășită etapa locală apare adenopatia metastatică loco regional.

F. Datorită evoluţiei prin contiguitate, tumorile maligne ale buzelor nu se extend.

G. Este in general rapida

H. Odată depășită etapa locală, nu apar metastazele la distanţă.

I. Starea generală nu este afectată decât în stadiile tardive de invazie tumorală.

J. Datorită evoluţiei prin contiguitate, tumorile maligne ale buzelor se extind,

invadând părţile moi labio-geniene.

280. Tumori maligne primare de origine mezenchimală sunt:

A. Sarcomul Ewing

B. Condrosarcomul

C. Angiosarcomul

D. Carcinomul odontogen

E. Sarcomul periostal

F. Sarcomul odontogen

G. Limfomul Burkitt

H. Limfomul osos non-hodgkinian

I. Osteosarcomul

J. Carcinosarcomul odontogen

281. Sarcomul Ewing:

A. Simptomele sunt nespecifice şi cuprind deformarea osoasă, asociată adesea cu
durere, evoluţia fiind rapidă, în câteva luni.

B. Imaginea radiologică nu este specifică

C. Grupa de vârstă cel mai frecvent afectată este cuprinsă între 40 şi 50 ani

D. Simptomele nu sunt associate cu durerea

E. La nivelul oaselor maxilare, este localizat cu predilecţie la nivelul corpului

mandibulei

F. incidenţa fiind dublă la femei față de bărbați

G. este o tumoră rară care afectează predominant oasele membrelor inferioare

sau pelvisul.

H. Grupa de vârstă cel mai frecvent afectată este cuprinsă între 5 şi 30 ani.

I. Din punct de vedere histopatologic, se observă insule de celule tumorale mari,

nedelimitate

J. Imaginea radiologică este specifică, denumită „în foi de ceapă”

282. Tiparul de rezecție osoasă a mandibulei pentru tumori maligne

orale extinse la nivelul mandibulei; rezectia osoasă marginală:
A. Se defineşte ca fiind rezecţia osoasă a procesului alveolar fără păstrarea
bazilarei corpului mandibular

B. Invazia periostului se manifestă prin fixarea acestuia de osul subiacent,

neputând fi decolat.
C. Este o rezecţie osoasă cu întreruperea continuităţii mandibulei.

D. Nu este obligatorie acoperirea substratului osos denudat prin sutura primară a

părţilor moi supraiacente cu ajutorul diferitelor tipuri de lambouri

E. Rezecţia marginală şi extirparea tumorii de părţi moi orale se va face

întotdeauna separat

F. In porţiunea anterioară, simfizară, a corpului mandibular, rezecţia marginală a

mandibulei poartă numele de simfizectomie marginală.

G. Se defineşte ca fiind rezecţia osoasă a procesului alveolar cu păstrarea

bazilarei corpului mandibular

H. Este o rezecţie osoasă fără întreruperea continuităţii mandibulei

I. In general, rezecţia marginală a mandibulei este indicată în cazul tumorilor

maligne ale părţilor moi orale cu invazia periostului mandibular.

J. Având în vedere păstrarea continuităţii osoase, intotdeauna este necesară

reconstrucţia imediată a unui astfel de defect

283. Tumori maligne primare de origine mezenchimală NU sunt:

A. Osteosarcomul

B. Angiosarcomul

C. Sarcomul odontogen

D. Sarcomul periostal
E. fibrosarcomul

F. Limfomul Burkitt

G. Carcinomul odontogen

H. Carcinosarcomul odontogen

I. Sarcomul Ewing

J. Limfomul osos non-hodgkinian

284. Condrosarcomul :
A. Afectează mai frecvent mandibula

B. Tabloul clinic nu include durere

C. Este un sarcom cu neoformare de ţesut cartilaginos

D. Se localizează la nivelul oaselor maxilare în 9% din cazuri.

E. Afectează mai frecvent maxilarul (60% din cazuri), in special regiunea

anterioara

F. Riscul de apariţie creşte odată cu vârsta.

G. Se localizează la nivelul oaselor mandibulare în 9% din cazuri

H. Riscul de apariţie scade odată cu vârsta.

I. Dintre tipurile de sarcoame, condrosarcomul este este pe locul trei ca
frecvenţă, după osteosarcomul.

J. Dintre tipurile de sarcoame, condrosarcomul este este pe locul doi ca

frecvenţă, după osteosarcomul.

285. In cadrul tumorilor maligne ale maxilarului, clasificarea anatomo-

clinică a lui Sibleau se face astfel:
A. Tumori benigne de mezostructura

B. Tumori maligne de suprastructura

C. tumori maligne primare de origine mezenchimala

D. Tumori benigne de suprastructura

E. Tumori maligne de mezostructura

F. Tumori maligne primare odontogene

G. Tumori benigne de infrastructura

H. Tumori maligne de infrastructura

I. Tumori etmoido-maxilare sau etmoido-maxilo-orbitale

J. Platoul palato-alveolar

286. Clasificarea TNM pentru carcinoamele de mezostructura:

A. T2: Tumoră care erodează sau distruge pereţii osoşi (inclusiv podeaua sau
peretele medial al sinusului maxilar), dar nu interesează peretele posterior
sinuzal;

B. Tis: Tumoră in situ;

C. Tx: Tumora primară nu poate fi evaluată;

D. T0: Nu există dovezi despre prezenţa unei tumori primare;

E. T1: Nu există dovezi despre prezenţa unei tumori primare;

F. T2: Tumoră limitată la mucoasa sinusului maxilar, fără infiltrarea structurilor

osoase;

G. T4: Tumoră care invadează peretele posterior sinuzal, ţesutul subcutanat sau
tegumentul obrazului, podeaua sau peretele medial al orbitei, fosa
infratemporală, lamele etmoidale;

H. T1 : Tumoră in situ;

I. T1: Tumoră limitată la mucoasa sinusului maxilar, fără infiltrarea structurilor

osoase;

J. T3: Tumoră care invadează structuri dincolo de podeaua sau peretele medial al
sinusului maxilar sau/şi lama cribriformă, baza craniului, rinofaringele, sinusul
sfenoidal, sinusul frontal.

287. Clasificarea TNM pentru carcinoamele de mezostructura, sunt false

urmatoarele:
A. T3: Tumoră care invadează structuri dincolo de podeaua sau peretele medial al
sinusului maxilar sau/şi lama cribriformă, baza craniului, rinofaringele, sinusul
sfenoidal, sinusul frontal.

B. T2: Tumoră limitată la mucoasa sinusului maxilar, fără infiltrarea structurilor

osoase;

C. T0: Nu există dovezi despre prezenţa unei tumori primare;

D. Tis: Tumoră in situ;

E. T1: Nu există dovezi despre prezenţa unei tumori primare;

F. T4: Tumoră care invadează peretele posterior sinuzal, ţesutul subcutanat sau
tegumentul obrazului, podeaua sau peretele medial al orbitei, fosa
infratemporală, lamele etmoidale;

G. T2: Tumoră care erodează sau distruge pereţii osoşi (inclusiv podeaua sau
peretele medial al sinusului maxilar), dar nu interesează peretele posterior
sinuzal;

H. T1 : Tumoră in situ;

I. Tx: Tumora primară nu poate fi evaluată;

J. T1: Tumoră limitată la mucoasa sinusului maxilar, fără infiltrarea structurilor

osoase;

288. Dupa clasificarea lui Brown şi colab. a maxilectomiilor şi defectelor

rezultate, avem urmatoarele clase :
A. Clasa 3 : maxilectomie fără comunicare oro- sinuzală;
B. Clasa a 2-a include podeaua sau continutul orbitei

C. Clasa 1 : maxilectomie fără comunicare oro- sinuzală;

D. Clasa a 4-a: maxilectomie radicală (inclusiv cu exenteraţie de orbită).

E. Clasa a 5-a: defecte după maxilectomie joasă (care nu includ podeaua sau
conţinutul orbitei);

F. Clasa a 3-a interesează conţinutul orbitei;

G. Clasa a 2-a: defecte după maxilectomie joasă (care nu includ podeaua sau
conţinutul orbitei);

H. Clasa a 1-a: maxilectomie radicală (inclusiv cu exenteraţie de orbită).

I. Clasa a 2-a: defecte după maxilectomie înaltă (interesând conţinutul orbitei);

J. Clasa a 3-a: defecte după maxilectomie înaltă

289. Dupa clasificarea lui Brown şi colab. a maxilectomiilor şi defectelor

rezultate, sunt false urmatoarele:
A. Clasa a 2-a include podeaua sau continutul orbitei

B. Clasa a 3-a interesează conţinutul orbitei;

C. Clasa a 2-a: defecte după maxilectomie joasă (care nu includ podeaua sau
conţinutul orbitei);
D. Clasa a 4-a: maxilectomie radicală (inclusiv cu exenteraţie de orbită).

E. Clasa a 1-a: maxilectomie radicală (inclusiv cu exenteraţie de orbită).

F. Clasa a 2-a: defecte după maxilectomie înaltă (interesând conţinutul orbitei);

G. Clasa 3 : maxilectomie fără comunicare oro- sinuzală

H. Clasa a 5-a: defecte după maxilectomie joasă (care nu includ podeaua sau
conţinutul orbitei);

I. Clasa a 3-a: defecte după maxilectomie înaltă

J. Clasa 1 : maxilectomie fără comunicare oro- sinuzală;

290. Sistemul limfatic :

A. Contine ganglioni limfatici

B. Nu realizeaza anostomoze intre ele

C. Prezinta trunchiuri colectoare

D. Capilarele limfatice au diametru uniform

E. Capilarele limfatice au un diametru mai mic decat capilarele sanguine

F. Vasele limfatice au traiect rectiliniu

G. Format din capilare limfatice

H. Vasele limfatice nu se gasesc subcutanat

I. Capilarele limfatice au un diametru mai mare decat capilarele sanguine

J. Format din vase limfatice

291. Despre sistemul limfatic sunt adevarate urmatoarele afirmatii:

A. Din ganglion pleaca un singur vas eferent

B. Gangionii limfatici sunt organe de dimensiuni mari

C. Pot fi izolati sau in lanturi limfatice

D. Nu se interpun pe traiectul vaselor limfatice

E. Se interpun pe traiectul vaselor limfatice

F. In ganglion intra un singur vas aferent si pleaca mai multe vase eferente

G. Gangionii limfatici sunt organe de dimensiuni reduse

H. Ganglionii pot fi doar izolati

I. In ganglion intra un numar de vase aferente

J. Ganglionii sunt organizati doar in lanturi limfatice

292. Ganglionul limfatic prezinta:

A. Teaca vasculara
B. Doar arie corticala si medulara

C. Arie paracorticala

D. Capsula conjunctiva

E. Arie corticala

F. Vas eferent ce iese la nivelul hilului ganglionar

G. Tunica vasculara

H. Arie medulara

I. Vas afferent ce iese la nivelul hilului ganglionar

J. Nu continue capsula conjunctiva

293. Factori care influenteaza diseminarea metastatica a tumorii

primare:
A. Dimensiunea tumorii

B. Localizarea tumorii primare

C. Profunzimea de invazie

D. Forma de debut

E. Patologie asociata
F. Factori iritativi locali

G. Varsta

H. Gradul de diferentiere

I. Invazia perinervoasa nu influenteaza diseminarea metastatica

J. Forma histopatologica

294. Diagnosticul diferenţial al metastazelor ganglionare cervicale

consecutive tumorilor maligneoro-maxilo-faciale trebuie făcut cu:
A. Tumorile benigne parotidiene

B. Tumorile maligne parotidiene

C. Tumori benigne cervicale

D. Adenopatii din hemopatii maligne

E. Adenite inflamatorii sau imunologice

F. Nu se face cu afectiuni congenitale

G. Tumori maligne cervicale neganglionare

H. Carcinomul bazocelular

I. Nu se face cu structurile anatomice normale

J. Infectii ale regiunii cervicale

295. Investigaţiile paraclinice curente în contextul tumorilormaligne oro-

maxilo-faciale sunt:
A. Metode imagistice:comuter tomografie

B. Metode de colorare vitala: flow citometrie

C. Metode chirurgicale:radiografii

D. Metode chirurgicale: marker tumorali

E. Metode chirurgicale: coloratia cu albastru de toluidina

F. Metode imagistice:RMN

G. Examinare clinica

H. Alte metode: flow citometrie

I. Metode de colorare vitala

J. Metode chirurgicale

296. Contraindicatiile biopsiei incizionale sunt:

A. Tumori inoperabile

B. Leziuni acute cu caracter inflamator

C. Tumori la care se urmareste reconversia tumorala

D. Tumori parotidiene

E. Leziuni vasculare

F. Zone anatomice cu risc vital

G. Leziuni tumorale extinse

H. Pacienti care refuza interventia chirurgicala

I. Leziuni osoase radiotransparente

J. Tumori cutanate in perioada de stare

297. Indicatiile biopsiei incizionale sunt:

A. Leziunilor tumorale extinse

B. Tumorilor osoase radiotransparente

C. Tumorilor parotidiene

D. Leziuni cu caracter inflamator

E. Tumorilor sau adenopatiilor inoperabile(risc vital)

F. Bolnavilor care refuza interventia chirurgicala

G. Limfangioamele
H. Tumori la care se urmareste intai reconversia tumorala si apoi tratamentul
chirurgical

I. Tumorilor inoperabile dar care beneficiaza de tratament radio chimio terapic

J. Hemangioamele

298. Prognosticul tumorilor maligne:

A. Tumorile nediferentiate au un prognostic mai bun

B. Depinde de localizarea tumorii primare

C. Foloseste ca indice rata de supravietuire la 5 ani

D. Nu este dependent de invazia perinervoasa

E. Este dependent de statusul pacientului

F. Invazia tegumentara nu influenteaza prognosticul

G. Depende de prezenta adenopatiei cervicale

H. Gradul de diferentiere nu influenteaza prognosticul

I. Ruptura capsulara reprezinta un factor de risc favorabil

J. Este influentat de prezenta metastazelor la distanta

299. Obiectivele tratamentului multimodal :

A. Reintegrare sociala a pacientului
B. Asigurarea vindecarii:supravietuirea la 5 ani

C. Urmareste vindecarea:supravietuirea la 10 ani

D. Terapia de sustinere nu este inclusa

E. Include tratament chirurgical si /sau radio-chimioterapic

F. Asigurarea calitatii vietii

G. Urmareste doar reabilitare functionala

H. Secventialitatea etapelor se face doar in functie de examenul clinic

I. Reabilitarea functionala

J. Nu include imunoterapie

300. Principiile generaleale tratamentuluichirurgical cu intenţie curativă

au fost sintetizatede către Langdon astfel:
A. Interventia chirurgicala cuprinde extirparea tumorala cu margini libere

B. Nu se prefera plastia imediata

C. Metoda de plastie se alege inaintea extirparii tumorale

D. Metoda de plastie se alege in timpul extirparii chirurgicale a tumorii

E. Presupune conduita terapeutica cervicala

F. Se fac compromisuri excizionale in favoare plastiei

G. Se preferea plastia imediata

H. Asigurarea marginilor libere nu este necesara

I. Interventia chirurgicala nu presupune plastia defectului postoperator

J. Interventia chirurgicala cuprinde plastia defectului postoperator

301. Clasificarea evidărilor cervicale în funcţiede amploarea

intervenţiilor este următoarea:
A. Evidare partiala

B. Nu cuprinde evidare radicala extinsa

C. Evidare profilactica

D. Evidare cervicala radicala

E. Evidare cervicala radical modificata tip I

F. Evidare cervicala radical modificata tip IV

G. Evidare cervicala radical modificata tip III

H. Evidare selectiva

I. Evidare cervicala radical modificata tip V

J. Evidare cervicala radical modificata tip II

302. Piesa operatorie in evidarea cervicala radicala include:

A. Muschiul trapez

B. Muschiul omohioidian

C. Nervul hipoglos

D. Vena jugulara interna

E. Ganglioni suboccipitali

F. Ganglioni cervicali

G. Muschiul SCM

H. Glanda parotida

I. Artera carotida comuna

J. Glanda submandibulara

303. Indicatiile evidarii cervicale radicale sunt:

A. Mase cervicale metastatice mai mici de 3 cm,indiferent de localizare;

B. Evidare profilactica

C. Un ganglion palpabil in special in nivelul I

D. Ganglioni limfatici fixaţi care devin mobili după radioterapie

E. Ganglioni nepalpabili

F. Ganglioni limfatici fixaţi care devin mobili dupa chimioterapie

G. Ganglionilimfatici clinic pozitivi după realizarea unei evidări cervicale radicale

modificate sau selective

H. Ganglioni ce raman fixate dupa radioterapie sau chimioradioterapie

I. Mase cervicale metastatice mai mari de 3 cm,indiferent de localizare;

J. Unul sau mai multi ganglioni cervicali palpabili

304. Avantajele evidarii radicale modificate de tipIII:

A. Extirparea venei jugulare interne scade riscul de metastazare ganglionara

B. Reprezinta varianta terapeutica optima in N0

C. Se mentine conturul cervical

D. Morbiditate mare a centurii scapulare

E. Posibilitatea unei evidari bilaterale in N2c

F. Este mai invaziva decat evidarea cervicala radicala

G. Posibilitatea unei evidari cervicale bilaterale in N0

H. Edem postoperator redus

I. Morbiditate minima sau scazuta a centurii scapulare

J. Pierdere de sensibilitate minima

305. Tumorile maligne ale limbii si planseului bucal:

A. Debut sub forma nodulara, neinvaziva

B. Formele de debut sunt ulcerative

C. Sunt forme extrem de invazive

D. Nu se gasesc pe un fond leoplazic

E. Initial leziunile sunt dureroase

F. Ulceratiile nu se asocuaza cu factori iritativi locali

G. Pacientii prezinta frecvent adenoparii metastatice cervicale

H. Au un slab caracter limfofil

I. Au caracter limfofil marcat

J. Au evolutie relatuv asimptomatica in faza de debut

306. Diagnosticul diferenţialal tumorilor maligne ale limbii şi planşeului

bucal poate face cu:
A. Ulceratie tuberculoasa

B. Carcinomul bazocelular

C. Afte bucale

D. Tumorile benigne ale glandelir salivare mari

E. Ulceratii traumatice

F. Nu se face cu sialolitiaza canalului Wharton

G. Sifilisul primar

H. Nu include abcesul limbii

I. Tumorile maligne ale pielii

J. Tumori benigne

307. Evolutia tumorilor maligne ale limbii si planseului bucal:

A. Aparitia durerii este tardiv

B. Nu prezinta afectare functionala

C. Se extinde spre pilierul amigdalian

D. Nu determina anchiloza pelvi-linguala

E. Se extinde din aproape in aproape

F. Este de obicei rapida

G. Evolutie lenta

H. Formele pelvilinguale putandu-se extinde ulterior si la nivelul mandibulei

I. Adenopatia apare tardiv

J. Se extinde spre valul palatin

308. Despre tratamentul tumorilor maligne ale planseului lingual in T1

fara interesarea mucoasei versantului lingual al mandibulei:
A. Marginile de siguranta se situeaza la 2 cm in suprafata

B. Presupune utilizarea grefelor de piele pentru plastia defectului

C. Inchiderea defectului se realizeaza per secundam

D. Se indica glosopelvectomia partiala

E. Marginile se situeaza la 1 cm in suprafata

F. Marginile se situeaza la 1 cm in profunzime

G. Se indica pelvectomia simpla

H. Marginile de siguranta se situeaza la 2 cm in profunzime

I. Permite controlul asupra recidivelor locale

J. Se realizeaza inchiderea defectului per primam

309. Tratamentul tumorilor maligne pelvilinguale in T2:

A. Vindecarea se realizeaza per secundam atat la nivelul limbii cat si la nivelul
planseului bucal

B. Se practica pelvectomia simpla

C. Se practica glosopelvectomie partiala

D. Nu se practica sutura margino-marginala la nivelul limbii

E. Vindecare per secundam la nivelul planseului bucal

F. Se realizeaza sutura margino-marginala la nivelul planseului

G. Asigurarea de margini libere tridimensional

H. Aplicarea de grefe libere de piele la nivelul planseului

I. Aplicarea de grefe de piele nu este indicata

J. Inchiderea se realizeaza per primam prin sutura margino-marginala la nivelul

limbii

310. Tumorile maligne ale mucoasei jugale:

A. Mai rar punctul de plecare este de la nivelul glandelor salivare aceesorii

B. Punctul de plecare este epiteliul mucoasei jugale

C. Debutul sub forma nodulara este cel mai frecvent

D. Text răspunsreprezinta 60% din tumorile cu evolutie orala

E. Incidenta crescuta corelata cu mestecatul de betel

F. Foarte rar apar la nivelul proiectiei planului de ocluzie pe mucoasa jugala

G. Nu apar pe fondul unor leziuni leucoplazice preexistente

H. Nu se asociaza cu mestecarea betelului

I. Asociate cu traumatizarea mucoasei la nivelul planului de ocluzie

J. Reprezinta 8-12% din tumorile maligne cu evolutie orala

311. Diagnosticul diferential al tumorilor maligne ale mucoasei jugale se

poate face cu:
A. Tumorile maligne ale bazei limbii

B. Litiaza canalului Stenon

C. Tumori maligne pelvilinguale

D. Nu se face cu abcesul genian

E. Ulceratii sifilitice

F. Ulceratii traumatice
G. Nu include adenite geniene

H. Ulceratii tuberculoase

I. Afte bucale

J. Nu se face cu ulceratiile traumatice

312. Conduita terapeutica chirurhicala in cazul tumorilor maligne ale

mucoasei jugale:
A. Extiraprea va depasi muschiul buccinator

B. In forme limitate, abordul este intraoral

C. Impune o extirpare chirurgicala larga

D. Asigurarea marginilor libere negative tridimensional

E. Nu este necesara mecanoterapia

F. Inceperea mecanoterapiei se recomanda la 4-6 saptamani

G. Nu se poate opta pentru aplicarea unor grefe libere de piele

H. Nu se poate realiza vindecarea per secundam

I. Se va realiza vindecarea per secundam

J. Cicatricile orale nu au caracter retractil

313. Tumorile maligne ale cumisurii intermaxilare:
A. Debutul poate fi sub forma ulcero vegetanta

B. Numite si tumori ale trigonului retromolar

C. In perioada de stare pot fi sub forma de nodul

D. Provin din epiteliul de invelis

E. Provin din glandele acesorii ale mucoasei spatiului retromolar

F. Pot fi prin extensie de la nivelul mucoasei jugale

G. Nu pot fi extensii de la nivelul tumorilor mucoasie jugale

H. Au ca si factori de risc aceiasi ca si celelalte forme de tumori maligne ale

cavitatii orale

I. Debutul poate fi sub forma ulcero-distructiva

J. In perioada de stare pot fi sub forma de mica ulceratie

314. Tumorile maligne ale fibromucoasei palatului dura u urmatoarele

particularitati:
A. Cel mai frecvent isi au originea la nivelul epiteliului

B. Isi au de cele mai multe ori originea in glandele salivare accesorii

C. Poate aparea la personae tinere

D. Localizarea la nivelul fibromucoasei palatului dur este rara

E. Nu pot fi expresia extensiei tumorale de la nivelul maxilarului

F. Nu pot fi sarcom Kaposi

G. Poate fi expresia extensiei tumorilor maligne de infrastructura a maxilarului

H. Nu poate aparea la persoanele tinere

I. Fumatul invers asociat cu consumul de alcool creste incidenta

J. Localizarea la nivelul palatului dur ese frecventa

315. Factorii de risc locali in aparitia tumorilor maligne oro-maxilo-

faciale nu sunt:
A. Avitaminoza A

B. Candida albicans

C. Tutunul

D. Deficitul cronic de fier

E. Varsta

F. Imunodepresia HIV

G. Virusul papiloma uman

H. Alcoolul

I. Imunosupresia medicamentoasa

J. Radiatiile UVB

316. Leziunile cu potential de malignizare ale mucoasei orale nu sunt:

A. Lichenul plan

B. Cheilita actinica

C. Keratoacantomul

D. Fibroza submucoasa orala

E. Eritroleucoplazia

F. Disfagia sideropenica

G. Candidoza cronica hiperplazica

H. Keratoza actinica

I. Nevul melanocitic

J. Glosita sifilitica

317. Despre sistemul limfatic nu sunt adevarate urmatoarele afirmatii:

A. In ganglion intra un singur vas aferent si pleaca mai multe vase eferente
B. Gangionii limfatici sunt organe de dimensiuni reduse

C. Ganglionii sunt organizati doar in lanturi limfatice

D. Se interpun pe traiectul vaselor limfatice

E. Ganglionii pot fi doar izolati

F. Din ganglion pleaca un singur vas eferent

G. Gangionii limfatici sunt organe de dimensiuni mari

H. In ganglion intra un numar de vase aferente

I. Pot fi izolati sau in lanturi limfatice

J. Nu se interpun pe traiectul vaselor limfatice

318. Diagnosticul diferenţialal tumorilor maligne ale limbii şi planşeului

bucal nu se poate face cu:
A. Carcinomul bazocelular

B. Sifilisul primar

C. Ulceratie tuberculoasa

D. Afte bucale

E. Tumorile benigne ale glandelir salivare mari

F. Tumorile maligne ale pielii

G. Nu include abcesul limbii

H. Tumori benigne

I. Ulceratii traumatice

J. Nu se face cu sialolitiaza canalului Wharton

319. Pentru tumorile maligne ale maxilarului, alte semne indirecte nu

sunt:
A. Ulceratii ale tegumentului

B. edemul regional, până la fosa temporală.

C. Epistaxis bilateral

D. anestezia în teritoriul n. infraorbital senzaţie de „obraz de carton”);

E. Mentinerea acuitatii vizuale

F. epistaxis unilateral

G. Edem localizat

H. modificarea acuităţii vizuale diplopie, exoftalmie,

I. trismus;
J. Anestezia în teritoriul n.trigemen

320. Diagnosticul diferential al tumorilor maligne ale mucoasei jugale un

se face cu:
A. Litiaza canalului Stenon

B. Nu se face cu abcesul genian

C. Tumorile maligne ale bazei limbii

D. Afte bucale

E. Ulceratii tuberculoase

F. Ulceratii traumatice

G. Tumori maligne pelvilinguale

H. Nu include adenite geniene

I. Nu se face cu ulceratiile traumatice

J. Ulceratii sifilitice