Civilizatia Minoica

Civilizatia Minoica a fost o civilizatie prospera din perioada mijlocie a epocii

bronzului,in zona insulei Creta,aceasta fiind localizata in partea estica a
Mediteranei.Civilizatie ce a prosperat intre anii 2000-1500 i.Ch.
Cu ajutorul artei si al arhitecturii lor unice,dar si prin raspandirea ideiilor lor
prin contactul cu alte culturi din Marea Egee,Minoicii au adus un aport
extrem de mare asupra civilizatiei Vest Europene asa cum o cunoastem
astazi. Daca romanii au plecat de la Latium si etrusci, si greci au avut
radacinile lor.
In Neolitic au inceput sa apara in Creta sate de fermieri (7000 i.e.n). Odata
cu sosirea epocii de bronz, rutele comerciale s-au intins in Orientul Mijlociu in
cautarea cuprului si a altor resurse. Avand in vedere ca transportul pe apa
era mult mai eficient in acea perioada – un factor foarte important in
dezoltarea unei civilizatii, dar adesea ignorat – era normal ca Mediterana sa
devina un centru de interes major. Cateva culturi regionale au aparut astfel
in cel de-a patrulea mileniu i.e.n in zona Marii Egee, pioniere ale comertului
pe mare. Ca si insula in estul Mediteranei, Creta s-a bucurat de o pozitie
strategica extrem de avantajoasa intre centrele, rutele civilizatiilor din
Orientul Mijlociu si resurseleminerale din Balcani, Italia si indepartata Spanie.
Conducatorii Cretei au putut sa-si transforme insula intr-un centru comercial
maritim. Conducatorii palatelor descoperite au inceput sa taxeze aceste
marfuri, sa stranga importante bunuri, averi si sa stranga in jurul lor o elita.
Astfel s-a nascut civilizatia minoica.
Minoicii au fost navigatori și comercianți profesioniști. Cultura lor,
ulterioară anului 1700 î.Hr. încoace arǎta un grad ridicat de organizare.
Obiectele de fabricație minoicǎ sugerează că au înființat o rețea comercialǎ
cu Grecia continentală (în special Micene), Cipru, Siria, Anatolia, Egipt,
Mesopotamia și până în vest spre coasta Spaniei. Comercializau ceramicǎ,
șofran, tămâie și piper, staniu și cupru din Cipru, folosite pentru a produce
bronz, dar și produse de lux confecționate din aur și argint. De asemenea
comercializau lemn de kiparos si tesaturi.
Minoicii purtau pânze și kilturi. Femeile purtau robe cu mâneci scurte și
fuste cu volane stratificate. Hainele erau deschise la piept pentru a le
expune sânii în timpul ocaziilor festive. Femeile aveau opțiunea de a purta
un corset fără bretele montate. Pe haine aveau desenate modele simetrice și
geometrice.
Religia minoicǎ se axa pe zeități de sex feminin. Femeile oficializau
ritualurile și ceremoniile.[11] Existența statuilor ce reprezintǎ preotese și
frescele care prezentau bărbații și deopotriva femei ce participau în aceleași
sporturi, cum ar fi săritura peste taur, i-au fǎcut pe arheologi să
concluzioneze că bărbații și femeile erau egali din punct de vedere social.
Moștenirea era pe linie maternă. Pe fresce, culoarea poate distinge sexul
personajelor: pielea bărbaților era pictatǎ într-o culoare brun-roșcatǎ, iar la
femei pielea era pictatǎ în alb.

Concentrarea bogăției a jucat un rol important în structura societății.

Construcțiile cu multi-camere au fost descoperite chiar și în zonele sărace
ale orașului, dezvăluind o egalitate socială și un sistem de distribuție egalǎ a
bogăției.
Din punct de vedere antropologic, oamenii Cretei minoice apartineau unui
grup diferit de cele din Grecia continentala ori insulara, Egipt si Orientul
Mijlociu, constituind o populatie interesanta si redusa numeric, care s-a
pastrat pana azi in insula.
Caracteristicile sale in antichitate erau: statura putin mai inalta decat a
egiptenilor (insa rareaori depasea 1,65 m), trupurile si membrele zvelte,
trasaturi de o finete si o gingasie uimitoare.
Fizionomia tipica si astazi cretanilor (chipul oval, alungit, barbia retrasa,
fruntea inalta si inclinata, nasul drept, mai curand etrusc decat grec, ochii
mari denotand vivacitate si o inteligenta deasupra mediei) se completeaza
fericit cu o carnatie in mod normal alba, dar adesea puternic bronzata,
contrastand cu parul bogat si negru.

Arta:

Ceramica cretana era depasita in maiestrie doar de cea egipteana. Avea

motive geometrice, florale si animaliere de culoare rosie, galbena sau alba
pe fond negru (celebrul ramane „vasul cu caracatita” de la Gurnia).
Pictura este superioara artistic celor contemporane cu ea. Naturaletea
figurilor si redarea lor in miscare da o nota de prospetime culturii cretane, ce
poate fi intalnita doar in secolul de aur al lui Pericle. Arhitectura este cu atat
mai interesanta, cu cat este unicat in lumea acelor timpuri
Oamenii civilizatiei minoice au fost primii constructori de nave din istoria
Mediteranei. Silueta zvelta, lunga si ingusta, osatura rigida si rezistenta,
carma cu pana (spre deosebire de ramele -carma din lumea
mediteraneeana) si cele doua catarge cu cate o vela mare raman
caracteristice navelor de razboi cretane. E cel putin ciudata folosirea celor
doua catarge (pana in sec X d.Hr. s-a folosit exclusiv un catarg de catre
toate popoarele de navigatori) si faptul ca navele comerciale difereau total
de cele de razboi!
 . Aruncand o privire si asupra armelor de razboi trebuie subliniat ca, desi
aveau arcuri, nu le foloseau in lupta. La fel si carele de razboi. Ideea lor
despre lupta era profund dreapta si cavalereasca ca si ideea de viata:
„Traieste si lasa si pe altii sa traiasca”.