Manifestări ale cultului

personalității

Matei Lvinia
Mana Ema
 Definitie

Cultul personalității este un termen care definește venerarea

excesivă a unui singur conducător aflat încă în viață. Cultul
personalității caracterizează de obicei statele totalitare sau statele
care au avut parte recent de revoluții. Portretul conducătorului
apare peste tot, la fel ca și statuile și monumentele dedicate
măreției și înțelepciunii liderului. Acesta tinde să prezinte liderul
și statul ca fiind contopiti, devenind imposibil să înțelegi viața
unuia fără celălalt. De asemenea, ajută să justifice conducerea
dură dictatorială, iar propaganda îi face pe cetățeni să creadă că
acționează ca cei mai drepți conducători.
 În perioada Războiului Rece,
Președintele României Nicolae
Ceaușescu a fost subiectul celui mai
pronunțat cult al personalității din
blocul rasaritean. Inspirat de cultul
personalității lui Kim Il-sung din
Coreea de Nord, a început în 1971 prin
Tezele din iulie care a schimbat perioada
de liberalizare din anii 1960 cu o
ideologie naționalistă strictă.
 Concentrarea puterii

★ Nicolae Ceauşescu a început să concentreze întreaga

putere în mâinile sale, devenind: preşedinte al
României (1974), șeful Forțelor Armate, secretar
general al Partidului Comunist Român, președintele
Consiliului Suprem al Dezvoltării Economice și
Sociale, președintele Consiliului Național al
Oamenilor Muncii și președintele Frontului
Democrației și Unității Socialiste.
 Etape importante
● După venirea sa la conducerea partidului, în martie 1965, Nicolae Ceaușescu a continuat şi a
accentuat direcţiile impuse în ultimii ani ai regimului Gheorghiu-Dej. Acestea au avut în
vedere o diminuare a represiunii, prin denunţarea crimelor şi a buzurilor săvârşite în
perioada stalinistă, dar şi prin plasarea Securităţii sub controlul partidului, la Plenara CC al
PCR din aprilie 1968.
● Un moment cheie în evoluţia regimului condus de Nicolae Ceauşescu a fost reprezentat, fără
îndoială, de discursul ținut în București la data de 21 august 1968, când a condamnat public
invadarea Cehoslovaciei de către trupele Tratatului de la Varșovia.
● La doar câţiva ani distanţă, regimul condus de Nicolae Ceauşescu înregistra o schimbare de
curs radicală, prin revenirea la un regim dogmatic.
● Punctul de cotitură era înregistrat în iulie 1971, când revenit dintr-un turneu efectuat în
Lorem ipsum
ţările comuniste din Asia , Ceauşescu anunţa sub forma tezelor dolor
din iulie sit
revenirea în forţă a
amet, consectetur
ideologiei comuniste care trebuia să stea la baza oricărei activităţi din societate, cu precădere
a celei culturale, ştiinţifice şi de învăţământ.
● Deşi o parte dintre istorici au identificat în momentul august 1968 germenii viitorului cult al
personalităţii lui Nicolae Ceauşescu, acesta stând la baza uneia dintre cele mai importante
ipostaze atribuite conducătorului – aceea de apărător/gardian al unităţii şi independenţei ţării
-cele mai multe păreri văd în evoluţiile din 1971 fundamentul care a stat la baza construirii în
următoarele două decenii a unui cult de proporţii groteşti al liderului comunist de la
Bucureşti.
● Din perspectiva evoluţiilor ulterioare, un moment semnificativ îl reprezintă anul 1974, când
Ceaușescu devine Președinte al României, funcție pe care a cumulat-o cu cele de secretar
general al Partidului Comunist Român, președinte al Consiliului de Stat și al Consiliului de
Apărare Națională. Astfel, principiul conducerii colective era abandonat, Ceaușescu devenind
liderul absolut al statului.
Reprezentare în media
Ceaușescu a început să fie reprezentat în media națională drept un
teoretician comunist de geniu care a adus contribuții importante
ideologiei Marxist-leniniste și drept un lider politic ale cărui
"gânduri" erau sursa tuturor realizărilor naționale. Lucrările sale erau
republicate la intervale regulate și erau traduse în diferite limbi.
Lucrările au ajuns la câteva zeci de volume, sub titulatura „România
pe drumul construirii societății socialiste multilateral dezvoltate”,
care erau omniprezente în librăriile din România.[5] Elena era
reprezentată drept „Mama națiunii” iar vanitatea și dorința ei de
onoruri le-au depășit pe cele ale soțului ei.
 Reprezentare în artă

Intelectualii erau contactați pentru a-și aduce omagiul lui

Ceaușescu.În 1973 s-a publicat un volum mare intitulat Omagiu, cu
ocazia împlinirii vârstei de 55 de ani, în care se scria printre altele.
În anii 1980 se publicau volume anuale ale intelectualilor români
care cuprindeau proză, poezie și cântece de omagiu. Aceste volume
erau publicate de ziua lui Ceaușescu, care era sărbătoare națională.
În 1981, la Editura Politică a apărut volumul Tinerețea
revoluționară a tovarășului Nicolae Ceaușescu, în care autorul
Olimpiu Matichescu scotea în evidență personalitatea de revoluționar
comunist a tânărului Ceaușescu, încă de la o vârstă foarte fragedă.
Pe lângă artele vizuale, Ceaușescu era omagiat și printr-o serie de
cântece patriotice precum "Partidul, Ceaușescu, România", "Lui
Ceaușescu, ziditor de țară", "Vibrant omagiu", "Cutezător fiu al
poporului", "Făurarul României Socialiste" și "Trăiască omul țării cel mai
bun".
Cuplul prezidențial român este Marcă poștală emisă pentru
primit de către Elisabeta a II-a la a 70-a aniversare a lui
Nicolae Ceaușescu, 1988
Palatul Buckingham în iunie 1978

Poster de propaganda din

București, 1986
Bibliografie

https://hi-storylessons.eu/ro/culture/cultul-personalitatii-lui-
nicolae-ceausescu/
https://www.bzi.ro/cultul-personalitatii-lui-nicolae-ceausesc
u-756019
https://www.rador.ro/2018/06/01/din-1973-ceausescu-a-in
ceput-sa-se-practice-un-socialism-de-baioneta/
https://ro.wikipedia.org/wiki/Cultul_personalitii_lui_Nicolae_
Ceausescu
https://ro.wikipedia.org/wiki/Cultul_personalitii