GRILE LICENȚĂ MD 2021

Tig Ioan - .3.2.1.,3.2.2., 3.2.3.,3.3.1.,3.3.3., 3.3.4 (vol. I)

TOTAL : 85 grile

3.2. Edentația parțială redusă

3.2.1. Terminologie

1. Protezarea structurilor ADM:

a. Cuprinde protezarea arcadelor dentare și a altor structuri ale ADM
b. Se realizează fără contribuția laboratoarelor de tehnică dentară
c. Cuprinde protetica dentară fixă
d. Cuprinde protezarea pe implanturi
e. Se referă la lucrările protetice fixate permanent prin cimentare

2. Protezarea pe implanturi:
a. Face parte din protezarea ADM
b. Se realizează fără contribuția laboratoarelor de tehnică dentară
c. Poate fi permanentă prin cimentare
d. Poate fi permanentă reversibilă prin înșurubare
e. Cuprinde lucrări care pot fi îndepărtate voluntar de către pacient

3. *Care din următoarele afirmații nu sunt adevărate:

a. Protezele mobilizabile pot fi îndepărtate voluntar de către pacient
b. Protetica dentară fixă studiază lucrările fixate permanent ireversibil prin cimentare
c. Protezarea ADM cuprinde protetica dentară fixă, mobilă și mobilizabilă
d. Protezarea maxilo-facială cuprinde protetica dentară mobilizabilă totală
e. Protetica pe implanturi este o subdiviziune a proteticii dentare

3.2.2. Caracteristicile generale ale protezelor fixe

1. Care din următoarele sunt caracteristici ale protezele dentare fixe:

a. Au sprijin dentar și/sau osos
b. Se realizează fără contribuția laboratoarelor de tehnică dentară
c. Au volum mai mare decât al dinților restaurați
d. Prezintă deplasări funcționale mai mici sau egale cu ale dinților naturali
e. Se referă la lucrările protetice fixate permanent prin cimentare

2. *Care din următoarele afirmații referitoare la protezele dentare fixe sunt adevărate:
 a. Pot fi indepărtate voluntar de către pacient
b. Prezintă sprijin muco-osos
c. Au un potențial mai bun de integrare morfo-funcțională decât al protezelor
mobilizabile
d. Au volum mai mare ca al dinților restaurați
e. Fac parte din protezele maxilo-faciale

3.2.3. Tipuri de proteze fixe

1. Protezele dentare fixe:

a. Pot prezenta variante cosntructive care să asigure sprijinul, menținerea și
stabilitatea unor proteze parțiale sau supraproteze
b. Care restaurează edentații prezintă retentori și corp de punte
c. Dpdv al întinderii pot fi parțiale fixe, unidentare fixe sau totale fixe
d. Folosite la restaurările edentațiilor se numesc și punți dentare
e. Unidentare nu se pot folosi pentru tratamentul sau prevenirea unor afecțiuni dento-
parodontale

3.3. Edentația parțială întinsă și totală

3.3.1. Etiologia și tabloul clinic al edentației parțiale întinse și totale

1. În etiologia EPI (edentației parțiale întinse) intră:

a. Factorii socio-demografici și economici
b. Condensările osoase care determină incluziuni
c. Traumatismele
d. Hipervitaminoze C și D
e. Rahitism

2. Iatrogenia în etapa protetică propriu-zisă poate determina apariția EPI prin:

a. Prepararea intempestivă, fără irigare, a bonturilor
b. Lipsa comunicării cu pacientul
c. Erori în înregistrarea relațiilor mandibulo-craniene
d. Dotare necorespunzătoare a cabinetului
e. Nerespectarea principiului biomecanic în stabilirea designului viitoarei lucrări

3. Fenomenul dureros în simptomatologia subiectivă a EPI:

a. Se găsește frecvent în tabloul clinic
 b. Este reprezentat prin durere cronică (mai recentă de 3 luni)
c. Poate fi de tip cronic ce însoțește o leziune care nu se mai vindecă
d. Poate fi acută, asociată unei afectări tisulare
e. Este absent

4. Insuficiența funcțională ca simptomatologie subiectivă a EPI:

a. Afectează respirația
b. Depinde de topografia, amploarea și complicațiile edentației
c. Afectează masticația și deglutiția
d. Afectează fizionomia
e. Afectează fonația

5. Alte simptome subiective ale EPI pot fi:

a. Durerea neuropată
b. Tulburările de echilibru
c. Tulburările psihice
d. Afectarea funcției de automenținere
e. Durerea cronică apărută în absența unor leziuni manifeste

6. Semnele psihice asociate cu EPI sunt:

a. Psihoza
b. Nevroza
c. Pierderea echilibrului interior
d. Stări de neliniște
e. Schizofrenia

7. Semnele faciale ale edentației parțiale întinse sunt:

a. Scăderea diametrului longitudinal al feței
b. Valoare IF (indicele facial) poate deveni mai mică de 84 mm
c. Valorile unghiului Goniac (UG) se apropie de cele ale copilăriei (130-1400)
d. Modificarea planului Frankfurt
e. Sunt în deplin acord cu amploarea și topografia edentației

8. Printre modificările morfologice faciale determinate de EPI se numără:

a. Profilul de „pasăre de pradă”
 b. Căderea comisurilor și invaginarea buzelor
c. Umflarea obrajilor
d. Diminuarea roșului buzelor cu crearea aspectului ”răutăcios”
e. Adâncirea șanțurilor periorale

9. Cele mai frecvente metode antropometrice de măsurare a înălțimii etajului inferior al

feței, fără repere preextracționale, cuprind:
a. Metoda Kennedy
b. Metoda Boianov
c. Metoda ocluzometrului Willis
d. Metoda ce compară dimensiunea Nasion-Subnasion cu Subnasion-Gnathion
e. Metoda „liniarului”

10. Spațiul protetic potențial (SPP) are următoarele caracteristici:

a. Apare consecutiv extracțiilor dentare
b. Prezintă parametri variabili de la o situație clinică la alta
c. Este mărginit mezial și distal de fețele proximale ale dinților restanți
d. Inferior se întinde până în fundul de sac
e. Este influențat de etiologia, forma clinică și topografia edentației

11. Înălțimea SPP ca și parametru, poate fi mărită:

a. În ocluzia acoperită
b. Prin atrofii accentuate ale crestei alveolare
c. În ocluzia deschisă
d. Prin extruzii sau egresiuni ale dinților limitrofi edentației când lipsesc dinții
antagoniști breșei edentate
e. Prin extruzii sau egresiuni ale dinților antagoniști breșei edentate

12. Înălțimea SPP ca și parametru, poate fi micșorată:

a. Prin abraziunea sau distrucția coronară a dinților limitrofi edentației
b. Prin subocluzia dinților limitrofi edentației
c. Prin extruzii sau egresiuni ale dinților antagoniști breșei edentate
d. Prin glisarea mandibulei spre anterior
e. În ocluzia cap-la-cap
13. Amplitudinea SPP:
a. Poate fi micșorată prin versiuni sau migrări corporeale ale dinților limitrofi către
breșa edentată
b. Poate fi micșorată prin creșteri de volum ale dinților limitrofi datorate unor obturații
debordante
c. Reprezintă distanța dintre limitele mezială și distală ale SPP
d. Poate fi scăzută prin versiuni sau migrări corporeale ale dinților limitrofi către dinții
vecini sau altă breșă edentată
e. Poate fi mărită prin scăderi de volum ale dinților limitrofi datorate preparațiilor sau
unor distrucții coronare

14. Lățimea SPP:

a. Se obține prin trasarea unor tangente la fețele vestibulare și orale ale dinților limitrofi
b. Se referă la distanța Gnathion-Gonion
c. Prin extruzii sau egresiuni ale dinților antagoniști breșei edentate scade ca
dimensiune
d. Prin glisarea mandibulei spre anterior se mărește ca dimensiune
e. Se obține prin trasarea unor tangente la versanții vestibular și oral ai crestei edentate

15. Lățimea SPP:

a. Va fi micșorată prin atrofia crestei alveolare
b. Va fi micșorată prin preparări sau rotații în ax a dinților limitrofi
c. Se mărește în cazul crestei osoase exostotice
d. Se mărește prin înclinări vestibulo-orale ale dinților limitrofi
e. Se mărește prin acțiunea limbii

16. Creasta edentată, ca element al SPP, se caracterizează prin:

a. Înălțime și lățime
b. Grosime
c. Muchie
d. Bază și versanți
e. Profil, orientare și forma pe secțiune

17. Creasta edentată:

a. Prezintă o orientare ascendentă sau descendentă
b. Este afectată de resorbția osoasă
c. Prezintă un profil regulat sau neregulat
d. Prezintă o lățime afectată de migrările dinților limitrofi
 e. Prezintă o muchie cu diverse aspecte, putând ajunge chiar o suprafață

18. *Elementele odonto-parodontale limitrofe SPP:

a. Se referă la molari
b. Suferă fenomene de abrazie, extruzie sau egresie
c. Alcătuiesc spațiul periprotetic
d. Lipsesc în EPI
e. Se referă la molari și premolari

3.3.3. Mijloace protetice utilizate în EPI și elementelecomponente ale PPAA și PPAS

1. Printre contraindicațiile protezelor mobilizabile se numără:

a. Hipertiroidismul
b. Afecțiunile cardiace
c. Starea generală alterată sau un psihic neechilibrat
d. Infecțiile cronice sau acute
e. Cavitățile bucale neasanate sau cu un câmp protetic nefavorabil

2. Proteza parțială amovibilă acrilică (PPAA) se poate utiliza:

a. În vederea conservării rapoartelor mandibulo-craniene
b. Ca proteză provizorie de tranziție
c. Ca proteză de urgență în condițiile unor intervenții chirurgicale de amploare
d. Ca proteză de temporizare
e. În cavitățile bucale neasanate sau cu un câmp protetic nefavorabil

3. Care din următoarele elemente nu sunt componente ale unei PPAA:

a. Șeile și arcadele dentare artificiale
b. Plasele de sârmă
c. Conectorii principali
d. Butonii de presiune
e. Elementele de menținere, sprijin și stabilizare

4. Care din afirmațiile de mai jos sunt adevărate:

a. Arcadele dentare artificiale sunt susținute de șeile protezei și refac funcții afectate ale
ADM
 b. Șeile PPAA au rol de menținere
c. Șeile PPAA transmit forțele masticatorii suportului dento-parodontal și muco-osos
d. Toate răspunsurile sunt corecte
e. Șeile PPAA transmit forțele masticatorii conectorului principal
Pg.249

5. Elementele de menținere, sprijin și stabilizare (EMSS) ale PPAA cuprind:

a. Croșetul simplu acrilic alveolar
b. Croșetul cervico-alveolar deschis dental
c. Croșetul cervico-ocluzal întors
d. Croșetul simplu acrilic dento-alveolar
e. Croșetul de sârmă cu 6 brațe

6. Protezarea flexibilă:
a. Se indică la pacienții cu diabet
b. Este indicată la pacienții cu protuberanțe osoase sau tuberozități plonjante
c. Este indicată la pacienții cu torus foarte mare sau despicături palatine
d. Se realizează din biomateriale de tip Valplast
e. Se indică la pacienți cu igienă orală deficitară

7. Printre materialele utilizate la confecționarea PPAS se numără:

a. Biomaterialele metalice (aliajele) nenobile cu Cu
b. Polimetacrilatul de metil termopolimerizabil high impact
c. Aliajele nenobile pa bază de Titan
d. Aliajele nobile pe bază de Pd
e. Biomateriale de tip Valplast

8. Care din următoarele afirmații despre conectorii PPAS sunt adevărate:

a. Conectorii principali ai PPAS realizează legătura între șeile protetice și dinții
artificiali
b. Conectorii principali trebuie să fie rigizi și plasați cât mai simetric
c. Conectorii secundari sunt elementele metalice rigide ale PPAS care leagă EMSS fie
de șeile protezei, fie de conectorul principal
d. Conectorii principali pot fi sub formă de bară sau placă
e. Conectorii se confecționează din aliaje de tip Cr-Co, Au platinat; Cr-Ni sau Fe-Cr-Ni

9. Bara mandibulară ca și conector principal al PPAS are pe secțiune o formă:

a. Ovalară
b. Conică
 c. Semieliptică
d. Bifilară
e. De semipară
Pg.253

10. Plăcuța palatinală ca și conector principal al PPAS:

a. Poate avea contact mucozal
b. Poate avea contact dento-mucozal
c. Are o lățime maimare de 10 mm
d. Are o grosime între 0,3 și 0,5 mm
e. Are o lățime mai mică de 10 mm

11. Menținerea ca funcție a croșetelor PPAS:

a. Se obține prin solidarizarea prin microproteze a dinților stâlpi
b. Este funcția prin care croșetul se opune desprinderii involuntare a protezei de
pe câmpul protetic
c. Se datorează brațului retentiv al croșetului
d. Depinde de gradul de retentivitate al dintelui stâlp
e. Necesită stabilirea prealabilă a ecuatorului protetic al dintelui cu ajutorul
paralelografului

12. Stabilizarea ca funcție a croșetelor PPAS:

a. Se obține prin solidarizarea prin microproteze a dinților stâlpi
b. Este funcția prin care croșetul se opune deplasărilor orizontale
c. Se obține prin elementele rigide care trebuiesc plasate bilateral
d. Se datorează brațului retentiv al croșetului
e. Este mărită prin prelungirea brațelor opozante rigide pe mai mulți dinți

13. Care din următoarele afirmații nu sunt adevărate:

a. Prin solidarizarea prin microproteze a dinților stâlpi se mărește valoarea lor
parodontală și astfel rezistența la mișcările orizontale ale protezei
b. Reciprocitatea este funcția prin care se neutralizează efectul porțiunii flexibile a
brațului retentiv al croșetului
c. Încercuirea se obține prin elementele rigide care trebuiesc plasate bilateral
d. Pasivitatea este funcția prin care croșetul trebuie să cuprindă mai mult de 180 o din
circumferința dintelui
e. Srijinul este funcție care se asigură de către brațul elastic

14. Sprijinul ca funcție a croșetelor PPAS:

a. Se obține în principal prin acțiunea pintenilor
 b. Este funcția prin care croșetul se opune deplasărilor orizontale
c. Necesită pinteni ranforsați cu un conector secundar
d. Se datorează brațului retentiv al croșetului
e. Este funcția prin care croșetul se opune deplasărilor verticale în direcție mucozală
Pg.254

15. Care din următoarele afirmații sunt adevărate:

a. Prin solidarizarea prin microproteze a dinților stâlpi se mărește valoarea lor
parodontală și astfel rezistența la mișcările orizontale ale protezei, asigurând
stabilizarea
b. Reciprocitatea este funcția prin care se neutralizează efectul porțiunii flexibile a
brațului retentiv al croșetului
c. Stabilizarea se obține și prin elementele rigide care trebuiesc plasate bilateral
d. Încercuirea este funcția prin care croșetul trebuie să cuprindă mai mult de 180 o din
circumferința dintelui
e. Menținerea indirectă nu este o funcție a croșetelor PPAS

16. Menținerea indirectă ca funcție a croșetelor PPAS:

a. Se obține prin porțiunile terminale, flexibile, ale brațelor retentive ale croșetelor
circulare orientate către edentație
b. Este funcția prin care croșetul se opune deplasărilor orizontale
c. Se obține prin elementele rigide care trebuiesc plasate bilateral
d. Se datorează brațului opozant al croșetului
e. Este mărită prin prin solidarizarea prin microproteze a dinților stâlpi

17. Croșetele din sistemul Roach:

a. Se mai numesc și croșete bară sau divizate
b. Cuprind croșetul inelar
c. Utilizează pentru retenție zonele proximale ale fețelor laterale
d. Cuprind seria de croșete C, L, U, S, T, I, R
e. Cuprind pensele mezio-distale

18. *Croșetul Ney nr.2:

a. Face parte din croșetele sistemice
b. Se mai numește și croșetul inelar
c. Utilizează pentru retenție zonele proximale ale fețelor laterale
d. Este asemănător croșetului Ackers
e. Se mai numește croșet RPI

19. Avantajele ESMSS sunt:

a. Realizează o foarte bună menținere, sprijin și stabilizare
 b. Prezintă posibilitatea de reoptimizare
c. Sunt elemente puțin vizibile
d. Sunt laborioase
e. Au o bună rezistență în timp
Pg.256

20. ESMSS (elementele speciale de menținere, sprijin și stabilizare):

a. Se contraindică când suportul osos și cel dento-parodontal nu sunt favorabile
b. Prezintă posibilitatea de reoptimizare
c. Se pot plasa intra- sau extra-coronar pe dinții restanți
d. Sunt ușor de aplicat
e. Necesită preparări complexe ale dinților stâlpi

21. Coroanele telescopate ca ESMSS (elementele speciale de menținere, sprijin și stabilizare):

a. Se contraindică la adulții tineri
b. Asigură o stabilizare optimă în toate sensurile
c. Presupun o supraspecializare a tehnicianului dentar
d. Sunt costisitoare
e. Necesită preparări complexe ale dinților stâlpi

22. Telescoparea ca ESMSS (elementele speciale de menținere, sprijin și stabilizare):

a. De cele mai multe ori transmite axial presiunile ocluzale
b. Este fizionomică în zona frontală
c. Presupun o supraspecializare a tehnicianului dentar
d. Favorizează acumularea plăcii bacteriene
e. Poate fi coronară sau radiculară

23. Culisele intracoronare ca ESMSS:

a. Sunt elemente conjunctoare
b. Se fixează pe dinte printr-o coroană de înveliș sau corp de punte care prezintă în
interior o cavitate retentivă
c. Sunt indicate ca soluție de elecție în edentațiile frontale
d. Presupun o preaparare facilă a substructurii organice
e. Cavitatea în care se aplică necesită o preparare profundă a substructurii organice

24. Indicațiile culiselor intracoronare ca ESMSS:

a. Protezele cu sprijin dento-parodontal
b. Când se impune o reducere minimă din structura dentară
c. Pacienții cu dexteritate manuală limitată
d. Edentațiile frontale
e. La pacienții cu dinți cu camera pulpară voluminoasă
 25. Indicațiile culiselor extracoronare ca ESMSS:
a. Protezele cu sprijin dento-parodontal
b. Când se impune o reducere minimă din structura dentară
c. Pacienții cu dexteritate manuală limitată
d. Edentațiile frontale
e. La pacienții cu dinți cu camera pulpară voluminoasă

26. Care din afirmațiile de mai jos cu privire la ESMSS disjunctoare sunt adevărate:
a. Balamalele sunt disjunctoare articulate fără dispozitiv de revenire
b. Sunt elemente rigide
c. Croșetul în formă de balansoar descris de Kennedy este un croșet disjunctor
cu amortizor
d. Coroana cu amortizor este un disjunctor articulat fără dispozitiv de revenire
e. Croșetul lui Thompson este un disjunctor cu amortizor

3.3.4. Algoritm de tratament în edentația parțială întinsă și soluții terapeutice

1. În cadrul pregătirii dinților stâlpi pentru aplicarea EMMS, realizarea lăcașelor

pentru pinteni:
a. Trebuie efectuată înaintea remodelării dinților
b. Previne apariția contactelor premature și a interferențelor
c. Conduce la solicitarea dintelui în axul de implantare
d. Este precedată de realizarea planurilor de ghidaj
e. Determină plasarea pintenului în interiorul conturului dintelui
2. *Etapele de realizare a lăcașelor pentru pinteni sunt:
a. Realizarea planurilor de ghidaj, remodelarea dinților și prepararea lăcașului
b. Analiza la paralelograf, designul protezei, prepararea lăcașului
c. Devitalizarea dintelui și prepararea lăcașului
d. Remodelarea dintelui și prepararea lăcașului
e. Analiza la paralelograf, remodelare și prepararea lăcașului

3. Acoperirea dinților stâlpi pentru proteze parțiale amovibile cu microproteze se indică:

a. Când există microproteze vechi, necorespunzătoare
b. Când nu este necesară realizarea unor rapoarte ocluzale normale
c. În caz de abrazie accentuată
d. Când dinții nu prezintă retentivități naturale
e. Dacă viitoarea proteză va fi prevăzută cu ESMMS
4. Următoarele situații reprezintă indicații de acoperire cu microproteze a dinților stâlpi pentru
PPAA sau PPAS:
a. Pacient cu boală carioasă cu nivel de afectare mediu sau crescut
b. Igienă orală deficitară
c. Când nivelarea planului de ocluzie presupune șlefuiri importante
d. Mobilitatea patologică a dinților restanți
e. Edentație clasa III Kennedy

5. Aplicarea de dispozitive radiculare pe rădăcinile dinților stâlpi pentru PPAA sau PPAS
se indică:
a. Când există microproteze vechi, necorespunzătoare
b. Dacă dinții prezintă mobilitate patologică
c. Când se impun măsuri de ancorare fizionomice ale protezei
d. Când dinții nu prezintă retentivități naturale
e. Când raportul coroană-rădăcină este modificat în favoarea coroanei

6. Portamprenta universală standard pentru realizarea amprentei preliminare în cazul PPAS:

a. Este realizată din acrilat
b. Trebuie să fie rigidă
c. Să nu jeneze jocul formațiunilor mobile
d. Prezintă accesorii gen butoni de presiune
e. Să cuprindă în totalitate câmpul protetic
7. Amprenta preliminară în realizarea PPAS:
a. Reprezintă negativul câmpului protetic
b. Are obiective mecanice, funcționale și biologice
c. Necesită o lingură de amprentă care să asigure o grosime sufucientă materialului de
amprentă
d. Nu utilizează ca materiale masele alginice, mase termoplastice sau siliconi
e. Este funcționalizată la periferia câmpului protetic prin mișcări nefuncționale, mișcări
funcționale neautomatizate și mișcări funcționale automatizate

8. Amprenta preliminară în realizarea PPAS:

a. Utilizează cel mai frecvent ca material alginatele
b. Pe baza ei se obține modelul de lucru
c. Utilizează linguri de amprentă personalizate
d. Se realizează în doi timpi
e. Cuprinde și pregătirea psihică, medicamentoasă și fizică a pacientului
9. Amprenta funcțională în realizarea PPAS:
a. Utilizează cel mai frecvent ca material alginatele
b. Pe baza ei se obține modelul de lucru
c. Utilizează linguri de amprentă personalizate (individuale)
d. Se realizează cu linguri de amprentă standard
e. Din punct de vedere al poziției mandibulei în timpul amprentării pot fi cu gura
deschisă sau cu gura închisă

10. Amprenta funcțională mucostatică în realizarea PPAS:

a. Utilizează ca material alginatele
b. Utilizează linguri individuale cu margini scurte
c. Utilizează linguri individuale funcționalizate prin mișcări test
d. Determină margini subțiri și înalte ale amprentei
e. Determină obținerea de amprente de adeziune, care nu pun în valoare succiunea
sau tonicitatea musculară

11. *Amprenta funcțională muco-dinamică în realizarea PPAS:

a. Utilizează ca material alginatele
b. Utilizează linguri individuale cu margini scurte
c. Utilizează linguri individuale funcționalizate prin mișcări test
d. Determină margini subțiri și înalte ale amprentei
e. Determină obținerea de amprente de adeziune, care nu pun în valoare succiunea
sau tonicitatea musculară

12. Amprenta funcțională cu gura închisă în realizarea PPAS:

a. Utilizează linguri individuale cu margini scurte
b. Se înregistrează sub presiune ocluzală
c. Necesită valuri de ocluzie la nivelul port-amprentelor
d. Pot utiliza protezele vechi ca și port-amprente
e. Pe baza ei se obține modelul preliminar

13. Port-amprenta individuală în realizarea PPAS:

a. Se confecționează din acrilate autopolimerizabile
b. Se confecționează din acrilate foto-polimerizabile
c. Se confecționează din placă de bază
d. Prezintă un mâner plasat în zona incisivilor centrali
e. Au marginile îngroșate și rotunjite
14. Mișcările Franz Herbst de funcționalizare a amprentei la maxilar:
a. Se efectuează lent, cu amplitudine normală și în succesiunea dată
b. Cuprind deschiderea ușoară și largă a gurii
c. Cuprind surâsul forțat
d. Nu cuprind mimarea fluieratului
e. Cuprind testul fonetic ”A”

15. Mișcările Franz Herbst de funcționalizare a amprentei la mandibulă:

a. Cuprind umezirea roșului buzelor de la o comisură la alta
b. Cuprind deschiderea largă a gurii
c. Cuprind poziționarea vârfului limbii într-un obraz și în celălalt
d. Cuprind mimarea fluieratului
e. Nu cuprind testul deglutiției

16. Tehnica amprentării funcționale în EPI:

a. Începe cu verificarea extra-orală a portamprentei
b. Începe cu verificarea intra-orală a portamprentei
c. Cuprinde adaptarea statică și dinamică a portamprentei
d. Verificarea intra-orală urmărește corectitudinea execuției și a respectării indicațiilor
date tehnicianului
e. Verificarea dinamică intra-orală utilizează testele Herbst

17. În vederea înregistrării corecte a relațiilor intermaxilare în EPI:

a. Este necesară îndepărtarea prealabilă a contactelor deflective sau
interferențelor ocluzale prin șlefuiri selective, remodelări ocluzale.
b. Se realizează îndepărtarea oricărei acțiuni reflexe cu punct de plecare articular
sau muscular
c. Se utilizează machetele de ocluzie adaptate corespunzător
d. Machetele de ocluzie nu se verifică în prealabil extra- și intra-oral
e. Adaptarea și individualizarea machetelor constau într-o succesiune de etape care au
ca scop determinarea nivelului și direcției planului de ocluzie, determinarea relației
de postură și asigurarea reperelor pentru determinarea RC

18. Dimensiunea verticală a etajului inferior al feței în RC:

a. Este dată de dimensiunea dintre subnazion și gnathion
b. Se calculează ca suma dintre DV în postură și spațiul de inocluzie fiziologic (2-4
mm)
c. Reprezintă valoarea DV în postură din care se scade dimensiunea spațiului de
inocluzie fiziologic
d. Se poate stabili prin metoda compresiunii pe menton
e. Se poate stabili prin metoda homotropismului linguomandibular
19. Determinarea poziției de RC se poate face prin:
a. Metoda deglutiției
b. Metoda extensiei forțate a capului
c. Manevra occipitală Green
d. Metoda compresiunii pe menton
e. Metoda homotropismului linguomandibular

20. *Determinarea poziției de RC prin metoda homotropismului linguomandibular:

a. Constă în compresiunea fascicolului posterior al temporalului
b. Constă în plasarea vârfului limbii cât mai posterior pe bolta palatină pe linia
mediană și închiderea gurii
c. Se realizează prin compresiunea pe maseter, bilateral, în timpul închiderii gurii
d. Constă în valorificarea reflexului parodonto-muscular
e. Constă în mimarea deglutiției

21. Reperele pentru alegerea și montarea dinților artificiali:

a. Fundurile de sac vestibular și oral
b. Linia caninilor
c. Linia mediană
d. Bridele laterale
e. Linia surâsului

22. Linia caninilor ca reper necesar alegerii dinților artificiali:

a. Reprezintă planul medio-sagital al feței
b. Reprezintă fața distală a caninilor
c. Corespunde cu intersecția dintre perpendiculara coborâtă din pupilă cu planul de
ocluzie
d. Corespunde cu planul Frankfurt
e. Împreună cu linia surâsului, marchează lățimea celor trei dinți frontali superiori

23. Verificarea clinică extraorală a scheletului PPAS:

a. Cuprinde stabilirea axului de inserție
b. Urmărește respectarea indicațiilor date de la nivelul cabinetului
c. Scheletul trebuie să se insere fără forță pe model
d. Urmărește respectarea proiectului inițial al scheletului și prezența unor
plusuri, lipsuri sau porozități la nivelul EMSS
e. Cuprinde adaptarea biologică
24. Verificarea clinică intraorală a scheletului și a machetei cu dinți:
a. Cuprinde stabilirea axului de inserție
b. Se realizează după igienizarea perfectă a dinților restanți
c. Nu urmărește aspectele mecanic și biologic
d. Verifică rapoartele ocluzale statice și dinamice
e. Cuprinde testele de basculare sagitală și transversală

25. Verificarea clinică intraorală a scheletului metalic al PPAS:

a. Se verifică ocluzia în IM
b. Se verifică ocluzia în RC
c. Se verifică ocluzia în lateralitate dreaptă și stângă
d. Se verifică ocluzia în propulsie
e. Orice modificare a ocluziei de către schelet necesită refacerea acestuia

26. Verificarea clinică intraorală a machetei cu dinți:

 a. Se verifică extinderea conectorului principal
b. Bascularea latero-laterală denotă montarea dinților înafara crestei
c. Verifică rapoartele ocluzale statice și dinamice
d. Cuprinde testele de basculare sagitală și transversală
e. Se face după spălarea și răcirea
machetelor
27. La verificarea clinică extraorală a PPAS finite se urmărește:
a. Modelajul părților externe
b. Grosimea conectorilor
c. Corectitudinea execuției arcadelor artificiale
d. Existența lipsurilor, plusurilor sau porozităților la nivelul acrilatului
e. Trecerea de la componenta metalică la cea acrilică

28. După aplicarea PPAS în cavitatea bucală a pacientului:

a. Adaptarea primară se face în 14 zile
b. Pacientul se adaptează definitiv în 14 zile
c. Adaptarea secundară se face în 30 de zile
d. Pacientul trebuie să fie perfect adaptat după 30 de zile
e. În prima săptămână se urmăresc tulburările de adaptare mecanică, biologică,
funcțională și psihică
29. Edentația clasa I Kennedy se caracterizează prin:
a. Bascularea anterioară a mandibulei
b. Alterarea deglutiției
c. Facies crispat
d. Invaginarea buzelor
e. Perturbarea fonației prin modificarea rezonatorului oral

30. D.p.d.v. al planului protetic, edentația clasa I Kennedy :

a. Lipsa molarilor de minte se protezează
b. Lipsa molarilor de 6 ani implică protezarea
c. Se va proteza prin PPAS cu sprijin mixt
d. Când se asociază cu breșă frontală unidentară se indică o șa suplimentară
e. Când breșa suplimentară frontală este lungă și pacientul refuză prepararea dinților
restanți se indică o șa suplimentară

31. D.p.d.v. al planului protetic, edentația clasa I Kennedy cu breșe suplimentare frontale și
laterale :
a. Implică tratament exclusiv prin protezare fixă
b. Atitudinea corectă este solidarizarea dinților restanți prin PPF și asocierea cu
o PPAS, PPAA sau proteză hibridă (PPAA cu sisteme speciale gen culise
extracoronare)
c. Atitudinea corectă este o proteză mobilizabilă cu mai multe șei
d. Implică utilizarea unui conector principal de tip plăcuță palatinală sau bară linguală
e. Se acceptă extensiile distale unidentare pentru PPF

32. Edentația clasa a II-a Kennedy :

a. Clinic, poate fi însoțită sau nu de tulburări disfuncționale
b. Clinic, absența dinților terminali determină migrări prin distalizare a
dinților limitanți ai breșei
c. Se observă mezializarea de grup a dinților restanți
d. Datorită limitării posibilității de contracarare a tendinței de înfundare distală a șeii
protezei, se va proceda întotdeauna la echilibrare prin prelungirea sprijinului până
pe hemiarcada opusă
e. Se poate rezolva protetic prin PPF, dacă este extinsă

33. Edentația clasa a II-a Kennedy redusă are următoarele posibilități terapeutice :
a. Protezarea acrilică de urgență
b. PPMA
c. Proteza Kemeny
d. PPAS
 e. Protezarea fixă

34. Edentația clasa a III-a Kennedy :

a. Clinic, breșa este mărginită mezial și distal de dinți restanți
b. Poate determina instalarea parodontopatiilor marginale prin suprasolicitare și
traumatism
c. Se tratează de obicei prin PPF
d. Se tratează exclusiv prin proteze mobilizabile
e. Nu se intervine protetic

35. Edentația clasa a IV-a Kennedy :

a. Clinic, cuprinde spații edentate frontale intercalate, dispuse de o parte și de alta
a liniei mediane
b. Clinic, determină migrări prin distalizare a dinților limitanți ai breșei
c. Determină tulburări în ghidajul mișcărilor cu contact dento-dentar
d. Soluția terapeutică mobilizabilă va fi o proteză mobilizabilă cu sprijin mixt
e. Se poate rezolva protetic prin PPF, dacă este extinsă