Aspecte Generale

 Romanii au folosit ideile grecilor, dar nu le-au copiat pur şi simplu. Ei erau mai interesaţi de
modalităţi ce ar fi avut un impact direct asupra calităţii vieţii oamenilor din Imperiu.
 Fără această transpurere a medicinii din lumea greacă în cea romană, medicina greacă, ar fi
ramas, probabil, la același nivel cu medicina din Egipt sau Babylon.
 Romanii credeau cu tărie în ideea că o minte sănătoasă era la fel de importantă ca un corp
sănătos.
 Romanii, la fel ca și grecii și egiptenii antici, au avut un impact foarte mare asupra medicinei
și sănătății. Impactul roman a fost asupra schemelor de sănătate publică. Chiar dacă
descoperirile romane nu au fost în domeniul medicinei pure, igiena proastă a oamenilor a
fost o sursă constantă de boală așa încât orice îmbunătățire în sănătatea publică ar fi avut o
influenta majora asupra societății.
 Igiena personală era, şi ea, foarte importantă în viaţa de zi cu zi, iar faimoasele băi au jucat
un rol important.
 În privinţa igienei dentare, romanii improvizau nişte periuţe din nuiele şi se spălau cu urină,
sare sau cenuşă. 
 Sistemul de canalizare al Romei momentul de vârf al echipării tehnice din lumea antică.
 Roma avea o alimentare cu apă impresionantă. Sistemul a fost proiectat de Iulius Frontinus
în jurul anului 97 D.Hr. Se estimează că apeductele sale alimentau Roma cu aproximativ
1000 de milioane de litri de apă pe zi.
 Roma a însemnat, pentru lumea antica, mirajul unui spațiu „urban“ confortabil, cu clădiri
unde, pe vreme rea, puteai beneficia de căldură și lumină, cu băi calde care ajutau să te
destinzi, asigurate de terme, cu fântâni aflate la intersecții de străzi, care îți ofereau apă
proaspătă adusă din munți și cu latrine elegante și confortabile, contribuind la curățenia
permanentă a cetății.
 Importanţa igienei s-a extins până la spitalele militare care aveau sisteme de drenaj şi
canalizare ataşate.
 În primii ani ai Imperiului Roman nu existau persoane care să fi avut o profesie medicală
separată. Se credea că fiecare persoană care era capul unei case știa suficient de multe despre
ierburi și medicină pentru a trata bolile din casa sa.

 Odată cu extinderea Imperiului Roman în Grecia, mulți doctori greci au venit în Italia și la
Roma. Unii dintre aceștia erau prizonieri de război și ar fi fost cumpărați de către romani
bogați pentru a lucra în casele lor, devenind indivizi valoroși pentru casele respective.

 Abia de la Caesar se acorda drepturi substantiale practicanților profesiilor liberale. Acest

moment a însemnat creșterea semnificativă a numărului practicanților.

 Medicina era practicată în toate mediile sociale, pe lângă medicii practicieni (medici clinici),
avem și medici specialiști.

1
  Medicii de la curtile imperiale au devenit indispensabili, la fel în unitățile militare, orașsele
mari sau chiar comunitătile mici.

Aelius Galenus (n. 129 - d. 200 sau 216)

 A fost ultimul mare medic al Antichității. Considerat unul dintre fondatorii anatomiei și
farmacologiei, a avut o influență timp de peste un mileniu asupra medicii ebraice, creștine și
musulmane.

 Medic de mare pestigiu în Imperiul Roman, a fost medicul împăratului Marcus Aurelius.

 Galenus a fost unul dintre precursorii medicinei și farmacologiei moderne.

 Galen a efectuat mai multe operații îndrăznețe, cum ar fi asupra ochiului și creierului,
operații ce vor fi reluate abia în zilele noastre, deci două milenii mai târziu!

Printre descoperirile sale, putem enumera:

 A demonstrat că urina se formează în rinichi, nu în vezica urinară, cum se credea până

atunci.
 A identificat corect 7 din cei 12 nervi cranieni.
 A descoperit valvulele inimii.
 A observat faptul că tuberculoza este o boală contagioasă.
 A observat că turbarea poate fi transmisă prin intermediul câinilor.
 A dovedit că prin artere și vene circulă sânge, nu aer.

 Datorita disectiilor si vivisectiilor publice, este considerat primul mare experimentator al

medicinei. In tratatul sau „De simplicum medicamentorum”, reuseste sa descrie si sa
clasifice aproximativ 473 de remedii vegetale.

 Influența lui Galen asupra medicinei europene și autoritatea teoriilor sale au dăinuit 15
secole după moartea sa.

 Abia Andreas Vesalius (1514 - 1564) și William Harvey (1578 - 1657) au fost primii care
au început să aibă atitudini critice și să evidențize limitele și erorile lui Galen.

 Modul cum astăzi medicii iau pulsul face parte din practica medicală a lui Galenus.

Spitalele in Roma antică

 Romanii au creat valetudinaria prin anii 100 î.Hr., un loc unde oamenii, gladiatorii și soldații
răniți erau îngrijiți.

 Romanii sunt renumiţi pentru că au construit primele spitale moderne,ce erau rezervate
sclavilor (motorul imperiului) şi soldaţilor răniţi (armata fiind sabia şi scutul imperiului). Dar
serviciile medicale erau scumpe. Romanii săraci nu aveau de ales decât să apeleze la
serviciile zeilor, cerşind îndurare prin rugăciuni şi mici jertfe.

2
 Remedii naturale şi tratamente

Medicii utilizau o gamă largă de plante medicinale. Recomandau și anumite alimente cu efecte
terapeutice

 Mărăcini – mestecarea unei frunze ajută împotriva sângerării gingiilor, ulcere şi cicatrici.

 Usturoi – dezinfectant

 Mentă – aromă pentru vinuri şi sosuri, diuretic şi digestiv, tuse şi răceală

 Cimbru – afrodisiac, condiment pentru carne

 Salată verde – împotriva reumatismului, răcelilor

 Dafin – narcotic, împotriva ciumei, protejează de boli, vrăji, fulgere, utilizată la încoronarea
împăraţilor.

 Lemn dulce - pentru dureri de stomac şi rinichi

 Aloe şi miere - pentru tratarea rănilor

 Droguri şi vin - pentru calmarea durerilor sau pentru anestezie

 Diete cu varză recomandate de Cato

Chirurgia în lumea romană

Ca instrumente, medicii utilizau:

 bisturiul din oţel sau bronz,

 perforatoare de oase ce puteau elimina obiecte străine din oase sau cranii,
 forcepsul cu care extrăgeau fragmente mici de os sau pentru a extrage fătul viu atunci
când naşterea sa se complica,
 catetere (tuburi goale din oţel sau brozn)pentru operarea organelor genitale de sex
masculin pentru a debloca tractul urinar,
 forceps pentru amputare şi pentru a reduce sângerarea,
 dălţi pentru operaţiile de vagin,
 ferăstrăul chirurgical care era folosit pentru amputări de membre.

Medicii romani erau atât de profesionişti încât că puteau efectua şi operaţii pe creier pentru a
extrage obiecte străine din cranii vătămate sau puteau îndepărta cataracta.

Inamicul invizibil – Epidemiile în Imperiul Roman

 În ciuda măsurilor de protectie și a importanței acordata igienei, de-a lungul timpului au

izbucnit epidemii ce scăpau total de sub control ce afectau productivitatea şi devastau
armata.

3
  Lipsa de cunostinte medicale a dus multa vreme la confuzii in privinta bolilor contagioase.
Variola, ciuma sau rujeola au fost frecvent confundate pana in epoca moderna.

 Ciuma Antonină din anii 165-180 (variola sau rujeola ce provocase 2000 de decese pe zi,
ucigând 5 milioane de oameni în total).

 Ciuma lui Ciprian din secolul III, a fost de fapt o epidemie de variolă, care răpunea 5000 de
romani pe zi.

 Ciuma bubonică a lui Iustinian din secolul VI care a ucis 25-50 milioane de oameni .

 Epidemiile nu ai facut deosebiri de varsta sau de clasa socioeconomica. În anul 180 î.H.,
variola a luat viata imparatului roman Marcus Aurelius.

Medicina dentara

 Încă din vremurile antice, oamenii știau cum să confecționeze plombe și proteze. Un dinte
descoperit în Italia, vechi de aproximativ 14.000 de ani, atestă faptul că strămoșii noștri
făceau tratamente stomatologice.

 De cele mai multe ori, ele erau extrem de dureroase, Avicena le recomanda pacienților să
dea foc unui amestec de grăsime de capră, măselariță și ceapă. Fumul emis de bizara mixtură
era folosit pentru a trata durerile de dinți.

 Un alt leac pentru aceste dureri supărătoare era recomandat de Pliniu cel Bătrân.

 Soluția? Suferindul trebuia să prindă o broască exact la miezul nopții, să scuipe în gura
animalului, iar apoi să rostească o „formulă vindecătoare”.

Băile publice

 IGIENA COMUNALA, a reprezentat o imperioasa necesitate pentru urbanistica romana.

 Băile publice erau pentru relaxare, socializare şi îmbăiere. Se construiseră complexe de băi
termale ce cuprindeau multe săli cu temperaturi diferite şi facilităţi ca piscinele de înot,
biblioteci, săli de socializare, saune şi camere de masaj.

 Bătrânii senatori veneau deseori la băile publice ca să se trateze de reumatism sau artrită,
timp în care discutau despre decizii politice, iar patricienii obezi discutau despre afaceri în
timp ce transpirau în saune.