UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE CHIMIE INDUSTRIALĂ

CATEDRA ŞTIINŢA ŞI INGINERIA MATERIALELOR OXIDICE

ŞTIINŢA MATERIALELOR
OXIDICE

Cursul 10
BIOMATERIALE CERAMICE
 Descoperiri notabile
legate de implanturi
AN CERCETĂTORI DESCOPERIRE
Secolele 18 – 19 Diferite dispozitive metalice pentru fixarea fracturilor
osoase; fire şi tije din Fe, Au, Ag şi Pt; dinţi minerali

1838 Elias Wildman Dinţi din porţelan

1860 - 1870 J. Lister Tehnici chirurgicale aseptice
1886 H. Hansmann Plăci din oţel placat cu Ni, pentru fracturi osoase

1893 - 1912 W. A. Lane Şuruburi şi plăci din oţel (placă pentru fracturi Lane)

1912 W. D. Sherman Plăci de oţel cu vanadiu, dezvoltate iniţial pentru aplicaţii

medicale;
1920 - Testarea fosfatului tricalcic ca material de umplutură
pentru refacerea defectelor osoase

1924 A. A. Zierold A introdus Stellites® (aliaj CoCrMo)

1926 M. Z. Lange A utilizat oţelul inoxidabil 18-8sMo, mai bun decât oţelul
inox 18-8
1926 E. W. Hey - Groves A folosit şurubul pentru fractura femurală
 Descoperiri notabile
legate de implanturi
AN CERCETĂTORI DESCOPERIRE
1931 M. N. Smith - Primul dispozitiv de fixare a fracturii femurale,
Petersen realizat din oţel inoxidabil

1936 C. S. Vanble, W. G. A introdus Vitallium® (oţel inox 19-9); a

Stuck modificat mai târziu acest material în aliaje
CoCr
1938 P. Wiles Prima proteză pentru înlocuire totală de şold
1939 J. C: Burch, H. M. A introdus tantalul (Ta)
Carney
1946 J. şi R. Judet Prima proteză completă de cap femural,
proiectată biochimic. Primele materiale
plastice (PMMA) utilizate pentru înlocuiri de
1948 The Dentists’ articulaţii.
Supply Company” Arderea în vid a porţelanului dentar
New York
Anii ’40 M. J. Dorzee, A. Primele materiale de tip acrilic (PMMA) pentru
Franceschetti implanturi de cornee

1947 J. Cotton A introdus Ti şi aliajele sale

 Descoperiri notabile
legate de implanturi
AN CERCETĂTORI DESCOPERIRE
1952 A. B. Voorhees, A. Primul substitut de vase sanguine realizat din
Jaretzta, A. B. material textil
Blackmore
1958 S. Furman, G. Prima stimulare cardică directă, realizată cu
Robinson succes
1958 J. Charnley Prima utilizare a cimentului osos acrilic în
implanturile totale de şold, la sfatul dr. D.
Smith
1960 A. Starr, M. L. Primele valve cardiace comerciale
Edwards
Anii ’70 W. J. Kolff Implant cardiac total
1972 Hench Sticle bioactive
Anii ‘80 - Utilizarea ceramicii fosfatice în realizarea
implanturilor
 Clasificare

Tipul materialului Răspunsul ţesutului

1. Toxic ţesutul înconjurător

moare
2. Biologic “inert”* se formează în jurul
implantului capsule
fibroase din ţesut
3. Bioactiv se formează o legătură
interfacială între materialul
de implant şi ţesut
4. Resorbabil materialul se dizolvă fiind
înlocuit de ţesutul
înconjurător
Clasificare
 Clasificare

ORTOPEDIE STOMATOLOGIE
•Proteze pentru •Implanturi
diferite porţiuni dentare CERAMICĂ POLIMERI
ale oaselor •Aumina 1, 2, 4 ORGANICI
2 •Sticlă 2, 3 •Polietilenă 1, 4, 5
1 •Carbon 1, 4 •Silicon 3, 5
3 •HAp 1, 2, 3 •Tereftalaţi 3, 4, 5
OFTALMOLOGIE •Porţelan 2 •Acrilaţi 4
CHIRURGIE
•Cornee PLASTICĂ •Sialon 1

•Lentile de contact •Implanturi

4 cosmetice
METALE
5 •Titan 1, 2, 4
CHIRURGIE •Oţel inoxidabil 1
CARDIOVASCULARĂ •Aliaj Co-Cr-Mo 1, 2
•Au amalgam 2
•Valve cardiace
•Segmente arteriale
 Domenii de cunoştinţe necesare pentru
dezvoltarea BIOMATERIALELOR
Disciplină Exemple
Ştiinţă şi inginerie Ştiinţa materialelor: relaţia structură – proprietăţi
în cazul materialelor sintetice şi biologice, printre
care metale, materiale ceramice, polimeri,
compozite, ţesuturi (ţesut sanguin şi ţesut
conectiv), etc.
Biologie şi Biologie celulară şi moleculară, anatomie,
fiziologie fiziologie animală şi umană, histopatologie,
chirurgie experimentală, imunologie, etc.
Ştiinţe clinice Toate specialităţile clinice: stomatologie,
neurochirurgie maxilofacială, obstetrică şi
ginecologie, oftalmologie, ortopedie,
otorinolaringologie, chirurgie plastică şi
reparatorie, chirurgie toracică şi cardiovasculară,
medicină şi chirurgie veterinare, etc.
 MATERIALE BIOINERTE
Proprietăţi generale

Materialele inerte (sau aproape inerte) sunt în mod esenţial stabile în

organismul viu, sunt acceptate de corp şi nu par să determine o reacţie
inversă a ţesutului, neprovocând nici o interacţiune cu mediul
fiziologic.

Îşi menţin proprietăţile fizice şi mecanice în mediul de implantare;

Foarte rezistente la coroziune şi uzură;
Utilizate în general pentru realizarea implanturilor cu rol de
susţinere:
părţi ale osului;
restauraţii dentare.
 MATERIALE BIOINERTE
Alumina Al2O3

Forme:
Utilizată în general în forma α-Al2O3, policristalină;
Pentru aplicaţii medicale se preferă alumina de puritate
înaltă (>99,5%);

Proprietăţi:
Rezistenţa mecanică creşte cu scăderea dimensiunii
granulelor;
E = 360 – 380 GPa;
σf = 400 MPa (dimensiunea granulelor 4μm;
KIC = 3,5 – 6,0 MPa·m1/2;
 MATERIALE BIOINERTE
Alumina Al2O3
Preparare:
prin reacţii în fază solidă, din pulberi
foarte fine, fasonate prin presare şi
sinterizate la temperatură înaltă 1400 –
1700oC;
se adaugă MgO pentru a favoriza
sinterizarea şi a limita creşterea
granulelor;

Aplicaţii:
ortopedie – reconstrucţia capului
femural, a genunchiului sau oaselor
şoldului;
restauraţii dentare.
Implant de şold
 MATERIALE BIOINERTE
Zircona ZrO2
Forme:
monoclinică, tetragonală, cubică;
nu poate fi utilizată în stare pură datorită transformării
tetragonal – monoclinic care are loc cu o variaţie de volum de
4,7%;
zircona parţial stabilizată (PSZ) – stabilizată cu Y2O3, MgO sau
CaO;
zircona total stabilizată (TZP) – stabilizată cu Y2O3, MgO sau
CaO;

Structură şi proprietăţi:
caracteristica principală este transformarea de întărire, care
are loc prin - absorbţia energiei degajate în timpul procesului
de transformare de fază, formarea unei zone cu microfisuri la
vârful fisurii care se propagă, împiedicarea propagării fisurii cu
ajutorul domeniilor de forţe reziduale localizate;
 MATERIALE BIOINERTE
Zircona ZrO2

Structură şi proprietăţi:
modulul de elasticitate (E) = 190 – 230 GPa (toate tipurile
se situează în acest interval);
rezistenţa la încovoiere σf (granulometria < 1 μm);
i. Mg – PSZ 450 – 700 MPa
ii. Ca – PSZ 400 – 650 MPa
iii. Y – PSZ 700 – 1000 MPa
iv. Y – TZP 1400 MPa
rezistenţa la rupere KIC;

i. Mg – PSZ 5 – 15 MPa • m1/2

ii. Ca – PSZ 5 – 10 MPa • m1/2
iii. Y – PSZ 6 – 9 MPa • m1/2
iv. Y – TZP > 10 MPa • m1/2
 MATERIALE BIOINERTE
Zircona ZrO2

Preparare:
din silicatul de zirconiu (mineral natural);
prin reacţii în fază solidă, din pulberi
foarte fine, fasonate prin presare şi
sinterizate la temperatură înaltă 1400 –
1700oC;
se utilizează presarea la cald sau presarea
izostatică la cald;
se adaugă MgO, CaO, CeO, Y2O3 pentru
stabilizare;

Aplicaţii: Refacerea capului

femural
ortopedie – reconstrucţia capului femural,
a genunchiului sau oaselor şoldului;
restauraţii dentare.
 MATERIALE BIOINERTE
Carbonul

Forme:
grafit - structură stratificată, proprietăţi mecanice slabe pe
anumite plane;
diamant - o formă a carbonului formată în condiţii de înaltă
presiune;
carbon pirolitic - format prin piroliza la temperatură înaltă a
gazului carbonic.
Proprietăţi şi structură:
doar formele dense prezintă proprietăţi acceptabile (σ > 1.9
g/cm3);
prezintă o excelentă compatibilitate cu ţesuturile;
 MATERIALE BIOINERTE
Carbonul

Aplicaţii:
nu sunt disponibile multe produse comerciale;
ca strat de acoperire în anumite aplicaţii (depunere în
plasmă);
sub formă de fibre pentru îmbunătăţirea proprietăţilor
mecanice ale unor polimeri sau ale altor ceramici.

Valve
metalice
acoperite
cu carbon
 MATERIALE BIOINERTE
Porţelanul dentar

Se obţine din feldspat, cuarţ şi caolin;

Se situează compoziţional în sistemul ternar K2O – Al2O3 – SiO2;

Porţelanul dentar este cel mai bun

material, din punct de vedere biologic
şi estetic, care poate fi folosit în
chirurgia dentară;
Porţelanurile dentare sunt în mare
parte minerale cristaline, incorporate
într-o matrice de sticlă;
Faza vitroasă se obţine din pulberi
fin măcinate care, compactate şi arse
sau sinterizate la temperaturi înalte, se
conectează pentru a forma un material
translucid, cu aspectul dinţilor naturali;
 MATERIALE BIOINERTE
Obţinere: Porţelanul dentar
Prepararea pulberii de porţelan: materiile prime cristaline, atent dozate şi
omogenizate sunt topite până la obţinerea unei sticle, care apoi este răcită
brusc prin turnare în apă, cu obţinerea unei frite, care ulterior este
măcinată;
Fasonarea: pulberea de porţelan cu nuanţa aleasă se amestecă cu apă
distilată sau un lichid special pentru a forma o pastă, după care se toarnă
într-o matriţă din platină sau ceramometalică;
Arderea se realizează în cel puţin trei etape, temperatura la care apare
fiecare depinzând de tipul de porţelan:
La temperatură joasă: granulele încep să se înmoaie şi să se
topească, corpul ars prezentând rigiditate, dar fiind prea poros.
Coeziunea dintre particule nu este totală şi apare o contracţie la ardere
neglijabilă;
La temperatură medie: granulele s-au topit îndeajuns pentru a se
dezvolta o coeziune completă, contracţia de volum fiind considerabilă;
La temperatură înaltă: contracţia de volum s-a încheiat, iar suprafaţa
corpului devine netedă. Poate fi vizibilă o porozitate scăzută, iar corpul
ceramic nu apare glazurat;
 MATERIALE BIOINERTE
Porţelanul dentar

Obţinere:
Glazurarea:
prin depunerea separată a unei glazuri pe suprafaţă;
prin autoglazurare: încălzirea rapidă a corpului ceramic la
temperatura sa de topire şi menţinerea o perioadă scurtă de timp, după
care se răceşte;

Răcirea: se realizează în condiţii controlate, pentru a nu tensiona corpul

ceramic.
 MATERIALE BIOINERTE
Porţelanul dentar
Obţinere:
Culoarea:
colorarea se realizează printr-un proces de pigmentare (cu ajutorul
unei substanţe colorante, insolubilă în masa căreia îi conferă culoarea);
datorită caracterului înalt coroziv al topiturii de sticlă, se utilizează
pigmenţi speciali – spinelici sau pe bază de ZrO2;
Pete:
au menirea de a imita defectele dinţilor naturali;
se realizează în general din sticle cu temperatură de topire scăzută,
care pot fi aplicate pe restauraţii la temperaturi mai mici decât
temperatura acestora de topire.
Fluorescenţa:
se utilizează pământuri rare, cum ar fi europiu, terbiu, ceriu şi yterbiu;
 MATERIALE BIOINERTE
Porţelanul dentar
Aplicaţii:
Proteze dentare
Restauraţii dentare individuale;
Punţi dentare.
MATERIALE BIOACTIVE ŞI BIORESORBABILE
Proprietăţi generale

Ceramicele superficial active posedă reactivitate chimică faţă

de mediul fiziologic. Atunci când are loc vindecarea locului unei
răni se dezvoltă simultan o legătură chimică între ţesut şi
suprafaţa implantului.

Importanţa bioceramicilor resorbabile constă în natura

tranzitorie a proprietăţilor lor. Constituenţii din care aceste
materiale sunt formate trebuie să fie uşor de prelucrat, pe cale
metabolică normală. Astfel de bioceramici servesc ca un
eşafodaj temporar sau material de umplutură până când, în mod
treptat, are loc dezvoltarea ţesutului care îl va înlocui.
 MATERIALE BIOACTIVE ŞI BIORESORBABILE
Ceramica fosfatică

Compoziţie:

Descoperirea, de către cercetătorii în domeniul medical,

conform căreia faza minerală din oase şi dinţi este constituită din
săruri de tip fosfat de calciu, a marcat începutul interesului faţă
de acestea, ca materiale care pot uşura vindecarea fracturilor
osoase.

• C4P - fosfatul tetracalcic;

• C3P - fosfatul tricalcic;
• C2P - fosfatul dicalcic;
• CP - fosfatul monocalcic;
• C7P5 - pentafosfatul heptacalcic,
• C2P3 - trifosfatul dicalcic,
• CP2 - difosfatul monocalcic.
• Ca10(PO4)6(OH)2-2xOxx (unde
reprezintă vacanţe punctuale).
MATERIALE BIOACTIVE ŞI BIORESORBABILE
Ceramica fosfatică
Compoziţie:
Notaţie Numele Formula chimică Ca/P
mineralului
DCP Monetit CaHPO4 1
DCPD Brushit CaHPO4.2H2O 1
OCP - Ca8(HPO4)2(PO4)4.5H2O 1,33
αTCP - αCa3(PO4)2 1,5
βTCP Whitlockite βCa3(PO4)2 1,5
γTCP - γCa3(PO4)2 1,5
ACP - Ca3(PO4)2.nH2O, 3<n<4,5 1,5
HAp Hidroxiapatită Ca10(PO4)6(OH)2 1,67
DHAp Hidroxiapatită Ca10-x(HPO4)x(PO4)6-x(OH)2-x.nH2O 1,5 – 1,67
nonstoichiometric 0<x<1, n = 0 – 2,5
ă
OHAp Oxihidroxiapatită Ca10(PO4)6(OH)2-2xOx x 0<x<1 1,67

TTCP Hilgenstockite Ca4(PO4)2O 2

MATERIALE BIOACTIVE ŞI BIORESORBABILE
Ceramica fosfatică

Structura hidroxiapatitei:
 MATERIALE BIOACTIVE ŞI BIORESORBABILE
Ceramica fosfatică

Obţinere:

prin precipitare din soluţii apoase (pot conţine nu numai cantităţi de ioni
H+, HO- şi molecule de apă, dar şi ioni străini prezenţi în soluţiile apoase) →
din NH4H2PO4, (NH4)2HPO4, H3PO4 şi CaCl2, Ca(NO3)2, (CH3COO)2Ca,
Ca(OH)2, Ca(NO3)2, CaSO4·2H2O, în prezenţa soluţiei de NH4OH ;

prin reacţii sol – gel → din CaO şi H3PO4 ;

prin reacţii în fază solidă (duc la încorporarea de halogenuri sau la

substituţii în reţelele de Ca şi P) → din TCP (sau Ca2P2O7) cu CaCO3 sau
CaHPO4.2H2O cu CaO.
MATERIALE BIOACTIVE ŞI BIORESORBABILE
Ceramica fosfatică
Proprietăţi:
Proprietatea CERAMICĂ VITRO OS SMALŢ
CERAMICĂ
Apatita ßTCP fosfo- fosfat
silicat
Densitate >95 >98 ~100 ~100 - -
relativă (%)
Rezist. la 300 - 500 400 - 700 500 - 140 - 300 240 - 400
compresiune
(MPa)
Rezist. la 80 - 120 - - - 20 - 110 -
întindere
(MPa)
Duritate 3-7 - 10 3,0 - 4,0 0,4 - 0,7 3,4 - 3,7
Modul de - 1,0 - 1,5 - 0,9 - 1,1 2-5 -
rupere
(MPa/m2)
MATERIALE BIOACTIVE ŞI BIORESORBABILE
Ceramica fosfatică
Utilizări:

Mecanismul procesului de
edificare a ţesuturilor
MATERIALE BIOACTIVE ŞI BIORESORBABILE
Ceramica fosfatică
Utilizări:

Rolul acoperirii în strat subţire cu hidroxiapatită

pentru îmbunătăţirea biocompatibilităţii implanturilor
MATERIALE BIOACTIVE ŞI BIORESORBABILE
Ceramica fosfatică
Utilizări:
Acoperirea suprafeţei metalelor (pulverizare cu plasmă,
presare izostatică la temperatură ridicată) şi a ceramicilor;
Obţinerea de materiale compozite, în vederea
îmbunătăţirea proprietăţilor mecanice ale ceramicii
fosfatice, sau în vederea îmbunătăţirii biocompatibilităţii
materialelor ceramice inerte;
Materiale de umplere a defectelor osoase;
Refacerea oaselor suspuse unor eforturi mecanice
scăzute, de preferinţă de compresiune;

Granule
de HAp

HAp
poroasă
MATERIALE BIOACTIVE ŞI BIORESORBABILE
Ceramica fosfatică
Utilizări:

implanturi în urechea mijlocie;

implanturi de cu structură macroporoasă, folosite
pentru unirea vertebrelor;
implanturi oculare.
MATERIALE BIOACTIVE ŞI BIORESORBABILE
Sticle
Compoziţie:
A materiale bioactive
B materiale inerte
C materiale resorbabile
D nu se pot obţine sticle

IB = 0 limita compoziţiilor
care permit legarea
de ţesuturile dure
IB = 8 limita compoziţiilor
care permit legarea
de ţesuturile moi
MATERIALE BIOACTIVE ŞI BIORESORBABILE
Sticle
Obţinere:

Procedeul de preparare descris de Hench presupune topirea

unui amestec de reactivi chimici de puritate înaltă şi cuarţ pur
(dimensiunea medie a granulelor de 5μm) în creuzete de Pt –
10%Rh, acoperite, în vederea prevenirii volatilizării
componenţilor.

Probele sunt omogenizate timp de 2 ore, fără a se ridica

capacul. În continuare sticla este turnată în matriţe de grafit.

Dacă proba are mai mult de 1cm în diametru, matriţa este

preîncălzită la 300.

Sticla este recoaptă la temperaturi diferite în funcţie de

compoziţie, timp de 4 ore.

Sticla este răcită lent (16 ore), în cuptor.

MATERIALE BIOACTIVE ŞI BIORESORBABILE
Sticle
Proprietăţi:

A - 45S5 Bioglass
B - KGS Ceravital
C - 55S4.3 Bioglass
D - A-WGC
E - HA
F - KGX Ceravital
G - Al2O3, Si3N4
MATERIALE BIOACTIVE ŞI BIORESORBABILE
Sticle
Utilizări:
• ca material de umplutură sau cu implant;
• în stomatologie şi ortopedie, pentru refacerea defectelor osoase.

Vindecarea unui defect provocat de o boală

dentară, cu ajutorul sticlei bioactive
MATERIALE BIOACTIVE ŞI BIORESORBABILE
Sticle
Utilizări:

Dezvoltarea celulelor osoase pe

suprafaţa fibrelor de sticlă
 BIOMATERIALE COMPOZITE
Compozite naturale
Ţesuturile moi sunt formate dintr-o matrice de celule în care se
găsesc fibre elastice (elastin) şi neelastice (colagen).

Tendoanele, care leagă muşchii de oase, au un conţinut scăzut de

elastin, permiţând astfel transmiterea mişcării muşchilor către oase.
Ligamentele, care leagă oasele între ele, au în alcătuire o cantitate
ridicată de elastin, permiţând astfel mişcarea oaselor unele faţă de
celelalte, dar furnizând totuşi destulă susţinere pentru a se evita
dislocarea acestora.
 BIOMATERIALE COMPOZITE
Compozite naturale
Ţesuturile tari sunt, de asemenea, materiale compozite, alcătuite din
patru faze:

fibre de colagen 16%;

hidroxiapatită 60%;
substanţă de umplutură 2% - proteine,
polizaharide şi mucopolizaharide Ö se comportă ca
un liant, umplând golurile între fibrele de colagen şi
particulele minerale Ö partea solidă a osului;
apă 22%.

Partea „dinamică” a osului

este dată de golurile umplute
cu un fluid, care conţine
osteoblaste şi osteoclaste,
ce determină structura şi
starea de sănătate a osului.
 BIOMATERIALE COMPOZITE
Compozite naturale
Proprietăţi:

Ţesut Rezistenţa Modulul de

mecanică la elasticitate
rupere [MPa] [GPa]
Os cortical
– 130 12,00
longitudinal
Os cortical
– 60 13,40
transversal
Os poros 2 0,39
 BIOMATERIALE COMPOZITE
Compozite bioactive

Primele compozite bioceramice HAPEX au fost proiectate

astfel încât să imite compoziţia osului natural: 45%vol. HAp şi
55%vol. colagen.

HAp a fost obţinută pe cale sintetică;

colagenul a fost înlocuit de polietilenă PE;
s-a urmărit mai mult imitarea osului, decât realizarea unui
material capabil să reziste eforturilor mecanice;
iniţial a fost proiectat pentru reconstrucţia orbitei, dar
ulterior aria de utilizare a fost extinsă, acesta fiind utilizat şi
pentru reconstrucţia oaselor urechii interne.
 BIOMATERIALE COMPOZITE
Compozite bioactive
Proprietăţi:
Caracteristici mecanice ale unor materiale sintetice,
în comparaţie cu cele ale ţesuturilor osoase naturale

PE polietilenă
PS polimer termoplastic
BG biosticlă
A/W GC vitroceram Cerabone
 BIOMATERIALE COMPOZITE
Compozite ceramice cu
faze bioinerte şi bioactive

I. Compozite ceramice pe bază de zirconă

S-a analizat posibilitatea de a realiza biomateriale compozite

dintr-o componentă bioactivă – sticlă (cu indice de bioactivitate
Ib=10) şi dintr-o componentă bioinertă, capabilă să genereze o
comportare mecanică suficient de bună, încât să poată fi
utilizată la realizarea de implanturi osoase sau dentare.

Î Componentă bioinertă: zircona stabilizată cu

2%Y2O3;

Î Componentă bioactivă: sticla plasată în diagrama

Hench pe curba cu indice de bioactivitate Ib=10
(25,26% Na2O; 42,62% SiO2; 22,11% CaO; 10% P2O5).
 BIOMATERIALE COMPOZITE
Compozite ceramice cu
faze bioinerte şi bioactive

I. Compozite ceramice pe bază de zirconă

Compoziţia materialelor compozite

Proporţia de Proporţia de
ZrO2 sticlă

Amestecul I 75,00 25,00

Amestecul II 66,66 33,34
Amestecul III 50,00 50,00
Amestecul IV 33,34 66,66
Amestecul V 25,00 75,00
 BIOMATERIALE COMPOZITE
Compozite ceramice cu
faze bioinerte şi bioactive

I. Compozite ceramice pe bază de zirconă

ZrO2 stabilizată
Dozare
Sticlă bioactivă

Omogenizare

Uscare
Mod de preparare
Fasonare

Procesare termică Caracterizare

 BIOMATERIALE COMPOZITE
Compozite ceramice cu
faze bioinerte şi bioactive

I. Compozite ceramice pe bază de zirconă

Liniile de difracţie a razelor X corespunzătoare

amestecului I, tratat termic la diferite temperaturi
 BIOMATERIALE COMPOZITE
Compozite ceramice cu
faze bioinerte şi bioactive

I. Compozite ceramice pe bază de zirconă

Evoluţia densităţii aparente, în funcţie de compoziţia
amestecurilor şi palierul de tratament termic, pentru o
temperatură de tratament termic de 1300oC

3.5

2.5

Densiate aparenta 2

(g/cm2)
1.5 1h
3h
1

0.5

0 3h

I
II 1h
III
Amestec IV
 BIOMATERIALE COMPOZITE
Compozite ceramice cu
faze bioinerte şi bioactive

I. Compozite ceramice pe bază de zirconă

Evoluţia rezistenţelor mecanice la compresiune pentru

Figura 4: Evolutia rezistentelor mecanice la compresiune pentru probele tratate termic la 1200°C, timp de 1-3h
probele tratate termic la 1200°C, timp de 1-3h
140

130

120

110
Rc
(MPa) 100
90

80 1h
3h
70

60

50

40

30

20
I II III IV V

Amestec
 BIOMATERIALE COMPOZITE
Compozite ceramice cu
faze bioinerte şi bioactive

II. Compozite ceramice pe bază de alumină

S-a analizat posibilitatea de a realiza biomateriale compozite dintr-o

componentă bioactivă – hidroxiapatita şi dintr-o componentă bioinertă,
capabilă să genereze o comportare mecanică suficient de bună, încât să
poată fi utilizată la realizarea de implanturi osoase sau dentare - alumina.

Amestec Compoziţia Compoziţia amestecului

amestecurilor de materii prime
(%grav.) (%grav.)
HAp Alumina Ca(NO3)2•4H2O NH4H2PO4 γ-Al2O3
1 70 30 68,0 20,0 12,0
2 60 40 63,5 18,5 18,0
3 50 50 62,5 11,0 26,5
4 40 60 52,0 15,0 33,0
5 30 70 44,0 13,0 43,0
 BIOMATERIALE COMPOZITE
Compozite ceramice cu
faze bioinerte şi bioactive

II. Compozite ceramice pe bază de alumină

Ca(NO3)2 * 4H2O
Co-precipitare în soluţie Al2O3
NH4H2PO4

Omogenizare

Uscare
Mod de preparare
Fasonare

Procesare termică Caracterizare

 BIOMATERIALE COMPOZITE
Compozite ceramice cu
faze bioinerte şi bioactive

II. Compozite ceramice pe bază de alumină

Evoluţia densităţii aparente a probelor în

funcţie de condiţiile de tratament termic

Evolutia densitatii probelor cu 30% alumina

3

2.5

2
da (g/cm3)

1h
1.5 3h
1

0.5

0
1000 1100 1200
T (oC)
 BIOMATERIALE COMPOZITE
Compozite ceramice cu
faze bioinerte şi bioactive

II. Compozite ceramice pe bază de alumină

Evoluţia rezistenţei mecanice la compresiune

pentru probe tratate termic la 1200oC timp de 3 ore

Evolutia rezistentei mecanice cu % aluminã

150
Rm c (MPa)

100

50

0
30 40 60 70
% alum ina
 BIOMATERIALE COMPOZITE
Compozite ceramice cu
faze bioinerte şi bioactive

III. Compozite ceramice feromagnetice

Menţinute în câmp magnetic, prin pierderile de histerezis magnetic,

acest tip de materiale determină creşterea locală a temperaturii până la
42-450C (hipertermie).
Prin implantare într-un ţesut osos cu formaţiuni canceroase, determină
distrugerea tumorii.
Sunt materiale care pot fi magnetizate permanent când sunt supuse
unui câmp magnetic extern (acesta poate fi un alt magnet permanent sau
un electromagnet).
Printre aceste materiale se numără fierul, cobaltul, nichelul, precum şi
diferite aliaje ale acestora.
Dacă temperatura creşte peste un anumit punct critic (denumit
temperatură Curie), materialul îşi pierde magnetizarea permanentă şi
devine simplu paramagnetic.
 BIOMATERIALE COMPOZITE
Compozite ceramice cu
faze bioinerte şi bioactive

III. Compozite ceramice feromagnetice

S-a realizat prepararea unui biomaterial feromagnetic pe bază

de sticlă bioactivă şi diferite proporţii de magnetit:

Amestec Sticlă bioactivă Magnetit

(% gr) (% gr)

1 90 10
2 80 20
3 70 30
 BIOMATERIALE COMPOZITE
Compozite ceramice cu
faze bioinerte şi bioactive

III. Compozite ceramice feromagnetice

Sticla bioactivă a fost obţinută din pulberi de CaCO3, SiO2, MgO,

P2O5 şi CaF2, în următoarele proporţii masice: 40% CaO, 34,5%
SiO2, 16,5% P2O5, 8,5% MgO, 0,5% CaF2;
Biosticla s-a sintetizat prin topire la 14000C, urmată de răcire
rapidă în apă;
După măcinare, pulberea de sticlă a fost dozată şi amestecată cu
magnetit;
Probele ceramice au fost fasonate prin presare uniaxială;
S-au efectuat tratamente termice la 8000C, 9000C şi 10000C, cu
palier de 3 ore.
 BIOMATERIALE COMPOZITE
Compozite ceramice cu
faze bioinerte şi bioactive

III. Compozite ceramice feromagnetice

Caracteristici ceramice
Valorile densităţii aparente

ρa (g/cm3)
2.2
2.15
2.1
2.05
2 proba 1
1.95
proba 2
1.9
proba 3
1.85
1.8
1.75
1.7
800 900 1000 Temperatura
 BIOMATERIALE COMPOZITE
Compozite ceramice cu
faze bioinerte şi bioactive

III. Compozite ceramice feromagnetice

Proprietăţi feromagnetice
Valorile magnetizării la saturaţie, în Gs cm3/g

Proba 8000C 9000C 10000C

1 (10% Fe3O4) 1,15 ± 0,05 1,93 ± 0,07 1,06 ± 0,05
2 (20% Fe3O4) 1,87 ± 0,07 1,24 ± 0,05 1,32 ± 0,06
3 (30% Fe3O4) 3,2 ± 0,1 2,32 ± 0,1 1,78 ± 0,09