Colegiul de Medicină Ungheni

Referat
La disciplina: Istoria Medicinei
Subiectul:Ştiinţele medicale în Roma
Antică.

A realizat: Zorilă Ludmila

A verificat:Budac Doina

Ungheni,2019
Romanii, la fel ca și grecii și egiptenii antici, au avut un impact foarte

mare asupra medicinei și sănătății. Impactul roman a fost asupra

schemelor de sănătate publică. Chiar dacă descoperirile romane nu au fost

în domeniul medicinei pure, igiena proastă a oamenilor a fost o sursă

constantă de boală așa încât orice îmbunătățire în sănătatea publică ar fi

avut o influenta majora asupra societății.

Romanii au învățat foarte multe de la grecii antici. Primul contact cu grecii

l-au avut în jurul anilor 500-146 Î.Hr., atunci când părți ale Greciei au

devenit provincii ale Imperiului Roman iar până în anul 50 Î.Hr. aceștia

dețineau controlul și asupra zonelor din jurul Mediteranei unde se vorbea

limba greacă.

Romanii au folosit ideile grecilor dar nu le-au copiat pur și simplu. Ideile
care li se păreau impractice le ignorau, ei fiind mai interesați de
modalități ce ar fi avut un impact direct asupra calității vieții oamenilor
din imperiu.

1
În primii ani ai Imperiului Roman nu existau persoane care să fi avut

o profesie medicală separată. Se credea că fiecare persoană care era

capul unei case știa suficient de multe despre ierburi și medicină pentru a

trata bolile din casa sa. Odată cu extinderea Imperiului Roman în

Grecia, mulți doctori greci au venit în Italia și la Roma. Unii dintre

aceștia erau prizonieri de război și ar fi fost cumpărați de către romani

bogați pentru a lucra în casele lor, devenind indivizi valoroși pentru casele

respective.

Se știe că o parte dintre acești doctori și-au cumpărat libertatea și și-au

deschis propriile cabinete în Roma. După anul 200 Î.Hr., mai mulți doctori

greci au venit la Roma dar succesul lor pe seama romanilor a atras o

anumită neîncredere. Chiar și așa, mulți doctori greci aveau parte de

sprijinul împăraților iar cei mai buni dintre ei erau foarte populari în rândul

poporului roman. De exemplu când doctorul grec Thessalus se plimba prin

zonele publice, atrăgea grupuri mari de oameni la fel ca orice actor roman

faimos

Romanii credeau cu tărie în ideea că o minte sănătoasă era la fel de

importantă ca un corp sănătos. Exista o credință conform căreia dacă te

păstrai într-o condiție fizică bună ai fi fost mai capabil să combați boala.
Decât să își cheltuie banii pe doctori, romanii preferau să îi cheltuie pentru

a avea o condiție fizică bună. În același timp, ei credeau că boala are o

cauză naturală și că sănătatea proastă putea fi cauzată de apă

contaminată sau apa menajeră. De aici a apărut și dorința lor de a

îmbunătăți sistemul de sănătate publică în așa fel încât tot imperiul să

poată beneficia. Cei care lucrau pentru romani trebuiau să fie sănătoși la

fel ca și soldații. În acest sens, romanii au fost primii care au introdus un

program de sănătate publică pentru toată lumea nu doar pentru cei bogați.

Ei au început să dreneze mlaștinile pentru a putea scăpa de țânțarii

purtători de malarie.

Medicii erau vitali în Imperiul Roman

Sistemul de sănătate publică al Imperiului Roman era, de fapt, destul de
complex. În timp ce medicii din Roma Antică primeau o instruire formală,
iată câteva fapte interesante despre aceștia:

 Medicii furnizau servicii medicale gratuite celor care trăiau în orașe

sărace.

 Armata Imperiului Roman dispunea de mai mulți medici care lucrau ca

și chirurgi.

 Existau o mulțime de medici de sex feminin, deși cele mai multe femei
din sistemul medical activau ca și asistente.

Aelius Galenus sau Claudius Galenus din Pergam (sau Galen, altă

variantă: Galenos) (n. 129 - d. 200 sau 216) a fost ultimul mare medic al

Antichității. Considerat unul dintre fondatorii anatomiei și farmacologiei, a

avut o influență timp de peste un mileniu asupra

medicii ebraice, creștine și musulmane.

Galen s-a născut în Pergam. Tatăl său, un arhitect înstărit, ulterior

senator, i-a dat prima educație inițiindu-l în filozofia aristotelică, matematică
și științele naturii.
Începând de la 20 de ani, timp de 4 ani își oferă serviciile la templul
lui Esculap din Pergam, ca therapeutes ("asistent", "asociat"). Cum însă
disecția cadavrelor era interzisă de legile romane, pentru studiul anatomic,
el utilizează diverse animale (porci, maimuțe etc.).
Galenus a fost unul dintre precursorii medicine iși farmacologiei moderne.
Galen a efectuat mai multe operații îndrăznețe, cum ar fi
asupra ochiului și creierului, operații ce vor fi reluate abia în zilele noastre,
deci două milenii mai târziu!
Astfel, în cazul cataractei, el introducea, în spatele cristalinului, un fel de
seringă, pe care o retrăgea ușor pentru a îndepărta opacitatea acestuia.
Cea mai mică eroare ar fi condus la orbirea pacientului.
Ajuns la maturitate, datorită reputației câștigate, i se permitea să efectueze
testări pe animale vii (vivisecții) sau pe cadavre (disecții). Printre obiectivele
urmărite, putem enumera: studiul măduvei spinării și a funcționării rinichilor.
Unul din animalele folosite cu predilecție era macacul (Macaca sylvanus, o
maimuță specifică Gibraltarului). Printre descoperirile sale, putem enumera:
[4]

 A demonstrat că urina se formează în rinichi, nu în vezica urinară, cum

se credea până atunci.
 A identificat corect 7 din cei 12 nervi cranieni.
 A descoperit valvulele inimii.
 A observat faptul că tuberculoza este o boală contagioasă.
 A observat că turbarea poate fi transmisă prin intermediul câinilor.
 A dovedit că prin artere și vene circulă sânge, nu aer.

Galenus a fost unul dintre promotorii metodei experimentale în cadrul

investigației medicale. El recomandă tutror medicilor să practice disecția,
atât ca modalitate de a face noi descoperiri, cât și în vederea îmbunătățirii
abilităților chirurgicale.
Totuși, rămâne tributar teoriei celor patru umori: sânge, bilă, limfă și splină.
Le considera influențate de cele patru elemente: aer, pământ, foc, apă.
 Influenţe asupra medicine
Traducerea în arabă a operelor lui Galenus, efectuată de către Hunayn ibn
Ishaq a creat un model, un standard pentru medicina islamică. Arabii îl
privesc cu respect pe marele învățat grec, iar lucrarea lui Al-Razi, Îndoieli
asupra lui Galen, precum și scrierile savantului arab, Ibn al-
Nafis (1213 – 1288), toate acestea duc la concluzia că teoriile și conceptele
lui Galen nu trebuie privite ca un sistem dogmatic, ci ca o bază pentru
cercetări ulterioare.
Influența lui Galen asupra medicinei europene și autoritatea teoriilor sale
au dăinuit 15 secole după moartea sa. Abia Andreas
Vesalius (1514 – 1564) și William Harvey (1578 - 1657) au fost primii care
au început să aibă atitudini critice și să evidențize limitele și erorile lui
Galen.
In domeniul farmaciei a clasificat medicamente in 3 grupe:

a. simple, cele care actioneaza prin insusirile lor elementare (cald, frig,
uscat, umed);

b. compuse, care actioneaza prin proprietatile lor principale si secundare

(acru, amar, dulce etc,);

c. specifice – au o anumita actiune (antitermice, purgative etc.);

Contributii in domeniul farmaciei: a introdus termenii „principii

active”, „substante balast”, „substante daunatoare” – in plante; a elaborate
metode de extractie s plantelor si a stability modul de preparere a formelor
farmaceutice (pulberi, pilule, emplaste, decocturi, solutii in uleiuri grase,
vinuri, oteturi, cataplasme, sapunuri). De la Galenos se pastreaza si astazi,
denumirea de produse galenice, galenisti, Farmacie galenica, denumirea
data Tehnicii farmaceutice intr-o anumita perioada, la noi.
„Perioada lui Galenus a reprezentat apogeul medicinei
romane care a coincis cu apogeul Imperiului Roman”.
(Samuel Izsak).
 Concluzie:

Claudiu Galenus a avut un rol important in medicina .A fost unul dintre

promotorii metodei experimentale in cadrul investigatiei medicale .El

recomanda tuturor medicilor sa practice disectia ca modalitate de a face

descoperiri . Romanii la fel ca si grecii si egiptenii antici au avut un impact

foarte mare asupra medicine si sanatatii.Chiar daca decoperirile romane

nu au fost in domeniul medicine pure igiena proasta a oamenilor a fost o

sursa constanta de boala asa incat orice inbunatatire in sanatatea publica

ar fi avut o influenta majora asupra societatii.

 Bibliografie:

 Vătămanu, N. - O istorie a medicinii, Editura Albatros, București, 1975

 Hitti, Philip K. 2008. Istoria arabilor. Traducere, note și index: Irina
Vainovski-Mihai. București: Editura All. ISBN 973-571-855-8

 Wikipedia

Cuprins:
1. Trăsături generale despre Roma Antică

2. Bibliografia lui Claudis Galenus

3. Rolul lui Galenus în medicina galenică

4. Influente asupra medicinei

 5. Dezvoltarea medicine in Roma Antică

6. Galenus în evoluţia medicine

O mare parte din medicina romană era, de fapt, medicina greacă

Romanii i-au învins pe greci, în formarea primului Imperiu Roman. Ulterior,
medicii romani au acceptat multe dintre ideile pe care le aveau grecii în
ceea ce privește medicina. De fapt, cei mai mulți medici care practicau în
Imperiul Roman erau greci. Mai mult decât atât, lucrările lui Hipocrate,
“părintele medicinei” de origine greacă, au servit ca bază pentru instruirea
mai multor medici romani.

Romanii s-au concentrat asupra sănătății publice

Evident, romanii erau conștienții de existența bacteriilor, precum și de
transmiterea ușoară a acestora prin utilizarea diferitelor obiecte personale.
De aceea, romanii au pus accent pe sănătatea publică, în special pe
îmbunătățirea igienei personale, care a ajutat ulterior la reducerea apariției
bolilor.

Roma a dezvoltat teoriile grecești despre medicamente

Romanii au aderat la multe dintre teoriile grecilor cu privire la menținerea
sănătății oamenilor. De exemplu, ei s-au concentrat asupra importanței
curățeniei și a exercițiilor fizice. Romanii au împrumutat teoriile grecești ale
lui Hipocrate pentru a dezvolta mai multe leacuri folosite în acea perioadă.

În 148 (sau 149), Galenus părăsește Pergam pentru a studia la Smyrna,

Corint și Alexandria pentru următorii 12 ani. În 157 se reîntoarce în orașul
natal, unde lucrează 3-4 ani ca medic al unei școli de gladiatori. În această
perioadă, având de-a face cu tot felul de răni și traume (pe care le numește
ferestre către trup), acumulează o bogată experiență.

În 162 se mută la Roma. Aici scrie foarte mult, ține cursuri și își expune
cunoștințele de anatomie. Prestigiul său crește și, drept urmare, consulul
Flavius Boethius îl face cunoscut la curtea imperială și Galen devine
medicul împăratului Marcus Aurelius.

În 166, Galenus se mai întoarce pentru o perioadă la Pergam, urmând ca

în 169 să se întoarcă în capitala Imperiului Roman, unde va locui până la
sfârșitul vieții.