COMUNISMUL

in ROMÂNIA
• După încheierea celui de-al Doile
a Război Mondial, Uniunea Sovie
tică a făcut presiuni pentru includ
erea în guvernele postbelice a uno
r reprezentanți ai Partidul Comuni
st din România, recent reintrat în l
egalitate (partidul fusese interzis î
n 1924 pe motivul acceptării tezei
cominterniste „a dreptului popoa
relor oprimate din România imper
ialistă la autodeterminare până la
despărțirea de stat”)[2], în vreme
ce liderii necomuniști erau elimin
ați în mod constant din viața polit
•
Comunismul național din România sau Național
comunismul este un termen care se referă la o
formă de naționalism promovată în
Republica Socialistă România între 1960 și 1989;
termenul în sine nu a fost folosit de regimul
comunist. Având originea în emanciparea politică a
lui Gheorghe Gheorghiu-Dej din Uniunea Sovietică
, a fost foarte dezvoltat de Nicolae Ceaușescu, care
a început în 1971, prin manifestul său
Tezele din Iulie, o revoluție culturală națională. O
parte a mitologiei naționale a fost
cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu și
idealizarea istoriei românești, cunoscută în Această fotografie de Autor necunoscut este licențiat sub CC BY-NC-ND.

istoriografia românească sub numele de

Protocronism.
CEAUSESCU

• Nicolae Ceaușescu (n. 26 ianuarie 1918, Scornicești,

Olt, România – d. 25 decembrie 1989, Târgoviște,
Dâmbovița, România) a fost un dictator român,
secretar general al Partidului Comunist Român, șeful
de stat al Republicii Socialiste România din 1967
până la căderea regimului comunist, survenită în
22 decembrie 1989.

Această fotografie de Autor necunoscut este licențiat sub

În iulie 2015, România a interzis
prin lege „cultul lui Ceaușescu”.[9]

•La 22 decembrie 1989, printr-un decret al

CFSN [8] semnat de Ion Iliescu, a fost constituit
Tribunalul Militar Excepțional. La 25
decembrie 1989, soții
Nicolae și Elena Ceaușescu au fost judecați de
acest tribunal în cadrul unui proces sumar,
condamnați la moarte și executați la câteva
minute după pronunțarea sentinței.
In noiembrie 1933 a devenit membru al Uniunii
Tineretului Comunist din România, formațiune
politică aflată în ilegalitate la acea vreme [17]. A fost
arestat prima oară în 1933 pentru agitație
comunistă în timpul unei greve. În 1934 a fost
atras în Comitetul raional din Negru unde a lucrat
până în august când a fost desemnat să muncească
în mișcarea antifascistă. A făcut parte din
Comitetul Na­țional antifascist și în Comitetul
Central al tineretului antifascist. Au urmat încă
trei arestări – pentru colectare de semnături în
sprijinul eliberării unor muncitori feroviari acuzați
de activitate comunistă și pentru alte acțiuni
După eliberarea din arest, Ceaușescu a dispărut
similare, dar a fost pus imediat în libertate. În
pentru o vreme, el povestind în autobiografia sa
urma acestor arestări, a fost etichetat de
de după război că a activat în rețelele comuniste
autoritățile vremii drept „agitator comunist
din Oltenița și „regionala Prahova” (ceea ce în
periculos”, precum și „distribuitor activ de
organizarea interbelică a PCdR însemna județele