CURS 1

RESTAURĂRI CERAMICE

Introducere. Istoric al mijloacelor conjuncte. De ce

ceramică în stomatologie
INTRODUCERE
In primul rand, ce inseamna ceramica? 
Definitii:
 Din punct de vedere „ceramica” provine din greaca veche si inseamna
„pamant ars”; forma originara este: keramos.
De ce „pamant ars”, insa? Deoarece si grecii practicau arta olaritului, iar
lutul trebuie ars pentru a fi transformat intr-un vas dur si casant.

 Tot de origine greacă este și cuvântul porțelan care provine

de la numele unei scoici „Porzellano Cyprea” a cărei cochilie are o supraf
ața sidefată și netedă asemănătoare unei ceramici glazurate

O definitie mai moderna si din perspectiva

stomatologica, ar fi aceea a unui material
dentar care prezinta atat o compozitie
metalica, cat si una nemetalica; de regula,
oxigen.
 Istoricul ceramicii dentare
Tehnicile și sistemele ceramice s-au dezvolatat rapid ,apârand
modificări importante încompoziția și tehnologia de lucru.
 În 1958 Weinstein pune la punct ceramica cu temperatură joas
ă de sinterizare care a permis realizarea de reconstituiri metalo-
ceramice pe metale nobile,iar în 1970 pe aliaje nenobile.Astfel se
poate spune că începe era metalo-ceramicii.
 În 1962 firmele Vita și Degussa lansează sistemul metalo-
ceramic VMK,iar
 în 1965 McLean șiHughes realizează ceramica
aliminoasă,relansând coroanele Jacket.
În 1966 firmele De Trey și Heraeus elaborează procedee și
sisteme comerciale metalo-ceramice pentru aliajele nobile.
 În 1984 O’Brien pune la punct ceramica magnezică,iar în 
1985 M.Sadoun concepe o nouăcompoziție pentru ceramică
(85% alumină) și un nou procedeu de realizare a restaurărilor
integral ceramice In Ceram care a fost brevetat in 1989(VITA)
 În 1987 Morman și Brandestini lansează cu ajutorul firmei
Siemens tehnica CAD/CAM,Cerec princare se realizează
reconstituiri protetice în sistem computerizat.
 
  În același an Jeneric/Pentron (SUA) lansează sistemul
integral ceramic Optec,
 iar în 1990 Ivoclar promovează sistemul IPS Empress ce
constă în realizarea prin injectare la temperatură înaltă a
uninucleu ceramic ce va fi placat ulterior cu ceramică,clasic.
 Între 1980 și 1990 apar ceramicele sticloase și
aluminoase,crescând astfel interesul pentru sitemele integral
ceramice.
 ISTORICUL
MIJLOACELOR
protetice
Omenirea a fost întotdeauna preocupată de problema restaurării părţilor corpului care
sunt pierdute ca urmare a unor accidente sau boli.

Proteza silicon
Picior lemn Proteze bionice

Practicienii stomatologi au fost confruntaţi încă de la începuturi cu această

problemă, iar modalităţile de înlocuire a structurii dentare pierdute cu materiale
artificiale continuă să constituie o preocupare majoră a unei mari părţi a
cercetărilor stomatologice.
• Afecțiunile stomatologice au reprezentat o problemă încă din cele mai
vechi timpuri, iar istoria stomatologiei ne confirmă acest lucru.
• Momentul în care a apărut stomatologia nu poate fi explicat exact,
însă există dovezi care atestă faptul că, din cele mai vechi timpuri, au fost
descrise durerile dentare provocate de caria dentară sau inflamarea
gingiilor. 
• În trecut, nu existau soluții pentru înlocuirea dinților lipsă, iar extracția era
singura posibilitate de a trata afecțiunile care provocau dureri și infecții. 
• Tratarea afecțiunilor dentare din perioada Evului Mediu devine un
domeniu destinat cel mai adesea călugărilor, și nu persoanelor calificate
• Între anii 1130 și 1160 edictele papale au interzis călugărilor să se mai
ocupe de astfel de probleme de sănătate, de aceea extracțiile au început
să fie realizate de către bărbieri, care puteau folosi instrumentele ascuțite
pe care le dețineau.

In evoluţia medicinei dentare se disting 3 etape:

1. Perioada Antică
2. Evul Mediu
3. Medicina în timpurile moderne (sec XVIII-)
1. Perioada Antică (5000 î.e.n- 400 e.n)

Antichitatea cu cele trei mari civilizații

(orientală, greacă și romană) deși are cea mai
mare perioadă istorică , ne-a lăsat cele mai
puține dar elocvente mărturii asupra
preocupării restabilirii integrității arcadelor
dentare.
  Civilizația egipteană
• Un astfel de exemplu al preocupãrilor umane privind
protezarea arcadelor dentare îl reprezintã o ”piesã
proteticã” descoperitã Egipt (mijlocul celui III mileniu
IHr)
• În mormintele din Egipt s-au descoperit mumii ce
purtau proteze cu ligaturi de aur sau aurificații
dentare
 Piesa se aflã la muzeul Louvre din Paris şi are toate caracteristicile unei punţi dentare.
 Refacerea integritãţii arcadei dentare se realiza prin ligatura cu fir de aur
a unor dinţi naturali poziţionaţi în locul dinţilor absenţi. Stabilitatea “protezei” era datã de
dinţii rãmaşi pe arcadã, dinţi de care erau legaţi dinţii de înlocuire

CONSTRUCTII
PROTETICE
(i.e.n)
- De la primele lucrări dentare realizate prin ligaturi de
sârmă de aur s-a trecut la lucrări protetice confecţionate
din benzi de aur , de care se fixau dinţii artificiali umani sau
de bovine.
- Lucrările dentare din aur erau realizate de meşteşugari
 Civilizația romană
 2. Evul
Mediu
• Nu se remarcă progrese deosebite în domeniul protezării
dentare
• Dinţii artificiali care s-au utilizat pentru confecţionarea protezelor
în această perioadă au fost:
- dinţi din oase bovine (care erau însă poroşi şi se alterau rapid
în mediul bucal)
- dinţi de bovine, cai şi alte mamifere (erau mai rezistenţi în
mediul bucal însă şi aceşti dinţi din cauza mărimii trebuiau
şlefuiţi, ajungându-se la stratul de dentină mai puţin rezistent)
- dinţi din fildeş (dar din cauza porozităţii fildeşul devenea urât
mirositor, iar rezistenţa mecanică era redusă)
- dinţi de hipopotam, erau mai rezistenţi decât cei menţionaţi
mai sus.
Medicina în timpurile moderne Secolul XVIII

Dacă din antichitate şi întreg Ev mediu stomatologia era considerată ca o

parte neesenţială a medicinii, nefiind practicată de medici, secolul
XVIII aduce o revoluţie în acest domeniu.
• P. Fauchard trebuie considerat creatorul stomatologiei moderne.
- realizează pentru prima dată proteze totale şi parţiale care se menţin
graţie unor arcuri.
- realizează prima punte dentară,
- utilizează porţelanul ros pentru baza protezei
- imaginează dinţii cu ştift radicular.
• În sec al XVIII protezele dentare erau realizate din fildeș (fildeșul
provenea de la elefanțI, hipopotami)
• Dinții folosițI ”Waterloo teeth” (provin din cimitire sau de la soldații de
pe câmpurile de luptă) erau introdușI în baza protezei
 • 1790 protezele din fildeș sunt înlocuite cu proteze din porțelan
- protezele din porțelan au avut un mare succes în Anglia. Până în 1804
au fost folosite 12 000 de seturi de proteze. 
Dezavantaj:
- erau grele, se puteau spatge
- sunet caracteristic în timpul masticației
- culoare strălucitoare

La Forgue realizează baze protetice

metalice care se menţin cu ajutorul
ventuzelor.
  Secolul XIX
• In Europa, începuturile sec XIX sunt caracterizate de perfecţionarea confecţionării
dinţilor artificiali.
• G. Fonzi (la Paris în 1808)- realizeaza dinţi individuali din porţelan, precum şi dinţi din
porţelan cu crampoane (nefizionomici).
Doisprezece ani mai tarziu sunt introduse, in Philadelphia, baze de proteze din plumb
si/sau staniu, dar acestea pot fi folosite doar la maxilarul inferior datorita greutatii lor
mari. Ulterior Jack James Gardett confectioneaza prima proteza din aur.
• Maury a îmbunătăţit în 1820 aspectul fizionomic al dinţilor din porţelan, ca şi al gingiei
artificiale.
Atat dintii artificiali cat si baza pe care se monteaza ei, au urmat o dezvoltare
contiunua.
A fost o perioada cand dintii se sculptau in blocuri din diferite materiale, apoi au aparut
dintii ceramici si dupa cel de-al doilea razboi mondial cei din rasina acrilica
(plastic).
Astazi se folosesc atat cei ceramici cat si cei acrilici, dar de cele mai multe ori alegerea se
face in favoarea celor acrilici, deoarece sunt mai usori si avantajeaza mentinerea
protezeleor pe
Dinti portelan
 in 1903, Charles Land a construit o
coroana dentară din portelan

• Dacă până la jumătatea sec XIX dentiştii işi realizau singuri protezele, din a doua
jumătate a sec XIX datorită noilor metode de lucru şi a aparaturii aferente
realizarea protezelor se facea în laboratorul de tehnică dentară.
 
Secolul XX
Inceputul sec XX se caracterizează prin
recunoaşterea proteticii dentare ca ştiinţă,
făcând parte integrantă a medicinii dentare.
se realizează proteze mai fizionomice, mai
funcţionale, mai rezistente.
  Creste focusul pe legatura dintre sanatatea orala si cea
generala a organismului.
Secolul XXI  Apar terapii mediate genetic, insemnand modificarea
structurii genetice a dintilor pentru a-i face impenetrabili la
carie.
 Unii cercetatori investigheaza posibilitatea de a dezvolta o
noua structura dentara in jurul smaltului afectat.
 Creste baza de cunostinte si tehnologie asistata de
calculator pentru diagnostic si tratament.
 Mentinerea unei bune sanatati a cavitatii orale este
promovata din ce in ce mai des in comunitati.
 DE CE CERAMICA
IN STOMATOLOGIE?!

CULOARE / TRANSLUCIDITATE / TEXTURA

 CULOAREA SI TRANSLUCIDITATEA

SMALTUL DENTAR DENTINA

70% hidroxiapatita
97% hidroxiapatita
30% matrice colagenica

1 mm grosime

70% lumina transmisa 30% lumina transmisa

1/3 incizala
1/3 mediana
1/3 cervicala
 AVANTAJE

•BIOCOMPATIBILITATE
•densitate crescuta => structura compacta si omogena
•inerte din punct de vedere chimic si clinic
•bine suportate de tesuturi
•glazurarea asigura o suprafata lucioasa care nu ofera placii bacteriene
conditii de adeziune

•ESTETICA
•posibilitatea reproducerii detaliilor morfologice si cromatice
•stabilitate cromatica

•PROPRIETATI FIZICE
•rezistenta mecanica / duritate crescuta
•stabilitate termica
 DEZAVANTAJE

•STRAT DE GLAZURA FRIABIL

•NECESITATEA EXIGENTEI PREPARATIILOR SUBSTR. ORG.
•COMPETENTA SI PREGATIRE PROFESIONALA
•DURITATE MAI MARE CA A SMALTULUI
•CASANTA
•TEHNOLOGIE MODERNA, COSTISITOARE
•PRET RIDICAT
 BIOMATERIALE
FOLOSITE IN
RECONSTRUCTIILE
PROTETICE CONJUNCTE
I. MASE CERAMICE
SISTEME METALO-CERAMICE
SISTEME INTEGRAL CERAMICE

II. ALIAJE METALICE

 I. MASE CERAMICE
COMPOZIŢIA CERAMICII DENTARE : din punct de vedere chimic ceramica este
Un silicat cu structură complexă. Componentele principale sunt reprezentate
de: feldspat, cuarţ şi caolin.

COMPONENTE CERAMICA DENTARA CERAMICA UZUALA

(%masa) (%masa)
FELDSPAT 60 - 85 25 - 30
CUART 12 - 28 20 - 25
CAOLIN 3-5 50 - 70

Spre deosebire de ceramica industrială şi de cea artizanală care au o structură

chimică predominant caolinică, ceramica dentară are ca principal component
feldspatul. 
 Alături de aceşti constituenţi de bază,ceramica dentară mai conţine o gamă variată de
ingrediente, care contribuie la obţinerea unor proprietăţi fizico-chimice (culoare,
transluciditate, rezistenţă,insolubilitate) corespunzătoare.
FELDSPAT-UL (K2O – Al2O3 – 6SiO2 si Na2O – Al2O3 - 6SiO2)

 - reprezintă un produs natural de origine minerală fiind, din punct de vedere chimic,
un aluminosilicat anhidru, obţinut în urma unui procedeu tehnologic de fuziune înaltă (1400 °C) a
unor sisteme oxidice (SiO2, Al2O3, CaO, Na2O) şi fluorur

• formeaza matricea sticloasa

• se prezinta sub forma de 2 componente:
• FELDSPAT POTASIC
•ofera transluciditatea ceramicii
•creste vascozitatea
•ajuta la controlul curgerii piroplastice

• FELDSPAT SODIC
•coboara temperatura de fuziune a ceramicii

• adaosuri de oxizi de K, Na, Ca

•cresc coeficientul de dilatare termica pt a se
apropia de cel al aliajelor metalice
 CUARTZ-UL

- este cea de-a doua componentă principală a maselor ceramice.

- Cuarţul (SiO2) se găseşte în natură sub toate formele: cristale bine constituite, în rocile eruptive
sau sedimentare precum şi sub formă de nisip de cuarţ.
- Este importantă provenienţa cuarţului (din rocă sau din pământ) datorită comportamentului
diferit la ardere.Cristalele de silice pură  sunt cele care intră în constituţia maselor ceramice,
fiind un compus foarte rezistent şi stabil.Silicea rămâne nemodificată latemperatura normală de
ardere a ceramicii, ceea ce contribuie la stabilitatea masei ceramice în cursul sinterizării

• temperatura inalta de fuziune

•serveste drept schelet in jurul caruia celelalte elemente
componente pot “aluneca”
•ajuta la impiedicarea prabusirii si modificarii formei
ceramicii in timpul arderii
•creste rezistenta ceramicii
 CAOLIN-UL
 - este un material argilos care conţine un aluminosilicat (Al2O3 – 2SiO2 2H2O)
hidratat
În masele ceramice de uz stomatologic conţinutul de caolin este redus, uneori chiar
absent (masele ceramice moderne). Caolinul provine cel maifrecvent din granit,
particulele sale fiind de mărimea a 0,5 - 10 mm. Împreună cu apa formează o masă
plastică care sepoate modela (la modelare, uscare şi ardere particulele rămân
grupate). Mărimea acestor particule are importanţă în modelaj.

•argila, “clei”
•adaugat ca liant pt imbunatatirea modelarii ceramicii
nearse
•opac
•nu se adauga in ceramica – smalt pt ca reduce
transluciditatea
•in ceramicile moderne nu se adauga
 ALUMINA
(Al2O3)

- Se prepară din alumină trihidrată, prin

calcinare.
- Alumina este un material necesar
preparării sticlei alumino--silicate fiind
constituent al unor ceramici dentare.

•cel mai tare si rezistent oxid

•coeficient de dilatare termica similar cu cel al
ceramicilor cu temperatura joasa de ardere
•creste rezistenta ceramicii
•creste vascozitatea la topire
  reprezentaţi de fosfaţi şi carbonaţi de potasiu (K3PO4,
FONDANȚI (2- K2CO3), carbonat de sodiu (Na2CO3), carbonat
4%) de calciu (CaCO3). 
sunt compusi alcalini rol în scaderea temperaturii de ardere

PIGMENȚI (coloranți anorganici)

Toti acestia sunt pigmenti interni

care intra in compozitia pulberii de
portelan si nu trebuie confundati cu
pigmentii externi.
Oxizi metalici
 oxid de crom – verde oxid de mangan
– violet oxid de staniu – alb
 oxid de nichel – gri oxid de fier – rosu
oxid de cobalt – albastru
 oxid de argint – oranj oxid de titan –
galben
 - amidon, glucoză sau zaharoză, dextrină, care au rol
LIANȚI ORGANICI în marirea capacitatii deomogenizare a mase ceramice 

 OXIZI:
 oxidul de bor (B2O3) este utilizat pentru a scădea
temperatura de înmuiere a sticlei;
  oxidul de calciu (CaO), oxidul de potasiu (K2O) şi
oxidul de sodiu (Na2O) intervin, de asemenea, în
scăderea temperaturii de topire;

CARBURI carbura de siliciu (SiC) este utilizată

ca element abraz
CRITERII DE CLASIFICARE MASELOR
CERAMICE DENTARE

•1. COMPOZITIE
•2. PREZENTA SAU ABSENTA SCHELETULUI METALIC
•3. TEMPERATURA DE SINTERIZARE
•4. MICROSTRUCTURA
•5. STRUCTURA ATOMICA
•6. TEHNOLOGIA ARDERII
•7. MODALITATEA DE PREZENTARE
•8. TOPOGRAFIA STRATURILOR
 1. CLASIFICAREA MASELOR CERAMICE
IN FUNCTIE DE COMPOZITIE
Ferrari și Sadoun (1995) au clasificat masele ceramice în funcție de compoziție în trei
grupe:

•CERAMICA FELDSPATICA
•traditionala (reconstituiri metalo-ceramica)
•cu continut crescut în leucit (sisteme integral
ceramice)
•CERAMICA ALUMINOASA
•40% continut în alumina (McLean)
•65% continut în alumina (Cerestore)
•85% continut în alumina (In-Ceram)
•CERAMICA STICLOASA (VITROCERAMICA)
•Dicor (pe baza de tetrafluorsilicat)
•Cerapearl (pe baza de apatita)
2. CLASIFICAREA MASELOR CERAMICE IN FUNCTIE DE
PREZENTA SAU ABSENTA SCHELETULUI METALIC
 În funcție de existența scheletului metalic,Kappert(1994) defineste următoarele clase:
A. SCHELET METALIC PREZENT (CERAMICA DE PLACARE):
Procedeul de realizare Tipul de ceramica:
a infrastructurii:
•aluminoasa (McLean) (platina)
•1. FOLIE FALTUITA •feldspatica clasica (aur)

•feldspatica cu temperatura de
•2. TURNARE sinterizare scazuta (Ti, aliaje cu
interval de topire scazut)
•feldspatica clasica (restul aliajelor)

•feldspatica clasica (aliaje clasice)

•3. FREZARE •feldspatica cu temperatura
de sinterizare scazuta (Ti)
•feldspatica cu temperatura
•4. ELECTRO-DEPUNERE de sinterizare scazuta (Aur)
•feldspatica clasica
B. FARA SCHELET METALIC (SISTEME INTEGRAL CERAMICE):

Procedeul de realizare Tipul de ceramica:

•feldspatica clasica
1. ARDERE PE MODEL REFRACTAR
•cu continut inalt în leucit

2. TURNATA SI CERAMIZATA •Dicor

•Cerapearl
3. STRUNJITA
•FREZAJ •feldspatica si ceramizata
•ULTRASUNETE •vitroceramica (Celay)

4. INJECTARE
•LA TEMPERATURA SCAZUTA •feldspatica (Cerestore)
•LA TEMPERATURA INALTA •feldspatica speciala (IPS Empress)
 SISTEME INTEGRAL CERAMICE:

1. SISTEME CERAMICE STRATIFICATE

•cu nucleu din masa ceramica de baza VITADUR (VITA)

•cu nucleu din masa ceramica dura HI-CERAM (VITA)

ÎN-CERAM (VITA)

2. SISTEME CERAMICE NESTRATIFICATE

•vitroceramica turnata DICOR (DE TREY)

EMPRESS (IVOCLAR)
•vitroceramica presata
DROGEKERAMIK (WIELAND)

•ceramica armata cu OPTEC (KEPPLER & WOHR)

straturi de leucit DUCERAM (DUCERA)
MIRAGE (CHAMELEON DENTAL PROD.)
3. SISTEME CERAMICE PRELUCRATE PRIN SLEFUIRE SI FREZARE

CEREC (SIEMENS)
•sistemele CAD/CAM SOPHA (SOPHA BIOCONCEPT)
DENTI-CAD (BEGO)
DCS-SYSTEM (GIRRBACH)

•frezare prin copiere CELAY (MIKRONA)

4. SISTEME CERAMICE PRELUCRATE PRIN SONOEROZIUNE

•Sonoeroziune Sonoerosion (ESPE)

 3. CLASIFICAREA MASELOR CERAMICE
IN FUNCTIE DE
TEMPERATURA DE SINTERIZARE
I. CERAMICA INDUSTRIALA (PENTRU LUCRARI STANDARDIZATE):
DINTI ARTIFICIALI
2280 - 1390C
II. CERAMICA PENTRU PRELUCRARI INDIVIDUALE:
Temp. înaltă de sinterizare – peste 1300º

Temp. medie de sinterizare

1090 - 1260C COROANE JACKET cu nucleu ceramic sau
matrice platina
Temp. joasă de sinterizare
870 - 1065C METALO-CERAMICA

Temp. foarte scazuta

de sinterizare CL. I - pt. acoperirea/placarea TITANULUI
660 - 780C CL. II - pt. aliaje cu continut crescut în AUR
CL. III - pt. INLAY
 4. CLASIFICAREA MASELOR CERAMICE
IN FUNCTIE DE MICROSTRUCTURA

A. MATRICE VITROASA SI UMPLUTURA CRISTALINA DISPERSATA

- aproape toate ceramicile dentare

B. MATRICE CRISTALINA CU FAZA VITROASA DISPERSATA

- In-Ceram
5. CLASIFICAREA MASELOR CERAMICE
IN FUNCTIE DE
STRUCTURA ATOMICA
(Schuller si Hennike)

A. MASE CERAMICE SILICATE

B. MASE CERAMICE OXIDICE

C. MASE CERAMICE NEOXIDICE

 6. CLASIFICAREA MASELOR CERAMICE
IN FUNCTIE DE TEHNOLOGIA ARDERII

A. CERAMICA ARSA LA PRESIUNE ATMOSFERICA

B. CERAMICA ARSA IN VACUUM

7. CLASIFICAREA MASELOR CERAMICE
DUPA MODALITATEA DE PREZENTARE

A. PULBERI (FRITE)

- PT. TEHNICA DEPUNERII IN STRATURI SUCCESIVE

B. LINGOURI PREFABRICATE PENTRU PRELUCRARI LA CALD

- PT. TURNARE, INJECTARE

C. LINGOURI PREFABRICATE PENTRU PRELUCRARI LA RECE

- TEHNICI CAD/CAM
 8. CLASIFICAREA MASELOR CERAMICE
IN FUNCTIE DE TOPOGRAFIA STRATURILOR
A. MASA CERAMICA DE BAZA
(nucleu ceramic)
B. MASA CERAMICA PENTRU OPAC
(functie cromatica)
C. MASA CERAMICA PENTRU MARGINI
(functie cromatica si rezistenta)
coroana ceramica dupa
D. MASA CERAMICA PENTRU DENTINA aplicarea stratului de
(larga gama cromatica) baza

E. MASA CERAMICA PENTRU SMALT

(grad mare de transluciditate)
F. MASA CERAMICA PENTRU CERVICAL
(functie cromatica)
G. MASA CERAMICA PENTRU CORECTIE
(în zona cervicala)
H. MASA CERAMICA GLANZ
(translucid)
9. CLASIFICAREA MASELOR CERAMICE
IN FUNCTIE DE DOMENIILE DE APLICARE
ÎN MEDICINA DENTARA
10. CLASIFICAREA ÎN FUNCȚIE DE TEHNOLOGIA
DE OBȚINERE
A. Sisteme aditive:
- Prin depunere succesivă de straturi (Optec HSP, Vitadur, Duceram LFC)
- Prin turnare (Cerapearl, Dicor)
- Prin infiltrare și sinterizare (In- Ceram)
- Prin presare (PS Empress, Cerestore, Optec, Cerapress)

B. Sisteme substractive
- Frezare mecanică
- Frezare computerizată
(sist CAD-CAM)
DENUMIRI COMERCIALE