Sunteți pe pagina 1din 13

Roma antic

Roma antic a realizat o evoluie istoric inegalabil n istoria umanitii


pornind de la fondarea unui mic ora pn la cetatea universal. Studierea istoriei
Romei antice nu poate fi limitat doar la procesul unificrii Italiei i la cuceririle
militare, ci trebuie parcurs i evoluia social, politic, cultural, religioas,
economic i a realizrilor tiinifice. nfloritoarea civilizaie roman a tiut s-i
impun limba, credinele religioase, legea i arta sa pe tot cuprinsul Imperiului su,
influena sa fiind reflectat i n prezent n literatur, coduri juridice i
guvernamentale, arhitectur, inginerie, medicin, sport, arte etc.
Viaa cotidian n Roma antic
Romanii se sculau odat cu rsritul
soarelui i i ncepeau numaidect activitatea
obinuit. n primele dou ore ale dimineii
patricienii
i
exercitau
funcia
de patroni: patronul i primea (n ordinea
ierarhic) clienii, care se prezentau zilnic s-l
salute, s-i primeasc raia de alimente sau de
bani, i eventual s-i solicite ajutorul n anumite
probleme (juridice, o intervenie, etc.) Dup
care, urmai de numeroii lor clieni, patricienii porneau (pe jos; numai personajele
foarte marcante mergeau n lectic) spre locurile unde i desfurau activitatea
zilnic n For, la Senat, la adunrile politice, la ntlnirile de afaceri, la tribunale
etc.
La ora 12, toate aceste activiti ncetau, i romanii se ntorceau acas, la
mas. Bineneles c acest orar nu era general; cei de la ar, meteugarii,
negustorii, .a. continuau lucrul pn seara. Dar categoriile de privilegiai care i
puteau permite un program mai liber i petreceau dup-amiaza dup un repaus
de o or de obicei la terme, care se deschideau la ora 14 i se nchideau la
apusul soarelui.
Termele nu erau doar nite imense bi publice, ci
adevrate instituii sociale: locul de ntlnire ntre prieteni i
cunoscui, loc de destindere i de felurite distracii, locul
unde se puteau afla mai repede ultimele tiri i unde se
comentau noutile zilei. Ca bi propriu-zise, termele aveau
un vestiar sau dou, o ncpere pentru bi reci, o alta
nclzit cu un sistem de tuburi subterane, n fine sala
bazinelor cu ap cald. Pe lng acestea mai erau camere
cu aburi, camere pentru masaje, pentru frecii, .a. Termele
mai mari i mai somptuoase aveau grdini, biblioteci,
piscine, bufete, un stadion, gimnazii. Termele care nu
aveau sli rezervate femeilor, puteau fi frecventate de femei numai nainte de
prnz, cnd brbaii n-aveau acces. Preul de intrare la terme era foarte mic, nct
le puteau frecventa zilnic i oamenii sraci.

Educaia n Roma Antic


Educaia copiilor n Roma antic era
orientat n sens practic i n acela de a-i forma n
spiritul integrrii lor n viata colectivitii; deci, i n
sensul de a ti cum s-i exercite i drepturile i
datoriile.
Exerciiile fizice nu deineau un loc de
seam n programul de educaie. Echilibrul dintre
dezvoltarea fizic a tnrului prin sport i formaia
sa moral nu era pentru romani ca pentru greci
un ideal de educaie.
Analfabetismul era, la romani, un fenomen de proporii relativ reduse.
Aproape fiecare cetean tia s scrie, s citeasc i s socoteasc; nct
ceteanul obinuit era primul dascl al copiilor si, i singurul, cnd n-avea
posibiliti s-i dea la coal.
coala primar la care bieii i fetele nvau mpreun ncepea la vrsta
de 7 ani. Din secolul II .Hr. coala era inut de un dascl de profesie (ludi
magister), pltit de prini. n aer liber sau n localuri de ocazie, srccioase,
mizere chiar, n mijlocul zgomotului asurzitor al strzii, copiii nvau s scrie, s
citeasc i s socoteasc, s repete pe de rost i s recite texte literare. Sistemul
pedagogic n uz urmrea nmagazinarea mecanic a unor date i noiuni
considerate indispensabile. Pedepsele corporale se aplicau, pn la abuz.
Familiile bogate nu i trimiteau copiii la coala popular a unui ludi magister,
ci i ncredinau unui pedagog, de obicei unul din sclavii cei mai instruii ai casei.
Cu un bagaj minim de noiuni practice elementare, un numr restrns de
copii treceau la vrsta de 12 ani la coala de gramatic. n aceast coal
de grad gimnazial elevii studiau timp de patru ani limba latina i mai ales limba
greac, precum i autorii clasici respectivi. Profesorul (gramaticus) prefera s-i
in leciile n limba greac. Elevii fceau exerciii de lectur cu voce tare, recitau, li
se ddeau lecii de dicie, nvau figurile de stil; i numai accidental, n legtur cu
textele literare analizate, cptau i cteva noiuni vagi de istorie general, de
geografie i mitologie, de matematic, astronomie i muzic. Spiritul practic
execesiv al romanilor desconsidera aceste domenii care nu prezentau un sens de
utilitate imediat.
mplinind vrsta de 17 ani, tinerii din familiile nstrite puteau continua studiile
la coala, de grad superior, de retoric. Aceast coal era indispensabil pentru o
carier politic. nvmntul era predat cu precdere n limba greac. Consta din
nesfrite exerciii literare de retoric, convenionale i adeseori extravagante,
cautnd exclusiv artificiile verbale de efect oratoric; exerciii lipsite de un coninut
substanial, viznd exclusiv nsuirea unei pedante virtuoziti oratorice pur
formale. tiinele naturale, matematica sau filosofia nu-i gseau loc n coala de
retoric.
Pe lng aceste coli, mai existau i altele care formau anumii specialiti
medici, arhiteci, juriti. Studiul dreptului, n special, s-a bucurat de un nalt
prestigiu.

mbrcmintea n Roma antic

mbrcmintea romanilor se caracteriza nainte de toate prin simplitate: nu


necesita nici croial aproape deloc i nici custur; nct intervenia croitorului de
profesie era minim. Vemntul oficial al romanilor (dar care era interzis ranilor,
muncitorilor simpli i sclavilor) era toga: o bucat de stof groas de ln alb,
tiat n form de elips sau de semicerc cu un diametru care putea ajunge pn la
ase metri.
n epoca imperial se purta tot mai mult toga colorat potrivit anumitor
norme: toga mpratului era roie, a generalilor victorioi era de purpur cu broderii
aurite, iar a copiilor sub 17 ani (precum i a nalilor magistrai sau a unor categorii
de sacerdoi) era tivit cu o fie de purpur.
Romanii umblau cu capul descoperit. Cnd ploua i puneau o glug; iar
vara, pentru a se apra de soarele prea puternic, o plrie cu boruri largi. Evantaiul
i umbrela de soare (purtate de sclava nsoitoare) i poeta erau articole
indispensabile femeii elegante.

Harta Imperiul Roman

Amfiteatrul n Roma antic

Amfiteatrul - loc destinat spectacolelor cu gladiatori, venationes (lupte cu


fiare) i naumachia(lupte navale). Amfiteatrul de factur primitiv a aprut n
Campania (sec. I .Hr.), de unde a trecut la Roma. Numele lui se ntlnete prima
dat la Vitruvius i n testamentul lui Augustus.
Primele amfiteatre au fost construite din lemn i erau demontate dup
ncheierea spectacolelor. n toat lumea roman s-au identificat peste 200 de
amfiteatre. La Roma, cel mai vechi, din lemn, a fost construit n anul 53 .Hr. de
ctre C. Scribonius Curio pentru lupte de gladiatori. A fost urmat de amfiteatrul lui
Cezar (n for) pentru venationes (46 .Hr.) i apoi de unul din piatr, ridicat de C.
Statilius Taurus (29 .Hr.), distrus de incendiul neronian (64 d. Hr.). Cel din Pompei,
din piatr, este ns mai vechi (79 .Hr.). Amfiteatrul cel mai mare i reprezentativ
rmne ns Colosseum.
Din Italia amfiteatrul s-a rspndit n intreaga lume roman. n Dacia au
funcionat amfiteatrele de la Sarmizegetusa, Porolissum i Apulum.
Existau dou tipuri de amfiteatru. Primul tip se construia ntr-o vale cu dou
dealuri apropiate sau se realiza dintr-o uria movil de pmnt, inelar, n care se
aezau scaunele spectatorilor. Era nconjurat de un zid; nu avea subsol, ci numai
scri de acces n exterior sau n interior. Al doilea tip se realiza n ntregime din
zidrie cu intrri boltite, coridoare inelare interioare, scri interioare de acces,
subsol etc.
Date interesante despre Colosseum. Stiati ca:
1. Colosseum dateaza din anul 80 d.H! Inaugurarea lui a durat 100 de zile, in care au
pierit peste 5000 de animale
2. Constructia ovala nu mai este intreaga, o parte din fatada s-a prabusit in anul 847 in
urma unui cutremur
3. Amfiteatrul are peste 80 de intrari si suporta 70 000 spectatori la un singur spectacol
4. Se estimeaza ca de-a lungul timpului, in spectacolele din Colosseum au murit nu mai
putin de 500 000 de gladiatori si peste 1 milion de animale salbatice
5. Se spune ca o parte din marumara de pe fatada Colosseului a fost scoasa si folosita la
ridicarea bazilicii San Piedro
6. La constructia Colosseului s-a folosit peste 100 000 metri cubi de marmura

Mituri false despre romani si Roma antica


Opinia publica de pretutindeni isi face o idee despre vechile civilizatii, in
special dupa vizionarea si intiparirea in memorie a unor aspecte larg prezentate in
filme ca: Gladiator, Spartacus, Barrabas, Ben Hur si multe alte productii Made in
Hollywood. Tinand cont ca imperiul si civilizatia romana au existat un numar atat de
mare de secole, este evident ca firul adevarului istoric, care s-a transmis pana in
zilele noastre, a fost greu de urmarit. Sa vedem, prin urmare, unele dintre cele mai
controversate mituri si imagini asociate cu una dintre cele mai stralucite civilizatii
din bazinul mediteranean!
Degetul orientat in sus
Acest gest, facut intotdeauna de imparatul roman si hotarator cu privire la
viata invinsului din arena, este o imagine tip regasita in aproape toate filmele
despre romani. Contrar parerii comune, imparatul nu semnaliza prin degetul mare
orientat in sus sau in jos viata sau moartea gladiatorului invins. Imparatul si numai
el era singurul care hotara soarta invinsului prin semnul palmei, nu al degetului.
Daca cezarul arata palma deschisa, acesta era ordinul pentru crutarea vietii,
daca era aratat pumnul inclestat, invinsul era ucis. Nici un gladiator invins nu era
ucis fara aprobarea imparatului, in caz contrar celalalt gladiator era acuzat
de crima si avea de infruntat un lung proces.
Atia si a ei viata
Preponderent in filme si seriale care au ca subiect Roma antica, mama
lui Octavian Augustus si nepoata dupa sora a lui Iulius Cezar, nobila Atia, este
reprezentata drept o femeie de moravuri foarte usoareegoista, complotista si
maestra a intrigilor politice. Mai mult chiar, si in productii cinema foarte recente,
Atia este reprezentata drept insasi amanta lui Marc-Antoniu. In realitate Atia
a fost o femeie de inalta tinuta morala (depinde ce inseamna asta in Roma
antica). Tacit ne spune despre ea ca: In prezenta ei, nici un cuvant ofensator
nu era spus si nici o gresala nu era infaptuita. Femeie foarte religioasa si delicata,
Atia nu doar ca-isi indeplinea toate atributiunile fara cusur, dar firea ei placuta
o indemna sa guste in egala masura relaxarea si jocurile.
Vomitoria
Unul dintre cele mai persistente mituri despre romani este acela referitor la
ospetele lor. Ospete urmate evident de orgii, dar ospetele erau cu adevarat
pantagruelice iar romanii mancau pana cand isi umpleau stomacul pana la refuz si
erau nevoiti sa vomitepentru a-si putea continua din nou festinul pana
la epuizarea fizica. Conform mitului romanii aveau o camera destinata exclusiv
acestui gest, denumita sugestiv Vomitoria. Acesta este un mit clar- vomitoriile
erau de fapt pasajele care permiteau spectatorilor sa patrunda dinspre intrare spre
locurile rezervate in amfiteatre. Conform studiilor istorice, romanii care se indopau
la limita evacuau continutul direct de la ferestrele personale

Romanii vorbeau latina?


Este adevarat ca romanii vorbeau limba latina , dar latina de vorbita pe
strazile Romei era clar diferita delatina clasica, in care stiinta si-a gasit sursa de
inspiratie pentru multe denumiri. Limba latina clasica este limba care se studiaza in
prezent in universitati aceeasi cu limba in care erau scrise majoritatea
manuscriselor si textelor din Evul Mediu Occidental. Latina Vulgata sau latina
vulgara era limba vorbita de cetatenii romani si in acelasi timp limba din care au
evoluat mai apoi limbile romanice precum italiana, sarda, romana, franceza,
spaniola.

Plebea cea saraca?


Astazi ne-am obisnuit sa credem ca plebeii erau amaratii, cersetorii si
muritorii de foame de pe strazile Romei. In realitate populatia Romei era impartita
doar in doua categorii patricienii adica acea clasa de privilegiati, nobili si
conducatori militari si restul. Iar restul erau denumiti plebei. Acestia erau de
faptnegustori, agricultori, soldati de ranguri mici si medii, navigatori,
prostituate, mercenari, practic orice gen de cetatean care nu era de rang nobil.
Printre acestia existau unii plebei foarte bogati, unii dintre ei mai bogati chiar
decat multi patricieni. Cu toate acestea bogatia nu le schimba clasa, un nascut
plebeu murea plebeu.

Romanii purtau toga


Cand ne gandim la cetatenii Romei antice, ni-i imaginam de obicei imbracati
in togi. De fapt toga era o piesa de imbracaminte formala purtata rareori. Sa
spunem despre romani ca purtau tot timpul togi, ar echivala cu ipoteza ca englezii
ar fi purtat toti in trecut faimoasele palarii cilindru. Ceea ce evident ca nu a fost
adevarat in ambele cazuri.Juvenal spune ca: Sunt multe parti ale peninsulei italice
unde sincer sa fiu, un barbat poarta toga doar in momentul in care este ingropat.
Romanul obisnuit poarta zinic doat tunica sa.

Sararea Cartaginei
Exista un mit popular foarte raspandit care sustine ca in momentul in care
romanii au invadat Cartagina, au presarat sare peste intinsele ogoare ale acestui
imperiu nord-african pentru a impiedica astfel sa creasca orice cereala cultivata si
in consecinta armatele cartagineze sa sufere de foame. Acest mit nu are nici un fel
de sustinere istorica. In realitate, cand romanii au cucerit Cartagina, au trecut din
casa in casa capturandsclavi si ucigandu-i pe ceilalati cartaginezi prea batrani
pentru a fi luati in robie. Orasul a fost ars si zidurile distruse astfel incat foarte multe
informatii istorice despre civilizatia cartagineza au fost definitiv pierdute.

Si tu, Brutus?
Ultimele cuvinte ale lui Cezar au fost de fapt Ei bine, si tu ?dupa cum ne
transmite Suetoniu. Aceasta intrebare i-a fost puse de Cezar nepotului
sau Brutus dupa ce aceste l-a injunghiat. Probabil din acesta cauzaWilliam
Shakespeare a interpretat intrebarea cu subiect Si tu Brutus? pentru a evidentia
intentia lui Cezar de a i se adresa personal nepotului sau. Ei bine, varianta din
opera lui Shakespeare a avut castig de cauza si a ramas impregnata de secole in
memoria tuturor, cu toate ca intrebarea, initial, suna altfel. Conform expertilor in
subintelesurile latinei, intrebarea Ei bine, si tu? adresata lui Brutus ar fi fost de
fapt un avertisment, avand sensul declaratiei Tu vei urma, Brutus. Cezar
era bilingv, fiind un vorbitor in egala masura de latina si greaca veche.
Toti gladiatorii erau barbati.
Adevarul este ca au existat si femei gladiator, si nu putine. Doamnele
razboinice ale amfiteatrelor romaneerau denumite Gladiatrices sau Gladiatrix la
singular, in limba latina. Cu toate ca prima mentionare exacta a acestora exista din
timpul imparatului Nero (37-68 e.n.), au existat unele documente care sugereaza
aparitia lor cu ani buni inainte de domnia acestuia. O condamnare virulenta a
femeilor gladiator din timpul imparatilor Flavius si Traian poate fi gasita in Satira a
IV-a de Juvenal. Acesta le acuza pe femeile luptatoare cum ca nu ar fi fost decat
niste membre ale familiilor nobile si bogate care se aventurau in arena in cautarea
atentiei si a senzatiilor limita, stiind de fapt ca nici un gladiator n-ar indrazni sa le
raneasca datorita originii lor nobile si privilegiate. Imparatul Severus a interzis
prezenta femeilor gladiator in arene, undeva in jurul anului 200 e.n. cu toate ca
exista unele dovezi conform carora femeile gladiator ar fi continuat sa lupte in
clandestinitate.
Nero a dat foc Romei
In prezent multi istorici au convenit asupra faptului ca imparatul Nero nu era
nici macar in Roma cand au izbucnit primele incendii. Focul a izbucnit in pravaliile
celor care vindeau lichide inflamabile in timp ce Nero se afla, de fapt, in Antium.
Odata ce a auzit de incendiu, imparatul Nero s-a reintors in graba in Orasul celor
Sapte Coline pentru a organiza detasamentele care sa lupte impotriva propagarii
focului. Istoricul roman Tacit ne spune ca populatia turbata de furie cauta un tap
ispasitor si primul invinuit a fost chiar imparatul Nero, acuzat de un numar din ce in
ce mai mare de voci datorita reputatiei care il preceda inca din timpul vietii. Pentru
a scapa de acuzatiile care veneau din toate partile, Nero a dat vina pe ceea ce la
acea ora era denumita Secta Crestinilor. Nero a ordonat aruncarea unui numar
cat mai mare de crestini in arena, prada leilor. Cat despre adevaratul autor al
incendierii Romei, acesta a ramas nedescoperit pana in prezent.

Zeii
La nceput romanii practicau o religie agricola prin care se nchinau unei forte
impersonale tainice care transfigura natura. Religia lor initiala era o combinatie
de henoteism si animism. Divinitatile lor erau, de fapt, duhuri fara imagine, fara
mitologie, vag definite dar prevazute cu o functie foarte clara. Astfel un zeu de felul
acesta veghea asupra copilului n leagan, iar altul se ngrijea de recolta.
Geniile asigurau fecunditatea; fiecare fiinta omeneasca si avea geniul sau.
Larii ocroteau ogoarele, Pedantii se ocupau de camara. Cnd romanii se mutau
dintr-o casa n alta, i luau cu ei.
Manii erau considerati drept spiritele stramosilor si faceau obiectul unui cult.
Alaturi de aceste divinitati domestice erau adorati ocrotitorii statului mai
ales Jupiter (Zeus),Iunona (Hera) si Minerva (Atena) care aveau un sanctuar
comun pe dealul Capitoliu. Spre templul lui Jupiter Capitolinul un comandant de osti
victorios si ndrepta parada triumfala iar capetenia dusmana prizoniera era
njunghiata n temnita de sub templu.
Iunona era raspunzatoare de femei si casatorie. Ei i era dedicata
luna iunie iar a doua jumatate a acestei luni era socotita deosebit de prielnica
pentru casatorii. Marte, zeul razboiului era al doilea n importanta dupa Jupiter.
Romanii credeau n Romulus, ntemeietorul legendar al Romei, care era fiul lui
Marte, iar mama lui Romulus, vestita Rheea-Silvia se tragea din eroul
troian Aeneas, fiul zeitei Venus (Afrodita). Luna martie era dedicata lui Marte, iar
luna ianuarie luiIanus, zeul cu doua fete al pacii si al razboiului. Templul sau era
deschis n timp de razboi dar nchis n timp de pace. De obicei era deschis.
Printre animalele sacre ere Lupoaica. O
lupoaica i-ar fi alaptat pe ntemeietorii Romei,
gemenii Romulus si Remus. Gste sacre erau n
templul Iunonei la Capitoliu. Ele au salvat fortareata
de pe Capitoliu, dnd alarma, noaptea, cnd a fost
atacata de gali.

n perioada Republicii (509-31 .H.) au adoptat zeii greci, dndu-le nume


latine (interpretatioRomana) si credintele grecesti privind viata de dupa moarte.
Au ramas nsa destule credinte diferite si zei diferiti de cei greci.

Cultul
Romanii credeau ca datoria lor era sa pastreze Pacea zeilor prin sacrificii
si ospete speciale la care erau reprezentati si zeii. Fiecare roman aducea ofrande
la fiecare masa spiritelor gospodariei si spiritelor camarii. Cultul se caracteriza
printr-un ritual rigid. Lucrul cel mai important era efectuarea corecta a ritualului.
Trebuiau pronuntate silabele si savrsite exact gesturile prevazute de ritual, chiar
fara a ntelege semnificatia lor. Cultul avea aspectul unui contract comercial dupa
principiul Do ut des(dau ca sa dai). Omul si prezenta darul sau jertfa iar zeul
raspundea printr-o interventie favorabila. Ceremoniile de ispasire si rascumparare
pentru vinovatie erau frecvente. Calendarul prevedea zile faste, pentru anumite
activitati si nefaste, n care activitatile respective erau Tabu.
La solstitiile de iarna se sarbatoreau Saturnalele cu tot felul de orgii n
cinstea zeului Saturn (Kronos). Sclavii aveau voie sa porunceasca atunci stapnilor
si totul era permis ntr-un carnaval general, de care crestinii profitau, ca sa-si
practice cultul pe fata. Acesta a fost unul din motivele aparitiei sarbatorii crestine a
Craciunului. Cultul mparatului avea o importanta politica speciala, ca si cultul zeilor
oficiali ai Romei.
Romanii erau mult mai superstitiosi si mai formalisti dect grecii.
Politica si razboiul erau foarte influentate de practicile pagne legate de ghicirea
viitorului si talmacirea trecutului. Romanii priveau mprejurarile si ntmplarile
neobisnuite ca semne ca pacea zeilor a fost rupta.
Semnele sau minunile includeau asemenea curiozitati cum ar fi un vitel cu
cinci picioare, pietre fierbinti care cadeau din cer sau scuturi care transpirau cu
picaturi de snge.
Romanii observau atent si hranirea gainilor n timpul campaniilor lor militare.
Cnd gainile sacre nu au mncat, semn foarte rau pentru lupta care urma, un
amiral roman furios le-a aruncat n mare, zicnd: Sa bea daca nu vor sa
mannce! Se zice ca lipsa lui de evlavie a fost platita prin pierderea bataliei. Nicio
campanie militara sau act oficial nu se putea efectua fara a descoperi vointa zeilor
prin divinatie (ghicire, prezicere). A dispretui semnele era un act de rau
augur (prevestitor de rele), iar a nu lua n seama stelele era un adevarat dezastru.
Vestitul conducator roman Iulius Cezar a fost prevenit de asasinarea lui prin vise si
alte preziceri pe care nu le-a aluat n seama si a sfrsit-o rau.
Totusi, un proverb roman spunea: Cnd un augur ntlneste alt augur,
amndoi ncep sa rda.

Monarhia in Roma antica


Intr-o prima perioada (sec. VI-V i. Hr.) forma de guvernare a fost monarhia.
Conducatorul suprem era regele si conform legendelor, au existat patru regi latini si
sabini si trei etrusci. Ficare din cele trei triburi era impartit in 10 curii iar fiecare curie
in 10 ginti. Dintr-o ginta faceau parte toti cei care descindeau dintr-un stramos
comun, real sau legendar, purtau acelasi nume, practicau acelasi cult, aveau
dreptul la succesiune. Ginta era impartita in mai multe familii iar tatal (pater
familias) avea la inceput putere absoluta asupra tuturor membrilor familiei, sclavilor
si bunurilor materiale ale familiei. Dintre capeteniile familiilor si ale gintilor s-a
format clasa aristocratiei gentilice, a patricienilor. Membrii celor 30 de curii se
intalneau periodic in adunari separate, convocate si prezidate de rege si hotarau
asupra problemelor legate de legi, de declararea razboiului, condamnarile la
moarte etc. Adunarile curiilor, numite comitii, alegeau regele iar mai tarziu, in epoca
republicana, magistratii.

Arborele genealogic al monarhiei in Roma antica

Autoritatea regelui era limitata, fiind controlat de Senat, compus din patricieni
si consilieri ai regelui. Regele era comandantul suprem al armatei, judecator
suprem si mare preot. Plebeii mici proprietari de pamant, negustori, mestesugari,
cu totii oameni liberi erau obligati la serviciul militar si nu puteau lua parte la comitii.
Din aceasta epoca dateaza institutia clientelei, mentinuta in perioadele urmatoare.
Un patrician avea un numar de clienti, care erau, de regula, straini stabiliti la
Roma, membrii unor familii scapatate, oameni saraci, chiar fosti sclavi eliberati.
Acestia aveau obligatia de a-l ajuta pe patron in toate imprejurarile si primeau in
schimb de la acesta protectie, hrana, bani.

Roma antica a fost lovita de tsunami

In urma unor cercetari efectuate de profesorul Beth Shaw, de la Universitatea


din Cambridge, s-a descoperit faptul ca un tsunami de o putere foarte mare a
distrus Roma antica in anul 365 e.n.
Acesta a simulat un astfel de cutremur pe calculator, iar rezultatele obtinute
au scos la iveala faptul ca acesta a avut o magnitudine cuprinsa intre 8,3 si 8,5 pe
scara Richter.
Unele documente vechi arata ca valurile de la 21 iulie 365 e.n. a devastat si
portiuni din Grecia, Sicilia si Alexandria, in Egipt pana in Dubrovnik-ul din zilele
noastre.
Expertii sunt de parare ca acesta a fost generat de un cutremur care a avut
loc in vestul insulei grecesti, Creta.
Masive caderi de apa au curs cand se asteptau mai putin, ranind si omorand mii
de oameni. Corabii importante au fost scufundate de furia valurilor, iar altele au fost
aruncate la peste 3 kilometri departare de tarm., a scris istoricul roman Ammianus
Marcellus, coplesit de tsunami-ul care a lovit portul din Alexandria in 365 e.n.
Cercetatorii spun ca un astfel de cutremur se petrece odata la 5.000 de ani.