11.

Identificați și analizați principalele caracteristici ale regimului lui Nicolae

Ceaușescu
-conducere colectivă (1965)
-unificarea ierarhiilor de partid și de stat (decembrie 1967) și asumarea de către Nicolae
Ceaușescu a pozițiilor supreme de conducere în partid și stat
-construirea și consolidarea bazei de putere a lui Nicolae Ceaușescu: eliminarea
membrilor vechii conduceri de partid și a potențialilor rivali politici, promovarea aliaților politici
recrutați din rândul foștilor secretari de partid, rotația cadrelor (1971), clientelismul politic și
familiarizarea partidului, crearea funcției de președinte (1974), cultul personalității.

După mortea lui GH. Ghiorghiu-Dej pentru preluarea functiei de secretar general al PMR
erau vehiculate numele candidatilor ca Nicolae Ceausescu, Alexandru Draghici, GH. Apostol,
I.G.Maurer, Emil Bodnaras sau Chivu Stoica.
Marele avantaj a lui Ceausescu pentru a obtine functia era faptul ca se ocupase de sectia
de cadre a PMR, avand controlul asupra numirilor in functiile importante ale partidului.
Pe 22 martie 1965 a avut loc plenara solemna comuna a CC, Consiliul de Stat si C. de Ministrii la
care a fost ales prim-secretar in unanimitate de voturi, singurul candidat anuntat, Nicolae
Ceausescu.
Primele masuri cu care Ceausescu isi va incepe strategia de consolidare a puterii prin
promovarea propriilor sustinatori in functii de conducere de partid sau stat, au inceput odata cu
Congresul al 9 lea al PCR. In acest sens noul conducator initia o prima inovatie institutionala:
Biroul Politic va fi inlocuit cu functii similare- Comitetul Executiv al CC al PCR si Prezidiul
Permanent al CC al PCR. De asemena Congresul a modificat si punctual b) al art. 13 din Statutul
PCR, adica de acum un membru de partid nu poate sa detina decat o singura functie de
cnducere politica, care necesita o activitate permanenta in organelle de stat sau partid.
In acest fel, Ceausescu l-a fortat pe principalul sau opponent, Alexandru Draghici sa
renunte la functia de ministru de Interne pentru pastrarea functiei din secretariatul CC al PCR,
promise de Ceausescu inaintea numirii iin fruntea partidului. In locul lui Draghici, Ceausescu l-a
numit pe un apropiat de-al sau cu care lucrase la sectia de cadre, Cornel Onescu.
Dupa obtinerea controlului asupra MAI, Ceausescu a continuat cu reorganizarea
Securitatii, scoasa de sub autoritatea ministerului si trecuta sub autoritatea unei noi institutii,
Consiliul Securitatii Statului, care raspundea direct in fata guvernului si partidului. Conducerea
CSS o va primi Ion Stanescu, iar Ministerul Apararii Ion Ionita (ambii apropiati a lui Ceausescu).
In august 1965 este promulgate noua Constituție care schimba denumirea statului in
Republica Socialista România și numele partidului in PCR.
6-8 decembrie 1967: Conferinta nationala PCR care i-a asigurat lui Ceausescu functia de
prim om in stat pana in 89. Virgil Trofin a propus eliminarea din statutul PCR al art 13 b), Chivu
Stoica si-a dat demisia din functia de presedinte al Consiliului de Stat și a propus ca functia sa
fie luata de Ceausescu, ceea ce s-a si intamplat. Astfel Ceausescu devenea pe langa primul om
al partidului si primul om al statului.
 Plenara CC al PCR din aprilie 1968: Ceausescu il reabiliteaza pe Patrascanu pentru a
evidentia abuzurile facute de Alec=xandru Draghici in calitatea de ministru de Interne, acesta
fiind eliminate in totalitate din partid si demis din toate functiile de stat. Pana la finalul 1968
mai multi membri din conducerea regimului lui Dej vor fi eliminate treptat din functiile
importante de partid si Stat: Al. Barladeanu, Petre Borila, Al. Moghioros vor demisiona din
funtiile de partid pe motiv de sanatate, iar Gh. Apostol, Bodnaras si Barladeanu vor pierde
functiile de vice-presedinti ai guvernului.
Până la mijlocul anilor 70, Ceausescu a beneficiat din ce in ce mai mult de imaginea
populara a unui communist „liberal”, tanar si pragmatic. Reabilitarea lui Patrascanu, politica
deschisa fata de Occident si faptul ca a inlocuit o intreaga generatie de politicieni i-au adus
polularitatea atat interna cat si externa. În august 1968 Ceausescu face o vizita in Cehoslovacia
apoi intors acasa, el condamna interventia militara a URSS in Cehoslovacia, iar Romania este
singura tara din Pactul de la Vrasovia care nu a luat parte la aceasta interventie. Ca o reactive,
in 1969 noul presedinte al SUA, Richard Nixon face prima vizita oficiala a unui presedinte
American intr-o tara comunista dupa ww2.
Totusi, inca din 1968 dupa unii istorici, a inceput asa zisul „cult al personalitatii” care
avea sa marcheze essential cariera politica a cizmarului din Scornicesti (special pentru
Georgiana ))) ). In aug 1969 are loc al X-lea Congres al PCR, considerat foarte important
pentru consolidarea puterii dar si pentru aparitia cultului perssonalitatii. Principala inovatie a
fost aceea de a schimba modul de alegere al secretarului general: de acum secretarul general
nu mai este ales de CC ci de Congres, care se va reuni o data la 5 ani de acum, si nu la 4 cum era
inainte. Argumentand ca asa s-ar elimina o posibila actiune straina in numirea unui nou secretar
general, I.G.Maurer, Bodnaras si altii il propun ca secretar general al PCR pe N. Ceausescu.
Astfel Nicolae Ceausescu scapa de controlul CC, devenind secretar general al PCR si avand
puterea de a-I decide compozitia.
O alta metoda a consolidarii puterii si conservarii desigur a acesteia, a fost introducerea
conceptului de „rotatie a cadrelor” de catre Ceausescu in Iulie 1972 la Conferinta Nationala a
PCR, fiind inclus in Statutul partidului, dup ace, in 1971, la plenara PCR Ceausescu a accentuat
nevoia de a li se da liderilor locali si de masa sansa unei experiente cat mai vaste. De fapt,
principiul rotatiei cadrelor a fost introdus pe motivul fricii tot mai crescande a conducatorului
de a nu-si pierde puterea. Conceptul presupunea schimbarea frecventa a funstiilor diferitilor
membri ai partidului, pentru ca niciunul sa nu capete o influenta prea mare, pentru a nu-si
creea o baza de putere personala.
Anii 70 au inceput cu mai multe vizite pe care dictatorul le-a facut in diferite tari. În 1970
a vizitat oficial in special Franta si SUA, vizite care aratau deschiderea tanarului sef communist
catre Occident. Anul urmator avea sa schimbe, dupa unii istorici, dramatic soarta tarii, dar si a
dictatorului. In 1971, Ceausescu face cate o vizita in China lui Mao Zedong si Coreea de N a lui
Kim Ir Sen. Aceste doua vizite ar fi influentat considerabil cultul personalitatii lui Ceausescu,
care a ramas total impresionat de ceea ce a vazut in cele doua tari socialiste și intors in Romania
a inceput demersurile pentru a realiza toate aceste lucruri.
Întors din vizite, il iulie 1971 Ceausescu rostea la forumul Comitetului Executiv al PCR 17
puncte prin care a explicat principiile unei noi politici indomeniul culturii, denumite mai apoi
„Tezele din Iulie”, operatia de aplicare a lor fiind denumita „mica revolutie culturala”. Apoi la
sedinta urmatoare a CC s-a elaborate un plan de acțiune detaliat, care presupunea desfășurarea
unei vaste operațiuni de propagandă în cadrul fiecărei grupări profesionale. S-a atras atenția și
asupra școlarizării cadrelor și a sistemului educativ, unde a fost creat câte un „sector special”, pe
lângă fiecare instituție educativă. Acesta a avut misiunea de a veghea ca fiecare unitate școlară să
desfășoare, pe lângă activitatea de până atunci, și învățământul ideologic.
In 1974 modifica este introdusa functia de Presedinte al RSR, Ceausescu fiind ales si
reales in 75,80 si 85. In fapt, Constitutia din 1965 a fost modificata in mai multe randuri, insa
schimbarile au fost nesemnificative in comparatie cu aceasta, care ii consolida si mai mult
puterea lui Niculiță.
In martie 1980 Elena Ceausescu este numita Prim-vice-priministru al Consiliului de
Ministri....