ISTORIA STOMATOLOGIEI

Indreptarea dintilor, in speta prin extractia dentara care ajuta la alinierea corespunzatoare a danturii,
era practicata inca din vremurile antice, desi ortodontia ca ramura a stomatologiei a aparut abia in
anii 1880.
Conform Asociatiei Americane a Ortodontilor (AAO), arheologii au descoperit cadavre mumificate
ale oamenilor din antichitate ce aveau benzi din metal neprelucrat in jurul dintilor, iar etruscii erau
ingropati purtand inca dispozitivele folosite in timpul vietii pentru a impiedica degradarea danturii si
schimbarea pozitiei dintilor. Totodata, descoperirile facute de un cercetator intr-un mormant roman
din Egipt arata cativa dinti legati cu o sarma din aur - prima atestare documentara a unei legaturi.
Totusi, in ceea ce priveste aparitia si evolutia ortodontiei, marile descoperiri au venit mai tarziu, in
jurul anilor 1800, meritul apartinand mai multor oameni care si-au pus amprenta pe progresul
medicinei dentare.
In primul rand, trebuie mentionat "parintele stomatologiei," Pierre Fauchard (photo), care in lucrarea
sa din 1728 - "Chirurgul Dentist" - dedica un intreg capitol metodelor de indreptare a
danturii. Fauchard folosea pentru indreptarea dintilor un dispozitiv numit "bandeau", o bucata de
metal pretios in forma de potcoava ce avea rolul de a extinde arcada maxilarului.
Cativa ani mai tarziu, in 1757, dentistul francez Bourdet publica la randul sau o carte, "Arta
dentistului", din care un capitol era rezervat modalitatilor de aliniere corecta a dintilor si totodata
dispozitivelor folosite in acest scop. Bourdet, dentistul regelui Frantei, a perfectionat "bandeau"-ul lui
Fauchard, fiind si primul care a recomandat extractia premolarilor pentru a corecta "aglomerarea"
dintilor si care a demonstrat stiintific cresterea maxilarului.
Chirurgul scotian John Hunter a scris, printre alte lucrari, "Istoria naturala a dintilor" (1771) si "Tratat
practic asupra bolilor dintilor," descriind in detaliu anatomia dintelui, respectiv patologia dentara. Tot
el a fost cel care a inventat termenii "cuspid," "bicuspid," "incisiv" si "molar."
In 1819, Delabarre a introdus in practicile de indreptare a dintilor crosetul de sarma, iar in 1841,
Joachim Lafoulon a inventat termenul de "ortodontie."
Istoricii considera ca titlul de "parinte al ortodontiei" trebuie oferit atat lui Norman W. Kingsley,
dentist, sculptor, scriitor si artist, autorul lucrarii "Tratat asupra anomaliilor maxilarului" (1880), cat si
lui J. N. Farrar, autorul lucrarii in doua volume "Tratat asupra iregularitatilor dentare si a
modalitatilor de corectare a danturii." Acestuia din urma ii datoram inventarea aparatelor dentare, el
fiind totodata si primul care a sugerat folosirea presiunii asupra dintilor la intervale regulate pentru
a-i indrepta.
O alta figura marcanta in evolutia ortodontiei este Edward H. Angle (1855-1930), care a dezvoltat
primul sistem de clasificare a malocluziilor, sistem care se foloseste si astazi. Sistemul sau le oferea
dentistilor o metoda simpla de a descrie cat de strambi sunt dintii, in ce directie sunt indreptati
acestia si cum sunt ei aliniati in cavitatea orala. Tot Angle este cel care, in 1901, a pus bazele primei

scoli de ortodontie si a organizat Societatea Americana de Ortodontie, care a devenit Asociatia

Americana a Ortodontilor in anii 1930.
La inceputul anilor 1900, ortodontii foloseau aur, platina, otel, argint, cauciuc (uneori si lemn, fildes,
zinc, cupru si alama) pentru a confectiona ligaturile, carligele si buclele folosite pentru indreptarea
danturii. Cel mai des utilizat era aurul (de la 14 pana la 18 carate), datorita maleabilitatii sale. Din aur
erau confectionate sarme, ligaturi, cleme, in vreme ce din foile de aliaj iridiu-platina erau fabricate
aparatele dentare ce se fixau pe arcada maxilarului. Dispozitive din aur pentru indreptarea danturii
se infasurau pe fiecare dinte in parte.
In anul 1929 a fost infiintata prima comisie de specialitate, Comisia Americana a Ortodontilor, iar la
sfarsitul anilor 1930, a fost inventata periuta de dinti cu peri din nylon ('38) si tot in anii '40 otelul
inoxidabil a inceput sa fie utilizat pe scara larga. Totusi, folosirea acestui aliaj pentru aparatele
dentare a fost controversata, fiind pe deplin acceptata in anii 1960.
Inainte sa ajungem la inventatorul aparatului Invisalign-aparatul dentar "invizibil"-trebuie sa-i mai
mentionam in aceasta incursiune in istoria ortodontiei si pe doctorul new-yorkez S.C. Barnum, care a
inventat diga (folia extensibila din cauciuc ce se utilizeaza pentru izolarea dintilor in momentul unei
lucrari dentare), pe Eugene Solomon Talbot's (1847-1924), primul care a folosit radiografiile in
ortodontie si peCalvin S. Case, prima persoana care a utilizat cauciucul elastic pentru aparatele
dentare.
Cat despre aparatul dentar "invizibil," inventatorul acestuia este Zia Chishti, care impreuna cu
partenerul sau de afaceri, Kelsey Wirth, a pus bazele firmei Align Technology in 1997, firma care
produce si comercializeaza aparatele Invisalign. Acestea au fost comercializate pentru prima oara in
mai 2000.

ISTORIA STOMATOLOGIEI :
Ca orice poveste, si a stomatologiei incepe cu a fost odata ca niciodatain anul 7000 i.e.n, un grup de mestesugari din
Valea Indului a caror ocupatie era sa faca siraguri de margele.

Si care au gasit o noua intrebuintare pentru vrila cu coarda pe care o foloseau in meseria lor, intrebuintare care ii
transforma astfel in cei mai indepartati stramosi a ceea ce numim noi astazi dentisti.
Vrila era folosita pentru a vindeca problemele danturii, in cadrul unor proceduri evident incredibil de dureroase, ceea ce
a dus la aparitia stramosului asistentului medical al dentistului, pentru ca era nevoie de minim inca o persoana pentru a
impiedica pacientul sa se zbata pe durata tratamentului.

Totusi, intrebarea pe care si-o puneau toti oamenii care erau nevoiti sa suporte dureri ingrozitoare pentru a-si pastra
dintii era ce anume facea ca dantura sa se imbolnaveasca.

Raspunsul nu l-au gasit mestesugarii indieni si pakistanezi din anul 7000 i.e.n, ci sumerienii, doua mii de ani mai tarziu.
Atunci a aparut pentru prima oara mitul viermelui dentar, care explica aparitia cariilor. Logica din spatele acestei
explicatii rezida in faptul ca o carie dentara avea un aspect asemanator gaurilor pe care viermii le faceau in lemn.

Mitul viermelui dentar a fost preluat si de filosofi si poeti ai Greciei Antice, regasindu-se totodata si in scrieri apartinand
culturilor chineza, japoneza, egipteana si indiana. Si a rezistat multa vreme, razbatand de-a lungul istoriei pana in anii
1300, cand chirurgul francez Guy de Chauliac a promovat si el acest mit ca fiind cauza aparitiei cariilor.

Dar sa ne intoarcem din nou in timp, nu chiar pana in anul 5000 i.e.n, ci in 700 i.e.n, cand etruscii au folosit pentru
prima oara puntile dentare, in varianta lor primitiva. Insa nu au fost si singurii.
Egiptenii se pot lauda cu faptul ca au inventat cosmetica dentara, atunci cand au folosit fire din aur pentru a lega dintii si
a crea o punte dentara.

Acestea erau purtate de catre femei, care astfel faceau dovada statutului lor social.
Cum era de asteptat, in vremurile de mult uitate lucrurile evoluau lent, progresele erau putine dar extrem de importante
si se inregistrau la distante mari de timp.
Asa ca pana in secolul al XVI-lea, meseria propriu-zisa de dentist nu a existat, atributiile care astazi le revin
stomatologilor fiind pana in acea perioada apanajul barbierilor si al medicilor generalisti.
Si tot pana atunci, procedura cel mai des efectuata in mult-spus domeniul stomatologiei era extractia dentara, care era
folosita pentru a inlatura durerea si a stopa degradarea danturii. Insa chiar si asa, progrese au fost, numai ca doar in ceea
ce priveste ustensilele folosite. Astfel, de-a lungul a 4 secole, Dental Pelican, un instrument inventat de sus-mentionatul
chirurg Guy de Chauliac, a suferit numeroase transformari pana sa lase loc cheii dentare, care la randul ei a fost
perfectionata de-a lungul anilor.

Astazi, nu mai stie nimeni nici de pelican si nici de cheie, care s-au metamorfozat in secolul al XX-lea in forceps.

Pana acum, imaginile v-au vorbit despre mituri si instrumente, insa nu v-au spus nimic despre oameni. Despre indivizi,
de fapt. Indivizi care si-au lasat amprenta asupra acestei istorii a stomatologiei si carora le datoram, fiecaruia intr-o
oarecare masura, ceea ce numim noi azi medicina dentara.

Cronologic vorbind, prima figura marcanta a stomatologiei este chirurgul francez Pierre Fauchard, numit si parintele
medicinei dentare moderne, autorul primului tratat de stomatologie, Chirurgul dentist-tratat asupra dintilor. (1723).

Apoi, trebuie sa-i multumim lui John Greenwood care, impreuna cu unul din dentistii lui George Washington, a
construit in 1790 primul motor dentar, folosind drept model roata de tors.

Tot in 1790 a fost inventat si primul scaun stomatologic, dintr-un scaun Windsor din lemn caruia i s-a adaugat o tetiera.

Unsprezece ani mai tarziu, George F. Green a inventat primul motor dentar electric.

In 1840, Chapin Harris si Horace Hayden au pus bazele primei scoli dedicate exclusiv stomatologiei, Colegiul de
Chirurgie Dentara din Baltimore, care aproape un secol mai tarziu -in 1923- a fost incorporat in Scoala de Medicina
Dentara a Universitatii din Maryland, care exista si astazi.

La inceputul acestei istorii in imagini, pozele au vorbit de la sine si instrumentele primitive pe care le infatisau cu
siguranta v-au ajutat sa va imaginati chinurile prin care treceau cei care aveau nevoie de ajutorul lor in a-si trata
problemele danturii.

Ei bine, durerea a incetat sa mai fie insuportabila odata cu anul 1844, cand un dentist din Connecticut pe nume Horace
Wells a descoperit ca protoxidul de azot poate fi folosit ca anestezic. Totusi, nu el a ramas in istorie ca fiind cel care a
facut aceasta descoperire, fiindca demonstratia sa publica a efectelor anestezice ale protoxidului de azot a fost un esec,
pacientul tipand de durere in timpul operatiei pe care dentistul a efectuat-o.

Meritul ii revine astfel unuia dintre studentii sai, William Morton, a carui demonstratie publica a fost una incununata de
succes.
Am ajuns asadar cu povestea aproape de zilele noastre, in secolul al XX-lea, unul plin de progrese si inovatii majore in
ceea ce priveste domeniul medicinei dentare.

In zorii acestui veac, in 1903, Charles Land a construit o coroana dentara din portelan iar 2 ani mai tarziu, chimistul
german Alfred Einhord a descoperit Novocaina.
In anii 60 apar laserele dentare si primele periute de dinti electrice, iar in anii 90 ia avant cosmetica dentara cu tot ce
presupune ea: implanturi dentare, tratamente de albire a dintilor, aplicarea de bijuterii dentare si tatuajele dentare.

Domeniul stomatologic a cunoscut un magnific progres in ultimii 100 de ani.

Sursa : www.dentist.ro