Cursul 7 - Mdiii - 2020-2021

MATERIALE DENTARE 2020-2021
CURS NR.7
Coordonator activitate didactica: Conf. Dr.Grădinaru Irina 1

Materiale utilizate în Tehnologia Protezelor Dentare:
materiale de modele
materiale de machete
materiale de tipare
materiale nemetalice utilizate în protezare
materiale metalice utilizate în protezare

MATERIALE PENTRU MODELE

MODELUL= reproducerea pozitivă a elementelor
anatomice ale câmpului protetic.
Turnarea modelului= etapă tehnologică fundamentală în
obţinerea piesei protetice.
În funcţie de scopul în care sunt

utilizate şi în funcţie de procedeul
de obţinere, există mai multe
tipuri de modele:
• model de studiu
• model document
• model de lucru
• model duplicat etc

CONDIŢII IMPUSE
Materialele din care se confecţionează modelele trebuie

să îndeplinească o serie de condiţii:
1. stabilitatea formei şi a volumului
2. exactitatea (fidelitatea)
3. plasticitatea
4. timp de priză convenabil
5. consistenţa
6. rezistenţă la rupere şi presiune
7. rezistenţă la abraziune
8. calitatea suprafeţelor
9. posibilităţi de corecţie şi/sau adăugare
10.stabilitate chimică
11.prelucrabilitate uşoară.
Coordonator activitate didactica: Conf.

Dr.Grădinaru Irina 5
CLASIFICAREA MATERIALELOR PENTRU MODELE
după criteriul chimic:

1. materiale nemetalice:
• gipsuri dentare (clasa a II-a, a III-a, a
IV-a)
• mase de ambalat
• materiale compozite (poliuretani, răşini
epoxidice, răşini epiminice)
• cimenturi dentare
• răşini acrilice simple
2. materiale metalice:
• amalgame
• aliaje uşor fuzibile
• aliaje topite şi pulverizate (tehnica Metalomat)
• aliaje depuse electrogalvanic.
CLASIFICAREA MATERIALELOR PENTRU MODELE
după metoda de obţinere a modelului:

prin turnare:
• gipsuri, mase de ambalat
• materiale compozite
prin fulare:
• amalgame
• cimenturi
prin depunere de metale:
• galvanizare
• pulverizare.
GIPSURI DENTARE
GIPSUL DENTAR = principalul material

de confecţionare a modelelor, fiind
considerat indispensabil laboratorului de
tehnică dentară, în cadrul căruia are o
largă utilizare.
În cabinetul stomatologic - gipsul se mai
utilizează doar în tehnicile necompresive
de amprentare a câmpurilor protetice
edentate total.
CLASIFICAREA GIPSURILOR DENTARE
În normele internaţionale sunt specificate următoarele categorii de gipsuri
dentare:
După DIN 13911, gipsurile dentare sunt:
1. Gipsuri clasa I: gipsuri pentru amprentare
2. Gipsuri clasa a II-a: gipsul alb de model (gipsul alabastru)
3. Gipsuri clasa a III-a: gipsul dur
4. Gipsuri clasa a IV-a: gipsul extradur.
După ISO şi specificarea ADA nr.25, gipsurile se clasifică în:

1. Gipsuri clasa I: impression plaster
2. Gipsuri clasa a II-a: model plaster
3. Gipsuri clasa a III-a: dental stone
4. Gipsuri clasa a IV-a: dental stone, high strenght
5. Gipsuri clasa a V-a: dental stone, high strenght, high expansion.
În concluzie, gipsurile dentare utilizate în laboratorul de tehnică

dentară pentru confecţionarea modelelor sunt de 3 tipuri:
1. Gipsul alb de model (gips alabastru)
2. Gips dur
3. Gips extradur.
FORMĂ DE PREZENTARE
Toate tipurile de gips pentru obţinerea

modelelor se prezintă în sistem bicomponent
pulbere+lichid.
Pulberea - este livrată în pungi speciale, saci,
cutii închise ermetic
- prezintă o granulaţie foarte fină şi este
colorată diferit în funcţie de producător şi de
tipul de gips:culoarea albă, pentru gipsul
obişnuit şi culoarea albastră, galbenă, verde,
roz etc pentru gipsul dur şi extradur.
- pulberea de gips livrată în ambalaje de
hârtie se conservă în mediu uscat.
Lichidul este în general apa / apa distilată.
FORMA DE PRODUSUL FIRMA
PREZENTARE
Gipsuri dure MOLDANO BAYER

(clasa a III-a) BEGODUR BEGO
DURALIT DEGUSSA
MRAMORIT SPOFA DENTAL
MRAMORIT BLUE SPOFA DENTAL
SHERA PLASTER SHERA
SHERA SOCKEL SHERA
Gipsuri FUJIROCK G.C.
extradure MOLDASTONE BAYER
(clasa a IV-a)
GEOSTONE BAYER
KENT STONE KENT-DENTAL
VEL-MIX STONE KERR
SHERA MAXIMUM SHERA
2000
SHERA BLUE ROCK SHERA
COMPOZIŢIE CHIMICĂ
Gipsul alb de model (gipsul de clasa a II-a) este un β-
hemihidrat de CaSO4 cu impurităţi de anhidrit şi dihidrat.
Gipsul dur (gipsul de clasa a III-a) este un α-hemihidrat de
CaSO4 care mai conţine în proporţie de 5%: cimenturi silicatice,
impurităţi de anhidrit şi dihidrat.
Gips extradur (gipsul de clasa a IV-a) este un α-hemihidrat de
CaSO4 cu adaos de: compensatori de dilatare, coloranţi etc.
În general, gipsul dentar normal conţine:

90%: alabastru
10%:
• acceleratori de priză (NaCl, KCl)
• coloranţi
• materiale de adaos (cretă, talc)
• borax (sub 1%)- reduce dilatarea de priză
• impurităţi
Coordonator activitate didactica: Conf. Dr.Grădinaru Irina

12
DOZARE
Dozarea se poate efectua în 2 modalităţi:
dozare extemporanee:
• în funcţie de suprafaţa amprentată
• se efectuează cu dozatoare tip linguri din material plastic
• proporţia pulbere / apă este de:
1. gips alb (clasa a II-a): 100 g pulbere – 50 cm3 lichid
2. gips dur (clasa a III-a): 100 g pulbere – 30cm3 lichid
3. gips extradur (clasa a IV-a): 100 g pulbere – 25 cm3
lichid.
dozare industrială (predozare)
• pulberea este livrată în pungi, recipiente
• raportul pulbere / lichid este acelaşi şi trebuie respectat
cu stricteţe.

PREPARAREA PASTEI DE GIPS
metoda saturaţiei progresive
materiale necesare: - bol de cauciuc
- spatulă lată din material inoxidabil
- o măsuţă vibratorie
• Se toarnă în bol cantitatea de apă corespunzătoare (temperatura
ideală a apei este de 18°C) şi se aplică apoi progresiv pulberea de
gips, pentru o absorbţie gradată în minimum 20 secunde. Se
spatulează energic pe pereţii bolului aproximativ 1-2 minute până
la obţinerea unei paste cremoase omogene. După iniţierea
spatulării nu se mai adaugă pulbere sau apă. După îndepărtarea
incluziunilor de aer prin vibrarea pe măsuţa vibratorie, se continuă
spatularea energică până la obţinerea consistenţei
corespunzătoare.
metoda mecanică
• necesită dotarea cu vacuum-malaxor.
• După o spatulare iniţială a pastei de gips, aceasta este
malaxată în condiţii de vid, timp de 30 secunde, rezultând o
pastă omogenă, de consistenţă semifluidă, fără incluziuni de
aer. Se recomandă prepararea pastei de gips cu ajutorul
vacuum-malaxorului.

INDICAŢII
Gipsul alb de model (clasa a II-a):

1. Turnarea modelelor de studiu
2. Turnarea modelelor dinţilor antagonişti
3. Turnarea soclului modelului
4. Turnarea modelelor preliminare
5. Turnarea modelelor pe care se efectuează reparaţii de proteze
6. Fixarea modelelor în simulator (ocluzor sau articulator)
Gipsul dur (clasa a III-a):
1. Turnarea modelelor de lucru în tehnologia:
• Coroanelor şi punţilor dentare
• Protezelor parţiale şi totale
• Aparatelor ortodontice
2. Turnarea modelelor dinţilor antagonişti
3. Turnarea soclului modelelor de arcadă cu bonturi mobile
Gipsul extradur (clasa a IV-a):
- Turnarea modelelor de lucru în tehnologiile de mare precizie:
• Incrustaţii
• Tehnologia metalo-ceramică
• Tehnologia metalo-compozită etc
MATERIALE COMPOZITE
Materialele compozite utilizate în scopul turnării modelelor de lucru
sunt structurate pe bază de:
1. Răşini epoxidice
2. Răşini epimidice
3. Poliuretani.
Dintre acestea, doar răşinile epoxidice asigură o stabilitate
dimensională acceptabilă.
Răşinile compozite se prezintă în sistem bicomponent pastă-pastă,
constituit din pasta bază (vâscoasă) şi pasta catalizator ambalată într-o
seringă.
TIPUL PRODUSUL FIRMA

IMPREDUR IVOCLAR
EPOXI-DIE IVOCLAR
MATERIALE COMPOZITE
PENTRU MODELE DIEMET ERKODENT
BLUE STAR GIRRBACH DENTAL

COMPOZIŢIA CHIMICĂ
Răşinile compozite prezintă în
structura lor chimică:
1.componentă organică
2.componentă anorganică
3.Un agent de cuplare (liant)

INDICAŢII:
1.Turnarea modelelor cu bonturi mobile
utilizate în tehnologia metalo-ceramică
şi metalo-compozită
2.Turnarea modelelor ortodontice
3.Completarea depunerilor galvanice şi a
metalelor pulverizate.

MASELE DE AMBALAT
datorită rezistenţei mecanice precare iniţiale sunt materiale contrainicate în
turnarea modelelor de lucru curente. Se indică predilect în tehnologia obţinerii
modelelor duplicat. Aceste modele se obţin pe baza amprentării modelelor de
lucru, în amprenta duplicatoare obţinută turnându-se masa de ambalat.
CIMENTURI DENTARE
Odată cu apariţia materialelor moderne şi a dezavantajelor pe care cimenturile
dentare le prezintă (vâscozitate crescută, aderenţă de pereţii amprentei,
contracţie mare, aplicabilitate restrânsă, preţ de cost ridicat, materiale
casante după priză etc) acestea nu se mai utilizează pentru obţinerea
modelelor, având mai mult valoare istorică.
S-au utilizat următoarele tipuri de cimenturi:
• Cimenturi silicat
• Cimenturile fosfat de zinc
• Cimenturile silico-fosfat.
Au fost indicate numai pentru turnarea amprentelor din mase termoplastice în
inel de cupru.
PRODUSE COMERCIALE:
1. KERAMIC - CEMENT
2. MODEL - CEMENT
3. MODEL – PETRALIT
RĂŞINI ACRILICE SIMPLE
se mai utilizează doar în tehnologia modelelor
didactice, în trecut ele fiind utilizate şi pentru
obţinerea modelelor de lucru de dimensiuni
reduse.
Proprietăţile dezavantajoase, valorile ridicate ale
contracţiei, rezistenţa redusă la abraziune etc
au eliminat aceste materiale din sfera turnării
modelelor de lucru.
Din produsele comerciale utilizate poate fi
menţionat PALAVITM (KULTZER)

23
MATERIALE METALICE PENTRU MODELE
La ora actuală, acestea se pot confecţiona prin

2 metode care necesită dotări speciale:
1.Depunerea metalelor pe cale galvanică
(galvanoplastie)
2.Depunerea aliajelor uşor fuzibile prin
pulverizare (tehnica Metalomat).

OBŢINEREA MODELELOR METALICE DIN AMALGAME
Amalgamele utilizate în confecţionarea modelelor au fost amalgamele pe bază
de cupru şi cele pe bază de argint, preferinţa fiind pentru cele pe bază de
cupru, datorită accesibilităţii preţului de cost.
FORMA DE PREZENTARE
Diverse forme: pastile, granule, plăcuţe.
Amalgamele de cupru: mercur şi cupru în particule fine.
Amalgamele de argint: mercur şi pulbere de Ag+Sn+Zn
PREPARARE
Pastilele se plastifiază în linguri metalice până la apariţia unor granule mici de
mercur pe suprafaţa lor.
Se aplică apoi într-un mojar de sticlă unde, prin mojorare, se prepară
amalgamul sub forma unei paste vâscoase.
TEHNICA DE LUCRU
Cu ajutorul unui fuloar se aplică amalgamul în amprentă, progresiv. Timpul de
priză al materialului este îndelungat (3-12 ore).
INDICAŢII
Turnarea modelelor de dimensiuni reduse în amprente cu inel de cupru şi masă
termoplastică.
DEPUNEREA ALIAJELOR UŞOR FUZIBILE PRIN PULVERIZARE (TEHNICA
METALOMAT)
- utilizează aliaje uşor fuzibile (cunoscute la noi în ţară sub denumirea comercială de MELOT).
Materialul pentru pulverizare:
• Aliaj uşor fuzibil (pe bază de Bi, Sn, Ag, Pb, Zn)
• Culoarea aliajului este gri lucios
• Se lichefiază la 180°C şi se solidifică la 140°C.
Sistemul Metalomat este format dintr-un aparat dotat cu un pulverizator special în forma unui pistol
prin intermediul căruia se pulverizează aliajul uşor fuzibil pe bază de Zn şi Bi în interiorul amprentei.
Metoda pulverizării aliajului uşor fuzibil în interiorul amprentei (etape):
• Condiţionarea amprentei (dezinfectare, spălare, uscare)
• Se lichefiază aliajul prin încălzirea lui la 180-200°C
• După lichefiere se pulverizează aliajul în interiorul amprentei într-o cameră de protecţie a aparatului Metallomat,
dintr-un anumit unghi şi de la o anumită distanţă, până la obţinerea unei grosimi de 1 mm a stratului de metal depus
• Întărirea se realizează instantaneu pe pereţii amprentei datorită intervalului redus de temperatură dintre punctul de
lichefiere şi punctul de solidificare
• Se completează cu un material special, răşinic numit METALLOPLAST pentru definitivarea modelului.
După Landez, un material sintetic de completare are următoarea compoziţie:
Pulbere:
•Carbonat de sodiu 97%
•Peroxid de benzoil 3%
Lichid:
•Răşină epoxidică 42%
•Metacrilat de butil 42%
•Storilene 15%
•Amină 1%
Metoda este considerată mai rapidă, mai puţin laborioasă, netoxică comparativ cu metoda galvanică.

DEPUNEREA METALELOR PE CALE GALVANICĂ
(GALVANOPLASTIA)
Modelul galvanic se obţine prin electrodepunerea ionilor de Cu, Ag, Ni în amprentele
dentare.
Metoda de lucru este laborioasă şi necesită dotare cu aparate speciale.
MATERIALE ŞI INSTRUMENTAR
Baia galvanică confecţionată din sticlă sau material plastic în care se depune soluţia electrolitică
proaspătă şi pură.
Baia galvanică prezintă 2 electrozi:
Anodul: reprezentat de o placă de Cu, Ag sau Ni
Catodul: la catod se aplică amprenta.
Curentul electric este asigurat de o sursă de curent continuu, transformat la o tensiune joasă şi
constantă şi la o intensitate mică şi variabilă.
Soluţia electrolitică poate fi:
Acidă (formula Dermann) – în cazul depunerii de Cu:
CuSO4 ∙ H2O.......156 g
H2SO4....................42 g
H2O distilată...........600 ml.
Alcalină – în cazul amprentelor cu elastomeri
Cianură de argint
Sare alcalină de Na sau K
Apă
Prezintă un efect toxic ridicat.

METODA DE LUCRU
Constă în depunerea electrolitică în interiorul amprentei a unui strat metalic de Cu, Ag sau
Ni în grosimi de 1-1,5 mm.
Etape:
1. Pregătirea amprentei se referă la transformarea acesteia dintr-un corp inert d.p.d.v.electric într-unul
bun conducător de electricitate, prin aplicarea succesivă de pulbere de Ag, Cu, Fe (se poate obţine
acelaşi rezultat şi prin argintare sau pulverizare cu galvano-spray). Inelul de cupru în cazul
amprentelor luate cu masă termoplastică în inel de cupru se izolează cu ceară.
2. Se ataşează amprenta la catod printr-un fir metalic şi plăcuţa de Cu, Ag, Ni la anod
3. Se introduce soluţia electrolitică în baia galvanică
4. Se conectează baia la sursa de curent continuu
5. Se produce electrodepunerea propriu-zisă astfel:
6. prin disociaţie electrolitică, CuSO4 se descompune în ioni de Cu şi So4 2-.
7. Când se închide circuitul, ionii de Cu migrează către amprentă, depunându-se pe
suprafaţa acesteia. La anod migrează ionii de SO4 2-, care se combină cu ionii de Cu
emişi permanent de anod, refăcând sulfatul de cupru.
8. CuSO4 trece în soluţie, unde este din nou supus disociaţiei electrolitice şi procesul se
continuă pe toată durata electrodepunerii.
9. Se recomandă ca densitatea de curent să fie redusă în primele 30 minute pentru uniformizarea
stratului, iar în ultimele 2 ore, tensiunea curentului se ridică la 4-6 V pentru a asigura o suprafaţă de
depunere rugoasă, retentivă pentru materialul de completare.
10. Se definitivează modelul prin completare cu un gips extradur, materiale compozite, rezultând un
model mixt cu proprietăţi mecanice deosebite şi fidelitate foarte bună.
INDICAŢII
Confecţionarea modelelor cu bonturi mobilizabile utilizate în tehnologia incrustaţiilor,
restaurărilor protetice parţiale unidentare, punţilor de hemiarcadă sau totale, tehnologia
metalo-ceramică.

MATERIALE PENTRU
REALIZAREA MACHETELOR

MACHETA
reproducere la scară naturală,

cu materiale specifice, a
volumului şi formei viitoarei
proteze dentare.

METODE DE OBŢINERE A MACHETEI
PROTEZEI DENTARE
Directă – macheta este modelată în

cavitatea orală
Indirectă – macheta este modelată

pe model, de către tehnicianul dentar.
MATERIALELE UTILIZATE ÎN
REALIZAREA MACHETELOR:
1. Ceruri dentare
2. Răşinile polimerice:
• răşini acrilice simple
• răşini compozite fotopolimerizabile
• masele plastice prefabricate.
3. Materiale auxiliare: nylon, fire de păr,
tije metalice/material plastic.
CONDIŢII IMPUSE
1. Să fie uşor modelabile la temperatura camerei sau a cavităţii orale, fără a se
deforma după finalizarea machetării
2. Să fie sau să devină plastice după o încălzire parţială
3. Să se adapteze cu uşurinţă şi corect la suprafeţele machetate permiţând
corecturi în zona cervicală
4. Să nu fie casante
5. Să se plastifieze şi să se solidifice într-un interval de timp necesar modelării,
fără pierderea proprietăţilor
6. Să prezinte o contracţie termică cât mai mică posibil
7. Să ardă fără reziduuri (maximum de reziduu acceptat este de 0,1%) atunci
când sunt utilizate ca materiale de machetă pentru componente metalice
8. Să se îndepărteze cu uşurinţă fără a impregna tiparul atunci când se
machetează lucrări protetice din polimeri
9. Să nu fie toxice pentru ţesuturile cavităţii orale
10. Să prezinte o stabilitate chimică şi volumetrică atât la temperatura camerei
cât şi la temperatura cavităţii orale
11. Să fie colorate dar să nu coloreze sau să intre în combinaţie cu materialele
utilizate pentru modele şi tipare schimbându-le astfel proprietăţile lor fizico-
chimice.

33
CERURILE DENTARE
CERURILE DENTARE =
amestec complex de ceruri
naturale şi sintetice, gume,
grăsimi, răşini obţinut prin
topire-răcire.
CLASIFICAREA CERURILOR – criterii:
După domeniul de utilizare:

1. Ceară de modelaj
2. Ceară pentru înregistrarea relaţiei intermaxilare
3. Ceară pentru machete (turnare):
• Ceară pentru inlay : moale, medie (iarnă), dură (vară)
• Ceară pentru coroane şi punţi
• Ceară pentru schelete
• Ceară pentru tehnica metalo-ceramică
• Alte ceruri: ceară pentru lipit, ceară pentru cofrare,
ceară pentru amprenta corectivă.
Cerurile dentare sunt utilizate preponderent în modelarea machetelor

şi restrâns pentru proceduri clinice: macheta-amprentă directă.

În funcţie de temperatura
mediului în care se utilizează:
1.Ceară de iarnă
2.Ceară de vară.

După consistenţă:
1.Ceară moale
2.Ceară de consistenţă medie (iarna)
3.Ceară dură (vara).

COMPOZIŢIE
Cerurile dentare sunt amestecuri

de ceruri naturale (parafină, ceară
de albine, ceară Carnauba, ceară
de balenă, ceresină), ceară
sintetică, răşini naturale, uleiuri,
grăsimi, gume şi coloranţi.
CERURILE NATURALE
minerală
de origine
vegetală
animală
CERURILE NATURALE (minerale):
Obţinere: din fracţiunile de

Parafina distilare ale ţiţeiului.
D.p.d.v. chimic, parafina este

un amestec de hidrocarburi
saturate.
Intervalul de topire: 40-71°C.
Se adaugă pentru a mări duritatea şi intervalul de

topire. Coordonator activitate didactica: Conf. Dr.Grădinaru Irina 40
Este o ceară minerală rigidă,
casantă, de culoare galbenă sau
Ozocherita galben brună, cu structură
microcristalină; are intervalul de
topire de 65°C. Purificată şi
decolorată poartă numele de
ceresină.
este forma sintetizată de ozocherită.

Are un interval de topire cuprins între
Ceresina 70-80°C. Se adaugă pentru a ridica
intervalul de topire al amestecului
final.

Obţinere: din fracţiunile de distilare
Ceruri ale ţiţeiului brut
sunt ceruri cu intervalul de
microcristaline topire ridicat (60-91°C)
cristalizează în multe foiţe

grad crescut de flexibilitate
Ceara Au afinitate mare faţă de uleiuri,
barnsdahl (determină modificarea fluidităţii şi
aderenţei).
Contracţia volumetrică a acestora în
Interval de topire (70-740C) timpul solidificării este mai mică
decât la cerurile parafinice.
adăugate amestecului măresc intervalul de topire, fluiditatea şi aderenţa
parafinei. Coordonator activitate didactica: Conf.
CERURILE NATURALE vegetale:
- aparţin ceridelor
- sunt solide la temperatura obişnuită, dar

Cerurile se înmoaie la căldură, când îşi pierd
vegetale rigiditatea.
- sunt insolubile în apă
- Sunt solubile în alcool cald şi solvenţi organici

(cloroform, tetraclorură şi sulfură de carbon)
Din această categorie:
Ceara Carnauba
Ceara Candelilla
Ceara de Japonia şi untul de cacao
produs de secreţie al frunzelor de palmieri; culoare
gri-verzuie; este dură şi casantă; intervalul de
Ceara topire: 84-91°C; influenţează duritatea şi intervalul
Carnauba de topire al amestecului (cresc duritatea şi
temperatura de topire a produselor în care se
introduc – produsele devin mai casante.
produs vegetal secretat de tulpina unor plante
decorative; interval de topire: 68-75°C;
Ceara influenţează duritatea şi intervalul de topire al
Candelilla amestecului (ridică intervalul de topire al
amestecului şi îl face mai dur şi mai casant).
Ceara de Japonia şi untul de cacao – sunt grăsimi

Ceara de Japonia este tare, maleabilă, adezivă, are
interval de topire restrâns (500C); se poate amesteca
cu parafina pentru îmbunătăţirea proprietăţilor legate
de aderenţă şi emulsionare
Untul de cacao- utilizat în: clinică pentru protecţia ţesuturilor moi
laborator, pentru protecţia produselor pe bază de silicat, contra
umezelii
CERURILE NATURALE (animale):
Ceara de albine
Ceara de insecte
este principalul constituient al
cerurilor dentare.
Se adaugă pentru a mări
Ceara Shellac plasticitatea amestecului.
este produsul de secreţie al unor

insecte (Laccifer Lacca)
d.p.d.v. chimic: ester cerat
este dură, de culoare roşie-maronie
Se adaugă în compoziţia cerurilor
pentru ridicarea intervalului de
topire. Coordonator activitate didactica: Conf. Dr.Grădinaru Irina 45
CERURILE NATURALE (animale):
ceară albă, inodoră, moale

Intervalul de topire: 40-50°C
Ceara de balenă În amestec, are rolul de a mări
plasticitatea şi de a scădea punctul de
topire.
culoare galben-maronie
Lanolina (ceară de lână) Se adaugă în compoziţia cerurilor
moi de modelaj, conferindu-le
plasticitate şi interval de topire
coborât.

CERURILE SINTETICE
cele mai utilizate sunt:
are un interval de topire
Ceara ridicat (100-115°C) şi
proprietăţi asemănătoare
polietenică parafinei.
are un interval de topire

mai mic (37-63°C). Are
compatibilitate limitată cu
Ceara alte ceruri, dar se
plastifiază uşor;
polioxietenică concomitent prin
combinare permite
formarea unor pelicule
fine de ceară.
RĂŞINILE NATURALE
cele mai uzuale în obţinerea

cerurilor dentare sunt:
colofoniul
copalul
sacâzul
sandaracul.
Acestea se adaugă pentru

creşterea durităţii amestecului
şi aderenţei.
GUMELE
sunt substanţe adezive, exudate

amorfe, care se întăresc în prezenţa
aerului.
Guma arabică şi guma tragacant

sunt gume naturale ce intră în compoziţia:
cerurilor dentare
pulberilor şi pastelor adezive pentru
menţinerea protezelor mobile.
GRĂSIMILE
sunt substanţe inodore, incolore, insipide
D.p.d.v. chimic sunt combinaţii ale acizilor graşi

cu glicolul, numite şi gliceride:
gliceridele acidului stearic/tristearic (din osânză)
gliceridele acidului oleic, palmitic şi butiric (din unt)
tristearat gliceril (din grăsimea de vită)

PROPRIETĂŢI GENERALE ALE
CERURILOR DENTARE
sunt strâns legate de

proprietăţile componentelor
ce intră în compoziţia lor.
PROPRIETĂŢI FIZICE
Cele mai importante proprietăţi fizice

ale cerurilor se referă la
comportamentul lor în momentul
încălzirii şi solidificării.
este esenţială abordarea

intervalului de topire şi de
dilatare (expansiune) termică
Intervalul de topire
Temperatura de topire a cerurilor dentare este apropiată de temperatura de

topire a componentelor sale.
În realitate, nu se poate vorbi de o temperatură de topire

(punct de topire) ci de un interval al punctelor de topire
(interval de topire).
Dilatarea termică
Cerurile se dilată în momentul creşterii temperaturii şi se contractă în momentul
răcirii.
Această proprietate fundamentală se poate modifica uşor în funcţie de compoziţia

cerii respective.
Orice modificare a compoziţiei conduce şi la modificarea coeficientului de dilatare

termică a amestecului.
PROPRIETĂŢI MECANICE
Fluajul (curgerea)
Stresul intern (rezidual)
Deformarea
Ductilitatea
Modulul de elasticitate
Comportamentul plasto-elastic

Fluajul (curgerea)
= capacitatea de curgere a materialului.

Este direct dependent de:
temperatura cerii
de tipul de ceară
de forţa de deformare
de momentul aplicării forţei.
Stresul intern (rezidual)
Datorită conductivităţii termice scăzute care determină imposibilitatea încălzirii

uniforme a cerii va apare un stres considerabil în interiorul materialului.
Stresul se poate când ceara este modelată la o temperatură neadecvată
produce în 2 condiţii: când ceara este încălzită ulterior edificării machetei.
Manipularea cerii trebuie astfel realizată încât
să minimalizeze dezvoltarea stresului rezidual
Deformarea
Ceara prezintă o conductibilitate termică scăzută, ce determină o încălzire

neuniformă, fapt care conduce la apariţia contracţiilor şi deformărilor în
interiorul materialului.
Pentru evitarea deformării cerii, se indică ambalarea imediată a machetei după

edificarea acesteia.
Ductilitatea
este proprietatea unui material de a suporta o

deformare plastică la tracţiune, fără să se rupă.
Ductilitatea cerurilor creşte în raport cu creşterea

temperaturii, fiind influenţată şi de distribuţia
intervalelor de topire a componentelor cerurilor.
Cerurile cu intervale de topire largi au ductilitate crescută.
Cerurile cu intervale de topire mici au ductilitate scăzută.

Modulul de elasticitate
depinde de temperatura de plastifiere şi este caracteristic fiecărui tip

de ceară.
Deformarea neuniformă a machetelor poate fi minimalizată prin
utilizarea unor ceruri cu un modul de elasticitate diferit pentru
realizarea anumitor porţiuni ale machetei.
Ex: macheta coroanei de înveliş metalice: ceară inlay
albastră pentru feţele laterale şi ceară verde de
turnare (mai moale) pentru suprafaţa ocluzală.
Comportamentul plasto-elastic
Cerurile încălzite prezintă o bună elasticitate iar în momentul prelucrării

suferă o deformare uşoară fără a se rupe.

PROPRIETĂŢI BIOLOGICE
Cerurile sunt inodore, insipide.
În cavitatea orală, cerurile vor fi introduse însă numai

la un anumit interval de temperatură care va trebui
respectat cu stricteţe.
Nu se va aplica ceară în imediata vecinătate a

pulpei
Nu se vor asocia presiuni asupra cerii lichide

aplicate în cavitatea preparată

CERURILE PENTRU MODELARE
1. CEARĂ PENTRU MACHETA PROTEZELOR
PARŢIALE ŞI TOTALE
 sub formă de plăci rectangulare
calibrate, de culoare roz având
dimensiunea de 18 cm/ 8 cm, cu
grosime de 1,2 mm; 1,5 mm; 1,7 mm.
 Se livrează în 2 consistenţe:
• Moale (pentru sezonul rece)
• Tare (pentru sezonul cald)
Poate fi comercializată şi sub formă
de plăci trapezoidale pentru maxilarul
superior şi sub formă de potcoavă
pentru cel inferior.

COMPOZIŢIA CERII DE CONSISTENŢĂ TARE (PENTRU VARĂ):

Ceară de albine ..........................50 părţi
Ceară de carnauba.......................25 părţi
Terebentină.. ...............................15 părţi
Oleum de susan.............................5 părţi
Cinabru (colorant).........................5 părţi.
COMPOZIŢIA CERII DE CONSISTENŢĂ MOALE (PENTRU IARNĂ):

Ceară de albine..............................75 părţi
Terebentină....................................15 părţi
Oleum de susan................................5 părţi
Cinabru.............................................5 părţi.

INDICAŢII
1.Confecţionarea machetei bazei

protezelor acrilice parţiale şi
totale (indicaţie de elecţie);
2.Confecţionarea bordurilor de
ocluzie;
3.Îndiguirea şi cofrarea
amprentelor funcţionale.
2. CEARĂ PENTRU MACHETA COROANELOR
ŞI CORPURILOR DE PUNTE
Aceste ceruri au în compoziţie:

ceară de albine
ceară Carnauba
parafină
ceresină
răşini
coloranţi.

Plăci rectangulare (17,5/8 cm), grosimi: 0,25 mm,

0,30 mm, 0,40 mm;
• Plăci calibrate de culoare verde de 0,3-0,6 mm;
• Prefabricate – suprafeţe ocluzale, cape –
indicate în realizarea machetei componentei
metalice pentru restaurările fixe metalo-ceramice;
• Tije de ceară verde – indicate pentru realizarea
machetei canalelor de turnare.

3. CEARA DE INLAY
are o compoziţie asemănătoare cerurilor

pentru macheta coroanelor şi punţilor
Se livrează în 2 consistenţe:
• Ceară tip I – utilizată în machetarea directă;
• Ceara tip II – utilizată în machetarea indirectă.
Se comercializează sub formă de:
batoane în culori diferite (albastru închis)

sub formă de conuri, sfere.
4. CEARĂ PENTRU MACHETA PROTEZELOR
PARŢIALE SCHELETATE
sunt ceruri cu compoziţie complexă.
ceară de albine- 10parti
Conţin: Ceresină- 20 parti

ceară Carnauba – 30
parti
Parafină – 30 parti
răşini
coloranţi.
Se livrează în culori diferite:
roz, verde, albastru. Coordonator activitate didactica: Conf. Dr.Grădinaru Irina 66
Profile de forme diferite, specifice elementelor

componente ale protezelor parţiale scheletate: braţe
de croşete,
croşete circulare,
conectori principali (bare, plăcuţe),
şei cu sisteme de retenţie (orificii).

Cerurile pentru macheta
protezelor parţiale scheletate:
sunt compatibile cu profilele prefabricate

din mase plastice
au o bună aderenţă de acestea şi de

model
prezintă o duritate inferioară maselor

plastice.

5. ALTE CERURI DENTARE
CEARA DE COFRARE
se utilizează pentru cofrarea

amprentelor finale (funcţionale)
ale câmpului protetic edentat total
se livrează sub formă de plăcuţe,

de culoare roşu-închis
este nedeformabilă la 35°C.

CEARA PENTRU BORDURILE DE OCLUZIE
această ceară are o compoziţie specială: ceară de albine,

ceresină, parafină, particule metalice de cupru, aluminiu pentru
a fi rezistentă la compresiune-deformare, menţinându-şi forma
după răcire.
se livrează sub forma

bordurilor de ocluzie, cu
dimensiunile
corespunzătoare zonelor
frontală şi laterală
CEARA DE ADIŢIE
se livrează în seturi de 4 culori, fiecare culoare fiind

destinată pentru modelarea unui singur element
anatomic coronar:
cuspid
pante cuspidiene
şanţuri
creste marginale.
MANIPULAREA ŞI PRELUCRAREA CERII

PREPARAREA CERII
Prin amestecarea diverselor categorii de

ceruri se obţin ceruri cu caracteristici
diferite, în funcţie de necesităţile
tehnicianului.
Materiile prime sunt livrate sub formă de:
pulbere, tablete, plăci, blocuri, granule care
se topesc separat şi apoi se amestecă.

INDICAŢII DE PRELUCRARE
RECOMANDĂRI GENERALE
Regula de bază: toate cerurile utilizate pentru
machetarea unei lucrări protetice trebuie să provină
de la acelaşi fabricant.
Flacăra becului Bunsen este suficientă pentru

încălzirea unui instrument de modelat.
În cazul utilizării spatulelor electrice,

reglarea încălzirii lor trebuie să se
realizeze astfel încât să nu determine
descompunerea cerii de la vârful
instrumentului.
RECOMANDĂRI GENERALE
Înnegrirea instrumentului de modelaj presupune o
supraîncălzire a cerii (consecinţe negative asupra
comportamentului la modelare precum şi prin apariţia
unei contracţii mari a cerii).
Modelarea prin tehnica adiţiei permite o limitare a

contracţiei totale a machetei precum şi un control
riguros al formei finale a machetei. Pentru corecturi de
formă se vor folosi instrumente ascuţite iar, în final,
suprafaţa machetei va fi netezită cu o pensulă de ceară.
Cerurile moderne - se caracterizează printr-un interval

de topire scăzut pentru a micşora contracţia de
solidificare şi pentru a face posibilă prelucrarea uşoară.
RECOMANDĂRI SPECIALE
Sunt diferite în funcţie de tehnica de lucru utilizată:
Tehnica de aplicare a cerii în stare topită

Ceara să nu se supraîncălzească la topire
Ceara trebuie să fie aplicată dintr-o mişcare pe
toată suprafaţa
Să fie uşor de turnat în stare lichidă şi să nu fie

casantă după solidificare
Topirea şi solidificarea trebuie să se realizeze într-o
asemenea manieră încât ceara să nu îşi modifice
proprietăţile
RECOMANDĂRI SPECIALE
Tehnica de aplicare în stare plastică
Ceara necesită o preîncălzire
Ceara să prezinte o plastifiere omogenă
Modelarea trebuie să se realizeze rapid (astfel

se va evita o răcire precoce care va modifica
comportamentul la modelaj
La prelucrare se vor utiliza instrumente ascuţite

RĂŞINILE POLIMERICE

INDICAŢII
1. macheta directă/indirectă pentru:
• reconstituiri corono-radiculare
• coroane parţiale
• inlay-uri;
2. macheta bazei protezei parţiale scheletate;
3. machete prefabricate:
• corpuri de punte
• coroane provizorii
• cape – pentru protecţia bonturilor;
4. tije pentru canalele de turnare;
5. machetele componentelor metalice pentru
coroanele şi punţile metalo-ceramice.
MASELE PLASTICE PREFABRICATE
(termoplastice, vinilice) sunt indicate în
machetarea protezelor parţiale scheletate
pentru:
• baza protezelor parţiale scheletate;
• croşetele turnate;
• conectorii principali;
• sistemele speciale: culise, telescoape,
bare Dolder;
• sisteme retentive;
• tije pentru turnare.

AVANTAJELE UTILIZĂRII:
Stabilitate dimensională după

plastifiere/expunere la temperaturile ridicate
din timpul verii
Sunt compatibile cu profilele din ceară în

zona de joncţiune
Ard fără reziduuri, fiind eliminate complet

din tipar
RĂŞINILE POLIMERICE FOTOPOLIMERIZABILE
– reprezintă materialele ideale de realizare a machetei datorită

următoarelor proprietăţi:
1. contracţia de polimerizare are valorile cele mai mici (comparativ cu
răşinile acrilice simple, vinilice sau pe bază de stiren);
2. sunt eliminate din tipar fără reziduuri sau fisurări ale tiparului (circa
700°C);
3. asigură exactitate în modelaj, superioară cerurilor;
4. macheta poate fi prelucrată şi adaptată după fotopolimerizare. Se
vizualizează relaţia de contact cu bontul şi zonele de contact proximale;
5. timpul de lucru este suficient de lung faţă de cel al răşinilor acrilice
simple; fotopolimerizarea machetei-în 90 de secunde;
6. răşina (PALAVIT GLC- Kultzer) se livrează în 2 consistenţe (fluidă-
pentru lucrări de maximă precizie; păstoasă-permite un modelaj
relativ uşor al morfologiei coronare) - se utilizează pentru macheta
pieselor protetice care urmează să fie turnate.

MATERIALE PENTRU TIPARE

TIPARUL
reprezintă o piesă intermediară,

cavitară, utilizată în obţinerea
protezelor dentare, prezentând
caracteristici de formă şi volum
identice cu cele ale machetei.
MASA DE AMBALAT
= complex de substanţe care

suportă prelucrarea plastică şi
dobândeşte proprietăţi precum
rigiditate, rezistenţă la temperatură
ridicată, în urma reacţei de priză.
CLASIFICAREA MASELOR DE AMBALAT-
criterii:
După scopul utilizării:

1. Mase de ambalat pentru proteze acrilice;
2. Mase de ambalat pentru proteze metalice
3. Mase de ambalat pentru piesele protetice ce
necesită lipire cu loturi.
După criteriul chimic (funcţie de tipul de liant

conţinut):
1. Mase de ambalat pe bază de sulfaţi
2. Mase de ambalat pe bază de fosfaţi
3. Mase de ambalat pe bază de silicaţi.
MASE DE AMBALAT PE BAZĂ
DE SULFAŢI
Se prezintă în general în sistem

bicomponent:
• Pulbere cu granulaţie diferită
• Lichid (apă sau lichid special)
PRODUSE COMERCIALE
TIPARE PRODUS FIRMA

Pentru obţinerea Gipsuri clasa a II-a şi
protezelor parţiale acrilice clasa a III-a
Pentru obţinerea JELENCO COMPLETE SPOFA DENTAL
protezelor metalice: EXPADENTA SPOFA DENTAL
aliaje pe bază de Au GLORIA SPECIAL KERR
aliaje pe bază de Pd CRISTOBALITE-INLAY KERR
aliaje pe bază de Ag-Pd LUSTER-CAST WHIP MIX
NOVO-CAST JELENCO
SUPER-SPAN
Pentru obţinerea pieselor HIGH HEAT WHIP MIX
protetice ce urmează a fi SPEED-E WHIP MIX
lipite cu loturi BELLATHERM (fosfatică) BEGO

MASE DE AMBALAT PE BAZĂ
DE SULFAŢI

1. Materialele utilizate pentru
confecţionarea tiparelor
protezelor acrilice sunt gipsurile
dure (α-hemihidrate);

2. Materialele utilizate pentru confecţionarea
tiparelor protezelor metalice au în compoziţie:
 Componenta refractară : substanţa de bază SiO2, care se prezintă în 4 forme

alotropice:
• Cuarţ amorf
• Cuarţ cristalin
• Tridimit
• Cristobalit
Masele de ambalat specifice aliajelor de Au conţin 60-65% cuarţ sau cristobalit ori un amestec
al acestor 2 componente în diferite proporţii.
 Agentul de legătură (liantul): gips dur (predominant α-hemihidrat , dar se
utilizează şi forme combinate α cu β) 20-30%;
 Materiale de adaos:
 Agenţi de modificare: NaCl, KCl, LiCl, Na2SO4, acid boric – rol în reglarea fenomenelor
fizice de contracţie-dilatare a maselor de ambalat;
 Agenţi reducători: pulberi de C, Cu – rol în crearea unui mediu antioxidant în interiorul
tiparului, contribuind la stabilitatea termo-chimică a tiparului;
 Coloranţi: rol de identificare.

DOZAREA.PREPARAREA.
 Se amestecă pulberea şi lichidul (lichid
special sau apa distilată), respectând
riguros proporţiilor şi instrucţiunile de lucru
indicate de fabricant;
 Prepararea maselor de ambalat se va
efectua prin:
• spatulare manuală
• malaxare mecanică.
INDICAŢII
1.Confecţionarea tiparelor
protezelor acrilice;
2.Confecţionarea tiparelor lucrărilor
metalice realizate din aliaje
nobile pe bază de Au;
3.Solidarizarea şi menţinerea în
poziţie fixă a lucrărilor metalice
care necesită lipire cu loturi;
4.Tehnologia modelului duplicat.
MASELE DE AMBALAT PE BAZĂ DE
FOSFAŢI
Se prezintă în general în sistem

bicomponent: pulbere cu granulaţie fină +
lichid (în general se foloseşte un lichid special
– soluţie coloidală de SiO2).
PRODUSE COMERCIALE
TIPURI DE MASE DE PRODUS FIRMA

AMBALAT
Pe bază de fosfaţi FINOVEST FINO
FINOVEST SPEED C&B FINO
WIROPLUS „N” BEGO
WIROVEST BEGO
AUROPLUS BEGO
SILIKAN SPOFA
BELLAVEST T BEGO
TANCOVEST BEGO
THERMOVEST KERR
DEGUVEST DEGUSSA
BIOSINT SUPRA DEGUSSA
CERAMIGOLD WHIP MIX
HERAVEST STAR, SUPER HERAEUS

Componenta refaractară: cristobalit, cuarţ;

Agentul de legătură (liantul): amestec de NH4 H2
PO4, MgO şi ZnO;
Materiale de adaos: oxizi de Cr, Zn, substanţe
colorante.
Pentru aliajele nobile pe bază de Aur, masele de ambalat
fosfatice au în compoziţie carbon; se contraindică
adaosul de carbon în masele de ambalat utilizate
pentru turnarea aliajelor de Ag-Pd şi nenobile. La
temperaturi mai mari de 1500°C, carbonul se combină
cu aliajul fluid.

DOZAREA.PREPARAREA.
Dozarea materialului se realizează în
conformitate cu indicaţiile fabricantului
respectând proporţiile indicate de acesta;
Prepararea pastei se realizează prin
amestecul pulberii cu lichidul fie prin
metoda clasică (spatulare manuală în bolul
de cauciuc), fie prin procedeele moderne
ce utilizează vacuum-malaxorul.

INDICAŢII
Confecţionarea tiparelor în tehnologia
aliajelor care prezintă punct de
topire ridicat, respectiv:
• Aliaje pe bază de Ag-Pd;
• Aliaje nenobile: Ni-Cr, Co-Cr-Mo, Fe-
Ni-Cr;
• Aliaje utilizate în tehnologia metalo-
ceramică.
PROPRIETĂŢI
• Dilatarea de priză – are valori cuprinse între 2,1-3,2%
compensând coeficienţii de contracţie ai aliajelor nenobile
în special;
• Rezistenţa la şocul mecanic – este mare datorită
componentei lichide pe bază de silice (soluţie coloidală);
• Timpul de priză – este influenţat considerabil de:
- temperatura mediului. Cu cât temperatura este mai mare cu
atât timpul de priză se scurtează;
- tehnica de preparare – malaxarea prelungită a masei de
ambalat scurtează timpul de priză;
- raportul pulbere/lichid – când este favorabil componentei
solide (pulberii) timpul de priză este micşorat.

DEZAVANTAJE
AVANTAJE 1. După priză, produsele
1. Plasticitatea, fidelitatea preparate cu lichidul
pastei preparate – special au o porozitate
excelente redusă;
2. Dilatarea totală (de 2. Nu pot fi utilizate
priză, termică, pentru obţinerea
higroscopică) are valori tiparelor în care se vor
mari, compensând turna aliaje cu punct de
coeficienţii de contracţie topire mai mare de
ai aliajelor; 1350°C;
3. Rezistenţă mecanică 3. Se contraindică
mare la şocul mecano- supradozarea pulberii (se
termic (temperaturi obţin tipare friabile, care
între 1000°C- 1350°C) se fisurează sau se sparg
cu uşurinţă).

MASELE DE AMBALAT PE BAZĂ DE
SILICAŢI
- sistem bicomponent: pulbere (cu granulaţie fină) şi lichid (apă

sau lichid special)
pulberea - livrată în ambalaje de hârtie
lichidul special – este ambalat în 2 flacoane diferite, unul conţinând o
soluţie coloidală de SiO2 diluată corespunzător, iar celălalt, o soluţie
acidă (HCl).
MASELE DE AMBALAT PE BAZĂ DE SILICAŢI
PRODUSE COMERCIALE:
HARTEX, NOBILIUM, SWEDITHERM
1.Componenta refractară: cristobalit, cuarţ;
2.Agentul de legătură (liantul): gelul de
silice;
3.Materiale de adaos: săruri de Cu, Ti,
coloranţi.
DOZARE.PREPARARE.
Proporţiile de dozare sunt indicate de fabricant în prospectul
materialului şi trebuie respectate riguros;
Iniţial se prepară lichidul prin amestecul cantităţilor indicate
din fiecare flacon şi se aşteaptă o anumită perioadă de timp
indicată de fabricant până la finalizarea reacţiei de hidroliză
şi, în consecinţă, de formare a acidului silicic;
Se adaugă pulberea şi se toarnă în tiparul plasat pe măsuţa
vibratorie sub vibrare redusă, facilitând precipitarea rapidă a
particulelor şi migrarea spre suprafaţă a excesului de lichid şi
a particulelor cu granulaţie fină;
Timpul de priză pentru zona precipitată este de circa 30
minute, după care se îndepărtează excesul de la suprafaţă.

INDICAŢII
1. Confecţionarea tiparelor
infrastructurii metalice a
protezelor scheletate realizate din
aliaje de Co-Cr-Mo sau Ni-Cr-Mo;
2. Tehnologia modelului duplicat.

AVANTAJELE UTILIZĂRII:
1. Plasticitate, fidelitate
asemănătoare maselor
fosfatice;
2. Dilatarea totală are valori
cuprinse între 1,7-2,1%
compensând coeficientul de DEZAVANTAJE:
contracţie al aliajelor de Co- 1. În etapa iniţială au o rezistenţă
Cr; mecanică mică. După calcinare
3. Rezistenţa mecanică la şocul prezintă proprietăţile specifice cu
termic ridicat (temperaturi valori maxime;
între 1430-1550°C; 2. se indică o atenţie sporită în
4. Reproduc cu mare exactitate manipularea componentei
detaliile machetei, obţinându- lichidiene. După preparare se
se piese turnate de precizie. conservă în frigider;
3. tiparele din aceste mase de
ambalat, incorect condiţionate
termic (calcinare), sunt expuse
fisurilor şi fracturilor.
ALTE TIPURI DE MASE DE
AMBALAT
MASE DE AMBALAT SPECIALE (pentru

restaurări integral ceramice)
MASE DE AMBALAT MAGNEZICE

MASE DE AMBALAT SPECIALE (pentru
restaurări integral ceramice)
Sunt indicate în tehnologia sistemelor integral

ceramice pentru confecţionarea modelelor
duplicat pe care urmează a fi arsă- sinterizată
direct- masa ceramică sau a tiparelor în care
se va turna vitroceramică.
PROPRIETĂŢI:
1.Sunt mase de ambalat cu granulaţie fină;
2.Au plasticitate şi fidelitate excelente după
preparare;
3.Rezistenţă mecano-termică la temperaturile
mari de ardere sau turnare a maselor
ceramice;
4.Dilatarea termică – prezintă coeficienţi
apropiaţi de cei ai maselor ceramice.

MASE DE AMBALAT MAGNEZICE
Sunt mase de ambalat pentru aliajele pe bază de titan.

Masele de ambalat pentru turnarea aliajelor pe bază de titan au
ca element component principal (liant şi masă refractară), oxidul
de magneziu.
Pentru aliajele pe bază de titan se contraindică masele de
ambalat fosfatice sau silicatice deoarece titanul în stare topită se
combină rapid cu siliciul din aceste mase de ambalat.
Masele de ambalat mai elaborate conţin şi alţi oxizi
(augumentează proprietăţile produselor respective):
•oxid de aluminiu
•oxid de zirconiu
•oxid de titan.

Masele de ambalat magnezice au aproximativ
aceeaşi rezistenţă (după priză) ca masele de
ambalat fosfatice.
După încălzire sunt de aproximativ 2 ori mai
rezistente la compresiune.
Expansiunea termică este de 80% din cea a
maselor fosfatice (la 800°C).

PRODUSE COMERCIALE
TIPUL DE MASĂ DE PRODUSUL FIRMA

AMBALAT
TITAVEST C.B. MORITA
Masă de ambalat
magnezică TITAVEST MORITA
SPINEL

POLIMERI DE CONFECŢIONARE A PROTEZELOR DENTARE :
RĂŞINI ACRILICE AUTO- ŞI TERMOPOLIMERIZABILE.
ACRILATE ELASTICE.

Proprietăţile ideale ale unui material nemetalic
(răşină sau răşină compozită) din care se poate
confecţiona o proteză sau componentele
acesteia:
• Să aibă culoarea şi nuanţa ţesutului pe care îl

înlocuieşte şi să posede o transluciditate sau
transparenţă care să îi permită reproducerea
estetică a acestuia;
• Să nu-şi modifice culoarea şi transparenţa după
fabricaţie şi nici în mediul oral;
• Să nu se contracte sau să se dilate şi nici să se
deformeze în timpul prelucrărilor şi nici ulterior în
mediul oral; cu alte cuvinte să prezinte o stabilitate
dimensională în toate condiţiile;
acesteia:
• Să prezinte o elasticitate şi o rezistenţă la abrazie

adecvate oricăror solicitări din cavitatea orală;
• Să fie impermeabil pentru fluidele din cavitatea
orală, prevenind astfel apariţia unei halene
dezagreabile sau tulburărilor gustului;
• La suprafaţa sa prelucrată să nu adere alimente
sau alte materiale introduse în cavitatea orală,
putând fi igienizat întocmai ca ţesuturile oro-
dentare;
acesteia:
• Să se poată lega de preferinţă chimic cu alţi polimeri

sau cu alte suprafeţe heterogene (de exemplu,
metalice) din care sunt confecţionate diferite
componente ale unor proteze;
• Să prezinte o densitate mică şi o conductivitate
termică ridicată;
• Temperatura de plastifiere să fie cu mult superioară
temperaturilor tuturor alimentelor şi/sau lichidelor
introduse în cavitatea orală.
RĂŞINILE – CLASIFICARE:
După structura chimică:

1.răşini acrilice
2.răşini sintetice
3.răşini epoxidice
4.răşini poliamidice
5.răşini policarbonate

După modalitatea obţinerii:

Răşini acrilice – polimerizate industrial
(prezentate în forme finite, prefinite)
- polimerizate în laborator /
cabinet (auto-, termo-polimerizabile)
Acrilate polimerizate industrial în forme finite: dinţi
artificiali, faţete acrilice, coroane provizorii
prefabricate, proteze prefabricate (în tratamentul de
urgenţă al edentaţiilor totale bimaxilare).
Acrilate polimerizate industrial în forme prefinite -
sunt disponibile sub forma unor plăci termoplastice
pentru confecţionarea bazelor protezelor şi a plăcilor
ortodontice.
Acrilate polimerizabile în cabinet şi laborator – se
prezintă în sistem bicomponent: lichid (metacrilat de
metil) şi pulbere (polimetacrilat de metil).

După domeniile de utilizare:

1. Răşini pentru confecţionarea bazelor
protezelor mobile şi mobilizabile
2. Răşini din care se confecţionează
dinţii artificiali
3. Răşini pentru repararea şi/sau
reoptimizarea protezelor mobile şi
mobilizabile
4. Răşini pentru confecţionarea
protezelor provizorii
5. Răşini pentru confecţionarea
epitezelor
6. Răşini pentru placare

După condiţiile în care se desfăşoară

reacţia de polimerizare:
Polimerizare liniară
la rece
la cald
la rece şi la cald
Polimerizare reticulată
la cald şi presiune
în curenţi de aer cald
fotochimică
în aer
în aer, apoi în vid
în aer, la cald şi în vid
După durata de funcţionare a protezelor:

Răşini din care se confecţionează protezele temporare:
Răşini epiminice
Răşini acrilice
Răşini diacrilice
Răşini policarbonate
Siliconi autopolimerizabili şi
termopolimerizabili
Răşini din care se confecţionează protezele de durată:
Răşini acrilice
Răşini diacrilice
Răşini poliamidice

William O’Brien clasifică polimerii utilizaţi pentru confecţionarea protezelor astfel:
Materiale pentru baza protezelor
- PMMA termopolimerizabil
- Convenţional
- neşarjat-fără umplutură;
- armat cu:
- carbon
- polifibre
- High impact
- PMMA autopolimerizabil
- Injectabile
- PMMA
- Policarbonate
- Nylon
Materiale de căptuşire permanent moi:
- Acrilaţi
- Siliconi
- Vulcanizabili la temperatura camerei (VTC)
- Termopolimerizabili
Materiale pentru condiţionarea ţesuturilor moi afectate:
- Acrilaţi rezilienţi

RĂŞINILE ACRILICE

RĂŞINILE ACRILICE
În stomatologie sunt utilizaţi produşi metilmetacrilici

polimerizaţi sub denumirea de polimetacrilat de metil
sau PMMA, conform cu specificaţiile FDI.
În funcţie de agentul (termic/chimic) care declanşează

polimerizarea, se disting 2 categorii de polimetacrilaţi
de metil:
1. Termopolimerizabili, a căror polimerizare este iniţiată
de căldură;
2. Autopolimerizabili (chemopolimerizabili sau
polimerizabili la rece).

RĂŞINI TERMOPOLIMERIZABILE
Cu toate că majoritatea produselor se

prezintă în sistem bicomponent pulbere-lichid,
unii fabricanţi au lansat pe piaţă sisteme
monocomponent sub formă de pastă de
polimetacrilat de metil în stare prepolimerizată,
dar care au o perioadă de conservare a
produsului redusă.

Lichidul - este incolor,
inflamabil, foarte volatil, fiind
Sistemele bicomponente conţin: reprezentat de monomerul
Pulberea – constituită în principal din polimer (polimetacrilat metacrilat de metil, la care
de metil) însoţit de un iniţiator peroxidic (peroxidul de se adaugă un antioxidant
benzoil – 0,5% procente de masă), care are rolul de donor (hidrochinonă 0,006%
de radicali liberi. Particulele au formă sferică. Coalescenţa procente de masă) cu rol şi
din timpul formării lor a fost evitată prin adăugarea de talc de inhibitor de polimerizare,
sau gelatină ceea ce explică prezenţa în pulbere a acestor permiţând conservarea
substanţe inerte din punct de vedere chimic. De asemenea, lichidului. La acestea se
se mai adaugă un plastifiant (de obicei, ftalat de butil, care adaugă şi un agent de
scade temperatura de înmuiere şi coeziunea reticulare în procent de
intermoleculară). Cantitatea de plastifiant trebuie să fie sub circa 10% (etilen glicol
8% (procente de masă), pentru a nu influenţa negativ dimetacrilat). La răşinile
stabilitatea polimerului în cavitatea orală. Alături de acrilice simple
constituenţii amintiţi, pulberea poate conţine coloranţi autopolimerizabile lichidul
minerali (săruri de cadmiu, fier) sau organici. mai conţine şi un activator
(N N’- dimetil-p-toluidină).

Superacryl Plus - Spofa
Rasina acrilica termopolimerizabila pentru

baza protezei
- 500g
Rasina termopolimerizabila cu structura

reticulara complexa, cu buna stabilitate a
culorii in timp, rezistenta la flexiune
superioara standardului ISO.
Formarea pastei: 12-16 min
Interval de plasticitate: 10 min
Timp total de lucru: 25 min.
Indicatii: realizarea bazelor protezelor
mobilizabile partiale si totale, a aparatelor
ortodontice, rebazarea indirecta a protezelor.
Culori: O, U,V, X (cu filamente)
Vertex™ Rapid Simplified
Acrilat termo-polimerizabil pentru baza

protezelor pe baza de metil metacrilat
(polimer/monomer).
Vertex™ Rapid polimerizeaza in 20 de minute
dupa plasarea pastei in apa.
Pulberea Vertex™ Rapid Simplified este un
acrilat fara cadmiu fierbinte.
10 culori: *roz pal (1) *roz inchis, cu vinisoare
(6) *roz opac (2) *roz-albastrui, cu vinisoare
(7) *roz translucid (3) *roz albastrui (8)
*transparent (4) *roz translucid, cu vinisoare
(10) *roz, cu vinisoare (5) *roz-maroniu, cu
vinisoare (14)
FORMAREA PASTEI
Prin amestecul lichidului cu pulberea se formează o masă nisipoasă,
care cu timpul se transformă într-o masă omogenă.
Din punct de vedere didactic se deosebesc 4 stadii principale:
Stadiul I sau stadiul de sedimentare: pulberea (polimerul) adăugată în lichid
(monomerul) şi sedimentată - aspect nisipos;
Stadiul II sau stadiul de dizolvare: lichidul (monomerul) difuzează între
particulele de polimer – aspect cremos;
Stadiul III sau stadiul saturaţiei: pulberea a saturat monomerul – aspect păstos.
În această fază amestecul este pregătit pentru a fi introdus în tipar fie prin
compresiune – procedeul clasic, fie prin injecţie – procedeul modern. De
menţionat că în afară de PMMA se pot injecta şi răşini polivinilice (sub formă de
pastă) sau polistiren (polivinilbenzen) în prealabil ramolit la cald. Echipamentul
necesar şi parametrii tehnici impuşi par să limiteze procedeul de injectare. De
asemenea, rezultatele nu par a fi superioare celor obţinute prin procedee clasice.
Stadiul IV sau stadiul evaporării: dacă se întârzie cu introducerea pastei în tipar,
monomerul se evaporă conferind pastei un aspect elastic. Astfel, pasta nu mai
poate fi introdusă în toate detaliile tiparului.

TIMPUL DE FORMARE A PASTEI
Timpul de formare a pastei = intervalul cuprins între momentul începerii amestecării
pulberii cu lichidul şi momentul apariţiei stadiului III. Conform normelor ADA, timpul
de formare a pastei la 23°C trebuie să fie sub 20 minute.
Factorii care influenţează timpul de formare a pastei:
1. temperatura – timpul de formare a pastei diminuă cu creşterea temperaturii
mediului ambiant;
2. mărimea particulelor din pulbere: timpul de formare a pastei creşte proporţional
cu mărimea particulelor de pulbere. Acest lucru se explică prin diminuarea
solubilităţii pulberii în lichid;
3. gradul de polimerizare a pulberii: timpul de formare a pastei creşte cu gradul de
polimerizare;
4. existenţa unei copolimerizări în particulele de pulbere: timpul de formare a
pastei diminuă când pulberea este obţinută prin copolimerizarea metacrilatului de
metil cu acrilatul de etil. Acest lucru se explică prin faptul că poliacrilatul de etil este
mai solubil în metacrilat de metil decât polimetacrilatul de metil;
5. prezenţa unui plastifiant în pulbere: timpul de formare a pastei diminuă când
pulberea conţine un plastifiant. Acest lucru se explică prin creşterea solubilităţii
pulberii în lichid;
6. raportul pulbere/lichid: timpul de formare a pastei diminuă cu creşterea cantităţii
de pulbere.

TIMPUL DE LUCRU
Timpul de lucru = perioada în care amestecul pulbere/lichid se află în
stadiul III. În acest interval de timp pasta poate fi introdusă sau
injectată în tipar. Conform normelor ADA, timpul de lucru nu trebuie
să fie mai scurt de 5 minute.
Factorii care influenţează timpul de lucru:
1. temperatura: timpul de lucru creşte cu scăderea temperaturii
mediului ambiant. O temperatură scăzută prelungeşte timpul de
formare a pastei. În practică, tiparul nu va depăşi niciodată
temperatura de 55°C, pentru a evita evaporarea excesivă a
monomerului, fenomen posibil în momentul contactului pastei cu
tiparul încălzit (în urma îndepărtării cerii din tipar sub acţiunea
vaporilor fierbinţi de apă)
2. gradul de polimerizare a pulberii: timpul de lucru se prelungeşte
cu gradul de polimerizare a pulberii.
POLIMERIZAREA PASTEI
Se produce prin polimerizarea monomerului, indusă de creşterea
temperaturii. Din acest motiv se preferă denumirea de răşini
termopolimerizabile dată acestor categorii de polimetacrilaţi de
metil.
Polimerizarea amestecului pulbere/lichid se poate realiza numai în
momentul când s-a atins stadiul III, de pastă.
În mod obişnuit, tehnica de lucru este următoarea:
• Pasta de acrilat aflată în stadiul III se toarnă sau se injectează în
tipar (din gips dur sau superdur).
• Ansamblul tipar/mufă aflat sub presiune într-o piesă se introduce
într-o baie de aburi. Polimerizarea este indusă şi condusă prin
încălzirea continuă a acestei băi de aburi.
Regimul termic recomandat (de 2 ore ½ ):
1. I-ele 30 minute: 20-65°C
2. Urmează 60 minute: 65°C
3. Urmează 30 minute: 65-100°C
4. Urmează 30 minute: 100°C
DOZARE
1. Sistemele bicomponente necesită o dozare
extemporanee care se realizează prin amestecul
pulberii cu lichidul. De obicei, raportul pulbere/lichid
este în jur de 3/1 în proporţie de volum sau 2/1 în
greutate.
2. Sistemele monocomponent se livrează sub formă de
pastă predozată având avantajul unei proporţii şi a
unei malaxări optime între constituenţi care asigură
calităţi superioare produsului finit de polimerizare.

MANIPULARE
PREPARAREA PASTEI:
Se utilizează un recipient adecvat: godeu de sticlă, ceramică sau din
mase plastice şi o spatulă din sticlă, agat sau din oţel inoxidabil;
Se dozează riguros pulberea şi lichidul, respectând indicaţiile
fabricantului. De obicei, raportul pulbere/lichid este în jur de 3/1 în
proporţie de volum sau 2/1 în greutate.
Amestecul devine omogen prin difuzarea monomerului în pulberea
de polimer (fără nici un fel de malaxaj). Recipientul se va menţine tot
timpul acoperit pentru a evita evaporarea monomerului, care este
toxic renal).
Stadiul de pastă se atinge în momentul în care amestecul nu se mai
lipeşte de pereţii recipientului şi se poate detaşa într-o masă
compactă. Coordonator activitate didactica: Conf.
INTRODUCEREA PASTEI ÎN TIPAR:
• Se realizează după eliminarea totală a cerii din tipar;
• Eliminarea cerii se efectuează numai cu ajutorul apei fierbinţi sau a
aburilor sub presiune;
• Este contraindicată folosirea în acest scop a flăcării sau a solvenţilor
organici;
• Înainte de a intoduce pasta de acrilat, tiparul trebuie bine răcit pentru
a evita o eventuală evaporare a monomerului;
• După izolarea tiparului, se introduce pasta de acrilat fără a o atinge
cu mâinile, ştiut fiind faptul că monomerul este un bun solvent pentru
grăsimi. Manipularea se face cu ajutorul unei folii de polietilenă.
• Se interpune o folie de polietilenă între pastă şi contrachiuvetă, pentru
a evita aderarea pastei de tipar;
• Folia nu se va uda cu apă;
• Se presează lent, se elimină excesul, procesul repatându-se de cel
puţin 3 ori până se elimină complet excesul de pastă, cele 2 chiuvete
ajungând în contact intim, metal pe metal. După ce s-a ajuns la acest
stadiu, se îndepărtează folia de polietilenă, chiuveta presându-se în
final tot lent, însă cu putere.
TRATAMENTUL TERMIC:
Cu toate că au apărut pe piaţă materialele acrilice care
polimerizează sub acţiunea căldurii uscate sau sub presiune de
aburi fierbinţi, de obicei se practică încă polimerizarea în mediu
umed, deoarece temperaturile sunt mai uşor de controlat.
Există 2 posibilităţi de polimerizare, ambele derivate din regimul
ideal şi care permit obţinerea unui grad ridicat de polimerizare:
1. polimerizarea rapidă: când se introduce şi se menţine chiuveta
la 65°C timp de 60 de minute (pentru a evita formarea de
incluziuni de aer în structura acrilatului în urma evaporării
monomerului), iar apoi timp de 60 minute la 100°C.
2. polimerizarea lentă: depunerea chiuvetei în apă rece, după care
se ridică temperatura la 65°C în decurs de 1 oră şi se menţine la
această temperatură timp de 8 sau chiar 48 ore. Polimerizarea
lentă oferă avantajul unei difuzări complete a monomerului în
polimer.
RĂCIREA DEZAMBALAREA,
În ambele cazuri PRELUCRAREA ŞI
răcirea trebuie să LUSTRUIREA
decurgă lent (ideal, o Se realizează cu precauţie, fără
noapte); brutalitate;
Procedeul uzual de Prelucrarea şi lustruirea se fac cu
răcire timp de 30 de maximum de atenţie, evitând excesul de
minute în aer şi ulterior căldură care ar putea genera o
15 minute sub jet de depolimerizare a materialului.
apă rece este foarte
periculos datorită IMERSIA ÎN APĂ
diferenţei dintre Proteza finită se menţine cel puţin
coeficientul de 24 de ore în apă (de preferinţă
contracţie al gipsului şi
apă distilată) pentru a favoriza
al răşinii acrilice, care
poate antrena apariţia stabilizarea volumetrică a
de fracturi în structura plimetacrilatului de metil în urma
acrilatului. absorbţiei de apă.
INDICAŢII
1. Confecţionarea bazelor protezelor mobilizabile şi
mobile;
2. Obţinerea dinţilor artificiali în tehnologia protezelor
mobilizabile şi mobile;
3. Repararea şi optimizarea protezelor mobile şi
mobilizabile;
4. Confecţionarea protezelor provizorii;
5. Confecţionarea epitezelor chirurgicale;
6. Placarea componentelor metalice a protezelor dentare
mixte.

RĂŞINI TERMOPOLIMERIZABILE SUB FORMĂ DE
PASTĂ
Polimetacrilaţii de metil termopolimerizabili, ambalaţi
sub formă de pastă au în general aceleaşi componente ca şi
cele sub formă pulbere/lichid.
Pulberea a fost deja omogenizată cu lichidul, lipsind
din compoziţie acceleratorul şi iniţiatorul.
Temperatura de păstrare, la fel ca şi cantitatea de
inhibitor prezentă reprezintă factorii determinanţi asupra
duratei de viaţă a pastei. Când gelul este depozitat în
frigider, durata de utilizare este în jur de 2 ani.
Avantajele acestor paste constau în acurateţea
proporţionării componentelor şi omogenizarea lor
perfectă.
RĂŞINILE TERMOPOLIMERIZABILE. PROPRIETĂŢI.
PROPRIETĂŢI FIZICE.
STRUCTURA. Din punct de vedere structural, polimetacrilatul de metil

este constituit în general din lanţuri macromoleculare polimerizate liniar.
POROZITATEA. În structura răşinii pot apare uneori „incluziuni de aer”
de dimensiuni mai mari sau mai reduse, decelabile macroscopic. Aceste
porozităţi sunt determinate de cele mai multe ori de greşeli de dozare,
manipulare sau prelucrare a PMMA-ului.

ABSORBŢIA APEI. Pasta de acrilat trebuie izolată de tiparul de gips de
unde ar putea fi absorbită apa. Protecţia se face fie cu ajutorul unei foiţe de
staniol, fie cu o soluţie de alginat care, în contact cu gipsul, formează o
peliculă insolubilă de alginat de calciu. ADA preconizează pentru o astfel de
soluţie următoarea compoziţie:
Alginat alcalin..................15g
Fosfat trisodic...................5g
Apă distilată......................100cm3.
Fosfatul trisodic favorizează aderenţa.
SOLUBILITATEA se evaluează prin determinarea scăderii greutăţii per
unitate de suprafaţă de răşină imersată în apă timp de 24 ore şi apoi bine
uscată. Solubilitatea poate fi diminuată prin adăugarea unui agent de
copolimerizare (ca de ex: dimetacrilatul de etilenglicol) care se transformă în
forma activă.
VARIAŢIILE VOLUMETRICE. În cursul procesului de polimerizare au loc
succesiv următoarele fenomene fizice: la început o dilatare termică, urmată
de o contracţie de polimerizare, iar în final are loc o contracţie termică.

PROPRIETĂŢI TERMICE
Coeficientul de dilatare termică este evaluat la 81∙10-6 / grd. Această diferenţă
mare poate fi la originea decimentării unei coroane jacket din PMMA.
Conductivitatea termică a PMMA-ului este redusă.
Duritatea. Duritatea Knoop este de 20, net inferioară faţă de cea a dentinei – de
ordinul a 65- şi a smalţului – 300.
Rezistenţa la încovoiere. Aceasta scade cu reducerea gradului de polimerizare.
Astfel se explică scăderea rezistenţei protezelor acrilice în urma lustruirii,
consecutiv creşterii temperaturii locale şi apariţia unui anumit grad de
depolimerizareîn structura PMMA-ului.
De asemenea, scăderea rezistenţei PMMA-ului este generată de reducerea
timpului de polimerizare, de diminuarea grosimii PMMA-ului şi de prezenţa
„bulelor” în structura polimerului sau de absorbţia apei.
Rezistenţa la compresiune: de aproximativ 75MPa
Rezistenţa la tracţiune: de aproximativ 52,5 MPa
Rezistenţa la abrazie: este redusă, fiind un inconvenient major pentru aceste
răşini.
Cele 3 rezistenţe sporesc prin adăugarea în structură a unui agent de
copolimerizare (ca de ex: dimetacrilatul de etilenglicol).
PROPRIETĂŢI CHIMICE
COROZIUNEA. PMMA prezintă o mare inerţie chimică, fiind foarte stabil în
cavitatea orală. Totuşi este posibilă o evoluţie defavorabilă în timp: răşina,
iniţial translucidă, se opacifiază şi se îngălbeneşte. De asemenea, datorită
microfisurilor care apar în timp, se reduce şi rezistenţa mecanică. Aceste
fenomene „de îmbătrânire” se datorează unor cauze fizice şi mai puţin
chimice.
COPOLIMERI. Copolimerizarea poate influenţa pozitiv unele proprietăţi, în
special temperatura de înmuiere şi rezistenţa mecanică. Cei mai utilizaţi
copolimeri sunt clorura de vinil, acetatul de vinil şi acrilatul de etil care, de
asemenea, reduc şi timpul de formare a pastei.
PROPRIETĂŢI BIOLOGICE. Manifestările orale de intoleranţă (stomatopatia
protetică) faţă de aceste răşini sunt destul de rare. S-a crezut într-o perioadă
că aceste manifestări sunt de natură alergică, datorate unor plastifianţi sau
utilizării unor coloranţi organici. De aceea, este indicat să se utilizeze numai
coloranţi minerali. În realitate, aceste manifestări orale par a fi generate mai
mult de o igienă deficitară din partea pacientului care, asociată cu o proteză
greşit adaptată sau incorect echilibrată constituie un teren propice pentru
dezvoltarea în special a levurilor de tipul candida albicans.

RĂŞINI AUTOPOLIMERIZABILE
Răşinile autopolimerizabile sau chemopolimerizabile sunt

utilizate în clinică sau laboratoare pentru confecţionarea
sau repararea imediată a unor proteze dentare, în special
datorită manipulării lor uşoare.
Marele avantaj al răşinilor acrilice termopolimerizabile faţă
de cele autopolimerizabile îl reprezintă difuziunea puternică
a monomerului şi a agentului de reticulare în grosimea
perlelor prepolimerizate. Se asigură astfel un coeficient
redus de monomer rezidual, o duritate, rigiditate şi
rezistenţă la fracturare superioare.
Duracryl - SpofaDental
Acrilat autopolimerizabil pentru baza

protezei, cu rezistenta de indoire
mare, adeziune foarte buna la
rasinile pentru baza protezei,
solubilitate si absorbtie redusa,
stabilitate foarte buna a culorii.
Usor de preparat
timpi de manipulare convenabili
usor de finisat si lustruit.
Disponibil in culorile O, U, V, Z
Vertex™ Castapress
Acrilat autopolimerizabil pentru baza protezelor

pe baza de metil metacrilat (polimer/monomer),
indicat pentru • finisarea scheletului metalic, •
repararea, captusirea si rebazarea protezelor •
extinderea bazei protezelor mobilizabile in
scopul completarii cu dinti.
Vertex™ Castapress este un acrilat fara cadmiu
Polimerizeaza in 30 de minute la presiune si
caldura.
9 culori: *roz inchis, cu vinisoare (6) *roz opac
(2) *roz-albastrui, cu vinisoare (7) *roz translucid
(3) *roz albastrui (8) *transparent (4) *roz
translucid, cu vinisoare (10) *roz, cu vinisoare
(5) *roz-maroniu, cu vinisoare (14)
RĂŞINI AUTOPOLIMERIZABILE. PROPRIETĂŢI.
PROPRIETĂŢI FIZICE.
STRUCTURA - este identică cu cea a acrilaţilor termopolimerizabili, putând fi, de
asemenea, şi şarjaţi cu umpluturi minerale.
SOLUBILITATEA ŞI ABSORBŢIA APEI – sunt identice cu cele ale acrilaţilor
termopolimerizabili. De aceea, este necesară o uscare prealabilă a zonelor cu
care pasta de acrilat vine în contact.
În urma utilizării produselor care conţin tributilboran este necesar un anumit grad
de umiditate, care determină activarea acestuia şi grefarea, în urma formării unui
radical liber, de lanţurile polipeptidice ale aminoacizilor de la nivelul tramei
organice dentinare (în special alanina). Această polimerizare centripetă asigură,
în afară de un anumit grad de adeziune, şi o barieră protectoare la nivelul
interfeţei dentină/acrilat care rămâne în urma polimerizării.
VARIAŢIILE VOLUMETRICE DIN TIMPUL POLIMERIZĂRII sunt asemănătoare
cu cele înregistrate la răşinile termopolimerizabile:
Contracţie de polimerizare concomitent cu dilatarea termică datorată
exotermicităţii reacţiei de polimerizare şi apoi contracţie termică datorată răcirii.
Contracţia de polimerizare (diminuată de tributilboran) creşte cu mărimea
excesului de monomer.
PROPRIETĂŢI TERMICE – sunt identice cu cele ale răşinilor
termopolimerizabile. Diferenţa importantă dintre coeficientul de dilatare
termică a dintelui şi cel al răşinii explică penetrarea fluidului oral-
percolarea - între obturaţiile efectuate din răşini acrilice şi cavitate. De
aceea, acest tip de material de obturaţie a fost înlocuit cu răşinile
diacrilice compozite.
PROPRIETĂŢI MECANICE:
•Duritatea Knoop este de 16, uşor inferioară celei măsurate la răşinile
termopolimerizabile.
•Rezistenţa la solicitările transversale este inferioară răşinilor
termopolimerizabile conform datelor ADA.
•Rezistenţa la abrazie este redusă (ca şi la acrilaţii termopolimerizabili)
•Aderenţa este zero, de aceea sunt necesare retenţii mecanice pe
diferitele substraturi heterogene.
PROPRIETĂŢI OPTICE – sunt analoge cu cele ale răşinilor
termopolimerizabile, însă stabilitatea cromatică este mai slabă, dacă are
loc o oxidare a activatorului (dimetil-paratoluidină). Se poate preveni
această oxidare prin adăugarea unui agent stabilizator sau prin
utilizarea acidului paratoluen-sulfinic.
COROZIUNEA- este similară cu cea a răşinilor
Polimerizarea poate fi inhibată de particule grase şi de
fenoli, de unde necesitatea degresării cu alcool a
câmpului de lucru şi contraindicaţia utilizării unei baze
de eugenat dub o obturaţie din răşină acrilică
PROPRIETĂŢILE BIOLOGICE – sunt analoge celor ale
răşinilor termopolimerizabile. De notat faptul că
monomerul este foarte toxic pentru mucoasa cavităţii
orale, manipularea în cavitatea orală impunând de cele
mai multe ori utilizarea digăi.

FORME DE PREZENTARE
Asemănător cu răşinile termopolimerizabile, se prezintă sub
formă de pulbere şi lichid.
Pulberea - are aceeaşi compoziţie ca şi la răşinile
termopolimerizabile. Tributilboranul, în proporţie de 5%, înlocuieşte
peroxidul de benzoil. De asemenea, unele produse conţin până la
50% încărcături minerale, silanizate, care le conferă o structură
compozită.
Lichidul - este analog cu cel utilizat la răşinile
termopolimerizabile, însă conţine, în plus, un activator di-metil-para-
toluidina sau acidul para-toluen-sulfinic. Concentraţia agentului de
reticulare variază între 0-9%. O concentraţie mare de agent de
reticulare este asociată cu o vâscozitate scăzută a pastei de acrilat.

POLIMERIZAREA
Sub acţiunea activatorului din lichid se declanşează reacţia de polimerizare a
pastei, rezultată prin omogenizarea pulberii cu lichidul.
Polimerizarea are loc asemănător cu cea înregistrată la răşinile
termopolimerizabile, însă radicalii liberi iau naştere pornind de la tributilboran
sub acţiunea chimică a dimetilparatoluidinei. Aşa se explică dependenţa
vitezei de polimerizare de raportul activator/iniţiator.
Gradul de polimerizare a pastei este mai scăzut faţă de cel atins la răşinile
Reacţia de polimerizare este exotermă, cantitatea de căldură degajată fiind cu
atât mai mare cu cât particulele din pulbere sunt mai mici; temperatura atinsă
poate fi chiar de 100°C.
Timpul de priză reprezintă intervalul scurs de la începutul omogenizării
pastei, până în momentul în care se atinge temperatura maximă. Acesta
poate fi influenţat de:
1. temperatură – timpul de priză creşte cu scăderea temperaturii mediului în
care are loc polimerizarea pastei;
2. mărimea particulelor pulberii – timpul de priză creşte cu mărimea particulelor;
3. volumul pastei care se polimerizează - nu are o influenţă notabilă asupra
timpului de priză.
RĂŞINI AUTOPOLIMERIZABILE DE „TIP FLUID”
Compoziţia chimică a acrilatelor fluide este similară cu cea a
poli(metacrilatelor de metil) autopolimerizabile.
Principala diferenţă constă în mărimea particulelor sau a perlelor.
Acrilatele fluide au particule mult mai mici care, omogenizate cu
monomerul, formează în stadiul III o pastă foarte fluidă.
Pasta se introduce rapid într-un tipar de gips sau hidrocoloid pe
bază de agar.
Polimerizarea se face sub o presiune de 0,14 MPa.
S-a mai experimentat turnarea prin centrifugare.
După dezambalare, prelucrarea şi lustruirea se realizează conform
tehnicilor convenţionale.

RĂŞINI ACRILICE „HIGH-IMPACT”
Aceste răşini acrilice se obţin prin termopolimerizare. Creşterea rezistenţei
la impact se obţine prin înglobarea unei faze de cauciuc în perle, în timpul
polimerizării acestora în suspensie. Se utilizează cauciucuri solubile în monomerul
de metacrilat de metil: copolimeri ai butadienei cu stiren şi/sau metacrilat de metil.
Cauciucul rămâne solubil în sferele de monomer din suspensie până când
concentraţia polimerului în globulă devine prea mare. În acest moment cauciucul
tinde să precipite. Fenomenul de precipitare este complicat şi de faptul că unele
lanţuri de PMMA în formare s-au grefat pe cauciucul de butadienă. Acest fapt
determină ceea ce se numeşte „inversie de fază”, rezultând o dispersare în interiorul
perlelor solide de PMMA a numeroase şi mici insule de cauciuc. Acestea conţin la
rândul lor mici incluziuni, copolimer de cauciuc grefat cu PMMA.
În medicina dentară se utilizează perle cu distribuţie uniformă de incluziuni de
cauciuc cât şi perle în care numai nucleul este constituit din cauciuc, iar învelişul
extern este format din PMMA (asigurând o formare clasică a pastei de acrilat).
Perlele care nu au înveliş din PMMA gelifică, de obicei, foarte rapid, putând apare
incluziuni de aer.
Monomerul utilizat pentru obţinerea de perle „high-impact” diferă de cel obişnuit prin
faptul că nu conţine sau conţine foarte puţin agent de reticulare.
Pe lângă o rezistenţă mare la impact, acrilaţii cu incluziuni de cauciuc sunt rezistenţi
şi la fracturare sau fisurare.
RĂŞINI ACRILICE INJECTABILE
Răşinile injectabile prezintă avantajul unui material cu grad
înalt de densitate.
Dezavantajele constau într-o investiţie iniţială mare (instalaţia de
injectare), rezistenţă mică la fracturare, dificultăţi legate de adeziunea
la dinţii artificiali. În afară de răşinile acrilice, pe piaţă mai există
produse pe bază de nylon şi policarbonate, care se pot injecta.
Răşinile injectabile reprezintă o alternativă reală la protezele
scheletate pentru pacienţii sensibilizaţi (alergici) la metacrilaţi
convenţionali, la nichel sau la cobalt.
Acrilatul injectabil se prezintă sub formă de granule cu
greutate moleculară mică (masa moleculară = 150 000).
Din punct de vedere chimic este un PMMA cu polimerizare
liniară, în care procentul de monomer rezidual este minim.
Agentul de reticulare (copolimerizare) este absent.
Temperatura de plastifiere este joasă, iar rigiditatea acestor materiale
este mai mare, în ciuda masei moleculare reduse.
ACRILATE ELASTICE

ALCĂTUIRE:
Acrilatele elastice sunt alcătuite dintr-o

forma polimerizată, măcinată, sub forma
unei pulberi foarte fine (polimerul) şi un
lichid (monomerul).
este datorată unui plastifiant
CONSISTENŢA introdus în compoziţie
ELASTICĂ (dibutil ftalatul sau diocril
sulfatul).
Acrilatul elastic (produs de diferite firme sub

denumiri diferite) se uneşte cu acrilatul rigid al
şeilor direct, datorită compoziţiei chimice
asemănătoare, sau prin intermediul unei adeziv.
este un polimer monomer free indicat la
pacientii care prezinta reactii alergice.
Teste de laborator recente au aratat ca nici o
toxina sau alta substanta daunatoare organismului
nu este eliberata in timp din acest material.
se comercializeaza sub diferite forme avand indicatii variate:

FLEXITE MP – pentru proteze totale,
COMERCIALIZARE
FLEXITE SUPREME CAST TERMOPLASTIC –

pentru proteze partiale cu crosete de culoarea
tesuturilor, cu un aspect estetic superior,
FORME DE
FLEXITE PLUS – pentru proteza partiala din

nailon,
FLEXITE PRO-GUARD pentru confectionarea
gutierelor, etc.
reprezinta un sistem de răşini acetat
îmbunătăţit ce aduce multiple beneficii
restaurărilor fără schelet metalic, fără
defecte asociate acrilatelor sau nylon-elor.
-prezintă o flexibilitate superioară

- asigura o functionalitate superioară a protezelor
-stabilitate în timp
-o gamă cromatică largă
-o estetică deosebită (16 culori pentru dinţii artificiali şi 3 culori pentru gingia artificială).
Este un monomer free, hipoalergenic, biocompatibil, hidrofob – nu absoarbe saliva

sau apa, are greutate mica – deci asigura confort sporit pacientului, conductibilitate
termica scazuta. Este rezistent la abrazie, rezistent la forte care ar fractura
acrilatele, durabil, stabil, rezistent la agresiunea placii bacteriene si usor de ajustat
– rebazat, captusit.
Acest material poate fi utilizat la confectionarea crosetelor, a intregii proteze
partiale, si chiar la aparatele ortodontice. Procedeul de turnare a materialului in
tipar utilizeaza caldura si presiunea, asigurand o densitate optima materialului si o
aplicare fidela. Fiind un material termoplastic, odata ce a fost injectat, pozitia si
forma sa nu se schimba. Dr.Grădinaru Irina 158
este o răşină flexibilă care
permite realizarea de
proteze parţiale fără
croşete metalice vizibile.
Acest sistem este mai rezistent in timp, durabil,

are o stabilitate cromatica superioara
materialelor termoplastice si este mai putin
susceptibil la fracturi.
apartine familiei de nylon-uri, ceea
ce inseamna ca este mai rezistent si
mai flexibil decat acrilatele utilizate.
Protezele din Valplast sunt durabile si se

adapteaza confortabil in jurul dintilor
naturali restanti in arcada.
Datorita proprietatilor sale poate fi realizat foarte subtire si

flexibil, in crosete de culoarea tesuturilor naturale, facandu-l
neobservat. Poate fi utilizat si in protezari cand exista afectarea
ATM, la confectionarea de gutiere, etc. Are o rezistenta
mecanica deosebita si poate fi utilizat atat la confectionarea
seilor si conectorilor, cat si la confectionarea EMSS. Poate fi
utilizat, de asemenea si la confectionarea protezelor Kemmeny
(solutii provizorii de tratament pentru edentatii partiale reduse)
INDICAŢIILE VALPLAST: La pacientii care prezinta protuberante osoase sau
tuberozitati largi care normal ar trebui reduse
chirurgical pentru a permite insertia unei proteze
partial amovibile;
La pacientii care prezinta alergii la monomerul
acrilic;
Pentru captusiri cosmetice cu scopul de a masca
recesiunea gingivala, in mai multe situatii,
incluzand implantele;
Rezolva mai multe probleme dificile de tratament
care implica dinti parodontotici, sensibilitate
dentara, cancere orale sau alte situatii in care dintii
sunt compromisi sau confortul este problematic;
Ideal in tratamentul pacientilor cu torus foarte mare
sau despicaturi palatine
Retentia – proteza este flexibila in zonele retentive
REALIZATE DIN ACEST MATERIAL: Confortul – este subtire, usoara si flexibila
Estetica – proteza poate fi realizata in tonuri de culori care permit
obtinerea unor nuante cat mai naturale
Duritatea – nu este casanta, mult mai durabila decat protezele acrilice
AVANTAJELE PROTEZELOR
si nu apar pete sau mirosuri neplacute dupa purtarea sa;

Usurinta de utilizare: nu necesita preparari ale dintilor, astfel incat
aceasta solutie terapeutica este conservativa si nedureroasa. In plus,
flexibilitatea rasinii confera un efect de scadere a stress-ului ocluzal
fara a se utiliza alte mijloace de mentinere complicate, greu de realizat.
Tesuturile gingivale sunt usor stimulate in timpul masticatiei, iar fortele
care actioneaza asupra dintilor restanti sunt reduse substantial;
Duritatea materialului si rezistenta sa la actiunea substantelor chimice
asigura o durata crescuta acestei proteze. Prin distributia fortelor in
mod echilibrat, natural la nivelul tesaturilor din cavitatea orala, dintii
restanti si tesuturile parodontale adiacente isi pastreaza sanatatea un
timp mult mai indelungat, spre deosebire de pacientii cu proteze
acrilice conventionale;
Nu mai sunt necesare crosetele din sarma
Poate fi usor rebazata
Etapele realizarii protezei:
1. Amprentarea preliminara si turnarea modelului preliminar

2. Realizarea portamprentei individuale
3. Amprenta functionala si turnarea modelului functional
4. Realizarea machetelor de ocluzie
5. Inregistratea relatiei centrice
6. Montarea modelelor in articulator
7. Realizarea machetei in ceara cu dinti
8. Injectarea Valplast-ului in tipar, polimerizarea, dezamblarea
9. Prelucrarea mecanica a protezei.

Introducerea substantei in tipar se face cu ajutorul
sistemului de injectie Acry-Jector. Acesta permite
injectarea oricarui tip de acrilat termopolimerizabil in tipar,
atat in chiuvete speciale cu injectie pentru Valplast.
Avantajele utilizarii acestui sistem sunt:

1. Prin procesul de injectare in chiuveta inchisa se asigura
o replica exacta a machetei din ceara a protezei
partiale;
2. Proteza va fi deosebit de densa, asigurand o mare
stabilitate dimensionala.

RĂŞINI DIACRILICE COMPOZITE
Sunt materiale cu proprietăţi

apropiate de cele ale
ţesuturilor dure şi au
numeroase utilizări în
tehnologia protezelor
dentare.
INDICAŢII
RDC sunt indicate pentru confecţionarea :
1.Placajului fizionomic la coroanele mixte
metalo-polimerice;
2.Coroanelor jacket din polimeri – aspectul
fizionomic este însă inferior celor
confecţionate din mase ceramice;
3.Inlay-uri sau onlay-uri din polimeri;
4.Punţilor şi coroanelor provizorii;
5.Pentru repararea unor faţete ceramice
deteriorate.
AVANTAJE
RDC prezintă avantaje majore faţă de PMMA. Ele însă nu reuşesc să
atingă încă performanţele estetice şi de stabilitate cromatică atinse de
masele ceramice.
RDC prezintă:
1. contracţie mai redusă la polimerizare;
2. Dilatare termică redusă;
3. Absorbţie de apă redusă (între 0,13% şi 1,7% comparativ cu 2% pentru
PMMA);
4. Performanţe mecanice superioare (rezistenţă la compresiune, la
încovoiere, duritate Vickers etc) faţă de PMMA;
5. Posibilitate de adeziune fizico-chimică la scheletul metalic, în timp ce
legătura metal-PMMA este doar macromecanică (prin intermediul
macroretenţiilor);
6. Fenomene şterse de „îmbătrânire”;
7. Efecte fizionomice deosebite, mult îmbunătăţite comparativ cu PMMA;
8. Stabilitate cromatică în timp, relativ bună.

CERAMICA DENTARĂ: INDICAŢII,
CLASIFICARE, COMPOZIŢIE, PROPRIETĂŢI,
LEGĂTURA METALO-CERAMICĂ, ALIAJE
PENTRU TEHNICA METALO-CERAMICĂ

Utilizările maselor ceramice în medicina dentară:
pentru confecţionarea protezelor unidentare:

incrustaţii, coroane de înveliş jacket (din ceramică aluminoasă, In Ceram,
ceramică turnată (Dicor), Optec, Empress, Hi Ceram etc;
pentru placarea unor suprafeţe metalice (tehnica metalo-ceramică) la o
serie de proteze unidentare (coroane mixte) şi corpuri de punte;
realizarea implantelor ceramice: Bioceram, Cerapore (ceramică
aluminoasă poroasă), Frialit, Biolax, Tübingen, Cerasiv;
dispozitive corono-radiculare ceramice;
punţi total ceramice: In Ceram, Miraj, Optec, HSP;
dinţi artificiali din ceramică: dinţi frontali cu crampoane, dinţi pentru zona
laterală, diatorici prevăzuţi cu cavităţi retentive, dinţi tubulari;
faţete ceramice prefabricate: cu crampoane lungi sau scurte;
alte utilizări: pulberi ceramice de adaos pentru diferite cimenturi, mase de
ambalat, abrazivi, materiale de obturaţie, umpluturi anorganice pentru
răşinile compozite.

CLASIFICARE
În funcţie de structură:
• ceramică cristalină;
• ceramică necristalină.
După structura atomică (Schüller şi Hennike):
• mase ceramice silicatice;
• mase ceramice oxidice;
• mase ceramice neoxidice.
În funcţie de tehnologia arderii:
• ceramică arsă în atmosferă de aer (la presiune atmosferică);
• ceramică arsă în vacuum.
În funcţie de temperatura sinterizării:
• mase ceramice care sinterizează la temperaturi înalte (1200-
1400°C);
• mase ceramice care sinterizează la temperaturi medii (1050-
1200°C);
• mase ceramice care sinterizează la temperaturi joase (800-1050°C
- vacuum).
În funcţie de topografia straturilor:
• ceramica de bază (miezul de ceramică);
• ceramica pentru dentină (mai translucidă, într-o gamă cromatică largă);
• ceramica pentru smalţ (cu un grad mare de transluciditate).
CLASIFICARE
După modalitatea de prezentare:

• pulberi (frite);
• lingouri prefabricate pentru prelucrări ulterioare la cald;
• lingouri prefabricate pentru prelucrări mecanice ulterioare la rece.
În funcţie de domeniile de aplicare în medicina dentară:

• pentru confecţionarea unor proteze unidentare;
• pentru tehnica metalo-ceramică;
• punţi total ceramice;
• pentru confecţionarea dispozitivelor corono-radiculare;
• pentru confecţionarea dinţilor artificiali;
• pentru realizarea implantelor;
• ca materiale de adaos la mase de ambalat, agenţi abrazivi sau de
lustruit, materiale de obturaţie etc;
• faţete ceramice prefabricate.
CLASIFICARE
În funcţie de tehnologia confecţionării unor piese

protetice:
• Ardere pe folie de platină;
• Metalo-ceramică;
• Dinţi artificiali (confecţionaţi industrial);
• Sisteme speciale (total ceramice): Hi Ceram (VITA- arderi
succesive pe model refractar), Cerestore (Johnson &
Johnson- presare a unui schelet ceramic, apoi arderi
convenţionale), In Ceram (VITA- ardere de sinterizare pe
bont de gips, ardere de infiltrare, apoi straturi de dentină şi
smalţ), Dicor (DENTSPLY- turnarea sticlei Dicor, ceramizarea
sticlei şi arderea unei glazuri cromatice), Cerapearl
(ceramică apatitică turnată), Optec (JENERIC- arderi
succesive pe bont refractar), Empress (IVOCLAR- presarea
unui lingou de ceramică într-o presă termică), ceramica
turnată în barbotină.

CLASIFICARE
Clasificarea lui Besler, după sisteme tehnologice:
• Ceramică de miez: CERESTORE/ALCERAM, HI-CERAM, IN-CERAM;
• Ceramică sticloasă (sticlă ceramică): DICOR, CERAPEARL, CD-200,
EMPRESS;
• Ceramici pe bază de folie: TWIN-FOIL, CEPLATEC, RENAISS;
• Tehnici galvanice: AURO GALVA CROWN;
• Metalo-ceramică: CREATION, OMEGA, DUCERATIN etc;
• Ceramică mixtă: WILLI’S GLASS (sticlă Willis);
• Ceramică armată: VITADUR-ALPHA, MIRAGE, OPTEC;
• Ceramică prelucrabilă mecanic: DICOR MGC, VITA MK II;
În funcţie de modalitatea de utilizare:
• Mase ceramice pentru proteze unidentare total ceramice:
pe bază de feldspat;
ceramică turnată;
ceramică cu miez armat:
ceramică aluminoasă
ceramică magnezică
• Mase ceramice arse pe aliaje:
laminate
turnate
sinterizate.
Masele ceramice utilizate în medicina dentară
AVANTAJE:
1. cromatica ideală;
2. stabilitate coloristică în timp; DEZAVANTAJE:
3. transluciditate; 1. rezistenţă scăzută la
4. biocompatibilitate; tracţiune;
5. conductibilitate termică 2. prelucrări ulterioare
redusă; dificile, suprafetele
6. rezistenţă chimică; prelucrate devenind
7. rezistenţă mecanică la rugoase;
rupere şi încovoiere; 3. posibilitatea apariţiei unor
8. densitate de suprafaţă şi fisuri interne şi externe
luciu. care conduc la fractură;
4. preţul de cost ridicat.
FORMA DE PREZENTARE
1. Pulberi (frite) sinterizabile – masele ceramice de
placaj;
2. Lingouri prefabricate în tehnologia de
prelucrare la cald – alumino-ceramica şi ceramica
sticloasă;
3. Lingouri prefabricate în tehnologiile
substractive cu prelucrare mecanică la rece
(CELAY, CEREC)

COMPOZIŢIA CERAMICII DENTARE
Ceramica, din punct de vedere chimic, este un
silicat cu structură complexă.
Componentele principale sunt reprezentate
de: feldspat, cuarţ şi caolin.
Spre deosebire de ceramica industrială şi de cea
artizanală care au o structură chimică predominant
caolinică, ceramica dentară are ca principal component
feldspatul. Alături de aceşti constituenţi de bază,
ceramica dentară mai conţine o gamă variată de
ingrediente, care contribuie la obţinerea unor proprietăţi
fizico-chimice (culoare, transluciditate, rezistenţă,
insolubilitate) corespunzătoare.

CERAMICA CLASICĂ
Componentele de bază ale ceramicii clasice sunt reprezentate de:
Feldspat – reprezintă un produs natural de origine minerală fiind, din punct de vedere chimic, un aluminosilicat anhidru,
obţinut în urma unui procedeu tehnologic de fuziune înaltă (1400°C) a unor sisteme oxidice (SiO2, Al2O3, CaO, Na2O) şi
fluoruri.
Cuarţ – este cea de-a doua componentă principală a maselor ceramice. Cuarţul (SiO2) se găseşte în natură sub toate
formele: cristale bine constituite, în rocile eruptive sau sedimentare precum şi sub formă de nisip de cuarţ. Este importantă
provenienţa cuarţului (din rocă sau din pământ) datorită comportamentului diferit la ardere. Cristalele de silice pură sunt
cele care intră în constituţia maselor ceramice, fiind un compus foarte rezistent şi stabil. Silicea rămâne nemodificată la
temperatura normală de ardere a ceramicii, ceea ce contribuie la stabilitatea masei ceramice în cursul sinterizării.
Caolin (argilă de China) – este un material argilos care conţine un aluminosilicat hidratat. În masele ceramice de uz
stomatologic conţinutul de caolin este redus, uneori chiar absent (masele ceramice moderne). Caolinul provine cel mai
frecvent din granit, particulele sale fiind de mărimea a 0,5 -10 mm. Împreună cu apa formează o masă plastică care se
poate modela (la modelare, uscare şi ardere particulele rămân grupate). Mărimea acestor particule are importanţă în
modelaj. Funcţiile caolinului în cadrul maselor ceramice dentare clasice s-ar putea sintetiza astfel:
Prin amestecare cu apa formează o pastă care poate fi modelată;
Suspensia de argilă cu apa menţine forma reconstituirii în cuptor în timpul arderii;
La temperaturi înalte fuzionează putând reacţiona cu alte componente ceramice.
Prin scăderea conţinutului în caolin al maselor ceramice dentare şi creşterea conţinutului în feldspat, s-a individualizat
ceramica dentară de porţelanul industrial şi de sticlă.
Alumina (Al2O3) este un oxid foarte dur şi rezistent. Se prepară din alumină trihidrată, prin calcinare. Alumina este un
material necesar preparării sticlei alumino-silicate fiind constituent al unor ceramici dentare.
Fondanţi (2-4%), reprezentaţi de fosfaţi şi carbonaţi de potasiu (K3PO4, K2CO3), carbonat de sodiu (Na2CO3), carbonat
de calciu (CaCO3).
Pigmenţi (coloranţi anorganici) - oxizi metalici de fier, crom, cobalt, iridiu, argint, nichel, aur, staniu, titan, magneziu.
Lianţi organici- amidon, glucoză sau zaharoză, dextrină.
Oxizi:
oxidul de bor (B2O3) este utilizat pentru a scădea temperatura de înmuiere a sticlei;
oxidul de calciu (CaO), oxidul de potasiu (K2O) şi oxidul de sodiu (Na2O) intervin, de asemenea, în scăderea
temperaturii de topire;
Carburi – carbura de siliciu (SiC) este utilizată ca element abraziv.

CERAMICA MODERNĂ
Ceramica modernă, tipică pentru arderea în vacuum, are o compoziţie
diferită faţă de ceramica arsă în atmosferă, prin prezenţa oxizilor:
• Al2O3 (19%); SiO2 (65%)
• B2O3, K2O, Na2O, MgO, Li2O, P2O5 (în amestec 16%);
• Rb2O (urme); UO3 (în masele de dentină, pentru asigurarea fluorescenţei);
• TiO2, SnO2, ZrO2 (aditivi pentru opacifiere).
Pentru asigurarea fluorescenţei s-au utilizat în primă etapă săruri de
uraniu. Actualmente se utilizează săruri ale unor metale de pământuri rare
(tuliu-disprosiu).
Deşi conţin Al2O3, totuşi nu există alumină liberă, aceasta făcând parte
din masa netă de sticlă.
Ceramica aluminoasă are o compoziţie similară cu cea precedentă, dar
este mai rezistentă prin incorporarea (40-50% procent de masă) cristalelor de
alumină. Acest lucru i-a conferit creşterea rezistenţei la rupere (la încovoiere şi
compresiune).

PROPRIETĂŢI FIZICE - principalele proprietăţi fizice ale maselor
ceramice sunt: densitatea, greutatea specifică, duritatea, porozitatea,
proprietăţile termice şi optice.
Densitatea. Masele ceramice prezintă o densitate diferită, în raport cu
modul de prezentare.
Atunci când se prezintă sub formă de pulbere densitatea este de
2,42 g/cm3. După ardere, valorile densităţii variază în funcţie de tipul de
masă ceramică utilizată:
•mase ceramice convenţionale – 2,5 g/cm3;
•mase utilizate în tehnica metalo-ceramică- 2,52 g/cm3;
•ceramică aluminoasă- 2,95 g/cm3.
Greutatea specifică. Este uşor influenţată de manipulare (mai mult
decât de alte proprietăţi). Indicele specific de greutate aparentă este de
ordinul 2,2 până la 2,3, valoarea reală putându-se situa aproximativ în
jurul valorii de 2,4. Variaţia mică a indicelui specific de greutate apare doar
între diferitele tipuri de ceramică (inclusiv între ceramica înalt fuzionată şi
jos fuzionată).
Duritatea. Duritatea maselor ceramice a fost studiată comparativ cu
diferite materiale utilizate în medicina dentară, dar şi în raport cu ţesuturile
dure dentare coronare.
Porozitatea. Inevitabil, după arderea maselor
ceramice apar incluziile de aer. Acestea apar în cursul
fuziunii ceramicii şi determină modificarea rezistenţei
prin scăderea ei, precum şi o reducere a
translucidităţii. Diametrul porilor şi numărul acestora
sunt variabile şi depind de:
•tipul de ardere efectuat (arderea în vacuum
determină eliminarea porilor);
•arderea în prezenţa unui gaz care este capabil să
difuzeze în afara masei ceramice;
•răcirea sub presiune (determină o reducere a
dimensiunilor porilor).

PROPRIETĂŢI TERMICE
Intervalele de topire. Masele ceramice, datorită conductibilităţii termice
scăzute, la început se înmoaie transformându-se într-o masă vâscoasă
care, pe măsura creşterii temperaturii, devine fluidă. Această relaţie între
creşterea temperaturii şi înmuierea progresivă corespunde termenului de
„interval de fuziune” (topire sau înmuiere).
Calitatea piesei ceramice depinde de condiţiile de ardere, timpul de
ardere şi de temperatura de ardere. Odată cu ridicarea intervalului de
ardere scade intervalul de fuziune a masei ceramice. În funcţie de acest
interval, masele ceramice se clasifică în:
•mase ceramice cu fuziune înaltă- interval cuprins între 1200°C-1400°C;
•mase ceramice cu fuziune medie- interval cuprins între 1050°C-1200°C;
•mase ceramice cu fuziune joasă- interval cuprins între 800°C-1050°C.
Fiecare componentă a maselor ceramice prezintă un punct de
topire propriu. Ceramica rezultată prin amestecarea acestor componente în
proporţii diferite va prezenta intervale de fuziune diferite. În felul acesta se
poate face o separaţie evidentă între masele ceramice dentare, cât şi între
acestea şi porţelanul industrial.

Dilatarea termică. Acest fenomen este în funcţie şi de compoziţia
chimică complexă, fiecare component prezentând un coeficient de
dilatare diferit, cum sunt de exemplu oxizii.Chiar şi la sortimentele
de masă ceramică dentară utilizate pentru confecţionarea unei
coroane (masă de dentină, smalţ, colet) s-au înregistrat coeficienţi
de dilatare diferiţi.Problema esenţială este necesitatea sincronizării
acestui coeficient de dilatare, pentru evitarea apariţiei de tensiuni
interne ce ar conduce la apariţia de fisuri sau chiar fracturi în masa
ceramicii.
Conductivitatea termică. Datorită absenţei electronilor liberi,
conductivitatea termică a maselor ceramice este slabă. În cazul
ceramicii turnate, conductivitatea termică este foarte scăzută având
valori apropiate cu cele ale smalţului dentar.

Contracţia. Se caracterizează prin micşorarea volumului piesei de
masă ceramică în timpul arderii. În general, această contracţie este
mare, gradul maxim atingându-l în cursul celei de-a treia arderi, când
valorile se situează între 15-20% din valoarea totală. Aceasta atrage
după sine necesitatea depunerii pastei de masă ceramică în exces
înaintea acestei arderi.
Cauzele contracţiei maselor ceramice din timpul arderii sunt
determinate de temperatură:
• stadiul I (prima ardere) corespunde unui ramolisment al fondanţilor,
rezultând o masă ceramică solidă, rigidă, foarte poroasă, cu o
contracţie mică;
• stadiul II (a doua ardere) corespunde unei arderi complete a
fondanţilor, rezultând o masă solidă mai puţin poroasă şi puternic
contractată;
• stadiul III (a treia ardere) corespunde unui corp solid foarte neted cu
aspect de coajă de ou. Prezintă o contracţie maximă.

PROPRIETĂŢI OPTICE
Izotropia. Ceramica pentru coroana Jacket tradiţională, de
structură amorfă, este izotropă, în timp ce smalţul dentar,
prin structura sa cristalină, este anizotrop. Acest lucru
explică imposibilitatea imitării perfecte a dinţilor naturali,
diferenţele apărând doar în incidenţe tangenţiale şi nu sunt
evidente în incidenţele normale.
Transluciditatea. Masele ceramice arse într-un vid relativ
sunt aproape de 20 de ori mai translucide decât masele
ceramice arse la presiune atmosferică.
Cromatica. Masele ceramice au o gamă de culori care
prezintă o stabilitate absolută, datorită introducerii
coloranţilor oxidici în frite. Nuanţa şi saturaţia culorii pot
varia în funcţie de temperatura de ardere a maselor
ceramice.
Proprietăţile mecanice ale maselor ceramice sunt
legate de faptul că acestea sunt biomateriale a căror
caracteristică principală o constituie fragilitatea, fiind
materiale cu rezistenţa la compresiune superioară celei la
tracţiune.
Rezistenţa. Masele ceramice prezintă o
rezistenţă mare la rupere şi încovoiere în timp ce
rezistenţa la tracţiune este foarte mică. În general,
rezistenţa maselor ceramice are valori pozitive şi datorită
structurii stratificate a construcţiei protetice ceramice,
existând astfel posibilitatea preluării forţelor şi dispersării
lor.

Masele ceramice sunt materiale inerte, nefiind
atacate de acizi obişnuiţi şi nici de alţi agenţi chimici, cu
excepţia acidului fluorhidric. În timpul arderii pe aliaje, ele
pot altera suprafaţa prin oxidarea elementelor mai puţin
nobile şi absorbţia unei părţi din oxizii formaţi. În zona de
interferenţă se pot observa zone de coroziune
intercristalină, punându-se în evidenţă difuziunea dintre
diferitele elemente, mai ales al staniului dinspre masa
ceramică spre aliaj.
Ceramica sticloasă prezintă o stabilitate chimică
deosebită.

PROPRIETĂŢI BIOLOGICE
Masele ceramice nu sunt atacate de salivă, sunt foarte
bine tolerate de parodonţiul de înveliş precum şi de ţesuturile
dentare.
Esenţial este faptul că masele ceramice glazurate nu reţin
placa bacteriană, graţie excelentei configuraţii de suprafaţă.
Ceramica este un material izolant termic pentru dentină şi
pulpă, împiedicând transmiterea variaţiilor termice din cavitatea
orală.
Duritatea mare a maselor ceramice asociată cu fragilitatea
cer o mare perfecţiune în stabilirea şi restabilirea rapoartelor
ocluzale, altfel duc la instalarea dezechilibrului ocluzal,
bruxismului etc şi la posibile fracturări ale materialului. Din punct
de vedere al fenomenului de uzură a antagoniştilor, acesta este
mai crescut în cazul maselor ceramice comparativ cu alte
materiale stomatologice utilizate în acest scop (aliaje, mase
plastice etc).
Biocompatibilitatea ceramicii turnate şi a implantelor
ceramice este bună.
LEGĂTURA METALO-CERAMICĂ
Calitatea placării ceramice a unui schelet metalic
se apreciază analizând:
• legătura metalo-ceramică;
• culoarea masei ceramice.
La ora actuală s-a ajuns la concluzia că legătura
metalo-ceramică este determinată de interacţiunea mai
multor mecanisme fizice şi chimice.

Materiale metalice de
confectionare a protezelor
dentare : forme de
prezentare, clasificare,
domenii de utilizare.

ALIAJELE = solutii solide din 2 sau mai multe elemente, din care cel
putin un element este metal.
PROPRIETATI GENERALE
-sunt solide la temperatura mediului ambiant
-au structura cristalina sau policristalina
-au luciu caracteristic (metalic)
-au proprietati mecanice corespunzatoare necesitatilor :
-rezistenta
-duritate
-elasticitate
-îsi modifica forma de agregare prin incalzire solid-lichid
-au o plasticitate specifica
-cu acizii dau saruri.
-în solutii pot elibera IONI METALICI.

CONDITII GENERALE
-sa fie rezistente la fortele mecanice

-sa fie rigide (sa nu-si modifice forma)
-în stare fuzionata sa fie cit mai fluida
-sa aiba stabilitate volumetrica
-sa fie bine tolerate de tesuturile
cavitatii bucale
-sa fie usor de prelucrat
-sa asigure conditia igienica
-sa asigure refacerea functiei
fizionomice
CLASIFICAREA ALIAJELOR
I.Aliaje nobile:
- în funcţie de procentul de aur şi de elementele predominante de aliere (argint,
paladiu)
cu conţinut crescut de aur (mai mare de 60 %);
cu conţinut scăzut de aur (mai mic de 60%)
pe bază de argint şi paladiu cu/fără cupru
pa bază de paladiu cu şi fără cupru
- în funcţie de duritatea aliajului nobil:
clasa I – aliaje nobile moi (83% Au)
clasa a II-a – aliaje nobile medii (peste 78 % Au)
clasa a III-a – aliaje dure (sub 78 % Au)
clasa a IV-a– aliaje nobile extradure (75 % Au)
clasa a V-a – aliaje nobile pentru metalo-ceramica (dure şi extradure)
clasa a VI-a – aliaje nobile pentru baza protezelor scheletate (aur şi platină)
II.Aliaje nenobile : elaborate ca o alternativă la aliaje nobile (foarte scumpe); aliaje

alternative pe bază de Fe, Ni-Cr, Co-Cr-Mo, Ti
1.In terapia restaurativa :-inlay
-onlay
-pivoturi
2.In terapia prin proteze conjuncte :-proteze unidentare

-coroane de invelis
-punti dentare
-coroane mixte
3.In terapia prin proteze mobilizabile :

-scheletul protezei partiale
-baza protezei partiale
-baza protezei totale
-sisteme de mentinere si sprijin :
-crosete
-culise
-telescoape
-bare si calareti
4.In terapia ortodontica fixa si mobila
5.In terapia prin implante.

FORMA DE PREZENTARE A
ALIAJELOR DENTARE
tablă laminată – livrată în grosimi diferite; pentru aliaje de Au, Ag-Pd,

Fe-Cr-Ni (Wipla)
0,10-0,20 mm pentru inele ortodontice
0,25-0,30 mm pentru coroane stanţate
sârmă – obţinută prin trefilare din lingoul din metal; pentru aliaje de
Au, Fe-Cr-Ni, Ni-Ti, Co-Cr
- diametre diferite : 0,2 mm pentru lingouri
0,6-0,8 mm pentru croşete
1-1,5 mm pentru atele (pivoturi intraradiculare)
pastile, blocuri pentru turnare
- au grosimi, diametre şi forme diferite
- specifice tuturor aliajelor

ALIAJELE NOBILE DE AUR
Compoziţie
conţinut crescut de aur: 66% - 87 %

au ca metale de aliere – 2-5 metale: Cu, Ag, Pd, Pt, Zn
1. rata de metal nobil (Au+Pt+Pd): 75 – 90 %
2. explică rezistenţa la oxidare în momentul topirii şi rezistenţa la
coroziune după aplicarea în cavitatea bucala
3. cantităţile de Cu şi Ag expun aliajul la oxidare în momentul
turnării
4. se recomandă turnarea la temperatura indicată, utilizând medii
de protecţie pentru protejarea aliajului topit de gazele din mediu

EVALUAREA ALIAJELOR DE AUR
Conţinutul în aur al unui aliaj nobil se exprimă prin 3 sisteme:

CARATAJUL – caratul semnifică numai conţinutul in aur al aliajului, egal cu a
24-a parte din greutatea totală; aurul pur prezinta caratajul maxim – 24 k
TITLUL – uz curent în stomatologie; semnifică numărul de părţi Au la o mie părţi
aliaj:
24 k 1000 %o (titlu) 100 % aur pur
22 k 916 %o ) tehnica 91,6 %
20 k 833 %o ( protezelor 83,3 %
18 k 756 %o ) dentare 75 %
16 k 666 %o 66,7 %
14 k 583 %o 58,3 %
SISTEMUL PROCENTUAL – cel mai indicat pentru evaluarea aurului şi celorlalte
metale nobile din compoziţie
procentele de metal nobil (Au, Pt, Pd) definesc tipul de aliaj
PROPRIETĂŢI
specifice clasei din care fac parte

(duritatea, rezistenţa la tracţiune şi
rupere, alungirea procentuală, limitele
de curgere)

Clasa I (soft):
- aliaje cu duritate mică, se deformează uşor la
solicitările mecanice
- ductilitate suficientă pentru a fi prelucrate si adaptate
cu instrumentar manual
Clasa a II-a (medium):

- mai dure; grad de ductilitate compatibil cu aliaje clasa I-a
fluiditate crescută („curg bine”)
- au puncte de fuziune relativ scăzute

Clasa a III-a (hard):
- duritate 90 – 140 U.B.(unităţi Brinell)
- pot fi tratate termic pentru ameliorarea proprietăţilor mecanice
- duritate crescută cu 10-20 U.B.
- alungirea scăzută cu 5-15 %
Clasa a IV-a (extradure):

- în urma tratamentului termic au :
- duritatea 130 U.B. (varianta moale) şi 225-230 U.B.(varianta
durificată)
- alungirea scade de la 20% la 4%
- creşte rezistenţa la rupere
- creşte limita de proporţionalitate
- limita de proporţionalitate exprimă rezistenţa la deformarea
permanentă a aliajului
- alungirea procentuală se referă la gradul de ductilitate a aliajului
- modulul de elasticitate este variabil funcţie de clasa aliajului; este
influenţat de efectele tratamentului termic asupra turnăturii
INDICAŢII:
obţinerea tuturor tipurilor de proteze dentare
(incrustaţii – baza protezelor scheletate)
clasa I-a, a II-a – incrustaţii
clasa a III-a, a IV-a – coroane parţiale, corp de punte,
punţi de hemiarcadă sau pluridentare, şei, bare, croşete,
(rar baza protezelor scheletate;se obţin proteze masive,
inconfortabile)
au fost substituite de aliajele Ni-Cr, Co-Cr care au
proprietăţi mecanice superioare; valori medii ale
densităţii; stabilitate fizico-chimică;persistă luciul metalic;
preţ de cost scăzut.

ALIAJE NOBILE PENTRU TEHNOLOGIA METALO-CERAMICĂ
Se deosebesc de aliajele nobile clasice prin următoarele caracteristici:

1. intervalul de topire mai mare cu 150-200 grade C decât temperatura de
sinterizare a masei ceramice – se evită deformarea componentei metalice
în etapele de ardere a maselor ceramice
2. coeficientul dilatării termice mai mare sau egal faţă de coeficientul
masei ceramice pentru a favoriza adeziunea şi menţinerea ceramicii pe
componenta metalică
3. la temperatura de sinterizare a masei ceramice, componenta metalică
trebuie sa fie rigidă şi nedeformabilă, în grosimi mici (0,30-0,50 mm)
4. în momentul sinterizării maselor ceramice în zona de interfaţă se
formează stratul de oxizi metalici de aderenţă pentru masa ceramică
(aliajele cu conţinut crescut de metal nobil au in compoziţie metale
generatoare de oxizi: Fe, Sn, Zn, In)
aliajele de aur clasice – utilizate în tehnologia metalo-polimerică

CLASIFICAREA ALIAJELOR NOBILE PENTRU TEHNICA
METALO-CERAMICĂ
• cu conţinut crescut de aur: Au+Pt+Pd

• cu conţinut scăzut de aur (mai mic de
60%): Au+Pd; Au+Pd+Ag; cu/fără Ag
• cu cantităţi mici de aur (20%): Pd+Cu
• fără aur : Pd+Ag

1)Aliaje Au-Pt-Pd: Au 78,5-87,5 %; Pt 4,5-11%; Pd 1,3-8% + elemente de
echilibrare şi formatoare de oxizi: Ag, Sn, In
1. nu conţin Cu – ar genera un strat gros de oxizi, diminuând adeziunea
ceramicii
2. rezistenţă la coroziune în mediul bucal – foarte bună
3. biocompatibilitate excelentă
4. se obţin turnături de mare precizie şi pot fi prelucrate şi lustruite uşor
5. modul de elasticitate mic
6. componentele metalice pot fi deformate; rezistenţă mică la
temperatura de ardere a maselor ceramice
7. datorită densităţii mari se obţin proteze grele, inconfortabile şi scumpe

2)Aliaje Au-Pd-Ag- alternativa aliajelor cu conţinut crescut de
aur(Au-Pt-Pd)
1. prin Ag si Pd s-au ameliorat proprietăţile mecanice: duritate,
rezistenţa la indoire, modul de elasticitate
2. Au 39-54 %; Pd 26,5-45 %; Ag 8,5-18 % + metale
oxidoformatoare Sn 2,3-3%; In 1-4,6 %
3. se obţin cape rigide, nedeformabile, fără modificări volumetrice
în timpul arderii masei ceramice
4. rezistenţă la coroziune în mediul bucal bună
5. se toarnă şi prelucrează asemănător aliajelor Au-Pt-Pd
6. prezenţa Ag în compoziţie – prin oxizii formaţi poate modifica
culoarea masei ceramice
7. preţ de cost inferior aliajelor Au-Pt-Pd
8. au fost înlocuite de grupa aliajelor Au-Pd

3)Aliaje Au-Pd- alternativa ideala pentru aliajele Au-Pt-Pd si Au-Pd-Ag
deoarece elimina 2 dezavantaje importante: modificarea de culoare (Ag) si
coeficientul mare de dilatare termica
compozitie: Au 51,5 –53,2 %; Pd 35-40% + elemente de echilibrare In 6,5-
8%; Ga 2-8,5%
au proprietati mecanice superioare aliajelor Au-Pt-Pd
se obtin turnaturi exacte, rigide si nedeformabile in grosimi mici
rezistenta la matuire si coroziune – excelente
favorizeaza adeziunea ferma a maselor ceramice
valoarea densitatii mai mica decat celelalte aliaje
dezavantaje:coeficient de dilatare termica incompatibil cu cel al unor mase
ceramice (producatorii precizeaza masele ceramice compatibile)

4)Aliaje Pd-Ag – alternativa la aliajele cu continut mare de metal nenobil
compozitia: Pd 53,5 – 60%; Ag 28 – 37,5% + elemente de echilibrare si generatoare
de oxizi Sn 5-9%; In 4-6% sau Zn
1. proprietati mecanice bune
2. pot fi prelucrate ca celelalte aliajel nobile
3. rezistenta la coroziune buna, datorita Pd
4. modul de elasticitate mare
5. se lipesc relativ usor cu loturi
6. nu sunt defomabile in momentul sinterizarii maselor ceramice
7. exista mase ceramice compatibile cu aceste aliaje
8. pentru prevenirea migrarii vizibile de Ag in masa ceramica – componenta metalica
poate fi acoperita cu bondinguri pe baza de aur si agenti coloidali de aur aplicati in
strat fin
9. pret de cost inferior celorlalte aliaje
10. topirea – numai in creuzete ceramice (nu din Ag/C)
11. turnarea – in tipare din mase de ambalat fosfatice – fara C
5)Aliaje Pd-Cu- compozitia Pd 73-80%; Cu 5-13,5%; Sn 2-6,5 %; In 0-5
%; Ga 5,5-9%; Au 1,6-2%
procent crescut de Cu – responsabil de formarea unui strat prea gros de
oxizi care micsoreaza valoarea legaturii metalo-ceramice si influenteaza
negativ culoarea masei ceramice
proprietati fizico-chimice si mecanice bune (duritate, modul de elasticitate)
se toarna si prelucreaza relativ usor – obtinandu-se turnaturi de precizie
(curg mai greu in tipar ca aliajele Au-Pd)
nu se deformeaza la temperaturile de ardere a maselor ceramice
compatibile cu orice tip de masa ceramica
conditii impuse – topirea in creuzete de grafit (contaminarea Pd)
ALIAJELE NOBILE ALBE (Ag-Pd)
Caracteristici
• elaborate ca alternativă pentru aliajele nobile de Aur

• proprietăţi fizico-chimice şi mecanice asemănătoare
aliajelor de aur
• preţ de cost mai mic ca aliajele din Au
• compoziţie: Pd 20-30%; Ag 60-70% - culoarea alb-gri
Formă de prezentare
1. bandă laminată pentru confecţionarea inelelor ortodontice; inelul şi

capacul coroanei din 2 bucăţi
2. cuburi, plăcuţe pentru turnarea coroanelor şi punţilor dentare
3. lot-bandă/sârmă pentru lipirea coroanelor /corpurilor de punte de
elementele de agregare
Proprietati:
1. rezistenta la coroziune in mediul bucal este buna, inferioara aliajului de Au

(datorita.Ag care se combina cu S)
2. se pot obtine turnaturi de precizie, rigide, nedeformabile, rezistente la rupere si tocire
3. temperatura de turnare – domeniu similar aliajelor de aur (950-1150 grade C); curg
mai greu, sunt mai vascoase datorita Pd.
4. coeficient de contractie mare – compensat de masele de ambalat indicate
5. densitate inferioara aliajului de Au – se obtin proteze mai confortabile decat cele
turnate din aliaje pe baza de Au
6. dupa prelucrare si lustruire – culoare specifica gri-argintie ce influenteaza culoarea
componentei fizionomice (polimerica / compozita)
7. prelucrarea incorecta predispune turnaturile la coroziune in mediul bucal
8. sensibile la tratament termic – pentru reomogenizarea si recristalizarea turnaturii
de calire – in baie de saruri la 900 grade C se amelioreaza proprietatile
mecanice (duritatea, rezistenta la rupere, alungirea)
de recoacere - incalzirea la 430 grade C timp de 20 min. + racire rapida in
apa, pentru marirea plasticitatii aliajului (devine mai usor prelucrabil)

ALIAJE DENTARE NENOBILE
Clasificare
– in functie de continutul procentual al principalelor metale de

aliere
aliaje pe baza de Ni-Cr: 50-80%, 20-25% (aliaje binare)

aliaje pe baza de Ni-Cr-Fe: 48-66%; 14-27%; 8-27% (aliaje ternare)
aliaje pe baza de Ni-Cr-Co: 40-62%; 10-21%; 5-34%
aliaje pe baza de Co-Cr-Ni: cu utilizare in tehnologia protezei scheletate
aliaje pe baza de titan
I.ALIAJE Fe-Ni-Cr clasice (aliaje 18/8)
Ni=18%, Cr 8%
sunt prelucrabile prin forjare-laminare si nu prin turnare
oteluri inoxidabile diferite de aliajele Cr-Co, Ni-Cr moderne,Ti
Forma de prezentare
sarme ortodontice; cape/discuri; pastile pentru turnare

si pentru obtinerea acelor de canal, coroane si bare
prefabricate
Compoziţie
Ni, Cr, Fe,

C (cantitati mici), Ti, Mg, Mo, Ta –
produc modificari importante ale
proprietatilor

Proprietati:
• rezistente la atacul acid

• prelucrate corespunzator isi mentin luciul in mediul bucal:
zonele de coroziune apar in aria de lipire a partilor
componente
• au coeficient mare de contractie, necompensat de
masele de ambalat clasice
• nu au lot pentru solidarizarea partilor componente (lot pe
baza de Ag)
• temperatura de topire, densitatea culoarea, proprietati
mecanice = asemanatoare aliajelor Ni-Cr moderne

II.ALIAJE Ni-Cr moderne
- aliaje turnabile ce au in compozitie 2 metale de aliere

principale – Ni 60-70%; Cr 15-20% + microprocente de Mo,
Al,Mn, Be, Cu, Co, Ga, Fe

Compozitie
1. Ni, Cr confera aliajului intr-o anumita proportie, o

rezistenta maxima la coroziune
2. Rezistenta la oxidare si coroziune se datoreaza
formarii microstratului protector de oxid de Cr la
suprafata lingoului/turnaturii din aliaj
3. Aliaje dure, cu rezistenta mare mecanica, dificil de
prelucrat (cele cu continut mai mare de 16% Cr si
Co)
Proprietati
1. duritate mai mare fata de aliajele pe baza de aur cu cca 30%

2. prin proprietatile lor mecanice – situate intre aliajele de aur si cele pe baza de Co-Cr;
datorita acestora (duritate, modul de elasticitate, densitate) sunt preferate celor de
aur in tehnica metalo-ceramica
3. intervalul de topire 1260 – 1350 grade C ; coeficient de contractie 2,3 – 3,4 %
4. sunt turnabile datorita fluiditatii si compensarii coeficientului de contractie de catre
masele de ambalat fosfatice
5. d.p.v. electrochimic – stabilitate apropiata de cea a aliajelor de Co-Cr (rezistenta la
coroziune – asigurata de stratul protector de oxid de Cr)
6. conductibilitatea termica de 4-5 ori mai mica la 100 grade C; de 10 ori mai mica la
1200 grade C – fata de aliajele nobile de aur ; pentru topirea uniforma se utilizeaza o
sursa de incalzire cu aceeasi rata pe intreaga suprafata a pastilei de aliaj
7. aliaje vascoase in stare topita – necesita introducerea in tipar cu centrifuge
semiautomate/automate tip Castomat
8. densitate de 2 ori mai mica ca a aliajelor nobile - se obtin piese protetice mai usoare
si mai confortabile- necesita o centrifuga pentru a patrunde in toate detaliile tiparului

Indicatii:
1. turnarea coroanelor si puntilor dentare in toate

variantele: total metalice, mixte, punti de
hemiarcada/ totale
2. solutia alternativa pentru aliaje nobile in
tehnologii moderne: metalo-compozita; metalo-
ceramica

III.ALIAJE Co-Cr (60% - 30%)
• elaborate ca alternativa pentru aliaje nobile

cls. a IV-a
• necesita un proces tehnologic complex
datorita: interval de topire crescut; nu pot fi
topite cu flacara oxi-gaz;utilizare limitata la
anumite proteze; pret de cost inferior si
proprietati mecanice superioare aliajelor
nobile cls.a IV-a

Forma de prezentare
• sarma pentru crosete, elemente prefabricate

(bare, sisteme speciale)
• pastile pentru turnare (cilindrice, hemisfere,
cuburi)

Compozitie
- tehnologia protezelor partiale

-aj.A = Co-Cr: 62,5 % Co; 30% Cr; (fara Ni) + Fe, Mo, Mn, Si, C =
implante
-aj.B = Ni-Cr (fara Co) 67% Ni, 17% Cr + Mo, Mn, Si, C
-aj.C = Co-Cr-Ni: 54% Co; 26% Cr; 14% Ni + Fe, Mo, Mn, Si, C
-aj.D Fe-Cr: 63% Fe; 24% Cr + Co, Ni, Mo si urme de C
- industriale
-aj.H.S.21: 62,6% Co; 27% Cr; 2% Ni + Fe, Mo, Mn, Si, C
-aj.H.S.31: 57,6 % Co; 23% Cr; 10% Ni + Fe, W, Mn, Si, C

Proprietati fizico-chimice
- clasificarea ADA in functie de temperatura de topire:

Aj Co-Cr inalt fuzibile – t.t. mai mare de 1300 grade C
jos fuzibile – t.t. pana la 1300 grade C
- modul de elasticitate de 2 ori mai mare fata de aliajele nobile cls.a IV-a
- ductilitatea = relativ scazuta – deficienta majora; se poate mari prin diferite artificii
tehnice: cresterea temperaturii de turnare (dar va genera o suprafata rugoasa piesei
turnate); tt.termic – se incalzeste turnatura de la 870 grade C la 1200 grade C, 15
min. (dar scade rezistenta elastica)
- densitatea mai mica decat aliajele nobile
- duritatea = de 1/3 ori mai mare decat aliajele de aur; sunt dificil de prelucrat si
lustruit
- contractia de turnare – are valori crescute datorita temperaturii inalte
- porozitatea – rezulta din contractia de solidificare si din evolutia gazelor dizolvate in
timpul solidificarii aliajelor

IV.ALIAJE PE BAZA DE TITAN
Indicatii: implantologie, tehnica coroanelor, puntilor, proteze

partiale si totale, in ortodontie
COMPOZITIE - in functie de compozitie se clasifica in:

aliaje alfa titan (monofazice): TiAl5, TiAl5Sn2,5, TiZr12Al4
aliaje beta titan (monofazice): TiV13Cr11Al4, TiAl3V13Cr11, TiMo30
aliaje alfa+beta titan (bifazice): TiAl6V4, TiAl4Mn4, TiAl6,5Mo3,5,
TiAlCr2Mo2 – cele mai utilizate
in tehnologia protezelor dentare se utilizeaza TiAl6V4 la temperatura
camerei – aliaj bifazic(alfa+beta); la temperatura 975 grade C – aliaj
monofazic; tratamente termice aplicate in intervalul de temperatura 700-900
grade C determina recristalizarea structurii si formarea de granule fine
echiaxiale

Proprietati
proprietati mecanice : influentate de cantitatea, forma, marimea,

morfologia fazei alfa si densitatea interfetei alfa/beta
rezistenta la oboseala si intindere = buna la aliajele betatitan cu o
arie de interfata mica si granulatie fina
chimic aliajele de Ti si Titan pur reactioneaza la temperaturi inalte cu
elemente gazoase din mediu (O2, N, H2); se recomanda turnarea in
vacuum
punct topire inalt = 1700 grade C
densitate scazuta = turnarea este dificila (in aparate cu forta
centrifuga)
se aliaza relativ usor cu Pd, Cu – s-au obtinut aliaje cu punct de
topire = 1350 grade C; (temperaturile scazute de topire reduc
reactivitatea Ti cu gazele din mediu, in special cu O2)
Avantaje, dezavantaje
1. rezistenta la coroziune foarte buna, superioara oricaror alte aliaje dentare

2. biocompatibilitate absoluta
3. posibilitati de utilizare a unui singur material pentru implante si
suprastructuri protetice sau alte lucrari protetice la acelasi pacient)
4. nu produce combinatii alergice
5. piesele protetice obtinute sunt usoare (Ti este de 4 ori mai usor ca aliajele
din aur)
6. conductibilitate termica redusa, similara smaltului natural, care previne
iritarea pulpei
7. neutralitate galvanica in cavitatea bucala si un gust neutru (consumarea
alimentelor neafectata de nici un „gust metalic”)
8. transparenta la radiatii X – permite Rxdiagnosticul cariilor secundare
9. prelucrabilitate mecanica facila
10. cost redus; tehnici speciale de pregatire pentru utilizarea aliajelor Ti

Cursul 7 - Mdiii - 2020-2021

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cursul 7 - Mdiii - 2020-2021

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MATERIALE DENTARE 2020-2021

Coordonator activitate didactica: Conf. Dr.Grădinaru Irina 1

materiale nemetalice utilizate în protezare

materiale metalice utilizate în protezare

Coordonator activitate didactica: Conf. Dr.Grădinaru Irina 3

În funcţie de scopul în care sunt

Coordonator activitate didactica: Conf. Dr.Grădinaru Irina 4

Materialele din care se confecţionează modelele trebuie

Coordonator activitate didactica: Conf.

după criteriul chimic:

după metoda de obţinere a modelului:

GIPSUL DENTAR = principalul material

După ISO şi specificarea ADA nr.25, gipsurile se clasifică în:

În concluzie, gipsurile dentare utilizate în laboratorul de tehnică

Toate tipurile de gips pentru obţinerea

Gipsuri dure MOLDANO BAYER

În general, gipsul dentar normal conţine:

Coordonator activitate didactica: Conf. Dr.Grădinaru Irina

Coordonator activitate didactica: Conf. Dr.Grădinaru Irina 13

Coordonator activitate didactica: Conf. Dr.Grădinaru Irina 14

Gipsul alb de model (clasa a II-a):

TIPUL PRODUSUL FIRMA

Coordonator activitate didactica: Conf. Dr.Grădinaru Irina 19

Coordonator activitate didactica: Conf. Dr.Grădinaru Irina 20

Coordonator activitate didactica: Conf. Dr.Grădinaru Irina 21

Coordonator activitate didactica: Conf. Dr.Grădinaru Irina

La ora actuală, acestea se pot confecţiona prin

Coordonator activitate didactica: Conf. Dr.Grădinaru Irina 24

Coordonator activitate didactica: Conf. Dr.Grădinaru Irina 26

Coordonator activitate didactica: Conf. Dr.Grădinaru Irina 27

Coordonator activitate didactica: Conf. Dr.Grădinaru Irina 28

Coordonator activitate didactica: Conf. Dr.Grădinaru Irina 29

reproducere la scară naturală,

Coordonator activitate didactica: Conf. Dr.Grădinaru Irina 30

Directă – macheta este modelată în

Indirectă – macheta este modelată

Coordonator activitate didactica: Conf. Dr.Grădinaru Irina

După domeniul de utilizare:

Cerurile dentare sunt utilizate preponderent în modelarea machetelor

Coordonator activitate didactica: Conf. Dr.Grădinaru Irina 35

Coordonator activitate didactica: Conf. Dr.Grădinaru Irina 36

Coordonator activitate didactica: Conf. Dr.Grădinaru Irina 37

Cerurile dentare sunt amestecuri

Obţinere: din fracţiunile de

D.p.d.v. chimic, parafina este

Intervalul de topire: 40-71°C.

Se adaugă pentru a mări duritatea şi intervalul de

este forma sintetizată de ozocherită.

Coordonator activitate didactica: Conf. Dr.Grădinaru Irina 41

cristalizează în multe foiţe

- sunt solide la temperatura obişnuită, dar

- sunt insolubile în apă

- Sunt solubile în alcool cald şi solvenţi organici

Din această categorie:

Ceara de Japonia şi untul de cacao – sunt grăsimi

este produsul de secreţie al unor

ceară albă, inodoră, moale

Coordonator activitate didactica: Conf. Dr.Grădinaru Irina 46

are un interval de topire

cele mai uzuale în obţinerea

Acestea se adaugă pentru

sunt substanţe adezive, exudate

Guma arabică şi guma tragacant