Sunteți pe pagina 1din 22

Materiale de amprenta

Cursul Nr. 2
CONDIŢII IMPUSE UNUI MATERIAL
DE AMPRENTĂ IDEAL
Condiţii esenţiale

 Plasticitatea: reprezintă capacitatea materialului de a fi


deformat şi modelat sub acţiunea unei presiuni minime
şi a unor mişcări funcţionale, astfel încât să înregistreze
toate detaliile morfologice si funcţionale ale câmpului
protetic fără a-l deforma.

 Timpul de priză: să fie scurt, dar suficient, să poată fi


modificat de către practician astfel încât să poată
îndeplini cerinţele clinice ale fazei de amprentare
indicate.

 Fidelitatea: este capacitatea materialului de a înregistra


cele mai fine detalii ale câmpului protetic;
 Elasticitatea: este proprietatea materialului de a permite
dezinserţia amprentei de pe câmpul protetic (cu diferite
grade de retentivitate) şi de a reveni apoi la forma iniţială.

 Rezistenta mecanică: este capacitatea materialului de a


rezista la rupere în momentul dezinsertiei de pe câmp, a
transportului, a turnării modelului.

 Stabilitatea dimensională: reprezintă calitatea materialului


de a nu se deforma plastic la dezinsertia de pe câmp,
depozitare, transport, turnare in condiţiile de temperatură
şi umiditate din cabinet şi laborator. Aceasta este o cerinţă
ideală, toate materialele suferind un grad de contracţie. Se
caută materialele de amprentă cu un coeficient de
contracţie cât mai mic.

 Compatibilitatea cu materialele folosite pentru obţinerea


modelelor: trebuie cunoscute atât proprietăţile materialelor
de amprentă cât şi a celor folosite pentru turnarea
modelelor pentru a şti ce combinaţii să se folosească.
Condiţii secundare
 Miros, gust, culoare plăcute.

 Să nu fie iritante sau toxice pentru ţesuturile orale.

 Să prezinte o durată de depozitare cât mai îndelungată;

 Preţ de cost avantajos.

 Să fie uşor de utilizat cu un minim de echipament.

 Să poată fi dezinfectate cu uşurinţă, fară a modifica


caracteristicile fizico-chimice ale materialului de amprentă.
Clasificarea materialelor de
amprenta
preferăm clasificarea elaborata de Bratu

I. Rigide şi semirigide ireversibile


• gips
• polimeri acrilici şi poliuretano-dimetacrilaţi (materiale de
amprentă fotopolimerizabile)
• paste ZOE (zinc oxid-eugenol)

II. Rigide reversibile (termoplastice)


• compounduri Stents
• gutaperca
• cerurile
• materiale bucoplastice

III. Elastice reversibile (hidrocoloizi agar-agar)

IV. Elastice ireversibile


• hidrocoloizi ireversibili - alginat
• elastomeri de sinteză - polisulfuri, siliconi, polieteri
Gipsul
• Denumiri comerciale: Ipsos de paris, Snow-White (Kerr)

• Mod de prezentare: pulbere în vase închise ermetic (pericol de


"contaminare" cu umiditate)

• Compoziţie: din punct de vedere chimic gipsul de amprentă este un


sulfat de calciu semihidratat (Ca SO4 + 1/2 H2O). Acesta se obţine din
gipsul mineral tip alabastru care este un sulfat de calciu bihidratat
(CaSO4 + 2H2O). Transformarea sulfatului de calciu în sulfat de calciu
semihidratat se face prin deshidratare, respectiv prin încălzire uscată
la 110-130°C.

• Apoi este măcinat într-o pulbere foarte fină.


• Când gipsul (ipsosul) este amestecat cu apa are loc reacţia inversă,
aşa cum reiese din formula:
• CaSO4 1/2 H2O + 1 ½ H2O = CaSO4 2H2O + 399Cal.
• Reacţia de priză se produce cu degajare de căldură şi cu dilatare de
priză.
Calităţile gipsului pot fi modificate, în funcţie de necesităţile clinice,
prin adăugarea de diferite substanţe:

• accelerator de priză: clorură de sodiu 2-3%, sulfat de potasiu 1,5


% (soluţia Fish), şi alte săruri de potasiu ( clorură de potasiu,
nitrat de potasiu);

• încetinitori de priză: bicarbonat de sodiu, carbonat sau citrat de


sodiu, carbonat de potasiu;

• substanţe hidrosolubile care favorizează demularea;

• răşini naturale pentru a da coeziune materialului;

• coloranţi (albastru de metilen, eozina, etc.) pentru uşurarea


demulării prin contrast de culoare;

• substanţe aromatizante;

• prafuri inerte (talc, cretă) adaos până la 100%


Proprietăţi:

- consistenta: fluidă, permite amprentarea mucoasei cu rezilientă


mare fără deformare;

- timpul de preparare : 1 minut;

- timpul de priză: 2-3 minute;

- fidelitate: mare prin redarea exactă a detaliilor câmpului protetic;

- stabilitatea dimensională: bună, necreând probleme de


păstrare în timp a amprentei pâna la turnare.

- este lipsit de toxicitate şi nu irită ţesuturile orale;

- gust, miros: plăcut;

- cost: scăzut, la îndemâna oricui;


Pe lângă aceste calităţi gipsul are şi unele inconveniente:
- necesită multă îndemânare din partea operatorului, rămânând
materialul "mâinilor îndemânatice" (Ene);

- utilizat în strat subţire se fracturează uşor în fragmente mărunte


imposibil de reconstruit;

- este mai greu de suportat comparativ cu alte materiale, mai ales la


bolnavii cu senzaţie de vomă.

Indicaţii:
- se recomandă pentru amprenta preliminară a câmpului protetic
edentat total;

- în anumite situaţii pentru amprenta funcţională maxilară a câmpului


protetic edentat total
Rasini acrilice
1. Polimetacrilati de metil autopolimerizabili

2. Rasini acrilice cu vascozitatea lent progresiva

3. Materiale de amprenta fotopolimerizabile


PMM AUTOPOLIMERIZABILI
 Denumiri comerciale: Duracril special şi Duracrol (SPOFA
DENTAL), Duralay rose (KULZER) si Palavit (KULZER)

 Mod de prezentare: sistem bicomponent: pulbere/lichid


prin amestecul cărora rezultă o pastă din care se pot
realiza amprente care concomitent sunt şi machete,
simplificând astfel tehnologia de elaborare a unor proteze
unidentare.

 Compoziţie:
• Pulberea:polimetacrilat de metil (sfere)
• Lichidul:metacrilat de metil (incolor, volatil şi inflamabil).
 Are un efect necrotic asupra terminaţiilor nervoase şi o tendinţă la
polimerizare spontană la lumină şi căldură.
 De aceea i se adaugă un antioxidant cu rol de inhibitor al
polimerizării.
 Lichidul răşinilor autopolimerizabile mai conţine o amină terţiară cu
rol în activarea polimerizării.
Indicaţii:
• amprente - machetă în tehnologia
incrustaţiilor, coroanelor parţiale,
dispozitivelor corono-radiculare.
 Tehnicile sunt greoaie.
 Avantajul lor major este că răşina odată

polimerizată devine dură, iar amprenta -


machetă poate fi retuşată.

• confecţionarea portamprentelor individuale


Rasini acrilice cu vascozitate lent
progresiva
- triplă utilizare: preprotetică, protetică şi postprotetică.
- răşinile acrilice cu viscozitate lent progresivă, datorită calităţilor lor, permit condiţionarea
structurilor câmpului protetic al edentatului total.

Denumiri comerciale: Coe Confort (Coe), Visco-gel (De Trey), Hydro Cast (Kay See Dental MFG Cc)

Mod de prezentare: sistem bicomponent: pulbere şi lichid;

Dintre condiţiile impuse acestor răşini acrilice amintim:


• stabilitate chimică;
• să nu fie toxice;
• să nu favorizeze dezvoltarea levurilor;
• să fie suficient de fidele şi să nu altereze modelele în momentul demulării amprentelor.

Indicaţii:
 condiţionarea câmpurilor protetice edentate total şi rebazarea temporară (maxim trei luni) a
protezelor mobile. Când se utilizează ca materiale de condiţionare, nu trebuie menţinute în
cavitatea orală mai mult de 48-72 ore.

 amprentarea finală (dinamică) a câmpurilor protetice edentate total şi a


despicăturilor palatine;
 compresii hemostatice;
 amprentări pentru remodelarea marginilor protezelor mobile în scopul extinderii acestora şi
perfectării închiderii marginale.
Materiale de amprenta
fotopolimerizabile
Pastele de zinc – oxid – eugenol
( ZOE )

 Denumiri comerciale: Repin (Spofa), Impression Paste (SS White)

 Mod de prezentare: se prezintă sub forma a doua paste (baza +


acceleratorul), care se furnizează de obicei în două tuburi metalice
depresibile.

 Compoziţie: după Craig formula tipică a pastelor ZOE este următoarea:

Baza: ZnO 80%


uleiuri inerte 20%
Acceleratorul: eugenol/ulei de garoafe 15%

 Prin amestecul lor, două molecule de eugenol reacţionează cu o moleculă


de ZnO şi formează un chelat, eugenolatul de zinc.
Proprietăţi:
- consistenţa: fluidă, fluajul lor nu determină compresiunea ţesuturilor;

- stabilitate dimensională: foarte bună; prezintă un grad de contracţie de


0,1% la 3 minute care se păstrează şi la 24 h;

- fidelitate: foarte bună, redau detalii foarte fine;

- rezistenţa mecanică: bună, putând fi reaplicate pe câmp pentru eventuale


corecturi

- gust/aroma: plăcute;

- compatibilitate cu gipsul:

- timpul de lucru este de 2-4 minute;

- timpul de priză variază între 3-10 minute. Priza este accelerată de


proporţia de ZnO/eugenol, timpul de spatulare, temperatură, umiditate;
Avantaje:
• aderenţă la suprafeţe uscate;
• permit reinserţia amprentei în cavitatea orală, pentru corectură, fără a se deforma;
• timpul de lucru suficient de lung permite realizarea unei închideri marginale optime;
• amprentarea facilă a câmpului protetic;
• stabilitate dimensională;
• realizarea modelului nu implică izolarea prealabilă a amprentei.

Indicaţii:
• iniţial au fost folosite în edentaţia totală pentru finisarea amprentelor luate cu
materiale termoplastice (amprenta de spălare);
• ulterior au fost folosite în edentaţia totală ca material unic în amprenta funcţională în
portamprente individuale bine adaptate ;
• amprente pentru rebazări indirecte în edentaţia totală;
• stabilizarea bazelor şabloanelor pentru înregistrarea relaţiilor intermaxilare;
• în edentaţia terminală, în tehnica Hindels şi în cea a lui Sebbati;
• amprentele analitice ale segmentelor edentate în protezarea parţială.
II. Materiale rigide reversibile
1. Compounduri STENTS

Denumiri comerciale : Stents (Spofa) , Impression Compound (Kerr)


Mod de prezentare : placute, batoane, cilindri. Bastonase (Kerr) cu
puncte de plastifiere diferite : verde, rosu, negru
Compozitie: amestecuri de rasini termoplastice, ceruri, coloranti

Proprietăţi:
- consistenta: crescută, se plasifiază la temperaturi de 60-70 C;
- timp de priză: 2 minute prin răcire:
- conductivitate termică: scăzută. De aceea plastifierea se face rapid
superficial, dar greu în profunzime; la fel şi răcirea;
- fidelitate: medie;
- stabilitate dimensională: suferă o contracţie termică de 0,30% la
scoaterea din cavitatea orală;
- timpul de conservare: nelimitat.
1. Compounduri STENTS

Indicaţii:

 în protezarea conjunctă, la amprentările cu inel de;


 amprentarea supraecuatorială a arcadei antagoniste;
 amprente preliminare care servesc drept portamprentă
individuală pentru o amprentă cu siliconi. In aceste
condiţii compound-ul trebuie să prezinte o serie de
retenţii pentru silicon (aplicare de tifon în. faza plastică a
materialului de amprentă care se îndepărtează când
materialul este rigid);
 extensii pentru lungirea portamprenteî individuale la
edentatul total;
 amprenta preliminară în cazul unor câmpuri dure
(edentat total);
 închideri marginale, corecturi ale portamprentei
individuale;
2. Materiale bucoplastice
Denumiri comerciale: Dentiplast (Spofa), Adheseal roşu şi verde (Robert
Lachncr- Viena)

Mod de prezentare: se livrează în tuburi sau recipiente metalice sub diferite


variante de duritate : foarte dure, dure, moi, foarte moi.

Compoziţie: sunt materiale alcătuite din ceară de albine, ceară albă,


parafină, colofoniu, ceresină, shellack, umplutură, coloranţi. Ceresina
posedă capacitatea de a mări fluiditatea materialului. Unii mai adaugă
pentru prelungirea fazei plastice timp mai îndelungat (20-30 minute)
pulbere metalică.

Proprietăţi:
- consistenţa: fluidă prin plastifiere. Aceasta se realizează la o temperatură
de 34°C;
- fidelitate : bună;
- stabilitate dimensională : bună, dacă se respectă condiţiile de plastifiere.
Dacă sunt păstrate la temperatura camerei vor suferi modificări, de
aceea, în aceste condiţii, se recomandă turnarea imediată a modelului;
- posibilităţi de corecţie şi optimizare a amprentei, prin adăugiri repetate
de material, fără să apară separare între diferitele straturi.
Avantaje:

• permit o amprentare funcţională de calitate, însă


exercitarea unei presiuni timp de 5-10 minute asupra
materialului determină o ''fugă" a lui din portamprentă;

• permit amprentarea foarte fidelă a periferiei câmpului


protetic;

• amprenta poate fi reintrodusă în cavitatea orală şi


corectată.
Indicatii :

 Aceste materiale se folosesc cu precădere în terapia


edentaţiei parţiale şi totale mai ales în următoarele
situaţii:
• ca materiale de corecţie a marginilor amprentelor luate cu
materiale mai rigide;
• amprente pentru rebazarea şeilor protezelor
scheletate şi a protezelor mandibulare, în cazul
câmpurilor protetice deficitare;
• ca materiale secundare în amprentarea finală
compresivă în edentaţiile terminale tratate cu proteze
scheletate;
• la amprentarea necompresivă;
• ca materiale de ameliorare a fidelităţii unor amprente, pe
toată suprafaţa acestora (wash technique);
• în tehnica de amprentare fonetică a edentaţiei totale.