Medicina romana

Romanii, la fel ca și grecii și egiptenii antici, au avut un impact foarte mare

asupra medicinei și sănătății. Impactul roman a fost asupra schemelor de sănătate
publică. Chiar dacă descoperirile romane nu au fost în domeniul medicinei pure,
igiena proastă a oamenilor a fost o sursă constantă de boală așa încât orice
îmbunătățire în sănătatea publică ar fi avut o influenta majora asupra societății.

Romanii au învățat foarte multe de la grecii antici. Primul contact cu grecii l-au avut
în jurul anilor 500-146 Î.Hr., atunci când părți ale Greciei au devenit provincii ale
Imperiului Roman iar până în anul 50 Î.Hr. aceștia dețineau controlul și asupra
zonelor din jurul Mediteranei unde se vorbea limba greacă.

Romanii au folosit ideile grecilor dar nu le-au copiat pur și simplu. Ideile care li se
păreau impractice le ignorau, ei fiind mai interesați de modalități ce ar fi avut un
impact direct asupra calității vieții oamenilor din imperiu.
În primii ani ai Imperiului Roman nu existau persoane care să fi avut o profesie
medicală separată. Se credea că fiecare persoană care era capul unei case știa
suficient de multe despre ierburi și medicină pentru a trata bolile din casa sa.

Odată cu extinderea Imperiului Roman în Grecia, mulți doctori greci au venit în

Italia și la Roma. Unii dintre aceștia erau prizonieri de război și ar fi fost cumpărați
de către romani bogați pentru a lucra în casele lor, devenind indivizi valoroși pentru
casele respective.

Se știe că o parte dintre acești doctori și-au cumpărat libertatea și și-au deschis
propriile cabinete în Roma. După anul 200 Î.Hr., mai mulți doctori greci au venit
la Roma dar succesul lor pe seama romanilor a atras o anumită neîncredere.

Chiar și așa, mulți doctori greci aveau parte de sprijinul împăraților iar cei mai buni
dintre ei erau foarte populari în rândul poporului roman. De exemplu când doctorul
grec Thessalus se plimba prin zonele publice, atrăgea grupuri mari de oameni la fel
ca orice actor roman faimos.

Romanii credeau cu tărie în ideea că o minte sănătoasă era la fel de importantă ca

un corp sănătos. Exista o credință conform căreia dacă te păstrai într-o condiție fizică
bună ai fi fost mai capabil să combați boala. Decât să își cheltuie banii pe doctori,
romanii preferau să îi cheltuie pentru a avea o condiție fizică bună.

În același timp, ei credeau că boala are o cauză naturală și că sănătatea

proastă putea fi cauzată de apă contaminată sau apa menajeră. De aici a
apărut și dorința lor de a îmbunătăți sistemul de sănătate publică în așa fel încât tot
imperiul să poată beneficia. Cei care lucrau pentru romani trebuiau să fie sănătoși la
fel ca și soldații. În acest sens, romanii au fost primii care au introdus un program
de sănătate publică pentru toată lumea nu doar pentru cei bogați. Ei au început să
dreneze mlaștinile pentru a putea scăpa de țânțarii purtători de malarie.

O atenție deosebită o primeau soldații, fără de care imperiul s-ar fi prăbușit. Accentul
era pus pe accesul la apă curată și la menținerea lor într-o formă fizică bună. De cele
mai multe ori soldații romani trăiau mai mult decât cetățenii obișnuiți deoarece
primeau o îngrijire medicală foarte bună, în ciuda faptului că erau supuși constant
pericolelor.
Orașele erau construite în apropierea izvoarelor. Dar pe măsură ce acestea creșteau
la fel creștea și nevoia de apă. Cum apa nu putea fi adusă prin țezi au fost folosite
conducte iar când apa intra în oraș erau folosite conducte ceramice sau de bronz mai
mici. Văile mari erau traversate de apeducte. Unul dintre cele mai faimoase este
apeductul de la Pont du Gard din Nimes din sudul Franței.

Roma avea o alimentare cu apă impresionantă. Sistemul a fost proiectat de Iulius

Frontinus în jurul anului 97 D.Hr. Se estimează că apeductele sale alimentau Roma
cu aproximativ 1000 de milioane de litri de apă pe zi.

Igiena personală era și ea foarte importantă în viața de zi cu zi iar faimoasele lor

băi au jucat un rol important. Băile erau folosite de toată lumea indiferent de bogăție,
acest lucru fiind evident din faptul că percepeau o sumă foarte mică la intrare.

Din scrierile lui Seneca știm că romanii cheltuiau foarte mult pe construcția băilor.
El descrie băi ale căror pereți erau acoperiți cu oglinzi imense și marmură. Chiar și
cei bolnavi erau încurajați să facă baie considerându-se că acest lucru i-au putea
ajuta să-și recapete sănătatea.

Case romane și străzile aveau toalete. Și alte civilizații foloseau toaletele dar acestea
erau pentru cei mai avuți, fiind un semn al bogăției. Pentru a face față acestor toalete,
romanii aveau nevoie și de un sistem de drenaj foarte eficient.
Scriitorul Pliniu a scris că pentru mulți romani sistemul de canalizare al Romei era
cea mai mare realizare a orașului. Șapte râuri au fost făcute să treacă prin canalizarea
orașului pentru a ajuta la curățarea mizeriei.

Importanța igienei s-a extins până la spitalele militare care aveau sisteme de
drenaj și canalizare atașate. Ei credeau cu tărie că un soldat rănit s-ar fi recuperat
mult mai repede într-un mediu igienic.