1.

Despre constituirea parodontiului sunt Corecte urmatoarele:

A. Osul alveolar este partea oaselor maxilare care contine coroana dintelui
B. Gingia este structura vizibila la examinarea clinica a parodontiului
C. Este constituit din 2 tipuri de tesuturi
D. Desmodontiul este ansamblul de structuri care conecteaza dintele de osul alveolar
E. Cementul radicular acopera radacina dintelui si fixeaza fibrele ligamentului pardontal
F. Osul alveolar este partea oaselor maxilare care contine radacina dintelui
G. Este constituit din 4 tipuri de tesuturi
H. Desmodontiul este ansamblul de structuri care conecteaza gingia de osul alveolar
I. Cementul radicular acopera coroana dintelui si fixeaza fibrele ligamentului pardontal
J. Gingia este structura invizibila la examinarea clinica a parodontiului
2. Despre constituirea parodontiului sunt Corecte urmatoarele:
A. Ligamentul parodontal si cementul radicular fac parte din parodontiul superficial
B. Gingia este structura vizibila la examinarea clinica a parodontiului, care acopera osul
alveolar
C. Osul alveolar face parte din parodontiul superficial
D. Osul alveolar face parte din parodontiul profund
E. Este constituit din parodontiul profund si parodontiul de invelis
F. Este constituit din parodontiul superficial si parodontiul de invelis
G. Gingia este structura invizibila la examinarea clinica a parodontiului, care acopera osul
alveolar
H. Ligamentul parodontal si cementul radicular fac parte din parodontiul profund
I. Parodontiul superficial este reprezentat de gingie
J. Parodontiul profund este reprezentat de gingie
3. Anatomic, gingia este impartita in trei zone:
A. Papilele interdentare situate intre doi dinti adiacenti
B. Gingia keratinizata
C. Gingia interdentara(gingia papilara )
D. Gingia marginala
E. Gingia atasata(gingia mobila) solidarizata ferm de osul subiacent
F. Papilele interdentare situate intre doi dinti contralaterali
G. Gingia atasata(gingia fixa) solidarizata ferm de osul subiacent
H. Gingia libera de 3,5 mm inaltime
I. Gingia interdentara(gingia marginala )
J. Gingia libera de 1,5 mm inaltime
4. Despre gingia marginala sunt Greșite urmatoarele:
A. Este separata de gingia fixa prin santul gingiei libere, vizibil in aproximativ 50% din
cazuri
B. Reprezinta peretele intern al santului(sulcusului) gingival
C. Este portiunea cea mai coronara a gingiei
D. Grosimea gingiei marginale este de aproximativ 1 mm(variaza intre 0,5-2mm)
E. Grosimea gingiei marginale este de aproximativ 3 mm(variaza intre 0,5-4mm)
F. Reprezinta peretele extern al santului(sulcusului) gingival
G. Este separata de gingia fixa prin santul gingiei libere, vizibil in 100% din cazuri
H. Cel mai jos punct al gingiei libere se numeste zenit gingival
I. Cel mai inalt punct al gingiei libere se numeste zenit gingival
J. Este portiunea cea mai apicala a gingiei
5. Despre santul gingival sunt Corecte urmatoarele:
A. Are forma de “V”
B. Santul gingival este spatiul ingust din jurul dintelui
C. In santul gingival nu se gaseste lichid crevicular
D. In conditii de sanatate parodontala adancimea lui variaza intre 2-5 mm
E. Este delimitat de suprafata dintelui pe de o parte si epiteliul ce captuseste gingia libera
pe de alta parte
F. Are forma de “W”
G. In santul gingival se gaseste lichidul crevicular
H. Santul gingival este spatiul larg din jurul dintelui
I. In conditii de sanatate parodontala adancimea lui variaza intre 0,5-3 mm
J. Este delimitat de suprafata dintelui pe de o parte si epiteliul ce captuseste gingia
atasata pe de alta parte
6. Gingia atasata:
A. Este separata de gingia marginala prin jonctiunea muco-gingivala
B. Se intinde de la proiectia bazei santului gingival pe versantul gingival extern pana la
mucoasa linguala
C. Inaltimea gingiei fixe este un parametru clinic important
D. Adera ferm de periostul osului alveolar subiacent
E. Modificarile de inaltime ale gingiei atasate se datoreaza schimbarilor aparute in
portiunea apicala a acesteia
F. Este separata de mucoasa alveolara prin jonctiunea muco-gingivala
G. Se intinde de la proiectia bazei santului gingival pe versantul gingival extern pana la
mucoasa alveolara
H. Nu adera ferm de periostul osului alveolar subiacent
I. Modificarile de inaltime ale gingiei atasate se datoreaza schimbarilor aparute in
portiunea coronara a acesteia
J. Inaltimea gingiei fixe nu este un parametru clinic important
7. Forma papilele interdentare:
A. Depinde de prezenta punctului de contact
B. Depinde de distanta dintre punctul de contact si mucoasa alveolara
C. In zona laterala are forma piramidala
D. Depinde de distanta dintre punctul de contact si creasta osoasa
E. Depinde de prezenta recesiunilor
F. In zona lateral, papila se termina prin doua creste de tesut unite printr-o depresiune
numita col gingival
G. In zona frontala, papila se termina prin doua creste de tesut unite printr-o depresiune
numita col gingival
H. In zona frontala are forma piramidala
I. Depinde de absenta punctului de contact
J. Nu depinde de prezenta recesiunilor
8. Histologic, gingia este formata din:
A. Testut conjuctiv fibros numit lamina propria
B. Testut epitelial fibros numit lamina propria
C. Principalul tip de celule din epiteliul gingival sunt fibroblastele
D. Celulele epiteliale nu sunt “observatori pasivi” ci sunt active metabolic, capabile sa
reactioneze la stimului externi
E. Epiteliu de tip pavimentos nestratificat
F. Principalul tip de celule din epiteliul gingival sunt keratinocitele
G. Exista si alte tipuri de celule cum ar fi: celule Langerhans, Merkel, melanocite
H. Celulele epiteliale sunt “observatori pasivi” ,nu sunt active metabolic si nu sunt capabile
sa reactioneze la stimului externi
I. Exista si alte tipuri de celule cum ar fi: fibroblaste, osteoblaste, cementoblaste
J. Epiteliu de tip pavimentos stratificat
9. Care dintre următoarele afirmații în legătură cu epiteliul gingival extern este
corectă:
A. Epiteliul gingival extern incepe de la varful gingiei fixe
B. Are o grosime de aproximativ 0,2-0,3 mm
C. Epiteliul gingival extern incepe de la varful gingiei marginale
D. Acopera suprafata interioara a gingiei marginale si gingia fixa
E. Limita dintre epiteliul gingival extern si tesutul conjunctiv subiacent are un traiect plan
F. Epiteliul gingival extern este pavimentos pluristratificat, keratinizat
G. Epiteliul gingival extern este pavimentos nestratificat, nekeratinizat
H. Acopera suprafata exterioara a gingiei marginale si gingia fixa
I. Limita dintre epiteliul gingival extern si tesutul conjunctiv subiacent are un traiect
ondulat
J. Are o grosime de aproximativ 1-3 mm
10. Care dintre următoarele afirmații în legătură cu epiteliul gingival extern este
corectă:
A. Stratul granular este unul din straturile epiteliului gingival extern
B. Stratul bazal format din keratinocite
C. Stratul bazal format din 10-20 randuri de celule poliedrice
D. Tesut conjunctiv fibros este unul din straturile epiteliului gingival extern
E. Stratul superficial sau cornos este unul din straturile epiteliului gingival extern
F. Lamina propria este unul din straturile epiteliului gingival extern
G. Stratul profund sau cornos este unul din straturile epiteliului gingival extern
H. Stratul germinative este unul din straturile epiteliului gingival extern
I. Stratul spinos, format din 10-20 randuri de celule poliedrice
J. Stratul spinos format din keratinocyte
11. Despre epiteliul sulcular sunt Greșite urmatoarele:
A. Formeaza peretele moale al santului gingival
B. Se intinde de la limita coronara a epiteliului junctional pana la varful gingiei marginale
C. Este rezistent la agresiuni datorita faptului ca este nekeratinizat
D. Este mai vulnerabil fata de agresiuni datorita faptului ca este nekeratinizat
E. Formeaza peretele extern al santului gingival
F. Poate actiona ca o membrana semipermeabila
G. Nu poate actiona ca o membrana semipermeabila
H. Este atasat de suprafata dentara
I. Este neatasat de suprafata dentara
J. Se intinde de la limita apicala a epiteliului junctional pana la varful gingiei marginale
12. Despre epiteliul jonctional sunt Greșite urmatoarele:
A. Consta dintr-o banda de epiteliu scuamos stratificat, keratinizat
B. Realizeaza atasamentul crestei alveolare la suprafata dintelui
C. Nu are rol de a sigila tesuturile parodontale fata de mediul oral
D. Este mai subtire spre sulcul(10-20 straturi celulare) si se ingroasa progresiv spre
profunzime(1-3 straturi)
E. Limita apicala este la nivelul jonctiunii smalt-dentina
F. Este mai gros spre sulcus (10-20 straturi celulare) si se ingusteaza progresiv spre
profunzime(1-3 straturi)
G. Realizeaza atasamentul gingiei la suprafata dintelui
H. Are rolul de a sigila tesuturile parodontale fata de mediul oral
I. Limita apicala este la nivelul jonctiunii smalt-cement
J. Consta dintr-o banda de epiteliu scuamos stratificat, nekeratinizat
13. Lamina propria (tesutul conjunctiv gingival):
A. Stratul reticular este restul de tesut conjunctiv pana la periostul osului alveolar
B. Stratul papilar este constituit din proiectii papilare in interiorul epiteliului
C. Este format din fibre de oxytalan(aproximativ 60% din volum)
D. Contine fibroblasti(5%), vase, nervi si substanta fundamentala(35%)
E. Este format din fibre de colagen (aproximatic 60% din volum)
F. Contine keratinocite(5%), vase, nervi si substanta fundamentala (35%)
G. Este un tesut conjunctiv hialin
H. Este un tesut conjunctiv fibros
I. Stratul papilar este restul de tesut conjunctiv pana la periostul osului alveolar
J. Stratul reticular este constituit din proiectii papilare in interiorul epiteliului
14. In functie de directia si insertia lor fibrele conjunctive gingivale sunt:
A. Fibre alveolo-gingivale( inserate in creasta alveolara, au directive coronara si se
termina in lamina propria a gingiei marginale libere)
B. Fibre transseptale( inserate in creasta alveolara, au directive coronara si se termina in
lamina propria a gingiei marginale libere)
C. Fibre circulare ( localizate sub epiteliul junctional si inconjoara dintele ca un inel)
D. Fibre dento-periostale(inserate in cement , in portiunea supraalveolara, trec peste varful
crestei alveolare si se insereaza in periostul corticalei externe)
E. Fibre circulare(pornesc din portiunea supraalveolara a cementului si se proiecteaza in
lamina propria a gingiei adiacente)
F. Fibre dento-gingivale( localizate sub epiteliul junctional si inconjoara dintele ca un inel)
G. Fibre alveolo-gingivale(inserate in cement , in portiunea supraalveolara, trec peste
varful crestei alveolare si se insereaza in periostul corticalei externe)
H. Fibre dento-gingivale(pornesc din portiunea supraalveolara a cementului si se
proiecteaza in lamina propria a gingiei adiacente)
I. Fibre dento-periostale( se insera in cementul unui dinte si merg spre cementul dintelui
adiacent in sens mezio-distal, deasupra septului interdentar)
J. Fibre transseptale( se insera in cementul unui dinte si merg spre cementul dintelui
adiacent in sens mezio-distal, deasupra septului interdentar)
15. Despre ligamentul parodontal sunt Greșite urmatoarele:
A. Latimea medie a spatiului ligamentului parodontal este de 0,2 mm
B. Latimea medie a spatiului ligamentului parodontal este 2mm
C. Pe radiografii este detectat ca o radioopacitate ce urmareste paralel radacina dintelui
D. Este un tesut conjunctiv specializat care acopera osul alveolar
E. Pe radiografii este detectat ca o radiotransparenta ce urmareste paralel radacina
dintelui
F. Este un tesut conjunctiv specializat care inconjoara radacina dintelui
G. Realizeaza legatura dintre cement si peretele intern al osului alveolar
H. Realizeaza legatura dintre cement si peretele extern al osului alveolar
I. Dimensiunea spatiului ligamentului poate fi crescuta la nivelul dintilor supusi
hiperfunctiei
J. Dimensiunea spatiului ligamentului poate fi scazuta la nivelul dintilor supusi hiperfunctiei
16. Despre componentele ligamentului parodontal sunt Corecte urmatoarele:
A. Ligamentul parodontal contine si fibre de oxytalan, un tip de elastina imatura
B. Celulele epiteliale reprezinta cele mai importante elemente ale ligamentului
C. Portiunile terminale ale fibrelor principale inserate in cement si os poarta denumirea de
fibre de oxytalan
D. Fenotipul fibroblastelor desmodontale este diferit de cel al fibroblastelor gingivale
E. Fibrele desmodontale reprezinta cele mai importante elemente ale ligamentului
F. Ligamentul parodontal nu contine fibre de oxytalan, un tip de elastina imatura
G. Fenotipul fibroblastelor desmodontale este identic cu cel al fibroblastelor gingivale
H. Keratinocitele sunt principalele celule
I. Fibroblastele sunt principalele celule
J. Portiunile terminale ale fibrelor principale inserate in cement si os poarta denumirea de
fibre Sharpey
17. Ligamentul parodontal, prin componentele sale, are urmatoarele functii:
A. Reprezinta un invelis de tesut moale care protejeaza vasele si nervii de leziuni
mecanice
B. Mentine relatia corecta dintre tesuturile gingivale si dinte
C. Functia de formare si remodelare tisulara
D. Functiile nutritiva si senzoriala
E. Actioneaza ca o membrana semipermeabila
F. Nu ofera rezistenta la impactul fortelor ocluzale
G. Reprezinta un invelis de tesut moale care nu protejeaza vasele si nervii de leziuni
mecaniceGreșit
H. Compenseaza eruptia dintelui
I. Mentine relatia incorecta dintre tesuturile gingivale si dinte
J. Ofera rezistenta la impactul fortelor ocluzale
18. Despre cement sunt Corecte urmatoarele:
A. Este un tesut nemineralizat
B. Functia esentiala a cementului este de a permite insertia fibrelor desmodontale
principale
C. Acopera ocazional portiuni mici din radacina dintilor
D. Acopera suprafata coronara a dintilor
E. Acopera suprafata radiculara a dintilor
F. Este un tesut epitelial, avascular
G. Este un tesut mineralizat
H. Acopera ocazional portiuni mici din coroana dintilor
I. Este un tesut mezenchimal, avascular
J. Functia esentiala a cementului este de a permite insertia vaselor de sange
19. Despre cement sunt Greșite urmatoarele:
A. Este mai moale si mai mat decat smaltul si are culoare galbuie
B. Are inervatie
C. Cementul nu contine vase de sange sau limfatice
D. Este mai dur sim ai mat decat smaltul si are culoare alba
E. Sufera procese de resorbtie sau remodelare fiziologica
F. Nu sufera procese de resorbtie sau remodelare fiziologica
G. Nu are inervatie
H. Se caracterizeaza prin depunere continua de-a lungul vietii
I. Cementul contine vase de sange si limfatice
J. Nu se caracterizeaza prin depunere continua de-a lungul vietii
20. Despre cementul acelular sunt Corecte urmatoarele:
A. Acopera cele 2/3 coronare ale dintelui
B. Este denumit si cementul primar sau acellular extrinsic fibre cementum(AEFC)
C. Se formeaza dupa ce dintele a atins planul de ocluzie
D. Nu contine celule
E. Este primul cement depus pe dentina radacinii in formare
F. Se localizeaza in treimea apicala a radacinii, in zone de furcatie, la pluriradiculari
G. Fibrele extrinseci reprezinta principala structura a acestui tip de cement
H. Contine celule(cementocite) localizate in lacune
I. Fibrele intrinseci reprezinta principala structura a acestui tip de cement
J. Este denumit si cementul secundar sau cellular intrinsic fibre cementum(CIFC)
21. Despre cementul celular sunt Corecte urmatoarele:
A. Nu contine celule
B. Este denumit si cementul secundar sau cellular intrinsic fibre cementum (CIFC)
C. Se formeaza dupa ce dintele a atins planul de ocluzie
D. Este mai slab mineralizat decat cementul primar
E. Este primul cement depus pe dentina radacinii in formare
F. Contine celule(cementocite) localizate in lacune
G. Este denumit si cementul primar sau acellular extrinsic fibre cementum (AEFC)
H. Se localizeaza in treimea apicala a radacinii, in zone de furcatie, la pluriradiculari
I. Este mai puternic mineralizat decat cementul primar
J. Acopera cele 2/3 coronare ale dintelui
22. Aspecte microscopice ale osului alveolar:
A. Componenta extracelulară este reprezentată aproximativ 60 % de substanță
anorganică, 25% material organic, 15 % apă
B. Este un țesut conjuctiv
C. Componenta anorganică este hidroxiapatita
D. Componenta organică este hidroxiapatita
E. Componenta organică este reprezentată 10% de un proces complex de proteine,
inclusiv factori de creștere, osteocalcină, osteonectină, osteopontină, glicoproteine
F. Componenta organică este reprezentată 90 % de colagen de tip III
G. Osteocitele secretă o matrice de os nemineralizată denumită "osteoid"
H. Cele mai numeroase celule osoase sunt osteoclastele
I. Componentele acelulare sunt osteoblaste, osteoclaste, osteocite
J. Componenta organică este reprezentată 90 % de colagen de tip I
23. Funcțiile osului alveolar:
A. Se reînnoiește constant
B. Servește la ancorarea fibrelor ligamentului parodontal
C. Fenomenele de remodelare osoasă asigură mișcarea dinților, care erup și migrează de-
a lungul vieții în direcție mezială, pentru a compensa atriția
D. Reprezintă suportul moale al dintelui
E. Reprezintă suportul rigid al dintelui
F. Fixează fibrele principale ale ligamentului parodontal
G. Fixează fibrele secundare ale ligamentului parodontal
H. Menține și susține dinții
I. Fenomenele de remodelare osoasă asigură mișcarea dinților, care erup și migrează de-
a lungul vieții în direcție mezială, pentru a compensa abrazia
J. Se reînnoiește la o anumită perioadă de timp
24. Tipuri de cement:
A. Primar (acellular extrinsic fibre cementum (AEFC))
B. Primar (cellular extrinsic fibre cementum (AEFC))
C. Secundar (acellular extrinsic fibre cementum (AEFC))
D. Acelular
E. Primar (cellular intrinsic fibre cementum (CIFC))
F. Mixt stratificat
G. Există 4 tipuri de cement
H. Secundar (cellular intrinsic fibre cementum (CIFC))
I. Celular
J. Secundar (acellular extrinsic fibre cementum (AEFC))
25. Cementul:
A. Cementul acelular se găsește în treimea apicală a rădăcinii, în zonele de furcație, la
pluriraridulari, în zonele de reparație asociate resorbțiilor, fracturilor sau unor solicitări
funcționale
B. Cementul primar este mai slab mineralizat decât cementul secundar
C. Fibrele extrinseci au rol important în atașamentul dintelui
D. Cementul acelular este denumit și cement primar
E. Fibrele extrinseci reprezintă principala structură a cementului acelular
F. Cementul acelular acoperă 2/3 coronare ale dintelui
G. Cementul acelular este denumit și cement secundar
H. Cementul mixt stratificat format din depozite consecutive de cement primar
I. Cementul acelular este primul cement depus pe dentina rădăcinii în formare
J. Cementul acelular se formează după ce dintele a atins planul de ocluzie
26. Aspecte macroscopice ale osului alveolar :
A. Osul alevolar înconjoară dintele până la aproximativ 1,5-2 mm apical de joncțiunea
smalț-cement
B. Osul alveolar cuprinde corticală externă, corticală internă, os spongios
C. Alveolele dentare, spațiile osului alveolar în care se inseră rădăcinile dinților, sunt
separate de porțiuni de os denumite septuri interdentare (între dinți) și septuri
interradiculare (între rădăcinile dinților pluriradiculari)
D. Este un țesut conjuctiv
E. Componenta anorganică este hidroxiapatita
F. Înălțimea și grosimea osului este influențată de poziția dinților, de angulația rădăcinii și
de forțele ocluzale
G. Marginea coronară a osului, situată imediat sub joncțiunea smalț-cement se numește
creastă alveolară
H. Componenta organică este reprezentată 90 % de colagen de tip I
I. Componenta ogranică este reprezentată 10% de un proces complex de proteine,
inclusiv factori de creștere, osteocalcină, osteonectină, osteopontină, glicoproteine
J. Componenta extracelulară este reprezentată aproximativ 60 % de substanță
anorganică, 25% material organic, 15 % apă
27. Din punct de vedere macrosopic, osul alveolar are următoarele componente :
A. Componenta anorganică este reprezentată 90 % de colagen de tip I
B. Osul spongios, medular sau trabecular, care se găsește între cele două corticale și are
rol de susținere
C. Corticala internă se mai numește și lamina dura datorită faptului că apare radiologic sub
forma unei benzi lineare de radioopacitate crescută
D. Corticala internă care formează peretele intern al alveolei dentare
E. Corticala internă poartă și denumirea de lamina cribiforma
F. Corticala externă, vestibulară și orală, formată în principal din os haversian și os
lamelar compact
G. Este un țesut conjuctiv
H. Componenta celulară este reprezentată aproximativ 60 % de substanță anorganică,
25% material organic, 15 % apă
I. Componenta organică este hidroxiapatita
J. Componenta anogranică este reprezentată 10% de un proces complex de proteine,
inclusiv factori de creștere, osteocalcină, osteonectină, osteopontină, glicoproteine
28. Boala parodontală:
A. Induce o inflamație persistenă și excesivă a țesuturilor parodontale
B. Este o infecție bacteriană
C. Este o infecție virală
D. Este initiată de biofilmul supragingival disbiotic
E. Nu conduce la distrucția rapida a țesuturilor
F. Induce o inflamație persistenă și discretă a țesuturilor parodontale
G. Este inițiată de biofilmul subgingival disbiotic
H. Este o infecție unimicrobiană
I. Este o infecție polimicrobiană
J. Conduce la distrucția lentă a țesuturilor
29. Biofilmul dentar:
A. Compoziția microbiană a celor două entități este aceeași datorită condițiilor ecologice
asemănătoare furnizate de cele două habitate
B. Din punct de vedere anatomic, se clasifica în supra și subgingival
C. Reprezintă un depozit aderent de suprafețele orale
D. Format din comunități microbiene complexe conținute într-o matrice extracelulară
E. Compoziția microbiană a celor două entități este diferită datorită condițiilor ecologice
diferite furnizate de cele două habitate
F. Limita dintre cele două tipuri de biofilm este marginea gingivală liberă
G. Reprezintă un depozit ce nu este aderent de suprafețele orale
H. Din punct de vedere clinic, se clasifica în supra și subgingival
I. Limita dintre cele două tipuri de biofilm este linia muco-gingivală
J. Format din comunități microbiene complexe conținute într-o matrice intracelulară
30. Factori de risc sau de de susceptibilitate care modulează rezistența sau
predispoziția față de distrucția parodontală:
A. Cofeina
B. Vârsta nu influențiază
C. Factori genetici
D. vârsta
E. Stresul nu influențiază
F. Stresul
G. Modificări ale sistemului circulator
H. Drogurile
I. Tutunul
J. Modificări ale răspunsului imun
31. Rata de formare a biofilmului dentar diferă semnificativ între indivizi și între
zonele cavității orale:
A. Este mai lentă pe fețele proximale față de cele vestibulare sau orale
B. Este mai rapidă pe fețele proximale față de cele vestibulare sau orale
C. Este mai rapidă la mandibular față de maxilar
D. Este mai lentă la mandibular față de maxilar
E. Este mai rapidă în apropierea zonelor neinflamate față de zonele de inflamație
F. Este mai rapidă în zona anterioară față de zona molară
G. Este mai rapidă pe fețele vestibulare față de cele palatinale
H. Este mai rapidă în apropierea zonelor de inflamație gingivală față de zonele neinflamate
I. Este mai lentă pe fețele vestibulare față de cele palatinale
J. Este mai rapidă în zona molară față de zona anterioară
32. Habitatele și compoziția microbiană se modifică în funcție de o serie de variații
locale, cum ar fi:
A. Parodontitele
B. Erupția dentară nu influențiază
C. Absența dinților
D. Cariile
E. Pulpitele
F. Extracțiile dentare
G. Prezența dinților
H. Cariile nu influențează
I. Extracțiile dentare nu influențiază
J. Erupția dentară
33. Despre flora microbiană asociaă bolilor parodontale se poate spune:
A. Sunt identificate peste 400 de specii cu localizare supragingivală
B. Este omogenă
C. Primele bacterii care colonizează suprafețele dentare se numesc bacterii pionier
D. Bacteriile pionier servesc drept suport pentru bacteriile colonizatoare secundare
E. Fiecare prelevare de placă subgingivală conține în jur de 30 de specii bacteriene diferite
F. Este heterogenă
G. Bacteriile secundare servesc drept suport pentru bacteriile pionier
H. Fiecare prelevare de placă subgingivală conține în jur de 300 de specii bacteriene
diferite
I. Sunt identificate peste 400 de specii cu localizare subgingivală
J. Primele bacterii care colonizează suprafețele dentare se numesc bacterii secundare
34. Bacteriile colonizatoare inițiale:
A. Se mai numesc și bacterii pionier
B. Folosesc ca sursă de energie zaharurile
C. din această categorie face parte Actionomyces spp
D. Se mai numesc si bacterii secundare
E. Folosesc ca sursă de energie aminoacizi și peptide mici
F. Sunt anaerobe
G. din această categorie face parte Streptococccus
H. din această categorie nu face parte Streptococccus
I. Sunt aerobe
J. din această categorie nu face parte Actionomyces spp
35. Există mai multe mecanisem care pot explica rezistența la antibiotic a bacteriilor
din biofilm:
A. Rata de creștere mai redusă a bacteriilor din biofilm
B. Sinteza unor enzime bacteriene care nu pot degrada unele antibiotice
C. Existența în biofilm a unor populații bacteriene slab-rezistente la antibiotice
D. Rata de creștere mai mare a bacteriilor din biofilm
E. Creșterea difuziunii antibioticului prin matricea extracelulară a plăcii
F. Scăderea difuziunii antibioticului prin matricea extracelulară a plăcii
G. Schimburi de informative genetică (ARN bacterian)
H. Schimburi de informație genetică (AND bacterian)
I. Sinteza unor enzime bacteriene care degradează unele antibiotice
J. Existența în biofilm a unor populații bacteriene super-rezistente la antibiotice
36. Complexul roșu:
A. include Eubacterium nodatum
B. include Treponema denticola
C. Acest complex este asociat zonelor cu pierdere de atașament
D. Acest complex nu este asociat zonelor cu pierdere de atașament
E. include Porphyromonas gingivalis
F. Acest complex este asociat pungilor profunde
G. include Compylobacter spp
H. include Aggregatibacter
I. include Tannerella forsythia
J. Acest complex nu este asociat pungilor profunde
37. Complexul portocaliu:
A. Include Aggregatibacter
B. Speciile complexului portocaliu nu preced și nu favorizează colonizarea zonelor
subgingivale de către bacteriile complexului roșu
C. Speciile complexului rosu nu sunt de obicei asociate cu cele ale complexului portocaliu,
doar cu alte complexe
D. Eubacterium nodatum
E. Provotella intermedia
F. Speciile complexului portocaliu preced și favorizează colonizarea zonelor subgingivale
de către bacteriile complexului roșu.
G. Nu include Compylobacter spp
H. Include Porphyromonas gingivalis
I. Include Compylobacter spp
J. Speciile complexului rosu sunt de obicei asociate cu cele ale complexului portocaliu,
dar nu cu alte complexe
38. Aggregatibacter actinomycetemcomitans este:
A. Zaharolitic
B. Un cocobacil gram-negativ
C. Motil
D. Non-motil
E. Facultativ anaerob
F. Facultativ aerob
G. Un cocobacil gram-pozitiv
H. Caponofil (nu necesită dioxid de carbon pentru creștere)
I. Nu este zaharolitic
J. Capnofil (necesită dioxid de carbon pentru creștere)
39. Aggreatibacter actinomycetemcomitans este mai frecvent detectat la:
A. La persoanele cu parodontită decât la cele sănătoase
B. În pungile parodontale profunde față de cele mai superficiale
C. În leziunie inactive în comparative cu cele active
D. In defectele infraosoase față de cele supraosoase
E. La pacienții cu diferite forme de parodontită, altele decât PAL
F. În pungile parodontale superficiale față de cele profunde
G. Mai frecvent la persoanele sănătoase decât la cele cu parodontită
H. În defectele supraosoase față de cele infraosoase
I. La persoanele cu PAL decât la pacienții cu alte forme de parodontită
J. În leziunile active în comparative cu cele inactive
40. A.a este considerat un parodonto-patogen major al PAL din mai multe motive:
A. Persoanele purtătoare de A.a prezintă un risc scăzut de a dezvolta PAL decât
nepurtătorii
B. A.a posedă multiplii factori de virulență, care pot induce leziuni parodontale. A.a
sintetizează o leucotoxină care produce pori în membrane PMN și a unor populații de
limfocite, distrugând astfel prima linie de apărare a parodonțiului și protejând bacteria
față de distrgere.
C. Tratementele care au dus la eradicarea subgingivală al lui A.a au condus eșec
terapeutic
D. Există un titru scăzut de anticorpi față de A.a la majoritatea subiecților cu PAL
E. Tratementele care au dus la eradicarea subgingivală al lui A.a au condus la îmbunătățiri
clinice marcate, lipsa eradicării acestuia fiind corelată cu eșec terapeutic
F. Nivelele de A.a cresc semnificativ în placa subgingivală cu aproximativ un an înainte de
apariția semnelor clinice de boală
G. Persoanele purtătoare de A.a prezintă un risc mare de a dezvolta PAL decât
nepurtătorii
H. Există un titru mare de anticorpi față de A.a la majoritatea subiecților cu PAL
I. Nivelele de A.a scad semnificativ în placa subgingivală cu aproximativ doi ani înainte de
apariția semnelor clinice de boală
J. A.a posedă puțini factori de virulență, care pot induce leziuni parodontale. A.a
sintetizează o leucotoxină care produce pori în membrane PMN și a unor populații de
limfocite, distrugând astfel linia secundară de apărare a parodonțiului și protejând
bacteria față de distrgere.
41. Porphynomonas gingivalis:
A. Este un coco-bacil
B. Formează colonii maro închis-negre
C. Nu este o specie dominantă ca prevalență și număr în majoritatea leziunilor de
parodontită acută
D. Este Gram-negativ
E. Este aerob
F. Este gram-pozitiv
G. Este Strict anaerob
H. Este doar un bacil, nu coco-bacil
I. Este o specie dominantă ca prevalență și număr în majoritatea leziunilor de parodontită
cronică (denumire actuală parodontită)
J. Formează colonii roz
42. Porphyromonas gingivalis:
A. Amplifică imunitatea înnăscută de la nivelul parodonțiului, ceea ce duce la modificarea
creșterii întregului biofilm și modificarea proporției bacteriilor și potențarea consecutivă
a relațiilor homeostatice normale flora microbiană-parodonțiu
B. Susține și stabilizează restul florei microbiene associate cu statusul de boală
C. Permite stabilirea unei comunități microbiene dismetabolice care este responsabilă de
inflamația redusă
D. Nu Susține și nu stabilizează restul florei microbiene associate cu statusul de boală
E. Inhibă imunitatea înnăscută de la nivelul parodonțiului, ceea ce duce la modificarea
creșterii întregului biofilm și modificarea proporției bacteriilor și distrugerea consecutivă
a relațiilor homeostatice normale flora microbiană-parodonțiu
F. Eliminarea lui din biofilmului subgingival nu poate reprezenta una dintre țintele terapiei
parodontale
G. Poate fi un patogen cheie în dezvoltarea parodontitei prin declanșarea unui răspuns
imun
H. Eliminarea lui din biofilmului subgingival poate reprezenta una dintre țintele terapiei
parodontale
I. Nu poate fi un patogen cheie în dezvoltarea parodontitei prin declanșarea unui răspuns
imun
J. Permite stabilirea unei comunități microbiene dismetabolice care este responsabilă de
inflamația intensă
43. Factorii de virulență ai bacteriilor subgingivale sunt reprezentați de:
A. Aminoacizi
B. Produșii de metabolism și substanțe toxice produse de țesuturi
C. Capacitatea de evitare a sistemului imun al organismului
D. Capacitatea de evitare a sistemului imun al bacteriei
E. Proteazele bacteriene
F. Lipopolizaharidele
G. Capsula
H. Fosfatazele bacteriene
I. Produșii de metabolism și substanțe toxice produse de bacterii
J. Fimbriile bacteriene
44. Porphyromonas gingivalis:
A. Cistein-proteinazele interferează răspunsul imuno-inflamator conducând la scăderea
distrucției parodontale
B. Produce zece cistein-proteinaze
C. Gingipainele au rol important în adeziunea bacteriei și degradarea tisulară
D. Gingipainele distrug TNF-α, dar în același timp, nu pot activa secreția citokinelor
E. Gingipainele distrug TNF-α, dar în același timp, pot activa secreția citokinelor
F. Cistein-proteinazele interferează răspunsul imuno-inflamator conducând la creșterea
distrucției parodontale.
G. Cistein-proteinazele se numesc gingipaine
H. Cistein-proteinazele se numesc gingipazoline
I. Gingipainele nu au rol important în adeziunea bacteriei și degradarea tisulară
J. Produce două cistein-proteinaze
45. Următoarele afirmații sunt Corecte în ceea ce privește capacitatea de evitare a
sistemului imun al organismului:
A. Bacteriile parodont-patogene nu evită sistemul imun al organismului folosindu-se de
invazia tisulară
B. Unele bacterii parodonto-patogene cum ar fi Porphyromonas gingivalis produce o
capsulă polizaharidică intracelulară care protejează bacteria de sistemul imun al
organismului
C. Bacteriile parodont-patogene evită sistemul imun al organismului folosindu-se de
sistemul glucolitic ce degradează toate componentele sistemului imun
D. Toate bacteriile complexului portocaliu, dar și A.a pot invada celulele epiteliale gingivale
E. Toate bacteriile complexului roșu, dar și A.a pot invada celulele epiteliale gingivale
F. Bacteriile parodont-patogene evită sistemul imun al organismului folosindu-se de
capsula intracelulară
G. Bacteriile parodont-patogene evită sistemul imun al organismului folosindu-se de
sistemul proteolitic ce degradează unele componente ale sistemului imun
H. Unele bacterii parodonto-patogene cum ar fi Porphyromonas gingivalis produce o
capsulă polizaharidică extracelulară care protejează bacteria de sistemul imun al
organismului
I. Bacteriile parodont-patogene evită sistemul imun al organismului folosindu-se de
invazia tisulară
J. Bacteriile parodont-patogene evită sistemul imun al organismului folosindu-se de
capsula exteracelulară
46. Lipopolizaharidele (LPZ):
A. LPZ nu interacționează cu receptorii de pe suprafața celulelor immune și foarte rar
declanșează o eliberare a mediatorilor proinflamatorii de tipul citokinelor de către aceste
celule
B. LPZ se găsesc în membrana externă a bacteriilor gram-negative
C. Induc un răspun imun puternic din partea organismului
D. Sunt formate dintr-o componentă proteică și una polizaharidică
E. Sunt molecule mici
F. Sunt formate dintr-o componentă lipidică (lipid A) și una polizaharidică
G. LPZ interacționează cu receptorii de pe suprafața celulelor imune declanșând o
eliberare a mediatorilor proinflamatorii de tipul citokinelor de către aceste celule
H. Sunt molecule mari
I. LPZ se găsesc în membrana internă a bacteriilor gram-negative
J. Induc un răspun imun foarte slab din partea organismului
47. Invazia tisulară:
A. Porphyromonas gingivalis nu se găsește în țesutul epitelial, iar invazia țesutului
conjunctiv se produce în stadiu inițial ale distrucției parodontale, ca o consecință a
inflamației și distrucției tisulare
B. Toate bacteriile complexului roșu, dar si A.a pot invada celulele epiteliale gingivale
C. Porphyromonas gingivalis nu poate invada și țesutul conjunctiv gingival
D. Invadarea celulelor gazdă nu asigură protecția bacteriilor față de sistemele de apărare
ale organismului
E. Porphyromonas gingivalis se găsește mai ales în țesutul epitelial, iar invazia țesutului
conjunctiv se produce în stadiu mai avansate ale distrucției parodontale, ca o
consecință a inflamației și distrucției tisulare
F. Invadarea celulelor gazdă asigură protecția bacteriilor față de sistemele de apărare ale
organismului
G. Din punct de vedere clinic, invazia țesuturilor parodontale poate explica eficacitatea
totală a terapiei mecanice subgingivale în parodontite, ceea ce, în anumite situații
clinice ar putea justifica terapia antibiotic adjuvantă terapiei mecanice
H. Din punct de vedere clinic, invazia țesuturilor parodontale poate explica eficacitatea
parțială a terapiei mecanice subgingivale în parodontite, ceea ce, în anumite situații
clinice ar putea justifica terapia antibiotic adjuvantă terapiei mecanice
I. Toate bacteriile complexului portocaliu, dar si A.a pot invada celulele epiteliale gingivale
J. Porphyromonas gingivalis poate invada și țesutul conjunctiv gingival
48. Transmisia si translocarea bacteriilor parodontale dintr-un situs in altul se
caracterizeaza prin:
A. Translocarea depeinde de statusul suprafetei pe care bacteriilor o intalnesc.
B. Consecintele translocarii nu sunt in functie de raspunsul imun al gazdei.
C. Translocarea bacteriilo dintr-un situs infectat in altul neinfectat.
D. Translocarea bacteriilor parodonto-patogene din zonele subgingivale in zonele
periimplantare sterile.
E. Consecintele translocarii sunt in functie de raspunsul imun al gazdei.
F. Consecintele translocarii asupra parodontiului sanatos sunt infunctie de tipul patogenilor
parodontali.
G. Translocarea bacteriilo dintr-un situs infectat in alt situs infectat.
H. Consecintele translocarii asupra parodontiului sanatos nu sunt depind de tipul
patogenilor parodontali.
I. Bacteriile nu sunt translocate din zonele subgingivale in zonele periimplantare sterile.
J. Translocarea nu depeinde de statusul suprafetei pe care bacteriilor o intalnesc.
49. Inflamatia cronica si distructia parodontala sunt caracterizate prin:
A. Infiltrat local neutrofilic(PMN uri) scazut.
B. Sinteza scazuta de mediatori lipidici endogeni ,lipoxine.
C. Apoptoza PMN urilor,urmata de facogitarea acestora de catre macrofagele tisulare.
D. Raspuns imuno-inflamator exacerbat.
E. Infiltrat local neutrofilic(PMN uri),inflamatie subclinica fizioogica
F. Apoptoza macrofagelor de catre PMN uri.
G. Fagocitarea PMN urilor de catre patogenii parodontali.
H. Sinteza de mediatori lipidici endogeni ,lipoxine.
I. Raspuns imuno-inflamator scazut.
J. Fagocicatrea microorganismelor de catre PMN uri.
50. Distructia parodontala se caracterizeaza prin:
A. Scaderea numarului de celule locale parodontale.
B. Cresterea cantitatii de LPZ(lipopolizaharidelor) in tesuturile parodontale.
C. Prezenta si persistenta unui numar mic de bacterii patogene Gram-negative
subgingivale.
D. Prezenta si persistenta unui numar mare de bacterii patogene Gram-negative
subgingivale.
E. Dereglarea reactiilor imuno-inflamatorii locale.
F. Cresterea numarului de celule locale parodontale.
G. Reactiilor imuno-inflamatorii in limite normale.
H. Scaderea cantitatii de LPZ(lipopolizaharidelor) in tesuturile parodontale.
I. Hipofuntia PMN urilor indusa de catre LPZ ,determinand o scaderea a mediatorilor pro-
inflamatori.
J. Hiperfuntia PMN urilor indusa de catre LPZ ,determinand o crestere a mediatoriilor pro-
inflamatori.
51. PMN urile :
A. Sunt fagocitate de catre macrofagele tisulare.
B. In cursul apoptozei acestora,productia de citokine proinflamatorii creste.
C. Nu mentin homeostazia parodontala.
D. Pot fi genetic hipofunctionale.
E. In cursul apoptozei acestora,productia de citokine proinflamatorii este suprimata.
F. Mentin homeostazia parodontala.
G. Scad mediatorii pro-inflamatori.
H. Cresc excesiv mediatorii pro-inflamatori.
I. Pot fi genetic hiperfunctionale.
J. Nu sunt fagocitate de catre macrofagele tisulare.
52. Inflamatia cronica parodontala se caracterizaza prin:
A. Faza de rezolutie(stingere) a inflamatiei ineficiente
B. Clearence ineficient al neutrofilelor
C. Faza de rezolutie a inflamatiei eficienta
D. Supra-productia de radicali liberi cu efect distructiv local
E. Clearence bun al neutrofilelor
F. Dereglarea sau intarzierea apoptozei neutrofilelor
G. Productie scazuta de radicali liberi
H. Incetarea apoptozei neutrofilelor
I. Supra-productia de mediatori proinflamatori(citokine) prin activare continua
J. Productie scazuta de mediatori proinflamatori (citokine)
53. Citokinele:
A. Nu sunt secretate de celulele parodontiului
B. Sunt secretate de celulele inflamatorii(neutrofile,macrofage ,limfocite)
C. Nu intervin in raspunsul imuno-inflamator
D. Au un rol fundamental in reglarea raspunsului imun
E. Nu se fixeaza pe receptorii celulelor tinta
F. Ingreuneaza comunicarea intre celulele care intervin in inflamatie
G. Sunt polipeptide secretate de celule ,care faciliteaza comunicarea intre ele
H. Nu sunt secretate de celulele inflamatorii.
I. Se fixeaza pe receptorii celulelor tinta
J. Sunt secretate de celulele constitutive ale parodontiului(fibroblaste ,celule epiteliale)
54. Interleukina-1β:
A. Stimuleaza sinteza metaloproteinelor
B. Stimuleaza diferentierea celulelor T helper
C. Creste activitatea neutrofilelor
D. Este secretata de catre PMN-uri
E. Induce apoptoza fibroblastelor
F. Are rol in imunitatea adaptativa
G. Nu are rol esential in inflamatie
H. Este secretata de monocite,macrofage,neutrofile dar si de alte celule
I. Are un rol estential in inflamatie si imunitate
J. Induce secretia altor mediatori cu rol in modificarile inflamatorii si leziunile tisulare
55. Interleukina-1β are următoarele efecte:
A. Inhiba diferentierea celulelor Thelper
B. Stimuleaza macrofagele sa sintetizeze prostaglandina E2
C. Stimuleaza celulele parodontale locale sa secrete metaloproteinaze,care provoaca
distructia tesutului conjunctiv
D. Stimuleza diferentierea celulelor T helper
E. Are un efect sinergic cu prostaglandina E2
F. Limiteaza reparatia tisulara locală
G. Stimuleaza macrofagele sa sintetizeze IL-6 ,care la randul ei stimuleaza activarea
limfocitelor B
H. Creste expresia moleculelor de adeziune ICAM la nivelul celulelor endoteliale
I. Scade expresia moleculelor de adeziune ICAM la nivelul celulelor endoteliale
J. Activeaza osteoclastele
56. Factorul de necroza tumorala- α (TNF- α) are urmatoarele efecte:
A. Creste activitatea neutrofilelor
B. Induce apoptoza fibroblastelor
C. Stimuleaza productie de IL-1 β si PGE2
D. Scad activitatea neutrofilelor
E. Stimuleaza sinteza metaloproteinazelor
F. Inhiba sinteza metaloproteinazelor
G. Stimuleaza diferentierea celulelor T helper
H. Limiteaza reparatia tisulara locala
I. Vasodilatatie
J. Rezorbtie osoasa osteoclastica
57. Prostaglandina E2 (PGE 2) :
A. Determina sinteza crescuta de metaloproteinaze.
B. Determina rezorbtia osoasa osteoclastica.
C. Productia acestei este stimulata de catre TNF- α.
D. Scade sinteza metaloproteinazelor.
E. Determina vasoconstrictie.
F. Inhiba rezorbtia osoasa osteoclastica.
G. Este un metabolic lipidic cu efect proinflamator.
H. Creste activitatea neutrofilelor.
I. Determina vasodilatatie.
J. Induce apoptoza fibroblastelor.
58. Metaloproteinazele:
A. Sunt inhibate de catre TNF- α
B. Sunt stimulate de catre celulele locale parodontale
C. Favorizeaza distructia parodontala
D. Sunt o familie de endopeptidaze zinc dependente
E. Inhiba distructia parodontala
F. Nu contribuie la activarea si recrutarea osteoclastelor
G. Nu ajuta la mentinerea homeostaziei parodontale
H. Sunt produse mai ales de fibroblaste
I. Sunt responsabile de degradarea tuturor constituentilor matricei extracelulare
J. Inhiba distructia colagenului din tesuturi
59. Formarea pungilor parodontale se caracterizeaza prin:
A. Epiteliul pungii sangereaza mai greu la sondare
B. Pastrarea atasammentului dintre dinte si structurile sale de sustinere
C. Cresterea biofilmului si a inflamatiei determina adancirea sulcusului gingival,repectiv al
infiltratului subgingival
D. Cresterea infiltratului inflamator determina distructia colagenului in anumite zone
subepiteliale
E. Epiteliul pungii si cel de atasament devin ingrosate
F. Distrugerea ligamentelo parodontale si rezorbtia osului alveolar
G. Pierderea atasammentului dintre dinte si structurile sale de sustinere
H. Ligamentele parodontale si rezorbtia osoasa sunt in limite normale
I. Scaderea infiltratului inflamator in zonele subepiteliale
J. Cresterea infiltratului inflamator este urmata de proliferarea epiteliala compensatori care
incearca sa mentina bariera epiteliala intacta,luand nastere pungile parodontale
60. Dstructia osului alveolar:
A. Sistemul RANK nu are un rol important n rezorbtia osului alveolar
B. Factorii sistemici nu influenteaza rezorbtia osoasa
C. Se produce inaintea distrugerii ligamentelor parodontale
D. Se produce simultan cu distrugere ligamentelor parodontale
E. Este initiata cand concentratia mediatorilor proinflamatori in tesutul gingival ,atinge un
anumit prag critic
F. Nu depinde de concentratia mediatorilor proinflamatori
G. Nu este activata de mediatorii proinflamatori
H. Rezorbtia osoasa se opreste la o inaltime de minim 2,5 mm intre os si depozitul
bacterian
I. Deasupra osului trebuie sa persiste o inaltime minima de 0,5-1 mm de tesut conjunctiv
neinflamat
J. Este activata de mediatorii proinflamatori
61. Factorii predispozanti ai bolii parodontale:
A. Creeaza conditii favorabile pentru actiunea factorului etiologic
B. Tartrul este singurul factor predispozant
C. Sunt factori sistemici
D. Factorii locali actioneaza prin creearea unor zone de retentie pentru placa bacteriana
E. Printre factorii predispozanti locali se enumera:tartrul,anomaliile dento-maxilare ,trauma
ocluzala,obiceiuri vicioase
F. Nu reprezinta un factor important in aparitia bolilor parodontale
G. Factorii predispozanti locali nu apar prin nerespectarea spatiului biologic(marginile
lucrarilor protetice inserate profund)
H. Factorii locali nu influenteaza retentia PB
I. Sunt factori locali
J. Exista doar factori locali predispozanti in aparitia bolilor parodontale
62. Factorii predispozanti locali actioneaza asupra parodontiului prin:
A. Nerespectarea spatiului biologic ,inserarea lucrarilor protetice profund subgingival
B. Zonele fine de pe suprafata dentara
C. Creare de zone de retentie pentru placa bacteriana,tartru
D. Parodontiu si septuri interdentare groase
E. Respectarea spatiului biologic ,inserarea corecta a lucrarilor protetice
F. Aparat stomatognat fara anomalii dento-maxilare
G. Anomalii dento-maxilare
H. Microtraume repetate asupra dintilor
I. Crearea de conditii anatomice vulnerabile la actiunea bacteriilor:parodontiu si septuri
interdentare fine
J. Factorul imun
63. Actiunea tartrului dentar asupra parodontiului se exercita prin:
A. Impiedicarea mentinerii placii bacteriene
B. Ingreunarea curatarii artificiale
C. Facilitarea autocuratirii
D. Suport si mentinerea placii bacteriene
E. Iritatia mecanica asupra marginii gingivale
F. Nu mentine placa bacteriana pe suprafata dentara
G. Nu prezinta situsuri pentru colonizarea bacteriana
H. Impiedica accesul substantelor dezinfectate la nivelul suprafetelor dentare
I. Marginea gingivala nu este afectata de prezenta tartrului
J. Impiedicarea curatarii artificiale si a autocuratirii
64. Tartru dentar :
A. Nu se depune mai usor in vecinataea orificiilor de deschidere ale glandelor salivare
B. Supragingival
C. Este un complex organo-mineral ce rezulta prin mineralizarea placii bacteriene
D. Se de pune mai usor pe fata vestibulara a molarilor superiori si fata vestibulara a
incisivilor inferiori
E. Tartrul supragingival este situat sub marginea coronara libera
F. Tartrul subgingival este expus inaintea retractiei marginii gingivale
G. Rata calcifierii si acumularii tartrului depinde de la un individ la altul
H. Subgingival
I. Prima calcificare apare la 4-8 h de la depunerea placii
J. Prima calcificare apare la 3 h de la depunerea placii
65. Care dintre următoarele afirmații în legătură cu tartrul dentar este corectă:
A. Depunerea se face sub actiunea menacica a partilor moi
B. Culoarae este alba
C. Culoarea tartrului supragingival poate ajunge pana la cenusie
D. Tartu se formeaza cu o crestere de 0.15-0.20 % pe zi
E. Depunerea nu se face sub actiunea partilor moi
F. Atinge un nivel maxim intre 10 saptamani si 6 luni ,dupa care formarea tartrului scade
G. Accentuarea culorii provine de la pigmentii alimentari,bacteriile cromogene
H. Tartrul atinge un nivel maxim intre 8 saptamani si 10 luni de la initierea depunerii
I. Formarea tartrului se face cu o crestere medie de 0,10-0,15 % pe zi fata de cantitatea
existenta
J. Culorea este de la galben spre brun
66. Tartru subgingival este:
A. Este imposibil de indepartat de catre pacient
B. Este de consistenta semi-solida
C. Este expus in cavitatea lorala dupa retractia marginii gingivale
D. Are culoarea cenusie
E. Mai aderent si mai dur decat cel supragingival
F. Este situat sub marginea gingivala ,spre apical
G. Este situat deasupra marginii gingivale
H. Se poate indeparta acasa
I. Are culoarae galben spre brun
J. Cantitatea de saliva nu influenteaza formarea acestuia
67. Continutul organic al tartrului dentar este format din:
A. Carbonat de calciu
B. Lipide 0.5%
C. Fosfat de magneziu
D. Componente proteice(5.9-8.2%)
E. Lipide 0,2%
F. Microorganisme
G. Fosfat de calciu.
H. Carbohidrati (1,9-9,1%)
I. Dioxid de carbon
J. Leucocite
68. Următoarele afirmații despre conținutul anorganic al tartrului supragingival sunt
corecte:
A. Conține și cantități foarte mici de oligoelemente
B. Carbonat de calciu (3%)
C. Fosfat de magneziu (4%)
D. Monoxid de carbon (2%)
E. Conține și cantități foarte mari de oligoelemente
F. Fosfat de aluminiu (4%)
G. Conținutul anorganic nu diferă în funcție de situarea tartrului
H. Dioxid de carbon (2%)
I. Este dominat de fosfatul de calciu (86%)
J. Este dominat de fosfatul de calciu (76%)
69. Materia alba:
A. Are organizarea internă a plăcii bacteriene
B. Se prezintă ca un depozit de consistență dură
C. Este format din resturi alimentare fine, microorganisme, celule epiteliale descuamate,
leucocite, glucide salivare
D. Are culoare alb-gălbui
E. Are culoare alb-gri
F. Este mai puțin aderentă decat placa bacteriană
G. Este format din resturi alimentare fine, microorganisme, celule epiteliale descuamate,
leucocite, proteine și lipide salivare
H. Nu are organizarea internă a plăcii bacteriene
I. Se prezintă ca un depozit de consistență moale
J. Este mai aderentă decat placa bacteriană
70. Anomaliile dentare si dento-maxilare considerate factori predispozanți pentru
apariția inflamației parodontale sunt:
A. Retrognațiile mandibulare
B. Ectopiile
C. Ocluzia deschisă
D. Anodonțiile
E. Compresiunea de maxilar
F. Prognațiile mandibulare
G. Incluzia
H. Ocluzia adâncă în acoperiș
I. Taurodonția
J. Incongruența dento-alveolară cu înghesuire
71. Printre cele mai frecvente iatrogenii care afectează parodonțiul se regăsesc:
A. Erori în alegerea culorii materialului de restaurare
B. Tratamentele ortodontice conduse neadecvat
C. Realizarea de obturații conforme
D. Greșeli de amprentare
E. Realizarea de obturații neconforme
F. Șlefuitul intempestiv, subgingival, cu afectarea parodonțiului
G. Coroanele protetice cu margini neadaptate
H. Croșetele adaptate ale lucrărilor parțiale mobilizabile
I. Șlefuitul intempestiv, supragingival, fără afectarea parodonțiului
J. Instrumentarea endodontică agresivă
72. Între factorii sistemici care predispun la apariția bolii parodontale regăsim:
A. Afecțiuni oculare
B. Boli hematologice
C. Boli degenerative
D. Afectiuni renale
E. Deficiențe imune
F. Boli dermatologice
G. Sindroame genetice
H. Modificări hormonale
I. Afecțiuni neurologice
J. Boli endocrine
73. Diabetul ca factor de risc pentru boala parodontală:
A. Controlul slab glicemic este asociat cu o severitate mai mare a infecțiilor, inclusiv a
parodontitei
B. La pacienții cu diabet bine controlat, sunt afectate funcțiile PMN, monocitelor și
macrofagelor
C. Riscul de parodontită este crescut de două până la trei ori la persoanele cu diabet
D. Adulții cu vârsta mai mare de 45 de ani și diabet slab controlat (hemoglobina
glicozilată>7%) au un risc de 2,9 ori mai mare să dezvolte o parodontită severă
E. Pacienții cu diabet nu sunt mai predispuși la infecții
F. Riscul de parodontită este crescut de trei până la patru ori la persoanele cu diabet
G. Adulții cu vârsta mai mare de 45 de ani și diabet slab controlat (hemoglobina
glicozilată>9%) au un risc de 2,9 ori mai mare să dezvolte o parodontită severă
H. Bolile parodontale au fost desemnate ca fiind “a șasea complicație a diabetului”
I. Pacienții cu diabet sunt mai predispuși la infecții
J. Bolile parodontale au fost desemnate ca fiind “a patra complicație a diabetului”
74. Efectele pe termen lung ale fumatului la nivel sistemic sunt:
A. Scăderea numărului total de leucocite
B. Creșterea numărului total de leucocite
C. Crearea unui dezechilibru al oxidanților-antioxidanților plasmatici
D. Producerea unui nivel scăzut de stres oxidativ
E. Scăderea sintezei de citokine proinflamatorii
F. Creșterea nivelului total al limfocitelor T
G. Scăderea nivelului total al limfocitelor T
H. Crearea unui echilibru al oxidanților-antioxidanților plasmatici
I. Stresul oxidativ este asociat cu afecțiuni precum bolile pulmonare, diabetul, boala
parodontală, cancer, neurodegenerare
J. Creșterea sintezei de citokine proinflamatorii
75. Efectele fumatului asupra bolilor parodontale:
A. Fumătorii adulți in vârstă au probabilitate de aproape 2 ori mai mare de a avea boală
parodontală severă
B. Fumătorii prezintă inflamație gingivală mai severă decât nefumătorii
C. Indivizii tineri care fumează mai mult de 15 țigări/zi prezintă cel mai crescut risc de
pierdere a dinților
D. Fumătorii au o probabilitate de 6 ori mai mare față de nefumători de a prezenta pierdere
de atașament
E. Indivizii tineri care fumează mai mult de 20 țigări/zi prezintă cel mai crescut risc de
pierdere a dinților
F. Fumătorii au o probabilitate de 8 ori mai mare față de nefumători de a prezenta pierdere
de atașament
G. Numărul de ani de fumat nu este un factor semnificativ în pierderea dinților
H. Fumătorii adulți in vârstă au probabilitate de aproape 3 ori mai mare de a avea boală
parodontală severă
I. Fumătorii prezintă mai puțină inflamație gingivală decât nefumătorii
J. La pacienții fumători prin comparație cu nefumătorii, profunzimea pungilor, pierderea de
atașament și pierderea de os alveolar au prevalență și severitate mult crescute
76. Printre efectele pe termen lung ale fumatului la nivel sistemic nu se regăsesc:
A. Scăderea sintezei de interleukina-1alfa, interleukina-6, factorul de necroză tumorală-
alfa
B. Crearea unui dezechilibru al oxidanților-antioxidanților plasmatici
C. Creșterea nivelului total al limfocitelor T
D. Producerea unui nivel înalt de stres oxidativ prin scăderea nivelului oxidanților si
creșterea nivelului de antioxidanți
E. Scăderea mediatorilor inflamației precum proteinele de fază acută
F. Producerea unui nivel înalt de stres oxidativ prin creșterea nivelului oxidanților si
scăderea nivelului de antioxidanți
G. Creșterea numărului total de leucocite
H. Creșterea sintezei de citokine proinflamatorii
I. Scăderea nivelului total al limfocitelor T
J. Scăderea numărului total de leucocite
77. Efectele fumatului asupra bolilor parodontale:
A. Valorile temperaturii subgingivale sunt mai crescute la fumători
B. Sângerarea la sondare si vasele sanguine de la nivel gingival sunt mai reduse
C. Prezența unor modificări nesemnificative ale microcirculației de la nivelul gingiei
fumătorilor
D. Răspunsul microcirculației la acumularea de placă pare să fie alterat la fumători
E. Revenirea de la vasoconstricția provocată de administrarea anestezicelor durează mai
puțin la fumători
F. Sângerarea la sondare si vasele sanguine de la nivel gingival sunt mai pronunțate
G. Concentrația de oxigen din țesuturile gingivale sănătoase pare sa fie mai redusă
H. Valorile temperaturii subgingivale sunt mai scăzute la fumători
I. Semnele clinice de inflamație sunt mai puțin pronunțate la fumători
J. Semnele clinice de inflamație sunt mai pronunțate la fumători
78. Efectele fumatului asupra răspunsului la terapia parodontală:
A. Efectele fumatului pot afecta pe termen scurt remiterea pungilor la fumători
B. Câștigul de atașament clinic ca rezultat al SRP este mai crescut la fumători față de
nefumători
C. Nu se poate utiliza terapia adjunctă antimicrobiană topică pentru tratamentul adâncimii
pungilor restante
D. Câștigul de atașament clinic ca rezultat al SRP este mai redus la fumători față de
nefumători
E. Efectele dăunatoare ale fumatului asupra rezultatelor terapiei parodontale par să fie de
lungă durată și independente de frecvența terapiei de menținere
F. Reducerea adâncimii pungilor prin terapie inițială (terapie etiologică) este mai eficientă
la fumători decât la nefumători
G. Reducerea adâncimii pungilor prin terapie inițială (terapie etiologică) este mai eficientă
la nefumători decât la fumători
H. Mulți dintre fumători devin refractari la tratamentul parodontal
I. Efectele dăunatoare ale fumatului asupra rezultatelor terapiei parodontale par să fie de
lungă durată și dependente de frecvența terapiei de menținere
J. Efectele fumatului pot afecta pe termen lung remiterea pungilor la fumători
79. Următoarele afirmații despre componenta anorganică a tartrului supragingival
sunt corecte:
A. Conține cantități mari de aluminiu, stronțiu, brom, zinc, siliciu
B. Este dominată de fosfatul de calciu (76%)
C. Două treimi din componenta anorganică este dispusă în structuri cristaline, în principal
sub formă de hidroxiapatită (58%)
D. Conține fosfat de magneziu (4%)
E. Două treimi din componenta anorganică este dispusă în structuri cristaline, în principal
sub formă de fluorapatită (58%)
F. Conține monoxid de carbon (2%)
G. Două treimi din componenta anorganică este dispusă și în alte structuri cristaline-
whitlockita, fosfat ortocalcic, brușita
H. Conține cantități foarte mari de oligoelemente
I. Este dominată de carbonat de calciu (76%)
J. Conține dioxid de carbon (2%)
80. Următoarele afirmații despre conținutul anorganic al tartrului sunt corecte:
A. Tartrul subgingival are un conținut de sodiu și calciu mai mic
B. Reprezintă componenta majoritară – aprox. 70-90%
C. Tartrul subgingival are un conținut de sodiu și calciu mai mare
D. Proteinele salivare prezente în tartrul supragingival se regăsesc în cel subgingival
E. La originea tartrului subgingival se află plasma, iar a celui supragingival, saliva
F. Diferă ușor in funcție de situarea tartrului supra- sau subgingival
G. La originea tartrului subgingival se află saliva, iar a celui supragingival, plasma
H. Tartrul subgingival și supragingival prezintă același procent de hidroxiapatită și alte
structuri cristaline
I. Proteinele salivare prezente în tartrul supragingival nu se regăsesc în cel subgingival
J. Reprezintă componenta majoritară – aprox. 50-70%
81. Printre anomaliile dentare si dento-maxilare considerate factori predispozanți
pentru apariția inflamației parodontale nu se regăsesc:
A. Incluzia
B. Ocluzia adâncă în acoperiș
C. Anodonțiile
D. Taurodonția
E. Dinții supranumerari
F. Incronguența dento-alveolară cu spațiere
G. Retrognațiile mandibulare
H. Distrofiile dentare
I. Ocluzia deschisă
J. Ectopiile
82. Următoarele afirmații despre materia alba sunt Greșite:
A. Conține glucide salivare
B. Este de culoare alb-gri
C. Este mai puțin aderentă decât placa bacteriană
D. Se prezintă ca un depozit de consistență dură
E. Este mai aderentă decât placa bacteriană
F. Este formată din resturi alimentare fine, microorganisme, celule epiteliale descuamate,
leucocite, proteine si lipide salivare
G. Nu are organizarea internă a plăcii bacteriene
H. Este de culoare gri-cenușiu
I. Se prezintă ca un depozit de consistență moale
J. Are organizarea internă a plăcii bacteriene
83. Printre cele mai frecvente iatrogenii care afectează parodonțiul nu se regăsesc
următoarele:
A. Greșeli de amprentare
B. Erori în alegerea culorii materialului de restaurare
C. Șlefuitul intempestiv, subgingival
D. Realizarea de obturații conforme
E. Realizarea de obturații de compozit finisate
F. Realizarea de obturații ocluzale înalte ce duc la traumă ocluzală
G. Croșetele adaptate ale lucrărilor parțiale mobilizabile
H. Instrumentarea endodontică agresivă
I. Coroanele protetice cu margini neadaptate
J. Tratamente ortodontice conduse neadecvat
84. În ceea ce privește fumatul, care dintre următoarele constituie categorie în care
pacientul poate fi încadrat:
A. Fost fumător (care a renunțat de mai mult de 10 ani la fumat)
B. Mare fumător (care fumează mai mult de 20 de țigări pe zi)
C. Fost fumător (care a renunțat de mai mult de 3 ani la fumat)
D. Nefumător
E. Fumător ocazional (care fumează mai puțin de 5 țigări pe zi)
F. Mare fumător (care fumează mai mult de 25 de țigări pe zi)
G. Fumător moderat (care fumează între 10 și 20 de țigări pe zi)
H. Fost fumător (care a renunțat de mai mult de 5 ani la fumat)
I. Fumător ocazional (care fumează mai puțin de 10 țigări pe zi)
J. Fumător moderat (care fumează între 15 și 20 de țigări pe zi)
85. Printre factorii sistemici care predispun la apariția bolii parodontale nu se
regăsesc:
A. Afecțiuni oculare
B. Stress
C. Boli dermatologice
D. Afecțiuni neurologice
E. Modificări hormonale
F. Deficiențe nutriționale
G. Sindroame psiho-somatice
H. Boli degenerative
I. Afecțiuni renale
J. Sindroame genetice
86. Următoarele afirmații despre diabet ca factor de risc pentru boala parodontală
sunt Greșite:
A. Nivelul de control glicemic este esențial în determinarea riscului
B. La pacienții cu diabet slab controlat sunt afectate funcțiile PMN, monocitelor și
macrofagelor
C. Controlul slab glicemic este asociat cu o severitate mai mare a infecțiilor, inclusiv a
parodontitei
D. Pacienții cu diabet nu sunt mai predispuși la infecții
E. Controlul slab glicemic este asociat cu o ameliorare a infecțiilor, inclusiv a parodontitei
F. Nivelul de control glicemic nu este esențial în determinarea riscului
G. Diabetul crește prevalența și gradul de severitate ale bolii parodontale
H. Riscul de parodontită este scăzut la persoanele cu diabet
I. Bolile parodontale au fost desemnate ca fiind “a șasea complicație a diabetului”
J. La pacienții cu diabet bine controlat sunt afectate funcțiile PMN, monocitelor și
macrofagelor
87. Următoarele afirmații despre anomaliile dentare și dento-maxilare considerate
factori predispozanți pentru inflamația parodontală sunt Corecte:
A. Dinții supranumerari duc la conformarea unui parodonțiu fin, cu deficit de troficitate,
susceptibil la atacul bacterian
B. Dinții supranumerari duc la confomarea unui parodonțiu gros, cu deficit de troficitate,
susceptibil la atacul bacterian
C. Incongruența dento-alveolară cu înghesuire este însoțită de fenomene de aplatizare a
papilelor interdentare și de fenomene atrofice
D. Compresiunea de maxilar- în zona laterală, frecvent pot să apară recesii gingivale și
dinți cu parodonțiu fin
E. Ocluzia deschisă-la nivelul regiunii anterioare, dinții nu sunt solicitați funcțional în timpul
masticației, iar fenomenul autocurățirii este absent
F. Incongruența dento-alveolară cu înghesuire favorizează retenția plăcii bacteriene
G. Distrofiile dentare – prin suprafața rugoasă, cu margini neregulate și anfractuoase,
favorizează depunerea de placă bacteriană
H. Ocluzia adâncă acoperită-frecvent, marginea incuzală a incisivilor superiori lezează
direct parodonțiul de pe fața palatinală a frontalilor inferiori
I. Ectopiile-se conturează un parodonțiu gros cu tabla osoasă subțire de partea erupției
ectopice și o îngroșare a fibromucoasei de partea opusă
J. Ectopiile-se conturează un parodonțiu fin cu tabla osoasă subțire de partea erupției
ectopice și o îngroșare a fibromucoasei de partea opusă
88. Bolile influentate de infectia parodontala sunt:
A. Diabetul zaharat
B. Toate disfunctiile cognitive de tipul dementei
C. Toate formele de cancer
D. Boala renala acuta
E. Bronhopneumopatia obstructive cronica
F. Exista dovezi stiintifice extinse pentru influenta bolii parodontale asupra insuficientei
renale
G. Bolile cardiovasculare
H. Greutatea prea mare a nou-nascutilor la nastere
I. Nasterea prematura
J. Insuficienta renala
89. In cazul microorganismelor subgingivale la pacientii cu parodontite, este Corect
ca:
A. Produsii toxici au acces direct catre tesuturile parodontale si sistemul circulator
B. Eradicarea completa a microorganismelor este usoara
C. Ele furnizeaza organismului gazda o provocare bacteriana Gram-negativa
D. Provocarea bacteriana este constanta si persistenta
E. Chiar in urma tratamentului parodontal, eradicarea completa a microorganismelor este
dificila
F. Epiteliul gingival prezinta frecvent ulceratii si zone discontinue
G. Reaparitia microorganismelor este lenta
H. Provocarea bacteriana este incontanta si nepersistenta
I. Ele furnizeaza organismului gazda o provocare bacteriana Gram-pozitiva
J. Epiteliul gingival patruns de produsii toxici prezinta rar ulceratii
90. In infectia parodontala si diabetul zaharat, este Greșit faptul ca:
A. Terapia parodontala poate avea efecte negative asupra controlului glicemiei
B. Incidenta diabetului de tip 2 este semnificativ mai mare la pacientii cu boala
parodontala, decat la cei fara afectare parodontala
C. Parodontita si diabetul zaharat sunt boli cornice complexe
D. Imbunatatirea semnificativa a controlului glicemic este sugerat prin reducerea valorilor
HbA1c
E. Imbunatatirea semnificativa a controlului glicemic este sugerat prin cresterea valorilor
HbA1c
F. Parodontita si diabetul sunt boli legate de o relatie bidirectionala
G. Terapia parodontala poate avea efecte benefice asupra controlului glicemiei
H. Incidenta diabetului de tip 2 este semnificativ mai mica la pacientii cu boala
parodontala, decat la cei fara afectare parodontala
I. Parodontita si diabetul sunt boli cronice legate de o relatie unidirectionala
J. La pacientii cu diabet zaharat de tip 2, formele de parodontite au fost asociate cu o
imbunatatire semnificativa a gradului de control al nivelului glicemiei
91. Terapia parodontala la pacientii diabetici:
A. Este asociata cu o imbunatatire nesemnificativa, din punct de vedere clinic, a controlului
glicemic la pacientii diabetici cu boala parodontala
B. Pacientii cu un bun control al glicemiei pot prezenta rezultate mai slabe ale stabilizarii
nivelului glicemic in urma tratamentului parodontal
C. Terapia parodontala are un efect mai mare asupra controlului glicemic la pacientii cu
diabet de tip 1
D. Pacientii pot raspunde in mod individual asemanator, iar rezultatele tratamentului nu
variaza de la un pacient la altul.
E. Terapia parodontala poate sa produca o imbuntataire pe termen lung a nivelului
glicemic la pacientii cu un control glicemic bun
F. Terapia parodontala poate sa produca o imbunatatire pe termen scurt a nivelului
glicemic la pacientii cu forme severe de boala parodontala
G. Este asociata cu o imbunatatire semnificativa, din punct de vedere clinic, a controlului
glicemic la pacientii diabetici cu boala parodontala
H. Terapia parodontala nu amelioreaza statusul parodontal al pacientilor cu diabet de tip 1
I. Terapia parodontala amelioreaza statusul parodontal atat al pacientilor cu diabet de tip
1, cat si cu tip 2
J. Pacientii pot raspunde in mod individual diferit, iar rezultatele tratamentului pot varia de
la un pacient la altul.
92. Despre administrarea sistemica a antibioticelor la pacientii cu diabet zaharat,
putem afirma:
A. Antibioticele administrate sistemic nu elimina bacteriile reziduale din urma detartrajului
si a planarilor radiculare
B. Administrarea sistemica a antibioticelor pentru tratamentul parodontitelor cronice este
justificata
C. Tetraciclinele nu sunt cunoscute a suprima procesul de glicare proteica
D. Mecanismele prin care substrantele antibiotice pot induce modificari pozitive ale
controlului glicemic, atunci cand sunt utilizate impreuna cu terapia mecanica, sunt inca
de investigat
E. Pacientii cu un control slab al glicemiei si cu forme severe de boala parodontala
constituie un grup pentru care administrarea terapiei cu antibiotice nu este justificata
F. Pacientii cu un control slab al glicemiei si cu forme severe de boala parodontala
constituie un grup pentru care administrarea de antibiotice este justificata
G. Administrarea sistemica a antibioticelor pentru tratamentul parodontitelor cronice nu
este justificata
H. Antibioticele administrate sistemic ar putea elimina bacteriile reziduale din urma
detartrajului si a planarilor radiculare
I. Tetraciclinele scad activitatea unor enzime de degradare tisulara, precum
metaloproteinazele matriceale
J. Tetraciclinele cresc activitatea unor enzime de degradare tisulara, precum
metaloproteinazele matriceale
93. In infectia parodontala si controlul glicemic din diabet, este Corect faptul ca:
A. Inflamatia sistemica are un rol important asurpa sensibilitatii celulare la insulina si a
metabolismului glucozei
B. Boala parodontala nu poate induce sau perpetua o stare inflamatorie sistemica cronica
C. Starea inflamatorie sistemica cronica se va reflecta in cresterea nivelurilor serice ale
CRP, IL-6 si fibrinogenului
D. Infectiile parodontale nu pot sa cauzeze rezistenta celulara la insulina
E. La pacientii parodontopati nu creste nivelul seric al fibrinogenului
F. Infectiile sistemice cresc gradul de rezistenta tisulara la insulina, cauzand cresterea
glicemiei si stimuland producerea de insulina de catre pancreas
G. Boala parodontala poate induce sau perpetua o stare inflamatorie sistemica cronica
H. Inflamatia sistemica are un rol important asurpa sensibilitatii umorale la insulina si a
metabolismului glucozei
I. Rezistenta la insulina poate persista cateva zile
J. Rezistenta la insulina poate persista pentru caetva saptamani sau chiar luni, dup ace
pacinetul s-a vindecat in urma infectiei
94. In infectia parodontala si controlul glicemic din diabet, este Corect faptul ca:
A. Tratamentul parodontal poate avea ca rezultat scaderea gradului de inflamatie la nivel
sistemic
B. In urma tratamentului parodontal se restabileste sensibilitatea celulara la insulina si are
loc o ameliorare a controlului metabolic
C. La pacientii parodontopati, agresiunea bacteriilor parodonto-patogene duce la o
stimulare a raspunsului imuno-inflamator si la cresterea nivelurilor serice ale IL-1β, IL-6,
TNF- α
D. Nivelurile serice scazute ale TNF- α si IL-6 nu sunt associate cu amplificarea rezistentei
la insulina
E. In urma tratamentului parodontal nu se restabileste sensibilitatea celulara la insulina
F. La pacientii parodontopati, agresiunea bacteriilor parodonto-patogene duce la o
stimulare a raspunsului imuno-inflamator si la scaderea nivelurilor serice ale IL-1β, IL-6,
TNF- α
G. Tratamentul parodontal poate avea ca rezultat crestea gradului de inflamatie la nivel
local
H. Nivelurile serice crescute ale TNF- α si IL-6 sunt associate cu amplificarea rezistentei la
insulina
I. Nivelurile serice crescute ale TNF- α si IL-6 nu sunt associate cu amplificarea
rezistentei la insulina
J. Infectiile parodontale pot sa cauzeze rezistenta celulara la insulina si un control glicemic
slab
95. Despre tratamentul parodontal la pacientii cu diabet, putem afirma faptul ca:
A. Terapia parodontala prin care se reduce gradul de inflamatie sistemica, ar putea
ameliora sensibilitatea celulara la insulina, obtinandu-se un control glicemic mai bun in
cazul diabetului de tip 2
B. Efectele tratamentului parodontal la pacientii cu diabet de tip 1 sunt minime
C. Reducerea inflamatiei la nivel sistemic, prin terapie parodontala, are un efect mai putin
marcant asupra sensibilitatii celulare la insulin, in cazul diabetuluid e tip 2
D. Diabetul de tip 2 este asociat puternic cu rezistenta la insulina
E. Efectele tratamentului parodontal la pacientii cu diabet de tip 1 sunt maxime
F. Reducerea inflamatiei la nivel sistemic, prin terapie parodontala, are un efect mai putin
marcant asupra sensibilitatii celulare la insulin, in cazul diabetuluid e tip 1
G. Terapia parodontala prin care se reduce gradul de inflamatie sistemica, ar putea
ameliora sensibilitatea celulara la insulina, obtinandu-se un control glicemic mai bun in
cazul diabetului de tip 1
H. Diabetul de tip 2 nu este asociat puternic cu rezistenta la insulina
I. Practicianul se poate astepta sa obtina un control mai bun al glicemiei la pacientii cu
diabet de tip 1 ce au un control relativ bun glicemic
J. Diabetul de tip 1 nu prezinta o asociere la fel de puternica cu rezistenta celulara la
insulina
96. Despre diagnosticul parodontal:
A. Stabilirea diagnosticului nu poate conduce la intocmirea unui plan de tratament
B. Diagnosticul parodontal identifica severitatea bolii parodontale
C. Diagnosticul parodontal nu poate sa determine prezanta bolii
D. Diagnosticul parodontal nu trebuie sa identifice forma de imbolnavire si severitatea bolii
parodontale
E. Stabilirea diagnosticului parodontal corect conduce la formularea prognosticului si
intocmirea planului de tratament
F. Diagnosticul parodontal trebuie sa determine prezenta bolii
G. Diagnosticul parodontal trebuie sa identifice forma de imbolnavire, severitatea si
extinderea bolii parodontale
H. Diagnosticul parodontal trebuie sa identifice starea de sanatate a parodontiului
I. Pentru a incadra forma de imbolnavire si a aprecia severitatea si extinderea bolii, se
foloseste clasificarea bolilor parodontale aflata in vigoare
J. Nu se poate incadra forma de imbolnavire si extinderea bolii, prin clasificarea bolilor
parodontale aflata in vigoare.
97. Despre diagnosticul parodontal si anamneza putem afirma faptul ca:
A. Diagnosticul parodontal se pune doar baza anamnezei
B. Diagnosticul parodontal se pune pe baza examenului clinic si a diferitelor investigatii
paraclinice
C. Diagnosticul parodontal nu se pune pe baza anamnezei
D. Anamneza include motivele prezentarii
E. Anamneza nu include motivele prezentarii
F. Diagnosticul parodontal se pune si pe baza anamnezei
G. Diagnosticul parodontal nu se pune pe baza investigatiilor paraclinice
H. Din anamneza aflam statusul medical general al pacientului
I. Anamneza nu include date despre afectiunile generale si locale ale pacientului
J. Anamneza include date despre istoricul afectiunilor generale si locale
98. Din anamneza se obtin urmatoarele date:
A. Anamneza nu contine date legate de administrarea de bifosfonati sau anticoagulante
B. Se noteaza informatii despre tratamentele urmate, cu o atentie deosebita pentru
bifosfonati, ciclosporine si difenilhidantoina
C. Nu vizeaza alergiile la materiale dentare
D. Anamneza contine date legate de instalarea pubertatii, tulburarile menstruale, nasteri si
instalarea menopauzei
E. Se noteaza posibilele alergii la materiale dentare
F. Date despre afectiunile generale ca diabet, boli cardiovasculare, hematologice,
endocrine, infectioase
G. Nu se noteaza alergiile la medicamente si alimente
H. Nu obtinem informatii despre existenta unui tratament parodontal in antecedente
I. Se noteaza posibilele alergii la medicamente, alimente, materiale dentare
J. In aceasta etapa nu obtinem informatii legate de istoricul familial al bolilor sistemice
99. Anamneza contine:
A. Nu se contureaza profilul psihologic al pacientului
B. Motivele prezentarii in cabinet pot fi: abcesul parodontal, durerea dentara sau durerea
gingivala
C. Natura tratamentelor si detartrajele le aflam in momentul examenului clinic
D. Obiceiurile de igiena orala a pacientului si metoda de periaj utilizata
E. Se inregistreaza modificarile parodontale pe care le-a perceput pacientul
F. Date despre vizitele la stomatolog- frecventa lor, prima vizita la stomolog
G. Date despre vizitele la stomatolog- frecventa lor, cea mai recenta vizita
H. Motivul prezentarii nu poare fi durerea gingivala
I. Nu se inregistreaza modificarile parodontale pe care le-a perceput pacientul
J. Date despre natura tratamentelor si detartraje
100. Examenul clinic presupune:
A. In aceasta etapa nu se realizeaza examenul nivelului de igiena
B. Examenul cavitatii orale
C. In urma examenului clinic nu putem aprecia prezenta anomaliilor dento-maxilare
D. Examinarea musculaturii
E. Acum se contureaza profilul psihologic al pacientului
F. Examinarea frenurilor si bridelor, arcadelor dentare, dintilor si implantelor dentare
G. Nu se examineaza musculatura si ganglionii
H. Examenul extraoral al articulatiilor temporomandibulare ce pot prezenta durere,
crepitatii sau cracmente
I. Examenul extraoral al articulatiilor temporomandibulare ce nu pot prezenta durere,
crepitatii sau cracmente
J. Examinarea ganglionilor
101. Urmatoarele boli nu sunt influentate de infectia parodontala:
A. Nasterea prematura
B. Boala renala acuta
C. Toate formele de cancer
D. Bolile cardiovasculare
E. Poliartrita reumatoida
F. Diabetul zaharat
G. Exista dovezi stiintifice extinse pentru influenta bolii parodontale asupra insuficientei
renale
H. Greutatea prea mare a nou-nascutilor la nastere
I. Toate disfunctiile cognitive de tipul dementei
J. Insuficienta renala
102. In cazul microorganismelor subgingivale la pacientii cu parodontite, este
Greșit ca:
A. Provocarea bacteriana este gram-pozitiva
B. Suprafata totala a epiteliului din interiorul pungilor parodontale este estimata a fi
aproximativ de dimensiunea unei palme de adult
C. Raspunsul imuno-inflamator generat nu este important
D. Epiteliul gingival prezinta zone discontinue si ulceratii
E. Bacteriemiile sunt frecvente in timpul efectuarii procedurilor de igienizare orala
F. Bacteriemiile sunt frecvente in timpul functionarii zilnice a cavitatii orale
G. Bacteriemiile sunt frecvente dupa efectuarea terapiei parodontale mecanice
H. Provocarea bacteriana este inconstanta si nu persista
I. Microorganismele subgingivale, la pacientii cu parodontite, nu furnizeaza o provocare
bacteriana organismului gazda
J. Epiteliul gingival nu contine ulceratii
103. In timpul examenului clinic:
A. Se analizeaza nivelul de igiena
B. Examenul parodontiului nu presupune inspectia
C. Se realizeaza examenul extraoral al ganglionilor
D. Examenul parodontiului presupune palparea (examinare tactila)
E. Nu se realizeaza examenul parodontiului
F. Examenul parodontiului presupune inspectia (examinare tactila)
G. Se realizeaza examenul extraoral al articulatiilor temporomandibulare
H. Se analizeaza ocluzia static si dinamica
I. Se realizeaza examenul cavitatii orale
J. Examenul parodontiului presupune percutie agresiva
104. Diagnosticul parodontal:
A. In anamneza nu se noteaza alergiile la materiale dentare
B. Caracteristicile durerii includ: cauza, durata, intensitatea
C. Anamneza nu include motivele prezentarii
D. Din anamneza nu se obtine un istoric familial al bolilor sistemice
E. Dintre motivele prezentarii in cabinet se enumera: disconfortul sau durerea gingivala
F. Dintre motivele prezentarii in cabinet se enumera: abcseul parodontal sau durerea
dentara
G. Din anamneza se contureaza profilul psihologic al pacientului
H. Diagnosticul parodontal nu se pune pe baza diferitelor investigatii paraclinice
I. Anamneza nu include date despre istoricul afectiunilor generale si locale
J. In anamneza se noteaza alergiile la materiale dentare
105. Terapia parodontala la pacientii diabetici:
A. Modificarile nivelului glicemiei se analizeaza prin intermediul valorilor hemoglobinei
glicozilate (HbA2c)
B. Terapia secundara include detartrajul si planarile radiculare
C. Imbunatatirea controlului glicemiei este sugerat prin reducerea valorilor HbA1c
D. Terapia parodontala amelioreaza statusul parodontal atat la pacientii cu diabet de tip 1,
cat si cu tip 2
E. Terapia parodontala amelioreaza statusul parodontal doar la pacientii cu diabet de tip 1
F. Parodontita si diabetul sunt boli cornice legate de o relatie bidirectionala
G. Parodontita si diabetul sunt boli acute complexe
H. Modificarile nivelului glicemiei se analizeaza prin intermediul valorilor hemoglobinei
glicozilate (HbA1c)
I. Imbunatatirea controlului glicemiei este sugerat prin cresterea valorilor HbA1c
J. Terapia parodontala poate sa produca o imbunatatire pe termen scurt a nivelului
glicemic la pacientii diabetici si forme severe de boala parodontala
106. Despre administrarea sistemica a antibioticelor la pacientii cu diabet
zaharat, este Greșit:
A. Antibioticele administrate sistemic ar putea elimina bacteriile reziduale din urma
detartrajului si a planarilor radiculare
B. Tetraciclinele sunt cunoscute a suprima procesul de glicare proteica
C. Administrarea sistemica a antibioticelor pentru tratamentul parodontitelor cronice este
justificata
D. Pacientii cu un control slab al glicemiei si cu forme severe de boala parodontala
constituie un grup pentru care administrarea terapiei cu antibiotice nu este justificata
E. Administrarea sistemica a antibioticelor pentru tratamentul parodontitelor cronice este
justificata in cazul pacientilor cu forme severe de boala parodontala
F. Antibioticele administrate sistemic ar putea elimina bacteriile reziduale din urma
detartrajului si a planarilor radiculare
G. Tetraciclinele scad activitatea unor enzime de degradare tisulara, precum
metaloproteinazele matriceale
H. Tetraciclinele cresc activitatea unor enzime de degradare tisulara, precum
metaloproteinazele matriceale
I. Pacientii cu un control slab al glicemiei si cu forme severe de boala parodontala
constituie un grup pentru care administrarea terapiei cu antibiotice este justificata
J. Mecanismele prin care substrantele antibiotice pot induce modificari negative ale
controlului glicemic, atunci cand nu sunt utilizate impreuna cu terapia mecanica, sunt
inca de investigat
107. Inspectia parodontiului presupune:
A. Se poate aprecia biotipul(fenotipul) parodontal.
B. Inspectia gingiei.
C. Inregistrarea mobilitatii dentare.
D. Se pot vizualiza depunerile de tartru subgingival.
E. Inspectia tartrului.
F. Se realizeaza cu ajutorul unei sonde parodontale.
G. Palparea marginii gingivale.
H. Se pot vizualiza depunerile de tartru supragingival.
I. Inspectia placii bacteriene.
J. Prezenta placii bacteriene pe fetele vestibulare evidentiaza o igienza corespunzatoare.
108. Palparea parodontiului presupune:
A. Pune in evidenta consistenta si adaptarea gingiei pe dinte
B. Pune in evidenta sangerarea gingivala
C. Palparea santului gingival cu sonda
D. Palparea marginii gingivale.
E. Inregistrarea mobilitatii dentare fiziologice: pana la 2 mm orizontal si pana la 0,02 mm
axial
F. Se realizeaza cu o sonda parodontala
G. Inregistrarea mobilitatii dentare patologice: pana la0,2 mm orizontal si pana la 0,02 mm
axial
H. Inregistrarea mobilitatii dentare fiziologice: pana la 0,2 mm orizontal si pana la 0,2 mm
axial
I. Se realizeaza cu ajutorul indexului
J. Examinarea furcatiilor cu sonda OMS
109. Palparea parodontiului presupune:
A. Evaluarea zonei de furcatie la dintii fara rezorbtie osoasa.
B. Evaluarea clinica a pierderii osoase folosind o sonda parodontala
C. Examinarea cu o sonda a punctelor de contact.
D. Examinarea tactilă a furcațiilor cu o sondă special (sonda Nabers)
E. Inregistrarea mobilitatii dentare.
F. Examinarea tactila a furcatiilor cu o sonda speciala (sonda Michigan).
G. Se apreciaza aspectul si culoarea marginii gingivale.
H. Evidentierea tartrului subgingival, adancimea la sondare a santului gingival, prezenta
pungilor parodontale
I. Palparea articulatiei temporomandibulare ce poate prezenta durere.
J. Examinarea tactila a furcatiilor cu o sonda speciala a dintilor monoradiculari.
110. Investigatii ce ajuta la stabilirea diagnosticului:
A. Teste de laborator
B. Fotografia inregistreaza si pastreaza aspectul general tridimensional al cavitatii orale si
al parodontiului
C. Radiografia panoramica
D. CBCT
E. Radiografia furnizeaza informatii despre factori predispozanti generali
F. Modelele de studiu inregistreaza si pastreaza imaginea bidimensionala a arcadelor
dentare
G. Laserul dentar
H. Modelele de studiu nu ofera vizibilitate dinspre cavitatea orala, a dintilor in ocluzie
I. Fotografia
J. Radiografia sub forma de bilant radiografic
111. In cadrul examenului clinic:
A. Se realizeaza inspectia percutia cu forta.
B. Examenul parodontiului se realizeaza prin palpare
C. Defectele orizontale indica trauma ocluzala
D. Examenul parodontiului se realizeaza prin percutie usoara
E. Se realizeaza inspectia paparea (examinarea vizuala)
F. Mobilitatea redusa indica trauma ocluzala
G. Se determina prezenta traumei ocluzale
H. Examenul parodontiului se realizeaza prin inspectie.
I. Se determina prezenta migrarilor dentare
J. Se realizeaza inspectia (examinarea tactila)
112. Urmatoarele afirmatii sunt Corecte:
A. Radiografia ofera informatii despre extinderea resorbitiei osoase
B. Palparea si masurarea adancimilor la sondare se masoara in 6 puncte
C. Radiografia ofera informatii despre leziunile mixte endoparodontale
D. Palparea si masurarea adancimilor la sondare se masoara in 6 puncte: vestibulo-distal,
centro-distal, lingo-distal, vestibulo-mezial, centro-mezial si lingo-mezial
E. Mobilitatea dentara se noteaza in anamneza
F. Palparea si masurarea adancimilor la sondare se masoara in 3 puncte
G. Masuratorile efectuate la sondaj se noteaza in parodontograma
H. Testele de laborator ofera informatii despre diferite elemente anatomice
I. Radiografia ofera informatii despre largirea spatiului periodontal
J. Fotografia ofera informatii despre extinderea resorbtiei osoase
113. Urmatoarele afirmatii sunt Greșite:
A. Fotografia se realizeaza initial si pe parcursul tratamentului
B. Mobilitatea crescuta indica trauma ocluzala
C. Inspectia tartrului se face cu indexul
D. Gingia sanatoasa este moale
E. Culoarea gingiei marginale se stabileste prin palpare
F. Evaluarea clinica a pierderii osoase se face folosind o sonda parodontala
G. Radiografia ofera informatii despre extinderea resorbitiei osoase
H. Evaluarea clinica a pierderii osoase folosind o sonda se face sub anestezie generala
I. Examenul parodontiului se realizeaza prin percutie usoara
J. Prin palparea cu degetul se pune in evidenta arhitectura osului interdentar
114. Examinarea tactila al parodontiului presupune:
A. Palparea santului gingival cu sonda este esentiala pentru diagnosticul si monitorizarea
bolii parodontale
B. Evaluarea clinica a pierderii osoase folosind o sonda, este dificil de evidentiat prin
evaluare radiologica
C. Evaluarea clinica a pierderii osoase se face folosind o sonda dentara
D. Inregistrarea mobilitatii dentare fiziologice: pana la 2 mm orizontal si pana la 0,02 mm
axial
E. Inregistrarea mobilitatii dentare: fiziologica sau patologica
F. Mobilitatea scazuta indica trauma ocluzala
G. Inspectia gingiei
H. Puncte de contact prea stranse pot duce la tulburari ocluzale
I. Afectarea furcatiei rezulta in urma resorbtiei osoase interradiculare
J. Inregistrarea mobilitatii dentare fiziologice: pana la 0,02 mm orizontal si pana la 0,2 mm
axial
115. Infectia parodontala si bolile cardiovasculare:
A. Proteina C-reactiva este produsa ca raspuns la stimului infectiosi
B. Bolile cardiovasculare au o componenta sistemica inflamatorie
C. Proteina C-reactiva este produsa ca raspuns la stimului inflamatori
D. Bolile cardiovasculare prezinta similitudini cu boala parodontala
E. Fibrinogenul este produs ca raspuns la stimului inflamatori
F. Nivelul seric al CRP este scazut la pacientii cu parodontita
G. Bolile cardiovasculare nu au o componenta sistemica inflamatorie
H. Nivelul seric al fibrinogenului este scazut la pacientii cu parodontita
I. Proteina C-reactiva determina trombocitele sa produca factori tisulari
J. Proteina C-reactiva nu stimuleaza cascada sistemului complement
116. Urmatoarele informatii sunt Corecte:
A. Inflamatia parodontala nu are efecte negative asupra sanatatii endoteliului vascular
B. Parodontitele sunt asociate cu o functie vasculara endoteliala nemodificata
C. Proteina C-reactiva nu este proteina de faza acuta
D. Nivelul seric crescut al CRP nu este factor de risc pentru bolile cardiovasculare
E. La pacientii cu parodontita cronica, nivelurile serice ale CRP vor creste dupa efectuarea
detartrajului si a planarilor radiculare
F. La pacientii cu parodontita cronica, nivelurile serice ale Il-6 se vor reduce dupa
efectuarea detartrajului si a planarilor radiculare
G. La pacientii cu parodontita cronica, nivelurile serice ale CRP se vor reduce dupa
efectuarea detartrajului si a planarilor radiculare
H. La pacientii cu parodontita cronica, nivelurile serice ale TNF- se vor reduce dupa
efectuarea detartrajului si a planarilor radiculare
I. Parodontitele sunt asociate cu o functie vasculara endoteliala modificata
J. Inflamatia parodontala are efecte negative asupra sanatatii endoteliului vascular
117. Infectia parodontala si boala arteriala coronariana:
A. Masticatia nu provoaca bacteriemie cu patogeni orali
B. Pacientii cu igiena orala precara prezinta risc dublu de producere a bolii arteriale
coronariene
C. Boala arteriala coronariana ischemica este o consecinta patologica a aterogenezei si
trombogenezei
D. Boala parodontala si boala arteriala coronariana nu au factori de risc comuni
E. Pacientii cu igiena orala precara prezinta risc triplu de producere a bolii arteriale
coronariene
F. Exista o corelatie semnificativa intre nivelul de severitate al afectiunilor dentare su
gradul de ateromatoza coronariana
G. Boala parodontala si boala arteriala coronariana impart numerosi factori de risc comuni
H. Boala arteriala coronariana ischemica este o consecinta patologica a aterogenezei si
trombocitopeniei
I. Exista un risc crescut de boala coronariana la la pacientii cu nivel crescut de resorbtie
al osului alveolar
J. Nivelul scazut de fibrinogen reprezinta un factor de risc pentru aparitia bolilor
cardiovasculare
118. Urmatoarele afirmatii sunt Corecte:
A. Pacientii cu gingivoragii puternice post-periaj prezinta un risc de opt ori mai ridicat
pentru aparitia unei bacteriemii
B. Riscul bacteriemiei e mai crescut dupa periajul dentar
C. Boala arteriala coronariana ischemica este o consecinta patologica a aterogenozei si a
trombogenezei
D. Boala parodontala poate predispune pacientul la o incidenta crescuta de bacteriemie,
incluzand speciile Gram-negative
E. Pacientii cu gingivoragii puternice post-periaj prezinta un risc de doua ori mai ridicat
pentru aparitia unei bacteriemii
F. Masticatia si igienizarea cavitatii orale pot provoca bacteriemii cu patogeni orali
G. Igienizarea cavitatii orale nu poate provoca bacteriemii cu patogeni orali
H. In inflamatie, parodontiul devine un rezervor de endotoxine, provenite de la bacteriile
Gram-pozitiv
I. Riscul bacteriemiei e mai crescut inainte de periajul dentar
J. Boala parodontala poate predispune pacientul la o incidenta crescuta de bacteriemie,
incluzand speciile Gram-pozitiv
119. Infectia parodontala si infarctul miocardic:
A. Riscul crescut de infarct miocardic (aproximativ 50%) a fost observat la pacientii sub 65
de ani
B. Relatia dintre starea de sanatate dentara precara si infarctul miocardic este
independenta de factorii de risc pentru bolile cardiace
C. Riscul crescut de infarct miocardic (aproximativ 44%) a fost observat la pacientii sub 65
de ani
D. Pacientii cu infarct miocardic prezinta un status mai inrautatit al sanatatii orale
E. Pacientii cu infarct miocardic nu prezinta un status mai inrautatit al sanatatii orale
F. Riscul crescut de infarct miocardic (aproximativ 50%) a fost observat la pacientii peste
65 de ani
G. Relatia dintre starea de sanatate dentara precara si infarctul miocardic este dependenta
de factorii de risc pentru bolile cardiace
H. Parodontita nu creste riscul aparitiei unor boli cardiovasculare
I. Factori de risc pentru bolile cardiace sunt: diabetul si fumatul
J. Factori de risc pentru bolile cardiace sunt: varsta, hipertensiunea si colesterolul
120. Infectia parodontala si ateroscleroza:
A. Parodontita si ateroscleroza au factori etiologici complexi, genetici si de mediu
B. Ateroscleroza reprezinta un procesc focal de ingrosare a tunicii intime arteriale, invelisul
cel mai superficial ce acopera lumenul vascular
C. Infectia parodontala poate influenta evolutia aterosclerozei
D. Ateroscleroza reprezinta un procesc focal de ingrosare a tunicii intime arteriale
E. Infectia parodontala nu poate influenta evolutia aterosclerozei
F. Tunica medie reprezinta stratul mai gros, subiacent intimei si consta din musculatura
striata
G. Infectia parodontala poate influenta evolutia bolii arteriale coronariene
H. Ateroscleroza reprezinta un procesc focal de ingrosare a tunicii externe arteriale,
invelisul cel mai superficial ce acopera lumenul vascular
I. Pe langa fumat, parodontita si ateroscleroza au multi factori de risc comuni
J. Tunica medie reprezinta stratul mai gros, supraiacent intimei si consta din musculatura
striata
121. Infectia parodontala si ateroscleroza:
A. Leziunile endoteliului vascular nu pot fi de natura mecanica
B. Din cauza presiunii scazute din timpul hipertensiunii arteriale pot aparea leziuni
endoteliale
C. Leziunile endoteliului vascular pot fi produse de microorganisme sau pot fi de natura
chimica
D. Infectia parodontala poate influenta evolutia aterosclerozei
E. Leziunile endoteliului vascular duc la dezvoltarea unui raspuns inflamator prin care
trombocitele circulante vor adera la endoteliul vascular
F. Leziunile endoteliale de natura mecanica apar adesea in urma fumatului
G. Tunica interna consta din musculatura neteda, colagen si fibre elastice
H. Formarea placilor aterosclerotice este precedata de leziuni ale endoteliului vascular
I. Tunica medie consta din musculatura neteda, colagen si fibre elastice
J. Leziunile endoteliului vascular duc la dezvoltarea unui raspuns inflamator prin care
monocitele circulante vor adera la endoteliul vascular
122. Urmatoarele afirmatii sunt Corecte:
A. Chiar si o bacteriemie redusa poate modifica mecanismele de coagulare
B. Chiar si o bacteriemie redusa poate modifica integritatea endoteliala
C. Bacteriile de la nivelul cavitatii orale nu pot disemina de-a lungul sistemului vascular
D. Doar o bacteriemie crescuta poate modifica integritatea endoteliala
E. Ateroscleroza reprezinta un proces focal de ingrosare a tunicii intime arteriale
F. Infectia parodontala nu poate contribui la procesele aterosclerotice
G. Placile de aterom nu pot contine specii de bacterii parodonto-patogene
H. Bacteriile de la nivelul cavitatii orale pot disemina de-a lungul sistemului vascular
I. Placile de aterom pot contine multiple specii de bacterii parodonto-patogene
J. Leziunile endoteliale de natura mecanica apar adesea in urma fumatului
123. Infectia parodontala si infarctul miocardic:
A. Pacientii cu infarct miocardic prezinta un status mai inrautatit al sanatatii orale
B. Severitatea parodontitei se asociaza semnificativ cu infarct miocardic la pacientii sub 40
de ani
C. Riscul crescut de infarct miocardic (aproximativ 50%) a fost observat la pacientii peste
65 de ani
D. Factori de risc pentru bolile cardiace sunt doar varsta si hipertensiunea
E. Factori de risc pentru bolile cardiace sunt: varsta, hipertensiunea si colesterolul
F. Fumatul este unul dintre factorii de risc pentru bolile cardiace
G. Diabetul este unul dintre factorii de risc pentru bolile cardiace
H. Severitatea parodontitei se asociaza semnificativ cu infarct miocardic la pacientii intre
40-60 ani
I. Severitatea parodontitei se asociaza semnificativ cu infarct miocardic la pacientii peste
60 de ani
J. Placile de aterom pot contine multiple specii de bacterii parodonto-patogene
124. Diagnosticul parodontal:
A. Palparea santului gingival se face cu sonda dentara
B. Palparea reprezinta examinarea tactila
C. Include inspectie, palpare, percutie
D. Evaluarea clinica a pierderii osoase se face sub anestezie generala
E. Examinarea furcatiilor se face cu sonda Williams
F. In cadrul examenului clinic se mai determina si trauma ocluzala
G. Include examinarea punctelor de contact
H. Palparea presupune si inspectia tartrului si a placii bacteriene
I. Nu cuprinde si anamneza
J. Inspectia reprezinta examinarea vizuala
125. Urmatoarele afirmatii privind palparea parodontiului sunt Corecte:
A. Mobilitatea fiziologica poate fi pana la 2 mm
B. Palparea presupune si inspectia tartrului si a placii bacteriene
C. Examinarea furcatiilor se face cu sonda Williams
D. Nu cuprinde si anamneza
E. Palparea reprezinta examinarea tactila
F. Examinarea furcatiilor se face cu sonda Nabers
G. Include examinarea punctelor de contact
H. Inspectia pune in evidenta arhitectura osului
I. Cuprinde si anamneza
J. Palparea santului gingival se face cu sonda parodontala
126. Infectia parodontala si ateroscleroza:
A. O bacteriemie redusa ca intensitate nu poate sa initieze raspunsuri imune
B. Infectia parodontala poate contribui si la evenimente aterogenice
C. Infectia parodontala poate influenta evolutia bolii arteriale coronariene
D. O bacteriemie redusa ca intensitate nu poate sa modifice mecanismele de coagulare
E. Monocitele si trombocitele vasculare produc reactii inflamatorii
F. Chiar si o bacteriemie redusa ca intensitate poate sa initieze raspunsuri imune
G. Infectia parodontala poate contribui si la evenimente tromboembolice
H. Bacteriile de la nivelul cavitatii orale pot disemina doar la nivelul organelor apropiate
I. Bacteriile de la nivelul cavitatii orale pot disemina de-a lungul sistemului vascular
J. Monocitele si macrofagele vasculare nu produc reactii inflamatorii
127. Urmatoarele afirmatii despre gingivite sunt Corecte:
A. Gingivita poate apare pe un parodontiu sanatos sau pe un parodontiu redus
B. Evolutia gingivitei nu depinde de raspunsul imun al gazdei
C. Gingivita afecteaza structurile parodontiuilui profund
D. Gingivita indusa de placa bacteriana poate fi reversibila
E. Severitatea gingivitei depinde doar de factorii locali
F. Gingivita apare doar pe un parodontiu afectat
G. Gingivita indusa de placa bacteriana nu se extinde la tesuturile de sustinere a dintelui
H. Gingivita produsa de placa bacteriana afecteaza doar structura parodontiului superficial
I. Evolutia gingivitei poate fi influentata de factori locali sau sistemici
J. Severitatea gingivitei depinde doar de factorii sistemici
128. Factorii de risc sistemici ai gingivitei sunt:
A. Fumatul
B. Medicatia
C. Lucrari protetice incorrect adaptate
D. Iatrogenii
E. Factori nutritionali
F. Dezechilibre hormonale
G. Factori metabolici
H. Aparate ortodontice
I. Xerostomia
J. Factori de retentie a biofilmului placii bacteriene
129. Gingivita simpla:
A. Reprezinta o inflamatie acuta
B. Reprezinta o inflamatie cronica de cauza microbiana
C. Este ireversibila
D. Nu este determinata doar de placa bacteriana
E. Poate afecta atat gingia fixa cat si marginea gingivala libera
F. Este determinata doar de placa bacteriana
G. Afecteaza doar gingia nekeratinizata
H. Este afectata doar gingia marginala libera
I. Este reversibila
J. Poate afecta inclusiv papilla interdentara
130. Simptomele subiective ale gingivitei simple sunt cu EXCEPTIA:
A. Sangerari la masticatie
B. Modificari ale consistentei gingiei
C. Modificarea culorii gingiei
D. Sangerare gingivala la sondare
E. Usor prurit gingival
F. Modificari ale aspectului suprafetei gingivale
G. Sangerari la periaj
H. Tumefactie
I. Dureri discrete la periajul dentar
J. Senzatie de usturime
131. Simptomele obiective ale gingivitei sunt:
A. Dureri discrete la periajul dentar
B. Discrete dureri in timpul masticatiei unor alimente dure
C. Modificari ale consistentei gingiei
D. Tumefactie
E. Senzatie de usturime
F. Sangerari la periaj si masticatie
G. Sangerare gingivala provocata de palparea cu sonda
H. Usor prurit gingival
I. Culoare rosie deschisa a gingiei
J. Modificari ale aspectului suprafetei gingivale
132. Gingivita simpla de cauza microbiana:
A. Poate deveni hiperplazica chiar si in absenta unor factori favorizanti
B. Consistenta gingiei este ferma in formele inflamatorii exudative
C. Consistenta gingiei este redusa,moale in formele inflamatorii exudative
D. Poate deveni hiperplazica in conditiile unor factori favorizanti
E. Consistenta gingiei este mai ferma in formele cu tendinta proliferativa
F. Din punct de vedere radiologic pot fi prezente usoare modificari ale osului alveolar
G. In gingivitele hiperplazice pot aparea pungi false de dimensiuni variabile
H. Din punct de vedere radiologic nu sunt semne de interesare a osului alveolar
I. Pungile false din gingivitele hiperplazice nu sunt reversibile
J. Consistenta gingiei e moale in formele proliferative
133. Factorii favorizanti locali ai hiperplaziei gingivale pot fi:
A. Obturatii cu suprafata rugoasa din vecinatatea gingiei
B. Fumatul
C. Deficiente nutritionale
D. Dezechilibre hormonale
E. Factori metabolici
F. Cavitati carioase aproximale
G. Contact traumatic intre crosete si gingie
H. Obturatii in exces in imediata apropiere a gingiei
I. Contact traumatic in raport cu gingia a unor aparate ortodontice
J. Medicatia contraceptiva
134. Gingivitele determinate de placa bacteriana,favorizate de factori sistemici
si locali sunt:
A. Gingivita din diabet
B. Gingivita hiperplazica din hipovitaminoza C
C. Gingivita descuamativa
D. Gingivita de cauza micotica
E. Gingivita de sarcina
F. Gingivita catameniala
G. Gingivita alergica
H. Hiperplazia gingivala hidantoinica
I. Gingivita hiperplazica din leucemie
J. Gingivostomatita herpetica
135. Gingivita la pubertate:
A. Este mai frecventa intre 11-14 ani
B. Apare atat la fete cat si la baieti
C. Hiperplazia gingivala asociata apare mai frecvent in zona orala
D. In aparitia sa sunt implicate specii de Prevotella intermedia si Capnocytophaga
E. Apare mai frecvent la baieti
F. In aparitia sa sunt implicate specii de Treponema denticola
G. Apare in special in zonele bogate in placa dentara bacteriana si tartru
H. Gingia prezinta o culoare rosie-violacee
I. In aparitia sa sunt implicate specii de Fusobacterium nucleatum
J. Este mai frecventa intre 12-17 ani
136. Gingivita din cursul ciclului menstrual:
A. Nu este insotita de senzatia de tensiune la nivelul gingiei
B. Manifestarile apar de obicei cu cateva zile inaintea ciclului menstrual
C. Poate apare din cauza unor disfunctii ovariene
D. Poate fi prezenta o usoara crestere a mobilitatii dentare fiziologice
E. Nu este asociata cu cresterea mobilitatii dentare fiziologice
F. Poate apare din cauza unor modificari hormonale
G. Nu este asociata cu sangerare gingivala
H. Se mai numeste gingivita catameniala
I. Acest tip de gingivita nu este determinat de placa bacteriana
J. Manifestarile apar de obicei cu cateva zile dupa ciclul menstrual
137. Gingivita de sarcina:
A. Frecvent gingia e acoperita de depozite fibrinoase sau purulente
B. Poate avea un caracter acut sau subacut
C. Consistenta gingiei este ferma
D. Are un caracter cronic
E. Nu se asociaza cu mobilitatea dentara
F. Poate fi prezenta mobilitatea patologica de gradul 1 si 2
G. Corecte cauza a gingivitei este placa bacteriana
H. Gingia are o consistenta moale,decolabila de pe dinte
I. Durerile gingivale nu apar in acest tip de gingivita
J. Nu este determinat de placa bacteriana
138. Gingivita si gingivostomatita de menopauza:
A. Nu poate apare in situatii de menopauza fiziologica
B. Simptomatologia subiectiva poate fi reprezentata de fisuri ale mucoasei gingivale
C. Nu este determinata de placa bacteriana
D. Apare in perioada climacterium-ului
E. Poate apare si in situatii de menopauza normala
F. Se mai numeste gingivita catameniala
G. Poate apare dupa histerectomii
H. Poate apare post iradiere a unor tumori maligne
I. Simptomatologia obiectiva poate fi reprezentata de senzatii anormale de gust
J. Se mai numeste si gingivita atrofica senila
139. Gingivita din diabet:
A. Nu poate fi determinata de specii de Streptococ
B. Nu poate fi determinata de specii de Actinomyces
C. Diabetul in sine reprezinta factorul determinant al gingivitei
D. Poate fi asociata cu diabetul zaharat insulino-dependent
E. Placa bacteriana este un factor favorizant al gingivitei din diabet
F. Poate fi determinata de specii de Actinomyces
G. Este asociata doar diabetului zaharat non insulino-dependent
H. In santul gingival pot fi prezente Veillonela parvula si Fusobacterium
I. Poate fi favorizata de modificarea raspunsului imun a structurilor parodontiului fata de
placa bacteriana
J. Poate fi determinata de specii de Streptococ
140. La nivel gingival diabetul duce la, cu EXCEPTIA:
A. Sustinerea membrane bazale dintre epiteliu si corion
B. Ingrosarea lumenului arteriolelor
C. Fragilitate capilara
D. Dereglarea metabolismului local si acumularea de compusi intermediari
E. Afectari vasculare arteriale si venoase
F. Ingrosarea membrane bazale dintre epiteliu si corion
G. Absenta meiopragiei capilare
H. Absenta fragilitatii capilare
I. Ingrosarea lumenului capilarelor
J. Reducerea lumenului capilarelor
141. Gingia poate prezenta in cursul diabetului:
A. Ulceratiile gingivale sunt absente
B. Consistenta moale a papilelor
C. Consistenta ferma a papilelor
D. Frecvent pungi false
E. Frecvente ulceratii
F. Polipi gingivali sesili
G. Culoare modificata de la rosu inchis la roz pal
H. Hiperplazie gingivala doar localizata
I. Pungile false sunt rar intalnite
J. Hiperplazie gingivala generalizata
142. Gingivita hiperplazica din leucemie:
A. Apare frecvent in leucemia acuta
B. Gingivoragiile apar tardiv
C. Apare rar in leucemia acuta
D. Ulceratiile gingivale sunt frecvente
E. Apare frecvent in leucemia cronica
F. Apare rar in leucemiile cronice
G. Apar frecvent petesii la nivelul mucoasei bucale
H. Gingia este de culoare rosu-aprins
I. Nu este intalnita in leucemia subacuta
J. Pot aparea gingivoragii precoce
143. Gingivita hiperplazica din leucemie are ca simptomatologie:
A. Gingia are culoare rosu-aprins
B. Ulceratii acoperite de false membrane
C. Gingivoragii precoce
D. Ulceratiile nu sunt acoperite de false membrane
E. Gingia are culoare rosie-violacee
F. Ulceratii adesea suprainfectate
G. Gingivoragii tardive
H. Ulceratiile gingivale sunt nedureroase
I. Hiperplazia gingivala este doar localizata
J. Zone de necroza gingivala
144. Gingivita si gingivostomatita acuta ulcero-necrotica:
A. Pericoronaritele sunt un factor favorizant
B. Apare in deficitul de Ca si Fe
C. Simptomatologia nu este dureroasa
D. Apare si in alte zone ale mucoasei cavitatii bucale
E. Igiena bucala nu influenteaza aparitia sa
F. Poate fi asociata cu boli generale cornice casectizante
G. Nu apare in alte zone ale mucoasei cavitatii orale
H. Nu este influentata de anumiti factori psihosomatici
I. Poate fi favorizata de traumatismul direct al gingiei de catre dintii antagonisti
J. Alcoolismul si fumatul excesiv sunt un factor favorizant
145. Gingivita si gingivostomatita acuta ulcero-necrotica au ca etiologie:
A. Treponema vincenti
B. Fusobacterium nucleatum
C. Capnocytophaga
D. Veillonela parvula
E. Treponema macrodentium
F. Streptococcus constellatus
G. Campylobacter
H. Prevotella intermedia
I. Peptostreptococcus
J. Treponema denticola
146. Principalele medicamente implicate in producerea hiperplaziilor gingivale
sunt:
A. Ciclosporine
B. Substanțe anestezice
C. Antiseptice
D. Antiinflamatorii nesteroidiene
E. Hidantoina
F. Medicație cardiovasculară
G. Antibiotice
H. Anticonvulsivantele
I. Antagoniștii de calciu
J. Antihistaminice
147. Hiperplazia gingivală hidantoinică:
A. Apare la pacienții tratati cu antihistaminice
B. Incidența hiperplaziei hidantoinice este cuprinsă între 3% și 85%
C. Este o boala genetică
D. Apare in special la bătrâni
E. Apare la pacienții tratați cu medicație imunosupresoare
F. Apare in special la tineri
G. Apare la pacienții tratati cu anticonvulsivante
H. Apare la epileptici
I. Incidența hiperplaziei hidantoinice este cuprinsă între 1% si 2%
J. Incidența hiperplaziei hidantoinice este cuprinsă între 90% si 99%
148. Hiperplazia gingivală hidantoinică, simptomatologie:
A. Papilele interdentare au forma unor triunghiuri
B. La inceput, hiperplazia are dimensiuni mari
C. Zona de gingie fixă este de obicei mai accentuat hiperplazică
D. Zona de gingie fixă este de obicei mai puțin hiperplazică
E. Hiperplazia este localizată mai mult vestibular, dar și oral, intr-o măsură mai redusă
datorită presiunii limbii
F. În stadii avansate, hiperplazia papilei si a marginii gingivale libere se mărește si
acoperă o suprafață importantă a coroanei dentare
G. Papilele interdentare au forma unor mărgele
H. Afectează mucoasa planșeului bucal
I. Hiperplazia este localizată mai mult oral, dar și vestibular, intr-o măsură mai redusă
datorită presiunii mucoasei jugale
J. La început, hiperplazia este de dimensiuni mici
149. Hiperplazia gingivală hidantoinică, simptomatologie:
A. Nu sângerează
B. Culoare roz-deschis
C. Medicația anticonvulsivantă poate fi oprită de medicul stomatolog
D. Un element caracteristic este apariția unui șanț situat la vârful hiperplaziei papilelor
interdentare
E. Culoare roșu-aprins
F. Uneori s-a putut constata o reducere sau chiar dispariția spontană a hiperplaziei
hidantoinice la câteva luni de la întreruperea administrării medicației anticonvulsivante
G. Sângerează
H. Hiperplazia fara inflamație supraadăugată are un aspect lobulat
I. Consistență fermă
J. Consistență moale
150. Hiperplazia gingivală la antagoniști de calciu:
A. Deprimarea funcției miocardului
B. Antagoniștii de calciu sunt substanțe care inhibă fluxul ionilor de calciu prin canalele
lente membranare
C. Relaxarea unor mușchi striați
D. Specific generator de potențiale lente (nodulul sinusal și atrioventricular, efect
antiaritmic, bradicardic)
E. Consecințele terapeutice constau în inhibarea contracției miocardului (efect antiangios)
F. Relaxarea unor mușchi netezi, mai ales a celor vasculari, cu efect vasodilatator
G. Antagoniștii de calciu sunt substanțe care stimulează fluxul ionilor de calciu prin
canalele lente membranare
H. Consecințele terapeutice constau în stimularea contracției miocardului
I. Stimularea funcției miocardului
J. Efect vasoconstrictor
151. Hiperplazia gingivală la antagoniști de calciu, simptomatologie:
A. Culoarea gingiei hiperplazice variază de la roșu congestiv cu zone frecvent ulcerate
până la roșu închis, uneori violaceu în zonele de stază, acoperite pe alocuri de placarde
fibrionoase alb-gălbui
B. Consistența gingiei este la inceput mai fermă, dar în timp, odată cu creșterea în volum
se reduce devenind moale, depresibilă
C. Are aspect localizat
D. Volumul hiperplaziei gingivale este variabil in funcție de perioade de timp în care a fost
administrat medicamentul și doza acestuia
E. Consistența gingiei este la început moale, dar in timp, odată cu creșterea în volum
devine fermă
F. Predomină în zonele orale
G. Gingia hiperplazică este foarte aderentă de coroana dintelui, punând in evidență
depozite de țesuturi sfacelate, acoperite cu exudat purulent
H. Volumul hiperplaziei gingivale variază de la roz-deschis până la roșu congestiv, rareori
apărând zone ulcerate, uneori violaceu in zonele fără stază, acoperite pe alocuri de
placarde fibrinoase alb-gălbui
I. Are caracter generalizat si predomină vestibular și in zonele interdentare
J. Gingia hiperplazică este, în general, decolabilă de coroana dintelui, punând in evidență
depozite de țesuturi sfacelate, acoperite cu exudat purulent
152. Hiperplazia gingivală la ciclosporine:
A. Tendință crescută de sângerare care provine din supraadăugarea inflamației septice
bacteriene
B. Gingia este de culoare roz
C. Ciclosporinele sunt agenți imunosupresori
D. Gingia este de culoare roșu congestiv
E. Incidența hiperplaziei la bolnavii tratați cu ciclosporine este de cca 50%
F. Incidența hiperplaziei la bolnavii tratați cu ciclosporine este de cca 30%
G. Gingia are consistență fermă
H. Gingia are consistență moale
I. Ciclosporinele sunt folosite pentru a preveni rejeția de organe transplantate
J. Ciclosporinele sunt agenți anticonvulsivanți
153. Gingivita alergică:
A. Se poate produce printr-o reacție alergică
B. Prezintă in corion un infiltrat inflamator scăzut
C. Poate fi determinată de unele componente din pastele de dinți
D. Poate fi determinată de unele componente din guma de mestecat (extractul de Sapota
Zapotilla)
E. Se mai numește gingivită cu plasmocite
F. Apare in urma tratamentului cu anticonvulsivante
G. Poate fi determinată de ape de gură, dentifrice
H. Este determinată de placa bacteriană
I. Principalul agent etiologic este 1/ Gingivalis
J. Nu prezintă simptomatologie clinică
154. Gingivita alergică, simptomatologie:
A. Gingia are o culoare roșu intens
B. Cuprinde papilele interdentare, marginea gingivală liberă și gingia fixă
C. De cele mai multe ori dispare brusc la nivelul joncțiunii mucogingivale
D. Gingia nu sângerează
E. Gingia are o culoare violacee
F. Volumul este crescut, tumefacția gingivală având un aspect ușor granulat
G. Este limitată strict la marginea gingivală liberă, neinteresând niciodata papilele
interdentare sau gingia fixă
H. Consistenta gingiei este redusă, moale, friabilă
I. De cele mai multe ori se întinde dincolo de joncțiunea mucogingivală
J. Consistența gingiei este crescută, fermă, friabilă
155. Gingivostomatita herpetică:
A. După o perioadă de incubație de 2-14 zile, boala debutează brusc prin apariția de
vezicule solitare sau grupate pe diverse regiuni ale cavității bucale și uneori pe piele
B. Are o evoluție mai puțin gravă decât in cazul erupției herpetice in zonele de tranziție
cutaneo-mucoase
C. După o perioadă scurtă de incubație de 48-72 ore, boala debutează brusc prin apariția
de vezicule solitare sau grupate pe diverse regiuni ale cavității bucale si uneori pe piele
D. Virusul hepetic nu are proprietăți dermatotrope și neurotrope
E. Are o evoluție mai gravă decât în cazul erupției herpetice în zonele de tranziție cutaneo-
mucoase
F. Virusul herpetic are proprietăți dermatotrope și neurotrope
G. Este o afecțiune produsă de virusul herpetic
H. Este o afectiune produsă de P. intermedia
I. Apare mai frecvent la copii
J. Apare mai frecvent la adult
156. Gingivostomatita herpetica, simptomatologie:
A. Veziculele apar în număr variabil, grupate in buchet și se sparg după câteva zile fiind
urmate de o ulcerație confluentă
B. Starea generală,de cele mai multe ori, nu este alterată
C. Ulcerațiile rezultate in urma spargerii veziculelor nu se pot suprainfecta
D. Bolnavii prezintă halenă
E. Starea generală este alterată
F. Veziculele apar cu precădere la nivelul fibromucoasei palatului dur
G. Ulcerația se acoperă de cruste și se poate suprainfecta
H. Rareori apar tulburări de masticație
I. Veziculele apar pe gingie, mucoasa buzelor, jugală, a limbii, valului palatin și a istmului
faringian, la limita cutaneo-mucoasă, pe buze
J. Nu apare niciodata adenopatia loco-regională
157. Gingivostomatita herpetică:
A. Boala are evoluție in pusee, de intensitate din ce în ce mai redusă
B. Herpesul poate recidiva
C. După prima infecție cu virusul herpetic, se instalează, de obicei, o imunitate umorală și
posibil celulară
D. Nu poate descinde pe calea nervilor în condiții favorizante
E. Datorită imunității scăzute la vârstinici herpesul apare frecvent
F. Herpesul nu poate recidiva
G. Nu este un virus contagios
H. Se vindecă după aproximativ o săptămână
I. Se vindecă total dupa aproximativ 2 săptămâni
J. Uneori virusul herpetic supraviețuiește la nivelul ganglionilor nervoși (ganglionul lui
GASSER)
158. Gingivostomatita aftoasă recidivantă:
A. Dulciurile cu alune, mierea, ciocolata, fumatul, condimentele pot reprezenta factori
favorizanți locali
B. Apare mai frecvent la adulți și este mai rară la copii
C. Diagnosticul diferențial se face, în primul rând, cu gingivostomatita herpetică
D. Este mai puțin dureroasă decât gingivostomatita herpetică
E. Starea generală poate fi alterată
F. Etiologia bolii este necunoscută
G. Etiologia bolii este cunoscută
H. Diagnosticul pozitiv se pune pe aspectul radiologic
I. Nu poate determina aparitia febrei
J. Apare mai frecvent la copii si este mai rară la adulți
159. Gingivostomatita aftoasă recidivantă, simptomatologie:
A. Bolnavii prezintă xerostomie
B. Afta poate apărea pe mucoasa gingivală, labială, jugală, linguală, frenul lingual
C. Leziunea inițială este o veziculă
D. Bolnavii prezintă hipersalivații
E. Frecvent apare adenopatia loco-regională
F. Leziunea elementară este „afta”
G. Ulcerația are culoare roșu-violaceu
H. Foarte rar este însoțită de adenopatie loco-regională
I. Leziunea inițială este ulcerația
J. Aftele sunt, de regulă, nedureroase la masticație si deglutiție și se pot însoți de trismus
160. Condițiile favorizante ale transformării Candidei albicans dintr-un
microorganism nepatogen intr-un agresiv, distructiv pentru epiteliul si corionul
gingival sunt:
A. La pacienții care au primit o medicație imunosupresivă
B. O serie de boli endocrine: hipotiroidismul, insuficiența adrenocorticosuprarenală
C. Consumul excesiv de antiinflamatoare în doze mari, timp de săptămâni și luni de zile
D. Unele boli metabolice: diabetul
E. O serie de boli endocrine: diabetul, hipotiroidismul
F. Unele boli metabolice: boala ADDISON
G. Creșterea rezistenței organismului în urma tratamentului unor tumori maligne cu
citostatice și doze mari de radiații
H. Sarcina și utilizarea contraceptivelor care pot duce la apariția unei duble candidoze de
tip bipolar
I. Consumul excesiv de antibiotice în doze mari, timp de săptămâni și luni de zile
J. SIDA nu trebuie luat în considerație în cazul unei micoze acute prelungite și rebele la
tratament
161. Care dintre afirmațiile de mai jos reprezintă simptomatologia subiectivă în
gingivita și gingivostomatita de cauză micotică:
A. Depozitele miceliene sunt aderente și se desprind numai la o raclare energică, lăsând
în urmă puncte sângerânde
B. La copii, leziunile sunt dispuse pe mucoasa feții dorsale a limbii și pe marginile
acesteia, pe mucoasa jugală, palatinală și pe gingie
C. Fisuri dureroase
D. Dificultatea de a purta proteze mobile
E. La copii, leziunile candidozice au aspectul unor depozite de culoare alb-crem, care imită
laptele prins, coagulat
F. Senzații dureroase la atingere, alimente cu pH acid
G. Apariția durerii la contactul cu condimente
H. La copii, leziunile candidozice au aspectul unor depozite de culoare alb-crem, care nu
imită laptele prins, coagulat
I. Durere la masticație
J. La copii, leziunile sunt, la început, izolate apoi confluente pe un fond eritematos,
generalizat, al mucoasei bucale
162. Care dintre afirmațiile de mai jos reprezintă simptomatologia obiectivă în
gingivita și gingivostomatita de cauză micotică:
A. Fisuri dureroase
B. Depozitele miceliene sunt aderente și se desprind numai la o raclare energică, lăsând
în urmă puncte sângerânde
C. La copii, leziunile sunt de la început generalizate apoi confluente pe un fond eritematos,
generalizat, al mucoasei bucale
D. La copii, leziunile sunt dispuse pe mucoasa feții dorsale a limbii și pe marginile
acesteia, pe mucoasa jugală, palatinală și pe gingie
E. Dificultatea de a purta proteze mobile
F. Depozitele miceliene sunt neaderente și se desprind cu ușurință, lăsând în urmă puncte
sângerânde
G. Senzații dureroase la atingere, alimente cu pH acid
H. La adulți, atrofia papilelor filiforme ale limbii care are un aspect neted, lucios, în rest,
mucoasa bucală prezintă zone de eritem
I. La copii, leziunile candidozice au aspectul unor depozite de culoare alb-crem, care imită
laptele prins, coagulat
J. La copii, leziunile sunt, la început, izolate apoi confluente pe un fond eritematos,
generalizat, al mucoasei bucale
163. Care dintre următoarele simptome apar la adulți în gingivita și
gingivostomatita de cauză micotică:
A. Atrofia papilelor filiforme ale limbii care are un aspect neted, lucios, în rest, mucoasa
bucală prezintă zone de eritem
B. Uneori xerostomie
C. Leziunile candidozice au aspectul unor depozite de culoare alb-crem, care imită laptele
prins, coagulat
D. Leziunile sunt dispuse pe mucoasa feții dorsale a limbii și pe marginile acesteia, pe
mucoasa jugală, palatinală și pe gingie
E. Fisuri și ulcerații ale comisurii buzelor cu exudat seros și suprainfectări urmate de
cruste
F. Hiperkeratoza epiteliului gingival, lingual, uneori jugal și palatinal cu apariția de plăci
albe, aderente
G. Uneori hipersalivație
H. Depozitele miceliene sunt aderente și se desprind numai la o raclare energică, lăsând
în urmă zone aparent normale
I. Leziunile sunt, la început, izolate apoi confluente pe un fond eritematos, generalizat, al
mucoasei bucale
J. Aspectul de tip pseudomembranos, cu plăci albe de tip lapte închegat, pe fond de
eritem și ulcerații mucozale
164. Gingivitele descuamative pot aparea în urmatoarele circumstanțe:
A. Erupții medicamentoase prin reacții de hipersensibilizare
B. Consumul excesiv de antibiotice în doze mari, timp de săptămâni și luni de zile
C. Pemfigoidul mucos benign
D. Unele boli metabolice: boala ADDISON
E. Diabet
F. Pemfigus vulgar
G. Infecții cronice: sifilis, tuberculoză
H. O serie de boli endocrine: diabetul, hipotiroidismul
I. Lichen plan vezicular sau bulos, cu leziuni erozive și ulcerative
J. Hipertensiune arterială
165. Gingivitele descuamative pot apărea în următoarele circumstanțe, CU
EXCEPȚIA:
A. Hipertensiune arterială
B. La vârste tinere
C. Pemfigus vulgar
D. Infecții cronice: sifilis, tuberculoză
E. Infarct miocardic
F. Unele boli metabolice: boala ADDISON
G. La menopauză și în perioada de postmenopauză, la vârste înaintate
H. Lichen plan vezicular sau bulos, cu leziuni erozive și ulcerative
I. Consumul excesiv de antibiotice în doze mari, timp de săptămâni și luni de zile
J. Uneori pot apărea după histerectomii
166. Următoarele caracteristici se regăsesc la pacienții cu parodontită cronică :
A. Rată rapidă de progresie
B. Poate apărea și la copii
C. În unele cazuri progresia bolii se oprește spontan
D. Niveluri crescute de Aggregatibacter actinomycetemcomitans
E. Pacient sănătos clinic
F. Prevalență mare la adulți
G. Compoziție microbiană subgingivală variabilă
H. Gradul de distucție în concordanță cu factorii locali și cu vârsta
I. Rată lentă până la moderată de progresie
J. Gradul de distrucție nu este în concordanță cu factorii locali și cantitatea depozitelor de
placă
167. Parodontita cronică subclasificare :
A. Forma moderată: CAL între 1 și 2 mm
B. Forma severă: ≥ 5 mm CAL
C. Forma moderată: CAL între 3 și 4 mm
D. Forma localizată: <30% dinți implicați și forma generalizată: >30% dinți implicați
E. Forma severă: ≤ 5 mm CAL
F. Forma localizată: >30% dinți implicați
G. Forma generalizată: <30% dinți implicați
H. Forma ușoară (incipentă): pierdere de atașament clinic (CAL) de 1 până la 2 mm
I. Forma ușoară (incipentă): pierdere de atașament clinic (CAL) de 3 până la 4 mm
J. După extindere: localizată și generalizată și după severitate: ușoară (incipientă),
moderată și severă
168. Parodontita agresivă localizată prezintă următoarele caracteristici specifice
:
A. Prezintă o pierdere generalizată a atașamentului
B. Debut circumpubertal al bolii
C. Localizată la primul molar și la incisivi
D. Caracterul episodic pronunțat al distrugerii parodontale
E. Răspuns slab al anticorpilor serici la agenții infectați
F. Prezintă o pierdere de atașament la cel puțin doi dinți prezenți
G. De obicei afectează persoanele cu vârstă sub 30 de ani
H. Pierderea de atașament afectează cel puțin trei dinți, alți dinți decât primii molari și
incisivii
I. Răspuns robust al anticorpilor serici la agenții infectați
J. Unul dintre dinții ce prezintă pierdere de atașament este primul molar
169. Parodontita agresivă generalizată prezintă următoarele caracteristici
specifice :
A. Unul dintre dinții ce prezintă pierdere de atașament este primul molar
B. Răspuns robust al anticorpilor serici la agenții infectați
C. Pierderea de atașament afectează cel puțin trei dinți, alți dinți decât primii molari și
incisivii
D. Localizată la primul molar și la incisivi
E. Debut circumpubertal al bolii
F. Prezintă o pierdere generalizată a atașamentului
G. De obicei afectează persoanele cu vârstă sub 30 de ani
H. Caracterul episodic pronunțat al distrugerii parodontale
I. Prezintă o pierdere de atașament la cel puțin doi dinți prezenți
J. Răspuns slab al anticorpilor serici la agenții infectați
170. Simptome prezente în parodontită:
A. Culoarea roșie deschisă a gingiei, datorată hiperemiei active a vaselor din corion
B. Tumefacție, mărirea de volum a papilelor gingivale și a marginii gingivale
C. Este prezentă halitoza
D. Apar modificări estetice- retracții gingivale, găuri negre
E. Consistența gingiei este variabilă: mai redusă, moale, ușor depresibilă în formele
inflamatorii exudative și mai fermă in formele cu tendințe proliferative
F. Sângerarea gingivală este principalul semn clinic obiectiv
G. Apar migrări dentare secundare
H. Este prezentă mobilitatea
I. Durerea apare în stadii tardive ale evoluției bolii (dureri la masticație, tensiune, arsuri și
hipersensibilitate radiculară)
J. Modificări ale aspectului suprafeței gingivale- iși pierde aspectul de "gravură punctată
"sau de "coajă de portocală" devenind netedă și lucioasă
171. După severitate parodontitele se pot subclasifica :
A. Stadiul I (parodontită incipientă)
B. Stadiul IV (include formele foarte severe în care există consecințe importante ale
pierderii parodontale, de exemplu pierderi dentare extinse și pentru care este nevoie de
o terapie complexă de reabilitare)
C. Formă localizată: >30% din dinți implicați
D. Se folosește o scală cu 4 stadii
E. Stadiul III (parodontită severă)
F. Formă generalizată: >30 % din dinți implicați
G. Stadiul II (parodontită medie)
H. Formă generalizată: <30 % din dinți implicați
I. Formă localizată: <30% din dinți implicați
J. Forma cu localizare incisivo-molară (corespunde vechii entități de parodontită agresivă
(localizată))
172. Caracteristicile bolilor din grupul parodontită (Tonetti et al.,2018):
A. Nu este prezentă inflamația gingivală
B. Inflamația gingivală este prezentă cu sângerare la sondare
C. Pierdere clinică de atașament (pungi Greșite, recesiuni clasa I și II, leziuni de furcație,
semne indirecte- mobilitate dentară, migrări dentare secundare)
D. Boala poate surveni la orice vârstă dar afectează cel mai frecvent adulții
E. Pot fi prezenți factori locali și generali de risc
F. Fără pierdere de os evidențiată radiologic
G. Pierdere clinică de atașament (pungi Corecte, recesiuni clasa III și IV, leziuni de
furcație, semne indirecte- mobilitate dentară, migrări dentare secundare)
H. Pierdere de os evidențiată radiologic
I. Pacienți cu starea generală afectată (boli generale majore, debilitante)
J. Boala poate surveni cel mai frecvent la tineri
173. Parodontita cronică poate fi asociată cu următoarele :
A. Factori generali- xerostomia
B. Factori generali- factori de retenție a biofilmului plăcii bacteriene
C. Factori de mediu- fumatul
D. Boli sistemice, cum ar fi (diabetul zaharat)
E. Infecția cu virusul imunodeficienței (HIV)
F. Factori locali- fumatul
G. Factori emoționali- stres
H. Factori locali- medicația
I. Factori locali predispozanți (tartru, restaurații deficitare) ai parodontitei
J. Factori locali- factori metabolici
174. Semne comune ale parodontitei cronice și parodontiei agresive :
A. Gradul de distrucție în concordanță cu factorii locali și cu vârsta
B. Pierdere clinică de atașament proximal
C. Gradul de distrucție nu este în concordanță cu factorii locali și cantitea depozitelor de
placă
D. Inflamație gingivală (sângerare la sondare)
E. În unele cazuri, progresia bolii se oprește spontan
F. Niveluri crescute de Aggregatibacter actinomycetemcomitans
G. Pierdere radiografică de os, care apare în majoritatea formelor de parodontită (mai
puțin în cele incipiente)
H. La minim doi dinți non-adiacenți
I. Prevalență mare la adulți, dar poate apărea și la copii
J. În plus față de aceste semne de boală, fiecare entitate mai este caracterizată și de alte
elemente, care se regăsesc inconstant
175. Următoarele caracteristici se mai pot regăsi inconstant, la pacienții cu
parodontită agresivă :
A. În unele cazuri, progresia bolii se oprește spontan
B. Anomalii ale funcției fagocitelor, cu macrofage hiperactive, producând cantități crescute
de prostaglandine E2 (PGE2) și interleukină-1 (IL-1)
C. Niveluri crescute de Aggregatibacter actinomycetemcomitans
D. Pierdere clinică de atașament proximal
E. Pierdere radiografică de os, care apare în majoritatea formelor de parodontită (mai
puțin în cele incipiente)
F. Gradul de distrucție nu este în concordanță cu cantitea depozitelor de placă
G. La minim doi dinți non-adiacenți
H. Prevalență mare la adulți, dar poate apărea și la copii
I. Inflamație gingivală (sângerare la sondare)
J. Gradul de distrucție nu este în concordanță cu factorii locali
176. Influențe multifactoriale în dezvoltarea parodontitei, factori de risc
generali :
A. Margini debordante ale obturațiilor
B. Tartru
C. Xerostomia
D. Lucrări protetice deficitare
E. Alimentație deficitară
F. Fumat
G. Placă bacteriană
H. În funcție de intensitatea lor și de combinația dinte ei, induc o multitudine de răspunsuri
imuno-inflamatorii parodontale față de biofilm
I. Polimorfisme genetice
J. Boli sistemice
177. Bolile necrozante sunt susținute de dovezi puternice cum ar fi:
A. Includ gingivita necrozantă, parodontita necrozantă și stomatita necrozantă
B. Rezoluție lentă după antibioterapie sistemică
C. Simptomatologie zgomotoasă
D. Distrucția lentă/parțială a țesutului parodontal cu producerea de defecte tisulare
E. Rezoluție rapidă după antibioterapie sistemică
F. Distrucția rapidă/totală a țesutului parodontal cu producerea de defecte tisulare
G. Includ parodontita cronică și parodontita agresivă
H. Fiziopatologia lor particulară este asociată cu invazia bacteriană lentă a țesuturilor
parodontale
I. Fiziopatologia lor particulară este asociată cu invazia bacteriană masivă a țesuturilor
parodontale
J. Simptomatologie ușoară
178. După clasificarea din 2018, parodontita:
A. Nu există boli sistemice atât de debilitante încât boala parodontală să fie un semn al
bolii de bază
B. Cuprinde parodontita necrozantă
C. Cuprinde gingivita necrozantă
D. Parodontita este o boală cronică, infecțioasă, multifactorială
E. Există boli sistemice atât de debilitante încât boala parodontală să fie un semn al bolii
de bază
F. Apare distrucția țesuturilor parodontale (pierderea de atașament) indusă de biofilm și
mediată de reacții imuno-inflamatorii parodontale
G. Reunește vechile forme cronice și agresive
H. Nu există necroze tisulare (precum cele din bolile parodontale necrozante)
I. Cuprinde stomatita necrozantă
J. Parodontita este o boală acută, infecțioasă, multifactorială
179. Parodontita necrozantă este caracterizată de :
A. Puternica asociere cu disfuncțiile sistemului imun
B. Distucția lentă de os
C. Ulcerația papilelor interdentare
D. Gingia are consistență fermă
E. Tendință redusă de sângerare
F. Necroza papilelor interdentare
G. Pungi Greșite
H. Sângerare gingivală
I. Distrucția rapidă de os
J. Gingia are culoare roz
180. Următoarele acte terapeutice alcătuiesc prima faza a tratamentului
parodontal:
A. Extractia dintilor temporari
B. Tratamentul estetic
C. Utilizarea agenților antimicrobieni
D. Tratamentul ortodontic
E. Extracția dinților irecuperabili
F. Extracția dinților recuperabili
G. Nu este indicat tratamentul ortodontic
H. Tratamentul zonelor cu impact alimentar
I. Tratamentul leziunilor curioase
J. Neîndepărtarea tartrului supra și sub gingival
181. Succesiunea procedurilor terapeutice din terapia inițială sunt:
A. Pasul 4. Managmentul leziunilor carioase
B. Pasul1. Instrucțiuni de control al biofilmului
C. Pasul 2. Indepartrea biofilmului și a al tartrului supra și subgingival
D. Pasul 1. Reevalurea țesuturilor
E. Pasul 3. Reconturarea restaurărilor și a coroanelor debordante
F. Pasul 4. Reconturarea restaurarilor și a coroanelor debordante
G. Pasul 5. Managmentul leziunilor carioase
H. Pasul 5. Reevaluarea țesuturilor
I. Pasul 3. Îndepărtarea biofilmului și al tartrului supra și sub gingival
J. Pasul 2. Instrucțiuni de control al biofilmului
182. Tratamentul parodontal este constituit dintr-o succesiune de etape și faze:
A. Terapia chirurgicală, se realizează fără evaluarea primei etape
B. Etapa II, Etapa de menținere
C. Etapa III, se realizează pentru menținerea rezultatelor obținute
D. Prima si a treia etapa nu este obligatorie
E. Etapa III, Etapa de menținere
F. Etapa I, Terapia inițială
G. Etapa II,Terapia chirurgicală
H. Etapa I, Terapia chirurgicală
I. Prima și a treia etapa sunt obligatorii
J. Etapa III, Terapia inițială
183. Următoarele afirmații sunt Corecte despre Terapia inițială :
A. Obiectivul este reducerea sau eliminarea, a etiologiei microbiene și a factorilor care duc
la apariția afecțiunilor gingivale și parodontale
B. Este a doua faza din succesiunea cronologica a procedurilor terapiei parodontale.
C. Nu presupune un regim riguros de control fizic al plăcii bacteriene.
D. Este a doua faza din succesiunea cronologica a procedurilor terapiei parodontale.
E. Prima etapa terapeutica presupune un regim riguros de control fizic al plăcii bacteriene
F. Este prima faza din succesiunea cronologica a procedurilor terapiei parodontale
G. Terapia inițială este cunoscuta și sub denumirea de “terapia factorilor cauzali”
H. Terapia inițială este cunoscuta și sub denumirea de “terapia parodontala chirurgicală”
I. Tratamentul ortodontic nu este inclus in prima faza a tratamentului parodontal.
J. Terapia inițială este cunoscuta și sub denumirea de “terapia parodontala non-
chirurgicală”
184. Următoarele afirmații sunt Greșite:
A. Pacientul nu trebuie instruit cu privire la tehnica corecta de indepartare a plăcii
bacteriene.
B. Instruirea pacientului trebuie sa înceapă încă de la prima ședința
C. Nu este obligatoriu sa înțelegea pacientul motivul pentru care participarea sa activa la
terapie este necesară .
D. Unii clinicieni prefera abordarea terapiei inițiale in mai multe ședințe
E. Îndepărtarea biofilmului și a tartrului supra si sub gingival este inclus in prima etapa
F. Controlul biofilmului este o componenta esențială pentru succesul terapiei
G. De asemenea pacientul trebuie sa primească instrucțiuni pentru igienizarea spațiilor
interdentare
H. Controlul biofilmului este o componenta ce nu necesita o importantă, pentru succesul
terapiei.
I. Pacientul trebuie instruit cu privire la tehnica corecta de indepartare a plăcii bacteriene
J. Instruirea pacientului trebuie sa înceapă de la etapa de menținere.
185. Îndepărtarea biofilmului și a tartrului supra și sub gingival, următoarele
afirmații sunt Corecte:
A. S-a demonstrat ca instrumentarea prin SRP reduce drastic numărul de microorganisme
subgingivale.
B. Pe lângă detartrajul supragingival și realizează și detartrajul subgingival.
C. Modificarea in sens pozitiv a florei microbiene trebuie sa nu fie susținută de SRP
selectiv.
D. Obiectivul important al SRP este de a restabili sănătatea gingivala prin eliminarea
completa a elementar care provoacă inflamația.
E. Detartrajul supragingival este suficient in aceasta etapa.
F. Când și dentina este expusă, nu pot invada tubulii dentinari bacteriile biofilmului.
G. Detartrajul singur, este suficient pentru îndepărtarea completa a biofilmului și tartrul de
pe suprafața smaltului.
H. Examinarea vizuala a tartrului supragingival și subgingival după detartraj ,nu este
dificila in condițiile unei iluminări slabe și câmp murdar.
I. S-a demonstrat ca instrumentarea prin SRP nu reduce drastic numărul de
microorganisme subgingivale.
J. Modificarea in sens pozitiv a florei microbiene trebuie sa fie susținută de SRP selectiv.
186. Principii generale ale instrumentării radiculare, alegeți afirmația corecta:
A. Priza instrumentului,sprijinul degetelor,adaptarea, angulară și tipul mișcărilor înainte de
a putea stăpâni abilitatile clinice de manipulare a instrumentelor trebuie sa fie bine
cunoscute atât de operator cât și de pacient.
B. Principiul fundamental este poziționarea corecta a operatorului, iluminarea și
îndepărtarea țesuturilor moi.
C. Instrumentarea radiculara nu se bazează pe o serie de principii generale comune.
D. Trebuie înțeleasă priza instrumentului,sprijinul degetelor,adaptarea, angulară și tipul
mișcărilor înainte de a putea stăpâni abilitatile clinice de manipulare a instrumentelor.
E. Iluminarea slaba și îndepărtarea țesuturilor pentru o vizibilitate optima și instrumente de
calitate active.
F. Instrumentarea radiculara eficientă se bazează pe o serie de principii generale comune
utilizării tuturor instrumentelor parodontale.
G. Cunoașterea amănunțită a caracteristicilor morfologice ale dinților și rădăcinilor, și a
stării țesuturilor parodontale este de asemenea nu este necesară.
H. Cunoașterea amănunțită a caracteristicilor morfologice ale dinților și rădăcinilor, și a
stării țesuturilor parodontale este de asemenea necesară.
I. Principiile fundamentale sunt pozitionarea corecta a pacientului și a
operatorului,iluminarea și îndepărtarea țesuturilor moi.
J. Iluminarea și îndepărtarea țesuturilor pentru o vizibilitate optima și instrumente de
calitate active
187. Principiile instrumentării radiculare sunt in următoarea ordine:
A. 1.Vizibilitatea
B. 2.Accesibilitatea
C. 5.Stabilitatea instrumentelor
D. 4.Stabilitatea instrumentelor
E. 4.Mentinearea unui câmp curat
F. 3.Menținerea unui câmp curat
G. 5.Starea și eficientă instrumentelor
H. 3.Starea și eficienta instrumentelor.
I. 1.Accesibilitatea
J. 2.Vizibilitatea.
188. Alegeți afirmația corecta:
A. Menținerea unui câmp curat, cea mai eficientă și stabilă priza pentru toată
instrumentele parodontale, este priza tip “creion modificată”.
B. Starea și eficienta instrumentelor,instrumentele trebuiesc inspectare de operator și
pacient pentru a se asigura ca sunt curate, sterile și in stare buna.
C. Accesibilitatea,clinicianul trebuie sa poată observa campul de operare, ne fiind
obligatoriu sa păstreze spatele drept și capul ridicat.
D. Starea și eficienta instrumentelor,instrumentele trebuiesc inspectare de operator pentru
a se asigura ca sunt curate, sterile și in stare buna.
E. Menținerea unui câmp curat,instrumentarea poate fi împiedicată când campul operator
de sânge, saliva sau derbiuri.
F. Accesibilitatea,clinicianul trebuie sa poată observa campul de operare, păstrând spatele
drept și capul ridicat
G. Eficienta instrumentelor,vârful și partea laterala a sondei parodontale trebuie sa se
plaseze perpendicular cu suprafața radacinii dintelui.
H. Stabilitatea instrumentelor,cea mai eficientă și stabilă priza pentru toată instrumentele
parodontale, este priza tip “creion simpla ”.
I. Stabilitatea instrumentelor,cea mai eficientă și stabilă priza pentru toată instrumentele
parodontale, este priza tip “creion modificată”.
J. Eficienta instrumentelor,adaptarea sondei parodontale trebuie sa se facă corect.
189. Reevaluarea țesuturilor sunt:
A. Parametrii anatomici ce nu sunt asociați bolii sunt din nou evaluati pentru a stabili dacă
este necesară continuarea tratamentului, inclusiv prin chirurgia parodontala.
B. Țesuturile parodontale necesita aproximativ 6 săptămâni pentru vindecare.
C. Pacienții nu au posibilitatea in acest timp de a-și îmbunătăți deprindările de îngrijire
orala la domiciliu.
D. La ședința de reevaluare,țesuturile parodontale nu sunt atent examinate.
E. Pacienții au posibilitatea in acest timp de a-și îmbunătăți deprindările de îngrijire orala la
domiciliu.
F. La ședința de reevaluare,țesuturile parodontale sunt atent examinate.
G. Se așteaptă o îmbunătățire suplimentară a parametrilor clinici, in urma intervențiilor
chirurgicale parodontale.
H. Parametrii anatomici asociați bolii sunt din nou evaluati pentru a stabili dacă este
necesară continuarea tratamentului, inclusiv prin chirurgia parodontala.
I. Se așteaptă o îmbunătățire suplimentară a parametrilor clinici, in urma intervențiilor
orthodontice.
J. Țesuturile parodontale necesita aproximativ 4 săptămâni pentru vindecare.
190. Trimiterea către medicul specialist parodontolog, este indicată in:
A. O adâncime de sondaj standard de 5 mm,a fost utilizată pentru identificarea candidaților
pentru terapie chirurgicală.
B. Când exista o pierdere de atașament clinic de 5 mm,creasta osului alveolar este la
aproximativ 9 mm de joncțiunea smalț cement.
C. O adâncime de sondaj standard de 8 mm,a fost utilizată pentru identificarea candidaților
pentru terapie chirurgicală
D. După terapia inițială,multe cazuri cu afectare parodontala nu necesita un tratament
ulterior.
E. Chirurgia parodontala poate duce la îmbunătățirea suportului pentru dinții aflați in
asemenea situații prin proceduri de reducere a pungilor,de augumentare osoasa și
regenerare.
F. Când exista o pierdere de atașament clinic de 5 mm,creasta osului alveolar este la
aproximativ 7 mm de joncțiunea smalț cement.
G. Prin urmare acești pacienți pot fi examinați și de medicul stomatolog, in vederea
instituirii terapiei de menținere.
H. Prin urmare acești pacienți pot fi examinați doar de medicul specialist parodontolog,in
vederea instituirii terapiei de menținere.
I. După terapia inițială,multe cazuri cu afectare parodontala necesita de cele mai multe ori
un tratament ulterior.
J. Chirurgia parodontala poate nu duce la îmbunătățirea suportului pentru dinții aflați in
asemenea situații prin proceduri de reducere a pungilor,de augumentare osoasa și
regenerare.
191. Pe lângă criteriul “adâncime de 5 mm”, in decizia de a se referi un pacient
la medicul specialist parodontolog, trebuie sa se țină cont și de alți factori:
A. Dificultatea efectuării detartrajului și plantării radiculare
B. Lungimea coroanei dentare
C. Ușurinta realizarii periajului
D. Stabilitatea patologica
E. Sexul pacientului
F. Mobilitatea patologica
G. Lungimea rădăcinii
H. Vasta pacientului
I. Prognosticul anumitor dinti si importanta restaurării lor
J. Reducerea suficientă a inflamației după îndepărtarea minutioasa a plăcii și a biofilmului
prin detartraj și planare radiculara.
192. Instrumentele parodontale utilizate in terapia inițială sunt:
A. Ace endodontice
B. Instrumente ultrasonice și sonice
C. Freze sferice
D. Sonde parodontale și exploratoare.
E. Bisturiul
F. Săpăliga, dalta și razușa.
G. Fuluarul și oglinda
H. Ața interdentara
I. Instrumente de curățare și lustruire
J. Endoscopul parodontal
193. Alegeți afirmația corecta:
A. Sondele parodontale sunt utilizate pentru detectarea adâncimii parodontale
B. La măsurarea unei pungi parodontale, sonda este inserată in direcția bazei pungii
printr-o mișcare brusca.
C. Sondele parodontale sunt utilizate pentru detectarea sângerării.
D. Sondele parodontale, prezintă un capăt bont, rotunjit.
E. Sondele parodontale sunt calibrate in cm.
F. Sondele parodontale sunt calibrate in milimetrii.
G. La măsurarea unei pungi parodontale, sonda este inserată in direcția bazei pungii
printr-o mișcare blândă.
H. Zonele furcate pot fi cel mai bine evaluate cu sondele Gracey
I. Sondele parodontale, prezintă un capăt bont,ascuțit.
J. Zonele furcate pot fi cel mai bine evaluate cu sondele Nabers.
194. Instrumente pentru detartraj și planare radiculara sunt corecte următoarele
afirmații:
A. Chiuretelor universale prezintă margini tăietoare ce pot fi inserate in majoritatea zonelor
arcadelor.
B. Chiuretele Gracey standard,și modificările lor sunt probabil cele mai bune instrumente
pentru SRP.
C. Chiuretele Nabers,și modificările lor sunt probabil cele mai bune instrumente pentru
SRP.
D. Chiuretele sunt utilizate pentru îndepărtarea depozitelor de tartru, situate profund
supragingival.
E. Chiuretele universale, suprafața activa este situată la un unghi de 90 de grade, fata de
axul longitudinal al porțiunii terminale a gatului instrumentarului.
F. Chiuretele sunt utilizate pentru îndepărtarea depozitelor de tartru, situate profund
subgingival.
G. Chiuretele specifice,sunt un set de instrumente conceput pentru a se adapta la curburile
anatomice ale radacinilor dinților.
H. Chiuretelor universale prezintă margini fine ce pot fi inserate in majoritatea zonelor
arcadelor.
I. Chiuretele universale, suprafața activa este situată la un unghi de 45 de grade, fata de
axul longitudinal al porțiunii terminale a gatului instrumentarului.
J. Chiuretele specifice,sunt un set de instrumente conceput pentru a se adapta la curburile
anatomice ale coroanelor dinților.
195. Eficiența instrumentelor depinde de:
A. Pentru introducerea subgingivala a unui instrument cu lama,angulară trebuie sa fie cât
mai aproape de 0 grade
B. Îndepărtarea depozitelor se realizează folosind bisturiu,freze sferice,
chiurete,instrumente cu ultrasunete
C. Mișcarea exploratorie este o mișcare blândă, tactilă,de obicei realizată cu sonde
parodontale,pentru a evalua margini gingivale
D. Mișcarea exploratorie este o mișcare blândă, tactilă,de obicei realizată cu sonde
parodontale,pentru a evalua pungile parodontale
E. Adaptarea sondei parodontale nu este importanta sa se realizeze corect
F. La îndepărtarea tartrului,presiunea laterala este initial aplicată ferm,moderată sau
ușoară
G. Îndepărtarea depozitelor se realizează folosind scalere, chiurete,instrumente cu
ultrasunete
H. adaptarea sondei parodontale trebuie sa se facă corect
I. La îndepărtarea tartrului,presiunea laterala este aplicată dur
J. Pentru introducerea subgingivala a unui instrument cu lama,angulară trebuie sa fie cât
mai aproape de 45 grade
196. Următoarele afirmații sunt Corecte:
A. Controlul biofilmului este o componenta esențială pentru succesul terapiei
B. Pacientul trebuie instruit cu privire la tehnica corecta de indepartare a plăcii bacteriene
C. Unii clinicieni prefera abordarea terapiei inițiale in mai multe ședințe
D. Instruirea pacientului trebuie sa înceapă de la etapa de menținere.
E. Pacientul nu trebuie instruit cu privire la tehnica corecta de indepartare a plăcii
bacteriene.
F. Îndepărtarea biofilmului și a tartrului supra si sub gingival este inclus in prima etapa
G. Instruirea pacientului trebuie sa înceapă încă de la prima ședința
H. Nu este obligatoriu sa înțelegea pacientul motivul pentru care participarea sa activa la
terapie este necesară .
I. De asemenea pacientul trebuie sa primească instrucțiuni pentru igienizarea spațiilor
interdentare
J. Controlul biofilmului este o componenta ce nu necesita o importantă, pentru succesul
terapiei.
197. Alegeți afirmația greșita:
A. Starea și eficienta instrumentelor,instrumentele trebuiesc inspectare de operator pentru
a se asigura ca sunt curate, sterile și in stare buna
B. Menținerea unui câmp curat,instrumentarea poate fi împiedicată când campul operator
de sânge, saliva sau derbiuri.
C. Stabilitatea instrumentelor,cea mai eficientă și stabilă priza pentru toată instrumentele
parodontale, este priza tip “creion simpla ”
D. Accesibilitatea,clinicianul trebuie sa poată observa campul de operare, păstrând spatele
drept și capul ridicat
E. Eficienta instrumentelor,vârful și partea laterala a sondei parodontale trebuie sa se
plaseze perpendicular cu suprafața radacinii dintelui
F. Menținerea unui câmp curat, cea mai eficientă și stabilă priza pentru toată
instrumentele parodontale, este priza tip “creion modificată”
G. Starea și eficienta instrumentelor,instrumentele trebuiesc inspectare de operator și
pacient pentru a se asigura ca sunt curate, sterile și in stare buna
H. Eficienta instrumentelor,adaptarea sondei parodontale trebuie sa se facă corect.
I. Stabilitatea instrumentelor,cea mai eficientă și stabilă priza pentru toată instrumentele
parodontale, este priza tip “creion modificată”.
J. Accesibilitatea,clinicianul trebuie sa poată observa campul de operare, ne fiind
obligatoriu sa păstreze spatele drept și capul ridicat
198. Principiile instrumentării radiculare sunt:
A. Menținerea unui câmp curat.
B. Tratamentul ortodontic
C. Accesibilitatea
D. Menținerea unui câmp curat, nu este necesar
E. Menținerea.
F. Tratament chirurgical
G. Stabilitatea instrumentelor.
H. Vizibilitatea
I. Tratamentul protetic.
J. Extracția dinților irecuperabili
199. Alegeți afirmația greșita:
A. Sondele parodontale, prezintă un capăt bont, rotunjit
B. La măsurarea unei pungi parodontale, sonda este inserată in direcția bazei pungii
printr-o mișcare blândă
C. Sondele parodontale sunt calibrate in milimetrii
D. Sondele parodontale sunt calibrate in cm
E. Zonele furcate pot fi cel mai bine evaluate cu sondele Gracey
F. Sondele parodontale sunt utilizate pentru detectarea sângerării
G. Sondele parodontale sunt utilizate pentru detectarea adâncimii parodontale
H. La măsurarea unei pungi parodontale, sonda este inserată in direcția bazei pungii
printr-o mișcare brusca
I. Sondele parodontale, prezintă un capăt bont,ascuțit
J. Zonele furcate pot fi cel mai bine evaluate cu sondele Nabers
200. Chiuretele After Five:
A. Pentru indepartarea depozitelor semidure si neaderente de atrtru sunt indicate
chiuretele After Five rigide
B. Permit accesul in pungile de maxim 5 mm
C. Prezinta o lama mai subtire pentru o insertie mai usoara
D. Chiuretele After Five de finisare sunt indicate in terapia etiologica
E. Au gatul cu 5 mm mai lung
F. Au gatul cu 3 mm mai lung
G. Pentru indepartarea depozitelor dure si aderente de tartru sunt indicate chiuretele rigide
After Five
H. Prezinta o parte activa avand lungimea jumatate din partea activa a chiuretelor Mini
Five
I. Reprezinta modificari ale chiuretelor standard
J. Permit accesul in pungile adanci de 5mm sau mai mari
201. Alegeti informatiile corecte despre chiuretele Mini Five:
A. Sunt modificari ale chiuretelor After Five
B. Prezinta o partea activa avand lungimea o treime din partea activa a chiuretelor
standard
C. Prezinta o parte activa avand latimea jumatate din partea activa a chiuretelor After Five
D. Prezinta o parte activa avand lungimea o treime din partea activa a chiuretelor After
Five
E. Cele flexibile sunt indicate in terapia de mentinere
F. Partea activa mai scurta permite o inserare si o adaptare mai buna in pungile adanci si
inguste
G. Au gatul cu 5 mm mai lung decat chiuretele standard
H. Prezinta o parte activa avand lungimea jumatate din partea activa a chiuretelor After
Five
I. Sunt disponibile in doua variante
J. Sunt modificari ale chiuretelor standard
202. Chiuretele Gracey Micro Mini Five:
A. Cele flexibile sunt indicate in terapia de mentinere
B. Indicate in zona ingusta a furcatiilor
C. Confera acces si adaptare in pungile adanci si inguste
D. Prezinta o lama care este cu 20% mai subtire si mai scurta deact a chiuretelor Mini Five
standard
E. Indicare in pungile profunde pe suprafata Palatinala, Vestibulara si Linguala
F. Nu sunt indicare in zonele inguste ale furcatiilor
G. Indicate in pungile profunde doar pe suprafetele vestibulare
H. Confera acces si adaptare in pungile superficiale
I. Sunt cele mai mici dintre toate chiuretele
J. Prezinta o lama cu 20% mai scurta si mai subtire decat a chiuretelor After Five
203. Chiuretele Gracey “curvettes”:
A. Sunt un set de 5 chiurete
B. Prezinta o mala cu 20% mai subtire deacat a chiuretelor gracey standard
C. Lama usor curbata in lateral
D. Curbura permite adaptarea mai buna la suprafata dintelui
E. Se utilizeaza in special la dintii anteriori
F. Lama este usor curbata in sus
G. Se utilizeaza in special la dintii posteriori
H. Sunt un set de 4 mini chiurete
I. Au lungimea partii active cu 50% mai scurta decat a chiuretelor Gracey conventionale
J. Partea activa cu 50% mai subtire decat a chiuretelor Gracey conventionale
204. Despre chiuretele Langer si Mini Langer sunt Corecte urmatoarele cu
exceptia:
A. Gatul este mai rigid decat al chiuretelor rigide Gracey
B. Gatul este mai rigid decat al chiuretelor de finisare Gracey
C. Sunt un set de 4 chiurete
D. Pot fi adaptate pe suprafetele vestibulare si palatinale
E. Pot fi adaptate pe suprafetele meziale
F. Sunt un set de 3 chiurete
G. Combina designul chiuretelor Gracey standard 5/6, 11/12, 13/14 cu o lama modificata la
70 de grade
H. Combina designul chiuretelor standard 5/6, 7/8, 9/10 cu o lama modificata la 90 de
grade
I. Pot fi adaptate pe supafetele distale
J. Combina designul chiuretelor Gracey standard 5/6, 11/12, 13/14 cu o lama modificata la
90 de grade
205. Afirmatiile corecte cu privire la sapaliga sunt urmatoarele cu exceptia:
A. Lama este curbata la unghi de 99 de grade
B. Lama curbata la unghi de 90 de grade
C. Lama usor arcuita astfel incat poate mentine contactul in doua puncte pe o suprafata
convexa
D. Lama usor arcuita astfel incat poate mentine contactul in doua puncte pe o suprafata
concava
E. Marginea taietoare inactiva este bizotata la 45 de grade
F. Muchia este formata de jonctiunea dintre suprafata terminala aplatizata cu suprafata
inferioara a lamei
G. Marginea taietoare activa este bizotata la 45 de grade
H. Partea anterioara a lamei este rotunjita
I. Se foloseste pentru detartrajul pragurilor sau inelelor de tartru
J. Muchia formata de jonctiunea dintre suprafata inferioara aplatizata cu suprafata
terminala a lamei
206. Alegeti afirmatiile corecte despre pile:
A. Pot produce zgarieturi cand sunt utilizate necorespunzator
B. Uneori sunt utilizate pentru a netezi marginile restaurarilor dentare in exces
C. Nu sunt potrivite pentru un SRP de finete
D. Au functia de a fractura sau de a sparge depozitele de tartru
E. Sunt indicate pentru un SRP de finete
F. Se mai numes Razuse
G. Concepute pentru zonele proximale ale dintilor inghesuiti
H. Pot produce zgarieturi cand nu sunt utilizate necorespunzator
I. Marginile taietoare sunt bizotate la 45 de grade
J. Pot produce suprafete fine pe suprafata radacinii
207. Despre dalta sunt greșite urmatoarele:
A. Conceputa pentru zonele proximale ale dintilor inghesuiti
B. Este un instrument cu doua capete cu partea activa dreapa la ambele capete
C. Utilizate de obicei in zona anterioara
D. Se insera intotdeauna dinpre Palatinal
E. Conceputa pentru zomele proximale ale dintilor spatiati
F. Instrumentul este activat cu o miscare de impingere, in timp ce lama este fixata ferm pe
suprafata coronara
G. Se insera dinspre Vestibular
H. Este un instrument cu doua capete cu o parte activa curbata la un capat si dreapta la
celalalt
I. Intrumentul este activat cu o miscare de impingere in timp ce lama este fixata ferm pe
suprafata radiculara
J. Sunt utilizate in special in zonele laterale
208. Dispozitivele sonice:
A. Ansele efectueaza in principal miscari liniare
B. Ansele sunt mai mici in diametru
C. Funtioneaza cu o frecventa intre 5000 si 6500 de cicluri pe secunda
D. Varful ansei poate descrie o traiectorie eliptica
E. Apa foloseste un circuit diferit decat ca pentru piesa de mana
F. Ansele au un design universal
G. Folosesc sursa de aer pentru turbina sau pentru piesa de mana a unitului dentar
H. Ansele sunt mai mari in diametru
I. Varful ansei poate descrie o traiectorie dreapta
J. Funtioneaza cu o frecventa intre 2000 si 6500 de cicluri pe secunda
209. Dispozitivele ultrasonice:
A. Ansele piezoelectice efectueaza in principal miscari orbitale
B. Tehnologia magnetostrictiva presupune un miez format din placi subtiri de metal care isi
modifica dimensiunea sub actiunea curentului alternativ
C. Ansele magnetostrictive efectueaza in principal miscari liniare
D. Tehnologia piezoelectrica presupune un miez format din placi subtiri de metal care isi
modifica dimensiunea sub actiunea curentului alternativ
E. Tehnologia magnetostrictiva presupune un miez format din placi subtiri de metal care isi
nu modifica dimensiunea sub actiunea curentului alternativ
F. Ansele piezoelectrice efectueaza in principal miscari liniare
G. Poti fi magnetostrictive sau piezoelectrice
H. Ansele magnetostrictive efectueaza in principal miscari eliptice
I. Cele magnetostrictive utilizeaza o frecventa de 18000-50000 de clicluri pe secunde
J. Cele piezoelectrice utilizeaza o frecventa de 18000-50000 de cicluri pe secunde
210. Avantajele intrumentelor sonice si ultrasonice fata de cele manuale sunt:
A. Eficienta crescuta
B. Producerea de aerosoli
C. Presiune verticala redusa
D. Presiune laterala redusa
E. Distensia minima a tesuturilor
F. Distensie mare a tesuturilor
G. Mai putine leziuni cauzate de stresul repetitiv
H. Mai putine muchii active care pot indeparta depozitele
I. Prezenta apei pentru lavaj, irigare, flux acustic
J. Au nevoie de ascutire
211. Avantajele intrumentelor sonice si ultrasonice fata de cele manuale nu
sunt:
A. Diverse precautii si limitari
B. Producerea de aerosoli
C. Zgomot neplacut
D. Reducerea sensibilitatii tactile pe suprafata radiculara
E. Vizibilitate redusa
F. Reducerea sensibilitatii tactile pe suprafata coronara
G. Dimensiune crescuta a piesei de mana
H. Distensia mare a tesuturilor
I. Presiune laterala redusa
J. Presiune verticala redusa
212. Ansele pentru dispozitivele sonice si ultrasonice:
A. Concepute pentru a debrida temporara pungile parodontale
B. Ansele cu varf curbat sunt ideale pentru indepartarea placii bacteriene la pacientii aflati
in terapia de mentinere
C. Se recomanda folosirea de frecvente medii sau medii spre inalte
D. Concepute pentru a indeparta depunerile mari de tartru
E. Concepute pentru a debrida definitiv pungile parodontale
F. Ansele cu diametru mare au un design universal
G. Ansele cu varf drept sunt ideale pentru tratamentul pacientilor cu gingivita
H. Ansele cu varf curbat sunt ideale pentru indepartarea placii bacteriene la pacientii aflati
in terapia etiologica
I. Se recomanda frecvente mici pentru a nu leza tesuturile parodontale
J. Ansele cu varf drept sunt ideale pentru indepartarea placii bacteriene la pacientii aflati
in terapia etiologica
213. Despre mecanismul de actiune a dispozitivelor ultrasonice:
A. Factorii fizici cu rol important in mecanismul de actiune alea instrumentelor cu
ultrasunete include frecventa, tipul de oscilatie, si fluxul de apa
B. Streamingul acustic reprezinta curgerea multidirectionala a lichidului cauzata de undele
ultrasonice
C. Cavitatia se creeza atunci cand miscarea varfului instrumentului face ca agentul de
racire sa acclereze luand nastere un efect intens de turbionare
D. Streamingul acustic reprezinta curgerea unidirectionala a lichidului cauzata de undele
ultrasonice
E. Apa influenteaza eficienta dispozitivelor ultrasonice prin turbulenta acustica
F. Streamingul acustic consta in formarea unui flux de bule in agentul de racire
G. Cavitatia se creeza atunci cand miscarea varfului instrumentului face ca agentul de
racire sa acclereze luand nastere un efect redus de turbionare
H. Streamingul acustic reprezinta curgerea unidirectionaala a lichidului cauzata de undele
sonice
I. Apa influenteaza eficienta dispozitivelor ultrasonice prin 3 parametri
J. Cavitatia consta in formarea unui flux de bule in agentul de racire
214. Afirmatiile Corecte despre principiile de instrumentare pentru
instrumentele sonice si ultrasonice sunt cu exceptia:
A. Pentru depozitele coronare situate in zona de ambrazura se recomanda o orientare
transversala a varfului ansei
B. Pentru instrumentele ultrasonice se utilizeaza o priza de tip creion modificata cu sprijin
intraoral
C. Folosirea ultrasunetelor presupune o tehnica asemanatoare cu tehnica de detartraj
manual
D. Pentru depozitele apicale situate in zona vestibulara se recomanda o orientare
orizontala a ansei
E. Pentru depozitele coronare situate in zona de ambrazura se recomanda o orientare
orizontala a varfului ansei
F. Detratrajul sonic sau ultrasonic presupune indepartarea depozitelor de tartru dinspre
coronar spre apical
G. Pentru intrumentele ultrasonice se utilizeaza o priza de tip creion cu sprijin intraoral
H. Pentru instrumentele ultrasonice se utilizeaza o priza de tip creion modificata cu sprijin
extraoral
I. Folosirea ultrasunetelor presupune o tehnica diferita fata de detratrajul manual
J. Pentru instrumentele ultrasonice se utilizeaza priza de tip creion cu sprijin extraoral
215. Indicatiile pentru utilizarea instrumentelor sonice si ultrasonice:
A. Reducerea obturatiilor debordante de amalgam
B. Indepartarea endotoxinelor
C. Indeparteaza tartrul supragingival si coloratiile extrinseci
D. In afectiunile gingivale si parodontale
E. La pacienti cu disfagie
F. La pacienti cu fibroza chistica
G. Indepartearea exotoxinelor
H. Eliminarea cementului necrotic
I. Reducerea obturatiilor debordante din rasini
J. Indepartarea tartrului subgingival si a coloratiilor intrinseci
216. Contraindicatiile pentru ulitizarea instrumentelor sonice si ultrasonice:
A. Pacienti cu hepatita
B. Pacienti cu bloi cardiovasculare
C. Pacienti cu astm
D. Pacienti purtatori de pacemaker fara izolatie
E. Pacienti cu emfizem
F. Pacienti cu insuficienta renala
G. Pacienti cu imunosupresie
H. Pacienti cu pneumonie
I. Pacienti cu diabet
J. Pacienti cu disfagie
217. Pilele diamantate:
A. Cele mai utile sunt cele mezio-distale
B. Creeaza o suprafata lipsita de asperitati
C. Forta excesiva nu poate indeparta excesiv tesutul dur radicular
D. Sunt utilizate pentru finisarea suprafetelor coronare
E. Forta excesiva poate genera concavitati si santuri
F. Cele mai utile sunt cele vestibulo-linguale
G. Sunt un set de doua instrumente
H. Sunt de fapt sapaligi cu o curbura semilunara ingusta
I. Sunt utilizeaza pentru finisarea suprefetelor radiculare
J. Creeaza o suprafata bine lustruita
218. Endoscopul parodontal:
A. Magnificatia cuprinsa intre 24x si 48x
B. Nu permite o vizualizare clara a furcatiilor dentare
C. Sistemul Perioscopy este incompatibil cu sondele parodontale
D. A fost introdus pentru uz subgingival in diagnosticul si tratamentul bolii parodontale
E. Poate fi utilizat pentru evaluarea subgingivala a cariilor
F. Sistemul Perioscopy este incompatibil cu instrumentele ultrasonice
G. Introdus pentru uz supragingival
H. Magnificatie cuprinsa intre 30x si 50x
I. Poate fi utilizat pentru evidentierea subgingivala a fracturilor radiculare
J. Permite vizualizarea chiar si a celor mai mici depozite de tartru si placa
219. Despre Airflow Device sunt Greșite urmatoarele:
A. Nu poate fi folosit asupra implanturilor
B. Efectul abraziv asupra cementului si al dentinea al dispozitivului de lustruit cu
bicarbonat de sodiu a produs o pierdere nesemnificativa a substantei dure dentare
C. Este o piesa de mana care proiecteaza o suspensie alcatuita din apa si bicarbonat de
sodiu
D. Pot produce o deteriorare a tesutului gingival semnificativa din punct de vedere clinic
E. Indeparteaza eficient coloratiile intrinseci si depozitele dure
F. Nu se indica la pacientii cu hipertensiune arteriala
G. Indeparteaza foarte eficient coloratiile extrinseci si depozitele moi
H. Indicat la pacientii cu hemodializa
I. Deteriorarea tesutului gingival este nesemnificativa din punct de vedere clinic
J. Poate fi folosit in siguranta pe suprafetele implanturilor
220. Defectul parodontal infraosos este evaluat prin aprecierea urmatorilor
parametrii:
A. Evaluarea indicelui de placa
B. Sangerare la sondare
C. Elementele comportamentale si sistemice asociate pacientului
D. Apelul dintilor
E. Aprecierea radiografica a arhitecturii dentare
F. Mobilitatea dintelui
G. Elementele psiohologice asociate pacientului
H. Prezenta hiperplaziei gingivale
I. Terapia endodontica sau ortodontica care mai este necesara
J. Nivelul clinic de atasament
221. Decizia clinica in managementul defectelor parodontale severe sunt:
A. Daca prognosticul dintelui este prost se reevalueaza la 6 luni
B. Defecte infraosoase mai mari de 3 mm se aplica interventii chirurgicale de regenerare
C. In tratamentele chirurgicale regenerative nu este nevoie de imobilizarea dintilor
D. Nu este indicata terapia antibiotica dupa interventiile chirurgicale
E. Defecte infraosoase mai mari de 3 mm nu se aplica interventii chirurgicale de
regenerare
F. Este indicata terapia antibiotica dupa interventiile chirurgicale
G. In tratamentele chirurgicale regenerative parodontale este nevoie de imobilizarea
dintilor mobili
H. Daca statusul endodontic este nefavorabil se recomanda extractia
I. In tratamentele chirurgicale regenerative parodontale este nevoie de slefuiri selective
J. Terapia cu antibiotice dupa interventia chirurgicala este obligatorie
222. Punctul final al terapiei chirurgicale regeneratoare contine:
A. Defecte infraosoase mai mari de 3 mm
B. Hiperplazie gingivala
C. Punctul final al terapiei chirurgicale regenerative compara parametrii parodontali -
adancimea la sondare si nivelul clinic de atasament
D. Mediu anatomic parodontal ce favorizeaza igiena personala
E. Defecte infraosoasa mai mici de 3 mm
F. Absenta sangerarii la sondare
G. Mediu anatomic parodontal ce favorizeaza igiena profesionala
H. Sangerare la sondare
I. Mobilitate dentara
J. Un nivel de atasament stabil
223. Acidul citric:
A. Aplicarea adjuvanta a acidului citric imbunatateste intotdeauna rezultatele clinice
asociate lamboului de asanare
B. Expune fibrelor de colagen
C. Legarea tardiva a fibrinei de fibrele de colagen expuse
D. Nu ajuta la eliminarea endotoxinelor bacteriene
E. Demineralizeaza suprafetele radiculare
F. Demineralizarea suprafetelor planate pe o adancime de 14 microm
G. Elimina stratul de detritus dentar
H. Demineralizarea suprafetelor coronare
I. Inducerea cementogenezei
J. Eliminarea bacteriilor
224. Despre Biomodoficatori ai suprafetei radiculare se poate spune ca:
A. Indeparteaza obstacolele din calea formarii unui nou atasament
B. Acidul citric demineralizeaza suprafetele radiculare
C. Tetraciclina aplicata pe suprafata radiculara scade legarea fibronectinei
D. Acidul citric ajuta la demineralizarea suprafetelor planate pe o adancime de 14 microni
E. Sunt fibronectina si tetraciclina
F. Acidul citric opreste cementogeneza
G. Tetraciclina aplicata pe suprafata radiculara creste legarea fibronectinei
H. Fibronectina poate promova formarea unui nou atasament
I. Tetraciclina este o glicoproteina
J. Este doar acidul citric
225. Derivatii matricii amelare:
A. Promoveaza in vivo formarea de noduli minerali la nivelul fibroblastelor ligamentare
B. Stimuleaza angiogeneza
C. Stimuleaza proliferarea, staza si sinteza proteica a celulelor ligamentare parodontale
D. Sunt molecule semnal care actioneaza sinergic la mai multe nivele
E. Atrag celulele mezenchimale precementoclastice
F. Suprima migrarea celulelor epiteliale de-a lungul suprafetelor radiculare in favorizarea
celulelor desmodontale
G. Promoveaza regenerarea parodontala
H. Cresc productia de citokine
I. Modifica competitia celulara din defect, accelerand migrarea migrarea celulelor
epiteliale de-a lungul suprafetelor radiculare.
J. Cresc expresia proteinelor morfogenice osoase
226. Materiale folosite in terapia chirurgicala sunt:
A. Autogrefele sunt cele mai frecvente materiale utilizate in parodontologie
B. Membranele
C. Membranele pot fi doar neresorbabile
D. Derivati ai matricii amelare
E. Materiale de grefare osoasa precum autogrefe, alogrefe, xenogrefe
F. Materiale de grefare osoasa
G. Derivati ai matricii amelare sunt acidul citric, fibronectina si tetraciclina
H. Biomodificatori ai suprafetei radiculare
I. Biomodificatori ai suprafetei cementare
J. Derivati ai matricii osoase
227. Interventiile chirurgicale parodontale:
A. Tehnici chirurgicale post-protetice
B. Acoperirea recesiilor gingivale, augumentari gingivale
C. Interventiile chirurgicale regenerative prezinta lambouri de asanare deplasate sau
nedeplasate.
D. Pungile reziduale dupa prima faza de terapie parodontala necesita tratamente de
reducere pana la valori normale ale santului gingival de 1-3 mm
E. Tehnici de chirurgie plastica parodontala care se adreseaza defectelor dentare
F. Interventiile chirurgicale de reducere a pungilor parodontale sunt rezective sau
regenerative
G. Interventiile chirurgicale rezective sunt lambouri asociate cu biomateriale
H. De multe ori prima faza de tratament reuseste sa elimine complet pungile parodontale
I. Interventii de corectare a defectelor anatomice sau morfologice
J. Obiectivul principal al terapiei parodontitelor este oprirea evolutiei bolii si a procesului
inflamator
228. Criteriile de selectie a tehnicii chirurgicale de reducere a pungilor
parodontale sunt, cu exceptia:
A. Raspunsul la faza a doua a terapiei
B. Caracteristicile pungii (latime, relatia cu dintii vecini)
C. Tipul de parodontita
D. Amplitudinea deschiderii gurii a pacientului
E. Acordul pacientului
F. Reflexul de voma
G. Accesibilitatea pungii
H. Cooperarea pacientului
I. Varsta si starea de sanatate a pacientului
J. Consideratii estetice
229. Dezavantajele membranei neresorbabile sunt:
A. Integrare tisulare redusa
B. Favorizeaza dehiscenta lambourilor
C. Scade mult castigul de os al defectelor infraosoase tratate prin RTG 2,8+-3,2mm unde
membranele au fost expuse
D. Resorbita osului crestal consecutiva ridicarii lamboului pentru eliminarea membranei
E. Implicatii religioase care restrang utilizarea
F. Risc de transmitere a unor afectiuni
G. Rata mare de expunere
H. Eficacitatea lor este limitata la cateva luni
I. Necesita un al treilea timp operator pentru eliminarea lor
J. Expunerea accidentala a membranei scade mult castigul de os al defectelor
infraosoasatratate prin RTG
230. Membranele resorbabile sunt:
A. Nu exista risc de transmitere a unor afectiuni
B. Membranele resorbabile de colagen prezinta biocompatibilitate excelenta
C. Sintetice
D. Naturale din colagen
E. Pot fi de origine porcina sau umana
F. Afinitate celulara si biointegrare mari
G. Rata de expunere mai mare decat a membranelor non-resorbabile
H. Eficacitatea lor e limitata la cateva luni, ceea ce reduce efectul lor de bariera
protectoare.
I. Cu rata lenta de degradare
J. Membranele resorbabile de colagen prezinta biocompatibilitate scazuta
231. Materialele de grefare osoasa:
A. Osteoconductia formeaza o schela care ghideaza celulele externe sa formeze os nou
B. Autogrefe- materiale obtinute de la alte specii
C. Se clasifica in funtie de potentialul lor osteogenic sau oeteoinductiv
D. Osteoinductia se refera la efectul fizic prin care matricea grefei formeaza o schela
E. Se clasifica in functie de potentialul lor osteogenic, osteoinductiv sau osteoconductiv
F. Xenogrefe – materiale osoase obtinute de la un individ diferit de aceeasi specie
G. Autogrefe –materiale obtinute de la acelasi individ
H. Osteogeneza se refera la formarea de os nou de catre celulele continute de grefa
I. Pot fi doar autogrefe sau xenogrefe
J. Osteoinductia este un proces chimic
232. Alogrefele osoase:
A. Urmeaza procedee stricte de tratament pentru eliminarea tesutului adipos, maruntire,
spalare, inghetare
B. Sunt asociate cu posibilitatea transmiterii unor infectii bacteriene
C. Sun materiale obtinute de la un idivid diferit al aceleasi specii
D. Se obtin din oase corticale prelevate la mai putin de 24 de ore de la moartea
donatorului
E. Tratamentul cu agenti chimici nu inactiveaza virusii daca acestia sunt prezenti
F. Alogrefa osoasa liofilizata demineralizata, DFDBA este un material osteoconductor
G. Alogrefa osoasa liofilizata FDBA este un material osteoinductor
H. Pot declansa o reactie imuna din partea organismului receptor
I. Materialul poate fi demineralizat si maruntit in particule de 250-750nm
J. Se realizeaza teste pe tesuturile de cadavru care sa excluda o serie de infectii
233. Xenogrefele:
A. Sunt materiale obtinute de la alte specii
B. O compacatare exagerata a materialului reduce foarte mult nivelul osului nativ format
C. Grefele osoase bovine exclud migrarea celulelor epiteliale si mezenchimale in tesutul
de regenerare
D. Pot fi de origina bovina sau cabalina
E. Sunt materiale obtinute de la un individ diferit al aceleasi specii
F. Cele mai frecvente materiale utilizate in parodontologie
G. Pot declansa o reactie imuna din partea organismului receptor
H. Pot fi demineralizate si maruntite pana la 250-750 nm
I. Pot fi de origine bovina sau porcina
J. Sunt asociate cu posibilitatea transmiterii unor infectii virale
234. Instrumente de curatare si lustruire sunt:
A. Cupele de cauciuc
B. Chiuretele after five
C. Banda dentara
D. Chiuretele mini five
E. Guidet biofilm therapy GBT
F. Air flow device
G. Pile diamantate
H. Periile
I. Periotriver-urile Schwartz
J. Dispozitivele sonice
235. Care dintre afirmatiile despre Guided Biofil Therapy sunt greșite:
A. Administrarea pulberii cu jet de aer sub presiune airflow pentru a indeparta biofilmul din
pungi mai adanci de 4 mmm
B. Ofera sigurata si eficienta
C. Este utilizata in profilaxia profesionala
D. Administrarea pulberii cu jet de aer sub presiune perioflow pentru a indeparta biofilmul
din pungi cu adancime pana la 4 mmm
E. Protocolul GBT nu este minim invaziv
F. Nu sunt necesare intrumentele de mana si ultrasonice
G. Este o abordare sistematicqa cu rezultate predictibile pentru manangementul biofilmului
dentar
H. Foloseste tehnologii de detartraj cu aer sub presiune si pulbere abraziva
I. Ofera un nivel de comfort ridicat
J. Protocolul GBT este minim invaziv
236. Urmatoarele afirmatii sunt corecte despre instrumentele de curatare si
lustruire:
A. Cupele de cauciuc se utilizeaza cu paste de curatare si lustruire ce nu contin fluor
B. Banda dentara este utilizata cu sa fara pasta de lustruit
C. Cupele de cauciuc prezinta un nucleu de plastic
D. Periile sunt disponibile in forma de roti sau cupe, montate la piesa turbina
E. Banda dentara este utilizata pentru lustruirea suprafetelor linguale inaccesibile altor
instrumente de lustruit
F. Utilizarea cupei de cauciuc nu poate afecta stratul de cement din zona cervicala
G. Cupele de cauciuc prezinta un nucleu de metal
H. Zona lustrita cu banda de lustruit trebuie curata ulterior cu dispozitivul de air flow
I. Banda dentara este utilizata pentru lustruirea suprafetelor proximale
J. Peria trebuie limitata doar la nivelul coroanei pentru a evita lezarea cementului sau a
gingiei
237. Dusul Bucal:
A. Mecanismul de actiune al irigatiei pulsatile se bazeaza pe pulsatiile lichidului si tensiune
B. In prezent in literatura s-au raportat putine efecte adverse
C. Pulsatiile creaza o faza de decompresie care permite patrunderea apei sau a solutiei
doar supragingival
D. Actioneaza prin indepartarea depozitelor de tartru
E. Este la fel de util ca ata dentara atunci cand se asociaza cu periajul dentar
F. Combinatia de pulsiuni, presiune, viteza a apei creeaza forte hidraulice de forfecare
G. Se mai numeste si dispozitivul cu irigatie pulsatila pentru utilizare la dominciliu
H. Pentru dusul bucal se pot folosi mai multe capete
I. Capetele folosite subgingival sunt recomandate pentru irigarea si curatarea intregii
cavitati orale
J. Actioneaza prin indepartarea biofilmului oral
238. Dispozitivul Air-flow:
A. Proiecteaza o suspensie din apa si pulberi solubile indepartand eficient coloratiile
intrinseci si depozitele moi
B. Dispozitivul nu are contraindicatii
C. Dispozitivul poate fi folosit in siguranta pe suprafetele implanturilor
D. Se mai numeste dispozitivul de lustruit cu pulbere si aer sub presiune
E. Dispozitivul nu este recomandat pe suprafetele implanturilor
F. Proiecteaza o suspensie din apa si pulberi insolubile indepartand eficient coloratiile
extrinseci si depozitele moi
G. Restaurarile de amalgam, compozit, rasini, cimenturile si alte materiale nemetalice, nu
sunt afectate de pulberea dispozitivului
H. Suspensia elimina coloratiile prin abraziune mecanica
I. Suspensia elimina coloratiile prin abraziune chimica
J. Proiecteaza o suspensie din apa si pulberi solubile indepartand eficient coloratiile
extrinseci si depozitele moi
239. Clasificarea bolilor și stărilor parodonțiului (conform clasificării IWC 1999)
include:
A. Leziuni endo-parodontale
B. Parodontita adultului
C. Parodontite cronice localizate
D. Parodontite agresive generalizate
E. Parodontita refractară
F. Gingivite induse de placă
G. Parodontita juvenilă
H. Parodontita Stadiu 2, Grad B
I. Parodontita idiopatică
J. Abcesul gingival
240. Gingivita indusă de placă se caracterizează prin (conform clasificării IWC
1999):
A. Osul alveolar prezintă liză orizontală
B. Limitarea leziunii inflamatorii la nivelul gingiei
C. Leziunile parodontale sunt ireversibile
D. Poate să fie diagnosticată la gingia dinților afectați de parodontită care au fost tratați
anterior cu succes
E. Este cea mai comună formă de boală parodontală
F. Placa bacteriană este factorul etiologic primar
G. Osul alveolar prezintă liză verticală
H. Osul alveolar nu este afectat
I. Debutează cu pierdere de atașament parodontal
J. Apare doar pe parodonțiu inițial complet sănătos
241. Factorii sistemici care pot contribui la apariția gingivitei bacteriene includ
(conform clasificării IWC 1999):
A. pH-ul salivar
B. Leziunile carioase
C. Xerostomia
D. Pubertatea
E. Igiena orală deficitară
F. Graviditatea
G. Discraziile sangvine
H. Diabetul zaharat
I. Malocluzia
J. Ciclul menstrual
242. Gingivitele ne-induse de placa bacteriană parodontală includ (conform
clasificării IWC 1999):
A. Gingivita provocată de Treponema denticola
B. Gingivita provocată de Treponema pallidum
C. Candidoza generalizată a gingiei
D. Gingivita la pacienții cu diabet zaharat
E. Gingivita ulcero-necrotică
F. Gingivostomatita primară herpetică
G. Histoplasmoza
H. Gingivita din sarcină
I. Gingivita provocată de specii de Streptococcus
J. Gingivita din obezitate
243. Manifestările gingivale ale unor afecțiuni sistemice includ (conform
clasificării IWC 1999):
A. Reacții alergice
B. Leziuni mecanice orale
C. Leziuni mucozale la pacienți cu lichen plan
D. Leziuni mucozale la pacienți cu pemfigus vulgar
E. Leziuni mucozale la pacienți cu pemfigoid
F. Leziuni chimice orale
G. Gingivita provocată de specii de Streptococcus
H. Gingivita ulcero-necrotică
I. Leziuni mucozale la pacienți cu lupus eritematos
J. Leziunile termice
244. Conform clasificării IWC 1999, parodontitele includ forme precum:
A. Parodontita cronică ușoară generalizată
B. Parodontita refractară localizată
C. Parodontita ca manifestare a bolilor sistemice
D. Parodontita juvenila generalizată
E. Parodontita rapid progresivă
F. Parodontita adultului localizată
G. Parodontita Stadiu 1, Grad A
H. Parodontita cronică moderată generalizată
I. Parodontita agresivă
J. Parodontita cronică severă localizată
245. Parodontita cronică se caracterizează prin (conform clasificării IWC 1999):
A. Forma ușoară presupune o pierdere de atașament de 1-2mm
B. Este asociată cu acumularea de placă și tartru
C. Forma moderată presupune o pierdere de atașament de 5-6mm
D. Se instalează, de obicei, în jurul pubertății
E. În forma generalizată sunt afectați mai mult de 10% din dinți
F. În forma localizată sunt afectați mai puțin de 30% din dinți
G. Forma severă presupune o pierdere de atașament de cel puțin 5mm
H. Pierdere rapidă de atașament parodontal
I. Se asociază doar cu placa bacteriană parodontopatogenă
J. Severitatea distrucției parodontale este în directă legătură cu prezența factorilor locali
246. Parodontita agresivă se caracterizează prin (conform clasificării IWC 1999):
A. Frecvent, niveluri crescute de Streptococcus pyogenes
B. Frecvent, asociată cu prezența diabetului zaharat tip I
C. Frecvent, absența acumulărilor masive de placă și tartru
D. Afectează, de regulă, persoanele tinere
E. Frecvent, asociată cu prezența Helicobacter pylori
F. Pierdere rapidă de atașament parodontal
G. Frecvent, anomalii ale funcției fagocitelor
H. Afectează, de regulă, pacienți în a cincea sau a șasea decadă de vârstă
I. Frecvent, niveluri crescute de Aggregatibacter actinomycetemcomitans
J. Hiporeactivitatea macrofagelor
247. Parodontita ca manifestare a bolilor sistemice se caracterizează prin
(conform clasificării IWC 1999):
A. Este asociată cu hiperlipidemia
B. Manifestarea ei clinică apare adesea la pacienți în vârstă
C. Poate fi asociată cu sindromul Down
D. Reprezintă diagnosticul utilizat atunci când boala sistemică este factorul predispozant
major
E. Factorii locali nu justifică severitatea sau evoluția bolii
F. Poate fi asociată cu sindromul Cohen
G. Poate fi asociată cu sindroame histiocitare
H. Este asociată cu diabetul zaharat tip II
I. Depozite importante de placă bacteriană și tartru
J. Este asociată cu ateroscleroza
248. Conform clasificării IWC 1999, următoarea afirmație este corectă:
A. În toate cazurile de leziuni endo-parodontale, mai întâi se rezolvă leziunea parodontală
B. Necroza pulpară precede modificările parodontale din leziunile endo-parodontale
C. Manifestările clinice a gingivitei ulcero-necrotice includ distrugerea rapidă a osului
subiacent
D. Trauma ocluzală poate fi primară, secundară sau terțiară
E. Bolile ulcero-necrozante pot fi însoțite de febră și limfadenopatie
F. Suprafețele coronare plate sunt mai igienice decât cele convexe, cu volum mare în
regiunea cervicală
G. În cazul bolilor parodontale avansate, infecția poate ajunge la pulpă prin foramenul
apical
H. Șanțurile palato-gingivale se regăsesc mai frecvent la molarii secunzi maxilari
I. Abcesul parodontal este o infecție purulentă generalizată a țesuturilor parodontale
J. Parodontita ulcero-necrotică a fost asociată cu malnutriția severă
249. Clasificarea WWC 2017 a introdus următoarele elemente:
A. Termenul de mucozită peri-implantară
B. Termenul de gingivită pubertală
C. Termenul de gingivită de sarcină
D. Utilizarea mobilității dentare ca prag de la care este diagnosticată gingivita
E. Sănătatea clinică gingivală pe un parodonțiu redus
F. Termenul de parodontită juvenilă
G. Clasificarea pe stadii a parodontitei
H. Termenul de parodontită agresivă
I. Termenul de sănătate peri-implantară
J. Clasificarea pe grade a parodontitei
250. Conform clasificării WWC 2017, bolile gingivale neinduse de biofilmul
dentar includ:
A. Creșterea gingivală influențată medicamentos
B. Procese reactive
C. Infecții specifice virale
D. Pigmentări gingivale
E. Gingivita mediată de factorii de risc locali
F. Gingivita necrozantă
G. Abcesul parodontal
H. Tulburări genetice
I. Leziuni traumatice
J. Leziunile endo-parodontale
251. Următoarea afirmație referitoare la Clasificarea bolilor și stărilor
parodontale WWC 2017 este adevărată:
A. Clasificarea pe grade a parodontitei include patru niveluri (A, B, C, D)
B. A eliminat termenul de parodontită agresivă
C. A eliminat termenul de ”forță ocluzală traumatică”
D. A fost introdus termenul de sănătate clinică gingivală pe un parodonțiu intact
E. A înlocuit termenul de ”biotip parodontal” cu ”fenotip parodontal”
F. A fost introdus termenul de parodontită refractară
G. Consideră sângerarea gingivală drept parametrul principal pentru a stabili pragul de la
care este diagnosticată gingivita
H. A fost eliminat termenul de stomatită necrozantă
I. Stadializarea parodontitei implică 3 categorii (1-3)
J. A eliminat termenul de parodontită cronică
252. Următoarea afirmație referitoare la Clasificarea bolilor și stărilor
parodontale WWC 2017 este adevărată:
A. Oferă o nouă clasificare a recesiunii gingivale, pe baza pierderii de atașament
interproximal
B. ”Forța ocluzală traumatică” a înlocuit termenul de ”forță ocluzală excesivă”
C. Clasificarea pe stadii a parodontitei depinde de severitatea bolii
D. A introdus diabetul zaharat drept element descriptor al gradului de progresie a
parodontitei
E. Bolile parodontale necrozante includ două forme: gingivita și parodontita
F. Clasificarea pe stadii a parodontitei oferă o analiză a ratei de progresie a bolii
G. A introdus stresul psihologic drept element descriptor al gradului de progresie a
parodontitei
H. Stadiile parodontitelor sunt 5 (0-4)
I. A introdus fumatul drept element descriptor al gradului de progresie a parodontitei
J. A introdus vârsta pacientului la diagnostic drept element descriptor al gradului de
progresie a parodontitei
253. Conform clasificării WWC 2017, parodontitele pot include:
A. Stadiul II: parodontită moderată
B. Grad D: rată de progresie rapidă
C. Grad A: rată de progresie lentă
D. Stadiul 0: parodontită incipientă
E. Grad C: rată de progresie rapidă
F. Stadiul III: parodontită severă cu potențial de pierdere a întregii dentiții
G. Stadiul I: parodontită moderată
H. Stadiul V: parodontită severă cu potențial de pierdere a întregii dentiții
I. Stadiul I: parodontită incipientă
J. Stadiul III: parodontită severă cu potențial de pierdere suplimentară de dinți
254. Următoarea afirmație referitoare la Clasificarea bolilor și stărilor
parodontale WWC 2017 este adevărată:
A. Forțele ocluzale traumatice pot fi de tip traumă ocluzală primară, secundară sau forțe
ortodontice
B. Nu face referință la afecțiunile peri-implantare
C. Include recesiunea gingivală ca diagnostic
D. Menține termenul de parodontită cronică
E. Include sănătatea peri-implantară
F. Termenul ”lățime biologică” a fost înlocuit cu ”țesuturi atașate supra-crestal”
G. Include fenotipul gingival în diagnosticul parodontal
H. Elimină patologiile gingivale necrozante
I. Elimină leziunile endo-parodontale
J. Menține termenul de parodontită rapid progresivă
255. Următoarea afirmație referitoare la Clasificarea Cairo a recesiunilor
gingivale este adevărată:
A. RT3: poate fi prognozată o acoperire radiculară de 100%
B. RT3: pierderea de atașament interproximal mai mare decât pierderea de atașament
vestibulară
C. RT1: joncțiunea smalț-cement interproximală nu este detectabilă clinic
D. RT2: recesiune gingivală fără pierdere de atașament interproximal
E. RT2: pierderea de atașament interproximal mai mică sau egală cu pierderea de
atașament vestibulară
F. RT2: joncțiunea smalț-cement interproximală nu este detectabilă clinic
G. RT4: pierderea de atașament interproximal mai mare decât pierderea de atașament
vestibulară
H. RT1: poate fi prognozată o acoperire radiculară de 100%
I. RT3: pierderea de atașament interproximal mai mică sau egală cu pierderea de
atașament vestibulară
J. RT1: recesiune gingivală fără pierdere de atașament interproximal
256. Elementele clinice propuse pentru o clasificare orientată pe terapie a
recesiunilor gingivale includ:
A. Integritatea atașamentului interdentar favorizează potențialul de acoperire radiculară
completă
B. Pierderea de atașament interdentar reduce potențialul de acoperire radiculară completă
C. Joncțiunea smalț-cement este întotdeauna detectabilă în cazul recesiunilor gingivale
D. Pierderea de atașament interdentar nu influențează potențialul de acoperire radiculară
completă
E. Grosimea gingivală nu poate fi apreciată clinic
F. Reconstrucția joncțiunii smalț-cement se realizează după intervenția de acoperire
radiculară
G. Cu cât este mai adâncă recesiunea, cu atât este mai redusă posibilitatea acoperii
radiculare complete
H. Grosimea gingivală mai mică de 1mm este asociată cu o probabilitate redusă de
acoperire radiculară completă prin lambouri avansate coronar
I. Grosimea gingivală se poate aprecia prin detectarea sondei parodontale prin grosimea
țesuturilor moi după inserarea în sulcus
J. Grosimea gingivală nu influențează alegerea tehnicii de acoperire radiculară
257. Următoarea afirmație referitoare la noua clasificare (WWC 2017) a bolilor și
stărilor peri-implantare este corectă:
A. Peri-implantita este asociată cu un control deficitar al plăcii bacteriene
B. Peri-implantita este caracterizată prin absența oricăror semne vizibile de inflamație
C. Există dovezi foarte limitate pentru mucozita peri-implantară indusă de placa bacteriană
D. În absența tratamentului, peri-implantita progresează accelerat
E. Sănătatea peri-implantară nu poate fi diagnosticată în jurul implanturilor cu suport osos
redus
F. Nu este posibilă definirea unei game de adâncimi de sondaj compatibile cu sănătatea
peri-implantară
G. Există dovezi foarte limitate pentru mucozita peri-implantară ne-indusă de placa
bacteriană
H. Peri-implantita se instalează, cel mai adesea, brusc, fără semne anterioare de mucozită
peri-implantară
I. Sănătatea peri-implantară poate fi compatibilă și cu adâncimi de sondaj peri-implantare
crescute
J. Sănătatea peri-implantară poate fi compatibilă și cu sângerarea la sondaj
258. Următoarea afirmație referitoare la noua clasificare (WWC 2017) a bolilor și
stărilor peri-implantare este corectă:
A. Mucozita peri-implantară nu este cauzată de placa bacteriană
B. Sănătatea peri-implantară poate exista în jurul implanturilor cu suport osos redus
C. Mucozita peri-implantară se caracterizează prin semne vizibile de inflamație și
sângerare la sondaj
D. Sănătatea peri-implantară este caracterizată prin profunzime la sondaj de maxim 3mm
E. Peri-implantita apare la pacienți cu un istoric de parodontită severă
F. Sănătatea peri-implantară este caracterizată prin sângerare foarte ușoară
G. Debutul peri-implantitei este întotdeauna tardiv, la 5-7 ani de la inserarea implantului
H. Se poate presupune că mucozita precede peri-implantita
I. În absența tratamentului, peri-implantita progresează lent, linear
J. Sănătatea peri-implantară este caracterizată prin absența oricăror semne vizibile de
inflamație
259. Clasificarea WWC 2017 a bolilor și stărilor parodontale poate include un
diagnostic precum:
A. Parodontită necrozantă
B. Parodontită observată în contextul bolilor sistemice
C. Parodontită cronică
D. Parodontită refractară
E. Parodontită rapid progresivă
F. Parodontită Stadiu III, Grad D
G. Parodontită juvenilă
H. Parodontită Stadiu II, Grad B
I. Parodontită Stadiu IV, Grad C
J. Parodontită Stadiu I, Grad B
260. Factorii care caracterizează parodontita necrozantă sunt:
A. Nu implică țesuturile dure parodontale
B. Factorul microbian este de importanță redusă
C. Rezoluție rapidă ca răspuns la tratamentul antimicrobian specific
D. Invazie bacteriană marcată
E. Simptomele sunt superficiale
F. Ulcerații ale epiteliului
G. Afectează doar țesutul moale marginal
H. Este imposibil de tratat
I. O fiziopatologie distinctă de alte tipuri de parodontite
J. Distrugere rapidă și completă pe întreaga grosime a țesutului moale marginal
261. Următoarea afirmație referitoare la stadializarea parodontitelor este
adevărată:
A. Se marchează alfabetic (de la A la D)
B. Evaluează factori care pot determina gestionarea funcției masticatorii pe termen lung a
pacientului
C. Estimează impactul potențial al parodontitei asupra bolilor sistemice
D. Include factorii de risc pentru parodontită
E. Include 4 stadii de severitate
F. Estimează impactul potențial al bolilor sistemice asupra parodontitei
G. Se bazează pe rata progresiei parodontitei
H. Poate fi un factor în evaluarea prognosticului
I. Oferă informații referitoare la complexitatea managementului pacientului
J. Oferă informații referitoare la severitatea leziunilor parodontale
262. Parodontita Stadiul I se caracterizează prin:
A. Adâncime de sondare de maxim 4mm
B. Pierdere osoasă mai mică de 15%
C. Mai puțin de 4 dinți pierduți prin cauze parodontale
D. Alveoliză preponderent orizontală
E. Tratamentul parodontitei implică reabilitarea complexă a funcției masticatorii
F. Adâncime de sondare mai mare de 6mm
G. Reprezintă stadiul incipient al pierderii de atașament
H. Pierdere de atașament în situsul cu pierderea cea mai mare de 1-2mm
I. Pierdere de atașament în situsul cu pierderea cea mai mare de 3-4mm
J. Pierdere osoasă de 15%-30%
263. Parodontita Stadiul II se caracterizează prin:
A. Profunzime la sondare mai mică sau egală cu 5mm
B. Alveoliză preponderent orizontală
C. Profunzime la sondare mai mare de 6mm
D. Pierdere de atașament în situsul cu pierderea cea mai mare de 3-4mm
E. Leziuni semnificative ale aparatului de atașare a dintelui
F. Managementul este relativ simplu și implică îndepărtarea regulată a bacteriilor
G. Pierdere osoasă de 15%-30%
H. Maxim 4 dinți pierduți prin cauze parodontale
I. Defecte osoase verticale mai mari de 3mm
J. Leziuni de furcație de grad II și III
264. Parodontita Stadiul III se caracterizează prin:
A. Implicarea furcației
B. Profunzime la sondare mai mare sau egală cu 6mm
C. Mai mult de 4 dinți pierduți prin cauze parodontale
D. Absența tratamentului avansat poate produce pierderea dinților.
E. Profunzime la sondare mai mică sau egală cu 5mm
F. Traumă ocluzală secundară
G. Pierdere osoasă de maxim 30%
H. Alveoliză preponderent orizontală.
I. Leziuni semnificative ale aparatului de atașare a dintelui
J. Defecte osoase verticale mai mari de 3mm
265. Parodontita Stadiul IV se caracterizează prin:
A. Mai mult de 4 dinți pierduți prin cauze parodontale
B. Defecte osoase verticale mai mici de 3mm
C. Alveoliză preponderent orizontală
D. Pierdere de atașament de cel puțin 5mm
E. Profunzime la sondare mai mică sau egală cu 5mm
F. Profunzime la sondare mai mare sau egală cu 6mm
G. Pierdere osoasă de maxim 30%
H. Leziuni de furcație de grad II și III
I. Extindere a pierderii osoase în 1/3 medie – 1/3 apicală
J. Cel mult 4 dinți pierduți prin cauze parodontale
266. Un pacient cu parodontită Stadiul I, Grad A prezintă:
A. Leziuni de furcație de grad II
B. Absența diagnosticului de diabet zaharat
C. Disfuncție masticatorie de cauză parodontală
D. Depozite abundente de placă bacteriană, disproporționale cu severitatea distrucției
E. Pierdere de atașament în situsul cu pierderea cea mai mare de 1-2mm
F. Defecte osoase verticale mai mari sau egale cu 3mm
G. Un diabet zaharat bine controlat
H. Traumă ocluzală secundară
I. Adâncime de sondare de maxim 4mm
J. Pierdere osoasă de maxim 15%
267. Un pacient cu parodontită Stadiul II, Grad B prezintă:
A. Alveoliză preponderent orizontală
B. Pierdere de atașament în situsul cu pierderea cea mai mare de 3-4mm
C. În cazul în care este diagnosticat cu diabet zaharat, acesta este bine controlat
D. Pierdere osoasă mai mare de 2mm în ultimii 5 ani
E. Mobilitate dentară grad 2 și 3
F. Leziuni de furcație de grad II și III
G. Pierdere osoasă de 15%-30%
H. Pierdere de atașament în situsul cu pierderea cea mai mare de 1-2mm
I. Cel mult 4 dinți pierduți prin cauze parodontale
J. Depozite de placă proporționale cu distrucția parodontală
268. Un pacient cu parodontită Stadiul IV, Grad C prezintă:
A. Dacă este fumător, numărul zilnic de țigarete este mai mic de 10
B. Distrucție parodontală excesivă în raport cu cantitatea depozitelor de placă
C. În cazul în care este diagnosticat cu diabet zaharat, acesta nu este bine controlat
D. Pierdere osoasă de 15%-30%
E. Traumă ocluzală secundară
F. Adâncime de sondare de maxim 5mm
G. Disfuncție masticatorie de cauză parodontală
H. Mai puțin de 4 dinți pierduți prin cauze parodontale
I. Defecte osoase verticale mai mici de 3mm
J. Mobilitate dentară grad 2 și 3
269. Care din urmatoare boli autoimune sunt cauzate de un răspuns imun
necontrolat sau excesiv împotriva propriilor antigeni?
A. Febra reumatică
B. Litiaza renala
C. Scleroza multiplă
D. Glomerulonefrita
E. Astmul
F. Afecțiuni dermatologice manifestate cu gingivită descuamativă
G. Cardiopatia ischemica
H. Ulcer gastric
I. Mononucleoza infectioasa
J. Hepatocarcinom
270. Prin electroforeza serului se obțin urmatoarele componente principale ale
imunoglobulinelor:
A. Albumina
B. α2
C. TGO
D. α1
E. globulinele γ
F. IGG
G. TGP
H. β
I. GGT
J. Ag-HBs
271. Lanțurile grele ale unor imunoglobuline diferite sunt:
A. IgE-ε
B. IgG-γ
C. IgD-δ
D. α2
E. β
F. Albumina
G. IgA-α
H. Globulinele γ
I. IgM-µ
J. α1
272. Următoarele subdiviziuni ale a imunoglobulinelor reprezintă subclasele:
A. IgA1 și IgA2.
B. IgG2
C. IgE-ε
D. IgG1
E. IgD-δ
F. IgM-µ
G. IgG3
H. IgG-γ
I. IgA-α
J. IgG4
273. Imunoglobulina G este implicata in urmatoarele procese:
A. Neutralizarea toxinelor;
B. Este prezentă în ser în cele mai mici concentrații
C. Citotoxicitatea mediată celular dependentă de anticorpi (ADCC): celulele infectate de
virusuri pot fi distruse de o combinație de igg și celule fagocitare.
D. Activarea complementului;
E. Neutralizarea virusurilor (prin atașarea la suprafața lor și prevenirea atașării la celula
țintă).
F. Se găsește în cele mai mari concentrații in secretiile externe- saliva, mucus,
transpiratie, laptele matern.
G. Se găsește în cantitate ridicata la noul-născut
H. Imobilizarea bacteriilor prin distrugerea flagelilor si cililor;
I. Conferă imunitate înnăscută cu protecție împotriva infecțiilor intestinale.
J. Este prezentă în ser în concentrații mici, iar cantitatea ei este variabilă.
274. Despre Imunoglobulina A putem afirma:
A. Este cea mai prezenta imunoglobulina in secretiile externe
B. Dimerii sunt uniti printr-un lant J
C. Confera imunitate innascuta cu protective impotriva infectiilor intestinale
D. In secretii exista sub forma de monomer
E. In secretii exista sub forma de dimer
F. Este prima imunoglobulina produsa dupa imunizare
G. Formula moleculara este H2L2
H. Monomerii sunt uniti printr-un lant J
I. Este cea mai predominant imunoglobulina in sange
J. Poate exista ca monomer sau ca dimer
275. Imunoglobulina E:
A. Este prezenta in ser in cele mai mici concentratii
B. Este cea mai predominant imunoglobulina in sange
C. Este cea mai prezenta imunoglobulina in secretiile externe
D. Nu a fost destinată pentru o funcție anume
E. Formula molecular este H2L2
F. Se atașeaza la mastocite si la celulele bazofile
G. Ig E sunt implicate in imunitatea alergica
H. IgE sunt implicate in imunitatea la toxinele din veninuri
I. IgEsunt implicate in imunitatea la paraziti
J. Poate exista ca monomer sau ca dimer
276. Alegeti afirmatiile corecte despre functiile anticorpilor:
A. Pasajul placentar este doar pentru IgG
B. Celulele plasmatice pot secreta IgM, IgG, IgA, IgE (mai puțin IgD)
C. Activitatea antibacteriana este efectuata de IgG, IgA, IgM
D. IgA si IgM suntprezente in secretii
E. IgA se gaseste in celemaimariconcentratii
F. Pasajulplacentarestedoarpentru IgA
G. Celuleleplasmatice nu pot secreta IgM
H. IgG și IgA suntprezenteînlaptelematern
I. Activitateaantialergicaesterealizata de IgE
J. Activitateaantibacterianaesteefectuata de IgE
277. Limfocitele T:
A. Limfocitele T apar din celulele stem pluripotente din maduvaosoasa
B. Limfocitul T se mai numeste si celula CD4+
C. Limfocitele T au un receptor membranar distinct pentru a recunoaște antigenul
D. Limfocitele T isi continua maturarea in maduva osoasa
E. Limfocitele T au suprafata negativa pentru imunoglobuline
F. Limfocitele T se diferentiaza in timus
G. Limfocitele T nu recunosc antigenul
H. Limfocitele T exprima diferite antigene de suprafata in stadii diferite ale dezvoltariilor
și/sau activare celulara
I. Limfocitele T apar din pancreasul endocrin
J. Limfocitele T se diferentiaza in splina
278. Despre celulele natural killer (NK) putem afirma urmatoarele:
A. Celulele natural killer NK se matureaza in timus
B. Se mai numesc si celule CD4+
C. Celulele natural killer (NK) sunt limfocite granulare
D. Acestea sunt limfocite ale sistemului imun innascut, care sunt implicate in apararea
timpurie
E. Celulele NK sunt activate de IL-2
F. Celulele NK nu au trecut prin timus
G. Ele nu au proteine CD4 sau CD8 sau receptori pentru antigen
H. Celulele NK suntprezente in concentratii mari in secretiile externe
I. Celulele NK nu sunt limfocite ale sistemului imun innascut
J. Celulele NK nu sunt activate de IL-2
279. Limfocitele B:
A. Celulele B imature reacționează acum deplin la antigene și la interacțiunea cu celulele
T
B. Celulele B mature reacţionează deplin la antigene si la interacţiunea cu celulele T
C. Au originea din diferenţirea celulelor stem hematopoietice
D. Provin din progenitorii comuni limfoizi
E. Nu provin din progenitorii comuni limfoizi
F. Celulele B imature care nu sunt îndepărtate prin procesul de selecţie negativă,migrează
catre centru
G. O celulă B nou formată prezinta IgM pe suprafaţa ei
H. Limfocitele B imature nu suferă un proces de „selecție negativă”, pentru a inlatura
celulele care sunt reactive la antigenul self
I. O celula B nou formata prezită IgG pe suprafaţa ei
J. Limfocitele B joacă un rol important in apararea gazdei împotriva infecţiilor
280. Sistemul complement:
A. Foarte multe dintre proteinele sistemului complement sunt proteaze
B. Sistemul complement are receptori pentru produși bacterieni cum ar fi lipopolizaharidele
(endotoxine).
C. Este un grup de peste 23 de proteine
D. Sistemul complement nu poate fi activat de complexele imune
E. Componentele sistemului complement sunt proenzime
F. Sistemul complement nu poate fi activat de molecule imunologice precum endotoxinele
G. Se activeaza prin trei mecanisme
H. Principalii participanti din cadrul acestui sistem sunt 13 proteine denumite C1 până la
C9, B, D, Esi F.
I. Componentele sistemului complement sunt citokine (IL-1, 6, 8, 12 și TNF-α)
J. Termenul ,,complement” semnifică augmentarea efectului altor componente ale
sistemului imun
281. Inflamatia este:
A. Răpunsul țesuturilor vii la injurii
B. Are loc intr-un țesut viu care a suferit o traumă doar toxică
C. Are loc intr-un țesut viu doar candinfectat cu patogeni
D. Răspunsul inflamator constă în modificări circulatorii (hemodinamice)
E. Segvență foarte bine organizată de evenimente care au loc care au loc într-un țesut
viu,care a suferit o vatămare
F. C.Apare în urma unei traume mecanice,chimice,toxice sau infecției cu patogeni
G. Răspunsul țesuturilor afectate la injurii bacteriene
H. Apare intr-un țesut viu care a suferit doar o traumă chimică sau fizica
I. Răspunsul inflamator constă în modificări ale permeabilității vaselor
J. Are loc intr-un țesut viu care a suferit o traumă doar mecanică
282. Macrofagele:
A. Au receptori pentru produși bacterieni cum ar fi lipopolizaharidele
B. Au funcția de mentinere a hemostaziei prin fagocitarea continuă a proteinelor-self și
celulelor din vecinătatea lor
C. Nu conțin niciun receptor specific
D. Au receptori pentru produși bacterieni cum ar fi proteinazele
E. Nu sunt implicate in mentinerea hemeostaziei
F. Fac parte din răspunsul imun înnăscut
G. Contin receptori specifici
H. Nu au capacitatea de a recunoaste patternuri ale carbohidraților pe suprafata celulelor
străine
I. Posedă anumite tipuri de receptori care recunosc diferite tipuri de pattern-uri ale
carbohidraților pe suprafața celulelor străine
J. Fac parte din raspunsul imun dobandit pe parcursul vietii
283. Despre leziunea avansata ca si modificare histologica din tesuturile
gingivale:
A. Indepartarea bacteriilor si distrugerea biofilmului prin igiena orala este mai dificila pentru
ca bacteriile se afla efectiv in afara organismului
B. Are loc distructia fibrelor de colagen din ligamentul parodontal
C. Epiteliul jonctional migreaza apical pentru a mentine o bariera intacta
D. Neutrofilele predomina in tesuturile conjunctive.
E. Este determinata de factorii de susceptibilitate ai gazdei
F. Marcheaza tranzitia de la gingivita la parodontita
G. Plasmocitele predomina in epiteliul pungii parodontale
H. Pentru ca bacteriile se afla efectiv in afara organismului ele pot fi eliminate in mod
semnificativ de catre raspunsul inflamator.
I. Punga parodontala nu se adanceste progresiv.
J. Distructia osoasa nu progreseaza.
284. Factorii de virulenta implicati in patogeneza parodontitei:
A. Lipopolizaharidele sunt molecule mar ice se gasesc in membrana externa a bacteriilor
Gram-pozitive
B. Importanta bacteriilor subgingivale in patogeneza parodontala este cea de activare a
raspunsurilor imun-inflamatorii
C. Moleculele derivate din microbiota subgingivala au rol in patogeneza parodontitei
D. Sistemele imunitare ale animalelor recunosc LPZ prin receptorii celulari de suprafață
E. Biofilmul subgingival inițiază și perpetuează răspunsurile inflamatorii în țesuturile
gingivale și parodontale
F. Bacteriile subgingivale contribuie in mod indirect la distructia tisulara prin eliberarea de
substante nocive
G. Cele mai multe degradari tisulare rezultă din procesele inflamatorii ale gazdei
H. Lipopolizaharidele actioneaza ca exotoxine
I. Acidul lipoteichoic stimuleaza raspunsurile imune mai puternic decat lipopolizaharidele
J. Moleculele de lipopolizaharide provoaca raspunsuri imunitare slabe
285. Bacteriile din placă produc numeroși compuși metabolici:
A. Acidul butiric induce apoptoza celulelor B
B. Acestia contribuie direct la distrucția tisulară
C. Acidul butiric induce apoptoza celulelor T
D. Includ acizi carboxilici cu lant scurt, precum acidul butiric si acidul propionic
E. Includ agenți nocivi precum amoniul și acidul sulfhidric
F. Placa bacteriană produce proteaze, incapabile de a descompune proteinele structurale
ale parodonțiului
G. Gingipainele inhiba secretia citokinelor prin activarea receptorilor activați de proteaze
(PAR)
H. Acidul butiric nu induce apoptoza fibroblastelor
I. Acidul butiric nu induce apoptoza celulelor epiteliului gingival
J. Gingipainele pot creste concentratiile de citokine din sistemele de culturi celulare si
activează TNF
286. Factorii de virulență microbiană implicati în patogeneza parodontitei:
A. Proteazele din placa bacteriana descompun colagenul, elastina si fibronectina.
B. P. gingivalis produce două clase de cistein-proteaze, cunoscute ca gingipaine.
C. P. gingivalis nu invadeaza tesuturile conjunctive.
D. A.Actinomycetemcomitans poate invada celulele epiteliale si poate persista intracelular.
E. A. Actinomycetemcomitans poate invada celulele epiteliale dar persista intracelular.
F. Gingipainele activeaza TNF-α
G. Bacteriile din placă produc numeroși compuși metabolici care contribuie indirect la
distrucția tisulară
H. Fusobacterium nucleatum invadeaza celulele epiteliului oral.
I. Fusobacterium nucleatum nu poate invada celulele epiteliului oral
J. Invazia microbiana cuprinde patogeni parodontali precum P. Gingivalis si
Aggregatibacter Actinomycetemcomitans.
287. Despre factorii de virulență microbiană implicati în patogeneza
parodontitei:
A. ADN-ul extracelular (eDNA) este un constituent omniprezent al tuturor biofilmelor
B. Fimbriile P. Gingivalis stimuleaza raspunsuri imune.
C. Fimbriile anumitor specii bacteriene nu au rol in patogeneza bolii parodontale.
D. Fimbriile P.gingivalis reactioneaza si cu receptorul pentru complement C.1.
E. Fimbriile P. Gingivalis nu stimuleaza raspunsuri imune prin interleukine, pentru ca
stimuleaza sistemul complement
F. Fimbriile anumitor specii bacteriene au rol in patogeneza bolii parodontale.
G. ADN-ul bacterian stimulează celulele imunitare prin TLR-9.
H. IL-12 nu are rol in activarea celulelor natural killer.
I. ADN-ul joaca un numar de roluri importante in integritatea biofilmului si formarea
acestuia pe tesuturile moi si dure din cavitatea orala.
J. Monocitele nu sunt stimulate de FimA P.gingivalis.
288. TNF-α:
A. Este un mediator inflamator-cheie în boala parodontală
B. Efectele proinflamatorii ale TNF-α nu includ activarea producției de IL-1β de catre
macrofage
C. Areîncomuncu IL-1β multe din acțiunile celulare
D. Efectele proinflamatorii ale TNF-α inhiba cresterea activității neutrofilelor
E. TNF-α inhiba producția de osteoclaste
F. Efectele proinflamatorii ale TNF-α determina inhibarea celulelor endoteliale pentru
secreția selectinelor,
G. Este secretat de macrofagele activate
H. Nu este secretat și de alte tipuri celulare, in afara de macrofagele activate
I. Limitează refacerea tisulară prin inducția apoptozei în fibroblaste
J. Stimuleazăproducția de osteoclaste
289. Prostanglandina E2:
A. PGE2 are un rol important în patogeneza parodontală
B. PGE2 induce resorbția osteoclastică a osului și contribuie semnificativ la pierderea
osului alveolar specific parodontitei
C. Celulele principale responsabile pentru producția de PGE2 în parodonțiu sunt doar
macrofagele.
D. Induce creșterea activității neutrofilelor, activarea producției de IL-1β de catre
macrofage
E. PGE2nu inducesecreția de MMP, dar stimuleaza celulele endoteliale pentru secreția
selectinelor
F. PGE2 induce secreția de MMP
G. Celulele principale responsabile pentru producția de PGE2 în parodonțiu sunt
macrofagele și fibroblastele
H. Prostanglandinele, inclusiv PGE2, nu sunt derivate din calea COX a metabolismului
acidului arahidonic.
I. Determina activarea producției de IL-1β de catre macrofage.
J. Nivelele de PGE2 sunt crescute în GCF din siturile cu pierdere activă de atașament
parodontal.
290. Metaloproteinazele matriciale (MMP):
A. În țesuturile parodontale inflamate, cantitățile excesive de MMP sunt secretate de
celulele rezidente și de numărul mic de celule inflamatorii infiltrative
B. Transcripția codării genelor pentru MMP este reglată negativ de citokine precum IL-1β
și TNF-α
C. MMP sunt o familie de enzime zinc-dependente capabile de degradarea extracelulară a
moleculelor matriceale
D. Nivelele de MMP-8 și MMP-9 cresc după tratament
E. Nivelele de MMP-8 și MMP-9 scad cu creșterea severității bolii parodontale și cresc
după tratament
F. MMP joacă un rolcheie în distrucția țesutului parodontal
G. MMP-8 și MMP-9, predominante în parodontită, sunt secretate de neutrofile
H. MMP-8 și MMP-9, predominante în parodontită, sunt secretate de macrofage
I. În țesuturile sănătoase, MMP sunt produse în principal de fibroblaste, care produc
MMP-1
J. Sunt foarte eficiente în degradarea colagenului de tip 1, majoritar in ligamentul
parodontal
291. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate in legatura dintre patogeneza si
semnele clinice de boală parodontala si formarea pungilor:
A. In formarea pungilor, dacă încărcătura bacterienă persistă, răspunsul inflamator este
limitat prin bariera imunitara celulara si umorala
B. Neutrofilele sunt o componentă-cheie a sistemului imun înnăscut și joacă un rol
fundamental în menținerea sănătatii parodontale
C. Neutrofilele sunt leucocite protective care fagocitează și omoară bacteriile
D. Lipoxinele, rezolvinele și protectinele sunt proinflamatori și stimuleaza infiltrarea
neutrofilelor
E. Deficiențele de funcționare a neutrofilelor duc la creșterea susceptibilității la infecții în
general, precum și la boala parodontală
F. Celulele din porțiunea coronară a joncțiunii epiteliale nu se detașează, dar sulcusul
devine mai adânc prin distructia ligamentului desmodontal
G. Neutrofilele eliberează extracelular enzimele lizozomale potente - citokinele, și specii
reactive de oxigen
H. Eliberarea extracelulară de enzime lizozomale nu produce daune tisulare continue, dar
nu epuizează colagenul din țesuturile parodontale
I. Neutrofilele eliberează cantități mici de enzime distructive
J. Neutrofilele eliberează cantități mari de enzime distructive
292. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate cu privire la resorbția osului alveolar:
A. Osteoclastele sunt stimulate de către macrofage
B. Resorbția osteoclastică a osului este activată de o varietate de mediatori
C. Osteoclastele (celule multinucleate) sunt stimulate de către citokinele proinflamatorii și
de către alți mediatori ai inflamației să declanseze resorbția osoasă
D. Resorbția osului alveolar are loc inaintea degradarii ligamentului parodontal
E. Legarea RANKL de RANK duce la diferențierea osteoclastelor și activarea lor și, în felul
acesta, la resorbția osului
F. Resorbția osteoclastică a osului este inhibată de o varietate de mediatori (de.ex. IL-1β,
TNF-α, IL-6, PGE2)
G. Un sistem-cheie pentru controlul turnover-ului osos este sistemul RANKL/OPG
H. RANK este un receptor de suprafață celulară care este exprimat de osteoblaste
I. Lipoxinele, rezolvinele și protectinele sunt proinflamatori și stimuleaza infiltrarea
neutrofilelor
J. Resorbția osului alveolar are loc simultan cu degradarea ligamentului parodontal.
293. Leziunea inițială:
A. Doar bacteriile planctonice sunt evacuate de scăparea fluidului din vase
B. Aceasta situație se întâlnește cel mai frecvent in realitate
C. Caracteristicile gradului inflamator sunt cele mai reduse
D. Leziunea inițială se dezvolta in 4-5 zile de acumulare nederanjata a plăcii
E. Are ca și caracteristica dilatarea rețelei vasculare
F. Scăparea fluidului din vase scade presiunea hidrostatica din micorcirculatia locală.
G. Se dezvolta după 2-4 zile de acumulare nederanjata a plăcii
H. Răspunsul inflamator redus este rezultatul prezentei discontinue a biofulmului
subgingival
I. Scăparea fluidului din vase deterima creșterea ratei GCF
J. Leziunea instala corespunde tabloului histologic din țesuturile gingivale bolnave.
294. Studiile clasice ale lui Page & Schroeder au descris următoarele modificări:
A. Leziunea stabilizată corespunde gingivitei cronice
B. Leziunea timpurie corespunde pierderii de atașament și rezorbtiei osoase
C. Leziunea stabilizată și avansată
D. Leziunea stabilizată se referă la stadiile timpurii ale gingivitei vizibile clinic
E. Leziunea timpurie (precoce)
F. Aceste descrieri sunt bazate in principal pe date din studii experimentale realizate pe
subiecti umani voluntari
G. Leziunea nestabilizată, cronica și avansată
H. Leziunea avansată marchează tranziția către parodontita
I. Leziunea inițială
J. Leziunea acută
295. Leziunea avansată:
A. Punga parodontala reprezintă un mediu protejat, cald, umed și anaerob
B. Bacteriile nu pot fi eliminate semnificativ de către răspunsul inflamator
C. Este determinata de mai multi factori
D. Pe măsură ce punga se adâncește, bacteriile plăcii proliferează coronar
E. Marcheaza tranziția de la gingivita la parodontita
F. Aceasta nu este o leziune plurifactoriala, este in principal determinata de bacterii
G. În epiteliul pungii predomina neutrofilele
H. Are loc finalizarea rezorbtiei osoase osteoblastice
I. Punga parodontala reprezintă un mediu protejat, cald, umed și aerob.
J. Marchează tranziția de la leziunea parodontala la leziunea endo-parodontala
296. Leziunea stabilizată:
A. În țesuturile inflamate gasim cantități mari de MMP-8 și MMP-9
B. Toate aceste modificări inflamatorii sunt ireversibile
C. Modificarile inflamatorii sunt încă reversibile
D. Lateral si adiacent epiteliilor jonctionale putem identifica un numar mare de celule
infiltrative
E. Epiteliul pungii nu este încă ulcerat
F. Neutrofilele se acumulează și eliberează intracelular conținutul lizozomal
G. Leziunea stabilizată corespunde in mare parte la ceea ce clinicienii numesc “gingivita
acută”
H. Epiteliul jonctional și sulcular e transformat in epiteliu gingival de culoare rosu violaceu
I. Corespunde in mare parte la ceea ce clinicienii numesc “gingivita cronica”
J. Conținutul lizozomal este eliberat extracelular de către neutrofile
297. Leziunea timpurie (precoce):
A. Corespunde semnelor avansate ale gingivitei
B. Numărul neutrofilelor transmigrante scade semnificativ
C. Celulele bazale încep sa prolifereze
D. Celulele infiltrative sunt predominant eozinofile și bazofile.
E. Distrucția colagenului rezulta in depletia acestuia in zonele apicale și laterale ale
epiteliului sulcular și jonctional
F. Leziunea se dezvolta dupa o acumulare nederanjata de placa pe o durata de 3-4 zile
G. Ca rezultat al edemului, gingia apare ușor inflamata.
H. Se dezvolta după cică o săptămână de acumulare continua nederanjata de placa
I. Gingia are aspect eritematos ca rezultat al proliferării neutrofilelor și a vasoconstrictiei
continue.
J. Corespunde semnelor timpurii ale gingivitei
298. Factorii care influenteaza formarea placii supragingivale includ:
A. Topografia placii subgingivale
B. Variatii in cadrul eruptiei dentare
C. Microrugozitatea suprafetelor
D. Curatarea spontana a dintilor (autocuratarea)
E. Inflamatia glandelor salivare
F. Macrorugozitatea suprafetelor
G. Variabile individuale care afecteaza formarea placii, precum umectabilitatea clinica a
suprafetelor dentare, agregarea bacteriana indusa de saliva, fluxul salivar relativ;
H. Variatii in cadrul dentitiei
I. Topografia placii supragingivale
J. Curatarea spontana, cu ajutorul periutei dentare
299. Principalele bacterii patogene parodontal:
A. Complexul verde include Eikenella corrodens, A. actinomycetemcomitans serotip a și
Capnocytophaga spp.
B. Complexul verzi și rosu includ specii recunoscute ca fiind patogeni în infecțiile
parodontale și non-parodontale
C. Complexul verde și albastru includ specii recunoscute ca fiind patogeni în infecțiile
parodontale și non-parodontale
D. Complexul roșu este format din P. gingivalis, T. forsythia și T. denticola
E. Complexele verzi și cele portocalii includ specii recunoscute ca fiind patogeni în
infecțiile parodontale și non-parodontale
F. Complexul galben include Eikenella corrodens, A. actinomycetemcomitans serotip a și
Capnocytophaga spp
G. Complexul verde și portocaliu includ specii recunoscute ca fiind patogeni în infecțiile
parodontale și non-parodontale
H. Sunt din complexele albastru, portocaliu și roșu.
I. Complexul albastru este format din P. gingivalis, T. forsythia și T. denticola
J. Bacteriile considerate colonizatori secundari sunt din complexele verde, portocaliu și
roșu.
300. Cei mai mulți nutrienți pentru bacteriile din placa dentară:
A. Nu provin din lichidul crevicular gingival
B. Provin din salivă sau din lichidul crevicular gingival
C. Provin din sange
D. Masticatia gazdei asigură o sursă de hrană ocazionala.
E. Dieta gazdei asigură o sursă de hrană ocazionala.
F. Provin din metabolismul altor bacterii
G. Provin din salivă
H. Dieta gazdei asigură o sursă de hrană ocazională, dar importantă.
I. Dieta gazdei asigură o sursă de hrană permanenta
J. Provin din lichidul crevicular gingival
301. In privinta biofilmelor sunt adevarate urmatoarele afirmatii:
A. Rezistența bacteriilor la agenții antimicrobieni este la fel de crescută în biofilm ca si in
forma planctonica
B. Bacteriile ce cresc în comunități aderente la o suprafață se comportă în același mod ca
bacteriile ce cresc suspendate într-un mediu lichid
C. Organismele dintr-un biofilm sunt de 1000 pana la 1500 de ori mai putin rezistente la
antibiotic, comparativ cu cele aflate în stare planctonica
D. In biofilm au fost identificate bacterii “superrezistente’’
E. Organismele dintr-un biofilm sunt de 1000 pana la 1500 de ori mai rezistente la
antibiotic, comparativ cu cele aflate în stare planctonica
F. In biofilm nu au fost identificate bacterii “superrezistente ‘’
G. Rezistența bacteriilor la agenții antimicrobieni este crescută spectaculos în biofilm
H. Mecanismele acestei rezistențe crescute nu diferă de la specie la specie,ci in functie de
antibiotic
I. Mecanismele acestei rezistențe crescute diferă de la specie la specie, de la antibiotic la
antibiotic
J. Bacteriile ce cresc în comunități aderente la o suprafață nu se comportă în același mod
ca bacteriile ce cresc suspendate într-un mediu lichid
302. Referitor la virusurile intalnite in cavitatea orala la om sunt adevarate
urmatoarele afirmatii:
A. Parodontiul normal poate constitui rezervorul oral principal pentru CMV si virusul
hepatitei C
B. Parodontiul inflamat poate constitui rezervorul oral principal pentru CMV si virusul
hepatitei C
C. Herpesvirusurile sunt prezente in punga parodontala
D. Herpesvirusurile, papilomavirusurile umane (HPV), picornavirusurile si retrovirusurile nu
pot contribui la dezvoltarea de ulceratii orale, tumori, mononucleoza infectioasa
E. Herpesvirusurile, papilomavirusurile umane (HPV), picornavirusurile si retrovirusurile nu
pot contribui la dezvoltarea de, osteomielita, osteonecroza, leucoplazia orala, lichenul
plan oral.
F. Herpesvirusurile nu sunt prezente in punga parodontala
G. Parodontiul normal poate constitui rezervorul oral principal pentru EBV, si
papilomavirusuri
H. Herpesvirusurile, papilomavirusurile umane (HPV), picornavirusurile si retrovirusurile
pot contribui la dezvoltarea sindromului Sjögren, osteomielita, osteonecroza,
leucoplazia orala, lichenul plan oral.
I. Parodontiul inflamat poate constitui rezervorul oral principal pentru ebvsi
papilomavirusuri
J. Herpesvirusurile, papilomavirusurile umane (HPV), picornavirusurile si retrovirusurile
pot contribui la dezvoltarea de ulceratii orale, tumori, mononucleoza infectioasa
303. Criteriile dupa care microorganismele parodontale pot fi considerate ca
fiind potentiali patogeni ( dupa Socranski):
A. Sa fie asociat cu boala
B. Sa nu produca factori de virulenta demonstrabili, care sa fie responsabili pentru
capacitatea microorganismului de a cauza distructia tesuturilor parodontale
C. Sa induca un raspuns al gazdei sub forma unei modificari a raspunsului imun umoral
D. Sa nu fie eliminat sau substantial scazut in siturile care demonstreaza o rezolutie clinica
a bolii consecutiv tratamentului
E. Sa nu induca un raspuns al gazdei sub forma unei modificari a raspunsului imun celular
sau umoral
F. Sa nu fie capabil sa produca boala la animale experimentale
G. Sa nu produca factori de virulenta demonstrabili
H. Sa fie eliminat sau substantial scazut dupa tratament
I. Sa produca factori de virulenta demonstrabili
J. Sa induca un raspuns al gazdei sub forma unei modificari a raspunsului imun celular
304. Care sunt bacteriile patogene prezente în cavitatea orală?
A. Mycobacterium tuberculosis
B. Candida albicans
C. Escherichia coli
D. Lactobacillus acidophilus
E. Porphyromonas gingivalis
F. Staphylococcus aureus
G. Salmonella enterica
H. Streptococcus mutans
I. Aggregatibacter actinomycetemcomitans
J. Fusobacteriumnucleatum
305. Care sunt determinanții ecologici distincți ai celor 6 nișe din
cavitateaorală?
A. Regiunile subgingivale adiacente suprafețelor dure
B. Bacterii patogene din leziunile endo-parodontale
C. Material alba
D. Suprafețele dure intraorale și supragingivale
E. Nișele interdentare
F. Epiteliul vestibular, palatinal și cel al planșeului bucal
G. Amigdalele
H. Dosul limbii
I. Pigmentatiile dentare
J. Bacteriile din bolul alimentar
306. Care dintre următoarele afirmații despre biofilme și placa dentară este
adevărată?
A. Canalele acvatice sunt structure commune în biofilme și pot forma un sistem circulator
primitiv
B. Matricea biofilmului funcționează ca o barieră, împiedicând schimbul de substanțe între
bacteriile din biofilm și mediul extern
C. Nutrienții sunt transportați în biofilm prin difuzie prin matricea glicoproteică
D. Biofilmele sunt compuse doar din celule microbiene și matrice de substanțe polimerice
extracelulare.
E. Placa dentară este un tip de biofilm format din microcolonii de celule bacteriene
F. Matricea intercelulară a biofilmului este alcătuită din materiale organice și anorganice
derivate din salivă, fluidul crevicular gingival și din produși bacterieni
G. Interacțiunile dintre bacteriile orale din biofilm pot fi benefice sau negative, dar niciodată
neutre.
H. Polizaharidele produse de bacterii joacă un rol major în menținerea integrității
biofilmului
I. Componentele anorganice ale plăcii supra gingivale sunt reprezentate predominant de
calciu și fosfor.
J. Constituenții organic ai matricii includ doar proteine, glicoproteine, material lipidic și
ADN
307. Care sunt etapele formării plăcii dentare și ce bacteria sunt implicate în
fiecare etapă?
A. Colonizarea/maturarea plăcii - Fusobacterium, Prevotella, Treponema
B. Colonizarea/maturarea plăcii - Actinomyces, Neisseria, Porphyromonas
C. Colonizarea/maturarea plăcii - Capnocytophaga spp. și Prevotella spp
D. Adeziunea inițială/atașamentul bacterian - Porphyromonas, Actinomyces,
Pseudomonas
E. Faza de formare a peliculei - Pseudomonas, Porphyromonas, Streptococcus
F. Adeziunea inițială/atașamentul bacterian – Haemophilus spp, Veillonella spp
G. Adeziunea inițială/atașamentul bacterian – Naisseria spp, Actinomyces spp
H. Colonizarea/maturarea plăcii -Fusobacteriile, Veillonella spp.,
I. Faza de formare a peliculei - Streptococcus, Actinomyces, Neisseria
J. Faza de formare a peliculei - P. intermedia, P. loescheii, Capnocytophaga spp., F.
nucleatum și P. gingivalis
308. Parodontita agresiva generalizata:
A. Este dominată de A. actinomycetemcomitans
B. Are puţine similarităţi cu Parodontita agresivă localizată
C. Apare între 20 şi 40 de ani
D. Este mai puţin dominată de A. actinomycetemcomitans
E. Reprezintă o formă de parodontită rapid progresivă
F. Este dominată de P. gingivalis, P. intermediacorect
G. Hibridizarea checkerboard ADN-ADN a indicat de asemenea proporţii ridicate de E.
nodatum, Campylobacter gracilis,
H. Apare în a doua decadă a vieţii
I. Distrucţia osoasă este severă în raport cu vârsta pacientului
J. Nu are un debut precoce
309. Bolile parodontale necrozante:
A. Sunt associate cu prezenta F. nucleatum, P. intermedia, P. gingivalis, P. micra, si T.
forsythia
B. Prezintă niveluri ridicate de P. Intermedia şi în mod special spirochete, F. nucleatum
C. Se caracterizează prin necroza gingiei marginale şi a papilelor interdentare
D. Nu se caracterizează prin necroza gingiei marginale ci doar a papilelor interdentare
E. Se manifesta ca inflamaţii acute ale ţesuturilor gingivale şi parodontale
F. Se manifesta si ca inflamaţii cronice ale ţesuturilor gingivale şi parodontale
G. Pot fi asociate cu stresul
H. Spirochetele au fost gasite penetrand doar tesuturile necrotice; respecta tesuturile
conjunctive aparent neafectate
I. Pot fi asociate cu infecţia HIV
J. Studiile microbiologice indica niveluri scăzute de P. intermedia
310. Peri-implantita:
A. dezvăluie în şanţuri bacteria cariogenă S. mutans Corect
B. prezintă proporţii ridicate de bacili Gram-pozitivi
C. prezintă o microbiotă comparabilă cu cea a parodontitei
D. reprezintă procese ce afectează ţesuturile din jurul unui Implant deja osteointegrat
E. există o asociere sigură între peri-implantită şi parodontită
F. prezintă proporţii ridicate de bacili Gram-negativi, organisme motile şi spirochete
G. implantele cu peri-implantita dezvaluie o microbiocenoza care nu cuprinde paropatogeni
convenţionali
H. nu prezintă spirochete
I. conduce la pierderea de os de suport
J. microorganismele din şanţul periimplantar nu rezistă la antibioticele obişnuite
311. Santurile peri-implantare sanatoase:
A. Un numar mic de specii Gram-negative anaerobe
B. Prezintă un raport scazut între speciile anaerobe/aerobe
C. Au un numar mic de specii Gram-negative anaerobe
D. Conţin următoarele specii:A. Actinomycetemcomitans, P. Gingivalis
E. Prezintă spirochete
F. Se caracterizeaza printr-o proporţie ridicata de celule cocoide
G. Conţin următoarele specii:F. Nucleatum, P. Intermedia, T. Denticola
H. Conţin următoarele specii:T. Forsythia, P. Micra, C. Rectus
I. Nu conduc la pierderea de os de suport
J. Detecţie scăzute de paropatogeni
312. Factorii de virulent ai paropatogenilor pot fi impartiti dupa cum urmeaza:
A. Factori care ingreuneaza adeziunea
B. Potrivit ipotezei placii ecologice, contributia bacteriilor specifice la aparitia bolii este
foarte importanta
C. Mecanisme cunoscute si ca „strategii de evitare a imunitatii gazdei”
D. Enzime care protejeaza tesuturile gazdei;
E. Factori care faciliteaza adeziunea
F. Mecanisme care protejeaza bacteriile patogene de gazda
G. Mecanisme cunoscute si ca „strategii de stimulare a imunitatii gazdei”
H. Prezenta de proteine de suprafata adezive, cunoscute sub numele de adezine, fibrile
I. Toxine si enzime care degradeaza tesuturile gazdei
J. Studierea moleculelor specfice care contribuie la boala este obligatorie
313. Proteinele de suprafata adezive si fibrilele:
A. Tulpinile de P. gingivalis produc fimbrii majore si fimbrii minore
B. Fimbriile sau pilii se pot extinde la distanta de cativa microni de membrane celulara.
C. Pentru a coloniza punga parodontala, bacteriile trebuie sa adere la celulele sau
tesuturile din vecinatate
D. Pilii apartin in exclusivitate bacteriilor Gram-negative
E. Tulpinile de P. gingivalis produc doua tipuri de fimbrii
F. Tulpinile de P. gingivalis produc patru tipuri de fimbrii
G. Prezintă proporţii ridicate de bacili Gram-negativi
H. Fimbriile sau pilii sunt fibrile polimerice compuse din subunitati repetitive
I. Pentru a coloniza punga parodontala, bacteriile nu trebuie sa adere la celulele sau
tesuturile din vecinatate, ci la bacteriile deja aderate
J. Streptcoocii si actinomicetele nu au pili
314. Factori care faciliteaza distructia tisulara:
A. A. Actinomycetemcomitansproduce proteaze
B. Enzimele proteolitice extracelulare suntprodusibacterieni carefaciliteaza in mod direct
distructiatisulara
C. Gingipainele pot degradacomponentele C3, C4, C5 sifactorul B al complementului
D. Cele mai multe tulpini de A. Actinomycetemcomitans produc niveluri crescute de
leucotoxina
E. Inflamatia este un contributor major la distructia tisulara din boala parodontala
F. Majoritatea distructiilor din punga parodontala sunt produse de fimbrii
G. Gingipainele pot degradacomponentele C1 si C2 alecomplementului
H. In cazul P. gingivalis, treienzime, cunoscute sub numele de proteaze sunt responsabile
pentru cel putin 85% din activitatea proteolitica totala a bacteriilor
I. A. Actinomycetemcomitansproduce gingipaine
J. Gingipaineleapartinfamilieicistein-proteazelorsisuntproteinemultifunctionale care joaca
un rol important in adeziune, degradaretisularasievitarearaspunsuluiimun al gazdei
315. Sunt modele de evoluție a bolii parodontale următoarele:
A. Modelul mersului drept;
B. Modelul epidemiologic;
C. Modelul de izbucnire nesincronă.
D. Modelul discotinuu;
E. Modelul stochastic;
F. Modelul miscarii browniene;
G. Modelul de izbucnire ritmică;
H. Modelul de izbucnire sincronă;
I. Modelul liniar;
J. Modelul refractal;
316. Afirmațiile corecte privind evoluția procesului de întelegere a progresiei
bolii parondontale sunt:
A. Proteazele nu sunt capabile de a dezintegra colagenul, elastina, fibronectina, fibrina
B. Endotoxinele sunt produse de bacteriile Gram-negative și sunt inductori puternici ai
producției citokinelor;
C. Alt tip de proteaze sunt leucocitele;
D. Enzimele eliberate de bacteriile din alcătuirea biofilmului includ proteaze;
E. Biofilmul subgingival este în mare parte compus din bacterii Gram-pozitive;
F. Termenul de lipopolizaharid (LPZ) este adeseori interschimbabil cu cel de exotoxină;
G. Biofilmul produce o varietate de factori virulenți ce inițiază un răspuns inflamator
H. Biofilmul microbian ce se formează în jurul coletului dintelui este factorul secundar al
instalării și evoluției bolii parodontale;
I. Biofilmul microbian ce se formează în jurul coletului dintelui este principala cauză a
instalării și evoluției bolii parodontale;
J. Biofilmul reprezintă o comunitate complexă de microorganism;
317. Sunt indicatori clinici ai unei leziuni parodontale active următorii:
A. Absența exudatului.
B. Specii anaerobe Gram-pozitive în culturile bacteriene;
C. Exudatul;
D. Absența markerilor de distrucție tisulară în GCF;
E. Scăderea temperaturii sulculare;
F. Creșterea temperaturii sulculare;
G. Prezența markerilor de distrucție tisulară în GCF;
H. Lipsa sângerării la sondare;
I. Sângerarea la sondare;
J. Specii anaerobe Gram-negative in culturile bacteriane;
318. Despre modelele de evoluție a bolii parodontale putem afirma:
A. Modelul de izbucnire episodică : progresia bolii decurge ca un episod brusc de
activitate, intercalate cu perioade de remisie;
B. Modelul mișcarii browniene: activitatea de baza a bolii nu rămâne niciodată constantă;
C. Modelul continuu: progresie instabilă, într-o manieră neprogresivă.
D. Modelul de izbucnire episodică: perioade regulate de exacerbare și remisie alterneaza;
E. Modelul continuu: explică progresia rapidă întâlnită la unii indivizi;
F. Modelul de izbucnire episodică: perioade neregulate de exacerbare și remisie
alterneaza.
G. Modelul de izbucnire sincronă: boala parodontală evoluează cu perioade de exacerbare
și remisie pe o perioadă definită
H. Modelul fractal: un model pluri-factorial ce simulează evoluția bolii, cu perioade de
progresie și remisie, o dată cu vârsta;
I. Modelul continuu: progresia bolii parodontale ar decurge într-un ritm alert;
J. Modelul epidemiologic: evoluția bolii parodontale continuă o dată cu înaintarea în vârstă
și nu depinde decăt de durata procesului;
319. Despre inițierea răspunsului gazdei în epiteliul joncțional următoarele
afirmații sunt Corecte:
A. Macrofagele joacă un rol important în inițierea răspunsului imun înnăscut.
B. Epiteliul joncțional este în principal mediat de neutrofile;
C. Răspunsul imun înnăscut constă în principal în răspunsul macrofagelor;
D. Neutrofilele sunt componentele-cheie ale apărării gazdei împotriva infecției bacteriene;
E. Macrofagele joacă un rol important în recunoașterea microorganismelor invadatoare;
F. Limfocitele sunt componentele-cheie ale apărării gazdei împotriva infecției bacteriene;
G. Răspunsul imun înnăscut constă în dezactivarea sistemului complement;
H. Macrofagele joacă apoi un rol important în inițierea răspunsului imun adaptiv;
I. Epiteliul joncțional este constant expus florei microbiene;
J. Epiteliul joncțional este în principal mediat de limfocite;
320. Următoarele afirmații despre răspunsul imun înnăscut sunt Corecte:
A. Α-defensinele si cathelicidinele par a fi mai importante în santul gingival;
B. Leucocitele polimorfonucleare (PMN) joaca un rol-cheie în menținerea sănătății
parodontale;
C. Neutrofilele sunt bogate în β-defensinelor și cathelicidine LL37 (peptide proteolitice)
D. Rolul principal al α-defensinele si cathelicidinele pare a fi de a semnala alte răspunsuri
înnăscute sau dobândite;
E. Epiteliul oral, sulcular si joncțional sunt asociate cu secreția de defensine;
F. Epiteliul gingival asigură o barieră chimică împotriva infecției;
G. Defectele moleculare ale PMN, cu o varietate de consecințe funcționale, duc la
încetinirea distrucției parodontale;
H. Rolul principal al β-defensinelor pare a fi de a semnala alte răspunsuri înnăscute sau
dobândite;
I. Epiteliul gingival are un rol activ în apărarea înnăscută a gazdei;
J. Rolul principal al β-defensinelor pare a fi mai important în santul gingival;
321. Următoarele afirmații despre răspunsul neutrofilelor sunt corecte:
A. Cei mai puternici și abundenți chimioatractori pentru neutrofile sunt chemokinele CXC
B. Neutrofilele se regăsesc în număr cel mai mic la nivelul țesutului inflamat
C. Indivizii suferind de tulburări neutrofile (de ex., sindromul deficienței adeziunii
leucocitelor, sindromul Chediak-Higashi, neutropenia ciclică etc.) Au susceptibilitate
scăzută pentru distrucții tisulare severe
D. Neutrofilele sunt cu adevarat numeroase la nivelul țesutului inflamat
E. Densitatea neutrofilelor din cadrul epiteliului joncțional este mai scăzută către straturile
superficiale ale epiteliului
F. Neutrofilele migrează de-a lungul gradientului chemoatractiv către suprafața epiteliului
sulcular
G. Neutrofilele sunt foarte importante pentru menținerea sănătății parodontale
H. Neutrofilele sunt celulele secundare implicate în răspunsul imun inițial împotriva
microorganismelor invadatoare;
I. În leziunile parodontale acute si cronice, neutrofilele sunt cele mai abundente tipuri de
leucocite
J. Neutrofilele sunt principalele celule implicate în răspunsul imun inițial împotriva
microorganismelor invadatoare
322. Afirmațiile corecte despre rolul receptorilor toll-like (TLR-toll-like receptors)
în interacțiunea gazdă-microb sunt:
A. În momentul în care microorganismele pătrund în țesuturi, după ce au penetrat bariera
epitelială, sunt interceptate de către macrofage, mastocite și celule dendritice imature;
B. TLR sunt o clasa de proteine care joaca un rol-cheie in sistemul imun adaptiv;
C. TLR sunt o clasa de proteine care joaca un rol-cheie in sistemul imun innascut;
D. În momentul în care microorganismele pătrund în țesuturi, după ce au penetrat bariera
epitelială, sunt interceptate de către leucocite, osteocite și celule dendritice imature;
E. TLR sunt o clasa de enzime
F. Principalul efect al stimulării TLR este sinteza și secreția de cytokine pro-inflamatorii și
mediatori lipidici;
G. Principalul efect al stimulării TLR este absorbția și excreția de cytokine pro-inflamatorii
și mediatori lipidici;
H. TLR sunt receptori membranari de pasaj unic;
I. Alături de macrofage, mastocite și celulele dendritice imature, acești receptori (TLR)
sunt de asemenea bine exprimați pe leucocite, precursorii osteoclaștilor, osteoblaști,
celulele conjunctive și stromale;
J. Membrii familiei TLR sunt responsabili pentru recunoașterea tiparelor moleculare ale
patogenilor;
323. Mecanismele de aparare anti-microbiana a gazdei implicate în raspunsul
imun adaptativ sunt urmatoarele:
A. Monocite/macrophage
B. Trombocite
C. Eozinofile
D. Bazofile
E. Celule producătoare de igg
F. Celule producătoare de igm
G. Neutrofile
H. Celule T
I. Limfocite
J. Celule dendritice (CD),
324. Pașii în activarea celuleor T sunt următorii:
A. CD8 interacționează cu CMH clasa a II-a la suprafața CPA
B. Complexul CPA constă din antigen si CMH
C. Antigenul fagocitat de către macrofage este clivat în polipeptide care sunt transportate
la suprafață pentru prezentare către celulele-T
D. Macrofagele atașate de antigen produc IL-1, care activează celulele CD8
E. Complexul CPA constă din antigen si macrophage
F. Producția de IL-1 este cel mai important pas în activarea celulei T.
G. Macrofagele atașate de antigen produc IL-1, care activează celulele CD4.
H. Macrofagele atașate de antigen produc IL-2, care activează celulele CD8
I. CD4 interacționează cu CMH clasa a II-a la suprafața CPA
J. Un semnal co-stimulator este format de proteina B7 (CD80) de pe CPA și CD28 de pe
celulele CD4, ceea ce rezultă în secreția de IL-2 de către celulele T-helper.
325. Activarea celulei B in raspunsul imun adaptative constă în:
A. în jur de 90% dintre plasmocite ajung să trăiască mai mult și sunt denumite „celule B cu
memorie antigen-specifice”.
B. Celula B recunoaște antigenul și primeste semnalele corespunzatoare de la celulele T-
helper, se diferențiază mai departe într-o celulă-efector numită plasmocit
C. Celulele-B recunosc antigenul în forma lor naivă.
D. Răspunsul celulei-T poate fi dependent sau independent de celula B, dar este în
principal regulat de celulele B.
E. Celulele T recunosc antigenul prin interacțiuni cu CMH, îndată ce este prezentat de
către CPA.
F. Răspunsul celulei-B poate fi dependent sau independent de celula T, dar este în
principal regulat de celulele T
G. Asemanarea principală între răspunsul imun mediat de celula B și cel mediat de celula
T constă in mecanismul prin care recunosc antigenul
H. Anticorpii produși astfel se leagă de antigen, care devine o țintă mai ușoară pentru
fagocite.
I. Aceste celule au durată de viață lunga (20-30 zile)
J. Plasmocitele produc antigeni împotriva anticorpilor
326. Răspunsul imun umoral în boala parodontală:
A. Legarea directa a anticorpilor de suprafața bacteriană a antigenului blochează
adeziunea, colonizarea și agregarea bacteriană
B. După întâlnirea cu patogenii invadatori, celulele B naive antigen- suferă o maturare de
afinitate prin selecție clonală, hipermutație somatică și editare a receptorilor Ig
C. Imunoglobulinele ce ajung la nivelul leziunii parodontale provin atât din surse sistemice
cât și din țesuturile locale.
D. Igg salivar este implicat în captarea antigenului într-un strat de mucină și in cele din
urmă eliminarea acestuia
E. Celulele T cu ce cel mai mare grad de afinitate pentru Ag sunt salvate de la apoptoză.
F. Producția locală de iga are o natură protectivă și este crescută în cazul unei inflamații a
țesutului gingival și parodontal.
G. Creșteri ale răspunsului imun umoral sunt asociate cu o scădere a severității bolii
H. Opsonizarea bacteriilor prin regiuni constante ale anticorpilor, care le fac susceptibile la
fagocitoză și de asemenea permit activarea complementului cascadă
I. Celulele B cu receptori modificați genetic, localizate în centrele germinale ale nodulilor
limfatici regionali, se diferențiază în celule efectoare sau celule T cu memorie
J. Producția locală de igg are o natură protectivă și este crescută în cazul unei inflamații a
țesutului gingival și parodontal.
327. Despre inflamație se pot afirma următoarele:
A. Inflamația protejează țesuturile gazdă împotriva stimulilor: patobionii (bacterii patogene,
paraziți, viruși), corpuri străine, substanțe toxice și traume.
B. Senzorii majori pentru răspunsul inflamator sunt celulele epiteliale și celulele imune
înnăscute.
C. Tipul și amplitudinea unui răspuns inflamator depind de natura trigger-ului
D. Inflamația este caracterizează printr-un flux sanguin scăzut , constricție vasculară,
permeabilitate vasculară crescută și recrutare celulară.
E. Leucocitele polimorfonucleare (PMN) sau neutrofilele constituie brațul celular secundar
apărare a sistemului imunitar înnăscut.
F. Inflamația este caracterizează printr-un flux sanguin crescut, dilatare vasculară,
permeabilitate vasculară crescută și recrutare celulară.
G. Infiltrarea PMN este urmată de apariția celulelor mononucleare, a bazofilelor și a
macrofagelor activate în situsul inflamator
H. Prin semnale celulare și moleculare nespecifice, inductorii vor fi detectați de prima linie
de răspuns a antigenului
I. PMN sunt fagocite cu modeste mecanisme oxidative și non-oxidative de ucidere a
bacteriilor
J. Patru semne cardinale care descriu inflamația: roșeață, tumefacție, căldură și durere.
328. Eșecul rezolvării inflamației duce la boli cronice, inclusive:
A. Policitemie
B. Boala Parkinson
C. Sindrom Steven- Johnson
D. Boala Alzheimer
E. Boli parodontale
F. Anemie
G. Sindromul inflamator intestinal
H. Diabetul de tip 1
I. Diabetul de tip 2
J. Cancer
329. Următoarele afirmații privind inițierea inflamației acute sunt corecte:
A. Mediatorii lipidici sunt sintetizați atunci când acidul arahidonic (AA) este eliberat din
membrana celulară datorită traumei
B. Mediatorii lipidici sunt sintetizați înainte ca acidul arahidonic (AA) să fie eliberat din
membrana celulară datorită traumei
C. Mediatorii lipidici produși local acționează ca autacaizi (molecule de lungă durată care
acționează la locul sintezei)
D. Eliberarea acidului arahidonic constituie pasul ce determina rata de generare a
eicosanoidelor
E. Mediatorii lipidici produși local acționează ca autacaizi (molecule de scurtă durată care
acționează la locul sintezei)
F. Mediatorii lipidici produși local reglementează procesele majore
G. Eliberarea acidului arahidonic nu influențează rata de generare a eicosanoidelor
H. Mediatorii lipidici produși local nu reglementează procesele majore
I. Mediatorii lipidici produși la nivel local sunt prostaglandinele, lipoxinele, marexinele și
protectinele
J. Mediatorii lipidici produși la nivel local sunt prostaglandinele, prostaciclinele,
leucotrienele și tromboxanii
330. Următoarele afirmații privind lipoxinele sunt Corecte:
A. Lipoxinele A4 și B4 au fost primele identificate ca stimulatori ai infiltrației PMN
B. Derivate din AA, lipoxinele sunt molecule naturale pro-rezoluție produse din acizi grași
exogeni
C. Lipoxinele au acțiuni puternice duble - anti-inflamatorii și pro-rezoluție
D. Lipoxinele A4 și B4 au fost primele identificate ca inhibitori ai recrutării non-flogistice
(„fără febră”) a macrofagelor
E. Lipoxinele A4 și B4 au fost primele identificate ca inhibitori ai infiltrației PMN
F. Lipoxinele A2 și B3 au fost primele izolate
G. Lipoxinele A4 și B4 au fost primele izolate
H. Lipoxinele au acțiune unică puternică - anti-inflamatorie
I. Derivate din AA, lipoxinele sunt molecule naturale pro-rezoluție produse din acizi grași
endogeni
J. Lipoxinele A4 și B4 au fost primele identificate ca stimulatori ai recrutării non-flogistice
(„fără febră”) a macrofagelor
331. Rezolvinele:
A. Induc creșterea migrației neutrofilelor, fagocitoza celulelor apoptotice și scăderea
clearance-ului infecției pentru a activa vindecarea țesuturilor
B. Rezolvinele din seria D derivate din DHA măresc inflamația prin creșterea adeziunii
trombocite-leucocite
C. Induc scăderea migrației neutrofilelor, fagocitoza celulelor apoptotice și creșterea
clearance-ului infecției pentru a activa vindecarea țesuturilor
D. Sunt mediatori lipidici exogeni induși în faza de rezoluție a inflamației.
E. Cele două grupuri primare ale familiei rezolvinelor au structuri chimice similare
F. Sunt biosintetizate din acizi grași saturați esențiali
G. Rezolvinele din seria D derivate din DHA reduc inflamația prin scăderea adeziunii
trombocite-leucocite
H. Sunt mediatori lipidici endogeni induși în faza de rezoluție a inflamației.
I. Sunt biosintetizate din acizi grași polinesaturați esențiali Omega-3 (acidul
eicosapentanoic - EPA și cel decosapentanoic - DHA), derivați din alimentatie
J. Cele două grupuri primare ale familiei rezolvinelor au structuri chimice distincte: seria E,
obținută din EPA și seria D, derivată din DHA
332. Următoarele afirmații privind marexinele sunt corecte:
A. Fagocitoza macrofagică a celulelor apoptotice declanșează biosinteza mar1
B. Fagocitoza macrofagică a celulelor apoptotice nu declanșează biosinteza mar1
C. Mar1 stimulează în mod eficient eferocitoza celulelor umane
D. Au fost identificați ca molecule secundare produse de PMN cu funcții homeostatice
E. Nu sunt mediatori macrofagici în rezolvarea inflamației
F. Au fost identificați ca molecule primare produse de macrofage cu funcții homeostatice
G. Mar1 stimulează în mod ineficient eferocitoza celulelor umane
H. Mar1 nu are funcții regenerative
I. Sunt mediatori macrofagici în rezolvarea inflamației
J. Mar1 are funcții regenerative
333. Următoarele afirmații privind consecințele inflamației cronice nerezolvate în
bolile parodontale sunt corecte:
A. Modificarea echilibrului, fie prin răspunsul microbiotei, fie prin cel al gazdei (sau prin
ambele), permite inițierea bolii și progresia ei
B. Când stimulii persistă, inflamația nerezolvată nu provoacă leziuni cronice, nici pierdere
de atașament, progresia bolii stagnând
C. Administrarea de medicamente antiinflamatoare nu influențează progresia bolii
parodontale
D. Când stimulii persistă, inflamația nerezolvată provoacă leziuni cronice, pierdere de
atașament, progresia bolii și distrugerea țesuturilor
E. Inflamația parodontiului este un proces biologic important, iar suprimarea completă a
cascadei inflamatiei influențează în totalitate gazda
F. Administrarea de medicamente antiinflamatoare previne progresia bolii parodontale
G. Inflamația parodontiului este un proces biologic important, iar suprimarea completă a
cascadei inflamatiei nu influențează gazda
H. Răspunsul imun exacerbat al gazdei riscă integritatea țesutului
I. Modificarea echilibrului fie prin răspunsul microbiotei, fie prin cel al gazdei (sau prin
ambele), nu permite inițierea bolii și nici progresia ei
J. Răspunsul imun exacerbat al gazdei nu riscă integritatea țesutului
334. Următoarele afirmații privind acțiunile terapeutice ale mediatorilor rezolutivi
sunt corecte:
A. Mediatorii rezolutivi sunt necesari pentru a controla și trata bolile parodontale
B. Tratamentul parodontitei experimentale cu mediatori lipidici a rezolvat complet
inflamația și a salvat pierderea de țesut, cu stimularea regenerarii țesuturilor
parodontale
C. Revenirea la homeostazie este puternic reglată de căile biologice ale rezoluției
D. În parodontită, neutrofilele neamorsate pot media si continua distrucția în matricea
extracelulara și în os, cicatrizarea defectuoasa și pierderea funcției țesutului parodontal
E. Revenirea la homeostazie nu este influențată de căile biologice ale rezoluției
F. Mediatorii rezolutivi nu sunt necesari pentru a controla și trata bolile parodontale
G. În parodontită, neutrofilele amorsate pot media si continua distrucția în matricea
extracelulara și în os, cicatrizarea defectuoasa și pierderea funcției țesutului parodontal
H. Restaurarea sănătății țesuturilor prin glucide rezolutive este inițiată după ce răspunsul
cronic generează eicosanoizii clasici – prostanoizi, prostacicline și protectine
I. Tratamentul parodontitei experimentale cu mediatori lipidici nu a rezolvat inflamația și
nu a salvat pierderea de țesut fără stimularea regenerarii țesuturilor parodontale
J. Restaurarea sănătății țesuturilor prin lipide rezolutive este inițiată după ce răspunsul
acut generează eicosanoizii clasici – prostanoizi, prostacicline și leucotriene
335. Următoarele afirmații despre legătura sistemică a inflamației parodontale
sunt corecte:
A. Mediatorii pro-inflamatori produsi extern, cum sunt IL-2β, IL-4a, TNF-β si PGE4, se pot
„revarsa” in circulatia sistemica si pot impacta sanatatea generala
B. Mediatorii pro-inflamatori produsi local, cum sunt IL-1β, IL-6, TNF-α si PGE2, se pot
„revarsa” in circulatia sistemica si pot impacta sanatatea generala
C. Au fost identificate mai multe căi biologice care leagă boala parodontală de bolile
inflamatorii sistemice
D. Bolile inflamatorii si metabolice nu impartasesc factori etiologici comuni care moduleaza
raspunsul gazdei fata de provocarea antigenica
E. Stabilirea relațiilor de cauză și efect în interacțiunile complexe dintre microbiom,
imunitatea gazdei, patologii și factori de mediu nu reprezintă un pas-cheie în
dezvoltarea unor terapii-țintă de succes pentru bolile parodontale.
F. Mecanismele inflamatorii leagă bolile acute, cum ar fi bolile parodontale, de afecțiunile
sistemice: diabetul de tip 1, afecțiuni pulmonare, afecțiuni gastro-enterologice
G. Bolile inflamatorii si metabolice impartasesc factori etiologici comuni care moduleaza
raspunsul gazdei fata de provocarea antigenica
H. Mecanismele inflamatorii leagă bolile cronice, cum ar fi bolile parodontale, de afecțiunile
sistemice: diabetul de tip 2, bolile cardiovasculare, cancerul, si de rezultatul sarcinii
I. Nu au fost identificate căi biologice care leagă boala parodontală de bolile inflamatorii
sistemice
J. Stabilirea relațiilor de cauză și efect în interacțiunile complexe dintre microbiom,
imunitatea gazdei, patologii și factori de mediu este un pas-cheie în dezvoltarea unor
terapii-țintă de succes pentru bolile parodontale
336. Următoarele afirmații privind consecințele inflamației cronice nerezolvate în
bolile parodontale sunt corecte:
A. În cazul gingivitei, inflamația acută este autolimitată și reversibilă
B. Microbiomul oral modulează dezvoltarea imunitătii orale și sistemice, iar interacțiunea
fiziologică menține răspunsul homeostatic
C. Bolile parodontale sunt boli inflamatorii cronice inițiate de către disbioză biofilmelor
microbiene
D. Când factorul etiologic și modificatorii acestuia sunt eliminați, gazda se înbolnăvește
E. Când factorul etiologic și modificatorii acestuia sunt eliminați, gazda se însănătoșește
F. Microbiomul oral nu modulează dezvoltarea imunitătii orale și sistemice, iar
interacțiunea fiziologică nu menține răspunsul homeostatic
G. Modificatorii gazdei, inclusiv cei genetici, comportamentali, anatomici, metabolici și de
mediu, modifică magnitudinea bolii
H. Bolile parodontale sunt boli inflamatorii acute inițiate de către simbioza biofilmelor
microbiene
I. În cazul gingivitei, inflamația acută este ireversibilă.
J. Modificatorii gazdei, inclusiv cei genetici, fizionomici, nemetabolici și de mediu, nu
modifică magnitudinea bolii
337. Următoarele afirmații despre fumat sunt adevarate:
A. Țările în care prevalența fumatului este cea mai mare sunt, de obicei, țarile
subdezvoltate
B. Este cel mai comun obicei nociv pentu sanătate
C. Impact pozitiv asupra procedurilor terapeutice parodontale și asupra terapiei implantare
D. Din totalul cazurilor de boală parodontală diagnosticate în SUA, aproape jumătate
includ fumatul ca factor de risc principal
E. Are impact asupra funcționării normale a multor organe și sisteme
F. Reprezintă factor de risc secundar în boala parodontală pentru instalarea și progresia
bolii
G. Prevalența sa este foarte scazută
H. Mai mult de o treime din populația adultă de sex masculin fumează în mod regulat
I. Afecțiunile dezvoltate ca rezultat al fumatului cresc speranța de viață a fumătorului cu
până la 20 de ani
J. Efectul dăunător al fumatului se datorează compoziției chimicale complexe a țigărilor
338. Despre efectele fumatului asupra prevalenței și severității bolii parodontale
putem afirma:
A. Inflamația gingivală indusă de placa bacteriană determină semne de inflamație mai
puțin evidente la fumători
B. Pacienții mai îm vârstă fumători sunt mai predispuși la a dezvolta forme agresive de
boală parodontală
C. Probabilitatea de a dezvolta parodontită pentru fumători este de aproape două ori mai
mare decât pentru nefumători
D. Pe măsură ce reacția inflamatorie progresează către structurile mai profunde ale
parodonțiului, depășind bariera gingivală și ajungând la nivelul ligamentului parodontal
și osului alveolar, leziunile produse acestor țesuturi sunt mai nesemnificative la fumători
E. Fumatul nu influențează funcțiile fiziologice, normale ale țesutului gingival
F. Fumatul poate accelera rata de progresie a distructiei tisulare, chiar în cazul menținerii
unui nivel scazut al plăcii bacteriene
G. Categoria de pacienți fumători cu cel mai mare risc de a dezvolta o formă severă de
boală parodontală sunt adulții tineri
H. Semnele clinice ale inflamației gingivale sunt mai puțin evidente decât la nefumători
I. Stadiul inițial al bolii parodontale, marcat de inflamația gingivală, are tendința să fie mult
mai evident clinic la pacienții fumători
J. După renunțarea la fumat, statusul parodontal al foștilor fumători tinde să se
normalizeze
339. Efectele fumatului asupra etiologiei și patogenezei bolii parodontale:
A. Biofilmul bacterian subgingival prezintă anumite particularități la pacienții fumători
B. Biofilmul subgingival al fumătorilor este mai puțin susceptibil la a găzdui patogeni
parodontali agresivi
C. Induce schimbări în linia moleculară de apărare a sistemului imun
D. Cauzează o creștere semnificativă a concentrației și acțiunii imunoglobulinei G2
E. În biofilmul subgingival al pacienților fumători, speciile bacteriene din complexul
portocaliu sunt mai puține decât în cazul pacienților nefumători
F. Neutrofilele fumatorilor prezintă modificări ale funcțiilor, precum creșteri în mobilitatea
(chemotactismul), digestia bacteriilor (fagocitoza) și capacitatea de producție a
hipocloritului
G. Creștere semnificativă a unor patogeni parodontali importanți, precum Tanerella
forsythia, A. Actinomycetemcomitans și P. Gingivalis
H. Numărul crescut al acestor microorganisme în biofilmul subgingival al pacienților
fumători crește riscul instalării bolii și progresiei ei rapide
I. Linia celulară de apărare a sistemului imun este alterată la pacienții fumători
J. Fumatul nu induce modificări importante ale mecanismelor sistemului imun
340. Efectele fumatului asupra etiologiei și patogenezei bolii parodontale -
Fiziologia vasculara:
A. Modificările vasculare sunt ireversibile chiar și după ce fumatul este oprit
B. Nicotina are efecte distructive directe și indirecte asupra vaselor sanguine
C. Semnele clinice ale inflamației sunt mai evidente la pacienții fumători
D. Flux sanguin este crescut in țesuturile gingivale ale fumătorilor
E. Vasele de calibru redus ale țesutului gingival nu pot asigura irigația adecvată
F. Culoarea țesuturilor gingivale este normală
G. Concentrația de oxigen și temperatura spațiului subgingival este mai crescută
H. Componentele subțiri și înguste ale circulației periferice fiind obliterate de către
depozitele de nicotină
I. Modificările induse de către depozitele de nicotină prezintă consecințe semnificative
J. Sângerarea la sondaj este mai redusă la pacienții fumători
341. Despre efectele fumatului asupra răspunsului la terapia parodontală putem
afirma:
A. În terapia implantară, riscul unui eșec este aproape de două ori mai mic la pacienții
fumători
B. Beneficiile terapiei parodontale nechirurgicale par a fi mai limitate la pacienții cu boală
parodontală fumători
C. Pacienții fumători cu boală parodontală care sunt supuși la diverse manopere
chirurgicale parodontale, inclusiv intervențiile chirurgicale cu lambou Widman modificat,
regenerarea tisulară ghidată, grefarea defectelor infraosoase si chirurgia osoasă
rezectiva, prezintă rate de succes clinic semnificant mai crescute
D. În terapia implantară, riscul unui eșec este aproape de două ori mai mare la pacienții
fumători
E. În cazurile de chirurgie plastică parodontală, acoperirea radiculară în recesia gingivală a
avut o rată mai mică de succes la pacienții fumători
F. La pacientii fumatori, implanturile sunt protejate de periimplantita din cauza
vasoconstrictiei caractwristice
G. Beneficiile terapiei parodontale nechirurgicale nu sunt limitate in nici un fel la pacienții
cu boală parodontală fumători
H. Pacienții fumători cu boală parodontală care sunt supuși la diverse manopere
chirurgicale parodontale, inclusiv intervențiile chirurgicale cu lambou Widman modificat,
regenerarea tisulară ghidată, grefarea defectelor infraosoase si chirurgia osoasă
rezectiva, prezintă rate de succes clinic semnificant mai reduse
I. La pacienții foști fumători, procedurile tratamentului nechirurgical duc la rezultate diferite
de cele ale pacienților nefumători
J. Implanturile pacienților fumători sunt mai predispuse la instalarea periimplantitei
342. Implicațiile fumatului asupra modului de funcționare fiziologic al
parodonțiului:
A. Biofilmul bacterian subgingival nu prezintă anumite particularități la pacienții fumători.
B. Includ mecanisme microbiologice
C. Nu includ mecanisme vasculare
D. Fumatul induce modificări importante ale mecanismelor sistemului imun
E. Sunt diverse
F. Biofilmul bacterian are un rol decisiv în instalare și progresia bolii parodontale
G. Nu sunt complexe
H. Implicarea răspunsului imun nu este primordială
I. Includ mecanisme imunologice
J. Conduc la distrucții tisulare minime
343. Despre răspunsul inflamator imun la pacienții fumători putem afirma:
A. Implicarea răspunsului imun este primordiala în influențarea modelului de evoluție,
gradare și severitate a bolii
B. Se produc cantități minime de markeri proinflamatori de tipul prostaglandinei E2
C. Scade protecția împotriva agresiunii paropatogenuilor
D. Reacția inflamatorie este mult mai intensă și exacerbată la pacienții fumători
E. Fumatul nu induce schimbări în linia moleculară de apărare a sistemului imun
F. Markeri proinflamatori se găsesc în număr scăzut în lichidul gingival al pacienților
fumători
G. Într-un mediu bogat in nicotină, celule ale sistemului imunitar precum monocitele, sunt
sub-stimulate de către lipopolizaharidele bacteriene
H. Metaloproteinaza matricială (MMP8), se găsește, de asemenea, într-un nivel mai
crescut în lichidul gingival al pacienților fumători cu boala parodontală
I. Reacția inflamatorie conduce la distrucția structurilor parodontale
J. Modificările cresc eficiența neutrofilelor in fața agresiunii bacteriilor parodontale
344. Următoarele afirmații despre efectele încetării fumatului asupra rezultatelor
tratamentului parodontal sunt corecte:
A. Natura reversibilă a efectelor reversibile nu este instantanee
B. Fumatul exercită efecte favorabile și nedăunătoare asupra statusului parodontal la
pacienții cu boală parodontală
C. Sunt necesari puțini ani pentru o normalizare a statusului parodontal
D. Metodele pentru renunțarea la fumat nu trebuiesc continuu ajustate pentru a se adapta
situației clinice și personalității pacientului
E. Odată ce pacientul a renunțat la fumat, trebuie să se obțină o îmbunătățire a statusului
parodontal al acestuia în ceea ce privește controlul plăcii bacteriene
F. Pacienții fumători nu trebuiesc susținuți și ajutați temeinic pe parcursul procesului de
renunțare la fumat
G. Instalarea, evoluția, rezultatele și așteptările legate de tratament sunt reversibile, odată
ce fumatul a fost întrerupt
H. Metodele pentru renunțarea la fumat sunt variate
I. Odată ce pacientul a renunțat la fumat, nu trebuie să se obțină o îmbunătățire a
statusului parodontal al acestuia în ceea ce privește recuperarea caracteristicilor
vascularizației gingivale normale.
J. Statusul parodontal intermediar al foștilor fumători se poziționează undeva între cel al
fumătorilor activi și cel al nefumătorilor
345. Despre terapia de fază I, următoarele afirmații sunt adevărate:
A. Obiectivul terapiei inițiale este de a modifica sau a elimina, pe cât posibil, etiologia
microbiană și factorii care contribuie la bolile gingivale și parodontale, crescând astfel
progresia bolii și redând danturii o stare de sănătate și confort
B. Reprezintă prima etapă dintr-o secvență de proceduri care constituie tratamentul
parodontal
C. Obiectivul terapiei inițiale este de a modifica sau a elimina, pe cât posibil, etiologia
microbiană și factorii care contribuie la bolile gingivale și parodontale, oprind astfel
progresia bolii și redând danturii o stare de sănătate și confort
D. Obiectivul terapiei inițiale este de a modifica sau a elimina, pe cât posibil, etiologia
microbiană și factorii care contribuie la bolile gingivale și parodontale, crescând astfel
progresia bolii și redând danturii o stare fiziologică
E. Obiectivul terapiei inițiale este de a modifica sau a elimina, în totalitate, etiologia
microbiană și factorii care contribuie la bolile gingivale și parodontale, oprind astfel
progresia bolii și redând danturii o stare de sănătate și confort
F. Mai este denumită și terapie „cauzală”
G. Mai este denumită și terapie inițială
H. Mai este denumită și terapie parodontală non-chirurgicală
I. Obiectivul terapiei inițiale este de a modifica sau a elimina, pe cât posibil, etiologia
microbiană și factorii care contribuie la bolile gingivale și parodontale, oprind astfel
progresia bolii și redând danturii o stare de sănătate și disconfort
J. Obiectivul terapiei inițiale este de a modifica sau a elimina, pe cât posibil, etiologia
microbiană și factorii care contribuie la bolile gingivale și parodontale, sporind astfel
progresia bolii și redând danturii o stare de sănătate și confort
346. Următoarele proceduri alcătuiesc terapia de fază I:
A. Tratamentul ortodontic
B. Corectarea sau înlocuirea restaurărilor sau dispozitivelor protetice cu adaptare
necorespunzătoare
C. Îndepărtarea parțială a tartrului supra- și subgingival
D. Îndepărtarea completă a tartrului supra- și subgingival
E. Posibila utilizare a agenților microbieni
F. Educarea pacientului pentru sănătate și instruirea în vederea realizării igienei orale
colective
G. Corectarea sau înlocuirea restaurărilor sau dispozitivelor protetice cu adaptare
corespunzătoare
H. Extracția dinților recuperabili
I. Educarea pacientului pentru sănătate și instruirea în vederea realizării igienei orale
personale
J. Tratamentul zonelor de impact alimentar
347. Referitor la secvența procedurilor din cadrul terapiei non-chirurgicale sunt
adevărate următoarele:
A. Pasul 3 este reprezentat de îndepărtarea biofilmului și tartrului supra- și subgingival
B. Pasul 5 este reprezentat de managementul leziunilor carioase
C. Pasul 3 este reprezentat de reevaluarea țesuturilor
D. Pasul 5 este reprezentat de instrucțiuni de control al biofilmului
E. Pasul 2 este reprezentat de îndepărtarea biofilmului și tartrului supra- și subgingival
F. Pasul 5 este reprezentat de reevaluarea țesuturilor
G. Pasul 1 este reprezentat de îndepărtarea biofilmului și tartrului supra- și subgingival
H. Pasul 1 este reprezentat de instrucțiuni de control al biofilmului
I. Pasul 4 este reprezentat de managementul leziunilor carioase
J. Pasul 3 este reprezentat de reconturarea restaurărilor și coroanelor defectuoase
348. Referitor la instrucțiunile de control al biofilmului sunt adevărate
următoarele afirmații:
A. Pacientul trebuie să înțeleagă motivul pentru care trebuie să participe pasiv la terapie
B. Controlul biofilmului este o componentă esențială a terapiei parodontale
C. Pacientul trebuie să înțeleagă motivul pentru care trebuie să participe activ la terapie
D. Abordarea într-o singură ședințe a terapiei inițiale permite evaluarea, intensificarea și
îmbunătățirea abilităților de igienă orală ale pacientului
E. Controlul biofilmului este o componentă terțiară a terapiei parodontale
F. Se inițiază instrucțiuni pentru igiena interdentară, realizată cu ajutorul aței dentare și a
periuțelor interdentare
G. Controlul biofilmului este o componentă secundară a terapiei parodontale
H. Abordarea în mai multe ședințe a terapiei inițiale permite evaluarea, intensificarea și
îmbunătățirea abilităților de igienă orală ale pacientului
I. Instrucțiunile trebuie începute de la prima ședință de tratament
J. Instrucțiunile trebuie începute de la a doua ședință de tratament
349. Referitor la îndepărtarea biofilmului și tartrului supra- și subgingival sunt
adevărate următoarele afirmații:
A. Clinic, este dificil de știut dacă se realizează îndepărtarea întregului strat de cement sau
dacă acesta este îndepărtat doar parțial
B. Îndepărtarea depozitelor se realizează utilizând scalere, chiurete, instrumentar
ultrasonic sau combinații ale acestor dispozitive, pe parcursul uneia sau a mai multor
ședințe
C. Majoritatea clinicienilor pledează pentru utilizarea exclusivă a instrumentelor manuale
(scalere, chiurete)
D. Studiile actuale au arătat că endotoxinele bacteriene nu penetrează cementul atât de
profund cum s-a crezut in trecut, iar îndepărtarea completă a cementului nu este
întotdeauna necesară, în timp ce îndepărtarea biofilmului și a tartrului este
indispensabilă
E. Studiile actuale au arătat că endotoxinele bacteriene nu penetrează cementul atât de
profund cum s-a crezut in trecut, iar îndepărtarea completă a cementului este
întotdeauna necesară, în timp ce îndepărtarea biofilmului și a tartrului este
indispensabilă
F. Majoritatea clinicienilor pledează pentru utilizarea exclusivă a dispozitivelor ultrasonice
G. Rezultatele sunt similare pentru toate instrumentele
H. Majoritatea clinicienilor pledează pentru combinația instrumentelor manuale (scalere,
chiurete) cu dispozitivele ultrasonice
I. Rezultatele sunt diferite pentru toate instrumentele
J. Studiile actuale au arătat că exotoxinele bacteriene nu penetrează cementul atât de
profund cum s-a crezut in trecut, iar îndepărtarea completă a cementului nu este
întotdeauna necesară, în timp ce îndepărtarea biofilmului și a tartrului este
indispensabilă
350. Referitor la îndepărtarea biofilmului și tartrului supra- și subgingival sunt
adevărate următoarele afirmații:
A. Terapia fotodinamică a fost, de asemenea, prezentată ca adjuvant al SRP
B. Chiuretajul gingival (îndepărtarea sistematică a țesutului moale care căptuseste pungile
parodontale) a fost dovedit a îmbunătăți rezultatele tratamentului atunci când este
efectuat ca metodă adjuvantă a îndepărtării depozitelor subgingivale
C. Un rezultat excelent al terapiei suprafetei radiculare și a îndepărtării minuțioase a
biofilmului este conversia țesutului gingival inflamat în țesut sănătos, cu îndepărtarea
prin chiuretare intențională a țesutului moale
D. Clinic, este facil de știut dacă se realizează îndepărtarea întregului strat de cement sau
dacă acesta este îndepărtat doar parțial
E. Radiologic, este dificil de știut dacă se realizează îndepărtarea întregului strat de
cement sau dacă acesta este îndepărtat doar parțial
F. Tratamentul cu laser a fost și el susținut de către unii specialiști (80, dar sunt necesare
studii suplimentare bine documentate pentru a putea confirma rezultatele
G. Chiuretajul gingival (îndepărtarea sistematică a țesutului moale care căptuseste pungile
parodontale) nu a fost dovedit a îmbunătăți rezultatele tratamentului atunci când este
efectuat ca metodă adjuvantă a îndepărtării depozitelor subgingivale
H. Un rezultat excelent al terapiei suprafetei radiculare și a îndepărtării minuțioase a
biofilmului este conversia țesutului gingival inflamat în țesut sănătos, fără îndepărtarea
prin chiuretare intențională a țesutului moale
I. O altă abordare actuală a îndepărtării tartrului și depozitelor dentare este dezinfectia
integrala a cavitatii bucale (engl. Full Mouth Disinfection - FMD
J. Clinic, este dificil de știut dacă se realizează îndepărtarea întregului strat de dentină sau
dacă acesta este îndepărtat doar parțial
351. Referitor la reevaluarea țesuturilor sunt adevărate următoarele afirmații:
A. La reevaluare, sunt sondate cu atenție țesuturile parodontale și sunt evaluate structurile
anatomice asociate pentru a determina etapele următoare de tratament, inclusiv
chirurgia parodontală
B. După scaling, root planing și alte proceduri ale terapiei inițiale, țesuturile parodontale
necesită aproximativ 4 săptămâni pentru a se vindeca
C. Pacienții au acum posibilitatea de a-și îmbunătăți abilitățile de igienă orală personală
pentru a reduce inflamația gingivală și pentru a adopta noi obiceiuri de igiena
D. După scaling, root planing și alte proceduri ale terapiei inițiale, țesuturile parodontale
necesită aproximativ 6 săptămâni pentru a se vindeca
E. După scaling, root planing și alte proceduri ale terapiei inițiale, țesuturile parodontale
necesită aproximativ 2 săptămâni pentru a se vindeca
F. O îmbunătățire suplimentară prin chirurgia parodontală poate fi de așteptat doar dacă
terapia inițială are ca rezultat țesuturi gingivale fără inflamație evidenta, iar pacientul și-
a însușit proceduri eficiente de control zilnic al plăcii.
G. Face parte din terapia parodontală de fază I
H. După scaling, root planing și alte proceduri ale terapiei inițiale, țesuturile parodontale
necesită aproximativ 5 săptămâni pentru a se vindeca
I. După scaling, root planing și alte proceduri ale terapiei inițiale, țesuturile parodontale
necesită aproximativ 3 săptămâni pentru a se vindeca
J. După scaling, root planing și alte proceduri ale terapiei inițiale, țesuturile parodontale
necesită aproximativ o săptămână pentru a se vindeca
352. Referitor la decizia de a apela la tratamentul parodontal de specialitate sunt
adevărate următoarele:
A. Valorile adâncimii la sondare la reevaluare sunt utilizate pentru a aprecia căror pacienți
nu le este indicată trimiterea catre un medic specialist și pentru a decide momentul la
care pacientul are nevoie de chirurgie pentru reducerea pungilor parodontale
B. Multe cazuri cu afectare parodontală necesită terapie suplimentară față de terapia
inițială
C. Multe cazuri cu afectare parodontală nu necesită terapie suplimentară față de terapia
inițială
D. Ca ghid pentru identificarea candidaților la chirurgia parodontală, s-a folosit o adâncime
la sondare standard de 5 mm, luind in considerare constatarea că lungimea tipică a
rădăcinii este de aproximativ 13 mm iar creasta osului alveolar este la aproximativ 2
mm apical de baza pungii parodontale
E. Chirurgia parodontală poate îmbunătăți suportul dinților în aceste cazuri prin reducerea
pungilor parodontale, augmentare osoasă și proceduri de regenerare
F. Ca ghid pentru identificarea candidaților la chirurgia parodontală, s-a folosit o adâncime
la sondare standard de 2 mm, luind in considerare constatarea că lungimea tipică a
rădăcinii este de aproximativ 15 mm iar creasta osului alveolar este la aproximativ 2
mm apical de baza pungii parodontale
G. Ca ghid pentru identificarea candidaților la chirurgia parodontală, s-a folosit o adâncime
la sondare standard de 2 mm, luind in considerare constatarea că lungimea tipică a
rădăcinii este de aproximativ 15 mm iar creasta osului alveolar este la aproximativ 3
mm apical de baza pungii parodontale
H. Acești pacienți nu pot fi monitorizați de medicul stomatolog generalist în terapia de
menținere
I. Acești pacienți pot fi monitorizați de medicul stomatolog generalist în terapia de
menținere
J. Valorile adâncimii la sondare la reevaluare sunt utilizate pentru a aprecia căror pacienți
le este indicată trimiterea catre un medic specialist și pentru a decide momentul la care
pacientul are nevoie de chirurgie pentru reducerea pungilor parodontale
353. Referitor la reconturarea restaurărilor și coroanelor defectuoase sunt
adevărate următoarele afirmații:
A. Face parte din terapia parodontală de fază III
B. Face parte din terapia parodontală de fază II
C. Acești pași sunt esențiali pentru eliminarea factorilor de risc locali care perpetuează
inflamația și pot fi efectuați concomitent cu alte proceduri din faza I
D. Reprezintă ultimul pas din cadrul terapiei parodontale non-chirurgicale
E. Face parte din terapia parodontală de fază I
F. Corectarea defectelor restaurărilor care retenționează placă pot fi realizate prin
îndepărtarea marginilor supraconturate
G. Se utilizează freze și instrumente de mână
H. Corectarea defectelor restaurărilor care retenționează placă pot fi realizate prin
finisarea suprafețelor poroase
I. Reprezintă pasul 2 din cadrul terapiei parodontale non-chirurgicale
J. Reprezintă pasul 4 din cadrul terapiei parodontale non-chirurgicale
354. Referitor la secvența procedurilor din cadrul terapiei parodontale de faza I
sunt adevărate următoarele afirmații:
A. Instrucțiunile de control al biofilmului dentar se realizează înainte de îndepărtarea
biofilmului și tartrului supra- și subgingival
B. Reevaluarea țesuturilor reprezintă a doua etapă
C. Reevaluarea țesuturilor reprezintă ultima etapă
D. Îndepărtarea biofilmului și tartrului supra- și subgingival se realizează imediat după
instrucțiunile de control al biofilmului
E. Instrucțiunile de control al biofilmului reprezintă ultimul pas
F. Reconturarea restaurărilor și a coroanelor defecuoase precede managementul
leziunilor carioase
G. Instrucțiunile de control al biofilmului reprezintă primul pas
H. Reconturarea restaurărilor și a coroanelor defecuoase se realizează după
managementul leziunilor carioase
I. Îndepărtarea biofilmului și tartrului supra- și subgingival se realizează înainte de
instrucțiunile de control al biofilmului
J. Reevaluarea țesuturilor reprezintă a treia etapă
355. Referitor la controlul biofilmului sunt adevărate următoarele afirmații :
A. Creșterea biofilmului are loc în câteva zile
B. Este un element critic în succesul pe termen lung al tuturor tratamentelor parodontale și
dentare
C. Creșterea biofilmului are loc în 24 de ore
D. Este o parte neeesențială a tuturor procedeelor implicate în tratamentul și prevenirea
bolilor parodontale
E. Nu este o modalitate eficientă de tratare și prevenire a gingivitei
F. Creșterea biofilmului are loc în câteva ore
G. Este o parte esențială a tuturor procedeelor implicate în tratamentul și prevenirea bolilor
parodontale
H. Este o modalitate eficientă de tratare și prevenire a gingivitei
I. Este un element critic în succesul pe termen scurt al tuturor tratamentelor parodontale
și dentare
J. Denumit și îngrijire parodontală personală
356. Referitor la controlul biofilmului sunt adevărate următoarele afirmații :
A. Creșterea biofilmului are loc în câteva ore
B. Leziunile parodontale se găsesc predominant în zonele de furcație, periajul dentar
nefiind suficient pentru a controla boala parodontală
C. Biofilmul trebuie eliminat complet cel puțin o dată la 48 de ore în cadru experimental
pentru a preveni inflamația la subiecți parodontal sănătoși
D. Creșterea biofilmului are loc în câteva zile
E. American Dental Association (ADA) recomandă ca fiecare individ să realizeze periajul
de două ori pe zi și să folosească mătasea dentara sau alte mijloace de curăţire
interdentară o dată pe zi pentru a elimina în mod eficient biofilmul și a preveni gingivita
F. Biofilmul trebuie eliminat complet cel puțin o dată la 24 de ore în cadru experimental
pentru a preveni inflamația la subiecți parodontal sănătoși
G. ADA recomandă periajul odată pe zi, deoarece majoritatea persoanelor nu elimină în
mod adecvat biofilmul microbian după un singur periaj, al doilea periaj îmbunătățind
rezultatele
H. Leziunile parodontale se găsesc predominant în zonele interdentare, periajul dentar
nefiind suficient pentru a controla boala parodontală
I. ADA recomandă periajul de două ori pe zi, deoarece majoritatea persoanelor nu elimină
în mod adecvat biofilmul microbian după un singur periaj, al doilea periaj îmbunătățind
rezultatele
J. American Dental Association (ADA) recomandă ca fiecare individ să realizeze periajul
odată pe zi și să folosească mătasea dentara sau alte mijloace de curăţire interdentară
o dată pe zi pentru a elimina în mod eficient biofilmul și a preveni gingivita
357. Referitor la controlul biofilmului sunt adevărate următoarele afirmații :
A. Fără controlul bianual al biofilmului, sănătatea orală prin tratament parodontal nu poate
fi atinsă sau menţinută
B. Fără controlul zilnic al biofilmului, sănătatea orală prin tratament parodontal nu poate fi
atinsă sau menţinută
C. Fluorul prezent în pastele de dinţi si apa de gură este esenţial pentru controlul cariilor
D. Controlul la 6 luni al biofilmului permite pacienților să-și asume zilnic responsabilitatea
pentru propria sănătate orală
E. Controlul zilnic al biofilmului permite pacienților să-și asume zilnic responsabilitatea
pentru propria sănătate orală
F. Elementele de control al biofilmului includ curățirea mecanică și adjuvanţi chimici
G. Elementele de control al biofilmului nu includ adjuvanţii chimici
H. Inhibitorii chimici ai biofilmului și tartrului care sunt încorporati în solutiile de clatire
bucala sau in dentifrice joacă un rol neimportant în controlul biofilmului microbian
I. Inhibitorii chimici ai biofilmului și tartrului care sunt încorporati în solutiile de clatire
bucala sau in dentifrice joacă un rol important în controlul biofilmului microbian
J. Fluorul prezent în pastele de dinţi si apa de gură nu ajută la controlul cariilor
358. Referitor la periuța de dinți sunt adevărate următoarele afirmații :
A. Perii periuţei de dinţi sunt grupaţi în smocuri, care sunt de obicei aranjate pe două sau
trei rânduri
B. Periuțele de dinți nu variază în mărime și design, precum și în ceea ce privește
lungimea, duritatea și dispunerea perilor
C. Perii periuţei de dinţi sunt grupaţi în smocuri, care sunt de obicei aranjate pe trei sau
patru rânduri
D. Periuţele de dinţi utilizează trei tipuri de material pentru peri
E. Periuţele de dinţi utilizează două tipuri de material pentru peri
F. Periuţele cu păr natural porcin predomină pe piață
G. Periuţele cu păr de nailon predomină pe piață
H. Capetele rotunjite ale perilor cauzează mai puține leziuni la nivelul gingiei decât perii
tăiați plat, cu capete ascuțite
I. Capetele rotunjite ale perilor cauzează mai multe leziuni la nivelul gingiei decât perii
tăiați plat, cu capete ascuțite
J. Periuțele de dinți variază în mărime și design, precum și în ceea ce privește lungimea,
duritatea și dispunerea perilor
359. Referitor la periuța de dinți sunt adevărate următoarele afirmații :
A. Periajul viguros este necesar și poate duce la retracţie gingivală
B. Perii mai moi sunt mai flexibili
C. Forța utilizată pentru periaj nu este esențială pentru îndepărtarea eficientă a biofilmului
D. Majoritatea clinicienilor recomandă înlocuirea periuțelor de dinți la fiecare 6 luni
E. Forța utilizată pentru periaj este esențială pentru îndepărtarea eficientă a biofilmului
F. Majoritatea clinicienilor recomandă înlocuirea periuțelor de dinți la fiecare 3 până la 4
luni
G. Utilizarea periuțelor de dinți cu peri tari este asociată cu o retractie gingivală mai mică
H. Utilizarea periuțelor de dinți cu peri tari este asociată cu o retrac ie gingivală mai mare
I. Periajul viguros nu este necesar și poate duce la retracţie gingivală
J. Perii mai moi sunt tari flexibili
360. Referitor la periuțele de dinți electrice sunt adevărate următoarele
afirmații :
A. S-a dovedit, de asemenea, că vibraţiile nu interferează cu aderența bacteriană la
suprafețele orale
B. Ele se bazează în primul rând pe contactul chimic dintre peri și dinți pentru a elimina
biofilmul
C. Ele se bazează în primul rând pe contactul mecanic dintre peri și dinți pentru a elimina
biofilmul
D. Adăugarea de energie acustică de joasă frecvență generează mișcarea dinamică a
fluidului și asigură curățirea la mică distanţă de vârfurile perilor
E. În prezent, periuțele de dinți electrice au mișcări oscilatorii și rotative, iar unele perii
utilizează energie acustică de înaltă frecvență pentru a îmbunătăți capacitatea de
curățare
F. Vibrația sonică și mișcarea mecanică a periuțelor de dinți electrice afecteaza viabilitatea
celulelor bacteriene
G. S-a dovedit, de asemenea, că vibraţiile interferează cu aderența bacteriană la
suprafețele orale
H. Adăugarea de energie acustică de joasă frecvență generează mișcarea dinamică a
fluidului și asigură curățirea la mare distanţă de vârfurile perilor
I. Periuțele de dinți electrice concepute pentru a imita tehnicile de periaj cu miscari
alternative au fost inventate în 1939
J. În prezent, periuțele de dinți electrice au mișcări oscilatorii și rotative, iar unele perii
utilizează energie acustică de joasă frecvență pentru a îmbunătăți capacitatea de
curățare
361. Referitor la dentifrice sunt adevărate următoarele afirmații :
A. Dentina se abrazează de 25 de ori mai repede decât smalțul
B. Dentifricele nu ajută la curățarea și lustruirea suprafețelor dentare
C. Ele sunt utilizate mai ales sub formă de paste, dar sunt disponibile si ca pulberi și geluri
D. Calitatea abrazivă a dentifricelor afectează multr smalțul și reprezintă o problema
pentru pacienții cu suprafețe radiculare expuse
E. Dentifricele ajută la curățarea și lustruirea suprafețelor dentare
F. Cementul se abrazează de 25 de ori mai repede decât smalțul
G. Ele sunt utilizate mai ales sub formă de gel, dar sunt disponibile si ca pulberi și paste
H. Dentina se abrazează de 35 de ori mai repede decât smalțul
I. Cementul se abrazează de 35 de ori mai repede decât smalțul
J. Calitatea abrazivă a dentifricelor afectează ușor smalțul și reprezintă o problema pentru
pacienții cu suprafețe radiculare expuse
362. Referitor la dentifrice sunt adevărate următoarele afirmații :
A. Procedeele de igienă orală care utilizează pastă de dinți abrazivă sunt principala cauză
a deteriorării țesuturilor dure, fiind posibilă producerea de leziuni gingivale
B. Dentifricele sunt puțin utile pentru furnizarea de agenți terapeutici la nivel dentar și
gingival.
C. Pastele de dinți care realizează controlul tartrului (denumite și paste de dinți
"antitartru"), conțin pirofosfați și s-a demonstrat că reduc depunerea de tartru dentar pe
măsură ce acesta se formează
D. Pastele de dinți care realizează controlul tartrului (denumite și paste de dinți
"antitartru"), nu conțin pirofosfați și s-a demonstrat că reduc depunerea de tartru dentar
E. Dentifricele sunt foarte utile pentru furnizarea de agenți terapeutici la nivel dentar și
gingival
F. Efectul inhibitor al pirofosfatilor reduce depunerea de tartru nou supragingival, dar nu
afectează depozitele de tartru existente
G. Procedeele de igienă orală care utilizează pastă de dinți abrazivă sunt cauza secundară
a deteriorării țesuturilor dure, fiind posibilă producerea de leziuni gingivale
H. Suprafețele radiculare cu expunerea dentinei și a cementului, se abrazează uşor, ceea
ce duce la microleziuni și sensibilitate dentară
I. Efectul inhibitor al pirofosfatilor reduce depunerea de tartru nou supragingival, dar
afectează depozitele de tartru existente.
J. Suprafețele radiculare cu expunerea dentinei și a cementului, se abrazează uşor, ceea
ce duce la macroleziuni și sensibilitate dentară
363. Referitor la ața dentară sunt adevărate următoarele afirmații :
A. Este al treilea cel mai recomandat mijloc pentru îndepărtarea biofilmului de pe
suprafețele proximale ale dinților
B. Avantajul suporturilor de aţa dentară este că utilizarea lor nu necesită timp
C. Este al doilea cel mai recomandat mijloc pentru îndepărtarea biofilmului de pe
suprafețele proximale ale dinților
D. Suporturile de aţa dentară sunt utile pentru pacienții cu o bună dexteritate manuală
E. Dezavantajul suporturilor de aţa dentară este că utilizarea lor necesită timp, deoarece
aţa trebuie să fie inlocuită atunci cȃnd se rupe
F. Unii pacienti preferă aţa dentară monofilament din material aderent, deoarece este
neteda și nu se rupe
G. Suporturile de aţa dentară sunt utile pentru pacienții fără dexteritate manuală și pentru
îngrijitorii care asistă pacienții la igiena dentara
H. Este fabricată din filamente de nailon sau monofilamente din plastic, și se
comercializeaza în variante cerate, necerate, groase, subțiri și cu adaus de substanțe
aromate
I. Unii pacienti preferă aţa dentară monofilament din material antiaderent, deoarece este
neteda și nu se rupe
J. Este cel mai recomandat mijloc pentru îndepărtarea biofilmului de pe suprafețele
proximale ale dinților
364. Referitor la periuțele interdentare sunt adevărate următoarele afirmații :
A. Diametrul periuţei trebuie să fie puțin mai mare decât ambrazurile gingivale care
urmează a fi curățate
B. Periile cu un singur smoc (“monosmoc”) oferă acces la nivelul furcaţiei sau în zone
izolate cu retracţie marcată, fiind eficiente pe suprafețele linguale ale molarilor și
premolarilor mandibulari
C. Periile cu un singur smoc (“monosmoc”) nu oferă acces la nivelul furcaţiei sau în zone
izolate cu retracţie marcată, fiind eficiente pe suprafețele linguale ale molarilor și
premolarilor mandibulari
D. O periuţă interdentară este introdusă în spațiile proximale și deplasată înainte și înapoi
cu mişcări scurte
E. Ca regulă generală, cu cât spațiile sunt mai mari, cu atât instrumentele necesare pentru
curățarea corespunzătoare a acestor spaţii trebuie sa fie mai mici
F. Probabil cea mai eficientă metodă de îndepărtare a biofilmului pentru zonele
interdentare, în cazul în care papila umple complet spațiul (ambrazura), este utilizarea
de periuţelor interdentare
G. Diametrul periuţei trebuie să fie puțin mai mic decât ambrazurile gingivale care urmează
a fi curățate
H. O periuţă interdentară este introdusă în spațiile proximale și deplasată înainte și înapoi
cu mişcări lungi
I. Probabil cea mai eficientă metodă de îndepărtare a biofilmului pentru zonele
interdentare, în cazul în care papila nu umple complet spațiul (ambrazura), este
utilizarea de periuţelor interdentare
J. Ca regulă generală, cu cât spațiile sunt mai mari, cu atât instrumentele necesare pentru
curățarea corespunzătoare a acestor spaţii trebuie sa fie mai mari
365. Referitor la tetracicline sunt adevărate următoarele afirmații:
A. Au avut o utilizare largă în tratamentul bolii parodontale
B. Au fost frecvent indicate în tratamentul parodontitelor refractare, incluzând formele de
parodontită agresivă localizată
C. Au fost rar indicate în tratamentul parodontitelor refractare, incluzând formele de
parodontită agresivă localizată
D. Au capacitatea de a se concentra în țesuturile parodontale și de a inhiba dezvoltarea
Aggregatibacter actinomycetemcomitans
E. Au fost rar indicate în tratamentul parodontitelor refractare, incluzând formele de
parodontită agresivă generalizată
F. Au capacitatea de a se concentra în țesuturile parodontale și de a inhiba dezvoltarea
Porphyromonas gingivalis
G. Au avut o utilizare restrânsă în tratamentul bolii parodontale
H. Exercită un efect anticolagenolitic
I. Au efect bacteriostatic
J. Exercită un efect colagenolitic
366. Referitor tetracicline sunt adevărate următoarele afirmații:
A. Administrată sistemic poate elimina bacteriile din țesuturi, fiind demonstrat că, în
combinație cu SR, poate suprima alveoliza și dezvoltarea Porphyromonas gingivalis
B. Sunt mai eficiente împotriva bacteriilor Gram-negative decât celor Gram-pozitive
C. Sunt mai eficiente împotriva bacteriilor Gram-pozitive decât celor Gram-negative
D. Administrată local poate elimina bacteriile din țesuturi, fiind demonstrat că, în
combinație cu SR, poate suprima alveoliza și dezvoltarea A.actinomycetemcomitans
E. Au fost investigate ca adjuvante pentru tratamentul LAP
F. Sunt eficiente împotriva bacteriilor cu multiplicare lentă
G. Sunt eficiente împotriva bacteriilor cu multiplicare rapidă
H. Eficiența este dată de concentrația lor crescută la nivelul sanțului gingival
I. Administrată sistemic poate elimina bacteriile din țesuturi, fiind demonstrat că, în
combinație cu SR, poate suprima alveoliza și dezvoltarea A.actinomycetemcomitans
J. Eficiența este dată de concentrația lor scăzută la nivelul sanțului gingival
367. Referitor la tetracicline sunt adevărate următoarele afirmații:
A. Efectele adverse cuprind cefalee
B. Tratamentul cu clorhidrat de tetraciclină necesită administrarea a 225 mg de 2 ori/zi
C. Efectele adverse cuprind tulburări gastro-intestinale, fotosensibilitate
D. Tetraciclina, minociclina și doxiciclina sunt compuși semisintetici ai clasei tetraciclinelor
care au fost utilizate în terapia parodontală
E. Efectele adverse cuprind hipersensibilitate
F. Tetraciclina, minociclina și doxiciclina sunt compuși sintetici ai clasei tetraciclinelor care
au fost utilizate în terapia parodontală
G. Tratamentul cu clorhidrat de tetraciclină necesită administrarea a 225 mg de 4 ori/zi
H. Tratamentul cu clorhidrat de tetraciclină necesită administrarea a 200 mg de 4 ori/zi
I. Tratamentul cu clorhidrat de tetraciclină necesită administrarea a 200 mg de 2 ori/zi
J. Tratamentul cu clorhidrat de tetraciclină necesită administrarea a 250 mg de 4 ori/zi
368. Referitor la minociclină sunt adevărate următoarele afirmații:
A. Administrată la o doză de 200 mg/zi timp de o săptămână, produce o reducere a
numărului total de bacterii, eliminarea completă a spirochetelor timp de până la 2 luni și
îmbunătățirea tuturor parametrilor clinici
B. Efectele secundare sunt similare cu cele ale tetraciclinei, cu toate acestea există o
incidență crescută a vertijului
C. Minociclina este eficientă împotriva unui spectru restrâns de microorganisme
D. Minociclina este eficientă împotriva unui spectru larg de microorganisme
E. Desi asociata cu mai puțină fototoxicitate și toxicitate hepatică decat tetraciclina,
minociclina poate cauza vertij reversibil
F. Desi asociata cu mai putina fototoxicitate și toxicitate renală decat tetraciclina,
minociclina poate cauza vertij reversibil
G. La pacienții adulți cu parodontite, suprimă spirochetele și bacilii mobili la fel de eficient
ca debridarea mecanică minuțioasă, cu menținerea rezultatelor de până la 3 luni după
terapie
H. La pacienții adulți cu parodontite, suprimă spirochetele și bacilii mobili la fel de eficient
ca debridarea mecanică minuțioasă, cu menținerea rezultatelor de până la 6 luni după
terapie
I. La pacienții adulți cu parodontite, suprimă spirochetele și bacilii mobili la fel de eficient
ca debridarea mecanică minuțioasă, cu menținerea rezultatelor de până la 6 luni după
terapie
J. La pacienții adulți cu parodontite, suprimă spirochetele și bacilii nonmobili la fel de
eficient ca debridarea mecanică minuțioasă, cu menținerea rezultatelor de până la 3
luni după terapie
369. Referitor la doxiciclină sunt adevărate următoarele afirmații:
A. Poate fi la fel de eficientă ca minociclina
B. Complianța este favorizată și prin faptul că absorbția sa de la nivelul tractului gastro-
intestinal este foarte puțin perturbată de calciu
C. Efectele secundare sunt similare cu cele ale clorhidratului de tetraciclină, dar doxiciclina
cauzează cea mai mare fotosensibilitate din categoria tetraciclinelor
D. Eficiența este diferită față de cea a minociclină
E. Complianța este favorizată și prin faptul că absorbția sa de la nivelul tractului gastro-
intestinal este foarte puțin perturbată de magneziu
F. Poate fi administrată de două ori pe zi
G. Poate fi administrată doar o dată pe zi
H. Prezintă un spectru diferit de acțiune ca si minociclina
I. Efectele secundare sunt similare cu cele ale clorhidratului de tetraciclină, dar doxiciclina
cauzează cea mai mică fotosensibilitate din categoria tetraciclinelor
J. Prezintă același spectru de acțiune ca si minociclina
370. Referitor la metronidazol sunt adevărate următoarele afirmații:
A. Metronidazolul este eficient împotriva A. Actinomycetemcomitans când se utilizează în
combinație cu alte antibiotice
B. O singură doză de metronidazol (200 mg oral) este detectabilă atât în ser cât și în
fluidul șanțului crevicular într-o cantitate suficientă pentru a inhiba o gamă largă de
patogeni parodontali
C. Două doze de metronidazol (500 mg oral) este detectabilă atât în ser cât și în fluidul
șanțului crevicular într-o cantitate suficientă pentru a inhiba o gamă largă de patogeni
parodontali
D. O singură doză de metronidazol (500 mg oral) este detectabilă atât în ser cât și în
fluidul șanțului crevicular într-o cantitate suficientă pentru a inhiba o gamă largă de
patogeni parodontali
E. Metronidazolul este eficient împotriva Porphyromonas gingivalis când se utilizează în
combinație cu alte antibiotice
F. În combinație cu amoxicilină sau amoxicilină-clavulanat de potasiu (Augmentin),
metronidazolul este eficient în tratarea paciențiilor cu LAP sau parodontite refractare
G. A fost utilizat în tratamentul gingivitei acute ulcero-necrotice, al parodontitelor cronice și
al parodontitelor agresive
H. O singură doză de metronidazol (250 mg oral) este detectabilă atât în ser cât și în
fluidul șanțului crevicular într-o cantitate suficientă pentru a inhiba o gamă largă de
patogeni parodontali
I. Reacțiile adverse sunt invers proporționale cu cantitatea ingerată: crampe severe,
greață și vărsături
J. Metronidazolul are un efect antabuz în prezența ingestiei de alcool
371. Referitor la peniciline sunt adevărate următoarele afirmații:
A. Doza recomandată este de 500 mg de 2 ori/zi timp de 8 zile
B. Penicilinele nu pot induce reacții alergice
C. Penicilinele pot induce rezistență bacteriană
D. Penicilinele pot induce reacții alergice
E. Doza recomandată este de 500 mg de 3 ori/zi timp de 8 zile
F. Doza recomandată este de 500 mg de 3 ori/zi timp de 5 zile
G. Penicilinele nu pot induce rezistență bacteriană
H. Amoxicilina este susceptibilă la penicilaza, o β-lactamază produsă de anumite bacterii
care distrug structura inelului penicilinic și astfel anulează efectul penicilinelor
I. Amoxicilina poate fi eficientă în tratamentul pacienților cu parodontită agresivă, atât în
formele localizate cât și în cele generalizate
J. Doza recomandată este de 500 mg de 3 ori/zi timp de 7 zile
372. Referitor la cefalosporine sunt adevărate următoarele afirmații:
A. Administrarea cefalosporinelor a fost asociată cu urticarie
B. În mod uzual, cefalosporinele sunt utilizate în tratamentul infecțiilor dentare
C. Pacienții alergici la peniciline trebuie luați în considerare ca fiind alergici la toți produșii
β-lactamici
D. Administrarea cefalosporinelor nu se asociază cu tulburări gastrointestinale
E. Pacienții alergici la peniciline nu trebuie luați în considerare ca fiind alergici la toți
produșii β-lactamici
F. Administrarea cefalosporinelor nu se asociază cu urticarie
G. Administrarea cefalosporinelor nu se asociază cu erupții cutanate
H. Administrarea cefalosporinelor a fost asociată cu erupții cutanate
I. Administrarea cefalosporinelor a fost asociată cu febră
J. În mod uzual, cefalosporinele nu sunt utilizate în tratamentul infecțiilor dentare
373. Referitor la clindamicină sunt adevărate următoarele afirmații:
A. Are o afinitate puternică pentru țesutul osos
B. Are o afinitate scăzută pentru țesutul osos
C. Clindamicina este recomandată pacienților ce prezintă în istoricul lor medical
diagnosticul de colită
D. Este contraindicată în situațiile în care pacientul prezintă alergie la penicilină
E. Este eficientă împotriva bacteriilor aerobe
F. Clindamicina a fost asociată cu colita pseudomembranoasă
G. Și-a demonstrat eficiența în cazul pacienților cu parodontite refractare după tratamentul
cu tetraciclină
H. Este eficientă împotriva bacteriilor anaerobe
I. Clindamicina nu a fost asociată cu colita pseudomembranoasă
J. Este indicată în situațiile în care pacientul prezintă alergie la penicilină
374. Referitor la ciprofloxacină sunt adevărate următoarele afirmații :
A. În prezent, ciprofloxacina este singurul antibiotic utilizat în terapia parodontală la care
sunt susceptibile toate tulpinile de Porphyromonas gingivalis
B. Ciprofloxacina este o chinolonă activă asupra bacililor Gram-pozitivi
C. Chinolonele stimulează metabolismul teofilinei
D. Chinolonele inhibă metabolismul teofilinei
E. Nu fost de asemenea utilizată în combinație cu metronidazolul
F. Ciprofloxacina este o chinolonă activă asupra bacililor Gram-negativi
G. Chinolonele stimulează metabolismul cafeinei
H. A fost de asemenea utilizată în combinație cu metronidazolul
I. În prezent, ciprofloxacina este singurul antibiotic utilizat în terapia parodontală la care
sunt susceptibile toate tulpinile de A. Actinomycetemcomitan
J. Chinolonele inhibă metabolismul cafeinei
375. Referitor la substanțele antimicrobiene cu eliberare retard sunt adevărate
următoarele afirmații:
A. Chip-ul este introdus în punga parodontală direct din folie
B. In SUA sunt disponibile 6 tipuri de preparate antimicrobiene retard cu aplicare locală
C. In SUA sunt disponibile 2 tipuri de preparate antimicrobiene retard cu aplicare locală
D. In SUA sunt disponibile 5 tipuri de preparate antimicrobiene retard cu aplicare locală
E. Periochip-ul reprezintă o substanță antimicrobiană cu eliberare retard
F. In SUA sunt disponibile 3 tipuri de preparate antimicrobiene retard cu aplicare locală
G. In SUA sunt disponibile peste 10 tipuri de preparate antimicrobiene retard cu aplicare
locală
H. Chip-ul cu clorhexidină (CHX) conține 2.5mg gluconat de CHX
I. In SUA sunt disponibile 4 tipuri de preparate antimicrobiene retard cu aplicare locală
J. Chip-ul cu clorhexidină (CHX) se prezintă sub forma unei matrici de mici dimensiuni
376. Referitor la substanțele antimicrobiene cu eliberare retard sunt adevărate
următoarele afirmații:
A. Aplicarea periochip este indicată înainte de procedurile de SRP
B. Aplicarea periochip este indicată pentru reducerea adâncimilor de sondaj la pacienții cu
parodontită acută
C. In SUA sunt disponibile 2 tipuri de preparate antimicrobiene retard cu aplicare locală:
periochip (chip cu conținut de clorhexidină), Atridox (gel cu doxiciclină)
D. Aplicarea periochip este indicată pentru reducerea adâncimilor de sondaj la pacienții cu
parodontită cronică
E. Aplicarea periochip este indicată după procedurile de SRP
F. Aplicarea periochip poate fi inclusă în terapia de menținere
G. Chip-ul cu clorhexidină (CHX) se prezintă sub forma unei matrici de mici dimensiuni
(4.0 x 5.0 x 0.35mm), care conține 2.5 mg gluconat de CHX, încorporată într-o matrice
resorbabilă, biodegradabilă de gelatină hidrolizată, cross-linkată cu glutaraldehida,
ambalat individual
H. Aplicarea periochip nu poate fi inclusă în terapia de menținere
I. In SUA sunt disponibile 3 tipuri de preparate antimicrobiene retard cu aplicare locală:
periochip (chip cu conținut de clorhexidină), Atridox (gel cu doxiciclină) și Arestin
(microsfere de minociclină)
J. Chip-ul cu clorhexidină (CHX) se prezintă sub forma unei matrici de mici dimensiuni
(4.0 x 5.0 x 0.35mm), care conține 2 mg gluconat de CHX, încorporată într-o matrice
resorbabilă, biodegradabilă de gelatină hidrolizată, cross-linkată cu glutaraldehida,
ambalat individual
377. Referitor la gelul cu doxiciclină sunt adevărate următoarele afirmații:
A. Gelul cu doxiciclină (Atridox) este compus dintr-un sistem de mixare cu trei seringi
B. Este indicat pentru câștig de atașament clinic
C. Gelul cu doxiciclină (Atridox) este un preparat retard pentru aplicare sublinguală
D. Este indicat pentru tratamentul parodontitelor acute la adulți
E. Este indicat pentru tratamentul parodontitelor cronice la adolescenți
F. Este indicat pentru tratamentul parodontitelor cronice la adulți
G. Gelul cu doxiciclină (Atridox) este un preparat retard pentru aplicare subgingivală
H. Gelul eliberează doxiciclina în șanțul crevicular mai mult de 7 zile
I. Gelul cu doxiciclină (Atridox) este compus dintr-un sistem de mixare cu două seringi
J. Gelul eliberează doxiciclina în șanțul crevicular mai mult de 5 zile
378. Referitor la microsferele de minociclină sunt adevărate următoarele
afirmații :
A. Sunt un preparat retard pentru aplicare sublinguală
B. Conține antibioticul clorhidrat de minociclină încorporat într-un monomer
C. Face parte din clasa tetraciclinelor și are un spectru îngust de acțiune
D. Studiile clinice au raportat creșterea microorganismelor oportuniste după administrare
E. Sunt indicate ca terapie adjuvantă în cadrul terapiei inițiale pentru reducerea adâncimii
de sondare la pacienții tineri cu parodontită cronică și ca parte a terapiei de menținere,
pentru controlul plăcii bacteriene și SRP
F. Sunt indicate ca terapie adjuvantă în cadrul terapiei inițiale pentru reducerea adâncimii
de sondare la pacienții adulți cu parodontită cronică și ca parte a terapiei de menținere,
pentru controlul plăcii bacteriene și SRP
G. Face parte din clasa tetraciclinelor și are un spectru larg de acțiune
H. Studiile clinice nu au raportat creșterea microorganismelor oportuniste după
administrare
I. Sunt un preparat retard pentru aplicare subgingivală
J. Conține antibioticul clorhidrat de minociclină încorporat într-un polimer
379. Referitor la microsferele de minociclină sunt adevărate următoarele
afirmații:
A. Pacienții trebuie să evite consumarea alimentelor dure și lipicioase timp de două
săptămâni
B. Necesită îndepărtare după o săptămână
C. Necesită aplicarea de pansament sau adeziv parodontal
D. Este injectat din cartușul unidoză în punga parodontală
E. Pacienții trebuie să evite consumarea alimentelor dure și lipicioase timp de o
săptămână
F. Pacienții trebuie să nu utilizeze ața dentară la nivelul site-urilor tratate timp de 10 zile
G. Nu necesită aplicarea de pansament sau adeziv parodontal
H. Pacienții trebuie să nu utilizeze ața dentară la nivelul site-urilor tratate timp de 14 zile
I. Se aplică cu sonda fără a fi indepărtat ambalajul
J. Nu necesită îndepărtare
380. Referitor la produsele pe bază de clorhexidină sunt adevărate următoarele
afirmații:
A. Chlo-Site este un gel de xantan, format dintr-un monomer de zaharidă proiectat ca o
retea tridimensională
B. Chlo-Site este un gel de xantan, format dintr-un polimer de zaharidă proiectat ca o retea
tridimensională
C. Periocol-CG se introduce în punga parodontală, unde se resoarbe după 30 de zile
D. Periocol-CG este un chip de dimensiune medie
E. Periocol-CG este un chip cu o greutate de 10 mg
F. Periocol-CG se introduce în punga parodontală, unde se resoarbe după o săptămână
G. Periocol-CG este un chip care conține 5 mg de gluconat de CHX
H. Periocol-CG este un chip cu o greutate de 15 mg
I. Periocol-CG este un chip de dimensiune mică
J. Periocol-CG este un chip care conține 2.5 mg de gluconat de CHX
381. Referitor la Chlo-Site sunt adevărate următoarele afirmații:
A. Gelul persistă la nivelul pungii parodontale fiind ușor de îndepărtat de către lichidul
crevicular sau salivă
B. Gelul conține trei tipuri de CHX
C. Gelul dispare din punga parodontală în 10-30 de zile
D. Chlo-Site este un gel de xantan, format dintr-un polimer de zaharidă proiectat ca o retea
tridimensională, care conține 2,5% CHX în 0.5 ml de gel injectabil în punga parodontală
E. Chlo-Site este un gel de xantan, format dintr-un polimer de zaharidă proiectat ca o retea
tridimensională, care conține 1,5% CHX în 0.5 ml de gel injectabil în punga parodontală
F. Gelul atinge o concentrație mai mare de 10 μg/ml în lichidul crevicular
G. Gelul persistă la nivelul pungii parodontale și nu este ușor îndepărtat de către lichidul
crevicular sau salivă
H. Gelul atinge o concentrație mai mare de 100 μg/ml în lichidul crevicular
I. Gelul conține două tipuri de CHX
J. Gelul dispare din punga parodontală în 7-14 de zile
382. Referitor la produsele pe bază de tetraciclină sunt adevărate următoarele
afirmații:
A. Periocol-TC eliberează tetraciclina in vitro timp de 8-10 zile
B. Flacoanele periocol-TC conțin fibre de colagen de tip I
C. Periocol-TC este indicat ca tratament adjuvant în parodontita acută
D. Periocol-TC eliberează tetraciclina in vivo timp de 8-10 zile
E. Flacoanele periocol-TC sunt sterilizate prin radiații beta
F. Flacoanele periocol-TC conțin fibre de colagen de tip II
G. Flacoanele periocol-TC sunt sterilizate prin radiații gamma
H. Este necesară aplicarea de adezivi parodontali pentru a evita îndepartarea lor din
punga parodontală
I. Nu este necesară aplicarea de adezivi parodontali pentru a evita îndepartarea lor din
punga parodontală
J. Periocol-TC este indicat ca tratament adjuvant în parodontita cronică
383. Referitor la produsele pe bază de tetraciclină sunt adevărate următoarele
afirmații:
A. Fibrele din Periodontal Plus AB sunt impregnate uniform cu aproximativ 5 mg de
clorhidrat de tetraciclină
B. Fibrele din Periodontal Plus AB trebuie acoperite cu pansament parodontal sau cu
adezivi dentari timp de 14 zile
C. Periodontal Plus AB conține 25 mg de colagen în stare fibrilară pură
D. Periodontal Plus AB conține 50 mg de colagen în stare fibrilară pură
E. Fibrele din Periodontal Plus AB se resorb in punga parodontală în aproximativ 14 zile
F. Fibrele din Periodontal Plus AB se resorb in punga parodontală în aproximativ 7 zile
G. Periodontal Plus AB este o fibră cu tetraciclină bioresorbabilă
H. Fibrele din Periodontal Plus AB sunt impregnate uniform cu aproximativ 2 mg de
clorhidrat de tetraciclină
I. Periodontal Plus AB este o fibră cu tetraciclină non-bioresorbabilă
J. Fibrele din Periodontal Plus AB trebuie acoperite cu pansament parodontal sau cu
adezivi dentari timp de 10 zile
384. Referitor la raționamentul utilizării medicamentelor retard cu aplicare
rapidă sunt adevărate următoarele afirmații:
A. Niciuna dintre aceste strategii nu s-a dovedit a fi la fel de eficientă ca aplicarea
sistemică de medicamente antimicrobiene retard, cu eliberare controlata
B. Efectul antibacterian al SRP sau ale altor terapii mecanice rezultă din menținerea
încărcăturii bacteriene sau din modificarea compoziției florei bacteriene la nivelul site-
ului parodontal
C. Există mai multe strategii de administrare a substanțelor antimicrobiene în punga
parodontală, în doze eficiente pentru menținerea microflorei
D. Niciuna dintre aceste strategii nu s-a dovedit a fi la fel de eficientă ca aplicarea locală
de medicamente antimicrobiene retard, cu eliberare controlata
E. S-a crezut că tetraciclinele administrate local se regăsesc în concentrații semnificative
în lichidul crevicular în comparație cu plasma
F. Efectul antibacterian al tratamentului mecanic este suficient
G. Există mai multe strategii de administrare a substanțelor antimicrobiene în punga
parodontală, în doze eficiente pentru reducerea microflorei
H. S-a crezut că tetraciclinele administrate sistemic se regăsesc în concentrații
semnificative în lichidul crevicular în comparație cu plasma
I. Efectul antibacterian al SRP sau ale altor terapii mecanice rezultă din reducerea
încărcăturii bacteriene sau din modificarea compoziției florei bacteriene la nivelul site-
ului parodontal
J. Efectul antibacterian al tratamentului mecanic este insuficient
385. Referitor la terapia de modulare a gazdei sunt adevărate următoarele
afirmații:
A. Deși expunerea la bacterii şi exotoxine influențează în mod direct iniţierea și
dezvoltarea inflamaţiei parodontale, componenta majoră a distrucţiei ţesutului moale şi
dur asociată bolii parodontale este rezultatul activării răspunsului imunoinflamator al
gazdei ca răspuns la agresiunea bacteriană
B. Există cazuri în care s-au identificat pacienți cu depozite mari de placă bacteriană și
tartru, dar cu manifestări clinice specifice gingivitei, cu pungi parodontale false
C. S-a demonstrat că severitatea bolii parodontale este corelată doar cu cantitatea de
placă bacteriană prezentă
D. Răspunsul țesuturilor parodontale la prezența plăcii bacteriene prezintă o variabilitate
crescută, unii pacienți dezvoltand distrucții avansate ale țesuturilor parodontale, chiar în
condițiile menținerii unei igiene orale bune
E. Răspunsul țesuturilor parodontale la prezența plăcii bacteriene prezintă o variabilitate
scăzută, unii pacienți dezvoltand distrucții avansate ale țesuturilor parodontale, chiar în
condițiile menținerii unei igiene orale bune.
F. S-a demonstrat că severitatea bolii parodontale nu este corelată doar cu cantitatea de
placă bacteriană prezentă
G. Biofilmul bacterian s-a dovedit a fi factorul secundar etiologic
H. Deși expunerea la bacterii şi endotoxine influențează în mod direct iniţierea și
dezvoltarea inflamaţiei parodontale, componenta majoră a distrucţiei ţesutului moale şi
dur asociată bolii parodontale este rezultatul activării răspunsului imunoinflamator al
gazdei ca răspuns la agresiunea bacteriană
I. Biofilmul bacterian s-a dovedit a fi principalul factor etiologic
J. Există cazuri în care s-au identificat pacienți cu depozite mici de placă bacteriană și
tartru, dar cu manifestări clinice specifice gingivitei, cu pungi parodontale false
386. Referitor la antiinflamatoarele nesteroidiene sunt adevărate următoarele
afirmații:
A. PGE2 inhibă funcția fibroblastelor
B. PGE2 au un efect inhibitor asupra răspunsului imun
C. AINS nu sunt utilizate în tratamentul durerii
D. Pacienții cu boală parodontală prezintă un nivel ridicat de PGE2
E. Stimulează formarea prostaglandinelor, inclusiv a PGE2
F. Pacienții cu boală parodontală prezintă un nivel scăzut de PGE2
G. PGE2 stimulează funcția fibroblastelor
H. PGE2 au un efect stimulator asupra răspunsului imun
I. AINS sunt utilizate în tratamentul durerii
J. Inhibă formarea prostaglandinelor, inclusiv a PGE2
387. Referitor la antiinflamatoarele nesteroidiene sunt adevărate următoarele
afirmații:
A. AINS administrate sistemic, cum sunt: indometacinul, flurbiprofenul și naproxenul, cu
frecvență zilnică, timp de 5 ani au arătat o reducere semnificativă a ratei de resorbție
osoasă
B. AINS sunt asociate cu multiple efecte adverse
C. AINS administrate sistemic, cum sunt: indometacinul, flurbiprofenul și naproxenul, cu
frecvență zilnică, timp de 3 ani au arătat o creștere semnificativă a ratei de resorbție
osoasă
D. AINS nu sunt asociate cu efecte adverse
E. AINS sunt utilizate în tratamentul durerii
F. Inhibă formarea prostaglandinelor, inclusiv a PGE2
G. AINS administrate sistemic, cum sunt: indometacinul, flurbiprofenul și naproxenul, cu
frecvență zilnică, timp de 3 ani au arătat o reducere semnificativă a ratei de resorbție
osoasă
H. Este necesară administrarea zilnică pe o perioadă scurtă de timp, pentru ca tratamentul
să aibă efect la nivelul țesuturilor parodontale
I. AINS nu sunt utilizate în tratamentul durerii
J. Este necesară administrarea zilnică pe o perioadă lungă de timp, pentru ca tratamentul
să aibă efect la nivelul țesuturilor parodontale
388. Referitor la antiinflamatoarele nesteroidiene sunt adevărate următoarele
afirmații, cu excepția:
A. AINS nu sunt asociate cu efecte adverse
B. Este necesară administrarea zilnică pe o perioadă scurtă de timp, pentru ca tratamentul
să aibă efect la nivelul țesuturilor parodontale
C. AINS administrate sistemic, cum sunt: indometacinul, flurbiprofenul și naproxenul, cu
frecvență zilnică, timp de 5 ani au arătat o reducere semnificativă a ratei de resorbție
osoasă
D. AINS sunt asociate cu multiple efecte adverse
E. Este necesară administrarea zilnică pe o perioadă lungă de timp, pentru ca tratamentul
să aibă efect la nivelul țesuturilor parodontale
F. AINS sunt utilizate în tratamentul durerii
G. Este necesară administrarea zilnică pe o perioadă scurtă de timp, pentru ca tratamentul
să aibă efect la nivelul țesuturilor parodontale
H. AINS administrate sistemic, cum sunt: indometacinul, flurbiprofenul și naproxenul, cu
frecvență zilnică, timp de 3 ani au arătat o creștere semnificativă a ratei de resorbție
osoasă
I. AINS nu sunt utilizate în tratamentul durerii
J. AINS nu sunt asociate cu efecte adverse
389. Referitor la inhibitorii selectivi ai ciclooxigenazei-2 (Cox-2) sunt adevărate
următoarele afirmații:
A. Nu ar putea fi utilizați ca terapie adjuvantă în tratamentul bolii parodontale
B. În urma terapiei cu AINS și a studiilor preliminare, s-a descoperit ca inhibitorii selectivi
ai COX-2 au dus la o accelerare a resorbției osoase la animale
C. Antagonizarea sa de către AINS va determina apariția efectelor adverse: ulcer
gastroduodenal și tulburări hemostatice
D. Inhibitorii selectivi ai COX-2 au fost mai târziu asociați cu efecte adverse importante
E. Inhibitorii selectivi ai COX-2 nu au fost mai târziu asociați cu efecte adverse importante
F. Nu este antagonizat de către AINS
G. În urma terapiei cu AINS și a studiilor preliminare, s-a descoperit ca inhibitorii selectivi
ai COX-2 au dus la o încetinire a resorbției osoase la animale
H. Ar putea fi de asemenea utilizați ca terapie adjuvantă în tratamentul bolii parodontale
I. Acidul arahidonic este convertit în prostaglandine pe calea ciclooxigenazei, care există
sub trei forme funcționale distincte
J. Acidul arahidonic este convertit în prostaglandine pe calea ciclooxigenazei, care există
sub două forme funcționale distincte
390. Referitor la inhibitorii selectivi ai ciclooxigenazei-2 (Cox-2) sunt adevărate
următoarele afirmații, cu excepția:
A. Ar putea fi de asemenea utilizați ca terapie adjuvantă în tratamentul bolii parodontale
B. În urma terapiei cu AINS și a studiilor preliminare, s-a descoperit ca inhibitorii selectivi
ai COX-2 au dus la o încetinire a resorbției osoase la animale
C. Nu este antagonizat de către AINS
D. Acidul arahidonic este convertit în prostaglandine pe calea ciclooxigenazei, care există
sub trei forme funcționale distincte
E. Nu ar putea fi utilizați ca terapie adjuvantă în tratamentul bolii parodontale
F. Ar putea fi de asemenea utilizați ca terapie adjuvantă în tratamentul bolii parodontale
G. Antagonizarea sa de către AINS va determina apariția efectelor adverse: ulcer
gastroduodenal și tulburări hemostatice
H. Inhibitorii selectivi ai COX-2 nu au fost mai târziu asociați cu efecte adverse importante
I. Acidul arahidonic este convertit în prostaglandine pe calea ciclooxigenazei, care există
sub două forme funcționale distincte
J. În urma terapiei cu AINS și a studiilor preliminare, s-a descoperit ca inhibitorii selectivi
ai COX-2 au dus la o accelerare a resorbției osoase la animale
391. Referitor la antiinflamatoarele nesteroidiene sunt adevărate următoarele
afirmații, cu excepția:
A. Stimulează formarea prostaglandinelor, inclusiv a PGE2
B. PGE2 au un efect inhibitor asupra răspunsului imun
C. Pacienții cu boală parodontală prezintă un nivel scăzut de PGE2
D. PGE2 au un efect stimulator asupra răspunsului imun
E. PGE2 inhibă funcția fibroblastelor
F. AINS nu sunt utilizate în tratamentul durerii
G. PGE2 stimulează funcția fibroblastelor
H. Pacienții cu boală parodontală prezintă un nivel ridicat de PGE2
I. Inhibă formarea prostaglandinelor, inclusiv a PGE2
J. AINS sunt utilizate în tratamentul durerii
392. Referitor la terapia de modulare a gazdei sunt adevărate următoarele
afirmații, cu excepția:
A. Biofilmul bacterian s-a dovedit a fi factorul secundar etiologic
B. Răspunsul țesuturilor parodontale la prezența plăcii bacteriene prezintă o variabilitate
scăzută, unii pacienți dezvoltand distrucții avansate ale țesuturilor parodontale, chiar în
condițiile menținerii unei igiene orale bune
C. Există cazuri în care s-au identificat pacienți cu depozite mari de placă bacteriană și
tartru, dar cu manifestări clinice specifice gingivitei, cu pungi parodontale false
D. Deși expunerea la bacterii şi endotoxine influențează în mod direct iniţierea și
dezvoltarea inflamaţiei parodontale, componenta majoră a distrucţiei ţesutului moale şi
dur asociată bolii parodontale este rezultatul activării răspunsului imunoinflamator al
gazdei ca răspuns la agresiunea bacteriană
E. S-a demonstrat că severitatea bolii parodontale nu este corelată doar cu cantitatea de
placă bacteriană prezentă
F. Există cazuri în care s-au identificat pacienți cu depozite mici de placă bacteriană și
tartru, dar cu manifestări clinice specifice gingivitei, cu pungi parodontale false
G. Deși expunerea la bacterii şi exotoxine influențează în mod direct iniţierea și
dezvoltarea inflamaţiei parodontale, componenta majoră a distrucţiei ţesutului moale şi
dur asociată bolii parodontale este rezultatul activării răspunsului imunoinflamator al
gazdei ca răspuns la agresiunea bacteriană
H. Biofilmul bacterian s-a dovedit a fi principalul factor etiologic
I. S-a demonstrat că severitatea bolii parodontale este corelată doar cu cantitatea de
placă bacteriană prezentă
J. Răspunsul țesuturilor parodontale la prezența plăcii bacteriene prezintă o variabilitate
crescută, unii pacienți dezvoltand distrucții avansate ale țesuturilor parodontale, chiar în
condițiile menținerii unei igiene orale bune
393. Referitor la bifosfonați sunt adevărate următoarele afirmații:
A. Tratamentul cu bisfosfonatul Alendronat a determinat o scădere semnificativă a
densității osoase și o reducere a resorbției osoase
B. Osteonecroza cauzata de tratamentul cu bisfosfonați, deși a fost asociata inițial cu
bisfosfonații administrați per os și nu cu cei pentru administrare intravenoasă, au
împiedicat aprobarea utilizării bisfosfonaților ca agenți chemoterapeutici în terapia
modulatoare a gazdei pentru tratamentul parodontitei
C. Tratamentul cu bisfosfonatul Alendronat a determinat o creștere semnificativă a
densității osoase și o reducere a resorbției osoase
D. Reprezintă o clasă de compuşi chimici care stimulează resorbția osoasă prin inhibarea
activitații osteoclastelor
E. Unii bisfosfonaţi au efecte nedorite de inhibare a calcificării osoase şi de a induce
modificări ale numarului celulelor albe sanguine si necroză avasculară a maxilarelor
consecutiv extracţiilor dentare
F. La fel ca și în cazul AINS, toate clasele de bisfosfonați au fost aprobate sau indicate
pentru tratamentul bolii parodontale
G. Modul lor de acțiune este încă neclar, dar, datorită abilității lor de a modula activitatea
osteoclastică, ar putea avea utilizare în tratamentul bolii parodontale
H. Reprezintă o clasă de compuşi chimici care inhibă resorbția osoasă prin inhibarea
activitații osteoclastelor
I. Osteonecroza cauzata de tratamentul cu bisfosfonați, deși a fost asociata inițial cu
bisfosfonații administrați intravenos și nu cu cei pentru administrare per os, au
împiedicat aprobarea utilizării bisfosfonaților ca agenți chemoterapeutici în terapia
modulatoare a gazdei pentru tratamentul parodontitei
J. Reprezintă o clasă de compuşi chimici care inhibă resorbția osoasă prin inhibarea
activitații osteoblastelor
394. Referitor dozele sub-antimicrobiene de Doxiciclină sunt adevărate
următoarele afirmații:
A. Doza de 30 mg îşi exercită efectul terapeutic prin enzime, citokine şi inhibarea
osteoclaștilor şi nu prin efectul antibiotic
B. Doza sub-antimicrobiană de Doxiciclină este o doză de 30 mg de hiclat de doxiciclină
C. Doza sub-antimicrobiană de Doxiciclină este o doză de 20 mg de hiclat de doxiciclină
D. Se administrează de 2 ori/zi
E. Se administrează până la maxim 6 luni
F. Se administrează până la maxim 9 luni
G. Doza de 20 mg îşi exercită efectul terapeutic prin enzime, citokine şi inhibarea
osteoclaștilor şi nu prin efectul antibiotic
H. Se administrează de 3 ori/zi
I. Se administrează timp de 2 luni
J. Se administrează timp de 3 luni
395. Care din urmatoare boli autoimune sunt cauzate de un răspuns imun
necontrolat sau excesiv împotriva propriilor antigeni?
A. Febra reumatică
B. Ulcer gastric
C. Glomerulonefrita
D. Cardiopatia ischemica
E. Scleroza multiplă
F. Astmul
G. Hepatocarcinom
H. Afecțiuni dermatologice manifestate cu gingivită descuamativă
I. Mononucleoza infectioasa
J. Litiaza renala
396. Prin electroforeza serului se obțin urmatoarele componente principale ale
imunoglobulinelor:
A. α1
B. TGP
C. GGT
D. Albumina
E. β
F. α2
G. TGO
H. globulinele γ
I. IGG
J. Ag-HBs
397. Lanțurile grele ale unor imunoglobuline diferite sunt:
A. α1
B. IgD-δ
C. Albumina
D. IgM-µ
E. IgE-ε
F. β
G. Globulinele γ
H. IgG-γ
I. IgA-α
J. α2
398. Următoarele subdiviziuni ale a imunoglobulinelor reprezintă subclasele:
A. IgA-α
B. IgM-µ
C. IgG-γ
D. IgG3
E. IgG2
F. IgG1
G. IgD-δ
H. IgG4
I. IgE-ε
J. IgA1 și IgA2.
399. Imunoglobulina G este implicata in urmatoarele procese:
A. Activarea complementului;
B. Neutralizarea virusurilor (prin atașarea la suprafața lor și prevenirea atașării la celula
țintă).
C. Neutralizarea toxinelor;
D. Se găsește în cantitate ridicata la noul-născut
E. Se găsește în cele mai mari concentrații in secretiile externe- saliva, mucus,
transpiratie, laptele matern.
F. Imobilizarea bacteriilor prin distrugerea flagelilor si cililor;
G. Conferă imunitate înnăscută cu protecție împotriva infecțiilor intestinale.
H. Este prezentă în ser în concentrații mici, iar cantitatea ei este variabilă.
I. Este prezentă în ser în cele mai mici concentrații
J. Citotoxicitatea mediată celular dependentă de anticorpi (ADCC): celulele infectate de
virusuri pot fi distruse de o combinație de igg și celule fagocitare.
400. Despre Imunoglobulina A putem afirma:
A. Dimerii sunt uniti printr-un lant J
B. Este cea mai prezenta imunoglobulina in secretiile externe
C. In secretii exista sub forma de dimer
D. Este cea mai predominant imunoglobulina in sange
E. In secretii exista sub forma de monomer
F. Este prima imunoglobulina produsa dupa imunizare
G. Formula moleculara este H2L2
H. Confera imunitate innascuta cu protective impotriva infectiilor intestinale
I. Poate exista ca monomer sau ca dimer
J. Monomerii sunt uniti printr-un lant J
401. Imunoglobulina E:
A. Se atașeaza la mastocite si la celulele bazofile
B. Poate exista ca monomer sau ca dimer
C. IgE sunt implicate in imunitatea la toxinele din veninuri
D. Este cea mai predominant imunoglobulina in sange
E. IgEsunt implicate in imunitatea la paraziti
F. Formula molecular este H2L2
G. Este cea mai prezenta imunoglobulina in secretiile externe
H. Nu a fost destinată pentru o funcție anume
I. Este prezenta in ser in cele mai mici concentratii
J. Ig E sunt implicate in imunitatea alergica
402. Alegeti afirmatiile corecte despre functiile anticorpilor:
A. Celulele plasmatice pot secreta IgM, IgG, IgA, IgE (mai puțin IgD)
B. Celuleleplasmatice nu pot secreta IgM
C. IgG și IgA suntprezenteînlaptelematern
D. Pasajulplacentarestedoarpentru IgA
E. Activitatea antibacteriana este efectuata de IgG, IgA, IgM
F. IgA si IgM suntprezente in secretii
G. Activitateaantialergicaesterealizata de IgE
H. IgA se gaseste in celemaimariconcentratii
I. Pasajul placentar este doar pentru IgG
J. Activitateaantibacterianaesteefectuata de IgE
403. Limfocitele T:
A. Limfocitele T apar din pancreasul endocrin
B. Limfocitele T au un receptor membranar distinct pentru a recunoaște antigenul
C. Limfocitele T au suprafata negativa pentru imunoglobuline
D. Limfocitele T nu recunosc antigenul
E. Limfocitele T isi continua maturarea in maduva osoasa
F. Limfocitul T se mai numeste si celula CD4+
G. Limfocitele T exprima diferite antigene de suprafata in stadii diferite ale dezvoltariilor
și/sau activare celulara
H. Limfocitele T apar din celulele stem pluripotente din maduvaosoasa
I. Limfocitele T se diferentiaza in timus
J. Limfocitele T se diferentiaza in splina
404. Despre celulele natural killer (NK) putem afirma urmatoarele:
A. Celulele NK suntprezente in concentratii mari in secretiile externe
B. Celulele NK sunt activate de IL-2
C. Celulele NK nu au trecut prin timus
D. Celulele natural killer NK se matureaza in timus
E. Celulele NK nu sunt activate de IL-2
F. Celulele natural killer (NK) sunt limfocite granulare
G. Celulele NK nu sunt limfocite ale sistemului imun innascut
H. Ele nu au proteine CD4 sau CD8 sau receptori pentru antigen
I. Acestea sunt limfocite ale sistemului imun innascut, care sunt implicate in apararea
timpurie
J. Se mai numesc si celule CD4+
405. Limfocitele B:
A. Limfocitele B imature nu suferă un proces de „selecție negativă”, pentru a inlatura
celulele care sunt reactive la antigenul self
B. Celulele B imature care nu sunt îndepărtate prin procesul de selecţie negativă,migrează
catre centru
C. Nu provin din progenitorii comuni limfoizi
D. O celula B nou formata prezită IgG pe suprafaţa ei
E. Au originea din diferenţirea celulelor stem hematopoietice
F. Limfocitele B joacă un rol important in apararea gazdei împotriva infecţiilor
G. Celulele B imature reacționează acum deplin la antigene și la interacțiunea cu celulele
T
H. O celulă B nou formată prezinta IgM pe suprafaţa ei
I. Provin din progenitorii comuni limfoizi
J. Celulele B mature reacţionează deplin la antigene si la interacţiunea cu celulele T
406. Sistemul complement:
A. Principalii participanti din cadrul acestui sistem sunt 13 proteine denumite C1 până la
C9, B, D, Esi F.
B. Este un grup de peste 23 de proteine
C. Termenul ,,complement” semnifică augmentarea efectului altor componente ale
sistemului imun
D. Componentele sistemului complement sunt proenzime
E. Sistemul complement are receptori pentru produși bacterieni cum ar fi lipopolizaharidele
(endotoxine).
F. Componentele sistemului complement sunt citokine (IL-1, 6, 8, 12 și TNF-α)
G. Foarte multe dintre proteinele sistemului complement sunt proteaze
H. Sistemul complement nu poate fi activat de molecule imunologice precum endotoxinele
I. Se activeaza prin trei mecanisme
J. Sistemul complement nu poate fi activat de complexele imune
407. Inflamatia este:
A. Răpunsul țesuturilor vii la injurii
B. C.Apare în urma unei traume mecanice,chimice,toxice sau infecției cu patogeni
C. Segvență foarte bine organizată de evenimente care au loc care au loc într-un țesut
viu,care a suferit o vatămare
D. Răspunsul inflamator constă în modificări circulatorii (hemodinamice)
E. Apare intr-un țesut viu care a suferit doar o traumă chimică sau fizica
F. Are loc intr-un țesut viu doar candinfectat cu patogeni
G. Are loc intr-un țesut viu care a suferit o traumă doar toxică
H. Răspunsul inflamator constă în modificări ale permeabilității vaselor
I. Răspunsul țesuturilor afectate la injurii bacteriene
J. Are loc intr-un țesut viu care a suferit o traumă doar mecanică
408. Macrofagele:
A. Nu sunt implicate in mentinerea hemeostaziei
B. Au receptori pentru produși bacterieni cum ar fi proteinazele
C. Fac parte din raspunsul imun dobandit pe parcursul vietii
D. Posedă anumite tipuri de receptori care recunosc diferite tipuri de pattern-uri ale
carbohidraților pe suprafața celulelor străine
E. Nu conțin niciun receptor specific
F. Au funcția de mentinere a hemostaziei prin fagocitarea continuă a proteinelor-self și
celulelor din vecinătatea lor
G. Au receptori pentru produși bacterieni cum ar fi lipopolizaharidele
H. Contin receptori specifici
I. Fac parte din răspunsul imun înnăscut
J. Nu au capacitatea de a recunoaste patternuri ale carbohidraților pe suprafata celulelor
străine
409. Partea I: Examinarea din cadrul procedurilor cuprinse in terapia de
mentinere:
A. SRP
B. Re-intarirea deprinderilor de igiena orala
C. Inregistrarea schimbarilor intervenite in istoricul medical
D. Redactarea constatarilor
E. Evaluarea statusului igienei
F. Lustruirea radacinilor
G. Intampinarea pacientului
H. Efectuarea de irigatii sau plasarea locala de substante antimicrobiene retard
I. Modificarile gingivale
J. Examinarea orala
410. Partea I: Examinarea din cadrul procedurilor cuprinse in terapia de
mentinere urmareste:
A. Aparitia de carii dentare
B. Re-intarirea deprinderilor de igiena orala
C. Modificarile ocluziei
D. SRP
E. Modificarile adancimii pungilor
F. Statusul restaurarilor, protetic, implantar
G. Lustruirea radacinilor
H. Redactarea constatarilor
I. Efectuarea de irigatii sau plasarea locala de substante antimicrobiene retard
J. Modificarile mobilitatilor
411. Partea a II-a: Tratamentul din cadrul procedurilor cuprinse in terapia de
mentinere:
A. Modificarile adancimii pungilor
B. Efectuarea de irigatii sau plasarea locala de substante antimicrobiene retard
C. Statusul restaurarilor, protetic, implantar
D. Re-intarirea deprinderilor de igiena orala
E. Modificarile mobilitatilor
F. SRP
G. Modificarile ocluziei
H. Timpul aproximativ alocat: 36 minute
I. Aparitia de carii dentare
J. Lustruirea radacinilor
412. Partea a III-a: Redactarea constatarilor, debarasarea cabinetului,
programarea din cadrul procedurilor cuprinse in terapia de mentinere:
A. Redactarea constatarilor
B. Programarea urmatoarei vizite de recall
C. Re-intarirea deprinderilor de igiena orala
D. Statusul restaurarilor, protetic, implantar
E. Modificarile mobilitatilor
F. Debarasarea si dezinfectia incaperii
G. Discutarea constatarilor cu pacientul
H. Programarea urmatoarelor sedinte de tratament
I. Efectuarea de irigatii sau plasarea locala de substante antimicrobiene
J. Lustruirea radacinilor
413. Care dintre urmatoarele enunturi este adevarat cu privire la recidiva bolii
parodontale:
A. Tratament adecvat si suficient (ex. Eliminarea completă a tartrului), reușind astfel
indepărtarea tuturor factorilor favorizanți ai acumulării biofilmului
B. Reusita pacientului de a se întoarce la sedințele periodice de igienizare
C. Nereusita pacientului de a se întoarce la sedințele periodice de igienizare
D. Ocazional, leziunile pot reapărea, fapt datorat mai ales controlului adecvat al
plăcii/biofilmului de catre pacient sau nerespectarea sedintelor de TS recomandate
E. Restaurări adecvate realizate după finalizarea tratamentului parodontal
F. Ocazional, leziunile pot reapărea, fapt datorat mai ales controlului inadecvat al
plăcii/biofilmului de catre pacient sau nerespectarea sedintelor de TS recomandate
G. Tratament inadecvat sau insuficient (ex. eliminarea incompletă a tartrului), nereușind
astfel indepărtarea tuturor factorilor favorizanți ai acumulării biofilmului
H. Prezența unor boli sistemice care pot afecta rezistența gazdei la niveluri anterior
acceptate ale biofilmului
I. Restaurări inadecvate realizate după finalizarea tratamentului parodontal
J. Prezența unor boli sistemice care nu pot afecta rezistența gazdei la niveluri anterior
acceptate ale biofilmului
414. Urmatoarele enunturi sunt false cu privire la recidiva bolii parodontale:
A. Restaurări adecvate realizate după finalizarea tratamentului parodontal
B. Reusita pacientului de a se întoarce la sedințele periodice de igienizare
C. Tratament inadecvat sau insuficient (ex. Eliminarea incompletă a tartrului), nereușind
astfel indepărtarea tuturor factorilor favorizanți ai acumulării biofilmului
D. Prezența unor boli sistemice care nu pot afecta rezistența gazdei la niveluri anterior
acceptate ale biofilmului
E. Restaurări inadecvate realizate după finalizarea tratamentului parodontal
F. Prezența unor boli sistemice care pot afecta rezistența gazdei la niveluri anterior
acceptate ale biofilmului
G. Ocazional, leziunile pot reapărea, fapt datorat mai ales controlului inadecvat al
plăcii/biofilmului de catre pacient sau nerespectarea sedintelor de TS recomandate
H. Ocazional, leziunile pot reapărea, fapt datorat mai ales controlului adecvat al
plăcii/biofilmului de catre pacient sau nerespectarea sedintelor de TS recomandate
I. Tratament adecvat si suficient (ex. Eliminarea completă a tartrului), reușind astfel
indepărtarea tuturor factorilor favorizanți ai acumulării biofilmului
J. Nereusita pacientului de a se întoarce la sedințele periodice de igienizare
415. Un caz soldat cu eșec prezinta urmatoarele:
A. Sângerări ale sulcusului la sondare
B. Nu sangereaza sulcusului la sondare
C. Scaderi treptate ale mobilității dinților
D. Creșteri treptate ale mobilității dinților
E. Inflamații recurente date de modificări gingivale
F. Inflamații recurente date de modificări osoase
G. Scaderi treptate ale pierderii osoase, determinate pe radiografii
H. Adâncimea in scadere a santurilor gingivale, care duce la reapariția pungilor
parodontale
I. Creșteri treptate ale pierderii osoase, determinate pe radiografii
J. Adâncimea in creștere a santurilor gingivale, care duce la reapariția pungilor
parodontale
416. Motivarea în vederea terapiei de menținere parodontală:
A. Pacienții care nu revin pentru TS pierd de cinci până la șase ori mai mulți dinți decât
pacienții cooperanți
B. O explicație pentru recidiva bolii parodontale este îndepartarea incompletă a plăcii
subgingivale/biofilmului si a tartrului
C. Pacienții care nu revin pentru TS pierd de cinci până la șase ori mai putini dinți decât
pacienții cooperanți
D. SRP si chiar chirurgia cu lambou pot să nu elimine bacteriile intragingivale in anumite
zone
E. O explicație pentru recidiva bolii parodontale este îndepartarea completă a plăcii
subgingivale/biofilmului si a tartrului
F. Dacă biofilmul subgingival este lăsat în urmă în timpul SRP, acesta se redezvoltă in
exteriorul pungii
G. Chiar și cu o terapie parodontală adecvată, este posibilă o anumită regresie in
continuare a bolii
H. SRP si chiar chirurgia cu lambou pot să elimine bacteriile intragingivale in anumite zone
I. Chiar și cu o terapie parodontală adecvată, este posibilă o anumită progresie in
continuare a bolii
J. Dacă biofilmul subgingival este lăsat în urmă în timpul SRP, acesta se redezvoltă in
interiorul pungii
417. Motivarea în vederea terapiei de menținere parodontală:
A. Bacteriile asociate cu parodontita nu pot fi transmise între soți și alți membri ai familiei
B. Pacienții care par a fi tratați cu succes nu se pot infecta sau reinfecta. Acest lucru se
intamplă mai ales la pacienții cu pungi parodontale restante
C. Pacienții care par a fi tratați cu succes se pot infecta sau reinfecta. Acest lucru se
intamplă mai ales la pacienții cu pungi parodontale restante
D. Pacienții tind să-și creasca eforturile de igienă orală între programari
E. Dacă biofilmul subgingival este lăsat în urmă în timpul SRP, acesta se redezvoltă in
interiorul pungii
F. Bacteriile asociate cu parodontita pot fi transmise între soți și alți membri ai familiei
G. O altă explicație posibilă pentru recidiva bolii parodontale este natura microscopica a
vindecarii unității dento-gingivale, respectiv formarea unui epiteliu junctional lung, stabil
si vulnerabil la inflamatie.
H. Dacă biofilmul subgingival este lăsat în urmă în timpul SRP, acesta se redezvoltă in
exteriorul pungii
I. Pacienții tind să-și reducă eforturile de igienă orală între programari
J. O altă explicație posibilă pentru recidiva bolii parodontale este natura microscopica a
vindecarii unității dento-gingivale, respectiv formarea unui epiteliu junctional lung,
instabil si vulnerabil la inflamatie
418. Urmatoarele enunturi sunt false cu privire la motivarea în vederea terapiei
de menținere parodontală:
A. Pacienții tind să-și creasca eforturile de igienă orală între programari
B. Pacienții care par a fi tratați cu succes nu se pot infecta sau reinfecta. Acest lucru se
intamplă mai ales la pacienții cu pungi parodontale restante
C. Dacă biofilmul subgingival este lăsat în urmă în timpul SRP, acesta se redezvoltă in
exteriorul pungii
D. Dacă biofilmul subgingival este lăsat în urmă în timpul SRP, acesta se redezvoltă in
interiorul pungii
E. Bacteriile asociate cu parodontita pot fi transmise între soți și alți membri ai familiei
F. Bacteriile asociate cu parodontita nu pot fi transmise între soți și alți membri ai familiei
G. Pacienții tind să-și reducă eforturile de igienă orală între programari
H. O altă explicație posibilă pentru recidiva bolii parodontale este natura microscopica a
vindecarii unității dento-gingivale, respectiv formarea unui epiteliu junctional lung, stabil
si vulnerabil la inflamatie.
I. Pacienții care par a fi tratați cu succes se pot infecta sau reinfecta. Acest lucru se
intamplă mai ales la pacienții cu pungi parodontale restante
J. O altă explicație posibilă pentru recidiva bolii parodontale este natura microscopica a
vindecarii unității dento-gingivale, respectiv formarea unui epiteliu junctional lung,
instabil si vulnerabil la inflamatie
419. Programul de mentinere:
A. Prima parte presupune programarea pacientului pentru următoarea vizită de
reevaluare, tratament parodontal adițional sau tratamente dentare restaurative
B. Intervalul dintre programări este inițial stabilit la 3 luni, dar poate varia în funcție de
nevoile pacientului
C. Prima parte implică examinarea și evaluarea sănătății orale actuale a pacientului
D. A doua parte implică examinarea și evaluarea sănătății orale actuale a pacientului
E. Intervalul dintre programări este inițial stabilit la 12 luni, dar poate varia în funcție de
nevoile pacientului
F. Ingrijirea parodontală la fiecare sedinta de reevaluare cuprinde trei părți
G. A doua parte cuprinde tratamentul de menținere necesar și imbunătățirea igienei orale
H. A treia parte presupune programarea pacientului pentru următoarea vizită de
reevaluare, tratament parodontal adițional sau tratamente dentare restaurative
I. A treia parte cuprinde tratamentul de menținere necesar și imbunătățirea igienei orale
J. Ingrijirea parodontală la fiecare sedinta de reevaluare cuprinde 5 părți
420. Urmatoarele enunturi cu privire la examinare și reevaluare sunt adevarate:
A. Analiza stării actuale de igienă orală este esențială
B. Sedinta de reevaluare este similară cu evaluarea inițială a pacientului.
C. Actualizarea modificărilor în istoricul medical și situația restaurărilor, proceselor
carioase, restaurărilor protetice, ocluziei, mobilității dinților, statusului gingival și a
adâncimilor de sondaj parodontale și periimplantare sunt importante in ședința de
reevaluare
D. Actualizarea modificărilor în istoricul medical și situația restaurărilor, proceselor
carioase, restaurărilor protetice, ocluziei, mobilității dinților, statusului gingival și a
adâncimilor de sondaj parodontale și periimplantare nu sunt importante in ședința de
reevaluare
E. Mucoasa bucală trebuie inspectată cu atenție pentru detectarea unor stări fiziologice
F. Deoarece pacientul nu este la prima vizită, medicul sau igienistul caută schimbările care
au avut loc de la ultima programare
G. Analiza stării actuale de igienă orală este facultativa
H. Deoarece pacientul nu este la prima vizită, medicul sau igienistul caută schimbările care
au avut loc de la prima programare
I. Sedinta de reevaluare difera de evaluarea inițială a pacientului.
J. Mucoasa bucală trebuie inspectată cu atenție pentru detectarea unor stări patologice
421. Clasificarea pacienților post-tratament și evaluarea riscului:
A. În primul an de tratament, pacientul prezinta adesea factori etiologici ce pot fi trecuți cu
vederea și care ar putea fi susceptibili la tratament în acest stadiu avansat
B. Intervalul dintre reevaluări pentru pacienții din primul an, nu ar trebui să depășească 3
luni.
C. Este posibil ca în anumite zone să fie necesară reintervenția, daca rezultatul este optim
D. Poate dura mai putine luni pana la evaluarea cu exactitate a rezultatelor unor proceduri
chirurgicale parodontale
E. Primul an după terapia parodontală este important pentru obisnuirea pacientului cu
patternul de recall și consolidarea tehnicilor de igienă orală
F. Este posibil ca în anumite zone să fie necesară reintervenția, daca rezultatul nu e optim
G. Poate dura mai multe luni pana la evaluarea cu exactitate a rezultatelor unor proceduri
chirurgicale parodontale
H. Primul an după terapia parodontală nu este important pentru obisnuirea pacientului cu
patternul de recall și consolidarea .tehnicilor de igienă orală
I. Intervalul dintre reevaluări pentru pacienții din primul an, nu ar trebui să depășească 6
luni
J. În primul an de tratament, pacientul prezinta adesea factori etiologici ce pot fi trecuți cu
vederea și care ar putea fi susceptibili la tratament în acest stadiu incipient
422. Referirea pacienților la medicul specialist parodontolog:
A. Medicii stomatologi generaliști trebuie să știe când este indicată colaborarea cu un
medic specialist parodontolog
B. Pe măsură ce procentul de persoane în vârsta din cadrul populației crește, trebuie să
luăm în considerare și o creștere a riscului de boală parodontală.
C. Medicii stomatologi specialisti parodontologi trebuie să știe când este indicată
colaborarea cu un medic stomatolog generalist
D. Prevalența pacienților care necesită terapie de menținere (suportiva) parodontală va
continua să scada în viitor
E. Un medic stomatolog generalist poate gestiona corect un numar relativ mare de
pacienți parodontopați, având în vedere ca numărul pacienților care iși păstrează dinții
pe arcade la varste inaintate este în scadere
F. Pe măsură ce procentul de persoane în vârsta din cadrul populației crește, trebuie să
luăm în considerare și o scadere a riscului de boală parodontală.
G. Nu se cunosc posibile legături între boala parodontală și afecțiunile sistemice, cum ar fi
cardiopatiile, accidentul vascular cerebral, diabetul și efectele sarcinii
H. Prevalența pacienților care necesită terapie de menținere (suportiva) parodontală va
continua să crească în viitor
I. Se cunosc posibile legături între boala parodontală și afecțiunile sistemice, cum ar fi
cardiopatiile, accidentul vascular cerebral, diabetul și efectele sarcinii
J. Un medic stomatolog generalist poate gestiona corect un numar relativ mare de
pacienți parodontopați, având în vedere ca numărul pacienților care iși păstrează dinții
pe arcade la varste inaintate este în creștere.
423. Referirea pacienților la medicul specialist parodontolog:
A. Diagnosticul indica tipul de tratament parodontal necesar, iar dacă distrucția
parodontală nu necesită o intervenție chirurgicală la nivelul suprafeței distale a molarilor
secunzi, intervenții chirurgicale osoase extinse sau proceduri regenerative complexe,
pacientul este de obicei cel mai bine tratat de către un specialist
B. Diagnosticul indica tipul de tratament parodontal necesar, iar dacă distrucția
parodontală necesită o intervenție chirurgicală la nivelul suprafeței distale a molarilor
secunzi, intervenții chirurgicale osoase extinse sau proceduri regenerative complexe,
pacientul este de obicei cel mai bine tratat de către un specialist
C. Medicii parodontologi trebuie să se ocupe de tratamentul cazurilor parodontale dificile, a
pacienților cu afecțiuni sistemice, a pacienților cu implaturi dentare și a acelora care
necesită tratament protetic complex,
D. Criteriile pentru cazurile de tratat în cabinetul stomatologic și cele care trebuiesc referite
la medicul generalist variază în funcție de practicieni și de pacienți
E. Medicii stomatologi specialisti parodontologi trebuie să știe când este indicată
colaborarea cu un medic stomatolog generalist
F. Academia Americană de Parodontologie a emis protocoale pentru a ajuta medicul
generalist să decidă când este indicată colaborarea cu specialistul endodont
G. Medicii chirurgi trebuie să se ocupe de tratamentul cazurilor parodontale dificile, a
pacienților cu afecțiuni sistemice, a pacienților cu implaturi dentare și a acelora care
necesită tratament protetic complex,
H. Academia Americană de Parodontologie a emis protocoale pentru a ajuta medicul
generalist să decidă când este indicată colaborarea cu specialistul parodontolog
I. Criteriile pentru cazurile de tratat în cabinetul stomatologic și cele care trebuiesc referite
la medicul specialist variază în funcție de practicieni și de pacienți
J. Medicii stomatologi generaliști trebuie să știe când este indicată colaborarea cu un
medic specialist parodontolog
424. Terapia de mentinere:
A. Ședinta de reevaluare este diferita de evaluarea inițială a pacientului
B. Intervalul dintre programari in terapia de mentinere este de 1 an
C. Terapia de mentinere este facultativa pentru pacientii cu parodontita
D. Timpul necesar unei programări pentru reevaluare la pacienții cu unități dentare
prezente pe ambele arcade este de aproximativ 1 oră
E. Îngrijirea parodontală la fiecare sedinta de reevaluare cuprinde doua părți
F. Îngrijirea parodontală la fiecare sedinta de reevaluare cuprinde trei părți
G. Intervalul dintre programări este inițial stabilit la 3 luni, dar poate varia în funcție de
nevoile pacientului
H. Pacientii tind sa isi imbunatateasca eforturile de igiena orala intre programari
I. Cateodata, termenul “recall” se refera mai degraba la intervalele de programare, in timp
ce “recare” este utilizat pentru a desemna continutul sedintelor de terapie suportiva.
J. Conservarea sanătății parodontale a pacientului tratat necesită un program de
menținere la fel de important ca si terapia utilizată pentru tratarea bolii in sine
425. Examinarea din cadrul terapiei de mentinere cuprinde urmatoarele:
A. Modificarile adancimii pungilor
B. Re-intarirea deprinderilor de igiena orala
C. Examinarea orala
D. Lustruirea radacinilor
E. Discutarea constatarilor cu pacientul
F. Statusul restaurarilor, protetic, implantar
G. Timpul alocat pentru examinare este de 1 ora
H. Efectuarea de irigatii sau plasarea locala de substante antimicrobiene retard
I. Modificarile gingivale
J. Inregistrarea schimbarilor intervenite in istoricul medical
426. Printre cauzele recidivei bolii parodontale se numara:
A. Eliminarea completa a tartrului
B. Parodontita in antecedente
C. Gradul afectarii parodontale
D. Prezența unor boli sistemice care pot afecta rezistența gazdei la niveluri anterior
acceptate ale biofilmului.
E. Mobilitate dentara persistenta
F. Neindepartarea tuturor factorilor favorizanti ai acumularii biofilmului
G. Irigarea cu agenti antimicrobieni timp indelungat
H. Restaurări inadecvate realizate după finalizarea tratamentului parodontal
I. Tratament inadecvat sau insuficient
J. Nereusita pacientului de a se întoarce la sedințele periodice de igienizare
427. Conform clasificarii lui Merin, exista câteva categorii de pacienți care sunt
în terapia de menținere:
A. C: 1 an
B. C: 1 pana la 3 luni
C. Prima luna: saptamanal
D. Primul an: 1, 2 sau 3 luni
E. Exista 4 categorii de pacienti care sunt in programul de mentinere
F. B: 6 luni pana la 1 an
G. B: 3 pana la 4 luni
H. A: 3 pana la 4 luni
I. Primul an: 6 luni
J. A: 6 luni pana la 1 an
428. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate:
A. Pacienții care necesită terapie localizată nonchirurgicală sau intervenții chirurgicale
minore cu lambou pot fi de obicei tratați de medicii stomatologi generaliști
B. Datorita tratamentului parodontal , prevalența pacienților care necesită terapie de
menținere (suportiva) parodontală va continua să scada în viitor
C. Medicii dentisti generalisti trebuie să se ocupe de tratamentul cazurilor parodontale
dificile, a pacienților cu afecțiuni sistemice, a pacienților cu implaturi dentare și a acelora
care necesită tratament protetic complex
D. Un medic stomatolog generalist poate gestiona corect un numar relativ mare de
pacienți parodontopați, având în vedere ca numărul pacienților care iși păstrează dinții
pe arcade la varste inaintate este în creștere
E. Se cunosc posibile legături între boala parodontală și afecțiunile sistemice, cum ar fi
cardiopatiile, accidentul vascular cerebral, diabetul și efectele sarcinii
F. Nu se cunosc inca posibile legături între boala parodontală și afecțiunile sistemice, cum
ar fi cardiopatiile, accidentul vascular cerebral, diabetul și efectele sarcinii
G. Prevalența pacienților care necesită terapie de menținere (suportiva) parodontală va
continua să crească în viitor
H. Cei mai importanți factori în decizia de a referi un pacient către specialistul
parodontolog sunt severitatea și localizarea bolii parodontale
I. Un medic stomatolog generalist nu poate gestiona corect un numar relativ mare de
pacienți parodontopați
J. Pacienții care necesită terapie localizată nonchirurgicală sau intervenții chirurgicale
minore cu lambou nu pot fi tratați de medicii stomatologi generaliști
429. Examenul radiografic din cadrul terapiei de mentinere:
A. Radiografiile anterioare nu sunt esentiale
B. Trebuie individualizat in functie de constatarile din timpul sedintei de reevaluare
C. Radiografiile anterioare arata modificarile gingivale
D. Este acelasi pentru toti pacientii
E. Se constata modificarile patologice periapicale
F. Examenul radiografic nu trebuie individualizat
G. Se constata eventualele vindecari ale defectelor osoase
H. Constatarile din timpul sedintei de reevaluare sunt comparate cu radiografiile anterioare
pentru verificarea inaltimii osului
I. Trebuie individualizat in functie de gravitatea initiala a cazului
J. Examenul radiografic trebuie individualizat in functie de varsta pacientului
430. Examinarea și reevaluarea:
A. Mucoasa bucală, nu trebuie inspectată
B. Examenul radiografic trebuie individualizat în funcție de gravitatea initiala a cazului
C. Medicul sau igienistul, nu caută schimbările care au avut loc de la ultima programare
D. Radiografiile ulterioare sunt comparate cu radiografiile anterioare pentru verificarea
înălțimii osului
E. Analiza stării actuale de igienă orală, nu este esențială
F. Statusul gingival, nu este important in sedinta de reevaluare
G. Mucoasa bucală trebuie inspectată cu atenție pentru detectarea unor stări patologice
H. Examenul radiographic, nu trebuie individualizat
I. Ședinta de reevaluare este similară cu evaluarea inițială a pacientului
J. Actualizarea modificărilor în istoricul medical și situația restaurărilor, proceselor
carioase, sunt importante in ședința de reevaluare
431. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate despre recidiva bolii parodontale:
A. Creșteri treptate ale pierderii osoase, determinate pe radiografii, nu reprezinta un caz
soldat esec
B. Leziunile pot reapărea, fapt datorat mai ales controlului adecvat al plăcii/biofilmului de
catre pacient
C. Nereusita pacientului de a se întoarce la sedințele periodice de igienizare reprezinta
una din cauze
D. Prezența unor boli sistemice care pot afecta rezistența gazdei la niveluri anterior
acceptate ale biofilmului, reprezinta una din cauze
E. Inflamații recurente date de modificări gingivale și sângerări ale sulcusului la sondare
reprezinta un caz soldat cu esec
F. Tratament inadecvat sau insuficient (ex. eliminarea completă a tartrului) poate cauza
recidiva bolii parodontale
G. Leziunile pot reapărea datorita controlului inadecvat al plăcii/biofilmului de catre pacient
H. Creșterile treptate ale mobilității dinților, nu reprezinta un caz soldat cu esec
I. Leziunile pot reapărea datorita nerespectarii sedintelor de TS recomandate
J. Una din cauze o reprezinta restaurările inadecvate realizate după finalizarea
tratamentului parodontal
432. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate despre referirea pacienților la medicul
specialist parodontolog:
A. Criteriile pentru cazurile de tratat în cabinetul stomatologic și cele care trebuiesc referite
la medicul specialist variază în funcție de practicieni și de pacienți
B. Decizia ca medicul parodontolog să trateze boala parodontală intr-un caz anume,
trebuie să fie ghidată de considerentul că riscul de pierdere a unui dinte/dinți din cauza
implicarii parodontale sau a bolii parodontale afectează negativ sănătatea sistemică a
pacientului
C. Dinții cu pungi parodontale mai mari sau egale de 5mm masurate de la joncțiunea
smalț-cement, pot avea un prognostic rezervat
D. Medicii parodontologi trebuie să se ocupe de tratamentul cazurilor parodontale dificile
E. Cei mai importanți factori în decizia de a referi un pacient către specialistul
parodontolog sunt severitatea și localizarea bolii parodontale
F. Pacienții care necesită terapie localizată nonchirurgicală sau intervenții chirurgicale
minore cu lambou pot fi de obicei tratați de medicii specialisti parodontologi
G. Prevalența pacienților care necesită terapie de menținere (suportiva) parodontală va
continua să crească în viitor.
H. Cei mai importanți factori în decizia de a referi un pacient către specialistul
parodontolog sunt varsta si starea generala de sanatate
I. Pacienții cu pierderi osoase inițiale moderate spre severe, sau cu gradul 1 sau 2 de
afectare a furcației, sau pungi parodontale care nu pot fi eradicate complet, sunt cei
care ar trebui vazuți de medicul parodontolog.
J. Pacienții cu pierderi osoase inițiale moderate spre severe, sau cu gradul 2 sau 3 de
afectare a furcației, sau pungi parodontale care nu pot fi eradicate complet, sunt cei
care ar trebui vazuți de medicul stomatolog generalist
433. Urmatoarele afirmatii despre programul de mentinere sunt adevarate:
A. A doua parte cuprinde tratamentul de menținere necesar și imbunătățirea igienei orale.
B. Prima parte implică examinarea și evaluarea sănătății orale actuale a pacientului.
C. Îngrijirea parodontală la fiecare sedinta de reevaluare cuprinde doua părți
D. Intervalul dintre programări este inițial stabilit la 3 luni, dar poate varia în funcție de
nevoile pacientului
E. Intervalul dintre programări este inițial stabilit la 6 luni
F. Timpul necesar unei programări pentru reevaluare la pacienții cu unități dentare
prezente pe ambele arcade este de aproximativ 1 oră
G. A treia parte presupune tratamentul de menținere necesar și imbunătățirea igienei orale
H. Procedurile cuprinse in terapia de mentinere sunt:examinarea,tratamentul, redactarea
constatarilor, debarasarea cabinetului, programarea
I. Partea a II-a este tratamentul, iar timpul aproximativ alocat este de 60 minute
J. Lustruirea radacinilor, se incadreaza la partea 1(examinare)