Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
- după dispariţia ţarului, reacţia ruşilor din punct de vedere mental: eveniment atât de
fantastic, încât prin eveniment în sine Rusia se va transforma din temelii
nivelul de aşteptare al populaţiei ruse: de mai bine, odată cu înlăturarea ţarului
- Lenin era împotriva războiului; în Rusia au loc manifestaţii foarte intense împotriva
războiului; lozinca cea mai populară în Rusia: “Pace, pământ, pâine!”
- Lenin alege calea facilă:
dezorganizare a armatei pe front – consilii de soldaţi ce contestau superiorii
- Anglia şi Franţa presau guvernul provizoriu să continue războiul, să reia ofensiva
armată pe frontul de est
- în 18 iunie 1917, guvernul provizoriu – ce era condus din mai de Kerenski – reia
ofensiva împotriva Puterilor Centrale; putea să fie în avantajul guvernului provizoriu
dacă ar fi adus succes militar
Kerenski putea folosi un eventual succes pentru a înlătura influenţa sovietelor şi pe
bolşevici din viaţa politică rusă
la începutul lunii iulie au loc manifestaţii bolşevic împotriva reluării ofensive –
dispersate cu forţa; ziare bolşevice interzise; liderii bolşevici: privaţi de libertate, au
părăsit zona Petrograd – s-au refugiat pe teritoriul Finlandei
- toate aceste acţiuni ale guvernului provizoriu ar fi avut succes dacă ofensiva ar fi fost
victorioasă DAR eşecul ofensivei a pus în cumpănă însăşi menţinerea guvernului
provizoriu la putere
- vara 1917, dreapta şi mai ales ofiţerimea superioară, a organizat în august o lovitură
de stat militară; coloanele de cazaci s-au îndreptat spre Petrograd pentru a înlătura
guvernul provizoriu
guvernul provizoriu a fost salvat de miliţiile de muncitori şi soldaţi care se vor
constitui în “gărzile roşii”
această salvare nu a dus la solidificarea poziţiei guvernului, ci a dat câştig de cauză
forţelor de stânga, sovietelor, ce au salvat revoluţia rusă de la Contra-revoluţie
- sovietele, bolşevicii obţin majoritatea în sovietele din Petrograd şi Moscova; Lenin se
reîntoarce la Petrograd, convoacă liderii bolşevici şi decide preluarea puterii printr-o
insurecţie militară condusă de tehnicieni revoluţionari
se constituie un Comitet militar condus de Leon Troţki (era israelit de origine; până
în 1917 va fi împotriva lui Lenin, apoi i se va alătura după ce se întoarce din
Canada în Rusia în primăvara lui 1917; va fi strategul militar al revoluţiei ruse; va fi
expulzat din cauza unui conflict ucigător cu Stalin – singurul bolşevic ce se găsea la
Petrograd în tot cursul anului 1917, revenind clandestin din Siberia; redactorul
ziarului “Pravda” - Adevărul)
- 10 octombrie 1917 – faimoasa şedinţă a liderilor bolşevici
Lenin pune problema preluării puterii prin insurecţie (vs guvernul provizoriu);
stabileşte şi ziua: 25 octombrie (după calendar vechi), pentru că pe 25 octombrie
seara era convocat la Petrograd al doilea Congres al Sovietelor
- doi dintre liderii de bază ai bolşevicilor, Zinobie şi Kamenev nu s-au opus preluării
puterii de bolşevici DAR propun ca preluarea puterii să aibă loc după Congresul
sovietelor, pentru a legitima preluarea puterii
Lenin, care ştia că în Congres bolşevicii nu erau majoritari s-a împotrivit acestui
plan; Congresul ar fi urmat doar să ratifice preluarea puterii
Zinobie şi Kamenev publică intervenţia în ziarul menşevic “Noua viaţă” a doua zi –
fac astfel cunoscut guvernului provizoriu decizia bolşevicilor de a prelua puterea
- preluarea puterii de bolşevici a fost abuzivă, nelegitimă, brutală;
- aproape toţi participanţii la şedinţă au fost lichidaţi de Stalin în anii 1936-1939 – “Marea
Epurare” (eg: Zinobie, Kamenev – decapitaţi; Troţki e împuşcat în 1940, în Mexic)
- sub acoperirea necesităţii apărării Petrogradului împotriva ofensivii germane anunţate,
bolşevicii şi Troţki – organizare militară; guvernul provizoriu va încerca în 24 octombrie
4
iarna 1917-1918 şi tot anul 1918 – s-au constituit pe teritoriul Rusiei guverne şi
structuri politice ce s-au opus cu arma regimului sovietic – “gărzile albe” vs “gărzile
roşii”
în acelaşi timp, sesizând pericolul unui asemenea regim pentru evoluţia Europei,
ţările Antantei au încercat să intervină, sprijinind la început aceste structuri politice
anti-bolşevice din Rusia şi chiar prin intervenţie directă
- 1918-1920 – Rusia se află în război civil; consecinţe dezastruoase pentru populaţie; în
1920, Rusia va fi o ţară epuizată economic, demografic; fenomenul cel mai întâlnit:
depopulare oraşe
- toamna 1920, noul regim era victorios
pentru că centrele de rezistenţă din interior nu au putut coordona acţiunile, iar în
ceea ce priveşte intervenţia externă, a fost ineficientă în condiţiile în care populaţia
nu mai suporta, după mai mult de patru ani de război, să sacrifice viaţa pentru o
cauză ce nu o înţelegea
- bolşevicii şi-au adjudecat victoria; revoluţia rusă a fost unul dintre cele mai importante
evenimente ale sec XX, eveniment ce a dat naştere unui nou model de societate şi de
stat, din care s-a născut o nouă putere mondială – URSS
- revoluţia rusă: în numele clasei muncitoare şi a necesităţii instaurării dictaturii
proletariatului, dar foarte curând dictatura proletariatului e inalienată în favoarea unui
partid şi apoi a unei persoane
- peste tot, societatea socialistă care proclama instaurarea democraţiei adevărate a
sacrificat democraţia în favoarea unor regimuri dictatoriale, care au primit doar culoare
în relaţie cu cei care cu implementat-o – noţiuni de stalinism, maoism, ceauşism,
breşnevism
- peste tot, asemenea regimuri extremiste sunt generate de mizerie şi duc la mizerie;
prejudiciază chiar fiinţa umană
- acest tip de stat şi societate a eşuat
- revoluţia rusă a determinat prima mare schismă a sec XX, secol ce conferă
caracteristici aparte în devenirea istorică a umanităţii
- unii ideologi se aşteptau la o contagiune revoluţionară a întregii Europe
Leon Troţki – teoria “revoluţiei permanente” – considera că noua societate bazată
pe egalitate poate fi instaurată şi poate funcţiona doar în condiţiile în care revoluţia
socialistă ar avea loc la nivelul întregii planete – iată cauza conflictului ucigător
Troţki-Stalin (adeptul ideii posibilităţii instaurării socialismului într-o singură ţară,
URSS)