Ascensiunea pe linia de partid a lui Nicolae Ceaușescu în perioada 1952-1965.

la Congres doar membru supleant al CC 1. Dar o lună mai tărziu este ales deputat în Marea
Adunare Naţională. Tot în acelaşi an, 1948 este numit subsecretar de stat în Ministerul
Agriculturii. În Alcătuirea unei biografii exacte a lui Nicolae Ceausescu, mai ales când
discutăm începutul carierei, prezintă aspecte neclare, deoarece această chestiune a creat multă
vreme un subiect de propagandă. Conjuctura s-a redresat cât de cât după anul 1989, dar ramân
în continuare multe ipostaze necunoscute, deoarece foştii colegi ai dictatorului, care îşi
exprimă părerea în problema biografiei sale, de cele mai multe ori, se forţează să pună la
dispoziţie, dintr-o cauză sau alta o variantă avantajoasă lor înşişi, fie limitând , fie
intensificând rolul lui Nicolae Ceaușescu în anumite întâmplări. Cu toate că, unele lucrări
despre acesta au un accentuat caracter politic de natură să întrebuinţeze unor obiective
imediate2.

Nicolae Ceaușescu s-a născut pe data de 26 ianuarie 1918 în satul Scorniceşti, judeţul Olt,
fiind unul dintre cei zece copii ai unei familii de ţărani mijlocaşi. După terminarea celor patru
clase ale ciclului primar, în localitatea de baştină ( fiind un elev lipsit de inteligenţă) 3 în 1928
a venit în capitală, unde locuia la sora sa, care l-a şi sprijinit să îşi găsească un loc de muncă
într-un atelier de cizmărie.

După cum se pare, aici, în capitală la Bucureşti, junele Ceaușescu a început să fie preocupat
de activitatea Partidului Comunist. Ceea ce cunoaştem este că în anul 1933 a fost încarcerat
pentru o perioadă scurtă , fiind acuzat de instigare la grevă. Unii istorici sunt de părere că în
acest an, a devenit membru al Uniunii Tineretului Comunist şi a participat la activităţile
Comitetului National Antifascist, pregătit temeinic de comunişti. 4

Ceausescu înşuşi nu a detaliat niciodată detalii referitoare la începuturile activităţii sale,

folosind doar exprimări de tipul : ,, Împrejurările în care am intrat în mişcarea revoluţionară
au avut o mare influenţă asupra vieţii mele viitoare şi activităţilor mele revoluţionare şi
politice5. După cum reiese din această frază, conducătorul Nicolae Ceaușescu a petrecut în
partid toată viaţa, el necunoscând altă lume ceea ce i-a marcat într-un mod important cariera ,

1
Ibidem Thomas Kunze pp. 114-115
2
Vladimir Alexe Ion Iliescu. Biografia secretă. Candidatul manciurian.
3
Thomaz Kunze Nicolae Ceausescu. O biografie, trad. Al. Teodorescu, Editura Vremea, Bucureşti, 2002 pp. 24-
25
4
Ion Petcu Ceausescu un fanatic al puterii. Biografie neretuşată, Editura Românul, Bucureşti, 1994,p. 369
5
Ibidem Thomas Kunze p. 36
cât şi deciziile politice. În primul rând, educaţia primită în sânul partidului i-a dat o sansă în
arta de a deşfăşura intrigi şi de a avea succes în lupta pentru putere. În al doilea rând, nu avea
habar despre viaţa pe care o ducea populaţia, 6problemele întâmpinate de aceasta neştiindu-le
decât din propaganda de partid. Se remarcă prin ambiţie. Sora sa vine cu o mărturie în acest
sens: Nicolae îi mărturiseste că îşi dorea să devină,,Stalinul României’’. Aceste impulsuri de
caracter al lui Ceaușescu au obţinut o mare importanţă în momentul în care el şi-a asumat
puterea în ţară.

În anul 1934, fiind membru al organizaţiei de tineret a Partidului Comunist, Ceaușescu şi-a
făcut simţită prezenţa la procesul şefilor partidului. Împreună cu alţi câţiva tovarăşi au intrat
în clădirea unde avea loc procesul şi a încercat să deranjeze deşfăşurarea acestuia lucru pentru
care a şi fost arestat pentru o scurtă perioadă. După ce a fost eliberat, a fost urmărit de Poliţie
şi Siguranţă ceea ce în viitor a dus la arestarea lui de mai multe ori în viitor pentru activitate
comunistă.

În anul 1935, după ce stă puţin în satul său de baştină se duce din nou la Bucureşti la sora sa.
Se implică în activitatea ilegalistă a partidului şi obţine funcția de secretar UTC pe Prahova.
La acea vreme, funcţia respectivă nu avea nicio importanţă.

În 1936 este din nou arestat pentru doi ani deoarece răspândeşte manifeste de propagandă
comunistă. Este eliberat din închisoare in decembrie 1938. În acelaşi an o cunoaşte pe Elena
Petrescu, viitoarea sa soţie care era membră a partidului comunist încă din 1937.

În anul 1940 este arestat din nou, deoarece a făcut activităţi îndreptate asupra ordinii publice.
Este condamnat la trei ani şi două sute de zile de privare de libertate 7. Locul detenţiei lui
Nicolae Ceaușescu a fost modificat de mai multe ori : astfel în 1942 a fost dus la Caransebes,
după care a fost adus la Văcăreşti iar mai apoi a fost trimis la Tărgu-Jiu. Din afirmaţiile sale,
reiese că pentru el, închisoarea a fost o ,, şcoală a revoluţiei’’, nedând mai multe detalii.8

În anul 1944, în timp ce armatele sovietice erau aproape de graniţele României, comuniştii
încep să iasă din închisori, printre care şi Nicolae Ceausescu. După eliberare, el pleacă la
Bucureşti pentru a se ocupra de problemele partidului şi să îşi consolideze poziţia în interiorul
acestuia. A fost membru în delegaţia care aştepta Armata Roşie în Bucureşti 9.

6
Ibidem Thomas Kunze pp.37-38
7
Ibidem Thomas Kunze pp.56-57
8
Ibidem Thomas Kunze pp. 62
9
Ibidem Ion Petcu pp. 119-120
În acest timp, Nicolae Ceaușescu a avut relaţii cu gruparea moscovită care petrecuse războiul
pe teritoriul Uniunii Sovietice. După cum spune Alexandru Bârlădeanu, el a câştigat simpaţia
Anei Pauker10.

La primul congres al Partidului Comunist din 1945 de după cel de-al doilea război mondial, a
fost ales membru al Comitetului Central şi este trimis ca instructor de partid la Constanţa şi
după aceea în Olt, fiind îndepărtat de la centru când avea loc lupta pentru putere. Un an mai
tărziu, adică în 1946, este ales deputat în Marea Adunare Naţională.

În anul 1947, se întoarce la Bucureşti pentru a se ocupa în continuare de activitatea din cadrul
UTC. Principala sa activitate este să elimine organizaţiile de tineret necomuniste şi să unifice
tot ceea ce însemna stânga pentru Partidul Comunist. Dar un an mai târziu, adică în 1948 el
începe să nu mai fie în centrul acţiunilor deoarece atunci s-a creat PMR şi este numit luna
februarie a anului 1949 este numit adjunct al ministrului Agriculturii iar în luna martie a
aceluiaş an a fost însărcinat să se ocupe de procesul de colectivizare a satelor. Între poziţia lui
Gheorghe Gheorghi-Dej care susţinea ca colectivizarea să se facă mai repede şi Ana Pauker
care considera că era nevoie de mai multă precauţie, Ceaușescu era de partea acesteia din
urmă. Acest lucru nu i-a afectat cariera viitoare. Varianta lui Dej are câştig de cauză. Consider
că de aici începe avansarea în carieră a lui Nicolae Ceaușescu deoarece a fost determinat în
procesul de colectivizare.

În martie 1950 a fost numit general-maior şi locţiitor al ministrului Forţelor Armate şi şeful
direcţiei politice din armată. Acest post a fost singurul independent care l-a ocupat. Ca şef al
direcţiei politice în armată, el putea lua multe decizii singur fără să se consulte cu nimeni.
Ministrul Forţelor Armate era la acea vreme Emil Bodnăraş care avea relaţii strânse cu
Kremlinul.

După această numire. El a fost trimis timp de două luni la Academia Militară ,, M Frunze’’
din Moscova 11. La întoarcere, el a avut ocazia să işi pună în aplicare calităţile dobândite
acolo.

În mai 1952, cănd aveau loc lupte pentru putere în cadrul PCR, Nicolae Ceauşescu a fost de
partea lui Dej, despărţindu-se astfel de gruparea moscovită. Această decizie a dus la

10
Lavinia Betea Bârlădeanu despre Dej, Ceausescu şi Iliescu p.175
11
Ibidem Petcu p. 137
consolidarea poziţiei sale, fiind ales din nou membru cu drepturi depline în Comitetul
Central12.

Odată cu dictatura lui Gheorghe Gheorghiu-Dej a început să crească şi rolul lui Nicolae
Ceauşescu. In octombrie 1952, a avansat la rangul de general locotenent 13. În iulie 1953 este
numit prim-adjunct al ministrului Forţelor Armate, iar în aprilie 1954, este numit secretar CC
şi membru supleant al Biroului Politic.14 În CC el era responsabil cu problemele
organizatorice ale partidului, ceea ce s-a dovedit foarte important pentru următoare etapă a
carierei sale.

În decembrie 1955, este primit la Congresul al II-lea al PMR. Graţie acestei funcţii din Biroul
Politic, el a început să îşi construiască un sistem propriu de relaţii feudale, promovând pe cei
care îi erau devotaţi. Astfel şi-a creat o piramidă clientelară, de care s-a folosit mai târziu. Tot
în aceiaşi lună, este luată decizia de-a relua colectivizarea, Ceauşescu având un rol important.

În 1956, în timpul revoltei din Ungaria el a fost de partea Uniunii Sovietice şi a ajutat
susţinătorii maghiari ai intervenţiei.

În 1957, el se opune lui Iosif Chisinevschi şi Miron Constantinescu, jucând un rol important
în înlăturarea lor şi astfel îşi consolidează puterea.

În iunie 1960, a avut loc Congresul al III-lea al P.M.R. care a întărit poziţia lui Ceausescu în
interiorul partidului. Este ales din nou secretar al CC şi membru al Biroului Politic. Şi-a mărit
atribuţiile şi independanţa în problemele organizatorice.

În martie 1961, a devenit membru al Comisiei constituţionale a M.A.N. , funcţie pe care a

îndeplinit-o până în în luna auguat a anului 1965.

Bibliografie

Ceaușescu la putere. Anchetă asupra unei ascensiuni politice, Pierre du Bois, traducere de
Ioana Ilie, Humanitas, 2008

12
Gheorghe Crişan, Piramida puterii,vol I Oameni politici şi de stat, generali şi ierarhi din România ( 23 august
1944-22 decembrie 1989) p.60
13
Membrii CC al PCR....pp. 140-242
14
Ibidem Thomas Kunze ...pp. 140-142
Dictatura lui Nicolae Ceaușescu. Geniul Carpaților, Adam Burakovski, Editura Polirom, Iași,
2011

Gheorghe Crişan, Piramida puterii,vol I Oameni politici şi de stat, generali şi ierarhi din
România ( 23 august 1944-22 decembrie 1989)

Ion Petcu Ceausescu un fanatic al puterii. Biografie neretuşată, Editura Românul, Bucureşti,
1994

Lavinia Betea Bârlădeanu despre Dej, Ceausescu şi Iliescu

Thomaz Kunze Nicolae Ceausescu. O biografie, trad. Al. Teodorescu, Editura Vremea,
Bucureşti, 2002

Viața lui Ceaușescu: Ucenicul partidului, Lavinia Betea, Cristina Diac, Florin-Răzvan Mihai,
Ilarion Țiu, Editura Adevărul, 2012

Vladimir Alexe Ion Iliescu. Biografia secretă. Candidatul manciurian.