Ministerul Educaiei al Republicii Moldova Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Psihologie i tiine ale Educaiei

Tema:Igiena n Evul Mediu

Efectuat:Olteanu Mihaela Controlat:Pascari Rodica

Chiinu 2011

Evul Mediu feudal Apa de but era foarte murdar i plin de boli (ex: lepr) i de aceea oamenii beau numai vin i alte buturi alcoolice. Europenii nu erau foarte dornici s se spele, dar cei cu bani puteau s-i plteasc intrarea la o baie public. Numai nobilii i regii aveau propria lor cad. Toaletele castelelor erau numite ,,garderobe. Cei care nu aveau toalete, foloseau oale i le vrsau, pur i simplu, pe strad. Data viitoare cand va spalati pe maini si apa e un pic mai rece decat v-ati dori, comparati situatia cu modul in care se spalau englezii prin anul 1500. Nuntile aveau loc in general in luna iunie, pentru ca singura baie din an se facea in luna mai si in prima luna a verii viitorii soti inca miroseau acceptabil. Oricum, corpul era deja imbibat de "miresmele" transpiratiei si ca sa mascheze cat de cat mirosul neplacut, miresele purtau in brate un buchet de flori (de aici a ramas obiceiul buchetului purtat de mireasa!) ; "Cada" era, de fapt, un butoi mare, plin cu apa calda. Stapanul casei avea privilegiul de a se imbaia primul, in apa curata. In aceeasi apa urmau la spalat, rand pe rand, fiii si restul persoanelor de sex masculin din familie. Apoi venea randul femeilor si, la sfarsit, al copiilor, in ordinea descrescatoare a varstelor. In final, apaera atat de murdara, incat puteai pierde un bebelus prin ea. De atunci dateaza la britanici vorba "Nu arunca pruncul odata cu apa in care te-ai spalat". Regina Elisabeta I a Angliei a ramas celebra si prin urmatoarea declaratie, facuta cu mandrie: "Fie ca e nevoie sau nu, eu o data la trei luni ma spal !" Cu igiena nici francezii nu stateau prea bine, se zice ca asa au si devenit experti in parfumuri. In plus erau plini de paduchi si de aia nobilii aveau pieptenii aceia cu dintii lungi, ca niste furci, sa se scarpine pe sub peruci. Versaillesul avea o mie de camere dar nici o toaleta. Domnitele faceau baie doar la sfarsitul anului iar regina de doua ori pe an ca era obligata prin lege. Iar la Roma, chiar erau motive ca s se comporte cineva dup felul romanilor. Cele mai detaliate nsemnri despre obiceiurile legate de igien, n sfera public i privat, le avem de la cronicarii latini, care au consemnat felul n care igiena, dorina pentru curenie i via sntoas au ieit de sub tutela exclusiv a justificrilor religioase i a intrat direct n slile de studiu ale medicilor Republicii i apoi ai Imperiului. Zicala minte sntoas n corp sntos ofer o citire foarte rafinat a modului n care romanii i priveau att propriul corp, ct

i efectele ntreinerii lui asupra convieuirii cu sine i n societate. Bile publice ajung n vremea Imperiului Roman la punctul de maxim rspndire. Nu numai la Roma, ci i pe ntregul teritoriu cucerit de flamurile lui Remus i Romulus. Instalaiile de transport al apei, apeductele, pentru consumul zilnic din marile centre urbane romane, reprezentau att o realizare arhitectural i inginereasc remarcabil, ct i dovada clar c igiena devenise unul dintre punctele forte ale agendei de politici publice ale conductorilor de la Roma. Igiena ieea pentru prima oar deschis n spaiul public, formatndu-l, recrendu-l dup necesitile dictate de imperativele evitrii bolilor i epidemiilor. Dei chestiune care ncepe individual i n spaiul privat, igiena, n vremea dominaiei latine asupra bazinului mediteranean, a fost transformat chiar ntr-unul dintre nsemnele distinctive ale unei civilizaii avansate. Romanii se splau des i le plcea teribil acest obicei. Timpul petrecut la terme (bile publice cu ap cald) constituia deja un ritual social, curenia trecuse de la necesitate fizic la pretext de socializare. Igiena aducea oamenii laolalt, pentru a se cunoate mai bine. La curile regale europene, luxul strlucea, acoperind o pelicul groas de murdrie. Una dintre reginele Europei chiar se luda cu strlucitoarea albea a minilor sale, n condiiile n care nu i le mai splase de trei sptmni. Nu existau camere speciale destinate satisfacerii nevoilor fiziologice, de aceea la Curtea Franei obiceiul monarhilor de a se muta cu suita de la un castel la altul n vizit lua alte semnificaii servitorii trebuiau s curee colurile incintelor, de altfel opulente arhitectural i ca amenajare de interior, nainte de revenirea suveranilor. n plin secol al XVIII-lea, curtenii regelui Franei purtau machiaje sofisticate, peruci aripi de porumbel, veminte din cele mai fine catifele i mtsuri, folosind relaxai andrele sau beioare metalice lungi pentru a se scrpina sub perucile fastuoase. De ce? Simplu. Erau plini de pduchi. Parfumurile epocii aveau esene tari. De ce? Pentru a ascunde mirosurile dezagreabile ale lipsei unei igiene corporale riguroase. Doar din secolul al XIX-lea ncepe marea btlie pentru readucerea cureniei ca norm social acceptabil a igienei private. Nu ns i a celei publice. Bile i fac apariia n casele oamenilor ca prezene obligatorii. ns strzile gem de mizerii, noroi i gunoaie. Doar la sfritul secolului al XIX-lea i nceputul secolului al XX-lea apar lucrrile sistematizate de canalizare, de drenare, de curenie public i de amenajare urbanistic, ce permiteau i chiar ncurajau

crearea unui spaiu public curat. Iar secolul al XX-lea a fost cu siguran secolul n care igiena a devenit una dintre variabilele statistice msurabile pe consumul de ampon, detergent, past de dini pe cap de locuitor. Civilizaia actual este obsedat de curenie. Igiena apare astzi ca un imperativ, ca o norm fr de care individul n sine, dar i populaii ntregi nu pot spera s aib acces la statutul de societate avansat. Frenezia cureniei, a lipsei mirosurilor deranjante emise de fiziologia uman nu mai este neaprat dat de deliciile socializrii, cum era cazul n Imperiul Roman, ci de reversul problemei: lipsa de igien scade considerabil dezirabilitatea social. n lumea contemporan nu mai este loc sau rbdare pentru murdrie. Nu n condiiile n care circuitul comercial care gestioneaz fluxul de curenie se joac permanent cu preurile ctre praguri tot mai mici. Oferta economic stimuleaz igiena. Pentru simplul fapt c avem de-a face cu o pia de desfacere n continu expansiune. Sensurile de enciclopedie ale cuvantului apa trimit la drumul pe care l-a parcurs de-a lungul timpului acest termen. Cu toate ca apa si igiena sunt inseparabil relationate in zilele noastre, in vremurile de demult lucrurile nu au stat intotdeauna astfel. Efectele benefice ale apei si capacitatea sa de a aduce bucurie si confort erau familiare bastinasilor indieni in urma cu treizeci de secole. De exemplu, casele membrilor de frunte ai societatii dispuneau, inca de pe atunci, de sali de baie si sisteme de canalizare. Grecii au adoptat ablutiunea de la hindusi si au invatat stiinta parfumurilor si uleiurilor aromatice de la egipteni. Imbaierea era incompleta daca nu erau aplicati acesti unguenti, recunoscuti pentru proprietatile lor protective si binefacatoare. Cetatenii Greciei Antice puteau face dusuri in aer liber in fantanile publice. Camerele de baie au fost treptat introduse, la inceput fiind bazine cu apa rece, urmate apoi de bazinele cu apa calda si saune. Romanii au fost urmatorii care au adoptat notiunea de imbaiere. Termele lor erau formate dintr-un frigidarium (baie rece), un tepidarium (baie calda) si un caldarium (baie de aburi). Mai tarziu, o data cu caderea Imperiului si cu cresterea influentei Crestinismului, aceste bai publice au fost abolite, fiind considerate imorale deoarece femeile si barbatii faceau baie impreuna. In secolul al XIV-lea, in Europa, igiena a inceput sa fie ignorata si considerata chiar periculoasa. Acest lucru se petrecea in contextul izbucnirii primei si celei mai mari epidemii de ciuma (1348-1350), care a facut milioane de victime. Ciuma fusese adusa din Asia, de sobolanii de la bordul

navelor de comert (deci tot pe apa!). Medicii timpului au avansat ideea ca boala se transmitea prin aer si apa. Se credea ca apa se infiltra in porii pielii si depozita germenii pe care ii transporta. Conceptia pielii impermeabile la boli sa mentinut pana in secolul al XVIII-lea si a avut repercursiuni asupra atitudinii fata de corp. Pentru a se evita imbolnavirea organismului, pielea trebuia ferita de contactul cu aerul, soarele si apa. Igiena corporala ignora apa. Renuntanduse la imbaiere, inul a inceput sa fie folosit pentru pastrarea igienei personale. Avand proprietatea de absorbire a sudorii si sebumului, inul a devenit un semn de rafinament si curatenie a celui care il purta. Aristocratia franceza din timpul lui Ludovic al XIV-lea, Regele Soare, practica asa-numita igiena seaca; oamenii isi stergeau corpul cu un prosop uscat, sau incercat sa acopere mirosurile cu parfum. Alaturi de inul alb, parfumurile erau, in secolul al XVII-lea la mare cautare. Daca pana atunci hainele aveau rolul de a ascunde murdaria, parfumul era folosit acum pentru a masca mirosul. In secolul al XVIII-lea, apa deja nu mai era vazuta ca o amenintare la adresa sanatatii; baile au devenit iarasi acceptabile, apa si-a capatat locul de drept si a aparut sapunul. Tratatele de medicina ale secolului al XIX-lea au subliniat rolul extrem de important al apei in pastrarea unui corp sanatos. Cu toate acestea, abia la jumatatea secolului al XX-lea instalatiile de apa curenta au devenit raspandite si la fel si notiunile elementare de igiena. Igiena personala redevenise centrul mentinerii sanatatii si bunastarii. Henric IV Regele care voia ca fiecare supus al sau sa aiba duminica in oala o gaina si a pus interesele regatului mai presus de credinta personala, cand a dat Parisului o liturghie, era si el un dusman al apei si sapunului. Chiar daca de o eleganta deosebita isi schimba camasile in fiecare zi acest rege cu pasiuni sexuale cel putin dubioase nu s-a spalat niciodata. Pasionat vanator, el calarea ore in sir, urmarind prada prin padurile Frantei, dupa care, spre a-si masca damful de transpiratie, se stropea din belsug cu parfum. O amanta mai indrazneata, Gabrielle dEstrees, i-a spus candva ca miroase ca un starv, ceea ce probabil era perfect adevarat, iar a doua sa sotie, Maria de Medicis, a lesinat, atunci cand l-a intalnit prima data si s-a spalat, efectiv, cu parfum, pentru a putea rezista alaturi de rege, in noaptea nuntii Marilyn Monroe

Multi barbati de pe planeta o considera inca idealul feminin dar cei care i-au stat alaturi n-au avut deloc o parere buna despre ea cel putin in ceea ce priveste curatenia. Fiindca logodnica Americii era o ingalata fara de pereche. Clark Gable o descrie, in biografia sa, ca fiind extrem de murdara. Suferind de sindromul colonului iritabil, era mai mereu la baie dar nu pentru a se imbaia. Manca doar culcata, privind la televizor si arunca resturile sub pat. Ura sa se spele, desi ii placeau parfumurile scumpe. Combinatia de mirosuri ii teroriza insa pe partenerii ei de film. Va mai plac blondele? Desi nu se mai considera evul mediu, in sec. 18 diversi cronicari germani aminteau ca e obligatia educatorilor sa puna joarda pe copiii ce fac baie in riu deoarece nu se cuvine.n acea perioada cam orice aristocrat avea paduchi, jegul nu era spalat ci era acoperit cu machiaj,te scarpinai in plina zi si nu se mira nimeni. Femeile, ce purtau rochiile acelea gigantice aveau o perie cu un miner mai lung pentru a se putea scarpina cu ea sub rochii.Pielea bronzata era o rusine deoarece identifica un om ce munceste pe cimp => clasa de jos.Orasele medievale erau strimte din cauza costurilor de a construi ziduri gunoiul si fecalele erau aruncate in strada, adesea in capul nefericitului trecator.Strazile erau usor inclinate in sectiune catre mijloc ca tot gunoiul sa se poata scurge cind o veni ploaia. Nu-i de mirare ca ciuma a facut ravagii.Pe apa lucrurile erau si mai extreme. Goana dupa profit avea ca consecinta, ca un gallion spanoil transatlantic din sec 16. sa aiba cca 150-200 oameni echipaj+ pasageri, care toti se usurau in balastul din cala. adesea oameni lesinau la incercarea de a patrunde in acele compartimente din cauza mirosului oribil.Pierderi de 30-40% din cauza boliilor si lipsei de vitamina erau considerate normale.Primii care au realizat nevoia de un minim de igiena au fost englezii pe vremea razboaielor anglo-olandeze cind flota britanica incerca sa stea in larg cu luniile sa blocheze coasta olandeza. n sec. 18 in flota s-au introdus pedepse corporale pentru lipsa de igiena, iar in preajma fiecarei batalii oamenii erau obligati sa imbrace lenjerie sterilizata. E unul din motivele principale pentru gradul ridicat de operativitate al flotei britanice comparativ cu toate celelalte flote pina in sec. 19.pe uscat lucrurile in schimb nu s-au schimbat radical pina prin sec. 19.