Ana-Elena H.

Lupta pentru dominația în partid a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Obiectivele liderilor politici din cadrul Partidului Comunist din România, fiind atinse pe
parcursul anului 1947, au avut drept consecință instaurarea regimului comunist și în România,
moment în care în interiorul partidului comunist au început primele acțiuni ale liderilor marcanți
în vederea consolidării propriei puteri. Pionii principali ai acestei confruntări au fost Gheorghe
Gheorghiu Dej pe de-o parte și Ana Pauker, Vasile Luca și Lucrețiu Pătrășcanu de cealaltă parte,
cel mai privilegiat dar și cel mai apropiat de Moscova a fost Gheorghe Gheorghiu Dej chiar dacă
în contextul politic al vremii Ana Pauker făcea parte din gruparea moscovită, motiv pentru care
primele acțiuni de consolidare a puterii personale ale lui Dej au fost îndreptate împotriva taberei
adverse.
Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost primul secretar general al Partidului Muncitoresc Român
(PMR) și apoi primul secretar general al Partidului Comunist Român (PCR) din 1944 până în
1965, fiind cel mai puternic lider politic din România comunistă care a rămas în fruntea
partidului până la moartea sa, în 1965. Lupta pentru dominanța în partid a lui Gheorghe
Gheorghiu-Dej a avut loc în contextul unei puternice competiții politice în cadrul partidului
comunist, după preluarea puterii în 1945, Gheorghiu-Dej a început să-și consolideze puterea în
interiorul partidului prim eliminarea treptată a oricărei opoziții. Una dintre cele mai importante
bătălii pentru putere în cadrul partidului a avut loc în 1948, atunci când Gheorghiu-Dej a reușit
să o elimine din conducerea partidului pe Ana Pauker, unul dintre cei mai importanți lideri ai
PCR. Ana Pauker a fost unul dintre liderii partidului care au susținut linia sovietică și care a
căutat să mențină legăturile strânse cu Uniunea Sovietică. Gheorghiu-Dej a susținut o linie mai
independentă și a reușit să-i convingă pe ceilalți lideri că trebuie să urmeze calea național-
comunistă, care să ia în considerare specificul național al României.
După eliminarea Anei Pauker, Gheorghiu-Dej a rămas singurul lider important al
partidului. El și-a consolidat poziția prin eliminarea altor lideri importanți ai partidului, inclusiv
pe Gheorghe Apostol și Lucrețiu Pătrășcanu. În 1952, el a reușit să-și consolideze puterea în
cadrul partidului și să își înlăture orice opoziție prin organizarea unui Congres al partidului, în
cadrul acestui congres Gheorghiu-Dej a fost ales prim-secretar al partidului reușind astfel să-și
consolideze poziția în fruntea partidului comunist. În timpul mandatului său ca prim-secretar,
Gheorghiu-Dej a introdus o serie de reforme economice și politice în România.
Ana-Elena H.

Astfel, putem afirma faptul că procesul de consolidare a puterii lui Gheorghe Gheorghiu-
Dej s-a produs în trei mari etape:
1. În prima etapă Gheoghe Gheorghiu Dej inițiază un proces de epurare politică începând cu
anul 1945 când are loc arestrea lui Ștefan Forniș pe fondul acuzațiilor de colaboraționism cu
Siguranța în anii războiiului. Forniș, pe numele real István Fóris, a fost numit de Stalin la
conducerea Partidului Comunist din România la începutul anilor ’40, dar pe parcursul
mandatului a reuşit, în mod firesc, să-şi facă adversari și numeroși în partid. Uciderea acestuia în
iunie 1946 n-a avut nevoie de foarte multe lucruri: o rangă, un scaun și o încăpere întunecoasă
din sediul Comitetului Central (CC) al Partidului Comunist din România. Tot în această etapă are
loc și arestarea lui Lucrețiu Pătrășcanu, Dej il vedea ca pe o amenințare deoarece Pătrășcanu
acaparase popularitatea în cadrul partidului comunist dar și prin faptul că scesta era superior din
punct de vedere intelectual. Lucrețiu Pătrășcanu a avut parte de cel mai îndelungat proces al unui
lider comunist din istoria comunismului mondial, a fost acuzat de spionaj imperialist în favoarea
englezilor și americanilor, de sabotare a Partidului Comunist Român și de înaltă trădare.
2. În a doua etapă Dej se va axa pe înlăturarea celor mai importante figuri politice din partid,
astfel
pe fondul unor acuze de apartenențe la grupuri antipartinice intentează procese asupra lui Luca,
Pauker și Georgescu. La 16 august 1952 este arestat Vasile Luca, iar după doi ani de anchetă
acesta este condamnat pentru „subminarea economiei naţionale“ la pedeapsa capitală, iar pentru
„activitate intensă contra clasei muncitoare“, la muncă zilnică pe viaţă. A doua emblemă
importantă a doctrinei comuniste române care reprezenta un pericol pentru Dej era Ana Pauker,
supra-numită și doamna de fier, care a fost arestată și anchetată la 20 februarie 1953 pe fondul
acuzațiilor de trădare. Următorul adversat politic care necesita înlăturat a fost Teohari Georgescu
pe care îl demite din Ministerul Afacerilor Interne pe fondul ,,devierii de la linia partidului”.
Acuzațiile asupra celor 3 au fost formulate de către Miron Constantinescu, Iosif Chișivenschi și
Alexandru Moghioroș.
3. A treia etapă este inițiată pe fondul evenimentelor petrecute la Plenara Comitetului Central al
Partidului Muncitoresc Român din Iunie-Iulie 1957 în care Miron Constantinescu și Iosif
Chișivenschi sunt acuzați de acțiuni de conspirație impotriva lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.