Gheorghe Gheorgiu-Dej

1901-1965

Filimon Maria
 Gheorghe Gheorghiu-Dej, n. 8 noiembrie 1901, Bârlad, Tutova,
România – d. 19 martie 1965,București, România, a fost liderul
comunist al României din 1947 până la moartea sa și președinte
al Consiliului de Stat al Republicii Populare Române în perioada
21 martie 1961 - 19 martie 1965.
Supus conducatorului de la Kremlin, Iosif Vissarionovici
Stalin,dar si restabilind relatiile cu tarile Europei de vest si cu
Statele Unite ale Americii,odata cu slabirea dependentei de
Uniunea Sovietica, Gheorghe Gheorgiu-Dej a stiut sa isi apere si
sa isi intareasca pozitia proprie eliminandu-si fara ezitare prin
intermediari adversarii. A urmarit cu tenacitate doua teluri
esentiale: intarirea Partidului muncitoresc si pastrearea si
consolidarea pozitiei personale in fruntea partidului.
Spre deosebire de comunistii veniti de la Moscova care isi
petrecuse viata prin conferinte si scoli de partid, Gheorghiu-Dej
era muncitor si petrecuse multi ani in inchisoare dupa grevele de
la Grivita din 1933. Dat fiind statutul său de lider comunist de
frunte, este transferat în lagărul de la Târgu Jiu în timpul
regimului lui Ion Antonescu, aici petrecându-și cea mai mare
parte a detenției în timpul celui de-al doilea război mondial. Închis
în aceeași celulă cu Nicolae Ceaușescu, devine mentorul politic
al acestuia din urmă. La 12 august 1944, înainte de lovitura de
stat, a evadat din închisoare, fiind adăpostit în subsolul unei case
din Râmnicu-Vâlcea de către o rudă a preotului Petre Stoenac.
Regimul Dej se caracterizează prin lupta pentru epurarea politică în interiorul partidului
și eliminarea adversarilor, epurare care a cunoscut trei etape:

Prima etapă începe în 1945 prin lichidarea/asasinarea lui Ștefan Foriș, secretar general al
Partidului până în aprilie 1944, și atinge punctul culminant în 1948 prin arestarea lui Lucrețiu
Pătrășcanu care a fost condamnat la moarte și executat. Responsabilitatea pentru decizia de
înlăturare a lui Foriș a fost pe bună dreptate atribuită lui Dej în perioada comunistă, însă există
bănuieli că hotărârea fusese luată la Moscova, deoarece un rol esențial în punerea ei în
practică a fost jucat de Emil Bodnăraș. Bodnăraș i-ar fi înmânat lui Foriș o notă dactilografiată
prin care i se ordona să predea toate materialele partidului și prin care era autorizată arestarea
sa la domiciliu. Bodnăraș i-a spus lui Foriș că ordinul venise din Uniunea Sovietică.
A doua etapă a epurării a vizat pe Ana Pauker, Vasile Luca și Teohari Georgescu. Vasile
Luca a fost arestat în 16 august 1952, condamnat la moarte în 1954, pedeapsă comutată în
închisoare pe viață.Ana Pauker a fost arestată în 20 februarie 1953, pentru o vreme, după
care a trăit uitată în București. Teohari Georgescu a fost eliminat din conducerea de partid și
de stat o dată cu Ana Pauker și Vasile Luca. Teohari Georgescu a fost reabilitat politic de
Ceaușescu și reintrodus în Comitetul Central.
A treia etapă debutează în iunie 1957, an în care la Plenara din iunie sunt anihilați Iosif
Chișinevschi și Miron Constantinescu. Chișinevschi a fost "asociat" cu Miron Constantinescu,
construindu-se ficțiunea unei conspirații, care l-ar fi inclus și pe Constantin Pârvulescu.
• In 1958, Gheorghe-Dej (secondat de mai vechiul sau protejat,
Nicolae Ceausescu) a obtinut o victorie politica importanta, reusind
sa determine guvernul sovietic sa retraga ultimii militari ai Armatei
Rosii de pe teritoriul Romaniei. Biroul Politic al PMR a cerut in
august 1955 lui Hrusciov, prin intermediul lui Emil Bodnaras
retragerea trupelor sovietice din Romania.
• În ultimii săi ani de conducere, Gheorghe Gheorghiu-Dej a luat
hotărârea stabilirii de relații diplomatice cu statele occidentale
capitaliste, inclusiv cu Statele Unite ale Americii. Astfel de inițiative
au fost încurajate de SUA, președintele Lyndon B. Johnson
considerând că România devenise un stat comunist prieten („friendly
communist country”) în contextul Războiului Rece. În acțiunile de
strângere a relațiilor diplomatice, Dej a fost secondat de Gheorghe
Gaston Marin, vicepremierul guvernului.
• În 1957, Iosif Chișinevschi și Miron Constantinescu, cu asentimentul
lui Constantin Pârvulescu, au încercat destituirea lui Dej din funcția
de prim-secretar al partidului, dar nu au reușit (datorită eșecului de a
câștiga sprijinul lui Alexandru Moghioroș). I. Chișinevschi și M.
Constantinescu l-au atacat pe Gheorghiu-Dej de pe pozițiile luptei
împotriva „cultului personalității" și l-au prezentat ca pe „un mic
Stalin" al României. „Deviaționiștii de dreapta” au fost apoi pe scurt
epurați din organele de conducere.
Gheorghe Gheorghiu-Dej a murit pe 19 martie 1965 de
cancer la plămâni. Au existat numeroase zvonuri cu privire
la o iradiere intenționată a liderului comunist în timpul
ultimei sale vizite la Varșovia, ca urmare a politicii sale tot
mai independente.
Numele lui Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost purtat de
Combinatul siderurgic Galați, de Lacul Vidraru, o perioadă
de timp de Universitatea Politehnica din București și de
municipiul Onești (orașul său preferat, căruia i-a vegheat
cu strictețe construcția).De asemenea, orașul rusesc Liski
a purtat, în perioada 1965-1990, numele de Gheorghiu-
Dej