UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA IASI

FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT

SPECIALIZAREA: EDUCATIE FIZICA SI SPORTIVA

ISTORIA UNIVERSALA A
CULTURII FIZICE
Indrumator
Conf. Univ. Dr

Student ,

Lucian Popescu

Lorent Alexandru

2015-2016

Semestrul 1

UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA IASI

FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT
SPECIALIZAREA: EDUCATIE FIZICA SI SPORTIVA

Studiul privind cultura fizica in

Roma antica
Indrumator
Conf. Univ. Dr

Student ,

Lucian Popescu

Lorent Alexandru

2015-2016
Semestrul 1

Cuprins

Argument
Capitolul 1: Roma Antica
1.1
1.2

Perioada imperiului
Religia romana

Capitolul 2 : Baile Romane

Capitolul 3 : Jocurile in Roma antica
3.1

Jocurile cu mingea

3.2

Jocurile publice

3.3

Jocurile de circ

3.4

Jocurile de amfiteatru

Concluzie
Repere bibliografice

Argument
Tema aleasa de mine si anume ,, Studiul privind cultura fizica in
Roma antica mi-a oferit ocazia de a-mi spori cunostiintele
despre acest domeniu. Cu acest prilej, as dori sa impartasesc
indicatiile primate tuturor celor care sunt interesati, si care, cine
stie, vor tine cont de ele. Tema doreste sa informeze ascultatorii
despre evolutia acesteia, despre importanta ei in societatatea
contemporana dar si cea antica.

Capitolul 1 : Roma antica

Roma Antic a fost un ora-stat a crui istorie se ntinde n
perioada de timp cuprins ntre 753 .Hr. i 476 d.Hr. Pe
parcursul existenei sale de dousprezece secole, civiliza ia
roman a trecut de la monarhie la republic oligarhic i, apoi, la
imperiu extins. Ea a dominat Europa de Vest i ntreaga arie n
jurul Mrii Mediterane, prin cuceriri i asimilare, ns, n final, a
cedat n faa invaziilor barbarilor din secolul cinci, marcnd,
astfel, declinul Imperiului Roman i nceputul Evului Mediu.
Civilizaia roman e, deseori, clasificat ca o parte din
Antichitatea Clasic, mpreun cu Grecia antic, o civiliza ie
care a inspirat mult cultura Romei antice. Roma antic a adus
contribuii importante n organizarea politic i administrativ,
juridic, art militar, art, literatur, arhitectur, limbile
Europei (limbile romanice), iar istoria sa continu s aib o
influen puternic asupra lumii moderne.
- Perioada Imperiului

Imperiul Roman este termenul utilizat, n mod

convenional, pentru a descrie statul roman n secolele dup
reorganizarea sa din ultimele trei decade .Hr., sub Gaius
Iulius Caesar Octavianus. Dei Roma deinea un imperiu cu
mult nainte de autocraia lui Augustus, statul pre-augustian
este descris, n mod convenional, ca Republica Roman.
Imperiul Roman controla toate statele elenizate de la Marea
Mediteran, precum i regiunile celtice din nordul Europei.
Ultimul mprat de la Roma a fost detronat n 476, dar, pe
atunci, regiunile din estul imperiului erau administrate de
un al doilea mprat, ce se afla la Constantinopol. Imperiul

Bizantin a continuat s existe, dei i micora ncet-ncet

teritoriul, pn n 1453, cnd Constantinopolul a fost
cucerit de Imperiul Otoman. Statele succesoare din vest
(Regatul Franc i de Naiune German) i din est (aratele
ruse) foloseau titluri preluate din practicile romane chiar i
n perioada modern. Imperiul Roman a constituit un model
peren, preluat, cu mici diferene, de toate statele europene
post-romane n activitatea de guvernare, drept i
organizarea justiiei, tipul de arhitectur i n multe alte
aspecte ale vieii.
-Religia romana

Religia roman arhaic se ntemeia pe un panteon divin i

pe o mitologie puternic nrurit de mitologia greac.
Georges Dumzil a subliniat existena unei ideologii
tripartite indo-europene n triada roman Iupiter (care
reprezenta suveranitatea), Marte (care reprezenta func ia
rzboinic) i Quirinus (care reprezenta funcia nutritiv i
protectoare). Vechiul sacerdoiu roman cuprinde regele (rex
sacrorum), flaminii celor trei zei mari (flamines maiores:
flamen Dialis, flamen Martialis i flamen Quirinalis) i
marele preot (pontifex maximus), funcie care, ncepnd cu
Caesar, va reveni mpratului. Sacerdoii romani formau
colegiul pontifical, care cuprindea pe rex sacrorum, pe
pontifices - cu cpetenia lor, pontifex maximus, pe flamines
maiores, n numr de trei, i flamines minores, n numr de
doisprezece. Colegiului pontifical i se adugau ase vestale,
avnd, n momentul alegerii lor, ntre ase i zece ani,
menite unei perioade de treizeci de ani, timp n care
trebuiau s-i pstreze virginitatea. n caz de nclcare a
acestor reguli erau zidite de vii. O instituie similar e

semnalat n imperiul inca. Sarcina vestalelor era de a pzi

focul sacru.
Capitolul 2: Baile romane
Baile romane sunt institutii care reprezinta adaptarea
palestrelor grecesti la mentalitatile si stilul de viata specific
romanilor. Bazinele cu apa care n cadrul palestrelor erau niste
anexe care serveau la curatarea corpului dupa contactul cu
nisipul de pe pista, cresc n dimensiuni si importanta devenind
elementul cel mai important al institutiei, n timp de spatiile
amenajate pentru practicarea exercitiilor fizice scad ca
dimensiuni si importanta, devenind accesorii. Porticele devin
locuri de plimbare si odihna, iar restul spatiilor primesc si ele
diverse ntrebuintari legate de bai. Stabilimentele de bai se
nmultesc considerabil, n sec. al IV-lea ajungandu-se la un
numar de peste 854 de bai publice, numai n Roma. Cele mai
importante dintre baile construite la Roma au fost termele lui
Caracalla care s-au ntins pe o suprafata de 11 hectare, avnd o
capacitate de peste 1600 de persoane si cele ale lui Diocletian
care au acoperit o suprafata de aproape 13 hectare. Instalatiile
bailor romane erau numeroase si complicate: existau bazine de
apa rece (frigidarium), apa calduta ( tepidarium), apa fierbinte
( caldarium). Mai existau sali de sudatie uscata si cu aburi, sali
de masaj, bai la cada, etc. n jurul bazinelor existau ca anexe:
gradini, saloane de odihna, sali de gimnastica, biblioteci, muzee
si chiar pravalii. Romanii si petreceau foarte mult timp n bai.
Dupa ce-si puneau organismul n miscare cu ajutorul catorva
exercitii fizice, de obicei alergari, sarituri, aruncari sau jocuri cu
mingea, urma ritualul lung si complicat al mbaierii. n Roma
imperiala, baile faceau parte din viata publica, fiind n acelasi
timp club, gimnaziu si for

Capitolul 3: Jocurile in Roma antica

Jocurile cu mingea erau execitiile favorite ale romanilor,
cele mai multe fiind practicate n interiorul termelor. Mingea se
numea "pilla", iar locul unde se practicau purta vechea denumire
preluata de la greci: "sferisterium".
Caracteristicile si denumirea jocurilor erau date de
dimensiunile mingilor si modul n care aceasta manuita:
"Follis" era o minge mare umpluta cu aer, care se batea cu
pumnul sau cu bratul narmat cu o manusa rigida ca o racheta;
Asemanatoare cu o minge de tenis din zilele noastre "Trigonul"
era o minge mica care se juca n trei jucatori, asezati n triunghi;
"Pagaenica" sau mingea taraneasca era o minge de dimensiuni
mari, destul de grea, folosita mai ales de oamenii din popor;
"Harpastum" era o minge de piele umpluta cu fulgi, faina sau
pamant care se batea cu mana de catre jucatorii mpartiti n doua
echipe pe un teren acoperit cu nisip.
Jocurile publice ale romanilor sunt adaptarea faimoaselor
jocuri de ntrecere ale grecilor din cadrul "agonisticii". Ele
reprezinta cel mai elocvent exemplu de deformare a institutiilor
grecesti. Organizate dupa modelul jocurilor agonistice, dar
lipsite de nota de ntrecere sportiva al acestora, aveau un
caracter pur spectacular n care scopul primordial era acela de a
distra spectatorii. Jocurile publice au luat o dezvoltare foarte
mare n perioada imperiului, cand au devenit afaceri de stat,
organizate pe seama visteriei publice si au fost folosite de
conducatorii imperiului ca mijloc de castigare a simpatiei

poporului. Ele au constituit unul dintre simptomele de

degenerare ale natiunii romane, pentru ca ncurajau lenea si au
ajuns sa cultive nu sentimente frumoase sau nobile, ci instincte
primare, violenta, bestialitate.
Jocurile de circ ("circenses") erau distractia favorita a
poporului si constau n alergarile de care si cai. Pentru aceste
jocuri s-au construit edificii uriase. Faimosul "Circus
Maximus" acoperea un ntreg cartier al Romei, iar n timpul lui
Nero, dupa cateva secole de continue extinderi si nfrumusetari,
pista avea 600 de metri lungime si 200 de metri latime, cu
255.000 de locuri pentru spectatori. Un tur de pista masura 568
de metri, o cursa fiind alcatuita din sapte tururi. n timpul lui
Augustus, se organizau 12 curse pe zi, ajungandu-se ca n timpul
dinastiei Flavia numarul curselor sa fie de 100. Cursele ncepeau
n zorii zilei si se desfasurau pana la caderea serii.
Jocurile de amfiteatru reprezinta completa deformare a
jocurilor agonistice. Originea acestor sangeroase spectacole este
foarte probabil celtica. Romanii le foloseau la nceput n cadrul
ceremoniilor funerare, sub forma unui ritual privat la care
participa doar familia, dar cu timpul aceste ritualuri au capatat
amploare si au fost transformate ntr-un gen de ntreceri dupa
modelul jocurilor agonistice grecesti. Spectacolul din
amfiteatrele romane era astfel un amestec de elemente
religioase traditionale si altele de origine greceasca.
n timpul Imperiului jocurile de amfiteatru au ajuns la
dezvoltarea lor maxima. Au fost construite edificii speciale, fiind
creat chiar un nou tip arhitectonic pentru ele: amfiteatrul. Cel
mai reprezentativ edificiu al genului este "Colosseul" construit
n perioada dinastiei Flavia, cladire ale carei vestigii s-au pastrat

pana azi. El avea 45.000 de locuri pe scaune si 5.000 n picioare,

arena avea 86/56 metri si era n asa fel construita ncat putea fi
transformata n lac pentru ntreceri nautice.
Cele mai importanta jocuri de amfiteatru au fost:
Venationes consta ntr-o lupta a "venatoresului" cu
animale. De cele mai multe ori se reducea la un macel n masa a
celor mai diverse animale salbatice: ursi, tigri, lei, pantere,
elefanti, mistreti, care erau lovite cu sulita, sabia sau se tragea
asupra lor cu arcul. Pentru o completa satisfacere a instinctelor
sangeroase a plebei, erau introdusi n arena "bestiarii", oameni
nenarmati, de obicei condamnati sau persecutati politic si
religios, care erau sfasiati de animale.
Hoplomachia era lupta dintre "gladiatori" si era la fel
de cruda. Gladiatorii erau recrutati voluntari sau prin
constrangere din randul sclavilor, aventurierilor, delicventilor si
erau instruiti n scoli speciale. Ei purtau n arena un echipament
special, care era menit sa asigure nu atat protectia lor cat mai
ales prelungirea luptei. Se lupta de obicei cu sabia, dar existau si
alte forme. Una dintre cele mai apreciate era cea a "retiarilor" n
care unul dintre luptatori era narmat cu furca lunga cu trei dinti
si cu o plasa cu ochiuri, pe care trebuia sa o arunce peste celalalt
luptator, care se apara cu o spada scurta si un scut. Lupta se
desfasura pana la ranirea sau chiar omorarea unuia dintre
luptatori. Cel doborat putea cerea gratierea, care era sau nu
acordata de catre mparat dupa consultarea publicului, printr-un
semn al mainii, faimosul "police verso".
n Roma antica au fost destule personalitati care au
ncercat sa se opuna degenerarii ideii de educatie fizica si au

promovat educatia bazata pe dezoltarea rmonioasa si plenara a

personalitatii umane. Dintre acestia trebuie amintiti: istoricul
Tacitus, care descriind viata vechilor germanici, subliniaza
importanta activitatilor de ordin fizic pentru pastrarea sanatatii
fizice si morale ale unei natiuni; pedagogul Quintilian care a
preconizat un sistem de educatie completa, din care nu lipseau
activitatile fizice. n fine, nu poate fi omis marele poet satirivc
Juvenal care a fost un critic foarte aspru al mentalitatilor si
conduitelor morale ale romanilor, cel care le adreseaza celor
care proclamau necesitatea cultivarii spirituale si dispretuiau
ngrijirea fizica celebrele cuvinte din Satira X: "Optandum est ut
sit mens sana in corpore sano."

Concluzie

Repere Bibliografice

Repere bibliografice literare

Drimba, Ovidiu "Istoria culturii i civilizaiei", Editura
tiinific i Enciclopedic, vol. I, Bucureti, 1984.
Repere bibliografice electronice
https://ro.wikipedia.org/wiki/Roma_Antic%C4%83#Bibliografie

Galerie foto

Forumul: Spatiul public in Roma antica

https://www.google.ro/search?
q=roma+antica+poze&biw=1366&bih=599&source=lnms&tbm=isch&sa=X&
ved=0ahUKEwjb8IyjpjKAhUGd3IKHfl6APUQ_AUIBigB&dpr=1#imgrc=d7UQiZjMtNRKJM
%3A

Biblioteca lui Celsus

https://www.google.ro/search?
q=roma+antica+poze&biw=1366&bih=599&source=lnms&tbm=isch&sa=X&
ved=0ahUKEwjb8IyjpjKAhUGd3IKHfl6APUQ_AUIBigB&dpr=1#imgrc=_G6tZqrHhgl8xM%3A