Rolul Bisericii în Evul Mediu

Biserica este instituția creștinismului în ansamblu și comunitatea creștinilor

care țin de același cult.
În Evul Mediu, Biserica creștina a fost unul din marii proprietari funciari.
Pentru a asigura mijloacele de trai ale ierarhiei bisericești și pentru a le întreține,
împreună cu mănăstirile, era nevoie de domenii întinse. Biserica era organizată în
clerici si credincioși. Clericii se deosebesc de persoanele laice prin faptul că ei sunt
sfinți, poartă vestimentație specială, iar credincioșii erau împărțiți în parohii, care
erau unitatea de bază a vieții religioase. Cu o puternică organizare, Biserica se afla
în inima societății medievale. Ea a fost instituția care a asigurat continuitatea
administrativă în vechile orașe din perioada romană, unde erau adăpostite
reședințele episcopilor pe timpul marilor migrații. Rolul principal al Bisericii era de
a transmite adevărurile credinței creștine, cu timpul implicându-se în viața
oamenilor. Aceasta avea funcții politice, sociale, economice, administrative,
judiciare, culturale. Implicarea Bisericii catolice în viața politică a determinat
slăbirea disciplinei eclesiastice, a moravurilor și a sentimentului religios în rândul
clerului. De ea depindeau cele mai multe decizii politice. Însa dezvoltarea
economică în multe era împiedicată de bogăția bisericii. Respectiv un imens capital
nu lucra și nu creștea. Rolul social al Bisericii era de a ocroti pe cei nevoiași,
limitând anarhia feudală prin ‘pacea lui Dumnezeu’. Cele mai importante
evenimente cu rol religios în care a fost implicată Biserica în Evul Mediu au fost
Cruciadele, care aveau ca scop eliberarea Ierusalimului si pedepsirea păgânilor.
Biserica avea un rol important în ceia ce privește educația. După căderea
Imperiuliu Roman, s-a pierdut o bună parte din tezaurul intelectual și astfel s-a
trecut la o nouă formă de învățământ. Copiii își făceau studiile la mănăstiri și
biserici și erau educați în stil cleric. Acest fapt s-a răsfrânt asupra științei. Cei ce
erau dedicați științei erau arși pe rug, deoarece nu erau recunoscuți de către
Biserică, însă ea duce răspundere pentru faptul că a luat mii de vieți prin diferite
moduri. Arderea pe rug era una dintre cele mai aspre.
Rolul bisericii creștine era unul de conducere, datorită căruia toate țările
Europei se dezvoltau sub stăpânirea ei.