Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ion Iliescu (n. 3 martie 1930, Oltenița) este un politician român. A fost președinte
ales al României între anii 1992-1996 și 2000-2004 și președinte al CFSN între 22
decembrie 1989 și 1992. Între 2004 și 2008 a fost senator din partea PSD. În prezent
(2010) este președinte de onoare al PSD.
În 2005 a fost începută o anchetă pentru a stabili rolul lui Ion Iliescu în
mineriadele din 1990, în care minerii din Valea Jiului, sub conducerea lui Miron
Cozma, au descins în București pentru a înăbuși manifestațiile antiguvernamentale. În
replică, Iliescu a declarat că scopul anchetei este „răzbunarea” împotriva sa. Pe 13
octombrie 2008 Biroul de presă al Ministerului Public a emis un comunicat de presă
în care se arată că președintele Ion Iliescu nu va fi urmărit penal în dosarul mineriadei
din 1990. Procurorii au hotărât că nu sunt suficiente și concludente probe pentru ca
Iliescu să fie pus sub urmărire penală. În iunie 2009, Ion Iliescu a fost scos definitiv
de sub urmărire penală în dosarul „Mineriada 13-15 iunie 1990”, în care era acuzat de
genocid, complicitate la tortură, propagandă pentru război, tratamente neomenoase,
distrugere, favorizarea infractorului și com plicitate la rele tratamente.
La sfârșitul anului 2006, Ion Iliescu a fost ales președinte de onoare al PSD.
Familia
Alexandru, tatăl lui Ion Iliescu, s-a născut în Oltenița, și a fost un comunist
ilegalist. În decembrie 1931 a plecat clandestin în URSS, unde a participat la lucrările
Congresului al V-lea al Partidului Comunist Român ținut la Gorikovo (lângă
Moscova). La acest congres a semnat o declarație care prevedea căRomânia
contemporană nu reprezintă prin sine o unire a tuturor românilor, ci este un stat tipic
cu mai multe națiuni, creat pe baza sistemului prădalnic de la Versailles, pe baza
ocupării unor teritorii străine și pe baza înrobirii unor popoare străine. A mai rămas
în Uniunea Sovietică încă patru ani. La întoarcerea în țară a fost condamnat la
închisoare, unde a și murit.
La vârsta de un an, Ion Iliescu a fost abandonat de mama lui naturală, Maria
Dumitru Toma (de origine bulgăroaică), care nu s-a interesat niciodată de soarta lui.
La scurt timp, Alexandru Vasile Iliescu s-a recăsătorit, cu Maria P. Iliescu, care l-a
crescut pe Ion Iliescu.
Viața
Născut în Oltenița, Iliescu, după absolvirea liceului Spiru Haret din București
în 1949, a studiat mecanica fluidelor la Institutul Politehnic București, iar apoi cu
sprijinul Anei Pauker la Institutul Energetic din Universitatea din Moscova. În timpul
șederii sale la Moscova a fost secretar al „Asociației studenților români”. Se credea că
îl cunoștea pe Mihail Gorbaciov, cu toate că atât Ion Iliescu cât și Gorbaciov au negat
în repetate rânduri acest lucru. Cu toate acestea, în 1990, în revista Paris Match s-a
speculat că Nicolae Ceaușescu credea că ar fi existat o conexiune între cei doi,
deoarece în timpul vizitei lui Gorbaciov în România din iulie 1989, Iliescu a fost
trimis în afara Bucureștiului pentru a preveni orice contact între cei doi. Iliescu este
căsătorit din 1951, dar nu au avut niciun copil pentru că soția sa a avut 3 pierderi de
sarcină.
Iată ce declara Iliescu în decembrie 1989, vorbind despre soții Ceaușescu: „s-
au autointitulat comuniști, nu au nimic de-a face nici cu socialismul, nici cu idologia
comunismului științific. Au întinat numai numele Partidului Comunist Român, au
întinat numai memoria celor care și-au dat viața pentru cauza socialismului în această
țară.”.
Aceste idei au fost susținute și de alți membri ai FSN, cum ar fi Silviu Brucan,
care a susținut, la începutul anului 1990, că revoluția a fost împotriva lui Ceaușescu
nu împotriva comunismului. Iliescu a evocat mai târziu posibilitatea de a încerca
modelul de socialism „suedez”. Mulți români cred că Revoluția Română a fost, de
fapt, o revoltă populară asimilată de o lovitură de stat militară întreprinsă de Gen.
Stănculescu care a predat puterea lui Ion Iliescu.
Președinte al României
Interimatul
În alegerile din 2000 a candidat din nou și a câștigat în turul al doilea în fața
ulta-naționalistului Corneliu Vadim Tudor. Și-a început al doilea mandat
constituțional și al treilea de facto la 20 decembrie 2000 și l-a încheiat la 20
decembrie 2004 când Traian Băsescu a devenit președinte. A câștigat alegerile din
2000 în urma nemulțumirilor populației față de reformele economice dure din
precedenții patru ani duse de guvernarea de centru precum și de instabilitatea politică
și de luptele interne din coaliția de guvernare. Populația urbană având de ales între
Vadim Tudor și Iliescu a preferat să se abțină sau să voteze cu Iliescu.
După președinție
La alegerile interne din PSD din 21 aprilie 2005, Iliescu a pierdut în fața lui
Mircea Geoană, dar a fost ales președinte de onoare al partidului în 2006, o poziție
fără autoritate executivă în cadrul formațiunii, creată special pentru el.
Grațieri
Prin Decretul-Lege nr. 3 din 4 ianuarie 1990, când încă nu fusese ales
președinte, Ion Iliescu a amnistiat toate infracțiunile săvârșite care se încadrau la mai
puțin de 3 ani pedeapsă. Astfel au scăpat de pușcărie toți cei care au bătut
revoluționarii arestați.
În decembrie 2003, Ion Iliescu l-a grațiat pe Iosif Veverca, un milițian care a
ucis o persoană în revoluția din 1989 la Timișoara.
În același decret prin care l-a grațiat pe Miron Cosma, Ion Iliescu l-a grațiat și
pe Ioan Corpodean, ofițer de miliție implicat în reprimarea revoluției de la Timișoara.
În ultimele zile ale mandatului de președinte, i-a acordat lui Corneliu Vadim
Tudor, Ordinul Național „Steaua României” (în rang de cavaler), un gest care a atras
critici în presă și i-a determinat pe Elie Wiesel, câștigătorul Premiului Nobel pentru
Pace, cinsprezece jurnaliști de la Radio Europa Liberă, primarul Gheorghe Ciuhandru
al Timișoarei și pe istoricul Randolph Braham să returneze, în semn de protest,
onorurile și distincțiile primite. Președintele Traian Băsescu a revocat atribuirea
distincției oferite lui Vadim la 24 mai 2010. În acest moment are loc un proces prin
care Vadim Tudor vrea anularea decretului lui Băsescu, deși CCR a decis că decretul
a fost constituțional.