Cursul 1

Istoricul materialelor dentare

 Preocuparile oamenilor pentru
prevenirea si refacerea unor structuri
ale ADM sunt foarte vechi.
 PROFILAXIA
 aztecii
 Indochina
 Japonia
 Cimenturile dentare
 Dinamica evolutiva crustanta
 Utilizarea cimenturilor la nivelul cavitatii
orale este foarte veche
 Populatiile MAYA ale erei precolumbiene
 Primele cimenturi dentare au aparut in
urma cu mai bine de un secol
 1832 – cimentul fosfat de zinc
 1880 – cimentul silico-fosfat de zinc
 1890 – cimenturile zinc-oxid-eugenol
 La sfarsitul sec XIX – cimentul oxi-sulfat de zinc
• La inceputul sec. XX – SILICATELE (cimenturi
translucide ) – materiale de electie pentru
dintii frontali pana in anii ’60
• In anul 1968 – Manchester Se lanseaza primele
cimenturi
1971 - Londra polielectrolitice :
-Policarboxilat de zn
-Ionomerele de sticla
 Materiale de obturatie
 Au si ele o veche istorie
• China 600 i. Hr – pasta de argint-staniu-
mercur = precursorul amalgamelor moderne
• Celsus recomanda obturarea cavitatilor cu
plumb ( cuvantul plomba provine de la
latinescul “plumbum” )
• Anul 1800 – materiale de obturatie : folii de
Pb, Zn, Sn si Au. Ele erau presate in cavitati si
apoi prelucrate cu fuloare incinse
• 1833 : se introduce amalgamul in SUA printr-o
reclama agresiva.
“Razboiul amalgamelor” 1850
• 1895 – Black “parintele amalgamelor moderne”
, normalizeaza proportiile aliajului :
 66% Ag
 cantitati reduse de Sn, Au, ZN
• 1900 – amalgamul de cupru – proprietati
nesatisfacatoare in obturarea dintilor
permanenti
• Anii ’60 si ulterior ’70 s-au introdus amalgamul
cu particule sferice, respectiv amalgamele cu
faza dispersata numite si non-gamma 2
 Rasinile acrilice au fost foarte putin
utilizate ca materiale de obturatie .
 Rasinile diacrilice compozite (RDC)
• Real progres in stomatologia adeziva
• Utilizate in toate ramurile stomatologiei chiar si
in laboratoare de tehnica dentara
• Au rasturnat principii de tratament si au
schimbat tehnici de lucru.
• 2 descoperiri importante :
 Gravajul acid al smaltului
 Descoperirea dimetacrilatului aromatic Bis – GMA
(“Rasina lui Bowen”)
 Protezele dentare
 Diferite popoare : fenicieni, romani,
egipteni, etrusci, amer-indieni,
orientul indepartat sau mijlociu
 Diferite materiale :
 Fenicienii – cele mai vechi proteze
alcatuite din dinti sculptati, fixati cu
sarma de aur
 Japonia antica – protezele erau
sculptate din lemn de abanos
 Deoarece tehnicile de amprentare nu
erau puse la punct, protezele se
sculptau din lemn, fildes, os de
hipopotam, etc.
 Fildesul s-a impus in realizarea
protezei deoarece avea un aspect
fizionomic bun si era stabil in timp.
 Amboise Paré a realizat dinti
artificiali din fier si os.
 Benvenuto Cellini : model macheta
(din ceara) pe care il acopera cu
argila ( prima masa de ambalat ).
Astfel se realizeaza un tipar in care
va fi turnat metalul.
 Purmann
• 1700 : modele si machete de ceara
• 1711 : amprenteaza pentru prima oara
un camp protetic edentat total
 Philipp Pfaff – a fost primul care a folosit un
model de gips realizat dupa o amprenta cu ceara.
 Aluminiu
• Era utilizat pentru bazele protezelor totale deoarece
avea o greutate mica, se prelucra usor si se igientiza
optim.
• Fenomene de coroziune in timp
• La bazele stantate sau turnate din aluminiu se fixau
initial dinti umani.
 1844 in SUA s-au introdus dinti artificiali
confectionati in diferite “intreprinderi” (S.S.
White) .
 Cauciucul
• A revolutionat protetica dentara
• Timp de 8 decenii a fost materialul de electie pentru
confectionarea protezelor mobile
 1871 – Celuluoidul = primul polimer artificial care
concureaza cauciucul.
• Putea fi colorat in roz
• Cu toate acestea el nu a putut detrona cauciucul
deoarece era instabil dimensional, deformabil si avea o
tehnologie greoaie de prelucrare
 In timpul primului razboi mondial datorita crizei
de cauciuc castiga tot mai mult teren protezele
totale cu baza din aluminiu.
 La inceputul sec. XX se lanseaza
procedeul de turnare a aliajelor
nobile.
 1912 – Otelul inoxidabil
 1932 – Turnarea otelurilor de Cr –
Co
Din anii ’20 incep sa se ocupe de
materiale dentare alaturi de
specialisti si metalurgistii si chimistii.
 Paşii mari realizaţi de stomatologie în a
doua jumătate a secolului XX au fost:
• 1949 - arderea ceramicii în vacuum
• 1960 - lansarea tehnicii metalo-ceramice
• 1958 - 1962 - răşinile diacrilice compozite
• 1968 - 1971 - cimenturile polielectrolitice,
ultimele două permiţând dezvoltarea unei
noi ramuri, stomatologia refacerilor
adezive.
 Progrese notabile
 extinderea fotopolimerizării ca mecanism de
iniţiere pentru cele mai diferite categorii de
materiale;
 lansarea adezivilor universali
 apariţia compomerilor, materiale hibride între
compozite şi cimenturile ionomere;
 utilizarea titanului în cele mai diverse domenii ale
stomatologiei;
 sisteme total ceramice;
 eliminarea mercurului datorită toxicităţii sale şi
elaborarea unor materiale metalice noi de
obturaţie, fără mercur;
 extinderea implantelor
 Clasificare materialelor dentare
 Nu se poate face o clasificare completa
 Vom reda o schema cu principalele clase de materiale
stomatologice si cateva din domeniile lor de folosire practica.
 Alegerea unui material dentar – experienta
personala a medicului si tehnicianului
dentar
 1900 : materialele dentare sunt testate
fizic, chimic, mecanic.
 1928 – se infiinteaza Consiliul pentru
materiale dentare din cadrul ADA
(American Dental Associantion)
 1976 – legea materialelor dentare pentru
a proteja pacientii de materiale riscante .
 Etape de testare :
1. Specificatii standard
2. Evaluari de laborator
3. Teste clinice
• Dau verdictul materialului respectiv dupa o
anumita perioada de utilizare clinica
• In clinici universitare / spitale
 Teste de laborator
 Soareci, iepuri, oameni voluntari.
1. Toxicitatea : testul oral 50. Se aplica zilnic
(14 zile) la animale de laborator materialul
dentar si trebuie sa supravietuiasca dupa 15
zile peste 50 % din animale.
2. Citotoxicitatea
• In vivo: se injecteaza subcutan la soareci si
intradermic la iepuri, solutii apoase ale materialelor
. Rezultatele se citesc la 72 de ore. Examen
Anatomopatologic.
• In vitro : se depun substantele testate in placi cu
geloza si culturi cu limfoblasti halouri de
toxicitate
3. Alergia - prin testare subcutana la
iepuri
4. Carcinogeneza = producerea de
leziuni tumorale
 In vitro – culturi de celule hepatice
 In vivo – maimuta Macasus Rhesus