Monarhia habsburgica in timpul Mariei Teresa

Iosefinismul a reprezentat concepția și releul teoretic pe care s-a bazat absolutismul luminat
din monarhia Habsburgilor din finalul secolului al XVIII-lea. Ideile economice ale
mercantilismului, preluarea de către împărați a concepției potrivit căreia fidelitatea în
teritoriile monarhiei erau primare față de împărat și apoi față de catolicism, deplasarea lentă a
curentelor care clamau sinceritate morală, pietate, austeritate și fidelitate către stat și împărat
au simobolizat crearea acestui mod de guvernare al monarhilor habsburgi: iosefinism

După pierderea Sileziei - partea aferentă istoric Coroanei Cehe - de către Habsburgi, monarhia
a pierdut un important releu economic. Din acel moment Maria Tereza și apoi Iosif al II-lea
au sprijinit - mai puternic - dezvoltarea manufacturilor, atelierelor și schimburile comerciale
în Moravia, centrul și vestul Cehiei de astăzi. Mai mult, Iosif al II-lea, a devenit conștient că
progresul statului - din punct de vedere economic - are legătură și cu gradul de avans social al
populației monarhiei. Edictul de toleranță și desființarea robotei decretate de acesta - deși cu
un traseu existențial scurt - stau mărturie asupra abordării cerebrale a situației politice, sociale
și economice a statului de către Habsburgii luminați. Desigur, frântura de măsuri liberale a
fost anulată după moartea lui Iosif al II-lea de partida politicii tradiționale, mult prea puternică
pentru acceptarea unei asemenea schimbări sistemice.

Istoriografia ceha a ajuns la concluzia ca momentul in care imparatii habsburgi au demarat o

politica de masuri care se baza pe o intreaga fundatie iluminista a fost ca urmare a razboiului
pentru succesiunea tronului in debutul domniei Mariei Tereza.Aceasta a constientizat ca
Imperiul se afla intr-o situatie critica,iar imbunatatirea vietii si a traiului populatiei de rand ar
fi dus la ridicarea calitatii si puterii monarhiei habsburgice.Teritoriile Coroanei Cehe au fost
’’terenul de incercare al acestor masuri sociale,politice si economice,care isi aveau originea in
gandirea iluminista’’.

După terminarea războiului pentru succesiunea tronului monarhiei habsburgice, încheiat cu

recunoașterea drepturilor Mariei Terezia, contelui Frederic Vilem Haugvice i-a revenit sarcina
de a convinge stările din Coroana Cehă să contribuie anual - timp de 10 ani - cu o sumă care
putea asigura întreținerea unei armate permanente de 100.000 de soldați. În acest scop au fost
înființate reprezentanțe ale împărătesei Maria Tereza în care funcționarii erau autorizați să ia
măsuri stricte pentru realizare scopului operațional al armatei iar subordonarea lor era directă
față de Maria Tereza.

Decizia de a modifica structura deciziei politice din administrația Coroanei Cehe de către
Maria Tereza, în sensul măririi rapidității cu care funcționarii luau măsuri în teritoriile cehe,
atunci când ele erau necesare. „Frânele” puse de sistemul de „filtre” juridico-administrative
ale regiunilor care compuneau Coroana Ceha, în tentativa Habsburgilor de a răspunde
atacurilor militare prusace din timpul războiului pentru succesiunea tronului monarhiei, au
fost evidente. Iar acestea, din punctul de vedere al administrației imperiale, trebuiau eliminate
pentru o mai bună funcționare a acesteia.1

1
Puterea administrativă a stărilor - mai ales a marii nobilimi - era considerată în mod justificat obstacolul
oricărei reforme a organismului de stat. Reprezentanții politici ai fiecărei țări urzeau intrigi unii împotriva altora,
respingeau intervențiile cabinetului suveranului, întârziau adoptarea chiar și a celor mai utile măsuri, erau
vinovați de tergiversarea administrării impozitelor (contribuțiilor) și de proasta dotare a armatei”. (Vratislav
Vanicek)
In cea de-a doua jumatate a secolului al XVIII-lea,masurile luate de habsburgi s-au numarat:
numirea functionarilor cu o buna pregatire juridica temeinica in administratia locala din
teritoriile monarhiei. De asemenea, autoritatea habsburgică a realizat și inventarierea
terenurilor agricole - în două etape -, proces numit și cadastrul terezian.Moneda principala de
schimb era talerul de argint.Este bine de stiut ca in posesiunile habsburgice din teritoriul de
astazi al Romaniei – Transilvania si Banat a fost realizat acelasi tip de cadastru.

Dacă în Evul Mediu, în anumite perioade, Coroana Cehă a fost conectată și de alte regate,
devenind un fel de uniune personală a regilor de pe tron - cazul Jagellonilor care erau și regi
ai Ungariei -, după bătălia de la Bila Hora, controlul total al Coroanei Cehe a fost preluat de
către dinastia de Habsburg. Teritoriile cehe au devenit uniuni dinastice al Habsburgilor, iar
odată cu Carol al VI-lea și Maria Tereza teritoriile cehe au intrat într-o uniune reală cu
celelalte teritorii ale monarhiei sub conducerea împăraților de Habsburg.

Problemele principale și considerate cele mai importante de pe cuprinsul Imperiului

Habsburgic intrau sub autoritatea împărătesei care era ghidată de un Consiliu de Stat înființat
în 1760. Linia de comandă inferioară dinspre acest consiliu de la Viena spre teritoriile
monarhiei - și cazul Coroanei Cehe - era reprezentată de cancelariile din fiecare regiune, ca
părți integrante ale monarhiei. În cazul orașelor libere regale, autoritatea subordonată direct
consiliului de stat era consiliul orășenesc. Coborând încă un nivel, la cel al prefecturilor se
găsea un hatman, plătit din fondurile statului și care rezida în capitala regiunii.

Împărații Habsburgi și-au dat seama că modernizarea Imperiului necesita intervenția în

structurile lui politice diverse, date fiind condițile și tradițiile istorice diferite ale teritoriile
Confederației Habsburgilor - cazul Coroanei Cehe. Ei au luat măsuri pentru depășirea
dublelor jurisdicții care îngreuna actul guvernării. Mai precis, acest aspect s-a dovedit în
momentul în care s-au desfășurat conflictele din perioada războiului pentru succesiunea
tronului monarhiei. Imediat după încheierea lui, împărăteasa Maria Tereza a intervenit abrupt
în administrația teritoriilor cehe.

In momentul incheierii Razboiului de 7 ani situatia Razboiului de 7 ani situatia taranilor

iobagi din Monarhia Habsburgica era una complicata,datorita unui cumul de factori.Gradul de
impovarare a gospodariilor acestora,numarul in crestere al populatiei – in general- ,simultan
cu stagnarea ofertei de alimente disponibile,toate acestea pe fondul productivitatii agricole
mediocre ale acestora de pe proprietatile marilor nobili,arau semne ale unui sistem
economico-social asupra caroia trebuia intervenit.Proportional cu cresterea datoriilor si a
gradului de impovarare a gospodariilor au scazut ’’incasarile’’ din vistieria
imperiala.Imparateasa Maria Tereza la sugestia consilierilor sai,a decis sa intervina in relatia
imparat-supusi in scopul ameliorarii situatiei acestora.

La jumătatea secolului al XVIII-lea situația țăranilor iobagi din monarhia habsburgică era una
complicată de mai mulți factori. Combinarea lor a dus la un „cocktail” care, în cele din urmă,
a explodat. După încheierea Războiului de 7 Ani populația monarhiei era în creștere simultan
cu stagnarea ofertei de alimente. La acest aspect s-a adăugat spirala împovărărilor
gospodăriilor iobagilor din cauza diverselor dări care cumulau - fapt reieșit din cadastrul
terezian - aprox. 42% din veniturile iobagilor. În sens invers, veniturile statului din „încasări”
și taxe au scăzut foarte mult, fapt accelerat de pierderea Sileziei și de costurile războiului cu
Franța.
Volatilitatea gospodăriilor țăranilor iobagi din monarhia habsburgică, productivitatea scăzută
a terenurilor agricole ale marilor nobili pe care era utilizată forța de muncă a iobagilor,
presiunea dărilor pe gospodăriile iobagilor care depăseau 40% din venituri, au determinat-o pe
Maria Tereza să intervină în reglajul relației suveran-iobag. Dincolo de problema economică
ce afecta în final balanța statului, mai exista și problema moralității și a abuzurilor la care erau
supuși uneori iobagii, abuzuri pe care împărăteasa - sub imperativele valorilor morale
pendulate de Iluminism - le dorea corectate.2

Situația socială a țăranilor iobagi din Imperiul Habsburgic în a doua jumătate a secolului al
XVIII-lea a fost una care a erupt în revolte și răscoale succesive. Prima dintre ele s-a petrecut
în Silezia austriacă, iar - la câțiva ani după -, câteva cazuri de abuzuri asupra iobagilor de pe
unele domenii din Coroana Cehă erau sub ancheta prefecților imperiali. Asupra tratamentului
la care erau supuși țăranii șerbi - dintr-un exemplu din spațiu rus - ne oferă mărturie un anunț
dintr-un ziar contemporan, citat de Eric Hobsbawn3.

Anul 1771 a amplificat tensiunea generată de situația complicată a iobagilor din Imperiul
Habsburgic. Scânteia a fost reprezentată de anul extrem slab al recoltelor agricole, însoțit de o
epidemie de ciumă care a bântuit prin teritoriile Coroanei Cehe. O parte a ofițerilor și a
funcționarilor înalți, membrii ai clerului și ai orașelor au prezentat situația grea a iobagilor în
fața împărătesei Maria Tereza, cerând intervenția - pentru binele general al statului - în
controlarea abuzurilor anumitor nobili față de țăranii de pe moșiile lor.

În urma apelurilor repetate ale unei părți însemnate din elita socială - ofițeri, înalți
funcționari, preoți - către Maria Tereza de a bloca și controla abuzurile unora dintre marii
nobili la adresa țăranilor iobagi de pe proprietățile lor, împărăteasa a emis patenta de robotă
valabilă pentru Silezia. Pentru Coroana Cehă, ea a numit o comisie urbarială care trebuia să
regleze numărul extrem de mare al robotei „datorate” de iobagi nobililor stăpâni. Trimisă în
teritoriu, comisia a fost blocată de micile tergiversări practicate de administrația locală, căzută
la pace cu nobilii din zonă.

În teritoriile Coroanei Cehe s-a răspândit de pe o moșie pe alta, printre țăranii iobagi,
ideea potrivit căreia nobilii le ascund documente importante emise sub autoritate imperială
care ar avea menirea să le amelioreze situația. Zvonul a căpătat putere datorită tergiversării
lucrărilor Comisiei urbariale desemnată în 1771 să se ocupe de situația lor, iar în 1775 ea încă
nu oferiseră niciun raport oficial. De pe un domeniu pe altul, ca să dea semnalul dorit, iobagii
au intrat în „grevă”, sabotând zilele de robotă.

2
„Numai în felul acesta putea fi înlăturat deficitul de capital bănesc, productivitatea scăzută a muncii și sărăcia
morală a unei mari părți din populația cehă. Maria Tereza atrăgea mereu atenția hatmanilor că nu trebuie comise
nedreptăți față de iobagi[...]Reformatorii iluminați din anturajul reginei au demonstrat apoi direct că
revendicările fiscale ale statului erau justificate, statul având obligația (nu numai dreptul) de a interveni în relația
dintre supuși și suveran în scopul îmbunătățirii situației supușilor”. (Vratislav Vanicek)
3
„Țăranul tipic era șerb, lipsa lui de libertate fiind vecină cu sclavia; o știre din ziarul «Gazette de
Moscou»(1801), făcea reclamă: « De vânzare trei vizitii bine instruiți și foarte prezentabili, totodată două fete, de
18 și 15 ani, ambele frumușele și pricepute în diverse feluri de munci manuale. Aceeași casă are de vânzare două
coafeze, una de vârsta de 21 de ani, care știe să scrie, să citească, să cânte la un instrument muzical, cealaltă
potrivită spre a face părul domnilor și al doamnelor; de asemenea piane și orgi »”.(Eric Hobsbawm)
După revoltele țăranilor iobagi din 1775 din teritoriile Coroane Cehe, patenta imperială a
Mariei Tereza prin care se încerca reglarea zilelor de robotă datorate de iobagi stăpânilor
nobili prin interzicerea depășirii numărului maximal, a fost doar efect de rezolvare
superficială a situației reale a țăranilor iobagi din monarhie.

În ochii adversarilor săi, Casa Austriei a fost văzută ca dispărută, nu în ultimul rând pentru că
primele trei nașteri rezultate din căsătoria Mariei Tereza și a lui Franz Stephan au fost fete,
ceea ce a slăbit în plus poziția tânărului monarh. Primul băiat s-a născut ca al patrulea copil.
Nașterea lui Iosif în 1741 a venit la momentul potrivit.

O catolică strictă, ea a arătat o mică toleranță față de membrii altor confesiuni. Ea a născut
pentru soțul ei Franz Stephan șaisprezece copii și a fost ulterior idealizată ca model de
devotament matern.

Maria Tereza avea o înțelegere conservatoare a stăpânirii monarhice, considerând că a fost

încredințată de funcția ei de conducător prin dreptul divin. Astfel, lui Dumnezeu și nu
oamenilor ei a trebuit să-și justifice acțiunile. Ea a fost ghidată nu de rațiune, de credința în
progres și de toleranță sau de principiile dreptului cerut de Iluminare, ci s-a străduit să
îndeplinească sarcina cu care fusese încredințată de providența divină în conformitate cu cele
mai bune cunoștințe și credințe.

Ea a recunoscut necesitatea acestor schimbări, dar în multe cazuri a devenit un reformator

împotriva voinței sale. Un rol important în aceste reforme l-au avut consilierii ei, care fuseseră
influențați de ideile iluministe. Persoane precum van Swieten, Sonnenfels, Bartenstein,
precum și fiul ei și co-regentul ulterior, Joseph II, au fost adesea forța din spatele multor
reforme mai importante care au trecut sub numele ei în istorie.

Maria Tereza a murit de pneumonie pe data de 29 noiembrie 1780 la Viena.Ea este

inmormantata in cripta Bisericii fratilor Capucini unde sarcofacul dublu al Mariei Tereza si al
lui Franz Stepthan din Lorena unde formeaza un punct focal dominant.
Putineanu Maria Alexandra

Studenta: anul II,sectia Istorie

Bibliografie:

Hobsbawn, Eric, Era Revoluției. 1789 – 1848, Edit. Cartier, București, 2002

Vanicek, Vratislav (coord.), Istoria țărilor coroanei cehe, Edit. Enciclopedică, București,
2007

A. J. P. Taylor Monarhia habsburgica, 1809-1918. O istorie a Imperiului Austriac si a

Austro-Ungariei

Ingrao, Charles. The Habsburg Monarchy, 1618–1815