22 Chir

1.
Obiectivele chiuretajului periapical sunt:

A. Îndepărtarea în totalitate a apexului dintelui cauzal
B. Realizarea unei obturații de canal corecte
C. Abolirea și controlul paresteziilor
D. Îndepărtarea materialului de obturație în exces
E. Îndepărtarea țesutului de granulație din regiunea periapicală
F. Abolirea și controlul durerii intense
G. Îndepărtarea parțială a apexului dintelui cauzal
H. Realizarea unei obturații de canal corecte pe cale retrogradă
I. Crearea unei căi de drenaj transmaxilar eficient
J. Abolirea și controlul edemului regional
2. Principiul metodei chiuretajului periapical cuprinde:
A. Îndepărtarea se efectuează cu freze sferice
B. Crearea unei căi de acces către regiunea periapicală a dintelui afectat și a dinților
vecini
C. Îndepărtarea se efectuează cu ciupitorul de os
D. Eliminarea în totalitate a țesutului de granulație
E. Îndepărtarea se efectuează cu aparatură ultrasonică
F. Eliminarea parțială a materialului de obturație
G. Crearea unei căi de acces către regiunea periapicală a dintelui afectat
H. Eliminarea în totalitate a materialului de obturație în exces
I. Îndepărtarea se efectuează cu chiurete alveolare, linguri și chiurete parodontale
J. Eliminarea în totalitate a zonei necrotice a cementului periaapical
3. Indicațiile chiuretajului periapical cuprind:
A. Uneori este necesară îndepărtarea completă a porțiunii de cement apexian
necrotic prin rezecție apicală
B. Obturarea incompletă a canalului radicular cu apariția fenomenelor inflamatorii
periapicale
C. Necroza cementului radicular din zona apexului, restantă după finalizarea
corectă a tratamentului endodontic
D. Depășirea cu material pentru obturația de canal a apexului dentar
E. Depășirea cu ace de canal a apexului dintelui
F. Apariția unor reacții inflamatorii pe fondul depășirii apexului dentar cu material
de obturație
G. Succes al tratamentului endodontic chiar dacă persistă fenomenele inflamatorii
periapicale
H. Uneori este necesară îndepărtarea completă a porțiunii de cement apexian
necrotic prin rezecție marginală
I. Necroza cementului radicular din zona cervicală, restantă după finalizarea
corectă a tratamentului endodontic
J. Eșecuri ale tratamentului endodontic cu persistența fenomenelor inflamatorii
periapicale, chiar după finalizarea corectă a tratamentului endodontic
4. Protocolul operator în cadrul chiuretajului periapical cuprinde:
A. Expunerea tăbliei osoase palatinale prin decolarea limitată a marginii de
mucoasă
B. Trepanarea osului se face cu ciupitorul de os
C. Anestezie locală prin infiltrație în dreptul dintelui afectat
D. Anestezie tronculară bazală
E. Incizie palatinală de 1-2 cm în zona apexului dentar
F. Incizie vestibulară de 1-2 cm în zona apexului dentar
G. Îndepărtarea prin chiuretaj minuțios a țesutului patologic periapical, a excesului
de material de obturație și
5. Protocolul operator al chiuretajului periapical presupune:
A. Extirparea în totalitate a leziunii periapicale
B. Trepanarea osului se face cu o freză cilindrică sub răcire continuă cu ser fiziologic
steril
C. Anestezie locală prin infiltrație în dreptul apexului dintelui afectat
D. Extirparea parțială a leziunii periapicale
E. Incizie palatinală de 1-2 cm în zona apexului dentar
F. Lărgirea breșei osoase până în regiunea leziunii periapicale pentru a se putea
permite introducerea unei chiurete alveolare
G. Incizie vestibulară de 3-4 cm deasupra apexului dentar
H. Anestezie tronculară periferică
I. Incizie vestibulară de 1-2 cm în zona apexului dentar
J. Decolarea progresivă a leziunii periapicale
6. Despre chiuretajul periapical se poate spune:
A. Operatorul se orientează doar pe baza senzațiilor tactile
B. Se poate solicita un examen histopatologic dacă leziunea periapicală are formă
chistică
C. Are ca dezavantaj lipsa vizibilității directe
D. Are ca dezavantaj persistența cementului necrotic apexian ce trebuie îndepărtat
prin rezecție apicală
E. Se poate solicita un examen CBCT dacă leziunea periapicală are formă chistică
F. Operatorul se orientează doar pe baza senzațiilor optice
G. Se poate practica la orice dinte devitalizat
H. Se poate solicita un examen histopatologic dacă leziunea periapicală are formă
granulomatoasă
I. Se poate practica numai la dinți cu obturație de canal corectă și completă până la
apex
J. Are ca dezavantaj persistența cementului necrotic apexian ce trebuie îndepărtat
printr-un chiuretaj extins
7. Chiuretajul periapical are următoarele accidente și complicații:
A. Deschiderea fosei nazale
B. Lezarea dinților aproximali
C. Persistența formațiunii periapicale dacă nu e îndepărtată în totalitate
D. Pătrunderea intempestivă în canalul mandibular
E. Pătrunderea intempestivă în canalul nazo-palatin
F. Lezarea pachetului vasculo-nervos infraorbitar
G. Deschiderea sinusului maxilar
H. Deschiderea fosei canine
I. Lezarea nervului nazo-palatin
J. Crearea unei comunicări oro-sinuzale persistente
8. Despre amputația radiculară se poate spune:
A. La molarii maxilari se extirpă rădăcina palatină și mai rar rădăcinile vestibulare
B. Se poate face pentru premolarul 1 maxilar
C. Se poate face pentru molarul 1 mandibular
D. Se poate face pentru molarul 3 mandibular
E. Se poate face pentru molarul 3 maxilar
F. Se poate face pentru premolarul 2 mandibular
G. Se poate face pentru molarul 1 maxilar
H. La molarii maxilari se extirpă una din rădăcinile vestibulare și mai rar cea palatină
I. Se poate face pentru molarul 2 maxilar
J. Se poate face pentru molarul 2 mandibular
9. Amputația radiculară se poate face în următoarele condiții:
A. Rădăcinile restante au o bună implantare în osul alveolar
B. Parodontita apicală acută afectează una dintre rădăcinile unui molar la care
tratamentul conservator endodontic nu se poate efectua sau nu a dat rezultate
C. Parodontita apicală cronică afectează una dintre rădăcinile unui molar la care
tratamentul conservator endodontic nu se poate efectua sau nu a dat rezultate
D. Rădăcinile restante sunt implantate corect și urmează a se începe tratamentul
endodontic
E. Procesul carios afectează numai una dintre rădăcinile unui molar maxilar sau
mandibular
F. Rădăcinile restante sunt implantate corect și în curs de tratament endodontic
G. Procesul carios afectează cel mult 2 rădăcini ale unui molar maxilar sau
mandibular
H. Rădăcinile restante sunt obturate provizoriu pe canal și nu au reacție periapicală
I. Rădăcinile restante sunt tratate și implantate corect
J. Rădăcinile restante sunt obturate corect pe canal (cu evaluare radiologică)
10. Tehnica amputației unei rădăcini vestibulare a unui molar maxilar cuprinde:
A. Rezecția parțială a peretelui vestibular al rădăcinii de extras
B. Decolarea lamboului muco-periostal și descoperirea parțială a peretelui osos
vestibular
C. Incizie vestibulară curbă cu convexitatea în jos
D. Anestezie locală prin infiltrație
E. Incizie vestibulară în ”L”
F. Secționarea rădăcinii sub planșeul camerei pulpare
G. Anestezie tronculară periferică
H. Secționarea rădăcinii deasupra planșeului camerei pulpare
I. Incizie vestibulară în ”trapez”
J. Rezecția totală a peretelui vestibular al rădăcinii de extras
11. Prin tehnica amputației unei rădăcini vestibulare a unui molar maxilar se urmărește:
A. Extracția prin alveolotomie a rădăcinii secționate
B. Incizie în ”plic”
C. Anestezie tronculară bazală
D. Rezecția totală a peretelui vestibular al rădăcinii de extras
E. Incizie vestibulară în ”L”
F. Extracția atraumatică a rădăcinii secționate
G. Anestezia locală prin infiltrație
H. Secționarea rădăcinii sub planșeul camerei pulpare
I. Secționarea rădăcinii deasupra planșeului camerei pulpare
J. Rezecția parțială a peretelui vestibular al rădăcinii de extras
12. Tehnica amputației rădăcinii palatinale a unui molar maxilar presupune:
A. Extracția atraumatică a rădăcinii secționate
B. Secționarea rădăcinii compromise prin abord vestibular deasupra palnșeului
camerei pulpare
C. Incizie intramucozală a fibromucoasei palatine
D. Incizie intrasulcală palatinal și vestibular
E. Extracția atraumatică a rădăcinii secționate pe cale vestibulară
F. Secționarea rădăcinii compromise prin abord palatinal deasupra planșeului
camerei pulpare
G. Decolarea lamboului muco-periostal
H. Incizie intrasulcală palatinală
I. Rezecția limitată a peretelui alveolar palatinal și vestibular
J. Rezecția limitată a peretelui alveolar al rădăcinii palatinale
13. Despre tehnica amputației radiculare la molarii mandibulari se poate spune:
A. Pentru micșorarea orificiului alveolar se pot plasa 1-2 fire de sutură
B. Finalizarea secțiunii se va efectua cu o freză cilindrică montată la piesa
contraunghi sub răcire
C. Linia de incizie se practică vestibulo-oral
D. Inițial secțiunea se va efectua cu turbina dentară cu ajutorul unei freze
diamantate sub răcire continuă
E. Inițial secțiunea se va efectua cu turbina dentară cu ajutorul unei freze sferice
sub răcire continuă
F. Linia de secțiune se practică vestibulo-oral
G. După extracția rădăcinii compromise drenajul alveolar se varealiza cu o meșă
iodoformată
H. Pentru micșorarea orificiului alveolar se poate plasa o proteză tip ”Kemeny”
I. După extracția rădăcinii compromise, alveola se comprimă digital cu o compresă
J. Inițial secțiunea se va efectua cu turbina dentară cu ajutorul unei freze cilindrice
sub răcire continuă
14. Tehnica amputației unei rădăcini vestibulare a unui molar maxilar constă în:
A. Se secționează oblic rădăcina deasupra planșeului camerei pulpare
B. Extracție atraumatică a rădăcinii secționate și se îndepărtează prin chiuretaj
eventualii corpi străini
C. Se secționează rădăcina deasupra planșeului camerei pulpare
D. Se decolează lamboul muco-periostal și se descoperă marginea alveolară
E. Se decolează lamboul muco-periostal și se descoperă parțial peretele osos
vestibular
F. Extracție atraumatică a rădăcinii secționate și se îndepărtează prin chiuretaj
țesutul patologic intraalveolar
G. Lamboul se reaplică și se suturează etanș pe zona donatoare
H. Incizie în ”L”, brațul orizontal va fi plasat în fundul de sac vestibular
I. Incizie vestibulară în ”L”, brațul orizontal va fi plasat în șanțul gingival
J. Lamboul se reaplică și se suturează pe zona donatoare
15. Replantarea dentară se poate efectua în următoarele cazuri:
A. Rădăcina dentară integră cel puțin 2/3 din lungime
B. Dinți intruzați
C. Dinți îndepărtați de pe arcada dentară ca urmare a unei greșeli de extracție
D. Dinți avulsionați ca urmare a unui traumatism
E. Dinți egresați
F. Dinți împinși în cavitatea sinusală
G. Pereții osului alveolar receptor să nu prezinte leziuni
H. Rădăcina dentară integră cel puțin ½ din lungime
I. Premolari și molari maxilari sau mandibulari cu cangrenă simplă sau complicată
J. Pereții osului alveolar receptor să nu fie denudați
16. Replantarea dentară se poate efectua în următoarele cazuri:
A. Pereții osului alveolar receptor să nu fie denudați
B. Rădăcina dentară integră cel puțin 2/3 din lungime
C. Rădăcina dentară integră cel puțin ½ din lungime
D. Dinți îndepărtați de pe arcada dentară ca urmare a unei greșeli de extracție
E. Pacient tânăr și fără afecțiuni generale majore care să contraindice sau să
limiteze efectuarea unei intervenții de chirurgie orală
F. Dinți egresați
G. Pereții osului alveolar receptor să nu prezinte leziuni
H. Dinți împinși în cavitatea sinusală
I. Dinți avulsionați ca urmare a unui traumatism
J. Pacient tânăr fără afecțiuni locale majore care sa contraindice sau să limiteze
efectuarea unei intervenții de chirurgie orală
17. Despre replantarea dinților avulsionați accidental se poate spune:
A. Dintele este menținut într-o soluție antibiotică
B. Se practică extirparea pulpei și obturația de canal
C. Dintele se spală într-o soluție antiseptică
D. Se practică rezecția apexului, extirparea pulpei și obturația de canal
E. Se stabilește starea de integritate a dintelui
F. Dintele este menținut într-o soluție antibiotică cu spectru lărgit
G. Este de preferat să se efectueze la un interval de timp cât mai scurt
H. Este de preferat să se efectueze în maxim 7 zile
I. Este de preferat să se efectueze în maxim 2 ore
J. Dintele se spală într-o soluție antifungică
18. Replantarea unui dinte avulsionat presupune:
A. Imobilizarea se poate face prin confecționarea unei bare din material compozit
fotopolimerizabil
B. Se examinează clinic pereții alveolari și se constată integritatea acestora
C. Imobilizarea se poate face cu ligaturi elastice
D. Imobilizarea se poate face prin confecționarea unei gutiere acrilice
extemporanee
E. Alveola este golită de cheaguri și corpi străini
F. Imobilizarea se poate face prin confecționarea unei bare din glassionomer
G. Alveola este golită de cheaguri și trombi vasculari
H. Se examinează clinic pereții alveolari și se constată condițiile de hemostază
I. Imobilizarea se poate face prin aplicarea unei gutiere elastice
J. Imobilizarea se poate face cu ligaturi din sârmă
19. Timpii operatori în replantarea terapeutică urmăresc:
A. Anestezie locală cu soluție anestezică fără vasoconstrictor
B. Rezecția apexului dentar cu obturație anterogradă
C. Chiuretaj alveolar atent, fără lezarea pachetului vasculo-nervos
D. Extracția dintelui cât mai puțin traumatic
E. Distrucția coronară se reconstituie provizoriu
F. Anestezie locală asociată cu anestezie intraligamentară
G. Anestezie locală sau loco-regională
H. Rezecția apexului dintelui și obturația de canal
I. Chiuretaj alveolar minuțios, fără lezarea pereților laterali
J. Distrucția coronară prin carie se reconstituie integral anatomic cu un material
compozit
20. Despre vindecarea postoperatorie în replantarea dentară se poate spune:
A. Se instalează când rădăcina dintelui replantatse sudează progresiv la pereții
alveolari
B. Se produce prin fibroză dento-alveolară
C. Se produce prin regenerare tisulară
D. Prognostic favorabil doar pe termen scurt
E. Prognosticul este favorabil atât pe termen scurt cât și pe termen lung
F. Se produce prin osteogeneză alveolară
G. Se instalează când sunt conservați corect dinții
H. Se instalează când sunt conservate resturi din ligamentele alveolare
I. Se produce prin anchiloză dento-alveolară
J. Se instalează când rădăcina dintelui replantat se sudează spontan la pereții
alveolari
21. In principiile generale ale tehnicilor de extractie dentara :
A. Sutura postextractionala este obligatorie in extractia simpla
B. Dilatarea osului alveolar reprezinta a doua etapa
C. Sindesmotomia reprezinta prima etapa
D. In extractia propriu-zisa tractiunea nu va fi combinata cu miscari de basculare
E. Extractia propriu-zisa are loc cand dintele devine suficient de mobil
F. In cazul extractiilor multiple se va incepe cu dintii mandibulari
G. Chiuretajul alveolar postextractional se face cu forta puternica
H. Aplicarea clestelui de extractie se face intotdeauna in axul dintelui
I. Chiuretajul postextractional nu este necesar dupa orice extractie dentara
J. In luxarea dintelui cu clestele, fortele cele mai importante sunt orientate spre
corticala mai subtire
A. Extractia propriu-zisa are loc cand osul alveolar a fost dilatat suficient
B. In extractia propriu-zisa tractiunea va fi obligatoriu combinata cu miscari de
rotatie
C. Luxarea dintelui se realizeaza cu miscari de basculare vestibulo-orale
D. Sutura postextractionala nu este recomandata extractiilor simple daca marginile
plagii se afronteaza in totalitate
E. In aplicarea clestelui falcile vor trebui sa se adapteze anatomic la suprafata
radiculara
F. Chiuretajul alveolar postextractional nu indeparteaza tesuturile patologice
restante
G. Dilatarea osului alveolar se realizeaza progresiv prin ruperea ligamentelor si
mobilizarea dintelui
H. In cazul extractiilor multiple se va incepe cu dintii anteriori
I. Sutura postextractionala este obligatorie doar la extractiile simple
J. Sindesmotomia reprezinta sectionarea ligamentelor dento-parodontale
A. Bascularea vestibulo-orala este mai ampla in sensul in care osul este mai gros
B. Extractia propriu-zisa are loc cand dintele a fost luxat
C. Dilatarea osului alveolar foloseste elevatoarele
D. Sutura postextractionala nu protejeaza cheagul alveolar
E. Chiureatjul alveolar postextractional nu indeparteaza granuloamele periapicale
F. In aplicarea clestelui, de obicei se aplica mai intai falca orala
G. Sutura postextractionala nu este recomandata extractiilor posterioare
H. In luxarea dintelui, pe masura ce osul se dilata, clestele se reaplica mai apical
I. Sindesmotomia permite clestelui o insinuare cat mai profunda
J. Chiuretajul alveolar postextractional nu poate crea o comunicare oro-sinusala
A. Chiuretajul alveolar postextractional poate crea o comunicare oro-sinusala daca
osul de pe fundul alveolei este gros
B. Sutura postextractionala nu dirijeaza cicatrizarea
C. Extractia propriu-zisa are loc cand dintele capata un joc liber in alveola
D. Bascularea vestibulo-orala este mai ampla in sensul in care osul cedeaza greu
E. In dilatarea osului alveolar elevatorul se insera in spatial parodontal
F. In aplicarea clestelui, la pluriradiculari, pintenul va fi plasat corect interradicular
G. Sindesmotomia permite elevatorului o insinuare cat mai profunda
H. Chiuretajul alveolar nu poate perfora niciodata canalul mandibular
I. Chiuretajul postextractional nu indeparteaza chisturile periapicale mici
J. In luxarea molarilor inferiori, bascularea va fi mai ampla spre oral
A. In dilatarea osului alveolar elevatorul se insera in spatiul parodontal
B. Bascularea vestibulo-orala este mai ampla in sensul in care osul este mai gros
C. In extractia propriu-zisa tractiunea nu va finiciodata combinata cu miscari de
rotatie
D. Extractia propriu-zisa are loc cand dintele a fost luxat
E. In extractia propriu-zisa tractiunea nu va fi combinata cu miscari de basculare
F. Bascularea vestibulo-orala este mai ampla in sensul in care osul cedeaza greu
G. Extractia propriu-zisa are loc cand dintele devine suficient de mobil
H. Extractia propri- zisa reprezinta indepartarea dintelui din alveola printr-o
tractiune in ax
I. Extractia propriu-zisa are loc cand dintele capata un joc liber in alveola
J. In extractia propriu-zisa dintele va fi tras cu forta din alveola
A. Sutura postextractionala nu dirijeaza cicatrizarea
B. Extractia propriu-zisa reprezinta indepartarea dintelui din alveola printr-o
tractiune in ax
C. Sutura postextractionala nu este recomandata extractiilo in zona anterioara
D. Extractia propriu-zisa are loc cand osul alveolar a fost dilatat suficient
E. In extractia propriu-zisa dintele va fi tractionat cu forta din alveola
F. Sutura postextractionala este obligatorie indiferent de situatie
G. Extractia propriu-zisa are loc cand dintele a fost luxat
H. Extractia propriu-zisa are loc cand dintele capata un joc liber in alveola
I. Extractia propriu-zisa are loc cand dintele devine suficient de mobil
J. Sutura postextractionala este obligatorie doar la extractiile simple
A. Bascularea vestibulo-orala este mai ampla in sensul in care osul cedeaza greu
B. Luxarea dintelui se realizeaza cu miscari de basculare vestibulo-orale
C. Extractia propriu zisa are loc cand dintele capata un joc liber in alveola
D. In luxarea molarilor inferiori, bascularea va fi mai ampla spre oral
E. Sutura postextractionala este recomandata doar extractiilor simple
F. Chiuretajul alveolar postextractional se face cu forta puternica
G. Chiuretajul alveolar nu poate perfora niciodata canalul mandibular
H. In luxarea dintelui cu clestele, fortele mai mari sunt orientate spre corticala mai
subtire
I. Sutura postextractionala nu protejeaza cheagul alveolar
J. In luxarea dintelui, pe masura ce osul se dilata, clestele se reaplica mai apical
A. In aplicarea clestelui falcile vor trebui sa se adapteze anatomic la suprafata
radiculara
B. In aplicarea clestelui, la pluriradiculari, pintenul va fi plasat corect interradicular
C. Extractia propriu-zisa are loc cand dintele a fost luxat
D. Chiuretajul postextractional nu este necesar dupa orice extractie dentara
E. Chiuretajul alveolar postextractional poate crea o comunicare oro-sinusala daca
F. Chiuretajul alveolar postextractional nu poate crea o comunicare oro-sinusala
G. Aplicarea clestelui de extractie se face intotdeauna in axul dintelui
H. Chiuretajul alveolar postextractional nu indeparteaza tesuturile patologice
restante
I. In aplicarea clestelui, de obicei se aplica mai intai falca orala
J. Bascularea vestibulo-orala este mai ampla in sensul in care osul este mai gros
A. In aplicarea clestelui, de obicei se aplica mai intai falca orala
B. Dilatarea osului alveolar foloseste elevatoarele
C. In extractia propriu-zisa tractiunea nu va fi combinata cu miscari de basculare
D. Dilatarea osului alveolar se realizeaza progresiv
E. Dilatarea osului alveolar reprezinta a doua etapa
F. Chiuretajul postextractional nu indeparteaza chisturile periapicale mici
G. In dilatarea osului alveolar elevatorul se insera in spatiul parodontal
H. In cazul extractiilor multiple se va incepe cu dintii mandibulari
I. Chiureatjul alveolar postextractional nu indeparteaza granuloamele periapicale
J. In cazul extractiilor multiple se va incepe cu dintii anteriori
A. Bascularea vestibulo-orala este mai ampla in sensul in care osul este mai gros
B. Sindesmotomia permite clestelui o insinuare cat mai profunda
C. In extractia propriu-zisa tractiunea nu va fi combinata cu miscari de basculare
D. Sindesmotomia reprezinta prima etapa
E. Sindesmotomia permite elevatorului o insinuare cat mai profunda
F. In extractia propriu-zisa tractiunea nu va fi combinata cu miscari de basculare
G. Bascularea vestibulo-orala este mai ampla in sensul in care osul cedeaza greu
H. Sindesmotomia reprezinta sectionarea ligamentelor dento-parodontale
I. In extractia propriu-zisa tractiunea nu va fi combinata cu miscari de rotatie
J. Extractia propriu-zisa are loc cand dintele devine suficient de mobil
A. In luxarea primului molar superior, bascularea va fi mai ampla spre oral
B. Sutura postextractionala nu este recomandata extractiilor in zona anterioara
C. In luxarea molarului 1 superior, bascularea va fi mai ampla spre vestibular
D. Sindesmotomia foloseste ca instrumentar sindesmotoamele
E. In extractia propriu-zisa dintele va fi tras cu forta din alveola
F. Dilatarea osului alveolar foloseste principiul parghiilor
G. In luxarea molarilor inferiori, bascularea va fi mai ampla spre vestibular
H. In aplicarea clestelui, falcile vor fi mentinute paralel cu axul vertical al dintelui
I. Extractia propriu-zisa reprezinta indepartarea dintelui din alveola printr-o
tractiune in ax
J. Chiuretajul periapical se face cu o chiureta alveolara dreapta la mandibula
A. Sindesmotomia nu traumatizeaza gingivo-mucoasa alveolara
B. In luxarea dintelui, pe masura ce osul se dilata, clestele se reaplica mai cervical
C. In extractia propriu-zisa miscarea de tractiune va fi lent progresiva
D. In aplicarea clestelui, fortele de presiune vor fi eliberate in axul vertical al
dintelui
E. In dilatarea osului alveolar este interzis principiul parghiilor
F. Dilatarea osului alveolar creaza progresiv un spatiu intre dinte si alveola
G. In luxarea dintelui se pot aplica si forte de rotatie in ax
H. Chiuretajul periapical se face cu o chiureta alveolara curba la maxilar
I. In extractia propriu-zisa dintele va fi ridicat cu putere maxima
J. Chiureatjul alveolar postextractional nu este indicat la dintii mobili extrasi
A. Sutura postextractionala este obligatorie indiferent de situatie
B. Sutura postextractionala este obligatorie doar in zona anterioara
C. Sindesmotomia reprezinta sectionarea ligamentelor dento-parodontale
D. Sindesmotomia reprezinta prima etapa
E. Sindesmotomia permite elevatorului o insinuare cat mai profunda
F. Sutura postextractionala nu este indicata in zona anterioara
G. Sindesmotomia permite clestelui o insinuare cat mai profunda
H. Sutura postextractionala nu este indicata la dintii monoradiculari
I. Sindesmotomia foloseste ca instrumentar sindesmotoamele
J. Sutura postextractionala nu dirijeaza cicatrizarea
A. Dilatarea osului alveolar foloseste elevatoarele
B. In dilatarea osului alveolar elevatorul se insera in spatiul parodontal
C. Chiuretajul alveolar nu poate perfora niciodata canalul mandibular
D. Sutura postextractionala nu protejeaza cheagul alveolar
E. Sutura postextractionala nu este recomandata extractiilor simple daca marginile
F. In luxarea primului molar superior, bascularea va fi mai ampla spre vestibular
G. Dilatarea osului alveolar se realizeaza progresiv prin ruperea ligamentelor si
H. Chiuretajul alveolar postextractional se face cu forta puternica
I. Dilatarea osului alveolar foloseste principiul parghiilor
J. Dilatarea osului alveolar reprezinta a doua etapa
A. Chiuretajul alveolar postextractional nu indeparteaza tesuturile patologice
restante
B. Chiuretajul alveolar postextractional nu poate crea o comunicare oro-sinusala
C. Sutura postextractionala nu dirijeaza cicatrizarea
D. Sutura postextractionala nu este recomandata extractiilor multiple
E. In aplicarea clestelui, falcile vor fi mentinute paralel cu axul vertical al dintelui
F. Aplicarea clestelui de extractie se face intotdeauna in axul dintelui
G. In aplicarea clestelui, de obicei se aseaza mai intai falca orala
H. Chiuretajul postextractional nu este necesar dupa orice extractie dentara
I. In aplicarea clestelui falcile vor trebui sa se adapteze anatomic la suprafata
radiculara
J. In aplicarea clestelui, la pluriradiculari, pintenul va fi plasat corect interradicular
A. Sindesmotomia foloseste ca instrumentar sindesmotoamele
B. Extractia propriu-zisa reprezinta indepartarea dintelui din alveola prin tractiune
in ax
C. In extractia propriu-zisa miscarea de tractiune va fi lent progresiva
D. Dilatarea osului alveolar foloseste principiul parghiilor
E. Sutura postextractionala nu este recomandata daca exista hemoragie
F. In luxarea molarilor inferiori, bascularea va fi mai ampla spre vestibular
G. In aplicarea clestelui, falcile vor fi mentinute paralel cu axul vertical al dintelui
H. In luxarea molarului 1 superior, bascularea va fi mai ampla vestibular
I. Sutura postextractionala nu dirijeaza cicatrizarea
J. In dilatarea osului alveolar este interzis principiul parghiilor
A. Sindesmotomia permite elevatorului o insinuare cat mai profunda
B. Chiuretajul alveolar nu poate perfora niciodata canalul mandibular
C. In luxarea l primului molar superior, bascularea va fi mai ampla spre vestibular
D. In luxarea primului molar superior, bascularea va fi mai ampla spre oral
E. In aplicarea clestelui la pluriradiculari, pintenul va fi plasat interradicular
F. In luxarea dintelui, pe masura ce osul se dilata, clestele se reaplica mai cervical
G. In dilatarea osului alveolar elevatorul se insera in spatiul parodontal
H. Sutura postextractionala nu este recomandata extractiilor multiple
I. Chiuretajul alveolar postextractional poate crea o comunicare oro-sinusala doar
daca osul de pe fundul alveolei este gros
J. In luxarea dintelui se pot aplica si forte de rotatie in ax la monoradiculari
A. In aplicarea clestelui, falcile vor fi mentinute paralel cu axul vertical al dintelui
B. Sutura postextractionala este obligatorie in orice situatie
C. In aplicarea clestelui, de obicei se aseaza mai intai falca orala
D. Sutura postextractionala nu este indicata in extractiile in scop ortodontic
E. Sindesmotomia permite clestelui o insinuare cat mai profunda
F. In aplicarea clestelui, fortele de presiune vor fi eliberate in axul vertical al
dintelui
G. Chiureatjul alveolar nu este indicat dupa extractia dintilor parodontotici
H. Chiuretajul alveolar postextractional nu poate crea o comunicare oro-sinusala
I. Sutura postextractionala nu protejeaza cheagul alveolar
J. Dilatarea osului alveolar foloseste elevatoarele
radiculara
B. Sutura postextractionala este obligatorie indiferent de situatie
C. Sutura postextractionala nu este recomandata extractiilor simple daca marginile
D. Sindesmotomia reprezinta sectionarea ligamentelor dento-parodontale
E. Dilatarea osului alveolar foloseste principiul parghiilor
F. Dilatarea osului alveolar se realizeaza progresiv prin ruperea ligamentelor si
G. Chiuretajul postextractional nu indeparteaza tesuturile patologice restante
H. Chiuretajul periapical se face cu o chiureta alveolara curba la maxilar
I. Chiuretajul periapical se face cu o chiureta alveolara dreapta la mandibula
J. Dilatarea osului alveolar creaza progresiv un spatiu intre dinte si alveola
A. In extractia propriu-zisa dintele nu va fi ridicat ci rotat
B. Sindesmotomia nu traumatizeaza gingivo-mucoasa alveolara
C. Dilatarea osului alveolar reprezinta a doua etapa a extractiei dentare
D. Chiuretajul postextractional nu este necesar dupa orice extractie dentara
E. Sindesmotomia foloseste ca instrumentar sindesmotoamele
F. Aplicarea clestelui de extractie se face intotdeauna in axul dintelui
G. Sutura postextractionala este obligatorie in extractiile multiple
H. In extractia propriu-zisa dintele va fi tras cu forta din alveola
I. Chiuretajul alveolar postextractional se face cu forta puternica
J. Sindesmotomia reprezinta prima etapa a extractiei dentare
A. In cazul extractiilor multiple se va incepe cu dintii mandibulari
B. In luxarea luxarea primului molar superior ,bascularea va fi mai ampla spre oral
C. Chiuretajul periapical se face cu o chiureta alveolara dreapta la mandibula
D. In luxarea molarilor inferiori,bascularea va fi mai ampla spre oral
E. Chiuretajul alveolar postextractional nu indeparteaza granuloamele periapicale
F. In luxarea dintelui,pe masura ce osul se dilata ,clestele se reaplica mai apical
G. Luxarea dintelui se realizeaza cu miscari de basculare vestibulo-orale
I. Chiuretajul postextractional nu indeparteaza chisturile periapicale mici
J. In luxarea dintelui cu clestele ,fortele cele mai importante sunt orientate spre
corticala mai subtire
A. Sindesmotomia reprezinta sectionarea ligamentelor dento-parodontale
B. Dilatarea osului alveolar foloseste elevatoarele
C. Luxarea dintelui se realizeaza cu miscari de basculare vestibulo-orale
D. Chiuretajul alveolar postextractional poate crea o comunicare oro-sinusala daca
E. In extractia propriu-zisa dintele va fi tractionat cu forta din alveola
F. Sutura postextractionala este obligatorie in zona anterioara
G. Sutura postextractionala nu protejeaza cheagul alveolar
H. Sindesmotomia nu traumatizeaza gingivo-mucoasa alveolara
I. Chiuretajul periapical se face cu o chiureta alveolara dreapta la mandibula
J. In luxarea luxarea primului molar superior ,bascularea va fi mai ampla spre oral
A. In aplicarea clestelui,falcile vor fi mentinute paralel cu axul vertical al dintelui
B. In luxarea luxarea primului molar superior ,bascularea va fi mai ampla spre oral
C. In luxarea primului molar superior ,bascularea va fi mai ampla spre vestibular
D. Chiuretajul periapical se face cu o chiureta alveolara dreapta la mandibula
E. In dilatarea osului alveolar este interzis principiul parghiilor
F. Sindesmotomia foloseste ca instrumentar sindesmotoamele
G. In extractia propriu-zisa miscarea de tractiune va fi lent progresiva
H. Sutura postextractionala nu dirijeaza cicatrizarea
I. Dilatarea osului alveolar foloseste principiul parghiilor
J. Sutura postextractionala nu este recomandata extractiilor in scop protetic
B. Chiuretajul postextractional nu indeparteaza chisturile periapicale mici
C. Chiuretajul alveolar nu poate perfora niciodata canalul mandibular
D. In luxarea molarilor inferiori,bascularea va fi mai ampla spre oral
E. Sutura postextractionala nu este recomandata extractiilo multiple
F. Chiuretajul alveolar postextractional poate crea o comunicare oro-sinusala daca
G. In luxarea dintelui,pe masura ce osul se dilata ,clestele se reaplica mai cervical
H. In luxarea dintelui se pot aplica si forte de rotatie in ax
I. Sindesmotomia permite elevatorului o insinuare cat mai profunda
J. In aplicarea clestelui,la pluriradiculari,pintenul va fi plasat corect interradicular
A. Chiuretajul alveolar postextractional nu indeparteaza granuloamele periapicale
B. Sutura postextractionala nu protejeaza cheagul alveolar
C. Chiuretajul alveolar nu este recomandat dupa extractia dintilor mobili
D. In luxarea dintelui,pe masura ce osul se dilata ,clestele se reaplica mai apical
E. Sutura postextractionala nu este recomandata extractiilor multiple
F. In aplicarea clestelui ,de obicei se aseaza mai intai falca orala
G. Sindesmotomia permite clestelui o insinuare cat mai profunda
H. In aplicarea clestelui,fortele de presiune vor fi eliberate in axul vertical al dintelui
I. Chiuretajul alveolar postextractional nu poate crea o comunicare oro-sinusala
J. Dilatarea osului alveolar foloseste elevatoarele
A. Luxarea dintelui se realizeaza cu miscari de basculare vestibulo-orale
B. In cazul extractiilor multiple se va incepe cu dintii mandibulari
C. In aplicarea clestelui falcile vor trebui sa se adapteze anatomic la suprafata
radiculara
D. Dilatarea osului alveolar creaza progresiv un spatiu intre dinte si alveola
E. Chiuretajul postextractional nu indeparteaza tesuturile patologice restante
F. Sutura postextractionala este contraindicata dupa extractiile simple
G. Sutura este obligatorie doar dupa extractia dintilor pluriradiculari
H. Sindesmotomia reprezinta sectionarea ligamentelor dento-parodontale
I. Chiuretajul periapical se face cu o chiureta alveolara curba la maxilar
J. Dilatarea osului alveolar se realizeaza progresiv prin ruperea ligamentelor si
A. Chiuretajul periapical se face cu o chiureta alveolara dreapta la mandibula
B. In cazul extractiilor multiple se va incepe cu dintii mandibulari
C. Chiureatjul alveolar postextractional nu indeparteaza granuloamele periapicale
D. Sindesmotomia reprezinta sectionarea ligamentelor dento-parodontale
E. In luxarea dintelui,pe masura ce osul se dilata ,clestele se reaplica mai apical
F. Chiuretajul postextractional nu indeparteaza chisturile periapicale mici
G. In luxarea primului molar superior ,bascularea va fi mai ampla spre oral
H. In luxarea molarilor inferiori,bascularea va fi mai ampla spre oral
I. In extractia propriu-zisa dintele va fi ridicat cu forta
J. Luxarea dintelui se realizeaza cu miscari de basculare vestibulo-orale
radiculara
B. In aplicarea clestelui,la pluriradiculari,pintenul va fi plasat corect interradicular
C. In cazul extractiilor multiple se va incepe cu dintii mandibulari
D. Chiuretajul alveolar postextractional poate crea o comunicare oro-sinusala daca
E. In aplicarea clestelui,falcile vor fi mentinute paralel cu axul vertical al dintelui
F. Sutura postextractionala nu este recomandata in extractiile multiple
G. Chiuretajul alveolar postextractional nu poate crea o comunicare oro-sinusala
H. Luxarea dintelui se realizeaza cu miscari de basculare vestibulo-orale
I. In aplicarea clestelui ,de obicei se aseaza intai falca orala
J. Sutura postextractionala nu este recomandata daca urmeaza sa se insere un
implant
B. Sutura postextractionala nu protejeaza cheagul alveolar
C. Dilatarea osului alveolar foloseste principiul parghiilor
D. Sindesmotomia permite clestelui o insinuare cat mai profunda
E. Sutura postextractionala nu protejeaza cheagul alveolar
F. Chiuretajul alveolar nu poate perfora niciodata canalul mandibular
G. In luxarea primului molar superior ,bascularea va fi mai ampla spre vestibular
H. Dilatarea osului alveolar foloseste elevatoarele
I. Sutura postextractionala este contraindicata dupa extractiile multiple
J. Dilatarea osului alveolar se realizeaza progresiv prin ruperea ligamentelor si
A. Sutura postextractionala nu este indicata dupa extractia dintilor pluriradiculari
B. Sutura postextractionala nu este recomandata extractiilor mandibulare
C. Sindesmotomia foloseste ca instrumentar sindesmotoamele
D. In luxarea dintelui se pot aplica si forte de rotatie in ax
E. Chiuretajul alveolar postextractional poate crea o comunicare oro-sinusala daca
F. In luxarea primului molar superior ,bascularea va fi mai ampla spre oral
G. Sutura postextractionala nu dirijeaza cicatrizarea
H. Sindesmotomia permite clestelui o insinuare cat mai profunda
I. Sutura postextractionala este obligatorie indiferent de situatie
J. Sindesmotomia reprezinta sectionarea ligamentelor dento-parodontale
A. In extractia propriu-zisa miscarea de tractiune va fi lent progresiva
B. Sindesmotomia nu traumatizeaza gingivo-mucoasa alveolara
C. In dilatarea osului alveolar este interzis principiul parghiilor
D. Chiuretajul periapical se face cu o chiureta alveolara curba la maxilar
E. In luxarea dintelui,pe masura ce osul se dilata ,clestele se reaplica mai cervical
F. Chiuretajul periapical se face cu o chiureta alveolara dreapta la mandibula
G. In aplicarea clestelui,fortele de presiune vor fi eliberate in axul vertical al dintelui
H. Chiuretajul alveolar postextractional nu este indicat dupa extractia dintilor
parodontotici
I. Sindesmotomia permite elevatorului o insinuare cat mai profunda
J. Dilatarea osului alveolar creaza progresiv un spatiu intre dinte si alveola
A. Dilatarea osului alveolar reprezinta a doua etapa in extractia dentara
B. Sindesmotomia reprezinta prima etapa in extractia dentara
C. In extractia propriu-zisa dintele va fi ridicat cu forta din alveola
D. Fortele cele mai importante sunt orientate spre corticala mai subtire
E. Sutura postextractionala este obligatorie la monoradiculari
F. Chiuretajul alveolar postextractional se face cu forta puternica
G. Sindesmotomia nu traumatizeaza gingivo-mucoasa alveolara
I. Chiuretajul postextractional nu este necesar dupa orice extractie dentara
J. Aplicarea clestelui de extractie se face intotdeauna in axul dintelui
53. In extractia incisivilor superiori :
A. Se aplica intai falca palatinala a clestelui
B. Dupa luxare se vor folosi forte de tractiune puternice
C. Anestezia plexala vestibulara este suficienta
D. Folosim un elevator curb
E. Pentru incisivul lateral se va face rotatie daca radiologic radacina este recurbata
distal
F. Luxarea dintelui se face vestibulo-oral,mai amplu spre vestibular
G. Tinem cont ca osul are o grosime redusa palatinal
H. Falcile clestelui se fixeaza cat mai apical posibil
I. Manopera incepe prin decolarea gingivo-mucoasei cu elevatorul drept sau
sindesmotomul
J. Se pot folosi forte de rotatie lente
54. Caninul superior :
A. Este frecvent dificil de extras datorita lungimii radacinii
B. Prezinta o radacina lunga si subtire
C. Poate fractura peretele palatinal in timpul extractiei
D. Are o radacina dreapta pe sectiune longitudinala
E. Este luxat prin basculare vestibulo-orala,miscarea fiind mai ampla palatinal
F. Are o radacina alungita pe sectiune transversala
G. Este luxat cu ajutorul elevatorului curb
H. Prezinta cea mai lunga radacina
I. Nesesita pentru extractie anestezie la gaura infraorbitara si tuberozitate
J. Are o radacina ce determina o denivelare a corticalei vestibulare(eminenta
canina)
55. In extractia premolarului 1 superior :
A. Tinem cont ca are de obicei doua radacini(vestibulara si palatinala)
B. Tinem cont ca are de obicei doua radacini(meziala si distala)
C. Tinem cont ca atunci cand are o radacina aceasta poate prezenta o bifurcatie in
1/3 apicala
D. Tinem cont ca are in 25-30 % din cazuri o radacina
E. E necesara intotdeauna alveolotomia
F. Tinem cont ca are in 60-70 % din cazuri o radacina
G. Fortele sunt relative reduse in sens palatinal in timpul luxarii
H. Cea mai mare probabilitate de fracturare o are radacina vestibulara
I. Fortele sunt relative reduse in sens vestibular in timpul luxarii
J. Tinem cont ca atunci cand are doua radacini acestea pot prezenta o bifurcatie
56. Premolarul 2 superior :
A. Poate fi extras prin anestezie plexala asociata cu anestezie transfrenulara
B. Are osul alveolar mai subtire vestibular si mai gros palatinal
C. Pentru luxare necesita o prerche de elevatoare curbe
D. Necesita pentru luxare un elevator drept
E. Are o radacina groasa care se fractureaza rar
F. Nu necesita niciodata chiuretaj postextractional
G. Este un dinte monoradicular
H. Pentru extractie necesita un cleste cudat pe lat
I. Necesita pentru extractie un cleste de premolar superior
J. In timpul extractiei necesita doar miscari de rotatie
57. Molarul 1 superior:
A. Are o tablie osoasa cu o proeminenta compacta-creasta zigomato-malara
B. Prezinta radacina palatinala convergenta
C. Prezinta radacinile vestibulare foarte apropiate
D. Prezinta 2 radacini groase si relative puternice
E. Are o tablie osoasa cu o proeminenta compacta-creasta zigomato-alveolara
F. Prezinta radacinile vestibulare foarte departate
G. Prezinta 3 radacini groase si relativ puternice
H. Prezinta radacina palatinala divergenta
I. Are osul alveolar cu o structura compacta
J. Are osul alveolar cu o structura spongioasa
58. Sinusul maxilar :
A. Nu poate fi situat in imediata apropiere a radacinilor molarului 1 superior
B. Nu se poate insinua intre radacinile molarului 1 superior
C. Poate fi deschis prin extractia cu elevatorul a molarului 1 superior
D. Poate fi deschis numai prin extractia cu elevatorul a molarului 1 superior
E. Poate fi situat in imediata apropiere a radacinilor molarului 1 superior
F. Poate fi deschis prin extractia cu clestele a molarului 1 superior
G. Nu are risc de perforare a podelei in timpul extractiei molarului 1 superior
H. Prezinta risc crescut de perforare a podelei in timpul extractiei molarului 1
superior
I. Are risc minim de perforare a podelei in timpul extractiei molarului 1 superior
J. Se poate insinua intre radacinile molarului 1 superior
59. Pentru extractia molarului 1 superior :
A. Miscarile de basculare sunt mai ample spre palatinal
B. Palatinal:se practica anestezie la gaura palatina mare
C. Palatinal:se practica anestezie la gaura nazo-palatina
D. Se practica sindesmotomia cu un sindesmotom curb
E. Se practica sindesmotomia cu un sindesmotom drept
F. Vestibular :se practica anestezie la tuberozitatea maxilara completata cu
anestezie plexala pentru radacina mezio-vestibulara
G. Miscarile de basculare sunt mai ample spre vestibular
H. Se foloseste un cleste cu pinten pe falca vestibulara
I. Se foloseste un cleste cu pinten pe falca palatinala
J. Vestibular : anestezie la tuberozitatea maxilara completata cu anestezie plexala
pentru radacina disto-vestibulara
60. Molarul 2 superior :
A. Are radacinile mai putin divergente ca ale molarului 1 superior
B. Se extrage printr-o tehnica diferita fata de cea pentru molarul 1 superior
C. Este mult mai greu de extras comparativ cu molarul 1 superior
D. Se extrage prin aceeasi tehnica folosita la molarul 1 superior
E. Are radacinile mai scurte ca ale molarului 1 superior
F. Are radacinile mai lungi ca ale molarului 1 superior
G. Are o morfologie similara cu molarul 1 superior
H. Are radacinile convergente
I. Este mai usor de extras comparativ cu molarul 1 superior
J. Are o morfologie complet diferita de a molarului 1 superior
61. Pentru extractia molarului 1 superior :
A. Vestibular : anestezie la tuberozitatea maxilara completata cu anestezie plexala
pentru radacina disto-vestibulara
B. Este suficienta doar anestezie la tuberozitatea maxilara
C. Vestibular :se practica anestezie la tuberozitate maxilara sau anestezie plexala
D. Se practica sindesmotomia cu un sindesmotom drept
E. Palatinal:se practica anestezie la gaura palatina mare
F. Miscarile de basculare sunt mai ample spre vestibular
G. Se practica sindesmotomia cu un sindesmotom curb
H. Se foloseste un cleste cu pinten pe falca vestibulara
I. Palatinal:anestezie la gaura nazo-palatina
J. Se foloseste un cleste cu pinten pe falca palatinala
62. In extractia incisivilor inferiori :
A. Tinem cont ca radacinile sunt subtiri si scurte
B. Clestele se aplica doar dupa ce s-a realizat luxarea corecta
C. Tinem cont de faptul ca osul mandibular la acest nivel este foarte subtire
D. Tinem cont ca radacinile sunt subtiri si lungi
E. Radacinile pot fi fracturate usor
F. Folosim elevatoare curbe pereche
G. Radacinile pot fi fracturate greu
H. Putem folosi direct clestele
I. Tinem cont ca radacinile sunt groase si scurte
J. Tinem cont de faptul ca osul mandibular la acest nivel este foarte gros
63. In extractia incisivilor si caninilor inferiori :
A. Vestibular :putem face anestezie la spina Spix
B. Folosim un cleste cu pinten
C. Folosim cleste pentru frontali inferiori
D. Miscarile de basculare au amplitudine egala vestibular si lingual
E. Vestibular :putem face anestezie la gaura mentoniera
F. Folosim elevatorul drept
G. Vestibular :putem face anestezie plexala
H. Tractiunea in ax e combinata cu basculare distala
I. Anestezia de contact este suficienta
J. Tractiunea in ax e combinata cu basculare meziala
64. Premolarii mandibulari :
A. Necesita pentru extractie anestezie la tuberozitatea maxilara
B. Au radacini groase
C. Au radacini lungi
D. Sunt uneori dificil de extras
E. Osul alveolar acoperitor este subtire si compact
F. Sunt dinti monoradiculari
G. Necesita pentru extractie un cleste cu pinteni
H. Au radacini rezistente
I. Nu se extrag niciodata cu miscari de rotatie asociate
J. Radacina lor nu prezinta niciodata recurbari sau bifurcatii
65. Molarul 1 si 2 mandibulari :
A. Au de obicei 3 radacini
B. Radacinile molarului 1 sunt mai divergente decat ale molarului 2
C. Radacinile molarului 2 sunt mai divergente decat ale molarului 1
D. Au tehnici diferite de extractie
E. Radacinile molarului 1 pot fi convergente in 1/3 apicala
F. Au corticalele vestibulara si orala subtiri
G. Au aceeasi tehnica de extractie
H. Au de obicei 2 radacini
I. Au corticalele vestibulara si orala groase
J. Au de obicei o radacina in bloc
66. Pentru extractia molarului 1 si 2 mandibulari :
A. Nu putem folosi pentru anestezie procedeul Veisbrem
B. Folosim anestezia la spina Spix si infiltratie vestibulara a nervului bucal
C. Putem folosi pentru anestezie procedeul Veisbrem
D. Folosim anestezia la spina Spix si infiltratie vestibulara a nervului lingual
E. Folosim aceslasi cleste
F. Pentru molarul 2 bascularea e mai ampla lingual
G. Folosim un cleste indoit pe muchie cu pinten pe ambele falci
H. Folosim un cleste indoit pe muchie cu pinten pe falca linguala
I. Folosim un cleste indoit pe muchie cu pinten pe falca vestibulara
J. Pentru molarul 2 bascularea e mai ampla vestibular
67. Molarul 1 si 2 mandibulari :
A. Nu pot avea radacini divergente
B. Au aceeasi tehnica de extractie
C. Pentru extractie putem folosi pentru anestezie procedeul Veisbrem
D. Au tehnici diferite de extractive
E. Au de obicei 2 radacini
F. Au corticalele vestibulara si orala groase
G. Radacinile molarului 1 pot fi convergente in 1/3 cervicala
H. Au de obicei 3 radacini
I. Au corticalele vestibulara si orala subtiri
J. Pentru extractie folosim un cleste indoit pe muchie cu pinten pe ambele falci
68. Molarul de minte mandibular erupt :
A. Prezinta osul alveolar cu duritate mica vestibular
B. Prezinta osul alveolar cu duritate mica retromolar
C. Are foarte rar radacinile fuzionate
D. Poate avea o singura radacina recurbata distal
E. Are foarte rar radacinile conice
F. Poate avea radacini multiple de diferite recurbari
G. Nu poate avea o singura radacina recurbata distal
H. Are de obicei radacinile fuzionate
I. Are de obicei radacinile conice
J. Prezinta osul alveolar mai subtire lingual
69. Pentru extractia molarului de minte mandibular erupt cu clestele :
A. Amplitudinea bascularii e mai mare in sens lingual
B. Folosim un cleste cudat pe lat
C. Radacinile trebuie sa fie drepte paralele
D. Radacinile trebuie sa fie usor divergente
E. Coroana trebuie sa fie integra
F. Folosim un cleste cudat pe muchie
G. Coroana trebuie sa prezinte o distructie foarte mare
H. Nu facem niciodata tractiune usoara in ax
I. Radacinile trebuie sa fie foarte divergente
J. Amplitudinea bascularii e mai mare in sens vestibular
70. Pentru extractia molarului de minte mandibular erupt cu elevatorul Lecluse :
A. Partea activa a elevatorului se insinueaza deasupra punctului de contact dintre
molarii 2 si 3
B. Molarul de minte nu trebuie sa aiba radacinile drepte
C. Radacinile trebuie sa fie recurbate distal
D. Rotatia in ax a elevatorului se face in sens vestibulo-oral
E. Molarii 1 si 2 trebuie sa fie bine implantati
F. Fata convexa a elevatorului priveste spre molarul 3
G. Coroana trebuie sa fie integra
H. Fata plana a elevatorului priveste spre molarul 2
I. Radacinile drepte favorizeaza alunecarea molarului 3
J. Molarii 1 si 2 trebuie sa fie integrii
71. Reguli generale in folosirea elevatorului drept:
A. Nu exista pericolul luxarii dintelui vecin
B. In timpul luxatiei folosim ca punct de sprijin dintii adiacenti
C. La folosirea elevatorului drept nu exista riscul de a se fractura radacinile daca
aceste nu au fost anterior separate
D. Suprafata concava a partii active trebuie sa fie in contact cu dintele de extras
E. Elevatorul trebuie folosit pentru extractia dintilor pluriradiculari
F. La dintii superiori si posteriori trebuie sa fie aplicat perpendicular pe suprafata
dintelui
G. Intotdeauna se foloseste vestibular,niciodata palatinal sau lingual
H. Elevatorul drept se tine in mana dreapta cu aratatorul de-a lungul partii active
,lasand liber capatul activ care se foloseste pentru luxarea dintelui
I. La ceilalti dinti poate fi aplicat perpendicular,orizontal sau in anumite unghiuri
J. Nu exista pericolul lezarii dintelui vecin
72. Extractia cu separare interradiculara este indicata la pluriradiculari cand :
A. Distructia portiunii coronare permite aplicarea eficienta a clestelui
B. Examenul radiologic releva radacini divergente
C. Examenul radiologic releva prezenta unei radacini curbe,foarte divergente
D. Extractia monobloc cu elevatorul este posibila
E. Radacinile sunt drepte
F. Se produce o fractura coronara sau corono-radiculara in timpul extractiei
G. Radacinile sunt subtiri
H. Radacinile sunt groase
I. Nu exista rizaliza semnificativa a molarilor temporari
J. Examenul radiologic releva fenomene de hipercementoza
73. Separarea interradiculara :
A. Se efectueaza cu instrumentar rotativ
B. Poate fi urmata de extractia radacinilor cu elevatorul sau clestele de radacini
C. Poate fi definitivata cu elevatorul drept printr-o miscare de rotatie
D. Este aplicata doar pentru molarii superiori
E. Este aplicata doar pentru molarii de minte
F. Se face prin crearea unui sant adanc care sectioneaza podeaua camerei pulpare
G. Este asociata obligatoriu cu alveolotomia
H. Pentru molarii superiori santul este in T sau Y
I. Este urmata de extractia radacinilor cu clestele de molar
J. Este aplicata doar pentru promolarii 1 superiori
74. Extractia resturilor radiculare :
A. Se poate efectua prin alveolotomie
B. Se efectueaza doar in clinica de chirurgie oro-maxilo-faciala
C. Se efectueaza doar cu elevatorul drept
D. Se efectueaza doar cu elevatorul curb
E. Se practica cand coroana dintelui este distrusa prin leziuni carioase intinse sau
traumatisme
F. Se poate efectua cu elevatoarele
G. Se poate efectua cu clestele de radacini
H. Se efectueaza doar sub anestezie generala
I. Se practica doar daca coroana dintelui a fost distrusa prin leziuni carioase
J. Se practica cand coroana dintelui este distrusa in timpul extractiei dentare
75. Extractia resturilor radiculare cu clestele de radacini :
A. Necesita o usoara decolare a gingovo-mucoasei la nivelul coletului dentar
B. Este indicata cand partea extraalveolara permite buna adaptare a clestelui de
radacini
C. Se poate face chiar daca radacina este sub limita procesului alveolar dar permite
crearea unu sant pericervical
D. Foloseste rotatia in ax doar daca radacinile sunt foarte curbe
E. Foloseste doar cleste de radacini superior
F. Este indicata cand partea extraalveolara este suficient de inalta si rezistenta
G. Foloseste rotatia in ax doar daca radacinile prezinta bifurcatii
H. Foloseste miscari de basculare mezio-distale
I. Foloseste clestele de radacini superior sau inferior
J. Foloseste doar cleste de radacini inferior
76. Extractia rezectie Witzel :
A. Nu se practica la premolarii inferiori
B. Presupune extractia restului impreuna cu un mic fragment de corticala osoasa
C. Se practica in anchiloza dento-alveolara severa
D. Se foloseste cand patrunderea falcilor in spatiul parodontal nu e posibila
E. Se practica unde corticala vestibulara este foarte groasa
F. Este o varianta de extractie cu clestele
G. Este posibila mai ales la arcada inferioara
H. Presupune aplicarea clestelui pe creasta alveolara
I. Este folosita foarte frecvent astazi
J. Nu necesita crearea in prealabil a unui lambou plic
77. In extractia radacinilor dentare cu ajutorul elevatoarelor :
A. Elevatorul se prinde in palma
B. Indexul se sprijina de-a lungul tijei elevatorului
C. Lama elevatorului se aseaza cu partea convexa spre radacina
D. Se poate face adaptarea corecta a clestelui de radacini
E. Radacinile prezinta pierdere de substanta importanta
F. Elevatorul nu se prinde in palma
G. Nu se poate face adaptarea corecta a clestelui de radacini
H. Radacinile nu prezinta pierdere de substanta importanta,sunt supraalveolare
I. Policele se sprijina de-a lungul tijei elevatorului
J. Lama elevatorului se aseaza cu partea concava spre radacina
A. Se folosesc miscari de presiune
B. Se exericita miscari de basculare
C. Punctul de sprijin este pe dintele vecin
D. Punctul de sprijin este pe marginea alveolei
E. Nu se foloseste un mecanism de parghie
F. Nu se exericita miscari de basculare
G. Nu se folosesc miscari de presiune
H. Se foloseste un mecanism de parghie
I. Se pot folosi usoare miscari de rotatie
J. Nu se pot folosi usoare miscari de rotatie
A. Se exericita miscari de basculare
B. La nivelul molarilor superiori fortele de presiune vor fi reduse pentru a nu
impinge radacini in sinus
C. Nu se foloseste un mecanism de parghie
E. Lama elevatorului se aseaza cu partea convexa spre radacina
F. Elevatorul nu se prinde in palma
G. La nivelul molarilor superiori fortele de presiune vor fi reduse pentru a nu
perfora sinusul maxilar
H. Punctul de sprijin este pe dintele vecin
I. Se foloseste un mecanism de parghie
J. Se folosesc miscari de presiune
A. Se poate realiza un sant cu freza de os in osul alveolar la limita dinte-os
B. Se pot folosi usoare miscari de rotatie
C. Radacinile prezinta pierdere de substanta importanta,clestele neputandu-se
adapta
E. Exista o varianta de tehnica cand se creaza un sant sau orificiu in radacina
F. Punctul de sprijin este pe dintele vecin
G. Radacinile nu prezinta pierdere de substanta importanta,clestele putandu-se
adapta
H. Policele se sprijina de-a lungul tijei elevatorului
I. La nivelul molarilor superiori fortele de presiune vor fi reduse pentru a nu
perfora sinusul maxilar
J. Mediusul se sprijina de-a lungul tijei elevatorului
81. In extractia resturilor radiculare mici,situate profund in alveola :
A. La nevoie se poate utiliza instrumentar rotativ
B. Se pot utiliza la nevoie freze sferice mici sau freze Lindemann
C. Nu folosim niciodata pensa ciupitoare Gouge
D. Se poate crea un sant in peretele alveolar pentru inserarea elevatorului
E. Daca restul poate fi vizualizat pe fundul alveolei,se poate incerca extractia cu un
cleste fin
F. Daca restul este mai mic de 1/2 din radacina se poate lasa acolo
G. Nu se recomanda folosirea instrumentarului rotativ
H. Se poate recurge la alveoloplastie
I. In cazul dintilor pluriradiculari se poate rezeca septul interradicular
82. Principii de tehnica in extractia dintilor temporari :
A. Nu necesita niciodata separarea radacinilor
B. Necesita obligatoriu alveolotomie
C. In unele situatii se indica separarea radacinilor
D. Necesita obligatoriu alveoloplastie
E. Molarii temporari necesita mare atentie pentru a nu extrage mugurele dintelui
permanent subiacent
F. Nu se recomanda sindesmotomia
G. Mugurii dintilor permanenti pot fi lezati cu varful elevatorului
H. Mugurii dintilor permanenti pot fi lezati prin aplicarea prea profunda a clestelui
I. Tehnica este specifica dintilor temporari
J. Nu putem leza mugurii dintilor permanenti
83. Principii de tehnica in extractia dintilor temporari :
A. Hemoragia postextractionala este masiva
B. Radiografia preextractionala este obligatorie daca molarul temporar nu are
mobilitate accentuata
C. Se folosesc clesti cu partea activa lata
D. Extractia dintilor temporari este mai usoara decat a dintilor permanenti
E. Daca se fractureaza radacina dintelui temporar,indepartarea se face atent,cu
elevatorul
F. Marea majoritate a radacinilor dintilor temporari sunt resorbite
G. Incisivii temporari necesita o atentie deosebita
H. Tehnica este aceeasi ca la dintii permanenti
I. Vindecarea postextractionala este intarziata
J. Necesita sutura cu fir continuu
84. Dupa extractia dintilor temporari se indica mentinator de spatiu :
A. Care impiedica reducerea spatiului necesar eruptiei
B. Daca spatiul necesar eruptiei dintelui definitiv succesor este prea mare
C. Care poate fi fix sau mobil
D. Daca se extrag cu mai mult de 6 luni inainte de perioada normala de eruptie a
dintelui permanent subiacent
E. Cel mai frecvent este indicat dupa extractia M2 temporar inainte de varsta de 8-
9 ani
F. Daca se extrag cu o luna inainte de perioada normala de eruptie a dintelui
permanent subiacent
G. Care poate fi de mai multe tipuri
H. Care se mentin pana radacina dintelui este formata pe 1/3 din lungimea ei
I. Care se mentin pana dintele permanent ajunge in planul subosos
J. Daca se extrag cu mai mult de un an inainte de perioada normala de eruptie a
dintelui permanent subiacent
85. Mentinatoarele de spatiu :
A. Fixe -exemplu-doua inele ortodontice cu element intermediar
B. Fixe-exemplu - inel ortodontic cu arc de sarma
C. Pot fi izolate sau atasate
D. Fixe-exemplu-proteze tip kemeny
E. Sunt contraindicate la copii peste 7 ani
F. Pot fi fixe sau mobile
G. Se mentin pana radacina dintelui este formata pe 1/3 din lungimea ei
H. Fixe-exemplu inel ortodontic cu dinte din acrilat atasat
I. Se mentin pana dintele permanent ajunge in planul submucozal
J. Se mentin pana dintele permanent ajunge in planul subosos
86. Mentinatoarele de spatiu :
A. Se mentin pana dintele permanent ajunge in planul submucos
B. Fixe-exemplu-proteze tip kemeny
C. Pot fi fixe sau mobile
D. Mobile -exemplu - inel ortodontic cu arc de sarma
E. Impiedica pensarea spatiului necesar succesorului definitiv
F. Pot fi izolate sau atasate
G. Mobile -exemplu-doua inele ortodontice cu element intermediar
H. Sunt contraindicate la copii sub 10 ani
I. Sunt contraindicate la copii peste 7 ani
J. Se mentin pana radacina dintelui este formata pe 2/3 din lungimea ei
87. Dupa extractia dentara simpla,pacientul primeste urmatoarele indicatii:
A. Dieta se va relua dupa indepartarea pansamentului
B. Daca hemoragia persista dupa indepartarea pansamentului se recomanda
pacientului sa revina de urgenta
C. Alimentatia va fi semilichida,la temperatura camerei
D. Dieta se va relua a doua zi
E. In ziua interventiei alimentatia va fi semilichida
F. Se mentine pansamentul intraalveolar timp de o ora
G. Daca hemoragia persista dupa indepartarea pansamentului se recomanda
pacientului sa revina in cabinet in maxim 72 ore
H. Se mentine pansamentul supraalveolar timp de o ora
I. In ziua interventiei alimentatia va fi semisolida
J. Se mentine pansamentul intraaalveolar timp de ½ ora
A. Alimentatia va fi semilichida,la temperatura camerei
B. Alimentatia va fi doar solida 2-3 zile
C. Se indica consumul de bauturi carbogazoase in primele zile dupa extractie
D. Alimentatia va fi semilichida,la temperatura camerei
E. Alimentatia va fi semilichida si doar rece 48 ore
F. Se evita clatirea gurii cu putere
G. Se evita lezarea plagii
H. Se recomanda masticatia alimentelor pe partea opusa
I. Se recomanda masticatia pe ambele arcade
J. Se clateste gura cu putere cu solutii antiseptic
A. Se recomanda spray-urile bucale cu solutii antisesptice dupa 24 ore
postextractional
B. Se recomanda clatiri usoare cu solutii antiseptice dupa 24 ore postextractional
C. Se consuma macar o data pe zi bauturi carbogazoase
D. Se mentine pansamentul intraalveolar timp de 1 ora postextractional
E. Spalatul dintilor se reia a doua zi
F. Se recomanda clatiri puternice cu solutii antiseptice dupa 24 ore
postextractional
G. Se evita sray-urile bucale cu solutii antiseptice
H. Se recomanda masticatia pe partea opusa
I. Se mentine pansamentul supraalveolar 1 ora postextractional
J. Spalatul dintilor se reia dupa o ora postextractional
A. Alimentatia va fi semilichida,la temperatura camerei
B. Se consuma macar o data pe zi bauturi carbogazoase
C. Se mentine pansamentul supraalveolar timp de o ora
D. In ziua interventiei alimentatia va fi semisolida
E. Alimentatia va fi semilichida,la temperatura camerei
F. Se recomanda masticatia pe ambele arcade
G. Se recomanda masticatia pe partea opusa
H. Daca hemoragia persista dupa indepartarea pansamentului se recomanda
pacientului sa revina in cabinet in maxim 72 de ore
I. Se recomanda clatiri usoare cu solutii antispetice dupa 24 ore postextractional
J. In ziua interventiei alimentatia va fi doar lichida
A. Se mentine pansamentul intraalveolar timp de 1 ora postextractional
B. Alimentatia va fi semilichida,la temperatura camerei
C. Dieta se va relua a doua zi
D. Se recomanda masticatia pe partea opusa
E. Se recomanda masticatia pe ambele arcade
F. Se evita lezarea plagii
G. In ziua interventiei alimentatia va fi doar solida
H. Se recomanda clatiri usoare cu solutii antispetice dupa 24 ore postextractional
I. Spalatul dintilor se reia a doua zi
J. Spalatul dintilor se reia dupa 72 de ore postextractional
A. Masticatia se va face pe partea opusa
B. Se va evita lezarea plagii
C. Alimentatia va fi semilichida,la temperatura camerei
D. Se recomanda masticatia pe ambele arcade
E. Se mentine pansamentul supraalveolar timp de ½ ora
F. Se mentine pansamentul intraaalveolar timp de ½ ora
G. Pacientul va relua spalatul pe dinti a doua zi
H. Se mentine pansamentul intraalveolar timp de o ora
I. Pansamentul supraalveolar se mentine timp de o ora
J. Bauturile carbogazoase nu sunt interzise
93. Postextractional apar fenomene inerente reactiei inflamatorii :
A. Edemul postoperator care poate fi redus cu prisnit cald
B. Durere moderata
C. Edemul postoperator care poate dura 10-14 zile
D. Durere moderata ce poate fi combatuta cu antibiotice
E. Trismus cu limitarea completa a deschiderii gurii dupa extractii simple
F. Edemul postoperator care poate fi redus cu prisnit rece
G. Durere moderata ce poate fi combatuta cu analgezice si antiinflamatorii uzuale
H. Edemul postoperator care poate dura 3-6 zile
I. Trismus moderat post extractii laborioase
J. Durere puternica
94. Postextractional apar fenomene inerente reactiei inflamatorii :
A. Trismus moderat mai ales in extractiile molarilor 3 superiori
B. Durere moderata ce poate fi combatuta cu analgezice uzuale
C. Durere moderata
D. Trismus moderat mai ales in extractiile premolarilor inferiori
E. Edem postextractional ce poate fi combatut cu prisnite reci
F. Hemoragie puternica
G. Edem postoperator ce dureaza 10 zile
H. Trismus moderat mai ales in extractiile molarilor 3 inferiori laborioase
I. Alveolita postextractionala
J. Edem postoperator ce poate dura 3-6 zile
95. Postextractional :
A. Spalatul dintilor se reia dupa o ora postextractional
B. Apare durere puternica
C. Apare durere moderata
D. Apare durere puternica ce se combate cu antibiotice
E. Se mentine pansamentul supraalveolar timp de o ora
F. Dieta se va relua dupa indepartarea pansamentului
G. Se recomanda masticatia alimentelor pe partea opusa
H. Se mentine pansamentul intraalveolar o ora
I. Se recomanda masticatia pe ambele arcade
J. Poate sa apara edem moderat
A. Antibioterapia este necesara in cazul extractiei simple
B. Antibioterapia nu se indica la pacientii cu afectiuni asociate
C. Antibioterapia nu este necesara in cazul extractiei simple
D. Se recomanda controlul pacientului a doua zi dupa extractiile laborioase
E. Antibioterapia se indica in extractiile laborioase cu pierderi de substanta osoasa
F. Antibioterapia se indica la pacientii cu afectiuni asociate
G. Antibioterapia se indica in extractiile multiple
H. Pacientul revine la control dupa o saptamana
I. Firele de sutura neresorbabile se suprima dupa 2-3 zile
J. Antibioterapia nu se indica in extractiile laborioase cu pierderi de substanta
osoasa
97. In vindecarea plagii postextractionale :
A. A treia etapa este epitelizarea
B. A doua etapa este inflamatia
C. A doua etapa este epitelizarea
D. A patra etapa este fibrozarea
E. A patra etapa este remodelarea
F. Prima etapa este remodelarea
G. A treia etapa este fibrozarea
H. Prima etapa este inflamatia
I. Avem 4 etape
J. Avem 3 etape
A. Alveola va contine os cortical,acoperit de ligament parodontale rupte si o banda
de mucoasa fixa pe margine
B. Este necesar un interval scurt pana la finalizarea vindecarii
C. Vindecarea se realizeaza prin granulatie secundara
D. In alveola nu trebuie sa se constituie cheag
E. Cheagul va izola alveola de mediul aseptic oral
F. Alveola se va umple de sange si va forma un cheag
G. Alveola va contine doar ligamente parodontale rupte
H. Cheagul va izola alveola de mediul septic oral
I. Vindecarea se realizeaza prin granulatie primara
J. Este necesar un interval prelungit pana la finalizarea vindecarii
99. Postextractional ,in procesul de vindecare :
A. Etapa inflamatorie se desfasoara in a-4-a saptamana
B. In prima saptamana se initiaza depunerea de tesut trabecular nou pe fundul
alveolei
C. In saptamana a 4-a se produce o cantitate considerabila de tesut de granulatie
D. Etapa inflamatorie se desfasoara in prima saptamana
E. Se descriu 2 etape
F. In primele 6-7 zile postextractional se acumuleaza in final osteoclaste de-a lungul
corticalei osoase
G. Etapa inflamatorie consta in aparitia osteoclastelor si a vaselor de neoformatie
H. In saptamana a-3-a si a-4-a se initiaza depunerea de tesut trabecular nou pe
fundul alveolei
I. Etapa inflamatorie consta in aparitia fibroblastelor si a vaselor de neoformatie
J. In saptamana a doua se produce considerabila tesut de granulatie
100. Postextractional ,in procesul de vindecare :
A. Se descriu 2 etape
B. Corticala osoasa va fi resorbita complet dupa 1-2 saptamani de la extractie
C. Se descriu 3 etape
D. Dupa 4-6 saptamani, radiologic nu mai este vizibila lamina dura
E. Se descriu 4 etape
F. La un an de la extractie doar cicatricea este vizibila la nivelul crestei edentate
G. Corticala osoasa va fi resorbita complet dupa 4-6 saptamani de la extractie
H. Dupa 2 saptamani, radiologic nu mai este vizibila lamina dura
I. Pe masura ce alveola este ocupata de os ,epiteliul se deplaseaza spre creasta
J. Pe masura ce alveola este ocupata de os ,epiteliul ramane pe fundul alveolei
101. Anamneza pacientului în chirurgia orală presupune:
A. Stabilirea datelor de identitate a pacientului
B. Examinarea contururilor osoase ale teritoriului
C. Percuția și ascultația zonelor examinare
D. Completarea unui chestionar
E. Efectuarea interogatoriului
F. Depistarea unei zone de hiperestezie cutanată
G. Stabilirea unor relații interumane
H. Un examen atent, sistematic și minuțios
I. Depistarea zonelor algogene
J. Asocierea chestionarului cu interogatoriul
102. Antecedentele personale fiziologice includ:
A. Afecțiunile dinților
B. Sarcina
C. Menopauza
D. Menstruația
E. Accidentele de erupție dentară
F. Cronologia erupției dentilor temporari
G. Afecțiunile cavității orale
H. Obiceiurile vicioase
I. Pierderea precoce a dinților
J. Cronologia erupției dinților definitiv
103. Antecedentele personale patologice includ:
A. Pierderea precoce a dinților
B. Sarcina
C. Menstruația
D. Cronologia erupției dentilor temporari
E. Accidentele de erupție dentară
F. Obiceiurile vicioase
G. Afecțiunile dinților
H. Cronologia erupției dinților definitive
I. Afecțiunile cavității orale
J. Menopauza
104. În cabinetul de chirurgie orala pacientul se prezintă pentru următoarele
tulburări funcționale:
A. Tulburări de fonație
B. Tulburări de vedere
C. Tulburări auditive
D. Tulburări senzitive
E. Tulburări de deglutiție
F. Tulburări respiratorii
G. Tulburări fiozionomice
H. Tulburări ale mandibulei
I. Tulburări de masticație
J. Tulburări olfactive
105. Examenul extraoral al pacientului constă în :
A. Examinarea vestibulului bucal
B. Examinarea deschiderii gurii
C. Examinarea buzelor
D. Examinarea orificiului bucal
E. Examinarea articulației temporo-mandibulare
F. Examinarea părților moi ale feței
G. Examinarea limfonodulilor
H. Examinarea reliefului osos
I. Examinarea cavității orale propriu-zise
J. Determinarea sensibilității abiective a feței
106. Examenul intraoral al pacientului constă în :
A. Examinarea limfonodulilor
B. Determinarea sensibilității subiective a feței
C. Examinarea articulației temporo-mandibulare
D. Examinarea reliefului osos
E. Examinarea buzelor
F. Examinarea vestibulului bucal
G. Examinarea cavității orale propriu-zise
H. Examinarea părților moi ale feței
I. Examinarea orificiului bucal
J. Examinarea deschiderii gurii
107. Cele mai frecvente tulburări generale asociate pentru care se prezintă
pacientul sunt :
A. Tulburări de deglutiție
B. Insomnia
C. Alterarea stării generale
D. Cefaleea
E. Deficitul ponderal
F. Diplopie
G. Febra
H. Mistagmus
I. Trismus
J. Tulburări de masticație
108. La inspecția orificiului bucal și al buzelor se poate evidenția:
A. Anchiloză temporo-mandibulară
B. Saliva opalescentă
C. Fistule
D. Trismus
E. Constricție
F. Microstomie
G. Inserția frenurilor linguale
H. Despicături congenitale
I. Pierderi de substanță posttraumatice
J. Prolaps labial
109. Cele mai frecvente probe de laborator sunt:
A. CBCT
B. Sialografii
C. Ortopantomografii
D. Teleradiografii
E. Coagulogramă
F. Glicemie
G. Timp de coagulare
H. Timp de sângerare
I. Hemoleucogramă completă
J. Tomografii
110. La examenul clinic general al pacientului în chirurgia orală se urmărește:
A. Cianoza buzelor
B. Prolapsul labial
C. Despicăturile labiale congenitale
D. Starea psihică
E. Aspectul salivei
F. Turgorul
G. Surmenajul
H. Starea de nutriție
I. Dezvoltarea somatică generală
J. Macrostomiile
111. Examenul radiografic dento-parodontal permite evidențierea:
A. Raporturilor anatomice cu părțile moi
B. Septurile interdentare
C. Dinților supranumerari
D. Exostozele mandibulare
E. Funcționalitatea glandei salivare
F. Tulburarilor de ocluzie
G. Fețelor aproximale apicale
H. Depistarea precoce a metastazelor osoase
I. Raporturilor anatomice cu elementele vasculare de vecinătate
J. Caracterul de malignitate
112. Puncția citologică exploratoare este indicată în:
A. Sinizite maxilare
B. Adenopatii nespecifice
C. Aprecierea funcționalității glandei salivare
D. Adenopatii specifice
E. Explorarea morfologică a parenchimului salivar
F. Determinarea vitalității pulpare
G. Leziuni traumatice
H. Evacuarea unui hematom
I. Exostozele mandibulare
J. Colecții purulente
113. Explorarea citologică:
A. Permite aprecierea neovascularizației care circumscrie tumora
B. Este efectuată cu ace groase
C. Presupune recoltarea salivei prin cateterism canalicular
D. Este utilizată predilect pentru leziunile mucoasei cavității bucale
E. Presupune examen bacteriologic
F. Este o metodă terapeutică
G. Furnizează date necesare diferențierii tumorilor solide de cele transecogene
H. Este indicată în unele deformații congenitale
I. Presupune examen histologic
J. Se bazează pe înregistrarea ecourilor
114. Examenul biopsic:
A. Este o metodă care aparține medicine nucleare
B. Presupune recoltarea salivei prin cateterism canalicular
C. Poate fi prin aspirație
D. Se bazează pe intensitatea colorației
E. Poate fi prin chiuretaj
F. Se bazează pe afinitatea unor substanțe pentru nucleii aflați în mitoză
G. Poate fi prin incizie
H. Singura metodă care poate preciza diagnosticul de certitudine
I. Permite aprecierea neovascularizației care circumscribe tumora
J. Poate fi prin excizie
115. Scintigrafia:
A. Utilizează Technețiu 99 metastabil
B. Mai este numită și tomografie volumetrică digitală
C. Poate fi utilizată la pacienții cu trismus
D. Folosește o doză mică de iradiere
E. Este o metodă care aparține medicine nucleare
F. Precizează diagnosticul de certitudine prin examinarea histologică
G. Rol în depistarea precoce a metastazelor osoase
H. Este folosită în explorarea morfologică a parenchimului salivar
I. Utilizează Stronțiul 85
J. Necesită injectarea unei substanțe de contrast
116. Computer tomografia cu fascicul conic:
A. Folosește o doză mare de iradiere
B. Permite reconstrucții tridimensionale
C. Permite reconstrucții bidimensionale
D. Are un timp crescut de procesare a imaginii
E. Nu poate capta informații despre întregul masiv facial
F. Prezintă ca dezavantaj limitarea zonei de iradiere
G. Mai este denumită tomografie volumetrică digitală
H. Folosește o doză mică de iradiere
I. A aparut in 1990
J. Diferă de CT prin tipul de scanare a imaginilor
117. Ortopantomografia:
A. Permite evidențierea ambelor arcade pe un singur film
B. Folosește doză scăzută de iradiere
C. Nu poate fi utilizată la pacienții cu trismus
D. Nu permite radiografierea mandibulei
E. Reconstrucția zonelor explorate se face prin intermediul unor ordinatoare
F. Permite radiografierea mandibulei de la un condil la celălalt
G. Permite studiul cefalometric al anomaliilor de ocluzie
H. Folosește doză crescută de iradiere
I. Poate fi utilizată la pacienții cu trismus
J. Examinarea se face ușor
118. In cadrul examenului extraoral se menționează:
A. Reliefurile și șanțurile naturale
B. Prezența hematoamelor
C. Colorația mucoasei
D. Cianoza buzelor
E. Expresia feței
F. Prezența torusurilor
G. Inegalitatea pupilară
H. Simetria feței în repaus
I. Despicăturile congenitale
J. Macrostomiile
119. Examenul clinic general al tegumentelor sugerează următoarele afecțiuni:
A. Prolaps labial
B. Afecțiune hepatică
C. Diplopii
D. Afecțiune cardiacă
E. Labilitate psihică
F. Hemocromatoză
G. Policitemie
H. Anemie
I. Asialie
J. Surmenaj
120. Principalele afecțiuni de care va trebui să ținem cont în evaluarea stării
generale a pacientului:
A. Stări febrile
B. Durere
C. Hemofilia
D. Afecțiuni cardio-vasculare
E. Tulburări de deglutiție
F. Boli de nutriție
G. Afecțiuni renale
H. Reumatism
I. Scădere în greutate
J. Tumefiere
121. Tulburări cronologice de erupție ale dinților temporari:
A. Sunt condiționate de factori generali: varicela prenatală
B. Sunt condiționate de factori generali: gripă
C. Sunt condiționate de factori generali: rujeola prenatală
D. Sunt condiționate de factori generali: sindromul Marfan
E. Sunt condiționate de factori generali: rahitism
F. Sunt condiționate de factori generali: sifilis congenital
G. Sunt condiționate de factori generali: febrele eruptive
H. Sunt condiționate de factori generali: rubeola prenatală
I. Sunt condiționate de factori generali: anomalii cromozomiale
J. Sunt condiționate de factori generali: sifilis terțiar
122. Tulburări cronologice de erupție ale dinților temporari:
A. Erupția precoce: dinți natali
B. Erupția precoce apare cel mai frecvent în zona posterioară
C. Erupția precoce: mesiodens
D. Erupția precoce apare cel mai frecvent în zona frontală
E. Erupția precoce: dinți neonatali
F. Cauza erupției precoce a unui incisiv temporar din seria normală se datorează
poziției superficiale a mugurelui dentar
G. Sunt reprezentate de ectopie și heterotopie
H. Erupția precoce: dinți reincluși
I. Cauza erupției precoce a unui incisiv temporar din seria normală se datorează
unui traumatism local
J. Sunt reprezentate de erupția precoce și erupția tardivă
123. Tulburări topografice de erupție ale dinților temporari:
A. Apar și în despicături labio-maxilo-palatine
B. Transpoziția
C. Ectopia
D. Transplantarea
E. Heterotopia
F. Meziodens
G. Reincluzia
H. Incluzia
I. Apar și în despicături labiale
J. Pot interesa dinții situați pe linia despicăturii labio-maxilo-palatine
124. Atitudinea terapeutică față de dinții natali sau neonatali:
A. Vizează extracția în cazul în care nu pot fi restaurați protetic
B. Dacă este necesară extracția acestora, trebuie să se îndepărteze și țesutul pulpar
C. Vizează extracția în cazul în care prezintă leziuni carioase profunde
D. Vizează extracția în cazul în care nu se pot efectua tratamente endodontice
E. Vizează menținerea lor pe arcadă
F. Este necesară întotdeauna extracția dentară
G. Vizează extracția în cazul în care prezintă facturi coronare
H. Vizează extracția în cazul în care apar leziuni traumatice la nivelul feței ventrale a
limbii bebelușului
I. Vizează extracția în cazul în care nu se poate realiza adecvat alimentația naturală
din cauza traumatizării sânului mamei
J. Vizează extracția în cazul în care dinții prezintă mobilitate accentuată
125. Reincluzia dentară:
A. Apare foarte rar în dentiția permanentă
B. Reprezintă erupția cu inversarea locului de pe arcadă a doi dinți vecini
C. Interesează cel mai frecvent molarul doi temporar inferior
D. Este specifică dentiției definitive
E. Reprezintă anomalia de sediu a unui dinte inclus sau erupe la distanță de arcada
alveolară
F. Apare foarte des în dentiția permanentă
G. Se manifestă clinic prin prezența dintelui pe arcadă
H. Este specifică dentiției temporare
I. Reprezintă întoarcerea totală sau parțială în procesul alveolar al unui dinte erupt
complet sau în curs de erupție
J. Se manifestă clinic prin absența dintelui de pe arcadă
126. Reincluzia dentară a dinților temporari:
A. Nu se indică extracția lor atunci când determină blocaje de erupție ale dinților
permanenți
B. Nu se indică extracția lor atunci când determină modificări de poziție ale dinților
permanenți
C. Clinic se observă erupția ectopică a dintelui de pe arcadă
D. Se indică extracția lor atunci când determină modificări de poziție ale dinților
permanenți
E. În reincluzia parțială dintele se află la nivelul planului de ocluzie
F. În reincluzia parțială dintele se află în infradenție
G. Examenul radiologic nu confirmă prezența dintelui
H. Se indică extracția lor atunci când determină blocaje de erupție ale dinților
permanenți
I. Clinic se observă absența dintelui de pe arcadă
J. Examenul radiologic confirmă prezența dintelui
127. Particularitățile dinților temporari aflați în reincluzie:
A. În cazul fracturării rădăcinii în timpul extracției, fragmentul restant este dificil de
îndepărtat
B. Există un risc crescut de fractură radiculară în timpul extracției
C. Procesul de rizaliză este oprit în evoluție
D. Există un risc crescut de hemoragie postextracțională
E. Prezintă frecvent anchiloză osteo-dentară
F. Procesul de rizaliză este avansat
G. Prezintă frecvent leziuni periapicale
H. Prezintă rădăcini lungi și subțiri
I. În cazul fracturării rădăcinii în timpul extracției, fragmentul restant este ușor de
îndepărtat datorită rizalizei accentuate
J. Prezintă rădăcini scurte
128. Reincluzia molarilor temporari:
A. Nu este obligatoriu examenului radiologic
B. Apare în cazul ageneziei mugurilor molarilor de minte
C. În timpul extracției nu poate fi lezat mugurele dintelui permanent
D. După extracție nu este necesar să se mențină spațiul pe arcadă
E. Apare în cazul ageneziei mugurilor premolarilor doi corespunzători
F. Este obligatoriu examenului radiologic
G. În timpul extracției poate fi lezat mugurele dintelui permanent (dacă el există)
H. După extracție este important să se mențină spațiul pe arcadă
I. Accesul poate fi limitat din cauza înclinării dinților vecini, fiind necesară
intervenția prin alveoplastie a crestei edentate
J. Accesul poate fi limitat din cauza înclinării dinților vecini, fiind necesară
intervenția prin alveolotomie
129. Pericoronarita congestivă a dinților temporari:
A. Clinic apare o congestie a gingiei
B. Se asociază cu prurit gingival
C. Se asociază cu febră
D. Se asociază cu hiposalivație
E. Se asociază cu dureri moderate
F. Clinic apare o colecție purulentă
G. Se asociază cu dureri intense
H. Se asociază cu parestezie locală
I. Se asociază cu hipersalivație
J. Se asociază cu o stare moderată de agitație psihomotorie
130. Foliculita expulsivă (Cap de Pont):
A. Dinții necesită extracții laborioase
B. Se caracterizează prin prezența fenomenelor inflamatorii gingivale asociate cu
ulcerații atone prin care se exteriorizează dinți incomplet formați
C. Este o tulburare asociată erupției dinților temporari
D. Este o afecțiune rară
E. Este o tulburare asociată erupției dinților definitivi
F. Dinții sunt expulzați spontan
G. Tabloul clinic – dinții prezintă o implantare bună și au coroanele malformate și
nemineralizate
H. Este o afecțiune frecvent întâlnită
I. Se caracterizează prin prezența fenomenelor inflamatorii gingivale asociate cu o
formațiune intraosoasă ce conține dinți incomplet formați
J. Tabloul clinic – dinții sunt mobili și au coroanele malformate și nemineralizate
131. În cazul leucemiilor cronice:
A. Nu se pot complica cu gingivostomatită ulceronecrotică
B. Nu se realizează sutura
C. Se realizează antibioprofilaxia
D. Nu se pot complica cu osteomielita
E. Nu se realizează antibioprofilaxia
F. Se pot complica cu necroza osoasă
G. Impun măsuri hemostatice locale
H. Se pot complica cu o alveolita
I. Nu se pot complica cu necroza osoasa
J. Se realizează sutura
132. Indicații de extracție în Ortodonție și Pedodonție a dinților permanenți:
A. Dinți nanici
B. În echilibrarea ocluzală
C. Pentru simetria arcadei în anumite situații clinice
D. Angulații corono-radiculare accentuate
E. Dinți neonatali
F. Dinți cu procese carioase complicate
G. Dinți cu fracturi coronare oblice
H. În vederea obținerii spațiului necesar alinierii
I. În situația unor poziții imposibil de redresat ortodontic
J. Dinți extruzați
133. Indicații de extracție în cazul tratamentului preprotetic:
A. Dinți care au determinat adenite supurate
B. Dinți care au determinat osteomielita oaselor maxilare
C. Dinți luxați
D. Edentația subtotală maxilară, când se împiedică adaptarea marginală corectă a
protezei maxilare
E. Dinți înclinați
F. Dinți egresați
G. Dinți care defavorizează tratamentul protetic
H. Dinți extruzați
I. Edentația subtotală mandibulară, când se împiedică adaptarea marginală corectă
a protezei mandibulare
J. Dinți care au determinat abcese periosoase
134. Indicații de extracție a dinților temporari:
A. Dinți temporari cu leziuni odontale coronare superficiale
B. Dinți temporari nerestaurabili
C. Dinți temporari cu afecțiuni parodontale grave
D. Dinți temporari cu resorbție radiculara în 1/3 apicală
E. Dinți temporari cu resorbție radiculară terminată
F. Dinți temporari cu fracturi radiculare
G. Dinți temporari egresați
H. Dinți temporari în focar de fractura
I. Dinți temporari cu osteită periapicală
J. Dinți temporari extruzați
135. Situații speciale în care se indică extracția dentară:
A. Dinți cu pulpite acute/parodontite apicale acute la care este imposibilă
realizarea tratamentului conservator de urgență
B. Leziuni dento-parodontale irecuperabile la pacienții care necesită instituirea
terapiei antiangiogenice
C. Imposibilitatea practică de a realiza un tratament conservator pentru leziuni
dento-parodontale, la pacienți vârstnici (peste 65 de ani)
D. Leziuni dento-parodontale irecuperabile la pacienții care necesită instituirea
terapiei antiplachetare
E. Dinții stâlpi de punte cu mobilitate de gradul III în bloc cu lucrarea protetică fixă,
care produc leziuni traumatice ale părților moi
F. Dinții stâlpi de punte cu mobilitate de gradul I în bloc cu lucrarea protetică fixă,
care produc leziuni traumatice ale părților moi
G. La pacienții cu afecțiuni generale care impun necesitatea asanării focarelor
infecțioase din cavitatea orală după o intervenție chirurgicale majoră sau după
tratamentul radiant
H. Imposibilitatea practică de a realiza un tratament conservator pentru leziuni
dento-parodontale, la pacienți tineri
I. Leziuni dento-parodontale irecuperabile la pacienții care necesită instituirea
terapiei anticoagulante
J. La pacienții cu afecțiuni generale care impun necesitatea asanării focarelor
infecțioase din cavitatea orală înaintea unei intervenții chirurgicale majore sau
înainte de tratamentul radiant
136. Coagulopatiile ereditare:
A. Deficit ereditar de factor XI
B. Deficit ereditar de factor B
C. Deficit ereditar de factor V
D. Deficit ereditar de factor V- Hemofilia B
E. Deficit ereditar de factor II
F. Deficit ereditar de factor VII
G. Deficit ereditar de factor VII - Hemofilia A
H. Deficit ereditar de factor A
I. Deficit ereditar de factor X
J. Deficit ereditar de factor III
137. Purpurile vasculare infecțioase:
A. Endocardita
B. Telangiectazia hemoragică ereditară
C. Meningita
D. Scarlatina
E. Purpura senilă
F. Sindrom Marfan
G. Purpura cașectică
H. Boala Cushing
I. Gripa
J. Tuberculoza
138. Terapia anticoagulantă cuprinde:
A. Eliquis
B. Xarelto
C. Pradaxa
D. Aspirin Cardio
E. Brilique
F. Clopidogrel
G. Sintrom
H. Platrox
I. Trombostop
J. Aspenter
139. Terapia anticoagulantă cuprinde:
A. Apixaban
B. Antivitamine K
C. Aspenter
D. Brilique
E. Trombex
F. Plavix
G. Dabigatran
H. Acenocumarol
I. Clopidogrel
J. Rivaroxaban
140. Terapia antiagregantă cuprinde:
A. Brilique
B. Sintrom
C. Aspenter
D. Lixiana
E. Eliquis
F. Clopidogrel
G. Pradaxa
H. Trombex
I. Trombostop
J. Plavix
141. Terapia antiagregantă cuprinde:
A. Pradaxa
B. Sintrom
C. Lixiana
D. Acid acetilsalicilic
E. Aflen
F. Clopidogrel
G. Eliquis
H. Trombostop
I. Brilique
J. Platrox
142. Principalele indicații ale antiagregantelor sunt reprezentate de:
A. Infarct miocardic
B. Hemofilie moderată
C. Antecedente de infarct de miocard
D. Purpura trombocitară
E. Trombocitopatii primare
F. Angina pectorală instabilă
G. Hemofilie ușoară
H. Sindromul coronarian acut
I. Hemofilie severă
J. Angioplastie coronariană percutană
143. Terapia antiagregantă - inhibitorii de receptori P2Y12:
A. Trombex
B. Efient
C. Eliquis
D. Sintrom
E. Acid acetilsalicilic
F. Ipaton
G. Xarelto
H. Plavix
I. Aflen
J. Brilique
144. Heparinele cu greutate moleculara mică:
A. Pradaxa
B. Clexane
C. Sintrom
D. Xarelto
E. Trombostop
F. Enoxaparina
G. Eliquis
H. Fragmin
I. Fraxiparina
J. Arixtra
145. În vederea realizării unei extracții dentare la un pacient cu medicație
antiagregantă:
A. Întreruperea tratamentului agregant nu se face în funcție de riscul hemoragic
anticipat al intervenției chirurgicale
B. Întreruperea tratamentului antiagregant se poate face numai la pacienții cu
stent
C. Întreruperea tratamentului antiagregant se poate face numai la indicația
chirurgului
D. Întreruperea tratamentului antiagregant se poate face numai la indicația
medicului specialist care a prescris medicația antitrombotică (neurolog)
E. Întreruperea tratamentului antiagregant se poate face numai la indicația
medicului specialist care a prescris medicația antitrombotică (internist)
F. Întreruperea tratamentului agregant se face în funcție de riscul hemoragic
anticipat al intervenției chirurgicale
G. Întreruperea tratamentului agregant se face în funcție de riscul trombotic
consecutiv cupării terapiei de fond
H. Întreruperea tratamentului agregant nu se face în funcție de riscul trombotic
consecutiv cupării terapiei de fond
I. Nu se poate întrerupere tratamentului antiagregant
J. Întreruperea tratamentului antiagregant se poate face numai la indicația
medicului specialist care a prescris medicația antitrombotică (cardiolog)
146. Principalele indicații terapeutice ale antiagregantelor:
A. Bypass aorto-coronarian
B. Trombofilia
C. Angioplastie coronariană percutană
D. Fibrilația atrială
E. Sindromul coronarian acut
F. Proteze valvulare metalice
G. Infarct miocardic
H. Antecedente de infarct de miocard
I. Angina pectorală instabilă
J. Cardiomiopatia dilatativă
147. Terapia antiagregantă - blocanți ai receptorilor glicoproteici GPIIb/III a:
A. Aggrastat
B. Sintrom
C. Integrilin
D. ReoPro
E. Vitamina B12
F. Vitamina B6
G. Abciximab
H. Tirofiban
I. Xarelto
J. Eliquis
148. Terapia cu corticoizi cuprinde:
A. Prednison
B. Vitamina B12
C. Hidrocotizon
D. Sintrom
E. Metilprednisolon
F. Xarelto
G. Medrol
H. Dexametazona
I. Vitamina B6
J. Eliquis
149. Pacienții cu diabet zaharat cu risc scăzut prezintă:
A. Nu au complicații vasculare
B. Sunt asimptomatici
C. Complicații vasculare
D. Glicemia a jeun peste 180 mg/dl
E. Glicemia a jeun peste 140 mg/dl
F. Complicații neurologice
G. Un bun control metabolic
H. Nu au complicații infecțioase
I. Complicații infecțioase
J. Regim stabil
150. Pacienții cu diabet zaharat cu risc crescut prezintă:
A. Glicemia a jeun sub 140 mg/dl
B. Control metabolic bun
C. Nevoia de a ajusta frecvent tratamentul
D. Nu au complicații vasculare
E. Complicații multiple ale bolii
F. Regim stabil
G. HBA1c 4%-6,2%
H. Slab control metabolic
I. Frecvente episoade de hipoglicemie
J. Frecvente episoade de cetoacidoză
151. Care sunt investigațiile minime necesare efectuării unei extracții dentare ?
A. Anticorpi HCV
B. Urocultura
C. TSH
D. VDLR
E. Glicemie / Hb glicozilată
F. Hemoglobina si hematocrit
G. Numărul de leucocite
H. FT4
I. INR
J. Numărul de trombocite
152. Care sunt investigațiile minime necesare efectuării unei extracții dentare ?
A. Anticorpi HCV
B. Hemoglobina
C. Transaminaze
D. Uree
E. TSH
F. Anticorpi anti HBs
G. VDLR
H. Glicemie
I. FT4
J. Creatinină
153. Indicațiile extracțiilor dentare legate de patologia dento-parodontală:
A. dinți care au determinat sau/si întrețin procese supurative sinuzale (Sinuzita
maxilara de cauză dentară)
B. dinți aflați în focarul de fractură al oaselor maxilare, care pot genera sau
întreține supurații în focar sau care împiedică reducerea fracturii
C. dinți cu fracturi corono-radiculare care permit restaurarea prin mijloace
odontale sau protetice;
D. dinți cu gangrene complicate cu parodontită apicala cronică (granuloame
periapicale, chisturi), la care tratamentul chirurgical endodontic sau conservator
(rezecție apicală) nu are indicație sau a eșuat
E. dinți fracturați sau luxați complet în urma traumatismelor oro-maxilo-faciale
F. dinți care au determinat complicații supurative grave (abcese ale spațiilor
fasciale, flegmoane, osteomielita oaselor maxilare)
G. dinți cu distrucții corono-radiculare întinse, care nu mai pot fi restaurați cu
ajutorul unor obturații sau prin mijloace protetice
H. dinți cu fracturi radiculare oblice
I. dinți care au determinat complicații supurative (abcese periosoase, adenite
supurate), la care nu sunt indicate metodele de tratament endodontic sau
chirurgical conservator;
J. dinți cu fracturi radiculare longitudinale
154. Indicații ale extracției dentare legate de patologia traumatică oro-maxilo-
facială:
A. dinți care au determinat complicații supurative (abcese periosoase, adenite
supurate)
B. dinți fracturați sau luxați complet în urma traumatismelor oro-maxilo-faciale
C. dinți aflați în focarul de fractură al oaselor maxilare, care pot genera sau
întreține supurații în focar sau care împiedică reducerea fracturii
D. dinți cu fracturi transversale în treimea cervicală sau medie
E. dinți cu fracturi corono-radiculare, extinse sub pragul gingival, care nu permit
restaurarea prin mijloace odontale sau protetice;
F. Dinți cu gangrene complicate cu parodontită apicala cronicà (granuloame
periapicale, chisturi), la care tratamentul chirurgical endodontic sau conservator
(rezecție apicală) nu are indicație sau a eșuat
G. dinți cu fracturi radiculare oblice sau longitudinale
H. Dinți cu parodontopatie marginală cronică profundă si mobilitate de gradul I/I, la
care tratamentul parodontal conservator nu este indicat
I. dinți care au suferit transformări chistice / tumorale benigne, precum și dinții
vecini care sunt cuprinși în respectiva leziune
J. Dinți care în urma iritației locale cronice, au dus la apariția unor leziuni
hiperplazice reactive și inflamatorii (epulis-like")
155. Contraindicațiile relative locale ale extracției dentare:
A. Tumori maligne în teritoriul oro-maxilo-facial
B. Leziuni inflamatorii acute ale mucoasei orale
C. Flegmoane
D. Dinți cu fractura corono-radiculara, extinse sub pragul gingival
E. Dinți care au determinat procese supurative sinuzale (sinuzita maxilară de cauză
dentară)
F. Dinți aflați în focarul de fractura al oaselor maxilare
G. Tumori benigne în teritoriul oro-maxilo- facial.
H. Chisturi radiculare
I. Sinuzita maxilară rinogenă
J. Abcese periosoase
156. Contraindicațiile relative generale ale extracției dentare:
A. În cazul pacienților cu cardiopatie ischemica nu se recomandă efectuarea
extracțiilor
B. În cazul pacienților cu cardiopatie ischemică se recomandă limitarea pe cât
posibil a stresului legat de manoperele de extracție
C. Nu necesită un abord interdisciplinar
D. Este necesară temporizarea extracției dentare până la compensarea afecțiunii
E. Nu țin de terenul pacientului
F. În cazul pacienților cu cardiopatie ischemica nu se recomandă limitarea pe cât
posibil a stresului legat de manoperele de extracție
G. Necesită de cele mai multe ori un abord interdisciplinar
H. Țin de terenul pacientului
I. În cazul pacienților cu cardiopatie ischemică se recomandă efectuarea
extracțiilor cu anestezie locală fără vasoconstrictor
J. Nu este necesară temporizarea extracției dentare până la compensarea
afecțiunii
157. Antibioprofilaxia endocarditei infecțioase:
A. Protocolul standard de antibioprofilaxie a endocarditei bacteriene pentru copii
este: amoxicilina 500 mg/kg, maxim 20g
B. Este indicată în cazul procedurilor non invazive
C. Protocolul standard de antibioprofilaxie a endocarditei bacteriene pentru copii
este: 10 mg/kg, maxim 2 g.
D. Protocolul standard de antibioprofilaxie a endocarditei bacteriene este:
amoxicilină 2 g, în doză unică, per os sau i.m, cu două ore înaintea extracțiilor
E. În cazul procedurilor stomatologice invazive, ținta principală a antibioprofilaxiei
este reprezentată de streptococii orali
F. Protocolul standard de antibioprofilaxie a endocarditei bacteriene este:
amoxicilină 1 g, în doză unică, per os sau i.m. cu o oră înaintea extracțiilor.
G. Protocolul standard de antibioprofilaxie a endocarditei bacteriene pentru copii
este: amoxicilina 50 mg/kg, maxim 2g
H. Are ca scop prevenirea atașării bacteriilor de endocard după un episod
tranzitoriu de bacteremie în urma procedurilor invazive
I. Protocolul standard de antibioprofilaxie a endocarditei bacteriene este:
amoxicilină 2 g, în doză unică, per os sau i.m, cu o oră înaintea extracțiilor
J. Este indicată în afecțiunilor cardiace cu risc înalt pentru endocardita infecțioasă
158. Diatezele hemoragice:
A. Dereglările hemostazei primare pot fi cauzate de numărul scăzut de trombocite
– purpure trombocitopenice (trombocitopenii)
B. Pot fi datorate unei tulburări a coagulării
C. Pot fi datorate unei tulburării a hemostazei primare
D. Dereglările hemostazei primare pot fi cauzate de prezența unor trombocite cu
funcționalitate alterată (trombocitopatii)
E. Dereglările hemostazei secundare pot fi cauzate de un defect de structură sau de
un deficit funcțional al pereților vasculari - purpure vasculare (vasculopatii)
F. Hemofilia A este o purpure vasculară autoimună
G. Dereglările hemostazei primare pot fi cauzate de un defect de structură sau de
un deficit funcțional al pereților vasculari - purpure vasculare (vasculopatii)
H. Osteogeneza imperfecta face parte din clasa purpure vasculare de etiologie
asociată
I. Purpurele trombocitopenice sunt caracterizate de un număr ridicat de
trombocite peste 50.000/mm3
J. Sindromul Marfan se încadrează în categoria de purpure trombocitare prin
producție scăzută de trombocite
159. Purpure determinate de malformații de structură ale vaselor sanguine:
A. Fragilitatea capilară secundară : osteogeneza imperfecta.
B. Telangiectazia hemoragică ereditară Osler- Weber – Rendu.
C. Fragilitatea capilară primară: sindromul Marfan.
D. Fragilitatea capilară secundară: purpura cașectică.
E. Fragilitatea capilară primară: purpura cașectică .
F. Fragilitatea capilară secundară: purpura senilă.
G. Fragilitatea capilară primară: osteogeneza imperfecta
H. Purpura reumatoidă Schoenlein-Henoch.
I. Fragilitatea capilară primară: purpura senilă.
J. Fragilitatea capilară secundară: sindromul Marfan.
160. Purpure vasculare de etiologie asociată:
A. Angiomul serpiginos
B. Purpure dermatologice : avitaminoza C.
C. Purpure vasculară psihogenă
D. Toxoplasmoza
E. Boala Cushing.
F. Meningită
G. purpura hiper-imunglobulinemică
H. Purpure vasculară cu autosensibilizare la hematii
I. Scarlatină
J. purpura inelară telangiectazică
161. Purpure trombocitare prin producție scăzută de trombocite:
A. Trombocitopenii amegacariocitare dobândite: hipoplazie medulară idiopatică
B. Trombocitopenii amegacariocitare congenitale : boala Marchiafava- Micheli
C. Trombocitopenii amegacariocitare dobândite - pancitopenia Fanconi
D. Trombocitopenii amegacariocitare dobândite - sindroame mielodisplazice /
limfoproliferative
E. Trombocitopenii amegacariocitare congenitale : pancitopenia Fanconi
F. Trombocitopenii amegacariocitare congenitale - trombocitopenia autozomal
dominantă
G. Trombocitopenii amegacariocitare dobândite - trompocitopenia autozomal
dominantă
H. Trombocitopenii amegacariocitare congenitale - anemii megaloblastice prin
deficit de vitamina B12
I. Trombocitopenii amegacariocitare congenitale: hipoplazie medulară idiopatică
J. Trombocitopenii amegacariocitare congenitale - mielodisplazice /
limfoproliferative
162. Purpure trombocitare prin distrugere în exces a trombocitelor:
A. Purpure trombocitare cauzate de infecții virale (HIV)
B. Purpura psihogenă
C. Purpure trombocitare cauzate de infecții virale (varicelă)
D. Purpure trombocitare cauzate de infecții virale (rujeolă)
E. Purpura neonatală aloimună
F. Purpura cașectică
G. Purpura senilă
H. Purpura hiper-imunglobulinemică primitivă
I. Purpure trombocitare cauzate de infecții virale (rubeolă)
J. Purpura transfuzională
163. Sunt coagulopatii ereditare:
A. Deficit de factor III
B. Purpura transfuzională
C. Hemofilia B
D. Deficit de factor XI
E. Deficit de factor VI
F. Hipofibrinogenemia
G. Hemofilia A
H. Afibrinogenemia
I. Purpura vasculară autoimună
J. Sindromul Marfan
164. În cazul unei extracții dentare, pentru pacienții cu hemofilie A se pot utiliza în
scop de substituție a factorului VIII deficitar:
A. Factor X recombinat
B. Factor VIII recombinat
C. Sânge integral proaspăt
D. Concentrat de factor IX
E. Factor IX recombinat
F. Crioprecipitat proaspăt
G. Plasmă proaspătă
H. Crioprecipitat congelat
I. Concentrat de complex prothrombinic
J. Plasmă congelată
165. În cazul unei extracții dentare, pentru pacienții cu hemofilie B se pot utiliza în
scop de substituție a factorului IX deficitar:
A. Crioprecipitat proaspăt
B. Concentrat de complex prothrombinic
C. Sânge integral proaspăt
D. Factor XI recombinat
E. Concentrat de factor IX
F. Factor IX recombinat
G. Plasmă îmbogățită cu fibrină
H. Plasmă congelată
I. Concentrat de factor VII
J. Plasmă proaspătă
166. Coagulopatii secundare, prin deficit de sinteza a factorilor coagulării
dependenți de vitamina K:
A. Sindroame colestatice
B. Sindroame de malabsorbție
C. Chimioterapia (afectează fibrinoformarea)
D. Formarea de anticorpi specifici anti-factori ai coagularii
E. Boala von Willebrand
F. Boala hemoragică a nou-născutului
G. Hemoragii post-transfuzii massive
H. Medicație (ACO, antibiotice cu spectru larg)
I. Coagularea intravasculara localizata
J. Coagularea intravasculara diseminata
167. Principalele indicații terapeutice ale anticoagulantelor orale sunt reprezentate
de:
A. Profilaxia antitrombotică a protezelor valvulare metalice
B. Angioplastie coronariană percutană
C. Profilaxia emboliei sistemice
D. Tratamentul curativ sau profilaxia primară a tromboemboliei pulmonare
E. Tratamentul curativ al hipertensiunii pulmonare primitive
F. Profilaxia endocarditei bacteriene
G. Sindromul antifosfolipidic
H. Tratamentul curativ sau profilaxia primară a tromboflebitelor profunde ale
membrelor
I. Antecedente de infarct miocardic
J. Angina pectorală instabilă
168. În vederea realizării unei extracții dentare la un pacient sub tratament cu ACO:
A. Întreruperea tratamentului anticoagulant oral se poate face numai la indicația
medicului specialist care a prescris medicația
B. Se recomanda întreruperea medicației antitrombotice cu 3 zile înainte de
intervenția stomatologică
C. Nu este necesara monitorizarea INR
D. Se recomandă întreruperea administrării medicației antitrombotice cu 5 zile
înainte de intervenția stomatologică
E. Este obligatoriu ca pacientul sa fie monitorizat 24 ore
F. Este obligatoriu ca pacientul sa fie monitorizat 48-72 ore
G. Este necesara monitorizarea INR și stabilirea unei valori ≤ 1.5
H. Este necesara monitorizarea INR si stabilirea unei valori 2-3
I. Întreruperea tratamentului anticoagulant oral se poate face de către medical
stomatolog
J. Se reia administrarea de ACO în noaptea aceleiași zile în care s-a realizat
extracția
169. În principiu, se pot realiza extracții la pacienții diabetici atunci când:
A. Extracțiile se realizează la jumătatea intervalului dintre doua mese
B. Glicemia este mai mare de 180mg/Dl
C. Prezintă frecvente episoade de cetoacidoză
D. Glicemia este relativ constantă și mai mică de 280mg/dl
E. La pacienții cu risc scăzut, se folosesc soluții anestezice cu vasoconstrictor
1:200.000
F. La pacienții cu risc scăzut, se folosesc soluții anestezice cu vasoconstrictor
1:100.000
G. Nu se recomanda sutura plăgii
H. Glicemia este relativ constantă și mai mică de 180mg/dl
I. Hemoglobina glicozilată este între 4 – 6.2 %
J. Hemoglobina glicozilată este peste 7 %
170. La pacienții sub tratament antiagregant, la care se estimează un risc redus de
hemoragie postextracțională în cazul unei extracții dentare:
A. Tratamentul cu clopidogrel nu trebuie întrerupt
B. Tratamentul cu Aspenter nu trebuie întrerupt
C. Tratamentul cu Plavix trebuie întrerupt
D. Tratamentul cu inhibitori ai receptorilor P2Y12 nu trebuie întrerupt
E. Tratamentul cu Plavix nu trebuie întrerupt
F. Tratamentul cu Trombex trebuie întrerupt
G. Tratamentul cu inhibitori COX-1 nu trebuie întrerupt
H. Tratamentul cu inhibitori COX-2 nu trebuie întrerupt
I. Tratamentul cu Aspenter trebuie întrerupr
J. Tratamentul cu Pradaxa nu trebuie întrerupt
171. În cazul pacienților cu diabet zaharat cu risc crescut:
A. Prezintă ocazional simptome, dar sunt in echilibru metabolic rezonabil
B. Glicemia a jeun sub 200mm/ dl
C. Fără istoric recent de hipoglicemie/cetoacidoza
D. Prezintă slab control metabolic
E. Prezintă doar putine dintre complicațiile diabetului
F. Nivelul glicemiei este peste 200mg/dl
G. Hemoglobina glicozilată este peste 7 %
H. Este necesară temporizarea extracției dentare
I. Au bun control metabolic
J. Prezintă multiple complicații ale bolii
172. Terapia cu imunosupresoare:
A. Se administrează pacienților cu hepatită cronică cu virus A
B. Se administrează pacienților cu infarct miorcardic
C. Se administrează pacienților cu lupus
D. Se administrează pacienților cu psoriazis
E. Se administrează pacienților cu fibrilație atrială
F. Se administrează pacienților diabetici
G. Se administrează pacienților cu boală Crohn
H. Se administrează pentru profilaxia rejectului alogen
I. Se administrează pacienților transplantați
J. Se administrează pentru profilaxia endocarditei bacteriene
173. În cazul extracțiilor dentare la pacienții sub terapie anticoagulantă orală
clasică:
A. Reluarea administrării ACO se va face la 3 zile după extracție
B. Reluarea administrării ACO se va face în noaptea aceleiași zile în care s-a realizat
extracția
C. Se recomandă întreruperea medicație ACO cu 3 zile înainte de intervenție
D. Se poate administra plasmă proaspătă congelată în cazul unei hemoragii
postextracționale tardive
E. Este necesară monitorizarea glicemiei
F. Pacientul nu trebuie să fie monitorizat după reluarea administrării ACO
G. Nu este necesară întreruperea medicației ACO
H. Pacientul trebuie să fie monitorizat 48-72 ore de la reluarea administrării ACO
I. Este necesară monitorizarea INR
J. Se poate administra sânge proaspăt în cazul unei hemoragii postextracționale
tardive
174. Boala von Willebrand:
A. În cazul formelor ușoare este necesar să se înceapă terapia de substituție
perioperatorie
B. Este o coagulopatie secundară
C. Forma moderată este asociată cu risc hemoragic major
D. Este reprezentată de deficitul genetic de factor IX
E. Este o coagulopatie ereditară
F. Forma severă este asociată cu risc hemoragic major
G. Este o coagulopatie mixtă
H. Forma ușoară deficitul de factor von Willebrand este ≤ 25%
I. Este reprezentată de deficitul genetic de factor von Willebrand
J. Forma ușoară este asociată cu risc hemoragic moderat
175. Hemofiliile:
A. Hemofilia A este deficit de factor IX
B. Hemofilia severă are risc de hemoragii spontane
C. Hemofilia B este deficit de factor VIII
D. Sunt coagulopatii ereditare
E. În cazul pacienților cu Hemofilie A se pot realiza extracțiile în condiții de
ambulator
F. Hemofilia A este deficit de factor VIII
G. Hemofilia moderată are risc de hemoragii spontane
H. Hemofilia B este deficit de factor IX
I. În cazul pacienților cu Hemofilie B se pot realiza extracțiile în condiții de
ambulator
J. Hemofilia moderată are risc de hemoragii provocate de traume minime
176. Contraindicațiile extracției dentare:
A. Infarctul miocardic mai vechi de 6 luni este o contraindicație absolută
B. Stomatita candidozică este o contraindicație locală
C. Pericoronarita acută supurată este o contraindicație locală
D. Sinuzita maxilară odontogenă este o contraindicație locală
E. Sinuzita maxilară rinogenă este o contraindicație locală
F. Leucemia cronică este o contraindicație absolută
G. Leucemia acută este o contraindicație absolută
H. Infarctul miocardic mai recent de 6 luni este o contraindicație absolută
I. Sinuzita maxilară rinogenă este o contraindicație generală
J. Parodontita marginală cronică profundă este o contraindicație locală
177. Radioterapia la nivelul extremității cefalice:
A. Este una dintre principalele metode de tratament multimodal al tumorilor
maligne radio-sensibile din sfera oro-maxilo-facială și ORL
B. Se recomandă să se efectueze extracțiile dentare după 18-21 zile de începerea
radioterapiei
C. Constă în administrarea fracționată a unei doze tumoricide de radiații
D. După un tratament iradiant recent, o extracție dentară se complică frecvent cu
osteonecroză indusă medicamentos
E. Se recomandă să se efectueze extracțiile dentare înainte cu 18-21 zile de
începerea radioterapiei
F. Se recomandă să se efectueze extracțiile dentare înainte cu 18 luni de începerea
radioterapiei
G. După un tratament iradiant recent, o extracție dentară se complică frecvent cu
osteoradionecroză
H. Are doar intenție paliativă
I. Are doar intenție curativă
J. Are intenție curativă sau de paliație
178. Radioterapia la nivelul extremității cefalice:
A. Are doar intenție paliativă
B. Extracțiile efectuate înainte de începerea tratamentul iradiant trebuie să se
realizeze cu lambou și să acopere în întregime osul alveolar
C. Are intenție curativă sau de paliație
D. Are doar intenție curativă
E. Se recomandă să se efectueze extracțiile dentare după 18-21 zile de începerea
radioterapiei
F. După un tratament iradiant recent, o extracție dentară se complică frecvent cu
osteoradionecroză
G. Se recomandă să se efectueze extracțiile dentare înainte cu 18-21 zile de
începerea radioterapiei
H. Extracțiile efectuate în primele 12 luni de la terminarea tratamentului iradiant
trebuie să se realizeze cu lambou și să acopere în întregime osul alveolar
I. După un tratament iradiant recent, o extracție dentară se complică frecvent cu
osteonecroză indusă medicamentos
J. Se recomandă să se efectueze extracțiile dentare înainte cu 18 luni de începerea
radioterapiei
179. Terapia cronică cu antiresorbtive osoase:
A. Se recomandă în tratamentul bolii Crohn
B. Se recomandă în tratamentul metastazelor pulmonare
C. Se recomandă în tratamentul displaziilor osoase
D. Se recomandă în tratamentul bolii Paget
E. Se recomandă în tratamentul cancerului hepatic
F. Se recomandă în tratamentul metastazelor osoase
G. Se recomandă în tratamentul osteonecrozei maxilare
H. Se recomandă în tratamentul osteoporozei
I. Se recomandă în tratamentul odontogenezei imperfecta
J. Se recomandă în tratamentul mielomului multiplu
180. Terapia cronică cu antiresorbtive osoase:
A. Poate favoriza apariția osteonecrozei maxilarelor
B. Riscul de apariție a osteonecrozei este mai scăzut în cazul anticorpilor
monoclonali anti-RANKL
C. Nu poate favoriza apariția osteonecrozei maxilarelor
D. Denosumab-ul face parte din clasa inhibitorilor de osteoclaste
E. Denosumab-ul face parte din clasa de anticorpi monoclonali anti-RANKL
F. Bifosfonații au un timp de înjumătățire de peste 10 ani
G. Bifosfonații au un timp de înjumătățire de peste 10 luni
H. Alendronat face parte din clasa de anticorpi monoclonali anti-RANKL
I. Bifosfonații pe cale parenterală nu pot favoriza apariția osteonecrozei
J. Inhibitorii de osteoclaste sunt: zoledrona, ibandronat
181. Complicațiile septice determinate de erupția molarului de minte inferior:
A. Infectarea sacului pericoronar poate fi determinată de un traumatism locală
B. Abces lingual
C. Abces parodontal
D. Operculita
E. Au ca punct de plecare infectarea sacului pericoronar
F. Infectarea sacului pericoronar poate fi determinată de o gangrenă complicată a
molarului de minte
G. Abces vestibular
H. Pericoronarita
I. Infectarea sacului pericoronar poate fi determinată de o gangrenă complicată a
dinților vecini
J. Infectarea sacului pericoronar poate fi determinată de o fractură coronară a
molarului de minte
182. Complicațiile septice determinate de erupția molarului de minte inferior:
A. Infectarea sacului pericoronar poate fi determinată de la un focar de
osteomielită
B. Infectarea sacului pericoronar poate fi determinată de o osteită cronică
periapicală a molarului de minte
C. Infectarea sacului pericoronar poate fi determinată de infectarea pacientului cu
virus hepatic B
D. Infectarea sacului pericoronar poate fi determinată de o atrofie mare a
procesului alveolar la edentați, care poate duce la deschiderea sacului
E. Infectarea sacului pericoronar poate fi determinată de o leziune de decubit
produsă de o proteză mobilă
F. Infectarea sacului pericoronar poate fi determinată de o proteză mobilă corect
adaptată
G. Infectarea sacului pericoronar poate fi determinată la pacienții edentați de o
zonă de țesut osos gros ce acoperă molarul de minte inclus
H. Infectarea sacului pericoronar poate fi determinată de o pungă parodontală de
pe arcada antagonistă
I. Infectarea sacului pericoronar poate fi determinată de o pungă parodontală de
vecinătate
J. Infectarea sacului pericoronar poate fi determinată pe cale sanguină în cursul
bolilor infecțioase
183. Pericoronarita congestivă a molarului de minte inferior:
A. Pacientul poate prezenta adenită submandibulară
B. Pacientul poate prezenta trismus discret
C. Pacientul poate prezenta dureri spontane
D. Apare cel mai frecvent în intervalul de vârstă 18-25 ani
E. Pacientul prezintă obligatoriu febră
F. Pacientul poate prezenta o supurație submandibulară
G. Pacientul poate prezenta jenă în deglutiție
H. Pacientul prezintă obligatoriu afectarea stării generale
I. Apare cel mai frecvent în intervalul de vârstă 28-35 ani
J. Pacientul prezintă trismus cu imposibilitatea deschiderii gurii mai mult de 1.5 cm
184. Pericoronarita congestivă a molarului de minte inferior:
A. Apare cel mai frecvent în regiunea tuberozității maxilare
B. La palparea cu sonda dentară în regiunea retromolară se percepe coroana
molarului de minte
C. Fenomenele inflamatorii pot retroceda spontan
D. La presiunea sub capușon apare o secreție purulentă
E. Este obligatoriu tratamentul imunosupresor
F. Este prezentă adenita submentonieră
G. Mucoasa din regiunea retromolară este atonă
H. Este prezentă adenita submandibulară
I. Mucoasa din regiunea retromolară este hiperermică, congestivă, tumefiată
J. La presiunea pe capușon apare o secreție serosanguinolentă
185. Pericoronarita supurată a molarului de minte inferior:
A. Pacientul poate prezenta inapetență
B. Pacientul poate prezenta o stare generală afectată
C. Pacientul prezintă obligatoriu supurație latero-faringiană
D. Pacientul prezintă o secreție sanguinolentă la presiunea pe capușon
E. Pacientul poate prezenta febră mare > 41˚C
F. Pacientul poate prezenta trismus
G. Pacientul prezintă xerostomie
H. Pacientul prezintă obligatoriu supurație submandibulară
I. Pacientul poate prezenta jenă în deglutiție
J. Pacientul poate prezenta febră (38 - 39.5˚C)
186. Pericoronarita supurată a molarului de minte inferior:
A. Din punct de vedere microbiologic este determinată de bacili
B. După o evacuare spontană a secreției purulente capușonul mucos se poate
retrage progresiv
C. Duce la apariția unor complicații septice la nivelul sinusului maxilar
D. Duce la apariția unor complicații septice în oasele maxilare
E. Necesită ca tratament odontectomia molarului de minte pentru evacuare
secreției purulente
F. Poate fi determinată de infectarea sacului pericoronar de la o pungă parodontală
a molarului de 6 ani
G. Foarte rar se complică cu infectarea spațiilor fasciale primare mandibulare
H. De cele mai multe ori se complică cu apariția unor infecții în spațiile fasciale
primare mandibulare
I. Din punct de vedere microbiologic este determinată de germeni saprofiți
J. Cu sonda dentară se poate palpa coroana molarului de minte sub capușonul de
mucoasă
187. Complicațiile asociate pericoronaritei molarului de minte inferior:
A. Pericoronarita poate constitui punctul de plecare al osteoradionecrozei
mandibulare
B. Procesul septic se poate propaga la os pe cale ligamentară
C. Procesul septic se poate propaga la os pe cale periostală
D. Procesul septic se poate propaga la os pe cale sanguină
E. Pericoronarita poate constitui punctul de plecare al osteomielitei mandibulare
F. Pericoronarita poate constitui punctul de plecare al osteitei mandibulare
G. Pericoronarita poate constitui punctul de plecare al osteomului mandibular
H. Complicațiile osoase sunt frecvente
I. Procesul septic se poate propaga la os pe cale limfatică
J. Complicațiile osoase sunt destul de rare
A. În cazul puseelor repetate de pericoronarită se poate produce o osteită
hipertrofică cu reacție proliferativă osoasă
B. Infecția se poate propaga direct prin sacul pericoronar
C. Infecția se poate propaga prin ligamentele alveolo-dentare disociate
D. Infecția se poate propaga de-a lungul rădăcinilor
E. Pot să apară în urma unor infecții ale fibromucoasei palatine
F. Infecția se poate propaga prin canalul nazopalatin
G. Infecția nu se poate propaga direct prin sacul pericoronar
H. În cazul primului puseu acut de pericoronarită se poate produce o osteită
hipertrofică cu reacție proliferativă osoasă
I. Pot să apară în urma unor infecții ale țesuturilor perimandibulare
J. Infecția se poate propaga prin canalul mandibular
A. Sunt implicați frecvent ganglionii cervicali superficiali
B. Pot determina apariția adenitei acute
C. Sunt implicați frecvent ganglionii submandibulari
D. În cazul puseelor repetate de pericoronarită se poate produce osteonecroza
E. Pot determina apariția hematomului supurat
F. În cazul puseelor repetate de pericoronarită se poate produce osteomielita
G. Sunt implicați frecvent ganglionii retroauriculari
H. Sunt implicați frecvent ganglionii genieni
I. Sunt implicați frecvent ganglionii submentonieri
J. Sunt implicați frecvent ganglionii pretragieni
A. Propagarea infecției poate determina apariția complicațiilor septice hepatice
B. Implică frecvent ganglionii suboccipitali
C. Propagarea infecției poate determina apariția complicațiilor septice renale
D. Propagarea infecției poate determina apariția complicațiilor septice pulmonare
E. Propagarea infecției poate determina apariția septicemiei
F. Propagarea infecției poate determina apariția trombozei venoase la membrele
inferioare
G. Pot determina apariția complicațiilor septice la distanță
H. Propagarea infecției poate determina apariția tromboflebitei sinusului cavernos
I. Implică frecvent ganglionii submentonieri
J. Pot determina apariția complicațiilor septice regionale
191. Incluzia molarului de minte inferior asociată complicațiilor mecanice:
A. Poate determina resorbții radiculare la nivelul molarului de 6 ani
B. Sunt determinate de molarul de minte inferior complet erupt
C. Poate determina apariția leziunilor carioase la nivelul molarului de 12 ani
D. Poate determina resorbții radiculare la nivelul molarului de 12 ani
E. Sunt determinate de molarul de minte inferior aflat în erupție
F. Poate determina apariția leziunilor carioase la nivelul molarului de 6 ani
G. Sunt determinate de molarul de minte inferior rămas în incluzie intraosoasă
H. Poate determina apariția mortificărilor pulpare la nivelul molarului de 12 ani
I. Sunt determinate de molarul de minte inferior aflat la nivelul planului de ocluzie
J. Poate determina apariția mortificărilor pulpare la nivelul molarului de 6 ani
A. Poate determina declanșarea despicăturilor labiale
B. Poate determina deplasări dentare cu rotație vestibulară
C. Poate determina agravarea patologiei ortodontice
D. Poate determina deplasări dentare cu rotație linguală
E. Poate determina incongruență dento-alveolară cu înghesuire frontală inferioară
F. Poate determina declanșarea despicăturilor labio-maxilo-palatinale
G. Poate determina incongruență dento-alveolară cu înghesuire frontală superioară
H. Poate determina deplasări dentare cu rotație vestibulară
I. Poate determina declanșarea patologiei ortodontice
J. Poate determina deplasări dentare cu rotație palatinală
A. Poate determina deplasări dentare cu rotație vestibulară
B. Poate determina blocarea evoluției molarului doi inferior
C. Poate determina apariția malocluziilor
D. Reprezintă un factor de recidivă al alveolitei postextracționale
E. Poate determina apariția pericoronaritei supurate
F. Poate determina apariția înghesuirilor în zona frontală mandibulară
G. Poate determina apariția malnutriției
H. Poate determina blocarea evoluției molarului doi superior
I. Reprezintă un factor de recidivă al proalveoliilor
J. Poate determina apariția pericoronaritei congestive
A. Reprezintă un factor de recidivă al proalveoliilor
B. Poate determina apariția parodontopatiei datorate incongruenței dento-
alveolare
C. Poate determina apariția tulburărilor în dinamica ATM
D. Poate determina osteomielita mandibulei
E. Poate determina agravarea patologiei ortodontice
F. Poate determina complicații septice pulmonare
G. Poate determina hemoragia postextracțională
H. Poate determina apariția malocluziilor
I. Poate determina tromboflebita sinusului cavernos
J. Poate determina septicemii
A. Poate determina apariția tulburărilor în dinamica ATM
B. Poate determina declanșarea patologiei ortodontice
C. Poate determina apariția leziunilor ulcerative la nivelul mucoasei jugale
D. Poate determina septicemii
E. Poate determina tromboflebita sinusului cavernos
F. Poate determina osteomielita mandibulei
G. Poate determina complicații septice pulmonare
H. Poate determina apariția iritația cronică a regiunii presulcale a limbii
I. Poate determina hemoragia postextracțională
J. Poate determina apariția leziunilor ulcerative la nivelul limbii
A. Poate determina osteomielita mandibulei
B. Poate determina deplasări dentare cu rotație palatinală
C. Poate determina apariția leziunilor ulcerative la nivelul mucoasei jugale
D. Poate determina apariția tulburărilor în dinamica ATM
E. Poate determina apariția parodontopatiei datorate incongruenței dento-
alveolare
F. Poate determina tromboflebita sinusului cavernos
G. Poate determina apariția iritația cronică a regiunii presulcale a limbii
H. Reprezintă un factor de recidivă al alveolitei postextracționale
I. Poate determina resorbții radiculare la nivelul molarului de 6 ani
J. Poate determina deplasări dentare cu rotație linguală
197. Incluzia molarului de minte inferior asociată tulburărilor trofice:
A. Gingivo-stomatita este dureroasă
B. Poate determina apariția parodontopatiei datorate incongruenței dento-
alveolare
C. Poate determina gingivo-stomatita neurotrofică
E. Gingivo-stomatita apare brusc
F. Poate determina gingivo-stomatita odontiazică
G. Poate determina tromboflebita sinusului cavernos
H. Poate determina apariția leziunilor ulcerative la nivelul mucoasei palatine
I. Poate determina apariția tulburărilor în dinamica ATM
J. Gingivo-stomatita apare în lipsa oricărei supurații pericoronare
A. La detașarea depozitelor are loc o ușoară hemoragie
B. Ulcerațiile se găsesc pe mucoasa obrazului
C. Poate determina apariția tulburărilor în dinamica ATM
E. Ulcerațiile se găsesc pe capușonul mucos
F. Poate determina apariția supurației submandibulare
G. Poate determina apariția leziunilor ulcerative la nivelul mucoasei palatine
H. Determină apariția ulcerațiilor acoperite de depozite alb-gălbui
I. Poate determina apariția parodontopatiei datorate incongruenței dento-
alveolare
J. Determină apariția ulcerațiilor acoperite de depozite puțin aderente
A. Ulcerațiile sunt acoperite cruste
B. Ulcerațiile se găsesc pe limbă
C. Ulcerațiile se găsesc pe palatul dur
D. Ulcerațiile se găsesc pe stâlpii vălului palatin
E. Leziunile sunt bilaterale
F. Ulcerațiile se găsesc pe mucoasa obrazului
G. Ulcerațiile se găsesc pe capușonul mucos
H. Ulcerațiile sunt acoperite de depozite alb-gălbui
I. Leziunile sunt unilaterale
J. Ulcerațiile se găsesc pe mucoasa labială
A. Poate determina gingivo-stomatita aftoasa
B. Poate determina gingivo-stomatita neurotrofică
C. Poate determina gingivo-stomatita congestivă simplă
D. Poate determina parodontopatia marginală cronică superficială
E. Poate determina gingivo-stomatita ulcero-membranoasă
F. Poate determina parodontopatia marginală cronică profundă
G. Poate determina gingivo-stomatita herpetică
H. Poate determina gingivita tartrică
I. Poate determina gingivo-stomatita odontiazică
J. Poate determina gingivo-stomatita ulceronecrotică
A. gingivo-stomatita odontiazică este produsă de iritația declanșată prin erupția
dificilă a molarului de minte superior
B. gingivo-stomatita odontiazică este produsă de iritația declanșată prin erupția
dificilă a molarului de minte inferior
C. Leziunile asociate gingivo-stomatitei apar în dreptul regiunii premolare
D. Leziunile asociate gingivo-stomatitei apar brusc
E. gingivo-stomatita odontiazică se produce printr-o tulburare de ritm
F. gingivo-stomatita odontiazică se produce printr-o tulburare vasomotorie de
natură neuroreflexă
G. Leziunile asociate gingivo-stomatitei sunt unilaterale
H. Leziunile asociate gingivo-stomatitei sunt bilaterale
I. Ulcerațiile se găsesc pe palatul dur
J. Ulcerațiile se găsesc pe capușonul mucos
202. Incluzia molarului de minte inferior asociată tulburărilor nervoase:
A. Poate determina tulburări salivare: nevralgii dentare
B. Poate determina tulburări senzitive: sinalgii dento-cutanate
C. Poate determina tulburări senzitive: sinalgii dento-cutanate
D. Poate determina tulburări senzitive: algii cervico-faciale
E. Poate determina tulburări senzitive: nevralgii dentare
F. Poate determina tulburări motorii: trismus
G. Poate determina tulburări motorii: otalgii
H. Poate determina tulburări senzitive: trismus
I. Poate determina tulburări salivare: algii cervico-faciale
J. Poate determina tulburări senzitive: otalgii
A. Poate determina tulburări motorii: otalgii
B. Poate determina tulburări senzitive: trismus
C. Poate determina tulburări motorii: trismus
D. Poate determina tulburări senzitive: nevralgii dentare
E. Poate determina tulburări senzitive: sinalgii dento-cutanate
F. Poate determina tulburări salivare: algii cervico-faciale
G. Poate determina tulburări senzitive: algii cervico-faciale
H. Poate determina tulburări senzitive: sinalgii dento-cutanate
I. Poate determina tulburări senzitive: otalgii
J. Poate determina tulburări salivare: nevralgii dentare
A. Poate determina tulburări motorii: paralizii faciale
B. Poate determina tulburări motorii: otalgii
C. Poate determina tulburări salivare: nevralgii dentare
D. Poate determina tulburări senzitive: sialoree
E. Poate determina tulburări senzitive: algii cervico-faciale
F. Poate determina tulburări motorii: trismus
G. Poate determina tulburări salivare: sialoree
H. Poate determina tulburări salivare: algii cervico-faciale
I. Poate determina tulburări senzitive: sinalgii dento-cutanate
J. Poate determina tulburări senzitive: asialie
A. Poate determina tulburări motorii: paralizii faciale
B. Poate determina tulburări senzitive: asialie
C. Poate determina tulburări motorii: otalgii
D. Poate determina tulburări salivare: algii cervico-faciale
E. Poate determina tulburări senzitive: algii cervico-faciale
F. Poate determina tulburări senzitive: sialoree
G. Poate determina tulburări salivare: sialoree
H. Poate determina tulburări salivare: nevralgii dentare
I. Poate determina tulburări motorii: contracturi musculare ale mușchilor feței
J. Poate determina tulburări salivare: asialie
206. Incluzia molarului de minte inferior asociată complicațiilor tumorale:
A. Favorizează apariția chistului folicular
B. Favorizează apariția odontomului
C. Favorizează apariția chistului periapical
D. Favorizează apariția ameloblastomului
E. Favorizează apariția paraliziilor faciale
F. Favorizează apariția unor chisturi
G. Favorizează apariția unor nevralgii dentare
H. Favorizează apariția unor formațiuni tumorale maligne odontogene
I. Favorizează apariția unor formațiuni tumorale benigne odontogene
J. Favorizează apariția sialoreei
A. Favorizează apariția unor formațiuni tumorale benigne odontogene
B. Favorizează apariția candidozei orale
C. Favorizează apariția ameloblastomului
D. Favorizează apariția keratochistului
E. Favorizează apariția asialiei
F. Favorizează apariția chistului periapical
G. Favorizează apariția odontomului
H. Favorizează apariția chistului folicular
I. Favorizează apariția otalgiilor
J. Favorizează apariția leucoplaziei
A. Poate determina ulcerarea tumorii prin traumatism produs de dinții anteriori
B. Poate determina apariția fracturilor paramediene mandibulare
C. Poate determina ulcerarea tumorii prin traumatism produs de dinții antagoniști
D. Poate determina apariția fistulelor prin infectarea chistului
E. Poate determina apariția fracturilor de unghi mandibular
F. Poate determina apariția fracturilor laterale mandibulare
G. Poate determina apariția supurației spațiilor fasciale
H. Poate determina apariția complicațiilor septice pulmonare
I. Poate determina apariția fracturilor în os patologic
J. Poate determina apariția pericoronaritei supurate
209. Complicațiile asociate erupției și/sau incluziei molarului de minte inferior:
A. Hemoragia
B. Pericoronarita supurată
C. Alveolita
D. Osteomielita
E. Pericoronarita congestivă
F. Gingivo-stomatita ulceronecrotică
G. Comunicarea oro-sinusală
H. Gingivo-stomatita odontiazică
I. Fractura corticalei osoase
J. Complicații septice hepatice
210. Complicațiile asociate erupției și/sau incluziei molarului de minte inferior:
A. Nevralgiile dentare
B. Paraliziile faciale
C. Sinuzita cronică odontogenă
D. Sinalgiile dento-cutanate
E. Fractura tuberozității maxilae
F. Parestezia nervului lingual
G. Gingivo-stomatita neurotrofică
H. Fractura corticalei linguale din dreptul molarului de minte inferior
I. Parestezia nervului alveolar inferior
J. Gingivo-stomatita ulcero-membranoasă
211. Extractia alveoloplastica :
A. Presupune incizii de descarcare convergente
B. Nu presupune indepartarea papilelor interdentare
C. Nu presupune sutura plagii
D. Presupune obligatoriu incizii de descarcare
E. Se realizeaza concomitent cu extractiile dentare
F. Se efectueaza in scopul stabilitatii protezelor mobile
G. Presupune o incizie la nivelul festonului gingival prelungita cu 1,5-2 cm fata de
ultima alveola postextractionala
H. Realizeaza conservarea osului alveolar
I. Presupune regularizarea osoasa la nivelul suprafetelor neregulate
J. Presupune regularizarea osoasa a septurilor interradiculare/interdentare
212. Extractia alveoloplastica intraseptala :
A. Exclude regularizarea marginilor osoase
B. Presupune o incizie muco-periostala pe mijlocul crestei alveolare
C. Evita fracturarea corticalelor
D. Foloseste exclusiv pensa ciupitoare de os
E. Este indicata in extractii dentare multiple
F. Exclude osteotomia corticalei vestibulare la extremitati
G. Nu presupune excizia papilelor interdentare
H. Este adaptata pentru a conserva inaltimea osului alveolar
I. Presupune extractia seriata a dintilor cat mai atraumatica
J. Nu presupune excizia mucoperiostului in excès
213. Extractia alveoloplastica intraseptala modificata de Dean :
A. Nu foloseste presiunea digitala
B. Realizeaza fracturarea corticalei orale
C. Nu fractureaza corticala orala
D. Foloseste exclusiv instrumentar rotativ
E. Realizeaza fracturarea corticalei vestibulare
F. Foloseste exclusiv pensa ciupitoare de os
G. Foloseste presiunea digitala
H. Nu fractureaza corticala vestibulara
I. Poate fi nefavorabula protezarii ulterioare
J. Are dezavantajul ca poate favoriza aparitia unei creste alveolare ascutite
214. Extractia alveoloplastica intraseptala modificata de Obwegeser :
A. Realizeaza osteotomia exclusive a corticalei palatinale
B. Foloseste presiunea digitala
C. Realizeaza osteotomia corticalei vestibulare
D. Nu foloseste instrumentar rotativ
E. Dupa fracturarea corticalelor acestea se repozitioneaza astfel incat creasta sa fie
ascutita
F. Foloseste instrumentar rotativ
G. Presupune osteotomia la baza crestei alveolare
H. Realizeaza osteotomia exclusive a corticalei vestibulare
I. Realizeaza osteotomia corticalei orale
J. Realizeaza osteotomia exclusive a corticalei linguale
215. Avantajele extractiei alveoloplastice sunt :
A. Modifica inaltimea vrestei alveolare
B. Nu modifica inaltimea crestei alveolare
C. Nu conserva periostul,nu conserva vascularizatia locala
D. Conserva vascularizatia locala
E. Permite deretentivizarea corticalei vestibulare in aceeasi etapa cu extractia
dentara
F. Conserva papilele interdentare pe creasta
G. Reduce atrofia postextractionala
H. Poate limita inserarea ulterioara a implanturilor dentare
I. Indeparteaza o cantitate mare de os medular
J. Conseva periostul
216. Extractiile alveoloplastice ale dintilor egresati :
A. Se practica mai des la pacientii cu creasta antagonista edentata terminal de o
lunga perioada de timp
B. Se practica pentru reabilitarea cu proteze mobile
C. Se efectueaza indiferent de raportul cu gaura mentoniera
D. Presupun obligatoriu radiografie prealabila
E. Se efectueaza indiferent de raportul cu canalul mandibular
F. Se efectueaza indiferent de raportul cu fosele nazale
G. Se practica la pacientii cu egresiune dentara
H. Se indica in patologia tumorala osoasa
I. Se efectueaza indiferent de raportul cu sinusul maxilar
J. Se practica pentru rezectia modelanta a procesului alveolar
A. Se finalizeaza cu sutura cu fir continuu
B. Se realizeaza doar cu instrumentar rotativ
C. Se fac sub anestezie loco-regionala
D. Sunt interventii de chirurgie ortognata
E. Urmareste marirea spatiului dintre cele doua creste edentate
F. Nu presupune indepartarea excesului de mucoasa
G. Se realizeaza doar cu pensa ciupitoare de os
H. Urmareste crearea unui spatiu sufficient pentru reabilitarea protetica
I. Presupun extractiile dentare,incizii de descarcare si decolarea mucoperiostala
pentru expunerea procesului alveolar
J. Presupun regularizarea osoasa
218. Extractiile alveoloplastice :
A. Se fac sub anestezie loco-regionala
B. Realizeaza conservarea osului alveolar
C. Se realizeaza doar cu pensa ciupitoare de os
D. Urmaresc crearea unui spatiu suficient pentru reabilitarea protetica
E. Sunt indicate doar pentru zona frontala
F. Presupun regularizarea osoasa
G. Presupun si regularizarea osoasa a septurilor interradiculare/interdentare
H. Se finalizeaza obligatoriu cu sutura cu fir continuu
I. Se realizeaza doar cu instrumentar rotativ
J. Nu presupun sutura plagii
A. Sunt contraindicate in zona posterioara
B. Se fac sub anestezie generala
C. Se practica in scop ortodontic
D. Folosesc pensa ciupitoare de os si/sau instrumentar rotativ
E. Urmaresc obtinerea unui spatiu suficient pentru reabilitarea protetica
F. Nu se practica in vederea reabilitarii protetice
G. Presupun regularizarea osoasa
H. Se fac sub anestezie loco-regionala
I. Sunt indicate doar in zona anterioara
J. Presupun sutura plagii
A. Presupun sutura plagii postextractionale
B. Se practica doar in clinicile de chirurgie maxilo-faciala
C. Nu presupun regularizarea osoasa
D. Presupun regularizarea osoasa
E. Urmaresc cresterea spatiului dintre crestele edentate
F. Sunt indicate doar daca urmeaza sa se insere un implant
G. Se fac sub anestezie loco-regionala
H. Se practica in vederea reabilitarii protetice
I. Sunt contraindicate in zona anterioara
J. Nu presupun indepartarea excesului de mucoasa
221. Alveolotomia :
A. Este o metoda chirurgicala de extractie fara expunerea radacinilor
B. Se mai numeste extractia in camp inchis
C. Nu necesita crearea unui lambou de mucoasa alveolara
D. Presupune trepanarea corticalei osoase vestibulare
E. Necesita crearea unui lambou de mucoasa alveolara
F. Presupune trepanarea corticalei osoase orale
G. Este o metoda chirurgicala de extractie prin expunerea partiala a radacinilor
H. Presupune rezectia unei parti din corticala osoasa vestibulara
I. Presupune rezectia totala a corticalei osoase vestibulare si orale
J. Se mai numeste extractia in camp deschis
222. Alveolotomia se indica in urmatoarele situatii :
A. Radacini convergente care cuprind un sept interradicular subtire
B. In cazul unui ‘’dinte barat’’
C. Radacini cu anchiloza dento-alveolara
D. Dinti parodontotici
E. Dinti cu radacini divergente ce nu se pot extrage cu sau fara separare
interradiculara
F. Radacini divergente ce pot fi extrase cu sau fara separare interradiculara
G. Radacini situate profund intraalveolar ce nu se pot extrage cu elevatoarele
H. Radacini ce pot fi extrase cu elevatoarele
I. Radacini ce pot fi extrase cu clestele de radacini
J. Radacini deformate prin procese de hipercementoza
223. Alveolotomia se indica in urmatoarele situatii :
A. Radacini ce pot fi extrase cu clestele de radacini
B. Radacini ce pot fi extrase cu elevatoarele
C. Radacini cu odontoame satelite
D. Radacini cu hipercementoza
E. Dinti cu mobilitate accentuata
F. Radacini divergente ce pot fi extrase cu sau fara separare interradiculara
G. Radacini convergente care cuprind un sept interradicular gros
H. Resturi radiculare profunde ramase mult timp intraosos
I. Radacini situate sub lucrari protetice conjuncte,lucrari ce pot fi conservate
J. Radacini convergente care cuprind un sept interradicular subtire
224. Alveolotomia :
A. Poate folosi un lambou ‘’plic’’
B. Poate folosi un lambou semilunar
C. Necesita o vizibilitate buna a corticalei vestibulare
D. Poate folosi un lambou in ‘’L’’
E. Necesita o vizibilitate buna a corticalei linguale
F. Poate folosi un lambou triunghiular
G. Poate fi efectuata doar cu lambou trapezoidal
H. Necesita crearea unui lambou muco-periostal
I. Necesita o vizibilitate buna a corticalei palatinale
J. Nu necesita lambou muco-periostal
225. In alveolotomie , lamboul plic :
A. Presupune 2 incizii de descarcare
B. Presupune o incizie verticala
C. Se extinde doar distal fata de radacina de extras
D. Asigura vizibilitate suficienta pentru alveotomiile laborioase
E. Va fi extins inca 2 dinti spre mezial si spre distal fata de radacina de extras pentru
o buna vizibilitate
F. Presupune o incizie la nivelul santului parodontal
G. Nu prezinta incizii de descarcare
H. Se extinde doar mezial fata de radacina de extras
I. Nu asigura vizibilitate suficienta in alveolotomiile laborioase
J. Este indicat pentru rezectia osoasa marginala minima
226. In alveolotomie, lamboul triunghiular :
A. Incizia oblic divergenta se plaseaza mezial de zona de trepanare
B. Presupune o incizie verticala in santul gingivo-dentar
C. Se mai numeste lambou in ‘’V’’
D. Presupune o incizie orizontala pe coama crestei la pacientii edentati
E. Presupune o incizie orizontala in santul gingivo-dentar
F. Incizia oblic divergenta se plaseaza distal de zona de trepanare
G. Presupune o incizie oblic convergenta de descarcare
H. Se mai numeste lambou in ‘’L’’
I. Presupune o incizie oblic divergenta de descarcare
J. Presupune o incizie orizontala pe coama crestei la pacientii dentati
227. In alveolotomie, lamboul triunghiular :
A. Se mai numeste lambou in ‘’L’’
B. Incizia de descarcare se plaseaza distal de zona de trepanat
C. Incizia de descarcare este complet verticala
D. Presupune o incizie orizontala si doua de descarcare
E. Asigura o vizibilitate buna
F. Incizia de descarcare se plaseaza mezial si distal de zona de trepanat
G. Incizia de descarcare se plaseaza mezial de zona de trepanat
H. Nu asigura o vizibilitate buna
I. Presupune o incizie orizontala si una de descarcare
J. Incizia de descarcare este oblic divergenta
228. In alveolotomie, lamboul trapezoidal :
A. Inciziile de descarcare sunt plasate la nivelul mucoasei vestibulare
B. Este delimitat de o incizie orizontala plasata in santul gingivo-dentar
C. Presupune 2 incizii de descarcare
D. Inciziile de descarcare sunt plasate la nivelul mucoasei linguale
E. Inciziile de descarcare sunt plasate la nivelul mucoasei orale
F. Asigura o vizibilitate precara
G. Asigura o buna vizibilitate
H. Inciziile de descarcare sunt oblic divergente
I. Inciziile de descarcare sunt plasate la nivelul mucoasei palatinale
J. Presupune o incizie de descarcare
229. In alveolotomie, in efectuare lamboul trapezoidal :
A. Vom sectiona papilele interdentare
B. Folosim 2 incizii
C. Folosim o incizie orizontala si 2 verticale
D. Inciziile vertical oblice vor evita proeminentele osoase
E. Inciziile vertical oblice vor fi plasate pe proeminentele osoase
F. Incizia orizontala se plaseaza pe coama crestei la pacientul edentat
G. Incizia orizontala se plaseaza pe coama crestei la pacientul dentat
H. Inciziile oblic divergente vor fi plasate in unghiul mezio sau disto vestibular al
dintelui
I. Folosim o incizie verticala si 2 orizontale
J. Folosim 3 incizii
230. In alveolotomie, in efectuare lamboul trapezoidal :
A. Folosim o incizie orizontala si 2 verticale
B. Liniile de incizie oblic divergente vor evita proeminentele osoase (torusul
palatinal)
C. Liniile de incizie,la finalul interventiei trebuie sa fie plasate la 6-8 mm de defectul
osos
D. Liniile de incizie,la finalul interventiei trebuie sa fie plasate la 1-2 mm de defectul
osos
E. Incizia orizontala se plaseaza pe coama crestei la pacientul dentat
F. Liniile de incizie vor fi plasate pe os integru
G. Liniile de incizie oblic divergente vor evita proeminentele osoase (eminenta
canina)
H. Tinem cont de elementele anatomice de vecinatate
I. Liniile de incizie oblic divergente vor evita proeminentele osoase (torosul
mandibular)
231. In alveolotomie :
A. Lamboul va cuprinde in grosimea lui doar mucoasa
B. Vom sectiona papilele interdentare si le vom indeparta
C. Nu folosim instrumentar rotataiv
D. Decolarea lamboului va fi minim necesara
E. Lamboul va evita lezarea structurilor anatomice de vecinatate
F. Decolarea lamboului va fi initiata de la colturile lamboului
G. Folosim ca instrumentar doar ciupitorul de os
H. In decolarea lamboului se foloseste decolatorul
I. Lamboul nu trebuie mentinut departat
J. Lamboul va cuprinde mucoasa,submucoasa si periostul
232. In alveolotomie :
A. Putem folosi o fereastra in tablia osoasa linguala
B. Nu putem folosi freze de os sferice
C. Nu vom folosi intsrumentar rotativ (freze de os)
D. Putem folosi rezectia marginala totala a tabliei osoase vestibulare
E. Este necesara racirea in timpul rezectiei osoase
F. Putem folosi rezectia marginala limitata a tabliei osoase vestibulare
G. Putem folosi o fereastra in tablia osoasa vestibulara
H. Putem folosi rezectia marginala partiala a tabliei osoase vestibulare
I. Putem folosi o fereastra in tablia osoasa palatinala
J. Nu putem folosi freze de os cilindrice
233. Alveolotomia cu rezectie marginala limitata a tabliei osoase vestibulare :
A. Foloseste instrumentar rotativ
B. Foloseste pentru extractia propriu-zisa elevatorul in general
C. Este indicate cand radacinile sunt situate in imediata apropiere a marginii
osoase
D. Presupune crearea unei ferestre osoase
E. Foloseste pentru extractia propriu-zisa clestele in general
F. Este indicata cand radacinile sunt situate profund intraalveolar
G. Presupune rezectia corticalei osoase de la marginea alveolei
H. Necesita racire in timpul rezectiei osoase
I. Nu necesita racire in timpul rezectiei osoase
J. Nu foloseste instrumentar rotativ
234. Alveolotomia cu rezectie marginala partiala/totala a tabliei osoase
vestibulare :
A. Nu foloseste instrumentar rotativ
B. Consta in rezectia marginala limitata a corticalei osoase vestibulare
C. Consta in rezectia marginala limitata a corticalei osoase palatinale
D. Este indicata in radacini cu hipercementoza
E. Consta in rezectia marginala limitata a corticalei osoase linguale
F. Este indicata in extractia resturilor radiculare mici,situate profund
G. Necesita lambou
H. Este indicate in radacini cu anchiloza dento-alveolara
I. Este indicata in radacini deformate in regiunea apicala
J. Foloseste doar ciupitorul de os
235. Alveolotomia cu crearea unei ferestre osoase in corticala vestibulara :
A. Presupune expunerea radacinii si a spatiului periapical
B. Este indicata pentru resturile radiculare de mari dimensiuni
C. Presupune o fereastra in corticala vestibulara
D. Presupune impingerea restului prin fereastra osoasa creata
E. Este indicata pentru resturile radiculare profunde,mici
F. Presupune o fereasrta in corticala osoasa palatinala
G. Este indicata in extractia dintilor cu hipercementoza
H. Presupune o fereastra in corticala osoasa linguala
I. Este indicata in extractia dintilor cu anchiloza dento-alveolara
J. Presupune extractia restului prin alveola postextractionala
236. Extractia pe cale alveolara inalta :
A. Poate fi necesara in situatia in care podeaua sinusala este foarte subtire sau
lipseste si in timpul extractiei cu elevatorul radacina este impinsa submucos
B. Necesita realizarea unui lambou in ‘’L’’
C. Necesita realizarea unui lambou semilunar cu concavitatea in sus
D. Se practica mai frecvent la premolarii sau molarii superiori
E. Necesita realizarea unui lambou trapezoidal
F. Se mai numeste tehnica Wassmundt
G. Necesita realizarea unui lambou semilunar cu concavitatea in jos
H. Necesita realizarea unui lambou triunghiular
I. Se practica mai frecvent la incisivii si caninii superiori superiori
J. Se practica pentru resturile radiculare impinse sub mucoasa sinusala
237. Extractia prin tehnica Wassmundt :
A. Necesita lambou mucoperiostal
B. Indeparteaza restul radicular cu un cleste de resturi radiculare
C. Indeparteaza restul radicular cu o pensa anatomica
D. Necesita lambou in trapez
E. Indeparteaza restul radicular cu un cleste special
F. Necesita un lambou in ‘’L’’
G. Presupune expunerea corticalei osoase vestibulare
H. Este tehnica de extractie pe cale alveolara inalta
I. Necesita un lambou triunghiular
J. Rezeca corticala osoasa vestibulara cu ciupitorul de os sau instrumentar rotativ
238. Alveolotomia presupune :
A. Folosirea instrumentarului rotativ
B. Rezectia osoasa a corticalei linguale
C. Mesarea alveolei postextractionale
D. Extractia dentara cu clestele
E. Repozitionarea si sutura lamboului
F. Rezectia osoasa fara crearea unui lambou muco-periostal
G. Regularizarea marginilor osoase ascutite
H. Rezectia osoasa marginala,partiala sau totala
I. Chiuretajul alveolei postextractionale ca dupa extractia obisnuita
J. Extractia dentara doar cu ciupitorul de os
A. Efectuarea doar intr-un serviciu de chirurgie maxilo-faciala
B. Efectuarea unui lambou triunghiular in functie de situatie
C. Efectuarea unui lambou trapezoidal in functie de situatie
D. Efectuarea unui lambou in ‘’L’’l in functie de situatie
E. Extractia cu clestele de resturi in baioneta
F. Extractia resturilor radiculare parodontotice
G. Extractia resturilor radiculare fara rezectie osoasa
H. Folosirea instrumentarului rotativ
I. Folosirea doar a ciupitorului de os
J. Efectuarea unui lambou ‘’plic’’ in functie de situatie
A. Repozitionarea si sutura lamboului
B. Un lambou pentru vizibilitate minima
C. Trepanarea tabliei osoase linguale
D. Trepanarea tabliei osoase orale
E. Efectuarea unui lambou muco-periostal
F. Rezectia osoasa marginala,partiala sau totala
G. Efectuarea unui lambou ce nu tine cont de elementele anatomice de vecinatate
H. Regularizarea marginilor osoase rotunjite
I. Regularizarea marginilor osoase ascutite
J. Folosirea instrumentarului rotativ
241. Sindesmotoamele:
A. Se folosesc pentru inflamarea ligamentelor alveolo-dentare
B. Partea activă este groasă și rezistentă
C. Partea activă poate fi doar dreaptă
D. Sunt alcătuite doar din mâner
E. Se folosesc pentru secționarea ligamentelor alveolo-dentare
F. Partea activă poate fi cudată
G. Există un singur tip de parte activă
H. Partea activă este reprezentată de o lama subțire și ascuțită
I. Sunt alcătuite dintr-un mâner, o tijă și o parte activă
J. Partea activă poate fi dreaptă
242. Elevatoarele:
A. Sunt folosite pentru dilatarea osului alveolar
B. Sunt formate din trei părți principale: mânerul, tija și lama
C. În extracția dentară acționează ca o pârghie de clasa I
D. Sunt formate din două părți
E. NU înlocuiesc sindesmotoamele
F. În extracția dentară acționează ca un scripete
G. Pot înlocui mereu cleștii de extracție
H. Sunt folosite pentru îndepărtarea rădăcinilor, atunci când nu se pot aplica cleștii
I. Pot înlocui sindesmotoamele
J. Sunt folosite pentru compactarea osului
243. Despre elevatoare se poate afirma că:
A. Cele pentru arcada superioară sunt drepte
B. Pentru arcada mandibulară sunt de mai multe feluri
C. Partea concavă a lamei se aplică pe rădăcină
D. Elevatoarele curbe perechi cu cioc lateral sunt folosite pentru arcada maxilară
E. Fața concavă a lamei vine în contact cu marginea alveolei
F. Elevatoarele curbe perechi cu cioc lateral sunt folosite pentru arcada
mandibulară
G. Cele pentru arcada superioară sunt curbe
H. Partea convexă a lamei se aplică pe rădăcină
I. Pentru arcada mandibulară sunt de un singur fel
J. Fața convexă a lamei vine în contact cu marginea alveolei
244. Despre elevatoare NU se poate afirma că:
A. Fața concavă a lamei vine în contact cu marginea alveolei
B. Pentru arcada mandibulară sunt de mai multe feluri
C. Fața convexă a lamei vine în contact cu marginea alveolei
D. Pentru arcada mandibulară sunt de un singur fel
E. Elevatoarele curbe perechi cu cioc lateral sunt folosite pentru arcada
mandibulară
F. Cele pentru arcada superioară sunt drepte
G. Partea convexă a lamei se aplică pe rădăcină
H. Partea concavă a lamei se aplică pe rădăcină
I. Cele pentru arcada superioară sunt curbe
J. Elevatoarele curbe perechi cu cioc lateral sunt folosite pentru arcada maxilară
245. Despre elevatoare putem afirma că:
A. Elevatorul Lecluse este folosit numai pentru extracția molarilor de minte inferiori
B. Elevatorul „picior de ciută” este pereche
C. Elevatoarele pentru arcada mandibulară sunt doar elevatoare curbe perechi cu
cioc lateral
D. Elevatoarele pentru arcada mandibulară sunt: elevatoare curbe perechi cu cioc
lateral, elevatorul Lecluse si elevatorul „picior de ciută”
E. Elevatorul „picior de ciută” nu este pereche
F. Elevatoarele curbe cu cioc lateral sunt perechi
G. Elevatorul Lecluse are tija dispusa paralel pe mâner
H. Elevatoarele curbe cu cioc lateral sunt unice
I. Elevatorul Lecluse este folosit numai pentru extracția incisivilor inferiori
J. Elevatorul Lecluse are tija dispusa perpendicular pe mâner
246. Despre cleștii de extracție putem afirma că:
A. Sunt folosiți în cazurile în care coroana dintelui are o rezistență suficientă
B. Sunt compuși doar dintr-o parte activă
C. Sunt compuși dintr-o parte activă, un mâner și o articulație
D. Sunt utilizați în extragerea resturilor radiculare care depășesc marginile alveolei
E. Partea activă este reprezentată de cele doua fălci
F. Sunt utilizați în extragerea resturilor radiculare care NU depășesc marginile
alveolei
G. Au forme, dimensiuni și configurații diferite în funcție de dinții de extras
H. Au aceeași formă indiferent de dinții de extras
I. Partea activă este reprezentată de o falcă
J. Sunt folosiți în cazurile în care coroana dintelui are o rezistență deficitară
247. Cleștii folosiți pentru extracția dinților maxilari:
A. Fața internă a fălcilor este convexă
B. Pentru grupul frontal se utilizează un clește curb
C. Fața externă a fălcilor este concavă
D. Pentru grupul frontal se utilizează un clește drept, cu partea activă în prelungirea
mânerului
E. Cleștii pentru extracția premolarilor superiori au pintene
F. Pentru extracția molarilor 1 și 2 maxilari se utilizează doi clești: unul pentru
partea dreaptă și unul pentru partea stângă
G. Fălcile cleștilor pentru premolarii superiori fac un unghi obtuz cu mânerul
H. Fața internă a fălcilor este concavă, iar fața externă este convexă
I. Cleștii pentru extracția premolarilor superiori au fălcile îndoite pe lat
J. Pentru extracția molarilor 1 și 2 maxilari se utilizează un singur tip de clește
248. Despre cleștii maxilari putem afirma că:
A. Fălcile cleștelui pentru molarii 3 superiori are fălcile ascuțite cu pintene
B. Cleștele pentru molarii de minte superiori are formă de ciocan
C. Cleștele pentru molarii 3 superiori prezintă o dublă curbură între mâner și fălci
D. Cleștele pentru extracția molarilor de minte superiori este unic
E. Cleștele pentru molarii 3 superiori prezintă o curbură unică între mâner și fălci
F. Pentru molarii 1 și 2 maxilari, falca palatinală este prevăzută cu un pintene care
se va insinua între cele doua rădăcini
G. Pentru molarii 1 și 2 maxilari, falca vestibulară este prevăzută cu un pintene care
se va insinua între cele doua rădăcini
H. Cleștele pentru molarii de minte superiori are formă de baionetă
I. Fălcile cleștelui pentru molarii 3 superiori are fălcile rotunjite și nu prezintă
pinteni
J. Cleștelii pentru extracția molarilor de minte superiori sunt perechi
249. Cleștii folosiți pentru extracția dinților mandibulari:
A. Pentru extracția incisivilor centrali și laterali inferiori sunt utilizați clești îndoiți pe
lat
B. Partea activă a cleștilor pentru extracția caninilor si premolarilor mandibulari
face un unghi obtuz cu mânerul
C. Cleștii folosiți pentru extracția incisivilor centrali și laterali inferiori au fălcile
groase și rigide
D. Cleștii folosiți pentru extracția incisivilor centrali și laterali inferiori au fălcile
subțire, cu fața internă concavă si cea externă convexă
E. Pentru extracția caninilor si premolarilor mandibulari se folosește un clește
îndoit pe lat
F. Pentru extracția incisivilor centrali și laterali inferiori sunt utilizați clești îndoiți pe
muchie
G. Partea activă a cleștilor pentru extracția caninilor si premolarilor mandibulari
face un unghi ascuțit cu mânerul
H. Pentru extracția caninilor si premolarilor mandibulari se folosește un clește
îndoit pe muchie
I. Partea activă a cleștilor pentru incisivii centrali și laterali inferiori au partea
activă în unghi drept față de mâner
J. Partea activă a cleștilor pentru incisivii centrali și laterali inferiori au partea
activă în unghi obtuz față de mâner
250. Despre cleștii mandibulari putem afirma că:
A. Pentru molarul 3 inferior cleștele se aplica perpendicular pe arcada dentară
B. Cleștele pentru extracția molarilor 1 și 2 inferiori este drept
C. Fălcile cleștilor pentru molarii 1 și 2 inferiori sunt prevăzute cu pinteni
D. Cleștele pentru extracția molarilor 1 și 2 inferiori este îndoit pe muchie
E. Pentru molarul 3 inferior cleștele se aplica de-a lungul arcadei
F. Atunci când deschiderea gurii este limitată, pentru molarii 1 și 2 inferiori, se pot
folosiți clești îndoiți pe lat
G. Pentru molarul de minte inferior se folosește un clește îndoit pe lat
H. Fălcile cleștilor pentru molarii 1 și 2 inferiori sunt prevăzute cu un singur pintene
lingual
I. Pentru molarul de minte inferior se folosește un clește drept
J. Atunci când deschiderea gurii este limitată, pentru molarii 1 și 2 inferiori, se pot
folosiți clești drepți
251. Instrumentarul accesoriu cuprinde:
A. Dălți drepte
B. Elevatoare curbe
C. Ciocanul
D. Sindesmotoame
E. Clești mandibulari
F. Dălți curbe
G. Instrumentarul de examinare
H. Pense ciupitoare de os
I. Elevatoare
J. Clești maxilari
252. Despre instrumentarul accesoriu putem afirma că:
A. Depărtătoarele de arcade asigură un acces optim
B. Pentru îndepărtarea țesuturilor patologice se pot folosi chiuretele
C. Chiuretele pot fi drepte sau curbe
D. Depărtătoarele de arcade asigură un acces deficitar
E. Chiuretele au diferite forme si dimensiuni
F. Pensa ciupitoare de os ajută la desființarea peretelui osos alveolar
G. Pentru îndepărtarea țesuturilor patologice se poate folosi sonda parodontală
H. Chiuretele o singură formă
I. Pensa ciupitoare de os ajută la compactarea peretelui osos alveolar
J. Chiuretele sunt doar drepte
253. Instrumentarul utilizat frecvent în intervențiile de chirurgie orală include:
A. Instrumentar de sterizilare
B. Instrumentar pentru indepărtarea lucrărilor protetice
C. Instrumentar pentru sutura mucoasei
D. Instrumentar pentru decolarea lambourilor muco-periostale
E. Instrumentar de vindecare dirijată
F. Instrumentar pentru incizia țesuturilor
G. Instrumentarul parodontal
H. Instrumentar pentru detartraj
I. Instrumentar pentru hemonstază
J. Instrumentar pentru manipularea țesuturilor
254. Instrumentarul pentru incizia țesuturilor:
A. Incizia muco-periostală va fi efectuată până la os
B. Bisturiul trebuie ținut în poziția palmară
C. Pentru a avea un control maxim al lamei, bisturiul trebuie ținut în poziția
„stiloului”
D. Tipurile de mânere NU se aleg în funcție de preferința operatorului
E. Incizia muco-periostală va fi efectuată la distanță de os
F. Părțile moi vor fi menținute ferm
G. Tipurile de mânere se aleg în funcție de preferința operatorului
H. Incizia muco-periostală se face prin mai multe miscări
I. Incizia se face prin structurile vasculare
J. Incizia muco-periostală se face dintr-o singură mișcare
255. Instrumentarul pentru decolarea lambourilor mucoperiostale:
A. Mucoperiostul palatului anterior este subțire
B. În decolarea lamboului sunt utilizate trei miscări: una de împingere, una de
ridicare și alta de tracțiune
C. Decolatorul trebuie ținut la aproximativ 90o față de planul de suprafață
D. Odată realizată incizia, decolarea mucoasei și a periostului de pe planul osos este
realizată cu ajutorul decolatorului
E. Odată realizată incizia, decolarea mucoasei și a periostului de pe planul osos este
realizată cu ajutorul pensei chirurgicale
F. Decolatorul trebuie ținut la aproximativ 45o față de planul de suprafață, ca un
creion
G. Mucoperiostul de pe fața linguala a mandibulei este subțire
H. În decolarea lamboului sunt utilizată o singură mișcare
I. Mucoperiostul de pe fața linguala a mandibulei este gros
J. Mucoperiostul palatului anterior este gros, ferm atașat de os
256. Instrumentarul de hemostază:
A. Hemostaza completă se realizează doar folosind pensa hemostatică
B. Pot fi utilizate pense hemostatice curbe
C. În timpul inciziilor părților moi pot fi secționate artere și vene mici
D. Pensele hemostatice pot fi chirurgicale sau anatomice
E. Hemostaza completă se realizează prin ligatura vasului
F. Sunt utilizate doar pense anatomice curbe
G. Sunt utilizate doar pense anatomice drepte
H. Pot fi utilizate pense hemostatice drepte
I. În timpul inciziilor părților moi NU pot fi secționate artere
J. Pensele hemostatice pot fi: Pean sau Kocher
257. Instrumentarul pentru manipularea țesuturilor:
A. Pentru sutură se apelează la pense drepte chirurgicale
B. Pensele anatomice NU traumatizează țesuturile moi
C. Pensele drepte chirurgicale prezintă la partea activă un pintene ascuțit de
dimensiuni mai mari
D. Decolarea lamboului sunt realizate prin intermediul pensei anatomice
E. Rotarea, translarea sau îndepărtarea lamboului sunt realizate prin intermediul
pensei anatomice
F. Pintenele penselor dentare permite imobilizarea și stabilizarea lamboului
G. Pentru sutură se apelează doar la pense dentare
H. Pintenele penselor chirurgicale permite imobilizarea și stabilizarea lamboului
I. Pensele anatomice traumatizează țesuturile moi
J. Pensele drepte chirurgicale prezintă la partea activă un pintene de dimensiuni
reduse
258. Instrumentarul pentru secționarea osului:
A. Pilele de os realizează netezirea finală a osului
B. Pilele de os realizează rugozități osoase
C. Pentru instrumentarul rotativ se recomandă irigarea continuă
D. Pentru instrumentarul rotativ se evită irigarea
E. Frezele care pot fi folosite sunt frezele sferice
F. Este format din: ciupitoare de os, dălți, ciocan, instrumentar rotativ si pile de os
G. De obicei se apelează la instrumentarul rotativ
H. De obicei se apelează la decolatorul gingival
I. Este de evitat utilizarea instrumentarului rotativ
J. Frezele care pot fi folosite NU includ frezele sferice
259. Instrumentarul pentru sutura mucoasei include:
A. Ac
B. Pensă anatomică
C. Sindesmotoame
D. Pensă chirurgicală
E. Clește de extracție
F. Elevatoare
G. Port ac
H. Chiureta alveolară
I. Fire de sutură
J. Ciupitor de os
260. Materialul de sutură:
A. Catgut este fir rezorbabil
B. Vicryl este fir nerezorbabil
C. Vicryl este fir rezorbabil
D. Firele de sutură sunt clasificate după grosime, rezorbabilitate și caracterul mono
sau polifilamentar
E. Firul de mătase este nerezorbabil
F. Firul de nylon este nerezorbabil
G. Catgut este fir nerezorbabil
H. Firele se sutură sunt clasificate doar după grosime
I. Firul de nylon este rezorbabil
J. Firul de mătase este rezorbabil
261. Accidentele extracției dentare pot fi clasificate astfel:
A. Alveolita
B. Accidente sinusale
C. Leziuni ale părților moi perimaxilare
D. Ruperea elevatorului
E. Leziuni dentare
F. Hemoragia postextracțională
G. Leziuni nervoase
H. Ruperea acului
I. Leziuni osoase
J. Ruperea cleștelui
262. Accidentele extracției dentare pot fi clasificate în:
A. Dehiscența plăgii
B. Ruperea acului
C. Accidente sinusale
D. Leziuni osoase
E. Tulburări de ritm
F. Luxația ATM
G. Împingerea dinților în spațiile perimaxilare
H. Pulpita
I. Alveolita
J. Leziuni dentare
263. Fractura coronară a dintelui de extras:
A. Este favorizat de carii la colet
B. Este accidentul care apare cel mai frecvent
C. Poate sa apară datorită unei prize incorecte a cleștelui
D. Nu exista carii la colet
E. Este favorizat de distrucții mari corono-radiculare prin procese carioase
F. Este favorizat de prezența unor obturații voluminoase
G. Apare mai frecvent pe dintele vecin
H. Niciodată nu este vina medicului
I. Forța excesivă reprezintă un avantaj
J. Obturațiile voluminoase oferă rezistentă dintelui
264. Referitor la fractura coronară a dintelui de extras putem afirma că:
A. Distrucțiile corono-radiculare nu influențează
B. Nu apare niciodată la dinții mandibulari
C. Poate sa apară datorită unei prize incorecte a cleștelui
D. Este accidentul care apare cel mai frecvent
F. Nu apare niciodată la dinții maxilari
G. Este favorizat de carii la colet
H. Este cel mai rar accident
I. Este favorizat de prezența unor obturații voluminoase
J. Obturațiile voluminoase fac ca dintele sa iasă in bloc
265. Referitor la fractura coronară a dintelui de extras NU putem afirma că:
A. Distrucțiile corono-radiculare nu influențează
B. Este cel mai rar accident
C. Este favorizat de prezența unor obturații voluminoase
D. Obturațiile voluminoase fac ca dintele sa iasă in bloc
F. Este accidentul care apare cel mai frecvent
G. Este favorizat de carii la colet
H. Nu apare niciodată la dinții mandibulari
I. Poate sa apară datorită unei prize incorecte a cleștelui
J. Nu apare niciodată la dinții maxilari
266. Despre fractura coronară a dintelui de extras se poate afirma că:
A. Noua situație clinică la care se va adapta conduita terapeutică este reprezentată
de extracția resturilor radiculare
B. Acest accident ar putea fi prevenit printr-un examen clinic și radiologic complex
C. Pacientul nu trebuie informat
D. Noua situație clinică nu impune modificarea conduitei terapeutice
E. Acest accident NU poate fi prevenit
F. Dacă s-a produs accidental, se va adapta conduită terapeutică la noua situație
clinică
G. Acest accident ar putea fi prevenit adaptând soluțiile terapeutice la situația
locală
H. Examenul clinic este de evitat
I. Examenul radiologic nu poate fi de ajutor
J. Dacă s-a produs accidental, pacientul va fi informat
267. Despre fractura coronară a dintelui de extras NU se poate afirma că:
A. Noua situație clinică nu impune modificarea conduitei terapeutice
B. Dacă s-a produs accidental, pacientul va fi informat
C. Dacă s-a produs accidental, se va adapta conduită terapeutică la noua situație
clinică
D. Acest accident ar putea fi prevenit adaptând soluțiile terapeutice la situația
locală
E. Noua situație clinică la care se va adapta conduita terapeutică este reprezentată
de extracția resturilor radiculare
F. Examenul clinic este de evitat
G. Examenul radiologic nu poate fi de ajutor
H. Pacientul nu trebuie informat
I. Acest accident NU poate fi prevenit
J. Acest accident ar putea fi prevenit printr-un examen clinic și radiologic complex
268. Fractura radiculară a dintelui de extras :
A. Poate să apară chiar în cazul utilizării unei tehnici corecte
B. Poate fi prevenită
C. Poate fi prevenită prin adaptarea tehnicii chirurgicale corespunzătoare (ex:
alveolotomie, separație radiculară)
D. Apexul poate fi evaluat clinic
E. Pentru a preveni acest accident este esențială evaluarea riscului de fractură
radiculară
F. Nu apare in cazul utilizării unei tehnici corecte
G. Cea mai sigura zonă este cea a apexului
H. Trebuie evaluată în special zona apexului prin examen radiologic
I. Nu poate fi prevenită
J. Riscul de fractură nu poate fi apreciat
269. Factorii de risc din fractura radiculară a dintelui de extras sunt:
A. Rădăcini subțiri
B. Rădăcini efilate
C. Elevatoare drepte
D. Rădăcini cudate
E. Rădăcini “în baionetă”
F. Rădăcini normale
G. Rădăcini curbe
H. Clește din metal
I. Elevatoare curbe
J. Rădăcini dure
270. Text întrebare:
A. Absența septului interradicular
B. Rădăcini divergente (în special la canini)
C. Os alveolar dens
D. Fenomene de hipercementoză
E. Rădăcini divergente (în special la molari superiori)
F. Sept interradicular gros
G. Os alveolar subțire
H. Sept interradicular subțire
I. Anchiloza dento-alveolară
J. Rădăcini divergente la incisivi
271. Fractura coronară a dintelui vecin:
A. Pacientul trebuie informat asupra riscului de apariție al accidentului
B. Accident relativ frecvent
C. Apare rar
D. Daca tehnica este corecta, pacientul nu trebuie informat
E. Pacientul nu trebuie informat
F. Nu este dependenta de prezența obturațiilor voluminoase la dinții adiacenți
G. Este favorizată de procese carioase extinse ale dinților adiacenți
H. Este favorizată de obturații voluminoase a dinților adiacenți
I. Este favorizată de subminarea coroanei dinților adiacenți
J. Nu apare in procese carioase extinse ale dinților vecini
272. Fractura coronară a dintelui vecin poate să apară:
A. În utilizarea unui clește cu fălci prea late
B. Prin aplicarea defectuoasă a elevatorului
C. Din cauza unor erori în manevrarea instrumentarului
D. In utilizarea unui clește cu fălci prea subțiri
E. Prin aplicarea incorectă a cleștelui de extracție
F. Prin aplicarea corectă a elevatorului
G. Prin aplicarea corecta a cleștelui de extracție
H. Nu apare în deraparea instrumentarului de extracție
I. Prin deraparea instrumentarului de extracție
J. Independent de manevrarea instrumentarului
273. Luxația dintelui vecin:
A. Apare când elevatorul este sprijinit pe dintele de extras
B. Dintele luxat sau parțial avulsionat va fi reaplicat în poziție corectă și imobilizat
C. Dacă pereții alveolei sunt integri, se poate realiza replantarea
D. Este necesară monitorizarea vitalității dentare
E. Replantarea se poate realiza indiferent de integritatea pereților alveolari
F. Dintele parțial avulsionat va fi extras
G. Apare în special când elevatorul este sprijinit pe dintele vecin
H. Apare prin folosirea incorectă a instrumentarului de extracție
I. Nu este necesară monitorizarea vitalității dentare
J. Apare prin folosirea corectă a instrumentarului de extracție
274. Smulgerea sau lezarea mugurilor dinților permanenți:
A. Apare în urma aplicării superficiale a fălcilor cleștelui pe dintele permanent
B. Apare prin pătrunderea în profunzime cu elevatorul
C. Se poate produce prin aplicarea prea profundă a fălcilor cleștelui pe dintele
temporar
D. Poate apărea daca rădăcinile molarilor temporari înconjoară coroana dintelui
subiacent
E. Se produce prin aplicarea superficială a elevatorului
F. Nu se efectuează evaluare radiologică
G. Se produce in timpul extracției cu cleștele a molarilor permanenți
H. Se poate produce în timpul extracției cu cleștele a molarilor temporari
I. Se realizează mai întâi o evaluare radiologică
J. Apare daca rădăcinile molarilor temporari sunt divergente
275. Referitor la smulgerea sau lezarea mugurilor dinților permanenți putem afirma
că:
A. Se va realiza mai întâi o evaluare radiologică preextracțională
B. Nu se va pătrunde în profunzime cu elevatorul
C. Dacă rădăcinile molarului temporar înconjoară coroana dintelui permanent, se
face extracția cu separație radiculară
D. Se va evita pe cât posibil extracția cu separație radiculară
E. Nu se replantează niciodată mugurele dintelui subiacent
F. Se pătrunde in profunzime cu cleștele
G. Dacă se produce smulgerea mugurelui dentar subiacent, acesta se va replanta în
alveolă
H. Nu se va pătrunde în profunzime cu fălcile cleștelui
I. Nu este necesară evaluarea radiologică
J. Se pătrunde in profunzime cu elevatorul
276. Referitor la smulgerea sau lezarea mugurilor dinților permanenți NU putem
afirma că:
A. Dacă rădăcinile molarului temporar înconjoară coroana dintelui permanent, se
face extracția cu separație radiculară
B. Nu este necesară evaluarea radiologică
C. Dacă se produce smulgerea mugurelui dentar subiacent, acesta se va replanta în
alveolă
D. Se va realiza mai întâi o evaluare radiologică preextracțională
E. Nu se va pătrunde în profunzime cu fălcile cleștelui
F. Nu se replantează niciodată mugurele dintelui subiacent
G. Se pătrunde in profunzime cu elevatorul
H. Nu se va pătrunde în profunzime cu elevatorul
I. Se pătrunde in profunzime cu cleștele
J. Se va evita pe cât posibil extracția cu separație radiculară
277. Leziunile părților moi perimaxilare sunt:
A. Plăgi ale limbii
B. Plăgi gingivale liniare
C. Plăgi gingivale pătrate
D. Escoriații ale limbii
E. Plăgi ale alveolelor dentare
F. Plăgi întinse cu decolări osoase importante
G. Plăgi scurte fără decolări osoase
H. Plăgi ale planșeului bucal
I. Fracturi ale mandibulei
J. Plăgi ale mucosei palatine
278. Despre leziunile părților moi perimaxilare putem afirma că:
A. Plăgile gingivale liniare pot fi produse prin deraparea elevatorului
B. Plăgile planșeului bucal apar prin înțeparea mucoasei
C. Plăgile mucoasei palatine apar prin deraparea elevatoarelor în timpul extracției
molarilor superiori
D. Plăgi întinse cu decolări osoase importante sunt produse în timpul extracțiilor
superficiale
E. Plăgile gingivale liniare pot fi produse prin folosirea corectă a elevatorului
F. Plăgi întinse cu decolări osoase importante sunt produse în timpul extracțiilor
laborioase
G. Plăgile planșeului bucal apar prin deraparea instrumentarului în extracția dinților
superiori
H. Plăgile limbii apar prin derapare elevatoarelor in timpul extracției molarilor de
inferiori
I. Plăgile mucoasei palatine apar prin deraparea elevatoarelor în timpul extracției
molarilor inferiori
J. Plăgile limbii apar prin derapare elevatoarelor in timpul extracției molarilor de
superiori
279. Despre leziunile părților moi perimaxilare putem afirma că:
A. În plăgile întinse dacă nu este posibilă reacoperirea, osul va fi protejat cu o mesă
cu hipoclorit de Na
B. Tratamentul plăgilor gingivale liniare constă în excizia fragmentelor de mucoasă
mici, devitale
C. Plăgile planșeului bucal pot fi însoțite de hemoragii masive
D. În plăgile limbii este necesară sutura superficială a plăgii
E. În plăgile planșeului bucal nu apar hemoragii
F. În plăgile limbii este necesară sutura în masă a plăgii
G. În plăgile întinse dacă nu este posibilă reacoperirea, osul va fi protejat cu o mesă
iodoformată
H. Tratamentul plăgilor gingivale liniare constă în suturarea plăgii atunci când
lambourile sunt necrozate
I. Tratamentul plăgilor gingivale liniare constă în suturarea plăgii atunci când
lambourile sunt viabile
J. Tratamentul plăgilor gingivale liniare constă în păstrarea fragmentelor de
mucoasă mici, devitale
280. Fractura corticalei alveolare:
A. NU interesează niciodată podeaua sinusului maxilar
B. Extracția prin alveolotomie este contraindicată
C. Apare la nivelul tuberozității maxilare
D. NU apare la nivelul tuberozității maxilare
E. Apare la nivelul corticalei vestibulare a caninului superior
F. Apare foarte rar in zonele cu corticală subțire
G. NU apare la nivelul corticalei vestibulare a caninului superior
H. Apare la podeaua sinusului maxilar
I. Dacă se apreciază a fi un risc de fractură, se va recurge de la început la extracția
prin alveolotomie
J. Accident frecvent în cazul extracțiilor din zone cu corticală subțire
281. Despre fractura corticalei alveolare se poate afirma că:
A. Daca fragmentul de os este detașat de periost, se regularizează marginile osoase
B. Daca fragmentul de os este detașat de periost, fragmentul se îndepărtează
C. Daca fragmentul de os este detașat de periost, fragmentul se păstrează
D. Daca fragmentul de os este detașat de periost, nu se intervine asupra marginilor
osoase
E. Nu se repoziționează niciodată fragmentul
F. Daca fragmentul nu este deperiostat, se repoziționează
G. Daca fragmentul nu este deperiostat, se suturează, neexistând pericolul de
necroză
H. Extracția prin alveolotomie este contraindicată
I. Daca fragmentul nu este deperiostat, frecvent apare necroza
J. Dacă se apreciază a fi un risc ridicat de fractură, se recurge la extracția prin
alveolotomie
282. Despre fractura corticalei alveolare NU se poate afirma că:
A. Daca fragmentul de os este detașat de periost, nu se intervine asupra marginilor
osoase
B. Daca fragmentul de os este detașat de periost, fragmentul se îndepărtează
C. Dacă se apreciază a fi un risc ridicat de fractură, se recurge la extracția prin
alveolotomie
D. Daca fragmentul de os este detașat de periost, se regularizează marginile osoase
E. Daca fragmentul nu este deperiostat, se repoziționează
F. Daca fragmentul de os este detașat de periost, fragmentul se păstrează
G. Daca fragmentul nu este deperiostat, se suturează, neexistând pericolul de
necroză
H. Daca fragmentul nu este deperiostat, frecvent apare necroza
I. Nu se repoziționează niciodată fragmentul
J. Extracția prin alveolotomie este contraindicată
283. Fractura tuberozității maxilare:
A. Apare prin aplicarea unor forțe orientate spre mezial
B. Poate apare chiar în timpul extracției molarului doi (când molarul trei lipsește)
C. Poate apare chiar în timpul extracției molarului unu (când molarul trei lipsește)
D. Apare prin aplicarea fălcilor cleștelui de extracție pe corticala osoasă
E. Apare prin aplicarea fălcilor cleștelui de extracție pe marginea gingivală
F. Apare prin aplicarea unor forțe orientate spre distal
G. Apare la mandibula
H. Apare cel mai frecvent în timpul extracției unui molar de minte superior
I. Apare la maxilar
J. Apare cel mai frecvent în timpul extracției unui molar de minte inferior
284. Fractura tuberozității maxilare:
A. Poate duce la lezarea plexului venos tibial posterior
B. Hematomul se poate infecta
C. Apare prin aplicarea unor forțe orientate spre distal cu elevatorul drept
D. Apare prin aplicarea unor forțe orientate spre mezial cu elevatorul drept
E. Poate duce la apariția unei hemoragii importante
F. Hematomul nu se poate infecta
G. Poate duce la apariția unui hematom
H. Niciodată nu apare hematom
I. Nu pot apărea hemoragii
J. Poate duce la lezarea plexului venos perituberozitar
285. Atitudinea din fractura tuberozității este următoarea:
A. Total diferită celei pentru fracturile procesului alveolar
B. Dacă fragmentul osos rămâne atașat la periost, se îndepărtează
C. Daca tuberozitatea si dintele se reatașează, după 6-8 săptămâni se poate realiza
extracția prin alveolotomie
D. Dacă tuberozitatea este mobilă nu există terapeutice
E. Daca tuberozitatea si dintele se reatașează, nu se mai poate realiza extracția
F. Dacă tuberozitatea este mobilă există mai multe opțiuni terapeutice
G. Similară celei pentru fracturile procesului alveolar
H. Dacă fragmentul osos rămâne atașat la periost, se va menține
I. Mereu dintele se îndepărtează
J. Daca tuberozitatea formează corp comun cu dintele, se poate reatașa
286. Atitudinea din fractura tuberozității este următoarea:
A. Dacă fragmentul osos rămâne atașat la periost, se îndepărtează
B. Comunicarea oro-sinusală reprezintă un efect fiziologic
C. Dacă se constată prezența comunicării oro-sinusale se va realiza închiderea
comunicării
D. Dacă fragmentul osos rămâne atașat la periost, se va menține
E. Dacă se constată prezența comunicării oro-sinusale se va monitoriza sinusul
maxilar
F. Daca tuberozitatea si dintele se reatașează, după 6-8 săptămâni se poate realiza
extracția prin alveolotomie
G. Daca tuberozitatea este complet detașată, aceasta se va păstra
H. Daca tuberozitatea si dintele se reatașează, nu se mai poate realiza extracția
I. Dacă se constată prezența comunicării oro-sinusale NU se va realiza închiderea
comunicării
J. Daca tuberozitatea este complet detașată, aceasta se va îndepărta
287. Fractura mandibulei:
A. Apare la maxilar
B. Dacă se produce fractura, se finalizează extracția (dacă este posibil)
C. Dacă se produce fractura mandibulei, pacientul va fi trimis de urgentă într-o
clinică de chirurgie oro-maxilo-facială
D. Accident foarte des întâlnit
E. Examenele clinic și radiologic pot evidenția elemente care să constituie factori de
risc
F. Dacă se produce fractura, se evită extracția
G. Asociat cu odontectomia molarului de minte inferior
H. Accident rar
I. Dacă se produce fractura mandibulei, pacientul va fi trimis de urgentă într-o
clinică de ortopedie
J. Asociat cu odontectomia molarului de minte superior
288. Factorii de risc pentru fractura mandibulei sunt:
A. Prezența chisturilor foliculare la nivelul mandibulei
B. Atrofia accentuată a mandibulei
C. Prezența osteomielitei la nivelul mandibulei
D. Incluzia profundă a molarului de minte inferior
E. Absența chisturilor foliculare la nivelul mandibulei
F. Lipsa atrofiei mandibulare
G. Absența proceselor patologice la nivelul mandibulei
H. Absența osteomielitei la nivelul mandibulei
I. Incluzia superficială a molarului de minte inferior
J. Prezența unor procese patologice la nivelul mandibulei
289. Împingerea molarului de minte superior în spațiul pterigomaxilar:
A. Molarii trei superiori pot fi împinși distal
B. Poate apare prin aplicarea manevrelor lente cu elevatorul
C. Se recomandă aplicarea distal de molarul trei a unei presiuni digitale
D. Molarii trei superiori pot pătrunde laterocervical
E. Poate apare prin aplicarea manevrelor energice cu elevatorul
F. Molarii trei superiori pot pătrunde infratemporal
G. Se asociază cu fractura mandibulei
H. Se asociază cu fractura tuberozității
I. Se recomandă aplicarea mezial de molarul trei a unei presiuni digitale
J. Molarii trei superiori pot fi împinși mezial
A. Se asociază frecvent cu fractura tuberozității
B. Poate apare abcesul spațiului laterocervical
C. Poate apare chiar flegmonul planșeului bucal
D. NU există riscul unor complicații severe
E. Uneori, dintele se situează imediat medial de ramul mandibular, producând
tulburări ale deschiderii gurii
F. Poate apare chiar flegmonul hemifacial
G. Poate apare abcesul spațiului infratemporal
H. Se asociază frecvent cu fractura mandibulei
I. Frecvent dintele se situează imediat lateral de ramul mandibular
J. Există riscul unor complicații severe
A. Apare la maxilar
B. Uneori hemoragia datorată lezării plexului venos pterigoidian va ajuta rezolvarea
C. Investigațiile radiologice nu sunt necesare
D. Se va încerca păstrarea intactă a dintelui pătruns în părțile moi
E. Uneori hemoragia datorată lezării plexului venos pterigoidian va împiedica
rezolvarea
F. Apare la mandibulă
G. Explorarea și îndepărtarea se face în serviciul de chirurgie oro-maxilo-facială
H. Explorarea și îndepărtarea se face în serviciul de Oftalmologie
I. Explorarea și îndepărtarea se face dupa investigații radiologice
J. Se va încerca îndepărtarea dintelui pătruns în părțile moi
292. Împingerea molarului trei inferior în planșeul bucal:
A. Apare la maxilar
B. Molarul de minte inferior pătrunde în părțile moi ale vălului palatin
C. Apare în prezența unei corticale linguale foarte subțiri sau absente
D. Apare în prezența unei corticale linguale foarte groase
E. De obicei este rezultatul aplicării unor forțe exagerate cu elevatorul spre
posterior
F. Poate fi localizat fie deasupra mușchiului sternocleidomastoidian
G. Molarul de minte inferior pătrunde în părțile moi ale planșeului bucal
H. De obicei este rezultatul aplicării unor forțe superficiale cu elevatorul spre
posterior
I. Apare la mandibulă
J. Poate fi localizat fie deasupra mușchiului milohoidian, fie sub el
293. Lezarea n. alveolar inferior și a n. mentonier:
A. Extracția prin alveolotomie a premolarilor inferiori reduce la minimum lezarea n.
mentonier
B. Daca n. mentonier a fost secționat, anestezia este definitivă:
C. Nervul alveolar inferior trece pe deasupra apexurile premolarilor si molarilor
inferiori
D. Daca n. mentonier a fost secționat, acesta își va reveni spontan
E. Raportul anatomic al n. alveolar inferior este același mereu
F. Extracția prin alveolotomie a premolarilor inferiori necesită o atenție sporită în
evitarea n. mentonier
G. Se consideră că recuperarea n. alveolar inferior sau a n. mentonier apare la 6-9
luni, uneori chiar după 18 luni
H. Se consideră că nu există recuperare pentru n. alveolar inferior sau a n.
mentonier
I. Raportul anatomic al n. alveolar inferior este variabil
J. Nervul alveolar inferior trece pe sub apexurile premolarilor si molarilor inferiori
294. Lezarea nervului lingual:
A. Apare mult mai frecvent decât cea a n. alveolar inferior
B. Pentru a preveni lezarea n. lingual, se vor evita chiuretajul intempestiv și
decolarea brutală a sacului folicular al molarului de minte inferior
C. Recuperarea spontană este frecvent întâlnită
D. Apar modificări gustative
E. Raportul anatomic al n. lingual este același mereu
F. Apare mai rar decât cea a n. alveolar inferior
G. Pentru a preveni lezarea n. lingual, se va realiza decolarea brutală a sacului
folicular al molarului de minte inferior
H. Există o mare variabilitate anatomică a n. lingual
I. Recuperarea spontană este puțin probabilă
J. NU apar modificări gustative
295. Despre durere, tumefacție și trismus putem afirma că:
A. Senzația de disconfort si tumefacția sunt foarte rar prezente după extracția
dentară
B. Trismusul se datorează de obicei contracției spastice a m.
sternocleidomastoidian
C. Trismusul apare în urma extracțiilor atraumatice
D. Extracțiile laborioase favorizează edemul postextracțional
E. Trismusul se datorează de obicei contracției spastice a m. pterigoidian intern
F. Tracțiunea superficială a lambourilor favorizează edemul postextracțional
G. Tracțiunea exagerată a lambourilor favorizează edemul postextracțional
H. Extracțiile laborioase împiedică apariția edemului postextracțional
I. Trismusul apare în urma extracțiilor traumatice
J. Senzația de disconfort si tumefacția sunt de cele mai multe ori prezente după
extracția dentară
296. Despre hemoragiile postextracționale putem afirma că:
A. Hemoragia postextracționala poate fi clasificată în: prelungită, rapidă, tardivă
B. Sângerarea plăgii se oprește prin formarea cheagului sanguin
C. Hemoragiile postextracționale apar datorită unor factori locali și/sau generali
D. Hemoragia postextracționala poate fi clasificată în: imediat-prelungită, precoce,
tardivă
E. Factorii locali și/sau generali care favorizează hemoragiile postextracționale fie
se opun formării cheagului, fie favorizează liza prematură a acestuia
F. În mod normal sângerarea se oprește după 45-60 de minute
G. Factorii locali și/sau generali care favorizează hemoragiile postextracționale
ajută la formarea cheagului
H. Hemoragiile postextracționale apar doar datorită unor factori locali
I. În mod normal sângerarea se oprește dupa 15-20 de minute
J. Cheagul sanguin favorizează sângerarea plăgii
297. Factorii locali implicați în hemoragiile postextracționale ar putea fi:
A. Prezența unor eschile osoase
B. Plăgi mucoase bine suturate
C. Vasodilatația cuaternară
D. Fractura procesului alveolar
E. Absența eschilelor osoase
F. Persistența țesutului de granulație în alveolă
G. Vasodilatația secundară
H. Absența țesutului de granulație în alveolă
I. Plăgi mucoase întinse, cu delabrări ale gingivomucoasei
J. Pulpite ale dinților extrași
298. Factorii generali care determină hemoragii postextracționale pot fi:
A. Aport crescut de vitamine
B. Vasculopatii
C. Perioada menstruației
D. Afecțiuni biliare
E. Hipertensiune arterială
F. Cefalee
G. Carențe vitaminice
H. Insuficiență hepatică
I. Displazie de șold
J. Hipotensiune arterială
299. Alveolita:
A. Pansamentul intraalveolar prelungit ajută la dispariția alveolitei
B. Extracțiile laborioase reduc posibilitatea apariției alveolitei umede
C. În alveolita uscată este prezent țesutul de granulație în exces
D. Este de doua tipuri: alveolita uscată si alveolita umedă
E. Reprezintă o complicație generală a extracției dentare
F. Poate fi favorizată de: extracții laborioase, persistența unor eschile osoase,
infecții preexistente
G. Este o formă de osteită locală
H. Poate apărea ca o complicație specifică a extracției
I. În alveolita umedă este absent țesutul de granulație în exces
J. Poate fi o consecință a pansamentului intraalveolar compresiv prelungit
300. Factorii care influențează vindecarea întârziată sunt:
A. Malnutriția
B. Afecțiunile biliare
C. Radioterapia
D. Ateroscleroza
E. Medicația cronică specifică unor boli asociate
F. Dehiscența plăgii
G. Cefalee
H. Sutura margino-marginală
I. Realizarea lambourilor in L
J. Vârsta
301. Lamboul semilunar are următoarele avantaje:
A. Dupa decolare si reclinarea lamboului, se expune zona apexului dentar
B. Nu se intervine asupra marginii gingivale libere
C. Nu necesita anestezie locala extinsa
D. Se poate produce un defect gingival ( “fisura” ) daca incizia este realizata prea
aproape de marginea gingivala libera
E. Decolarea se realizează folosind uneori forte excesive, ceea ce duce la
delabrarea lamboului la capete
F. Dimensiunile limitate ale lamboului oferă un acces minim
G. Evaluarea eronata a dimensiunilor leziunii periapicale are ca rezultat extinderea
inciziei pentru crearea unui acces suplimentar
H. Inserția marginala nu este modificata
I. Ca pentru majoritatea inciziilor mucoasei alveolare, pot apărea hemoragii
intraoperatorii
J. Incizie si decolare facile
302. Lamboul Ochsenbein-Lubke are următoarele dezavantaje:
A. Irigația lamboului poate fi deficitara, chiar daca inciziile verticale au fost realizate
corect
B. Se evita astfel dehiscentele non-patologice, deși totuși acestea se pot produce
C. Lamboul este ușor de realizat si de decolat
D. Colturile lamboului se pot necroza
E. Inserțiile musculare si ale frenurilor reprezintă obstacole ce pot necesita
modificarea inciziei orizontale
F. Corticala osoasa este bine evidențiată
G. Evaluarea eronata a dimensiunilor leziunii poate avea ca rezultat
H. Accesul este favorabil, dupa decolarea lamboului
I. Sutura este dificila deoarece lamboul de mucoasa fixa este subțire
J. Pacientul poate menține o buna igiena orala
303. Următoarele afirmații despre lamboul intrasulcular triunghiular sunt
adevărate:
A. Colturile lamboului nu se pot necroza
B. Este format dintr-o incizie orizontala practicata in șanțul gingival ( care
interesează si papilele dentare), continuata cu o incizie verticala de descărcare
C. Lamboul va fi astfel creat încât baza sa fie situata mai spre fundul de sac
vestibular si lateral de leziune
D. Repoziționarea lamboului ridica probleme, neexistând puncte de referință
E. Decolarea si reclinarea lamboului nu se realizează cu ușurință
F. Este indicat pentru dinți cu rădăcini scurte
G. Nu oferă acces favorabil pentru chirurgia parodontala
H. Sutura nu este dificila deoarece lamboul de mucoasa fixa este subțire
I. Irigația lamboului este maxima
J. Riscul de intersectare a leziunii este eliminat
304. Lamboul intrasulcular trapezoidal are următoarele dezavantaje:
A. Interesarea prin incizie a festonului gingival poate duce la un deficit fizionomic,
in special in dreptul coroanelor protetice
B. Tensiunea in lambou este minima
C. Sutura interdentara este mai dificila
D. Este indicat atât pentru rădăcini lungi, cat si pentru cele scurte
E. Rădăcinile dentare sunt vizibile in totalitate
F. Este indicat pentru abordul mai multor dinți sau pentru leziuni importante
G. Vascularizația lamboului este deficitara, existând riscul de ischemie si necroza
H. Accesul chirurgical este foarte bun
I. Igiena orala este mai dificil de obținut
J. Decolarea lamboului este dificila la început
305. Care afirmații sunt corecte despre lamboul semilunar?
A. Convexitatea maximă a inciziei se situează la 5-10 cm distanță de capetele
inciziei
B. Incizia pentru lamboul semilunar se face doar în mucoasă mobilă
C. Lamboul semilunar este format dintr-o incizie convexă spre marginea gingivală
D. Extremitățile inciziei trebuie situate doar în dreptul dintelui pentru care se
realizează abordul chirurgical
E. Lamboul semilunar este format dintr-o incizie curbă
F. Lamboul semilunar este format dintr-o incizie dreaptă
G. Convexitatea maximă a inciziei se situează la 5-10 mm distanță de capetele
inciziei
H. Lamboul semilunar este format dintr-o incizie concavă spre marginea gingivală
I. Lamboul semilunar nu necesită o anestezie locală extinsă
J. Extremitățile inciziei trebuie situate la distanță de cel puțin un dinte de locul de
abord chirurgical
306. Care dintre următoarele afirmații sunt adevărate despre lamboul triunghiular?
A. Incizia orizontală interesează și papilele dentare
B. Lamboul triunghiular este format dintr-o incizie orizontală în șanțul gingival și
doua incizii verticale de descărcare
C. Irigația acestui lambou este minimă
D. Lamboul este indicat pentru dinți cu rădăcini lungi
E. Incizia verticala se realizează în spațiul dintre eminențele radiculare, lateral de
leziune
F. Incizia verticala se practică la o distanță de 1-2 dinți de leziune
G. Incizia verticala se realizează deasupra eminențelor radiculare, lateral de leziune
H. Lamboul triunghiular este format dintr-o incizie orizontală în șanțul gingival
continuata cu o incizie vertical de descărcare
I. Incizia orizontală se întinde până la 2-3 dinți față de leziune
J. Incizia orizontală nu interesează și papilele dentare
307. Următoarele afirmații reprezintă dezavantaje ale lamboului triunghiular:
A. Forțele de tracțiune in lambou sunt importante si poate duce la delabrarea
acestuia
B. Sutura interdentară este dificilă
C. Sunt facilitate chiuretajul parodontal și alveoloplastia, dacă acestea sunt
necesare
D. Irigația acestui lambou este minimă
E. Riscul de intersectare al leziunii este eliminat
F. Repoziționarea lamboul se face cu ușurință deoarece există puncte de referință
G. Inciziile lamboului trebuie să fie prelungite în cazul dinților cu rădăcini lungi
H. Interesarea prin incizie a festonului gingival poate determina un deficit
fizionomic, in special in dreptul coroanelor protetice
I. Oferă un acces favorabil pentru chirurgia parodontala
J. Daca incizia se extinde în mucoasa mobila pentru a favoriza accesul, pot apărea
dureri postoperatorii si chiar o vindecare întârziata, cu formare de cicatrici
postoperatorii
308. Care din următoarele afirmații despre lamboul intrasulcular trapezoidal sunt
adevărate?
A. Inciziile verticale se realizează deasupra eminențelor radiculare
B. Incizia orizontală se realizează în șanțul gingival
C. Este construit dintr-o incizie orizontală în șanțul gingival și două incizii verticale
de descărcare
D. Inciziile verticale se realizează la o distanță de 1-2 dinți (mezial și distal) de
leziune
E. Incizia orizontală interesează festonul gingival și papilele interdentare
F. Este construit dintr-o incizie orizontală în șanțul gingival și o incizie verticală de
descărcare
G. Incizia orizontală nu interesează festonul gingival și papilele interdentare
H. Incizia orizontală se realizează la distanță de șanțul gingival
I. Inciziile verticale se realizează în spațiul dintre eminențele radiculare
J. Inciziile verticale sunt convergente spre apical
309. Următoarele afirmații sunt adevărate despre lamboul gingival în plic:
A. Incizia interesează festonul gingival și papilele interdentare
B. Lamboul gingival în plic se poate asocia cu o incizie de descărcare (0.5 cm)
anterior de canalul palatin mare, cu sau fără incizia de descărcare posterior de
canalul nazo-palatin
C. Este format dintr-o incizie orizontală la nivel palatinal, la distanță de marginea
gingivală libera
D. Incizia lamboului se extinde doar la nivelul dintelui pentru care se intervine
chirurgical
E. Igiena orala este mai ușor de menținut
F. Se folosește doar pentru abordul chirurgical vestibular
G. Este format dintr-o incizie orizontală de-a lungul marginii libere gingivale
H. Incizia nu interesează festonul gingival și papilele interdentare
I. Lamboul se extinde la nivelul a 4-5 dinți din vecinătatea procesului patologic
J. Se folosește doar pentru abordul chirurgical palatinal
310. Care afirmații sunt corecte despre lamboul semilunar?
A. Lamboul semilunar nu necesită o anestezie locală extinsă
B. Se folosește doar pentru abordul chirurgical palatinal
C. Incizia interesează festonul gingival și papilele interdentare
D. Se recomandă ca cea mai mare parte a inciziei să fie situată în mucoasa mobila
E. Incizia trebuie să fie situate la cel mult 2 mm de șanțul gingival
F. Se recomandă ca cea mai mare parte a inciziei să fie situată în gingivomucoasa
fixă
G. Incizia trebuie să fie situate la cel puţin 3 mm de șanțul gingival
H. Lamboul semilunar necesită o anestezie locală extinsă
I. Lamboul semilunar este format dintr-o incizie curbă
J. Prin realizarea lamboului semilunar nu se intervine asupra marginii gingivale
libere
311. Care afirmații sunt adevărate despre lamboul Ochsenbein-Luebke?
A. Lamboul este format dintr-o incizie orizontală și doua incizii oblice
B. Realizarea lamboului creste riscul unei retracții gingivale
C. Nu există puncte de referință pentru repoziționarea lamboului
D. Este un lambou trapezoidal
E. Incizia orizontală se află la distanță de marginea gingivală liberă
F. Inciziile verticale formează întotdeauna un unghi ascuțit cu incizia orizontală
G. Incizia lamboului se extinde doar la nivelul dintelui pentru care se intervine
chirurgical
H. Festonul gingival este interesat
I. Inciziile oblice se realizează între eminențele radiculare ale dinților vecini leziunii
J. Inciziile oblice converg spre marginea gingivală
312. Dezavantajele lamboului gingival in „plic” ( pentru abordul palatinal ) sunt
următoarele:
A. Interesarea festonului gingival este completa
B. Igiena orala este ușor de menținut
C. Cu cat rădăcina dintelui interesat este mai scurta, cu atât lamboul este mai
extins, ridicând probleme de anestezie loco-regionala
D. Tensiunea asupra lamboului este excesiva
E. Repoziționarea lamboului nu ridica probleme, existând puncte de referință, fiind
practic imposibila deplasarea lamboului
F. Decolarea lamboului este dificila
G. Accesul si vizibilitatea rădăcinilor sunt maxime
H. Absenta inciziilor de descărcare duce de multe ori la delabrarea extremităților
inciziei
I. Concomitent se poate practica si gingivectomia
J. Uneori pot apărea hemoragii
313. Indicațiile rezecției apicale in ceea ce priveşte anomaliile anatomice sunt
următoarele:
A. Perforații apicale
B. Căi false, perforații ale podelei camerei pulpare
C. Canale cu curburi accentuate
D. Calcificări ale canalului cu reacție periapicală
E. Denticuli intracanaliculari
F. Resorbții radiculare externe sau interne
G. Dinți cu rădăcina dezvoltată, unde tehnica apexificării cu hidroxid de calciu
eșuează.
H. Calcificări ale canalului fără reacție periapicală
I. Prezența unui pivot pe un canal cu reacție apicală
J. Obturații de canal in exces
314. Indicațiile rezecției apicale in ceea ce priveşte factorii iatrogeni sunt
următoarele:
A. Prezența unui pivot pe un canal cu reacție apicală - Îndepărtarea pivotului şi
repetarea tratamentului endodontic pune în pericol rezistența rădăcinii, cu
pierderea dintelui
B. Canale cu curburi accentuate
C. Fractura radiculară a 1/3 apicale
D. Chisturi radiculare la care se poate conserva, după rezecția apicală cu
chistectomie, implantarea dintelui
E. Obturația incompletă a canalelor laterale
F. Formarea de praguri radiculare care nu permit tratamentul endodontic corect şi
care nu mai pot fi depășite prin reluarea tratamentului endodontic
G. Denticuli intracanaliculari
H. Osteita periapicală cronică
I. Căi false, perforații ale podelei camerei pulpare
J. Obturații de canal În exces, care nu mai pot fi îndepărtate
315. Contraindicațiile absolute ale rezecției apicale sunt:
A. Parodontopatie marginală cronică (dinți cu implantare compromisă)
B. Imposibilitatea de abord din cauze diverse (microstomie, bride cicatriceale,
sclerodermie), mai ales în cazul efectuării intervenției la dinții laterali.
C. Pacienți cu imunosupresie
D. Resturi radiculare cu o absență marcată de țesuturi dure dentare care nu permit
posibilitățide restaurare corono-radiculară ulterioară
E. Raportul nefavorabil coroană-rădăcină – care trebuie foarte bine evaluat
preoperator
F. Dinți fără valoare protetică
G. Corticala vestibulară groasă - așa cum se întâmplă de multe ori în cazul molarilor
inferiori.
H. Fractura radiculară verticală
I. Vecinătatea unor formațiuni anatomice importante rezecția apicală poate fi
efectuată teoretic la toate grupele de dinți, fiind însă discutabil în ce măsură
poziția unui dinte pe arcadă este un element de contraindicație.
J. Resturi radiculare cu o absenţa marcată de țesuturi dure dentare care nu permit
posibilități de restaurare corono-radiculară ulterioară
316. Contraindicațiile relative ale rezecției apicale sunt:
A. Corticala vestibulară groasă - așa cum se întâmplă de multe ori în cazul molarilor
inferiori.
B. Vecinătatea unor formațiuni anatomice importante. Leziunile apicale aflate în
proximitatea unor entități anatomice cum sunt nervul alveolar inferior, nervul
mentonier, vasele palatine, nervul palatin, sinusul maxilar, fosa nazală reprezintă
contraindicații pentru efectuarea intervenției chirurgicale în condiții obișnuite.
C. Fractura radiculară verticală
D. Imposibilitatea de abord din cauze diverse (microstomie, bride cicatriceale,
sclerodermie), mai ales În cazul efectuării intervenției la dinții laterali.
E. Parodontopatie marginală cronică (dinți cu implantare compromisă)
F. Raportul nefavorabil coroană-rădăcină – care trebuie foarte bine evaluat
preoperator.
G. Pacienți cu teren nefavorabil la care orice intervenție de chirurgie dento-
alveolară este contraindicată
H. Resturi radiculare cu o absență marcată de țesuturi dure dentare care nu permit
posibilități de restaurare corono-radiculară ulterioară
I. Rezecția apicală poate fi efectuată teoretic la toate grupele de dinți, fiind însă
discutabil în ce măsură poziția unui dinte pe arcadă este un element de
contraindicație.
J. Situațiile în care leziunile periapicale depășesc treimea apicală a dintelui, fapt
pentru care după rezecția apicală rămân mai puţin de 2/3 din lungimea rădăcinii
implantată în os sănătos
317. Pentru a diminua riscul de eșec al rezecției apicale, trebuie evaluate
preoperator următoarele aspecte:
A. Corticala osoasa subțiată
B. Absenta de coroane turnate, pe dinții interesați sau cei vecini
C. Absenţa proceselor patologice
D. Numărul de dinți ce vor fi abordați prin respectiva intervenție chirurgicală
E. Lipsa adâncimii fundului de sac vestibular
F. Existența şi profunzimea pungilor parodontale
G. Lungimea şi forma rădăcinilor interesate
H. Lipsa pungilor parodontale
I. Amploarea proceselor patologice
J. Poziția elementelor anatomice învecinate (pachet vasculo-nervos alveolar
inferior, sinus maxilar)
318. Rezecția apicala propriu-zisa are următoarele principii generale:
A. În cazul unui chist extins la mai mulți dinți, se va practica rezecția apicală şi
sigilarea apexiană la toți dinții la care apexurile sunt cuprinse în leziunea chistică
(nu numai la dintele cauzat).
B. Este neapărat necesară rezecția apexului până la limita geodei osoase rezultate
după chiuretajul țesutului patologic
C. În cazul unei obturații de canal vechi şi incomplete/resorbite, nu este necesară
rezecția apicală până la nivelul acesteia. În aceste situații, obturația retrogradă fi
suficientă pentru sterilizarea segmentului rămas neobturat
D. În cazul unei obturații de canal vechi şi incomplete/resorbite, este necesară
rezecția apicală până la nivelul acesteia. În aceste situații, obturația retrogradă
nu va fi suficientă pentru sterilizarea segmentului rămas neobturat
E. Se va rezeca un segment apical de pana la 0,5 mm - rareori mai mult, doar dacă
chistul radicular cuprinde o porțiune mai mica din rădăcină
F. Planul de secțiune va fi bizotat spre vestibular (45°), permițând astfel
examinarea facilă a suprafeței de secțiune şi accesul pentru o eventuală
obturație retrogradă.
G. Nu este neapărat necesară rezecția apexului până la limita geodei osoase
rezultate după chiuretajul țesutului patologic
H. Planul de secțiune va fi bizotat spre palatinal (45°), permițând astfel examinarea
facilă a suprafeței de secțiune şi accesul pentru o eventuală obturație
retrogradă.
I. Se va rezeca un segment apical de 1-3 mm - rareori mai mult, doar dacă chistul
radicular cuprinde o porțiune mai mare din rădăcină
J. În cazul unui chist extins la mai mulți dinți, se va practica rezecția apicală şi
sigilarea apexiană numai la dintele cauzat.
319. Există situații în care tratamentul endodontic preoperator nu este posibil sau
eșuează, dar este posibilă realizarea obturației de canal după îndepărtarea
apexului/procesului periapical şi sub control vizual direct:
A. Rădăcini cu anomalii ale canalelor care le fac impermeabile în treimea apicală;
B. Rădăcini cu canale/apexuri curbe, care nu permit obturația corectă
C. Rămânerea unui corp străin pe canal (ace rupte pe canal etc.) - dacă acesta nu
poate fi evidențiat şi îndepărtat după rezecția apexului
D. Canale fără secreție persistentă, care permit efectuarea obturației de canal
E. Canale cu secreție persistentă, care nu permit efectuarea obturației de canal
F. Lipsa de praguri în timpul tratamentului endodontic, care permit obturația
corectă
G. Rămânerea unui corp străin pe canal (ace rupte pe canal etc.) - dacă acesta
poate fi evidențiat şi îndepărtat după rezecția apexului.
H. Rădăcini cu canale/apexuri drepte, care nu permit obturația corectă
I. Rădăcini fără anomalii ale canalelor care le fac permeabile în treimea apicală;
J. Formarea de praguri în timpul tratamentului endodontic, care nu permit
obturația corectă
320. Metode de sigilare apexiana intraoperatorie. Obturația retrograda: prepararea
cavității retrograde:
A. Este admis exces de material de obturație la nivelul suprafeței bontului radicular
secționat.
B. Este necesară obținerea unor pereți ai cavității cu o grosime de minimum 2 mm.
C. Preparația trebuie să fie realizată în axul lung al rădăcinii, incorporând totodată
întregul contur al circumferinței canalului radicular la acest nivel.
D. Adâncimea cavității nu va fi adaptată la gradul de bizotare a secțiunii. Pentru o
rădăcină bizotată, se consideră că o profunzime de 1 mm a cavității este
suficientă.
E. Prepararea cavității retrograde se poate face cu piesa de turbină miniaturizată,
folosind o freză con-invers.
F. Are ca obiectiv realizarea unei cavități de clasa I bine definite la nivelul rădăcinii
restante după rezecția apicală.
G. Nu trebuie asigurată răcirea prin irigare continuă cu ser fiziologic
H. Cavitatea rezultată trebuie să nu conțină nici un fel de detritusuri, inclusiv
gutapercă;
I. Este necesară obținerea unor pereți ai cavității cu o grosime de maxim 0,5 mm.
J. Realizarea unei cavități de clasa I bine definite trebuie să fie perpendiculara pe
axul dintelui, centrată, să aibă pereții suficient de subțiri şi să fie superficiala
pentru a retenționa materialul de obturație.
321. Materialul ideal de obturație retrograda utilizat in rezecția apicala, ar trebui să
îndeplinească simultan următoarele deziderate:
A. Clasele de materiale sunt teoretic hidrofile si nu se recomandă hemostaza şi
uscarea cavității înainte de obturație.
B. Să fie biocompatibil şi deci să nu determine o reacție inflamatorie
C. Să stimuleze regenerarea tisulară periradicuIară
D. Să prezinte radioopacitate
E. Să realizeze sigilarea tridimensională a canalului radicular
F. Excesul de material, care se poate afla pe suprafața dentinară de secțiune sau în
geoda osoasă, nu se îndepărtează prin chiuretaj.
G. Să fie solubil şi instabil volumetric
H. Să nu permită priza şi adeziunea la substratul radicular în mediu umed
I. Să inhibe creșterea microbiană.
J. Pentru obturația retrogradă nu se va folosi un material biocompatibil care să
sigileze ermetic sistemul canalicular apical, pentru a nu opri contaminarea
spațiului periapical cu germeni din canalul radicular.
322. Recomandările in ceea ce priveşte îngrijirile postoperatorii după rezecția
apicala sunt următoarele:
A. După rezecția apicală nu se recomandă efectuarea unei radiografii de control.
B. Se va evita clătirea gurii, precum şi consumul de băuturi carbo-gazoase în
primele zile după intervenție;
C. Se recomandă chemarea la control a pacientului a patra zi după intervenție.
D. Spălatul dinților este permis doar începând cu dimineața următoare după ziua
intervenției, fără a leza zona operată.
E. Se recomandă clătiri ușoare cu soluții antiseptice pe bază de clorhexidină;
preferabile sunt spray-urile bucale cu soluție antiseptică
F. Durerea postoperatorie - poate fi combătută cu antibiotice obișnuite
G. Este recomandată masticația alimentelor pe partea opusă, pentru a evita lezarea
zonei operate;
H. Dieta din ziua intervenției va fi semilichidă, la temperatura camerei;
I. Firele de sutură neresorbabile vor fi suprimate la 4-6 zile postoperator.
J. Edemul postoperator - poate dura 1-2 zile şi nu poate fi redus folosind un prișniț
rece aplicat pe obraz, în dreptul zonei operate;
323. Accidentele intraoperatorii in rezecția apicala sunt următoarele:
A. Mobilitatea excesiva a dintelui din cauza compromiterii implantării
B. Rămânerea de material de obturație în câmpul operator prin manipulare
incorectă sau îndepărtarea deficitară a surplusului
C. Colorarea țesuturilor din cauza materialelor de obturație retrograda
D. Leziuni nervoase
E. Hemoragia postoperatorie
F. Secționarea incompletă a apexului, prin evaluarea greșită a anatomiei radiculare
G. Edemul postoperator - poate dura 3-6 zile şi poate fi redus folosind un prișniț
rece aplicat pe obraz, în dreptul zonei operate;
H. Durerea postoperatorie - poate fi combătută cu antiinflamatorii si antialgice
obișnuite
I. Leziuni ale apexurilor dinților vecini, prin realizarea unui lambou ce nu permite
un acces ușor sau prin folosirea abuzivă a instrumentarului rotativ
J. Pătrunderea cu instrumentarul rotativ în fosa nazală, sinusul maxilar, canalul
mandibular.
324. Complicațiile postoperatorii tardive după rezecția apicala sunt următoarele:
A. Tulburări de vindecare daca reacolarea si sutura se fac peste geoda osoasa,
având ca rezultat înfundarea lamboului si apariția dehiscentei
B. Mobilizarea obturației retrograde din cauza preparării unei cavități retentive sau
aplicării incorecte a materialului
C. Edemul postoperator
D. Tulburări de sensibilitate ( hipoestezii si/sau parestezii )
E. Hematomul
F. Colorarea țesuturilor din cauza materialelor de obturație retrograda
G. Lipsa mobilității dintelui din cauza compromiterii implantării
H. Necroza osului prin frezaj intempestiv, fără răcire, cu dehiscenta plăgii si
denudarea osului
I. Fractura rădăcinii
J. Hemoragia postoperatorie
325. Următoarele afirmații in ceea ce priveşte abordul palatinal in rezecția apicala
sunt adevărate:
A. Inciziile de descărcare nu vor depăși spre anterior unghiul disto-lingual al
caninului si nici spre posterior unghiul mezio-lingual al molarului doi
B. Vascularizația foarte bogata a lamboului nu favorizează vindecarea, astfel încât
complicațiile sunt rare
C. După terminarea suturii se va aplica o presiune digitala timp de 5 minute, pentru
limitarea spațiului mort
D. Se prefera un lambou ce interesează festonul gingival, cu una sau doua incizii de
descărcare in zonele in care sunt vase de calibru mai mic
E. Este de dorit extinderea lamboului prea anterior sau prea posterior, cu riscul
lezării pachetului vasculo-nervos nazo-palatin sau palatin mare.
F. Este adeseori necesara disecția ascuțită a lamboului de pe os, cu riscul delabrării
sau perforării acestuia, cu apariția unor dificultăți importante in momentul
suturii
G. Abordul palatinal este frecvent folosit si respecta aceleași principii chirurgicale
H. Se vor realiza infiltrații in palat cu cantități mari de anestezic, deoarece o
cantitate mica, in special daca conține vasoconstrictor, poate duce la ischemie si
necroza.
I. Edemul postoperator bine reprezentat
J. Decolarea mucoasei palatine este mai dificila decât a celei vestibulare
326. Următoarele afirmații in ceea ce priveşte examenul radiologic înainte de a
efectua o rezecție apicala sunt adevărate:
A. Are rolul de a evalua inserțiile musculare si frenurile
B. Are ca scop stabilirea adâncimii fundului de sac vestibular
C. Examenul radiologic trebuie să includă şi ortopantomograma (pentru a putea
stabili contextul mai larg al leziunii şi raporturile anatomice de vecinătate –
canalul mandibular, gaura mentonieră, podeaua fosei nazale sau sinusul maxilar.
D. Scopul evaluării radiologice este de a afla localizarea, dimensiunea şi rapoartele
oricărei leziuni periapicale cu dinții vecini şi formațiunile anatomice învecinate
E. Se va evalua cantitatea de gingivomucoasă fixă
F. Examenul radiologic nu trebuie să includă atât radiografii retroalveolare (pentru
a vizualiza clar leziunea) cât şi ortopantomograma
G. În situația prezenței unei fistule, traiectul acesteia se evidențiază prin realizarea
unei radiografii cu un con de gutapercă introdus prin aceasta.
H. În prezența unei leziuni periapicale, existența unei serii de imagini radiologice ale
situației clinice respective realizate în antecedente nu poate prezenta eventuala
evoluție dimensională şi mai ales topografică a leziunii si nu are rol in stabilirea
concretă a detaliilor intervenției chirurgicale.
I. Examenul radiologic trebuie să includă atât radiografii retroalveolare (pentru a
vizualiza clar leziunea)
J. Scopul evaluării radiologice este de a completa examinarea clinică prin
furnizarea informațiilor cu privire la țesuturile periradiculare
327. In cazul chiuretajului periapical sunt adevărate următoarele afirmații:
A. Metoda consta in secționarea porțiunii corono-radiculare afectate si extracția
acesteia, cu menținerea restului coroanei dentare si a rădăcinii/rădăcinilor
B. Este o metoda terapeutica aplicabila pentru dinții pluriradiculari ( molari
superiori sau inferiori ), la care procesul periapical interesează strict una din
rădăcini, la cealaltă rădăcina/celelalte rădăcini fiind posibil tratamentul
endodontic corect.
C. Intervenția urmărește aceleași etape inițiale ca si rezecția apicala: incizia si
decolarea, osteotomia
D. Odată cu îmbunătățirea tehnicilor de obturație de canal, aceasta metoda
terapeutica începe sa capete un caracter istoric
E. Metoda este indicata pentru obturațiile in exces vechi, deoarece procesele de
osteoliza apărute nu impun rezecția apicala
F. După evidențierea apexului si a spațiului periapical, se chiuretează materialul de
obturație in exces, după care se face toaleta plăgii si se suturează
G. Urmărește facilitarea accesului in vederea realizării unei preparații la nivel apical
care sa permită obturație retrograda la acest nivel
H. Este indicat doar in cazul dinților cu obturații recente in exces, cu pătrunderea
unei cantități semnificative de material de obturație in spațiul periapical,
provocând durere, edem, parestezii.
I. Are ca obiectiv îndepărtarea apexului si a țesuturilor patologice periapicale
J. Este o intervenție chirurgicala asemănătoare rezecției apicale, care are ca scop
simpla înlăturare a materialului in exces
328. Chiuretajul periapical, timp operator in rezecția apicala:
A. Pentru un diagnostic histopatologic corect, piesa operatorie trebuie sa fie cat
mai fragmentata
B. Daca in urma chiuretajului se produce perforarea fibromucoasei palatine,
aceasta nu va fi suturata
C. Pentru îndepărtarea țesutului patologic retroapexian, se poate folosi o chiureta
parodontala
D. Se începe chiuretajul cu concavitatea spre os, pătrunzând intre leziune si geoda
osoasa
E. Daca țesutul patologic nu este foarte aderent de apexul dintelui, se poate
practica rezecția apicala a unei porțiuni de 3-4 mm, si îndepărtarea leziunii
împreuna cu fragmentul de apex
F. Nu se recomanda trimiterea leziunii periapicale pentru examen histopatologic
G. Se detașează leziunea progresiv , după care este îndepărtata in întregime
H. Are ca scop îndepărtarea in totalitate a țesutului patologic periapical
I. Daca apare după chiuretaj comunicarea oro-sinusala se va explora suplimentar
sau se va efectua manevra Valsalva
J. Este foarte important sa se secționeze prin chiuretaj aderentele la toți pereții
geodei osoase
329. Reguli de decolare a lamboului in rezecția apicala:
A. Elevatorul va fi orientat cu fața concavă spre os, în strict contact cu acesta
B. Decolarea este facila mai ales atunci când corticala osoasă este neregulată
marginal, împiedicând glisarea elevatorului între periost şi os
C. Decolarea se va realiza cu un decolator ascuțit, pentru a nu produce delabrări ale
lamboului
D. Pe măsură ce se realizează decolarea, se continuă de-a lungul inciziei orizontale
nu se completează decolarea la nivelul inciziilor verticale
E. Decolarea se face spre apical
F. Se recomandă începerea decolării cu elevatorul la colțurile lamboului (intersecția
dintre incizia orizontală şi cea/cele de descărcare)
G. Mucoasa şi periostul trebuie decolate împreună, ca parte integrantă a lamboului
H. Elevatorul va fi orientat cu fața convexa spre os, în strict contact cu acesta
I. Protuberanțele osoase şi exostozele împiedică decolarea continuă a lamboului,
nefiind necesară schimbarea orientării decolatorului în funcție de relieful osos
J. Mucoasa şi periostul nu trebuie decolate împreună, ca parte integrantă a
lamboului
330. Amputația radiculara:
A. Este o metoda terapeutica aplicabila pentru dinții pluriradiculari
B. Intervenția urmărește aceleași etape ca si rezecția apicala: incizia si decolarea,
osteotomia
C. Este indicata doar in cazul dinților cu obturații radiculare in exces, cu
pătrunderea unei cantități semnificative de material de obturație in spațiul
periapical
D. Metoda consta in secționarea porțiunii corono-radiculare afectate si extracția
acesteia
E. Metoda este indicata pentru obturațiile in exces vechi, deoarece procesele de
osteoliza apărute impun pentru radicalitate rezecția apicala
F. Procesul periapical interesează strict una din rădăcini
G. Pentru molarii mandibulari , intervenția este cunoscuta si sub numele de
„premolarizare”
H. După extracția porțiunii afectate se menține restul coroanei dentare si restul
rădăcinii/rădăcinilor
I. Este o intervenție chirurgicala asemănătoare rezecției apicale, care are ca scop
simpla înlăturare a materialului in exces
J. Procesul periapical nu interesează strict una din rădăcini
331. Abordul transsinuzal in rezecția apicala:
A. Intervenția urmărește aceleași etape ca si chiuretajul periapical: incizia si
decolarea, osteotomia
B. Se prefera ca rezecția apicala sa se bazeze pe secționarea apexului, cu riscul de
împingere in sinus
C. Se prefera ca rezecția apicala sa se bazeze pe reducerea treptata a apexului, si
nu pe secționarea acestuia, cu riscul de împingere in sinus
D. Rădăcinile vestibulare ale molarilor superiori sunt abordate in mod obișnuit:
incizie, decolare, osteotomie, rezecție apicala, obturație retrograda
E. Este o metoda terapeutica aplicabila pentru dinții pluriradiculari
F. Sunt necesare o verificare si o toaleta atenta a plăgii si o radiografie de control
pentru a confirma absenta corpilor strai ni in plaga sau sinus
G. Procesul periapical interesează strict una din rădăcini
H. Este o metoda foarte rar folosita, având in vedere dificultățile de tehnica si
riscurile semnificative ale complicațiilor sinuzale
I. Pentru abordul rădăcinilor palatinale, se lărgește progresiv osteotomia, superior
de rădăcinile vestibulare, pana se evidențiază rădăcina palatinala
J. Rădăcinile vestibulare ale molarilor superiori sunt abordate in mod obișnuit:
incizie, decolare, osteotomie, rezecție apicala, obturație directa
332. Obturația retrograda in rezecția apicala:
A. Cavitatea rezultată la preparare trebuie sa fie paralela cu axul dintelui, centrata,
sa aibă pereții suficient de groși si sa fie suficient de profunda pentru a
retenționa materialul de obturație
B. Are ca obiectiv realizarea unei cavități de clasa II bine definite la nivelul rădăcini
restante după rezecția apicala
C. Preparația trebuie sa fie realizata in axul scurt al rădăcinii, incorporând totodată
întregul contur al circumferinței canalului radicular la orice nivel
D. Cavitatea rezultată la preparare trebuie sa fie perpendiculara pe axul dintelui,
centrata, sa aibă pereții suficient de groși si sa fie suficient de profunda pentru a
retenționa materialul de obturație
E. Este necesara obținerea unor pereți ai cavității cu o grosime de minimum 4 mm
F. Trebuie asigurata răcirea prin irigare continua cu ser fiziologic
G. Prepararea cavității retrograde se poate face cu piesa de turbina miniaturizata,
folosind o freza con-invers
H. Nu trebuie acordata o atenție deosebita detritusului dentinar -in special in cazul
frezajului.
I. Adâncimea cavității va fi adaptata la gradul de bizotare a secțiunii
J. Are ca obiectiv realizarea unei cavități de clasa I bine definite la nivelul rădăcini
restante după rezecția apicala
333. Rezecția apicala urmărește ca obiective:
A. Îndepărtarea apexului si a țesuturilor patologice periapicale
B. Diagnosticarea unor leziuni apicale ( de alta natura), prin examen histopatologic
C. Simpla înlăturare a materialului de obturație in exces
D. Înlăturarea procesului periapical care interesează strict una din rădăcini, la
cealaltă rădăcina/rădăcini fiind posibil tratamentul endodontic
E. Controlul asupra etanșeizării obturației de canal
F. Îndepărtarea țesuturilor patologice periapicale
G. Stoparea difuzării agenților microbieni din spațiul endodontic prin obturația
corecta de canal
H. Extracția dinților pe arcada dupa eșecul unui tratament endodontic
I. Păstrarea acelei porțiuni apicale rădăcinii dentare care nu a putut fi dezinfectata
si/sau obturata tridimensional si care a întreținut o inflamație
J. Conservarea dinților pe arcada dupa eșecul unui tratament endodontic
334. In osteotomia corticalei osoase intacte in rezecția apicala se tine cont de
următoarele elemente:
A. Când corticala osoasa este foarte subțire, se poate explora poziția apexului prin
perforarea cu piesa miniaturala de turbina cu freza con-invers
B. Se poate practica un mic orificiu în corticală, în care se aplică un material
radioopac apoi se face o radiografie de control, care va evidenția raportul dintre
respectivul reper şi apexul dentar.
C. Osteotomia va consta de fapt în lărgirea ferestrei osoase, pentru un acces
suficient la leziunea periapicală.
D. Osteotomia se va realiza cu instrumentar rotativ (freze sferice de os), fără răcire
E. Se urmărește relieful corticalei vestibulare care indica exact zona apexului dentar
(metoda este aplicabila mai ales la dinții superiori si la grupul frontal mandibular
)
F. Atunci când relieful corticalei nu evidențiază zona periapicală, se poate aproxima
lungimearădăcinii pe baza radiografiei retroalveolare izometrice
G. Când corticala osoasa este foarte subțire, se poate explora poziția apexului prin
perforarea cu o sonda sau cu excavatorul
H. Atunci când relieful corticalei nu evidențiază zona periapicală, se poate aproxima
lungimearădăcinii măsurând lungimea acului folosit pentru tratamentul mecanic
de canal
I. Nu se acceptă folosirea cu precauție a frezelor şi pieselor de turbină cu răcire,
pentru osteotomiile În zona laterală, unde osul este dens şi gros.
J. Se urmărește relieful corticalei palatinale care indica exact zona apexului dentar
(metoda este aplicabila mai ales la dinții superiori si la grupul frontal mandibular
)
335. Reacolarea lamboului şi sutura dupa rezecția apicala urmărește:
A. În cazul lambourilor rezultate după incizii intrasulculare, sutura se va face cu fire
"în X" care vor pătrunde interdentar, la nivelul papilelor, vestibular şi oral.
B. Se recomandă să se pătrundă mai întâi cu acul prin marginea atașată a plăgii şi
apoi prin marginea neatașată a plăgii(lambou)
C. Pentru a facilita sutura, uneori marginile plăgii aderente de os trebuie decolate
minim
D. Pentru a facilita sutura, uneori marginile plăgii aderente de os trebuie complet
decolate
E. Sutura se face de regulă cu fire separate, neresorbabile, 3-0 sau 4-0 astfel încât
să se obțină reacolarea fără tensiune a mucoperiostului
F. Se recomandă mai întâi repoziționarea şi sutura punctelor-"cheie": colțurile
lamboului, inserțiile frenurilor sau bridelor
G. Sutura se face de regulă cu fire separate, neresorbabile, 2-0 astfel încât să se
obțină reacolarea fără tensiune a mucoasei
H. Se recomandă să se pătrundă mai întâi cu acul prin marginea neatașată a plăgii
(lambou) şi apoi prin marginea atașată a plăgii
I. Nu se recomandă mai întâi repoziționarea şi sutura punctelor-"cheie": colțurile
lamboului, inserțiile frenurilor sau bridelor
J. În cazul lambourilor rezultate după incizii intrasulculare, sutura se va face cu fire
"în U" care vor pătrunde interdentar, la nivelul papilelor, vestibular şi oral.

22 Chir

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

22 Chir

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1.

Obiectivele chiuretajului periapical sunt:

S-ar putea să vă placă și