Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CURS NR.6
MATERIALE DE AMPRENTĂ
ELASTOMERII DE SINTEZĂ
Elastomeri de sinteză polisulfurici, siliconici,
polieterici :
• indicaţii
• compoziţie
• proprietăţi
• tehnică de lucru
• aplicaţii clinice.
Coordonator activitate didactica: Conf.Dr.Grădinaru Irina 2
Elastomerii de sinteză reprezintă un real
progres în domeniul stomatologiei.
Împreună cu hidrocoloizii
ireversibili constituie categoria
cel mai frecvent utilizată
pentru amprentare.
Coordonator activitate didactica: Conf.Dr.Grădinaru Irina 3
Din grupa elastomerilor de
sinteză fac parte:
1.Cauciucurile polisulfurice
2.Cauciucurile siliconice
3.Cauciucurile polieterice
Coordonator activitate didactica: Conf.Dr.Grădinaru Irina 4
CLASIFICAREA ELASTOMERILOR DE
SINTEZĂ –criterii:
FORMĂ DE PREZENTARE
1.Spatulare dificilă
2.Miros neplăcut
3.Timp lung de priză
4.Colorarea materialelor de protecţie
5.Deformarea remanentă mare
Coordonator activitate didactica: Conf.Dr.Grădinaru Irina 21
ELASTOMERII SILICONICI
1.siliconi de condensare
2.siliconi de adiţie
DEGUFLEX DEGUSSA
EXAFLEX GC
BAYSILEX BAYER
PROVIL BAYER
IMPRINT 3M
EXPRESS STD 3M
De vâscozitate redusă
EXTRUDE KERR
REPROSIL HF DE TREY
PRESIDENT COLTENE
TURBOFLEX R&S
SILICONII DE ADIŢIE
1. Siliconii sunt geluri coloidale hidrofobe constituite din lanţuri de poli-dimetil-siloxani care reticulează
datorită grupărilor lor hidroxil terminale (siliconi de condensare) sau a grupelor vinil-poli-siloxanice
(siliconi de adiţie). Siliconii sunt insolubili în apă şi în solvenţi clasici
2. Vâscozitatea lor creşte rapid şi constituie un dezavantaj în utilizarea clinică.
3. Elastomerii siliconici nu prezintă nici o modificare dimensională prin îmbibiţie sau sinereză.
4. Variaţiile dimensionale sunt mai mari decât la polisulfuri. Sunt cu atât mai accentuate cu cât stratul
de material este mai gros (ideal: 2-3 mm). Siliconii cu reacţie de condensare suferă, în special în
prima oră după priză, o contracţie volumetrică importantă (0,4%), datorită evaporării unor
componente.
5. Siliconii cu reacţie de adiţie prezintă o stabilitate dimensională mai bună, deoarece în cazul acestora
nu apar produse secundare volatile. Modificările dimensionale la această categorie de siliconi sunt de
circa 0,05% în 24 ore, cele mai mici dintre toate materialele elastice de amprentă.La fel de mici sunt
şi valorile deformării permanente după îndepărtarea din cavitatea orală (0,07%-0,16%).
6. Modulul de elasticitate maxim al elastomerilor siliconici este atins după 15 minute. Rezistenţa la
tracţiune este mai mare decât a polisulfurilor, dar siliconii cu reacţie de adiţie au o flexibilitate mai
redusă, îndepărtarea amprentei din zonele retentive întâmpinând greutăţi din cauza rigidităţii
materialului.O amprentă care trece de la temperatura cavităţii orale (37°C) la aceea a laboratorului
(circa 20°C) prezintă o contracţie liniară de 0,34%. Valoarea este neglijabilă, fiind compensată de
aderenţa la portamprentă.
7. Octoatul de staniu se deteriorează cu timpul. La temperatura de 21°C se poate păstra circa 4 luni. La
27°C se deteriorează rapid şi devine inutilizabil.
8. Siliconii de adiţie hidrofili permit turnarea unor modele perfecte de gips, dar îngreunează aderenţa
pulberii metalice pe aceste materiale în cazul confecţionării modelelor pe cale galvanică.
FORMĂ DE PREZENTARE
- este identică cu a celorlalţi elastomeri de sinteză:
pasta bază + pasta catalizator, ambalate în
tuburi metalice
- uneori se livrează şi un al 3-lea tub conţinând un
plastifiant pentru creşterea timpului de
lucru şi a flexibilităţii materialului.
Se prezintă în 3 consistenţe:
1. Vâscoasă
2. Medie
3. Fluidă
PREPARAREA
Cele 2 cantităţi de pastă
exprimate pe hârtia cerată / pe
plăcuţa de sticlă se amestecă
prin spatulare energică până la
omogenizarea culorii.
Timpul de preparare este de 35-
50 secunde.