Curs nr 3

III.Materiale elastice reversibile.

Sunt reprezentate de către hidrocoloizii reversibili. Hidrocoloizii sunt
primele materiale elastice de amprentare apărute. Componentă de bază a lor este
un extract din algele roşii marine cunoscut sub numele de AGAR-AGAR, căruia
i se adaugă : sulfat de potasiu, borax,benzoat de alchil, coloranţi, aromatizanţi.
Agar-agarul se lichefiază trecând din gel în soluţie între 71-100ºC şi se
gelifică trecând din soluţie în gel între 30-50ºC.
Proprietăţi:
o Gelul lăsat în aer liber se dezhidratează şi se retractă;
o Poate să şi absoarbă o cantitate de apă prin fenomenul de inbibiţie.
Din aceste motive este preferabilă turnarea imediată a modelului.
Condiţii impuse:
· Deformarea remanentă să nu depăşească 3%;
· Să prezinte compatibilitate cu gipsurile pt modele;
· Să nu fie iritant şi toxic pt ţesuturi;
· Să nu aibă gust şi miros neplăcut;
· Temperatura de gelificare să fie între 37-45ºC.
Indicaţii:
ü Amprentarea preparaţiilor cavitare inlay-onlay;
ü Amprentarea preparaţiilor coronare mai ales a celor cu prag şi a celor
cu o pregătire anterioară a şanţului gingival;
ü Amprentarea preparaţiilor corono-radiculare (în asociere cu dispozitive
radiculare prefabricate);
ü Amprentarea preparaţiilor coronare multiple – punţi totale;
Amprentarea preparatiilor câmpurilor protetice parţial edentate;
ü Pentru realizarea modelelor duplicat.
 Contraindicaţii:
- Când nu se poate efectua condiţionarea şanţului gingival;
- La preparaţiile în muchie de cuţit (amprenta va avea margini foarte
subţiri);
- Preparaţii bilaterale simultane la nivelul premolarilor şi molarilor la
pacienţi cu macroglosie şi/sau mobilitate linguala exagerată.

Dezavantaje:
Ø Necesitatea condiţionării riguroase a şanţurilor gingivale care să permită o
umplere suficientă a acestora cu un material de amprentă;
Ø Material relativ friabil;
Ø Stabilitate dimensională foarte redusă după gelificare;
Ø Necesitatea dotării cu instalaţii speciale (circuit de apa pentru
portamprente la unit, portamprente cu circuite de răcire, seringi);
Ø Modelele se pot realiza doar din gipsuri;
Ø Imposibilitatea realizării unei dezinfecţii riguroase a amprentei;
Produse comerciale:Hydrocolloid(Kent Dental);Hydrocolloid(Kerr).

IV.Materiale elastice ireversibile

4.1 Alginatele – sunt hidrocoloizi ireversibili cu o mare aplicabilitate în
protetică, substanţa de bază o reprezintă un alginat alcalin de sodiu sau potasiu
solubil în apă extras dintr-o serie de alge marine. Alginatele se prezintă sub
formă de pulbere cu un puternic caracter hidrofil care se amestecă cu apa
rezultând o soluţie ce se aplică în port amprentă şi apoi pe câmpul protetic.
Compoziţia:
- Pulberea – are 2 componente de bază:
- Acidul alginic cu două săruri de sodiu sau potasiu;
- O sare (sulfat de calciu).
Toate acestea în contact cu apa formând alginatul de calciu. Alți constituenți
sunt:
ü Pământ diatomeic (asigură o bună dispersare a pulberii în apă);
ü Talc sau carbonat de Mg.
ü Fostat trisodic (inhibitor al gelificării);
ü Florura de sodiu (previne aderenţa amprentei de gipsul din model);
Pulbere de silicati, glicoli, diferiţi coloranţi şi substanţe
aromatizante.Pulberea de alginat este foarte fină, dezvoltând la preparare o mare
cantitate de praf, iar particulele sunt implicate în carcinogeneză, de aceea trebuie
evitată inhalarea prafului de alginat.
Lichidul – este apă, eventual distilată.
Proprietăţi:
o Rezistență la compresiune – mai mare decât a hidrocoloizilor reversibili,
(depinde de raportul apă/pulbere) si este mai mică decât a elastomerilor
de sinteză.
o Solubilitatea – alginatele alkaline sunt solubile în apă;
o Flexibilitatea – la presiune de 0,1 MPa este intre 5-20%
o Timp de priza
· 2-3 minute la 32ºC - tip I-CU PRIZA RAPIDĂ
· 3-5 minute la 32ºC - tip II-CU PRIZA NORMALĂ
o Timp de manipulare – 75 secunde tip I sau 120 secunde tip II;
Indicaţii:
Ø amprente pentru realizarea modelelor de studiu;
Ø amprente pentru realizarea modelelor de lucru în ortodonţie;
Ø amprente preliminare în edentaţiile totale şi parţiale;
Ø amprentarea arcadelor antangoniste;
Ø amprente pentru realizarea modelelor de lucru pentru proteze unidentare;
 Modelul trebuie turnat în primele ore după amprentare chiar dacă amprenta
se ţine într-un mediu cu o umiditate 100%.
Atenționări !!!-menținerea amprentei în apă detemină creşterea în volum a
amprentei prin imbibiția cu apă,de asemenea menținerea amprentei în mediu
uscat determină deshidratarea amprentei cu modificarea volumului acesteia.
Contraindicaţii:
v câmpuri protetice ce impun o amprentare deosebit de fidelă;
v dacă turnarea nu se poate efectua în primele ore;
Înaintea turnării amprentă trebuie dezinfectantă cu soluţie de hipoclorit de Na
1% sau glutaraldehida 2% (10 – 30 minute).
Produse comerciale:Elastic Cromo (Spofa Dental);Orthoprint si
Hidrogum(Zhermach)
ALGINAT ELASTIC CROMO

Descriere: Material de amprentă pe bază de alginat cu indicator de culoare

Prezentare: Pungă 450 grame.

4.2 ELASTOMERI DE SINTEZĂ:

Datorită calităţilor superioare : fidelitate foarte mare, uşurinţa preparării,
stabilitate volumetrică excepţională şi elasticitate aceste materiale au pătruns în
toate domeniile specialităţii stomatologice atât clinic cât şi in tehnica dentară.
Elastomerii de sinteză sunt:
 4.2.1 Elastomerii Polisulfurici
4.2.2.1 Elastomerii siliconici – Siliconi cu reactie de condensare
4.2.2.2 Elastomerii siliconici- Siliconi cu reactie de aditie
4.2.3 Polieteri
Elastomerii polisulfurici si siliconii cu reactie de condensare si cei de aditie sunt

clasificaţi conform normelor ISO si se prezinta in patru tipuri de

consistente
ü tipI – chituri (Putty);
ü tip II – cu vâscozitate crescută pentru amprente grosiere (Heavybodied);
ü tip III – cu vâscozitate medie – gamă largă de amprentare (regular );
ü tipul IV – cu vâscozitate redusă – tehnici de injectare cu seringa(fluide sau
lightbodied).

Din punct de vedere clinic la elastomerii de sinteză interesează:

v consistenţă , stabilitatea dimensională, toxicitatea;
v timpul de amestecare, de lucru şi de priză;
v deformarea remanentă în cursul îndepărtării amprentei;
v fluajul după priză, flexibilitatea, fidelitatea;
v compatibilitatea cu materialele din care se confecţionează modelul;
v durata de conservare a proprietăţilor, termenul de stocare.
Polimerii de bază din cadrul elastomerilor sunt cauciucuri polisulfurice,
cauciucuri siliconice sau cauciucuri polieterice.

4.2.1 ELASTOMERII POLISULFURICI (tiocauciucuri) – fac parte din

categoria cauciucurilor sintetice;
ü se prezintă în 2 tuburi: baza şi accelerator;
Bază alcătuită din:
· polimer polisulfuric 80-85%;
 · dioxid de titan – rol de umplutură, determină gradul de vâscozitate;
· sulfat de zinc – plastifiant;
· silice – creşte rezistența materialului, ameliorează elasticitatea;

Acceleratorul:
· peroxid de plumb 60-68%;
· sulf (pulbere) 3%;
· dibutil sau dioctil ftalat 30-35 %;
· adaosuri stearat de magneziu.

Proprietăţi:
- sunt insolubili în apă şi solvenţi clasici;
- vâscozitatea creşte în cursul reacţiei de vulcanizare şi diminuă cu
creşterea cantităţii de plastifianţi.
Nu prezintă deformări prin inbibiţie sau sinereză (fenomene întâlnite la
hidrocoloizi), dar vulcanizarea este însoţită de contracţii (vulcanizare =
polimerizare din formă de pastă se ajunge la cea de cauciuc).
- Contracţia polisulfurilor în primele 24 ore este mai mare decât a
siliconilor cu reacţie de adiţie, şi a polieterilor şi mult mai mică decât a
siliconilor cu reacţie de condensare;
- Elastomerii de sinteză suferă o deformare după indepărtarea amprentei;
- Nu toți elastomerii revin la forma inițială prezentând o deformare
remanentă specific fiecarui tip;
- Toxicitatea lor este nulă, miros dezagreabil (sulfuros).
Indicaţii:
- În edentaţia totală sau parţială;
- Realizarea protezelor fixe.
 Variantele chitoase se utilizează în cursul tehnicilor de dublu amestec ca
material de suport pentru cele fluide. Consistenţa normală se utilizează în
amprenta finală din edentaţia totală sau parţială. Consistenţa fluidă se utilizează
la înregistrarea detaliilor fine din cursul realizării protezelor unidentare şi
punţilor.

Avantaj – posibilitatea turnării mai multor modele de lucru pe aceeaşi

amprentă cu condiţia ca acestea să fie realizate cât mai repede de la momentul
amprentării.
Contraindicaţii – la persoanele care manifestă intoleranţă la constituenţii
chimici din componenţa chimică a polisulfurilor ( de obicei manifestări
alergice).
Dezavantaje – miros neplăcut, spatulare dificilă, timp lung de priză,
deformare remanentă mare, colorarea materialelor de protecţie.
Reprezentanți comerciali: Permlastic (KERR), Coeflex (COE), Neo-plex
(SURGIDENT).

4.2.2 ELASTOMERI SILICONICI = SILICONII

Sunt compuşi ce conţin grupări organice din care una sau mai multe sunt
legate covalent de un atom de Siliciu. Sunt obţinuţi fie prin reacţie de
policondensare (silicon de condensare), fie prin reacţie de poliadiţie (silicon de
adiție). Fiecare în sistem bicomponent: bază şi catalizator.

4.2.2.1 Siliconi cu reacţie de condensare.

BAZA – este un polidimetilsiloxan cu greutate moleculara mică şi o

grupare terminală hidroxil reactivă la care se adaugă o încărcătură anorganică
inertă: particule de silice pirolitică, dioxid de titan (plastifiant).
 CATALIZATORUL – este o suspensie de octoat de staniu şi ortosilicat
de etil. Reacţia de reticulare asigurată de ortosilicatul de etil în prezenţa
octoatului de staniu determină formarea unei reţele tridimensională şi este uşor
exotermă realizându-se reacția de priză vulcanică.
Reprezentanți comerciali:
SPEEDEX STOMAFLEX

s
OPTOSIL

Descriere: Silicon de condensare pentru amprentă.

. 4.2.2.2 Siliconi cu reacţie de adiţie.
BAZA – un polivinilxiloxan cu greutate moleculară redusă având o valenţă a
siliciului satisfăcută cu un atom de hidrogen.
ACCELERATORUL – un polixiloxan cu o grupare vinil terminală.
Reacţia de adiţie rezultă în urma fixării hidrogenului (iniţial legat de atomul de
siliciu) la unul din atomii de carbon ai grupării vinil în prezenţa unui catalizator
organometalic cum ar fi acidul cloroplatinic.
Reprezentanți comerciali:
TRIDENT TAKE 1

Descriere: silicon de adiție Descriere: Take 1 –silicon de aditie

ELITE LIGHT & PUTTY

Descriere: Elite Light : Silicon de adiție fluid

Elite Putty- Silicon de adiție cu vâscozitate mare

Proprietăţile elastomerilor siliconici DE CONDENSARE si DE ADITIE:

· Sunt insolubili în apă şi solvenţi clasici;
· Vâscozitatea creşte rapid şi poate fi diminuată micşorând cantitatea de
accelerator;
· Nu prezintă modificări dimensionale prin înbibiţie şi sinereză;
· Pot prezenta o uşoară contracţie când polimerizarea este lentă;
· Variaţiile dimensionale sunt mai mari decât la polisulfuri, sunt cu atât mai
accentuate cu cât stratul de material este mai gros (ideal 2-3 mm);
· Siliconii de condensare suferă o contracţie volumetrică de 0,4% în special
în prima oră după priză(MAI MARE) decat siliconii de adiţie care
prezintă o stabilitate dimensională mai bună (modificările sunt de 0,05%
în 24 ore – cele mai mici dintre toate materialele elastice de amprentă)-
(siliconii de condensare contractie MAI MARE decat siliconii de adiție)
· Rezistenţa la tracţiune este mai mare decât a polisulfurilor;
· Siliconii de adiție au o flexibilitate mai redusă decat siliconii de
condensare– îndepărtarea amprentei se realizează mai greu de pe
câmpurile protetice retentive;
· Substanţe dezinfectante folosite – glutaraldehidă 2%, glutaraldehidă cu
fenol sau clorhexidină.

Indicaţii:
o Toate tipurile de amprentări ale câmpurilor protetice pt protezări fixe;
o În amprenta finală a câmpurilor protetice edentate parţial sau total;
o Pt obţinerea modelelor deosebit de precise (inlay, punţi) se recomanda
siliconi de aditie in detrimentul celor de condensare.
Contraindicaţii:
§ Persoanele cu manifestări alergice la unele componente chimice;
§ Când se doreşte realizarea unor modele deosebit de fidele cu mai multe
microdetalii nu se recomandă utilizarea siliconilor cu reacţii de
condensare ci a celor cu reacție de aditie.

4.2.3. Polieteri (cauciucuri polieterice).

 Baza – tetrametilen glicol ce prezintă o grupare iminică terminal, un
plastifiant nou- flotat (eterglicol) si silice ca umplutură.
Acceleratorul:
- Ester al acidului sulfuric (2,5 diclorbenzen sulfonat) care reactioneaza
cu gruparile iminice formind o retea reticulara.
Proprietăţi:
· Sunt hidrofili;
· Stabilitate dimensională bună fiind depăşită doar de siliconii cu reacţie de
adiţie;
· Amprenta se păstrează la loc uscat deoarece polieterii absorb apa;
· Flexibilitate redusă;
· Rigiditatea lor este mare – este indicată realizarea unui strat mai gros între
lingură şi câmpul amprentat ( 4-4,5 mm);
· Catalizatorul are efect iritant asupra mucoaselor şi tegumentelor (pasta
trebuie omogenizată bine);

Indicaţii: - la fel ca si la tio cauciucuri şi siliconi.

Dar indicația de elecție- amprentarea cu linguri individuale în terapia
implanto- protetică.
IMPREGUM
 Descriere: Materiale de amprentă polieter pentru amprente de precizie.

Produse comerciale: Impregum F(3M ESPE), Impregum Penta (3M ESPE),

Permadyme (3M ESPE).
4.3 Materiale de amprentă fotopolimerizabile.

Din punct de vedere chimic sunt răşini de poliuretandimetacrilați

fotopolimerizabili. Răşina este şarjată cu umplutură pe bază de SiO2. Materialul
monocomponent se livrează în seringi (consistenţă fluidă) sau în tuburi
(consistenţă chitoasă). Mai conţine: plastifianţi, coloranţi şi stabilizatori.
Iniţiatorul fotosensibil este activat de lumină, sursa fiind lămpile de
fotopolimerizare.
Materialul se încarcă în portamprente transparente.

Proprietăţi:
v Plasticitate excelentă;
v Stabilitate dimensională excelentă;
v Materialul este destul de rigid, astfel indicându-se deretentivizarea
zonelor puternic retentive pt a putea dezinsera amprenta.
 Avantaje:
ü Practicianul are control asupra timpului de lucru;
ü Materialul are proprietăţi fizice, mecanice, clinice, excelente.
Dezavantaje:
Ø Necesitatea lingurilor speciale transparente;
Ø Depozitarea materialului prelevat din tub/seringă într-un loc întunecos
dacă se întârzie inserarea lingurii pe câmpul protetic;
Ø Dificultatea polimerizării în zonele greu accesibile spotului luminos.

Materiale folosite pentru dezinfecţia amprentelor.

Se poate face în 2 moduri:
· Prin metode externe – chimice şi/sau fizice;
· Prin înglobarea în materialul de amprentă a unor materiale antiseptice.
Majoritatea metodelor chimice şi/sau fizice prezintă o serie de
dezavantaje care pot duce la deteriorarea amprentei.
Cea mai folosita metoda este cea a dezinfectiei cu solutii gata preparate
pentru acest scop.