TEOHARI GEORGESCU

VIATA POLITICA ȘI INFLUENȚA SA ASUPRA ROMÂNIEI

Teohari Georgescu a fost unul dintre primii comuniști cărora li s-a dat un portofoliu în
guvernul român. A fost un comunist hotărât care a lucrat ca tipograf și a urcat în câtiva ani la
functia de ministru de interne în cabinetul lui Petru Groza

LUCRARE REDACTATĂ DE:

TUDOR ELENA VERONICA
LECATZAS LUIZA MARIA
 INTRODUCERE:

Teohari Georgescu a fost născut la data de 31 ianuarie 1908, în gospodăria unui băcan din
Chitila, aproape de Bucuresti, a fost al treilea dintre cei șapte copii ai lui Constantin si Aneta
Georgescu. Initial acesta și-a început cariera lucrând în magazinul tatălui său, apoi a fost trimis la
principala tipografie din Bucuresti, ca ucenic tiparist. Trei ani mai târziu acesta s-a alaturat
sindicatului Gutenberg, unde citea în secret pliante comuniste, urmând ulterior sa se alăture
Partidului Comunist.

INTEGRAREA ÎN PARTIDUL COMUNIST

Georgescu a devenit membrul al Comitetului Central al Partidului si secretariatului acestuia,

participând la ședințe secrete, răspândind pliante și organizând greve. După ce în 1933 a scris
pliante care erau răspândite în camera tipografilor de la ,,Cartea Româneasca”, Siguranța Statului
și serviciile secrete ale Regatului României, au început să îl supravegheze, fiind în cele din urmă
arestat, dar a fost eliberat după doua luni. Au urmat și alte arestăstări, precum cea din 1941, când
a fost condamnat la zece ani de închisoare la Caransebeș. În 1943, a fost transferat la închisoarea
Târgu-Jiu, dar înainte Gheorghe Gheorhiu-Dej l-a numit lider al grupării comuniste a închisorii.
A fost eliberat în august 1944, dupa sosirea Armatei Rosii, iar la propunerea Anei Pauker a
devenit secretar de stat la Ministerul de Interne (4 noiembrie). Era bine instruit de către agenții
NKVD, de la care a învățat codul secret pentru corespondența cu 1Comintern, cât și o tehnică
specială pentru a scrie mesajele acestuia pe sticlă. La Bucuresti a comunicat, prin Gheorghe
Pintilie cu generalul Dmitri Fedichkin, un consilier sovietic, de la care a obținut ordin de
infiltrare și sovietizare în servicii de securitate, precum: ,,Siguranța Statului”, Jandarmerie
și ,,Serviciul Special de Informații”.

În această fotografie se află (de la stânga la dreapta): Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ana Pauker,
Vasile Luca și Teohari Georgescu la Marea Adunare Națională din 1951

1
Organizație Internațională comunistă care avea ca scop lupta pentru răsturnarea burgheziei mondiale
 La data de 6 martie 1945, a fost învestit în funcția de ministru de interne, odata cu preluarea
Guvernului de către Petru Groza.În calitate de ministru de interne, Georgescu a contribuit la
denazificarea țării și, ulterior, la reorganizarea sistemului de aplicare a legii după modelul
sovietic., supraveghind înființarea mai multor colonii penale, coordonând totodata o campanie de
2
desculacizare. A avut un rol esențial și în înființarea diviziunilor administrative ale Republicii
Populare Române, pe modelul sovietic.
Alaturi de Ana Pauker, Vasile Luca si Gheorghe Gheorgiu-Dej, a fost considerat unul dintre
liderii care conduceau politica noului regim.

EXPERIMENTUL PITEȘTI

Început în septembrie 1949, experimentul de la Piteşti a fost precedat de antecedentele de la

penitenciarele Suceava şi Târguşor, unde s-a folosit pentru prima oară termenul de „reeducare”,
intenţionându-se convertirea ideologică la noile comandamente ale puterii comuniste. La început
legate inextricabil de anchetă, de descoperirea suspecţilor încă nearestaţi, convertirile, care erau
finalizate printr-o declaraţie de desolidarizare, şi-au schimbat mai târziu recuzita şi miza.
Evenimentele de la Suceava dovediseră că multe din „desolidarizări” puteau fi formale, în ciuda
presiunilor şi regimului dur de anchetă. Cum „elementele” cele mai active, recalcitrante şi
intratabile erau studenţii încarceraţi, apropiaţi sau membri ai Mişcării Legionare, s-a decis
transferarea acestora la Piteşti şi debutul unei formule de „reabilitare pe baze noi”. Primele
grupuri de studenţi deţinuţi au fost transferate la Penitenciarul din Piteşti pe 4 februarie 1949.
Reeducarea de la Piteşti a fost strâns legată de evoluţia structurii de contrainformaţii din
penitenciar, numită iniţial „Biroul Operativ” (martie 1949) şi ulterior Serviciul Inspecţii (mai
1950). Piteştiul a constituit prima încercare consolidată de aplicare a strategiilor informativ-
operative, în mediu controlat, având ca principale mize destructurarea conştiinţelor şi obţinerea
informaţiilor compromiţătoare, cu orice risc, independent de consecinţe. Strategiile informativ-
operative ale Securităţii au fost transferate în rândul deţinuţilor prin practica recrutărilor şi a
culegerii de informaţii, pe fondul unui scenariu ritual, marcat de cruzimi greu imaginabile.
Coordonarea întregii acţiuni a fost făcută de Teohari Georgescu (ministrul de Interne), Marin
Jianu (ministru adjunct al M.A.I.), Gheorghe Pintilie (şeful D.G.S.P.), Al. Nicolschi (subdirector
general în D.G.S.P.), Iosif Nemeş (primul şef al Serviciului Operativ, înlocuit de lt.col. Tudor
Sepeanu şi apoi de mr. Coman Stoilescu), colonelul Mişu Dulgheru (şeful Direcţiei Anchete
Penale) şi Gavril Birtaş (şeful Direcţiei I, Informaţii Interne).
Trebuie precizat, însă, că activitatea informativă a deţinuţilor n-a fost decât un pretext şi
instrument al disciplinarii conştiinţelor, neavând o valoare operativă care să justifice amploarea
cruzimilor, la fel cum educarea „marxistă” n-a avut, prin ea însăşi, nici o miză. Totuşi, asta nu a
împiedicat organele Securităţii să folosească „informaţiile” culese de la deţinuţi în varii contexte
de anchetă.

DEMITEREA SA DIN FUNCȚIA DE MINISTRU

2
Campanie de represiuni politice în Uniunea Sovietica care a inclus arestări, deportări și execuții a
milioane de țărani înstăriți
 În ianuarie 1952, Gheorghe Gheorghiu-Dej a călătorit la Moscova, pentru schimbarea
conducerii partidului, cerând aprobarea lui Iosif Stalin. Dej îi acuza pe Ana Pauker, Vasile Luca
și Teohari Georgescu, de fomentarea intrigilor fractionale
La data de 26-27 mai 1952 au fost acuzați de deviationism de stânga și de dreapta, Ana, Luca
și Georgescu fiind înlaturati din plen.
A fost demis din funcția sa de ministru pe 28 mai, pierzând și celelalte posturi de partid și de
stat, precum: vicepremier, membru al secretariatului, 3politburo și orgburo.
Îm 1953, Teohari a fost arestat si cercetat de foștii subalterni la securitate timp de trei ani. La
un moment dat, sotia și cei doi copii au fost arestați pentru a-l determina sa depuna mărturie
împotriva lui Lucrețiu Pătrășcanu. El și-a recunoscut vina pentru toate acuzațiile, dar a fost
eliberat în 1956.

LUCREȚIU PĂTRĂȘCANU

ULTIMA ETAPĂ DIN VIAȚĂ

După venirea la putere a lui Nicolae Ceaușescu în 1965, a fost reabilitat în plenul din
aprilie 1968. Georgescu a fost numit membru candidat al Comitetului Central, la Conferința
Națională a partidului din 1972, deținând postul până în 1974.
Teohari a murit în obscuritate, după incinerare, cenușa sa a fost depusă în Monumentul
Eroilor din parcul Carol, din Bucuresți, fiind îmdepartată după lovitura de stat din 1989.
Concluzionând, Teohari Georgescu a fost unul dintre cei mai influenți lideri din Partidul
Comunist Român, responsabil pentru numeroase acțiuni la nivel national planificate de partid sau
de Uniunea Sovietică și îndeplinite cu ajutorul instituțiilor pe care le coordona.În aceasă privință,
Georgescu s-a evidențiat față de alți membrii, chiar și de cei din Comitetul Central, prin
represiunea exercitată asupra țării din primăvara anului 1945.

3
Organ executiv al unui partid
SURSE DE INSPIRAȚIE:
 https://historia.ro/sectiune/general/teohari-georgescu-
comunistul-care-a-prescris-577006.html
 https://en.m.wikipedia.org/wiki/Teohari_Georgescu
 https://historia.ro/sectiune/general/fenomenul-pitesti-
584133.html
 https://en.m.wikipedia.org/wiki/Pite%C8%99ti_Prison
 https://en.m.wikipedia.org/wiki/Pite%C8%99ti_Prison