1.Medicina in Europa Occidentala.

2. Medicina renasterii.
3. Metode de tratare și protezare a dinților

ELABORAT:MANIȚA DORIN
GR.111
 Medicina in Europa Occidentala

 Medicina din Europa occidentala era compusă dintr-un amestec de idei

existente din antichitate. În Evul Mediu timpuriu, după căderea Imperiului
Roman de Vest, cunoștințele medicale standard se bazau în principal pe
textele grecești și romane supraviețuite, păstrate în mănăstiri și în alte părți.

 In Europa, medicina era un amestec intre misticism, spiritualitate și practicile

medicale ale antichității. De cele mai multe ori , bolile erau puse pe seama
destinului sau a dorinței lui Dumnezeu astfel luând nastere pelerinajele in
scopuri curative.
 • Medicina medievală europeană a înflorit cu adevărat abia în
secolul al XII-lea,cînd multe dintre textele arabe despre medicina
islamică au fost traduse în latină. Primele elemente de medicină
apar în mănăstiri. Au existat călugări specializaţi la nivelul
medicinei populare.
• Evul mediu a fost şi epoca marilor epidemii. Între anii 70 după
Cristos şi pînă către 1600 Europa a fost bîntuită de mari epidemii. În
1348 -1351 – marea epidemie de ”ciumă neagră”. Au murit 75
milioane de oameni, din care doar în Europa (iclusiv Rusia 25
milioane), aproape o treime din populaţia Europei.
• În 1492 -1500- marea epidemie de sifilis, boala adusă din Tahiti
de Cristofor Columb.Variola,lepra şi tuberculoza au fost permanent
prezente, făcînd şi ele un număr mare de victime.
 Medicina Renasterii
Medicina renașterii început in
Italia și s-a răspândit in Europa
occidentală.
Ea reprezintă acea parte din
istoria medicinei cuprinsă între
secolele al XIV-lea și al XVII-lea,
reprezentând tranziția dintre
Evul Mediu întunecat, dominat
de dogme și superstiții, și epoca
modernă, în care medicina
devine cu adevărat o disciplina
științifică.
DEZVOLTAREA ŞTIINŢELOR MEDICALE
În sec. XVI se pun bazele:
• Anatomiei moderne (Vesalius 1514-1564);
• Fiziologiei (Miguel Servet 1509-1553);
• Patologiei (Jean Fernel 1497-1558);
• Epidemiologiei (Girolamo Fracastoro 1478-
1553);
• Chirurgiei (Ambroise Pare 1509-1590);
• Terapiei (Thomas Sydenham 1624-1689).

Succesele matematicii, fizicii, chimiei duc laapariţia a anumitor

curente în medicină:
• Iatrofizica – consideră că organismul uman este dirijat de
aceleaşi legi fizice ca şi lumea neînsufleţită (inima este o pompă;
rinichii - unciur);
• Iatrochimia – afirmă că toate procesele biologice
sunt de natură chimică;
• Vitalismul – presupune intervenţia unei forţe
imateriale în manifestările biologice.
 Stomatologia in perioada renașterii

• În timpul Renașterii, progresele în studiul anatomiei și fiziologiei

aruncă o nouă lumină asupra structurii și funcționării dinților.
Prima carte dedicată stomatologiei, Artzney Buchlein, a fost
publicată anonim în Germania în 1530. Multe ediții noi ale cărții au
fost publicate în următoarele câteva decenii și au fost utilizate pe
scară largă de chirurgii frizeri.
• O altă carte remarcabilă a zilei a fost Libellus de dentibus (Cartea
dinților) a lui Bartolomeo Eustachio, care a fost publicată în 1563
și a fost prima carte dedicată în întregime anatomiei dinților.
 In anii 1500, Benvenuto Cellini a inventat turnarea aurului,
care a devenit ulterior baza turnării incrustărilor de aur, iar
Jacques Guillermeau a susținut utilizarea cerii, coralului și
masticului pentru dinții artificiali, mai degrabă decât pentru
fildeș, care este poros și devine decolorat în gură.
Ambrose Paré, chirurgul francez, a conceput metode de
extracție, a recomandat incizii ale gingiilor pentru cazurile
dificile de erupție dentară și a sugerat utilizarea dinților
artificiali din os. Cu toate acestea, el și alții credeau că cariile
dentare sunt cauzate de viermi.

O altă dezvoltare majoră în Europa în secolul al XVIII-lea a fost

introducerea cheii englezești, sau la cheie, un nou instrument pentru
extragerea dinților. Spre deosebire de pelican sau alte instrumente, a
îndepărtat dinții cu o mișcare de rotire și ar putea extrage chiar și cei mai
ferm înrădăcinați dinți. Cheia la cheie a fost introdusă pentru prima dată în
jurul anului 1740 și acest instrument a devenit curând utilizat pe scară largă,
înlocuind atât pelicanul, cât și maneta dreaptă.
 Metode de tratare și protezare a dinților

În 1728, a fost publicată lucrarea științifică a lui Pierre Fauchard, medicul dentist personal al regelui Ludovic al XV-lea.
Cartea se numea Chirurg dentist sau Tratat pe dinți. Ea, până la urechi, a dezmințit mitul comun al viermelui.

Pentru fabricarea protezelor în sine, dentistul a folosit colți de fildeș,

morsă și hipopotam, dinți de maimuță și dinții pacienților care au
căzut. De asemenea, a ținut cont de latura estetică, alegând culoarea
dintelui fals, astfel încât să pară natural. Fauchard și-a acoperit dinții
de fildeș cu capace din aur, pe care s-a aplicat un strat de smalț din
porțelan ars de diferite nuanțe. Această inovație a fost prima
încercare de utilizare a materialelor de furnir în proteze și a marcat
începutul producției de proteze ceramice.
Strămoșul medicinei moderne, Hipocrate, a recomandat utilizarea unui metal fierbinte pentru a elimina
durerea de dinți. Este imposibil să spunem cu o acuratețe de 100% despre eficacitatea metodei, dar faptul
că durerea cauzată de utilizarea metalului a durerii de dinți este sigur.De asemenea, henbane, o plantă
otrăvitoare, a fost folosită pentru a trata durerea. Este de remarcat faptul că a fost folosit până în secolul al
XIX-lea.

În caz de durere de dinți de nesuportat, Pliny a recomandat să introducă în ureche

excremente de paserin amestecate cu ulei din partea corespunzătoare. De multe
ori, dacă acest remediu nu a ajutat, eruditul a recomandat să fierbeți broasca în
vin și să vă clătiți gura cu acest bulion. „Dacă ai un stomac puternic, poți mânca
o broască”, adaugă Pliny.

Mai aproape de secolul al XIX-lea, tratamentul dentar a căpătat un caracter

cruțător. Mai ales atunci când medicii au scăpat de mitul viermelui, care se
presupune că a făcut găuri negre în dinți. S-au luptat cu el nu fără
imaginație: au umplut golurile din dinți cu ceară sau acid, au încălzit dinții și
gingiile cu fier și, desigur, i-au smuls