57bis.

qxd 11/22/2006 7:33 PM Page 14

Acei ani de singurãtate au fost o luptã continuã de supravieþuire în

singurãtate, cu un regim alimentar precar, în frig ºi umezealã.

14
57bis.qxd 11/22/2006 7:34 PM Page 15

ALIN MUREªAN

Reeducarea
prin torturã
Partea I

Introducere

Alin Mureºan este La 23 august 1944 are loc lovitura de stat în urma cãreia
Regele Mihai I, sprijinit de liderii principalelor partide politice,
absolvent al Facultãþii îl înlãturã de la putere pe Ion Antonescu. Printre susþinãtorii
de ªtiinþe Politice, acþiunii se numãrã ºi liderul comuniºtilor din România,
Lucreþiu Pãtrãºcanu, cu toate cã partidul pe care îl
Administrative ºi ale reprezenta era aproape inexistent pe scena politicã.
Comunicãrii, secþia Implicarea lui Pãtrãºcanu a fost determinatã de turnura pe
care o luase cel de-al Doilea Rãzboi Mondial, întrucât
Jurnalism, din cadrul România dorea îmbunãtãþirea relaþiilor cu Uniunea Sovieticã,
Universitãþii "Babeº-Bolyai" unul din potenþialii învingãtori.
În cadrul guvernelor conduse de generalii Rãdescu ºi
din Cluj-Napoca.
Sãnãtescu, comuniºtii au reuºit sã acapareze posturi cheie,
A colaborat la revistele graþie implicãrii ruseºti. În scurt timp, Moscova impune
"Tribuna" ºi "Steaua". guvernul Petru Groza, iar comuniºtii încep intimidarea
adversarilor politici. Propaganda îºi intrã în drepturi, alegerile
În prezent lucreazã la sunt falsificate, partidele din opoziþie desfiinþate ºi
un studiu mai amplu demonizate. Odatã cu abdicarea forþatã a Regelui Mihai pe
31 decembrie 1947, comuniºtii devin stãpânii unici ºi absoluþi
asupra Experimentului ai României.
Piteºti ºi la o carte-mãr- Nu încape îndoialã cã ajungerea la putere a unui partid
minuscul, care nu numãra o mie de membri în perioada
turie a grupului de
interbelicã ºi era permanent mãcinat de lupte interne, a fost
rezistenþã condus de posibilã exclusiv datoritã presiunilor fãcute de ruºi. De altfel,
universitarul clujean cu toate cã România întorsese armele în 1944 ºi era aliata
U.R.S.S., Moscova a decis sã pãstreze importante forþe
Raul Volcinschi. armate în þarã foarte multã vreme dupã încetarea rãzboiului,
întrucât prezenþa lor exercita o puternicã presiune asupra
oricãror acþiuni politice.
1948 a fost anul consolidãrii puterii comuniste în þarã,
ceea ce însemna în primul rând distrugerea adversarilor
politici. Mitingurile partidelor istorice erau sabotate, au
15 început arestãrile, iar liderii þãrãniºti au fost condamnaþi în

15
57bis.qxd 11/22/2006 7:34 PM Page 16

urma înscenãrii de la Tãmãdãu. Scopul represiunii era zdrobirea oricãrei forme de

rezistenþã, mai ales a miºcãrii naþionaliste.
În acest context istoric, se desfãºoarã în închisoarea de la Piteºti (ºi, ulterior, la
Gherla, Peninsula, Târgºor, Ocnele Mari, Braºov ºi Târgu Ocna) unul din cele mai
odioase experimente imaginate vreodatã de mintea umanã. Devenit cunoscut sub
numele de „fenomenul Piteºti” graþie cãrþii omonime a lui Virgil Ierunca, experimentul
urmãrea anularea fizicã ºi moralã a opozanþilor regimului comunist prin torturã
continuã. Originalitatea sa macabrã consta în faptul cã cei care îi torturau pe deþinuþi
erau colegii lor de celulã, iar chinurile la care îi supuneau nu cunoºteau limite.
Studiul de faþã îºi propune sã urmãreascã toate aspectele acestui experiment,
oferind o imagine de ansamblu asupra faptelor, personajelor implicate (cu sau fãrã
voia lor), metodelor de torturã ºi scopului acþiunii. Bibliografia disponibilã cuprinde
douã tipuri de cãrþi: cele ale participanþilor la evenimente (mãrturii directe, subiective),
respectiv cele ale unor terþi, care difuzeazã faptele povestite lor de cãtre martori. Cele
din urmã, puþine la numãr, încearcã o abordare generalã a fenomenului, ce lipseºte de
cele mai multe ori din relatãrile victimelor. Totuºi, ele sunt doar mãrturii indirecte, ce nu
pot trata exhaustiv subiectul din motive obiective: apropierea temporalã (în cazul cãrþii
lui Dumitru Bacu, de pildã), lipsa informaþiilor (majoritatea covârºitoare a experienþelor
fostelor victime apãrând dupã publicarea volumelor în discuþie) ºi posibilitãþile reduse
de cercetare: documentele procesului Þurcanu, de exemplu, au apãrut abia în 1995.
Considerãm, aºadar, cã demersul nostru este prima abordare monograficã a
experimentului Piteºti.
Victimele predilecte ale reeducãrilor prin torturã au fost membrii Miºcãrii Legionare,
întrucât ea a reprezentat cea mai bine organizatã formã de luptã anticomunistã.
Lucrarea de faþã nu îºi propune însã sub nici o formã sã laude ideologia legionarã,
rezumându-se la a prezenta faptele aºa cum ne sunt ele cunoscute astãzi. Este
simptomatic în acest sens faptul cã sunt povestite atât acþiunile torþionarilor, cât ºi
reacþiile unora dintre victime, ambele categorii fiind compuse în principal din legionari.
Partea a doua a demersului nostru urmãreºte sã dea rãspunsuri unor probleme de
fond ridicate de studierea „fenomenului Piteºti“: cine au fost iniþiatorii? Ce urmãreau ei?
Cum ºi-au urmãrit scopurile? În ce mãsura ºi le-au atins? Pentru aceasta, am
inventariat sumar pãrerile celor care au scris despre experiment ºi am cãutat sã
vorbesc cu cât mai mulþi supravieþiutori ai acþiunii. Dintre victime, au avut amabilitatea
de a-mi rãspunde la întrebãri ºi de a face un dureros salt în timp Inocenþiu Glodeanu,
Ioan Sãbãciag, Vasile Ilea (din Cluj) ºi Nagy Géza (din Târgu Mureº). De asemenea,
am discutat cu scriitorul Marcel Petriºor, care a stat în închisorile comuniste mai mulþi
ani alãturi de personaje importante ale reeducãrilor.
Aceastã lucrare este dedicatã tuturor deþinuþilor care au trecut prin reeducãri ºi
despre care se ºtie prea puþin astãzi. Ea s-a nãscut din convingerea cã istoria unei þãri
trebuie cunoscutã în totalitate, cu criminalii ºi eroii sãi, dar ºi din speranþa cã greºelile
trecutului nu vor mai fi repetate niciodatã.

Primele semne. Penitenciarul Suceava

În noaptea de 14 spre 15 mai 1948 organele de Securitate efectueazã arestãri
masive de legionari. Printre cei reþinuþi se aflã Alexandru „ªura” Bogdanovici ºi
prietenul sãu, Alexandru Popa „Þanu”1.

16
57bis.qxd 11/22/2006 7:34 PM Page 17

Nãscut la 8 iunie 1924 la Soroca, în Basarabia, Bogdanovici era înscris la

Facultatea de Drept ºi Filozofie din Iaºi din 1947, iar în timpul liceului fusese arestat în
câteva rânduri pentru activitate legionarã. Prin luna iunie 1948, în vorbitorul închisorii
de la Suceava, tatãl sãu (care era prefect de Botoºani) îl impulsioneazã sã iniþieze o
acþiune de reeducare, nutritã de Bogdanovici încã de când fusese arestat. Aceasta
urmãrea eliberarea din închisoare a deþinuþilor legionari înainte de vreme, dupã un
model verificat în 1945, când circa 1500 de deþinuþi politici, majoritatea legionari, au
fost eliberaþi de cãtre comuniºti în urma semnãrii unui angajament conform cãruia vor
înceta orice acþiune ostilã regimului2; angajament pur formal, de vreme ce Bogdanovici,
odatã vãzându-se în libertate, se reactiveazã politic, încãlcându-ºi nu doar
promisiunea faþã de comuniºti, ci ºi aceea fãcutã pãrinþilor3.
Astfel, în luna august, vârfurile legionare din penitenciarul Suceava, la îndemnul lui
Bogdanovici, cer printr-un memoriu sã fie redaþi societãþii în schimbul promisiunii cã
vor renunþa la activitatea politicã. În declaraþiile date în anchetã, Eugen Þurcanu spune
cã grupul care a întocmit acest memoriu a discutat cu inspectorul Ciupagea4.
Alexandru Bogdanovici, Nicolae Cobâlaº, Aurel Gherase ºi Remus Daneº se aflã
printre cei care redacteazã memoriul adresat guvernului ºi Comitetului Central5.
Cobâlaº mãrturiseºte în anchetã cã nu credea în soluþionarea situaþiei lor6, ceea ce
explicã de ce refuzã mai târziu sã intre în jocul reeducãrii. El întãreºte afirmaþia
conform cãreia inspectorul Ciupagea fusese consultat în privinþa memoriului, iar un alt
deþinut, Dan Dumitrescu, pomeneºte în aceastã perioadã de vizita inspectorului
general al Ministerului de Interne, Iosif Nemeº, în penitenciar. Nemeº stã de vorbã cu
Bogdanovici ºi Þurcanu7, în timp ce Nuti Pãtrãºcanu afirmã cã discuþiile aveau ca temã
centralã reeducarea, fapt ce demonstreazã cã autoritãþile erau în deplinã cunoºtinþã de
cauzã despre acþiunea din închisoare. Realizând probabil inutilitatea demersului,
Cobâlaº se dã la o parte.
Aºadar, în toamna lui 1948, începe o acþiune de „reeducare” în care sunt implicaþi
Alexandru Bogdanovici, Vasile Puºcaºu, Toma Simionovici, ªtefan Moravschi, Sorin
Pintilie ºi alþi cinci deþinuþi. La începutul anului urmãtor au loc procesele legionarilor,
care se soldeazã cu condamnãri mult mai mari decât cele scontate de ei. Prin urmare,
în februarie 1949, se alãturau miºcãrii de „reeducare”, printre alþii: Eugen Þurcanu,
Leonard Gebac, Ion Negurã, Alexandru Mãrtinuº, Maximilian Sobolevschi, Virgil
Bordeianu, Alexandru Popa „Þanu”, Adrian Prisãcaru, Gheorghe Roºca, Vasile
Badale. Tot acum, Bogdanovici e înlocuit de la conducerea acþiunii de cãtre Eugen
Þurcanu. Luna urmãtoare, ia fiinþã în închisoare Organizaþia Deþinuþilor cu Convingeri
Comuniste (O.D.C.C.), condusã de acelaºi Þurcanu împreunã cu Bogdanovici,
Moravschi, Gebac, Negurã, Mãrtinuº ºi Ion Bobu8.
Þurcanu spune în anchetã cã ºefii legionari din închisoare erau împotriva miºcãrii,
nominalizându-i pe Eugen Mãgirescu, Dan Dumitrescu ori Nicolae Cobâlaº. Cât
despre motivele care l-au determinat sã îl înlãture pe Bogdanovici din fruntea acesteia,
el mãrturiseºte vag cã era hotãrât sã conducã aceastã acþiune. O declaraþie ulterioarã
însã scoate la ivealã faptul cã Þurcanu a stat de vorbã între patru ochi cu Iosif Nemeº
ºi Tudor Sepeanu (ofiþer de Securitate)9, fãrã sã spunã ce motive ar avea douã
importante personaje din administraþie sã vorbeascã în privat cu un deþinut oarecare.
Miºcãri ce aveau sã influenþeze mersul ulterior al lucrurilor avuseserã loc deja,
întâmplãtor sau nu. Astfel, în iulie 1948 sunt transferaþi circa patruzeci de deþinuþi de
la Aiud la Piteºti. Cobâlaº îºi aduce aminte cã în noiembrie 1948 Þurcanu e scos ca
planton, ceea ce îi permitea spaþiu de miºcare în penitenciar. De asemenea, la

17
57bis.qxd 11/22/2006 7:34 PM Page 18

începutul lunii februarie 1949, la Piteºti ajung câteva loturi de legionari proaspãt
condamnaþi: Costache Opriºan (împreunã cu Floricã Dumitrescu, Ieronim Comºa,
Gheorghe Calciu, Constantin Meriºca, Ion Gheorghiu), Corneliu Decebal Andrei
(alãturi de Dragoº Hoinic, Octavian Voinea, Dinu Mateescu) ºi Nuþi Pãtrãºcanu (ºi alþi
studenþi la Medicina bucureºteanã).
Activitatea O.D.C.C. porneºte aºadar în martie 1949 în diverse camere ale
închisorii, membrii organizaþiei urmãrind îndoctrinarea comunistã a deþinuþilor, pentru
a demonstra autoritãþilor cã se dezic de activitatea politicã anterioarã. Totuºi, miºcarea
O.D.C.C. nu s-a bucurat de prea mult succes, capii legionari refuzând-o, dupã cum am
arãtat mai sus, unii condamnaþi persiflând chiar denumirea organizaþiei lui Þurcanu,
citind-o „odecaca”. Pãrea sã fie vorba, deci, de o miºcare a unui grup izolat ºi restrâns.

Rãspândirea torþionarilor
În aprilie 1949 e transferat de la Suceava la penitenciarul Piteºti un lot de
aproximativ optzeci de deþinuþi, conþinând o parte din conducerea O.D.C.C: Þurcanu,
Gebac, Negurã. Evenimentele se succed cu repeziciune aici: la sfârºitul lui mai-
începutul lui iunie Þurcanu trimite prin Gebac o scrisoare celulei în care se afla Nuti
Pãtrãºcanu, în care le cere deþinuþilor sã renunþe la convingerile lor legionare, dar cei
de acolo refuzã misiva, prefãcându-se cã dorm. E important de spus cã la Piteºti veºtile
despre reeducarea propovãduitã de cei veniþi de la Suceava începuserã sã circule.
Pe data de 8 iunie 1949 atmosfera pânã atunci relativ destinsã din închisoare
cunoaºte o bruscã transformare: sunt confiscate obiectele personale ale deþinuþilor,
sunt obligaþi sã stea în picioare ori la marginea patului, cu mâinile pe genunchi, nevoile
fiziologice se fac doar în tineta din celulã, scoasã pentru a fi golitã numai dimineaþa ºi
seara, se suspendã corespondenþa ºi pachetele de la familie ori prieteni, se interzice
vorbitorul – toate acestea puse în practicã de gardienii deveniþi ºi ei peste noapte
violenþi atât verbal, cât ºi fizic. Regimul de detenþie este înãsprit ºi în ceea ce priveºte
mâncarea, porþiile fiind drastic reduse. Toate aceste mãsuri luate de administraþia
penitenciarului aveau sã ducã la slãbirea fizicã ºi psihicã a studenþilor încarceraþi.
Tot în vara lui 1949 îºi face apariþia la Piteºti ºi ofiþerul politic Ion Marina,
reprezentantul Securitãþii în închisoare. Acesta le apare deþinuþilor ca un om politicos
ºi manierat, prin contrast cu tratamentul de care au parte în celule. Banu Rãdulescu
crede cã motivul discuþiilor lui Marina cu studenþii îl constituia încercarea lui de a-i
clasifica în trei categorii: uºor, mediu sau greu reeducabil10.
Directorul închisorii, Alexandru Dumitrescu, îi cere lui Þurcanu sã îi recomande
informatori dintre deþinuþi11. Este începutul unei strânse colaborãri între cei doi. Þurcanu
cere, prin Dumitrescu, raport la cãpitanul de Securitate Cârnu, iar mai apoi îl
informeazã pe director despre capii de loturi ce urmeazã sã fie izolaþi în anumite celule;
printre ei: Costache Opriºan (ºeful frãþiilor de cruce legionare pe þarã), Octavian
Voinea (ofiþer), Dragoº Hoinic (legionar paraºutat din strãinãtate, despre care însã
comuniºtii nu aveau destule dovezi), Eugen Mãgirescu, Nuþi Pãtrãºcanu (ºef legionar
la Medicina bucureºteanã ºi nepot al ministrului Justiþiei comuniste, Lucreþiu
Pãtrãºcanu) ºi Cornel Pop (ºef legionar pe Universitatea din Cluj).
Þurcanu ºi cei din grupul lui se bucurau de un regim de detenþie mai blând decât
ceilalþi încarceraþi. El le spune colegilor sãi de celulã în aceastã perioadã: „Am sã fac
o chestie în închisoarea asta de o sã rãmâneþi cu gura cãscatã!”12. Þurcanu era

18
57bis.qxd 11/22/2006 7:34 PM Page 19

singurul deþinut care se plimba în voie prin închisoare chiar ºi dupã restricþiile apãrute
în luna iunie; mai mult decât atât, el cunoºtea transferurile de deþinuþi ºi îi cere lui
Dumitrescu sã îi amenajeze o camerã-birou la baie, pentru a lua declaraþii colegilor
deþinuþi. Complicitatea administraþiei rezultã nu doar din privilegiile acordate lui
Þurcanu, în faþa cãruia unii gardieni tremurau, ci ºi din ordinul dat de director
comandanþilor-ºefi Ciobanu ºi Mândruþã, de a nu primi raport de la deþinuþii din
camerele de demascãri dimineaþa ori seara13, pentru a nu fi puºi în situaþia de a asculta
grozãviile ce se petreceau în celule, întrucât neputând face nimic ar fi confirmat direct
implicarea lor în acþiune.
Vizitele inspectorilor de la Ministerul de Interne se reiau, fiind vãzut în închisoare ºi
ministrul adjunct Marin Jianu, secretar general în Ministerul de Interne. Pe 19
septembrie soseºte la Piteºti grosul lotului de la Suceava: Alexandru Popa, Gheorghe
Roºca, Mihai Levinschi, Vasile Puºcaºu. Þurcanu þine ºedinþe cu grupul sãu, iar în luna
noiembrie dispare în câteva rânduri din închisoare, fiind chemat la Securitatea din
Piteºti, însã nu împãrtãºeºte nici deþinuþilor celor mai apropiaþi detalii despre motivele
acestor escapade.
În mai 1950 la Piteºti vin în vizitã inspectorii Nemeº ºi Marin Constantinescu
(colonel în Securitate, comandant adjunct al Direcþiei Generale a Penitenciarelor). Tot
acum, dupã mãrturisirea lui Popa, e semnalatã prezenþa în închisoare a „tovarãºului
Subdirector General” cu accent rusesc – probabil Alexandru Nicolschi14. Colonelul
Sepeanu îi spune lui Þurcanu cã „nu conteazã nici mânã, nici picior, nici chiar capul…
informaþii sã iasã”, iar prin vara aceluiaºi an îi ordonã sã renunþe la bãtãi pentru o
vreme ºi sã se concentreze pe culesul de informaþii15.
Toate aceste vizite ºi intervenþii din partea unor personaje de prim rang din
aparatul central de represiune probeazã complicitatea acestuia în acþiunea de la
Piteºti. Þurcanu însuºi spune în declaraþiile de la anchetã (atât cât pot fi crezute) cã a
primit numeroase indicaþii de la colonelul Sepeanu, legate de organizarea deþinuþilor în
camere ºi de persoanele cu care sã þinã legãtura în închisoare, respectiv cu ofiþerii
politici, Sepeanu dezavuându-l pe Dumitrescu.
Þurcanu susþine cã a primit ordine pentru tot ce a fãcut de la Sepeanu (în iunie
1950), Dumitrescu, Marina, Nemeº ºi ºeful biroului de inspecþii din penitenciar,
locotenentul Mircea Mihai, împreunã cu adjunctul sãu, sublocotenentul Marin Iagãru.
Faptul cã autoritãþile comuniste au permis pomenirea de cãtre Þurcanu ori Popa a
vinovaþilor dintre membrii conducerii Securitãþii ori Ministerului de Interne se explicã
prin intenþia lor de a condamna ºi unele piese din administraþie. Primele declaraþii ale
deþinuþilor nu conþin referiri la personaje ca Nicolschi, Nemeº ori Sepeanu, însã ulterior
partidul a realizat cã nu are destul material pentru a înscena un proces public în care
sã facã plauzibilã ideea cã deþinuþii legionari s-au bãtut între ei fãrã ºtiinþa (dacã nu ºi
implicarea) administraþiei, cerând apoi ºi referiri la personaje din Ministerul de Interne16.
În cele din urmã au fost condamnaþi ºi unii responsabili din minister, însã soarta lor
este incertã, unii foºti piteºteni auzind cã aceºtia au ispãºit foarte puþin din
condamnãrile lor. Nici procesul lor nu a fost fãcut public, astfel cã dupã toate
probabilitãþile se urmãrea doar o condamnare formalã ºi mai ales o ºtergere a urmelor
experimentului de la Piteºti. Cu excepþia lui Nicolschi, trecut ºi el în linia a doua totuºi,
niciunul dintre cei care ºtiau ceva despre reeducãri nu a mai apãrut în viaþa publicã
dupã încheierea acestora.
Cert este faptul cã, pe 25 noiembrie 1949, primul grup de deþinuþi intrã în Camera
4 spital, o încãpere spaþioasã, ce servise drept infirmerie.

19
57bis.qxd 11/22/2006 7:34 PM Page 20

Cronologia evenimentelor de la Piteºti

La 7 noiembrie, în Camera 1 de pe secþia corecþie, demareazã acþiunea de
reeducare. La început, ea se baza pe discuþii, grupul din jurul lui Þurcanu (Leonard
Gebac, Frederich Cordun, Constantin Sofronie, Gheorghe Bâgu) susþinând
necesitatea acesteia. Vârfurile legionare din celulã, printre care Nuti Pãtrãºcanu,
Aristotel Popescu, Gheorghe Soroiu, Aurel Tacu, Traian Blaga ori Gligu Murãrescu, se
împotrivesc.
Dupã ce în zilele precedente discuþiile luaserã amploare, în dimineaþa lui 6
decembrie Þurcanu porneºte o bãtaie generalã de o violenþã extremã, ca rãspuns,
chipurile, unei provocãri venite din partea lui Gligu Morãrescu. Nuti Pãtrãºcanu, care
refuzase în varã propunerea lui Þurcanu de a se reeduca, a fost una din þintele
predilecte ale încãierãrii. Seara, torturat ºi epuizat, Pãtrãºcanu se va „demasca” în faþa
lui Þurcanu (în fapt, mãrturisirea tuturor acþiunilor întreprinse împotriva regimului
comunist). Demascarea în scris o va completa pe 10 decembrie, în biroul directorului
Dumitrescu.
Prima bãtaie colectivã de proporþii are loc în Camera 4 spital, de Crãciun, pe 25
decembrie. Deþinuþii au fost loviþi toatã ziua, de câte doi-trei torþionari, cu bâte, pumni,
picioare, catarame de curele, fiind apoi aruncaþi, unii în stare de inconºtienþã, în spaþiul
dintre paturi. Printre torþionari: Þurcanu, Mihai Levinschi, Alexandru Popa, Vasile
Puºcaºu, Virgil Bordeianu, Alexandru Mãrtinuº, Coriolan Gherman, Nuþi Pãtrãºcanu,
Gheorghe Roºca, Adrian Prisãcaru. Directorul Dumitrescu trece ºi el prin camerã în
timpul zilei, iar la bãtãile din zilele urmãtoare, ca ºi la cea din 6 decembrie din Camera
1 corecþie, ia parte ºi el împreunã cu unii gardieni. Pe 30 decembrie intrã un alt lot de
deþinuþi în camerã: Cornel Pop, Constantin Juberian, Vasile Pãvãloaie, Radu Ciuceanu
ºi alþii.
Schema dupã care funcþionau celulele era una standard: un grup de deþinuþi, de
obicei condamnaþi în acelaºi proces, erau duºi într-o celulã în care gãseau un alt grup
care îi întâmpina cãlduros. Fericiþi cã au cu cine schimba o vorbã în condiþiile aspre din
închisoare, nou-veniþii vorbeau fãrã reþineri despre familie, politicã ori despre procesele
lor pânã când, într-o dimineaþã, la semnul cuiva (al lui Þurcanu dacã era în camerã),
grupul vechi din celulã scotea de sub priciuri pari ºi curele, începând sã îi loveascã cu
brutalitate. Prima fazã avea ca scop, prin urmare, scoaterea unor informaþii de la nou
veniþi, prin crearea impresiei unui climat liber în celulã. De multe ori nici reeducaþii nu
se ºtiau între ei, astfel cã era puþin probabil ca mãcar unul din cei trei-patru informatori
din celulã sã nu spunã tot ce se petrecea. Dacã unul dintre ei ar fi încercat sã ascundã
ceva, era trimis înapoi în rândurile celor torturaþi. Þurcanu avea grijã sã aleagã
informatorii în funcþie de loturile pe care avea sã le transfere în celule. Astfel,
Constantin Juberian (student la Drept în Cluj, deºi înscris în Partidul Muncitoresc
Român, era legionar) a devenit cãlãul colegilor sãi de facultate arestaþi în alte loturi ori
al unor cunoºtinþe: Inocenþiu Glodeanu, Ioan Sãbãciag, Emil Scridon, Mihai Buracu.
ªocul de a fi bãtut de unul din cei mai buni prieteni era paralizant ºi cu totul
demoralizator. De altfel, asta s-a ºi urmãrit prin izolarea ºi tratamentul special aplicat
vârfurilor legionare.
Dupã o perioadã de atmosferã destinsã, în care informatorii culegeau unele
informaþii pe care le predau lui Þurcanu în momentele în care erau scoºi din celulã, la
un semn începea bãtaia generalã. De obicei, reeducaþii erau mai numeroºi decât
victimele ºi aveau alte douã avantaje: elementul surprizã ºi ciomegele. Orice încercare

20
57bis.qxd 11/22/2006 7:34 PM Page 21

de împotrivire era astfel sortitã pieirii. Atunci când, în mod cu totul deosebit, cei atacaþi
s-au dovedit la fel de puternici ca ºi cei din comitetul O.D.C.C., gardienii ºi directorul
Dumitrescu au intervenit în forþã pentru a-i pune la punct. Bãtaia era de o cruzime
inimaginabilã: torþionarii loveau cu palma, pumnul, piciorul, bâtele, cataramele
curelelor, cu orice le venea la îndemânã. Loviturile se succedau pânã ce nefericiþii
cãdeau în neºtire, loviþi din mai multe pãrþi de foºti camarazi ºi prieteni, fãrã
întrerupere, de dimineaþa pânã seara. În zilele urmãtoare, erau selectaþi liderii, cei
despre care existau date compromiþãtoare ori cei care avuseserã o atitudine sfidãtoare
la adresa celor din comitet în zilele premergãtoare bãtãii ºi erau bãtuþi la tãlpi ori la fese
pânã le þâºnea sângele ºi leºinau. De multe ori li se aplicau cearºafuri ude pe rãni,
pentru a le dezumfla, ºi erau treziþi cu apã rece pentru a mai suporta o rundã de lovituri;
atunci când torþionarii oboseau, cãci aplicarea loviturilor la tãlpi necesitã multã forþã, se
schimbau între ei. Au fost cazuri când ciomegele se rupeau efectiv pe spinarea ori
fundul celor chinuiþi.
Dupã bãtaia din prima zi se intra în programul propriu-zis, iar torturile nu constau
doar în agresiunea fizicã. Deja extrem de slãbiþi de mâncarea neconsistentã ºi greu de
digerat, deþinuþii erau obligaþi sã îºi facã nevoile în tinetele din camerã ori, atunci când
se ieºea în grup la toaletã (numai dimineaþa ºi seara), erau forþaþi sã termine totul în
30 de secunde, maximum un minut, acelaºi tratament în fugã fiindu-le aplicat ºi la
spãlare. Deºteptarea se dãdea la ora cinci, când se fãcea curãþenie în celulã – alt prilej
de torturi. Cei consideraþi recalcitranþi erau puºi sã frece podeaua având în spate cel
puþin un reeducat. Dupã ce erau duse ºi golite tinetele la baie, li se servea mâncarea
în camerã. Nu aveau dreptul însã sã se foloseascã de mâini pentru a mânca, ci
trebuiau sã se aºeze în patru labe, uneori sã ºi guiþe ca porcii, ºi sã soarbã rapid supa
fierbinte care le ardea buzele. Gamelele în care se servea mâncarea erau apoi
curãþate cu limba, apa fiind un privilegiu al reeducaþilor. Poziþia regulamentarã în celulã
era statul pe marginea priciului cu mâinile pe genunchi ºi privirea fixã, fiind interzisã
complet orice formã de comunicare. Orice abatare de la acest program era sancþionatã
cu porþii suplimentare de bãtaie.
Stingerea oficialã se fãcea la ora 18, când gardianul numãra deþinuþii, dar
programul în camere continua, iar stingerea nu se fãcea din simplul motiv cã becul nu
era oprit niciodatã. Timp de câteva ore se stãtea în poziþie pe prici, dupã care urma
somnul, posibil ºi el doar în anumite condiþii: deþinuþii erau obligaþi sã stea cu faþa în
sus ºi cu mâinile deasupra pãturii. Miºcãrile erau interzise în timpul somnului,
plantoanele urmãrindu-i cu atenþie ºi cu ciomegele în mânã. La cea mai micã miºcare
în pat, fie ea ºi involuntarã, paznicii loveau cu furie în picior, deþinutul trezindu-se
brusc, îngrozit. Mulþi se strãduiau sã nu aþipeascã tocmai pentru a nu se miºca în
somn. Nebunia colectivã din camerã fãcea însã ca situaþia sã fie delicatã ºi pentru
plantoane: dacã închideau ochii, se fãceau cã nu vãd o miºcare ori o pedepseau cu
lovituri prea moi, se gãsea uneori câte un deþinut, reeducat sau chiar torturat, sã îi
demaºte pentru lipsã de vigilenþã, condamnându-i astfel la o nouã turã de reeducare.
Brutalitatea ºi imaginaþia morbidã nu cunoºteau limite la Piteºti. Pe lângã bãtãile
normale încasate, fãrã excepþie, de cãtre deþinuþi, au existat ºi numeroase cazuri de
torturi bestiale aplicate în special ºefilor de loturi, dar nu numai lor. Costin Meriºca a
inventariat o serie de chinuri la care erau supuse victimele: mâncatul pâinii din trei
înghiþituri, þinutul pâinii în gurã timp de zile întregi fãrã a o putea înghiþi, mâncatul într-un
picior, sãrarea excesivã a mâncãrii urmatã de interzicerea bãutului timp de câteva zile,
interval dupã care deþinutului i se oferea apã sãratã, sute de genuflexiuni, fandãri,

21
57bis.qxd 11/22/2006 7:35 PM Page 22

culcãri, tumbe, sãrituri ca broasca, statul într-un picior cu ochii la bec ori cu mâinile
ridicate timp de câteva zile, legarea de spate a unor bagaje de 20-40 de kilograme timp
de 4-5 ore, culcatul pe burtã cu patru sau cinci oameni deasupra, obligarea deþinuþilor
sã se dea cu capul de pereþi ori sã se loveascã cap în cap, lovitul cu piciorul în ficat,
strânsul mâinilor la uºã, scoaterea dinþilor prin lovituri cu pumnul ori piciorul, smulsul
pãrului ºi mustãþilor, arsul feselor cu þigara, linsul closetului, îndesarea capului în
hârdãul cu urinã ºi fecale pânã la sufocare, obligarea victimelor sã îºi mãnânce
propriile fecale dacã se scãpau pe ei din cauza bãtãii ori presiunii exercitate în
momentele când erau cãlãriþi de torþionari, sã se sãrute ºi lingã în fund cu alþi deþinuþi,
sã îºi introducã degetul în anus dupã care sã îl lingã, sã urineze unul în gura celuilalt,
sã se scuipe în gurã unul pe altul. La masã erau puºi sã se lingã unii pe alþii de terciul
de pe faþã, sã se muºte de nas ori li se turna mâncarea fierbinte pe gât. Chinurile fizice
ºi psihice îi fãceau pe unii (cei care reuºeau sã aþipeascã) sã se trezeascã din somn
þipând ori izbucnind în plâns.
ªtefan Davidescu observã cã torþionarii manifestã o plãcere sadicã atunci când îºi
aud chinuiþii strigând de durere, astfel încât nu se opresc din bãtãi pânã când nu aud
þipetele. De altfel, torþionarii îi urau realmente pe cei pe care îi chinuiau, din douã
motive: pentru cã rezistenþa acestora îi þinea ºi pe ei în puºcãrii, pe de o parte (inclusiv
cazul lui Þurcanu), ºi pentru cã puterea moralã a acestora le accentua slãbiciunea ºi
decãderea. Ura era resimþitã însã doar de o parte a torþionarilor: cei care fãcuserã
parte din lotul iniþial de la Suceava ºi cei asupra cãrora reeducarea reuºise mãcar
parþial. Mai existã însã ºi o categorie destul de numeroasã a celor care, deºi puºi sã
îºi tortureze colegii, camarazii ºi prietenii, nu erau reeducaþi ºi loveau cu milã, ori îºi
cereau scuze pe ascuns dupã ce violenþele încetau17. Dupã trei luni de bãtãi ºi
demascarea scrisã în faþa lui Þurcanu, ªtefan Davidescu e trecut de partea cãlãilor ºi
e ºocat de uºurinþa cu care bestiile de dinainte deveneau brusc umane. E îmbrãþiºat,
i se dã mâna, iar unul dintre torþionari îi cere iertare: „Iartã-mã dacã poþi. Ce sã fi avut
cu tine, când nici nu te cunoºteam? Am simulat cât am putut!”18. Tragedia Piteºtiului a
fost tocmai aceasta: victime nu erau doar cei care erau bãtuþi, ci ºi cei care bãteau,
încât unii dintre ei se întrebau cine e pedepsitul cu adevãrat.
Banu Rãdulescu identificã trei elemente care conferã originalitate reeducãrilor de la
Piteºti: prezenþa torþionarilor lângã chinuiþi fãrã încetare, silirea victimei sã devinã
cãlãu, dar ºi proporþiile ºi brutalitatea demascãrilor19. Dacã la Suceava reeducarea
iniþiatã de Bogdanovici era una strict ideologicã, lipsitã de violenþã, Þurcanu a confiscat
miºcarea ºi a introdus elementul forþei, pentru a constrânge pe toatã lumea sã se
reeduce, ºi nu doar pe doritori, ca predecesorul sãu.
Reeducarea violentã a prins rãdãcini la Piteºti pentru cã a acþionat în forþã pe douã
niveluri: fizic (prin tortura de uzurã) ºi moral (prin blasfemii ºi trivialitãþi)20. Þurcanu
folosea nu doar violenþã fizicã, ci ºi pe cea de limbaj, pentru cã urmãrea declasarea ºi
dezumanizarea adversarilor. El „storcea” ºi „belea” victimele, pânã când acestea vor
„borî” tot ce aveau în ei; când o victimã se scapã pe ea în urma bãtãilor, îi spune: „E
doar un cãcat de legionar”. În rest, Þurcanu împrumutase mult din limbajul de lemn al
Securitãþii, folosind termeni precum „bandiþi”, „exploatatori” ori „duºmani ai poporului”.
Unele acte de barbarie erau provocate tocmai de aceastã urã ºi de neputinþa
torþionarilor de a scãpa din infernul din Piteºti. Astfel, când unui torturat îi cedeazã
sfincterele, dupã ce leºinase, ºi îl împroaºcã pe cel care îl bãtea, acesta îl mânjeºte pe
faþã cu fecale pe nefericitul inconºtient. Dupã acest incident, cu toate cã era plinã iarnã,
geamul celulei a fost deschis toatã ziua pentru a mai elimina din mirosul pestilenþial.
Mulþi dintre cei chinuiþi ºi obligaþi apoi sã îºi tortureze prietenii deveniserã roboþi,

22
57bis.qxd 11/22/2006 7:35 PM Page 23

manifestau reflexe pavloviene: „Când un bun prieten, proaspãt convertit, a venit la

mine ºi a început sã mã insulte ºi sã mã loveascã, am ridicat capul ºi l-am privit drept
în ochi. Reacþia a fost promptã ºi durã, a început sã urle la mine: «Vrei sã mã întorci
din drum, vrei sã mã domini» ºi a continuat sã mã loveascã mai tare, m-a tras jos de
pe prici ºi m-a cãlcat în picioare”21.
Principala camerã de torturã a fost vechea infirmerie (denumitã din acest motiv
Camera 4 spital) mai ales datoritã faptului cã era foarte încãpãtoare. Aici au început
bãtãile ºi tot aici vor avea loc cele mai groaznice întâmplãri ale experimentului, sub
conducerea directã a lui Þurcanu ºi privirile discrete prin vizetã ale lui Dumitrescu ºi
Marina. S-a bãtut mult ºi la Camera 3 bisericã, dar ºi la Camera 1 corecþie, Camera 2
parter, Camerele 32 ºi 35.
În ianuarie 1950, la scurtã vreme dupã începerea bãtãilor, dar într-un moment în
care violenþa era extremã, inspectorul Nemeº vine în vizitã la Camera 4 spital ºi
observã rãnile unui deþinut (cu toate cã erau foarte mulþi loviþi). Nuþi Pãtrãºcanu
relateazã cã Nemeº l-a întrebat pe cel lovit ce s-a întâmplat cu faþa lui, ºi cã, la
rãspunsul nefericitului cã a alunecat pe scãri din cauza gheþei, a dat ordin gardianului
ºef sã ia mãsuri sã nu se mai întâmple aºa ceva. Dincolo de cinismul lui Nemeº,
urmãrile în practicã au fost cã peste câteva zile Þurcanu le spune torþionarilor sã nu
mai batã la faþã, fiindcã urmele sunt greu de ascuns22.
Pe 21 februarie 1950, nemaisuportând torturile cumplite la care fusese supus,
Gheorghe Vãtãºoiu, student la Facultatea de Medicinã ºi concomitent la cea de Litere
din Bucureºti, se aruncã de la etajul II în golul dintre scãri ºi moare. Vãtãºoiu, nãscut
la data de 18 martie 1928 în Bucureºti, fusese condamnat la doi ani de închisoare ca
fãcând parte dintr-o organizaþie regalistã, deºi se pare cã era doar simpatizant
neînregimentat23. Dupã acest incident, administraþia pune plasã între etaje, iar
reeducãrile continuã „cu mai multã furie”24. La scurtã vreme se sinucide ºi Gheorghe
ªerban.
Tot în luna februarie, Marin Jianu vine în inspecþie la Piteºti25, dupã declaraþiile lui
Popa, împreunã cu colonelul Tudor Sepeanu. Deþinuþii observã o uºoarã îmbunãtãþire
a condiþiilor din închisoare dupã plecarea acestora, deºi bãtãile continuã.
O altã crimã, de data aceasta provocatã direct ºi de o bestialitate înfiorãtoare, se
petrece pe 26 sau 28 februarie, când Cornel Niþã este ucis dupã o noapte de torturi.
Niþã fusese lovit cu pumnii, picioarele, ciomegele, cu bocancul în ficat ºi cu bãþul la
testicule. Avea doar 20 de ani.

Rãspândirea în þarã a reeducãrii prin torturã

În luna martie 1950 începe încercarea de a exporta acþiunea ºi în alte închisori.
Astfel, la sfârºitul lunii, Maximilian Sobolevschi ºi Adrian Prisãcaru sunt transferaþi la
Braºov, o închisoare de micã importanþã totuºi, unde vor începe demascãrile în
toamnã, bãtând câþiva deþinuþi. Sobolevschi spune cã au fost duºi la directorul
Dumitrescu, unde inspectorul Nemeº le propune transferul la Braºov pentru a scoate
informaþii de la cei încarceraþi acolo, iar Þurcanu le spune apoi în particular cã pot folosi
bãtaia dacã e cazul. Cei doi au primit instrucþiuni precise, fiind însãrcinaþi de Nemeº sã
scoatã informaþii despre un avocat legionar. Nemeº, care dupã câteva sãptãmâni îi
viziteazã pe cei doi ºi la Braºov, le dãduse de înþeles cã vor beneficia de condiþii mai
bune ºi cã vor fi eliberaþi mai devreme dacã îl ajutã26. Dupã o escalã de câteva zile la

23
57bis.qxd 11/22/2006 7:35 PM Page 24

Securitatea din Piteºti, sunt transferaþi la Braºov, dar în mai puþin de un an vor fi
transferaþi la Canal.
În acest timp, la Piteºti, deþinuþii trecuþi deja prin demascãri trec la etapa urmãtoare.
Camera 4 spital e amenajatã ca o salã de lecturã, se primesc cãrþi marxiste, se discutã
în cadru organizat, pe grupuri, se înfiinþeazã o gazetã de perete în care reeducaþii
proslãveau binefacerile comunismului, iar bãtaia survenea doar în cazuri deosebite.
Atmosfera era încordatã încã, fiindcã orice greºealã ideologicã ori un simplu denunþ
din partea unui coleg era de ajuns pentru a lua demascarea de la început. Cu toate
acestea, nu era urmãrit un scop în sine, mai ales cã majoritatea celor ajunºi aici
(inclusiv unii dintre torþionari) nu erau creiere spãlate, ci încercau sã se adapteze
cerinþelor pentru a nu fi bãtuþi în continuare.
În preajma Paºtelui, moare Alexandru Bogdanovici, dupã ce fusese unul dintre cei
mai chinuiþi de cãtre Þurcanu – direct, ori prin Vasile Puºcaºu ºi alte ajutoare.
Bogdanovici nu mai avea nici un dinte în gurã, nu se putea hrãni singur ºi îºi eliminase
tot sângele prin scaun.
Tot acum, în Sãptãmâna Mare, au loc monstruoase liturghii negre la comanda
aceluiaºi Þurcanu, deþinuþii fiind obligaþi sã se împãrtãºeascã cu fecale ºi sã mimeze
orgii sexuale blasfemice.
Prin 10-11 mai o comisie a Direcþiei Generale a Penitenciarelor, formatã din
subdirectorul Constantinescu, inspectorul Nemeº ºi directorul Dumitrescu, începea sã
trieze deþinuþii pentru alte închisori. Nuti Pãtrãºcanu ar fi vrut sã meargã la Canal, ca
mai toþi piteºtenii, întrucât acolo era aer liber ºi condiþiile erau mai umane, dar e trimis
la Târgu Ocna. Cu ocazia acestei trieri, Nemeº îi spune lui Pãtrãºcanu cã la Piteºti s-au
aplicat metodele pedagogice ale lui Makarenko. Acelaºi Pãtrãºcanu relateazã cã ºi
Camera 4 spital a fost vizitatã în mai, iar inspectorul le-a spus deþinuþilor cã dacã vor
fi sinceri ºi serioºi vor ajunge cadre ale Securitãþii27.
Pe 25 mai 1950 are loc un masiv transfer de deþinuþi de la Piteºti cãtre Canalul
Dunãre–Marea Neagrã. Studenþii din acest transport vor fi încadraþi în brigãzile 13 ºi
14 de la Peninsula, schingiuind numeroºi muncitori în barãcile lor. Liderii brigãzilor au
fost Ion Bogdãnescu ºi Enãchescu, ajutaþi de fraþii Grama, Laitin ori Morãrescu.
În jur de 300 de studenþi trecuþi prin reeducare sosesc aºadar la Peninsula ºi sunt
izolaþi în douã barãci. Metodele de lucru au trebuit schimbate aici, pentru cã ºi condiþiile
erau altele: dacã la Piteºti închisoarea era izolatã de oraº ºi nu exista nici nu fel de
contact cu exteriorul, la Canal se ieºea la muncã sub cerul liber, exista o puternicã
solidaritate între deþinuþi ºi legãturi cu cei din libertate. Cum toatã ziua lumea lucra,
rãmânea doar noaptea la dispoziþie pentru torturi. Procedura era relativ simplã ºi
implica conducerea lagãrului: dupã stingere, era interzisã orice fel de plimbare prin
lagãr, pãzit pe timpul nopþii de gardieni înarmaþi. Totuºi, foºtii piteºteni ieºeau pânã la
baraca celui vizat pentru bãtaie ºi îl chemau discret afarã, dupã care de regulã îl
acopereau cu o pãturã pentru a nu ºti unde este dus. Când ajungeau la barãcile
studenþilor, începeau torturile, cu singura diferenþã cã aici accentul se punea strict pe
bãtaie. Un singur detaliu îi incomoda pe piteºteni: victima urla de durere, iar þipetele
sale se auzeau în colonie, astfel cã ceilalþi studenþi din camerã erau nevoiþi sã i le
acopere cu propriile urlete ºi cântece.
Solidaritatea dintre deþinuþi a jucat un rol important la Canal, încât odatã ce s-a aflat
ce se petrece cu cei care ies seara din barãci, vestea s-a propagat repede printre
deþinuþi ºi nimeni nu mai ieºea dupã stingere. Studenþii au început sã fie ocoliþi ºi
condamnaþi din priviri, misiunea fiindu-le îngreunatã astfel.
La nici o sãptãmânã de la transportul cãtre Canal, circa 40 de studenþi bolnavi de

24
57bis.qxd 11/22/2006 7:35 PM Page 25

TBC sunt trimiºi la Târgu Ocna, unii reeducaþi (ca Nuti Pãtrãºcanu, cel care avea sã
conducã acþiunea ºi în acest sanatoriu), alþii doar bolnavi: Gheorghe Miulescu – care
va ºi muri la o sãptãmânã, Aurel Tacu, Nicolae Itul. Dintre cei reeducaþi au mai fost
transferaþi acum Andrei Andreev, Vasile Badale, Gheorghe Iftode, Iorga Pimen ºi
Eugen Munteanu.
Vasile Badale era cel care, conform declaraþiilor lui Pãtrãºcanu, avea indicaþii de la
Þurcanu privind reeducarea de aici. Acesta ia legãtura cu Eugen Munteanu, care
trecuse prin Suceava, ºi încearcã sã primeascã acceptul administraþiei, prin directorul
Danieliuc ºi ofiþerul politic Augustin ªleam. Se pare însã cã directorul aprobase doar
izolarea ºi scoaterea de informaþii de la unii deþinuþi politici, nu ºi torturarea lor, întrucât
dupã prima încercare de bãtaie, în luna iunie 1950, intervine ordonând încetarea
acþiunii, o lunã mai târziu ameninþându-i chiar pe Pãtrãºcanu ºi Munteanu cu transferul
disciplinar la Suceava.
Pe 7 iunie 1950 mai pleacã un transport de deþinuþi de la Piteºti, de data aceasta
cu direcþia Gherla. Dintre liderii miºcãrii de reeducare transferaþi acum se remarcã
Alexandru Popa, Mihai Levinschi, Vasile Puºcaºu, Octavian Zbranca, Constantin
Bogos. Gherla era una dintre cele mai mari ºi cele mai dure închisori din þarã, având
ºi unele secþii destul de bine izolate, ce se potriveau acþiunii de demascare. Totuºi,
pânã sã ajungã lotul de la Piteºti, în închisoare funcþiona doar o reþea de informaþii
agreatã de administraþie, condusã de Alexandru Matei, Cristian Paul ªerbãnescu,
Constantin P. Ionescu, Constantin Stoica ºi Octav Grama.
Alexandru Popa îºi asumã rolul de conducãtor al miºcãrii la Gherla, stabileºte
comitetul de conducere ºi repartizeazã responsabilii pe camere: Vasile Puºcaºu ºi
Vasile Andronache în camera 102, Mihai Levinschi ºi Octavian Zbranca la camera 103,
Popa ºi Constantin Bogos la 104. În curând se vor interesa de reeducãri ºi câþiva
deþinuþi din reþeaua informativã a penitenciarului, ºi anume Alexandru Matei, Gheorghe
Bãrgãoanu, Octav Grama ºi Nicolae Levinschi. Popa îi mãrturiseºte lui Matei cu
aceastã ocazie faptul cã „forurile superioare de la Bucureºti” sunt de acord cu bãtaia,
care a dat „rezultate bune” constând în material pentru Securitate28.
Între timp, acelaºi Popa începe sã facã instructajul noilor cãlãi: Vasile Puºcaºu,
Aristotel Popescu, Vichente Morãrescu, Gheorghe C. Popescu, Ioan Cerbu, Ioan Voin
ºi Grigore Romanescu.
În luna iulie, Marin Jianu ºi colonelul Tudor Sepeanu inspecteazã penitenciarul
Gherla, ocazie cu care Jianu le spune foºtilor piteºteni cã vor putea continua
demascãrile, însã doar în conspirativitate, urmând sã þinã legãtura numai cu ofiþerul
politic Sucegan. Popa Þanu, care beneficia de o mare libertate de miºcare ºi decizie
în închisoare, împrãºtiase dintre ajutoarele sale în atelierele de lucru, pe ºantiere ori
în echipele medicale (care aveau ºi ele acces în multe zone ale închisorii) pentru a
strânge informaþii.
Inspectorul Nemeº trece pe la Târgu Ocna pe 26 iulie iar, dupã raportul lui
Pãtrãºcanu ºi cel al lui Eugen Munteanu, îl înlocuieºte pe directorul închisorii. De
asemenea, el le spune celor doi cã în zilele urmãtoare va veni cineva de la Bucureºti
sã le dea indicaþii în privinþa demascãrilor, lucru confirmat de vizita colonelului Tudor
Sepeanu pe 2 sau 3 august. Bãtãile vor începe la sfârºitul lunii, primul vizat fiind Andrei
Andreev. La sfârºitul lui septembrie circula deja zvonul cã vor începe torturile în
sanatoriu, ceea ce l-a determinat pe Virgil Ionescu (ex-piteºtean ºi el) sã îºi taie venele
de spaimã. Ionescu nu a murit în urma acestei tentative ºi a reuºit stoparea acþiunii.
La Gherla, dupã ce politicul Sucegan dã undã verde demascãrilor în luna

25
57bis.qxd 11/22/2006 7:35 PM Page 26

septembrie, începe strângerea informaþiilor pe filiera Popa–Matei–Sucegan (pânã în

15 octombrie 1950, când Matei se elibereazã) ºi mai apoi Popa–Grama–Sucegan.
Totuºi, la sfârºitul lunii are loc o întâlnire între Sucegan, Popa, Matei, Þanu,
ªerbãnescu ºi Grama, în urma cãreia încep ºi bãtãile.
Pe 2 octombrie 1950 locotenentul major de Securitate Livezeanu îi avertizeazã pe
reeducaþii de la Târgu Ocna cã ceea ce s-a întâmplat la Piteºti a fost o greºealã pentru
care se va plãti ºi cã Securitatea a fost pusã pe drumuri inutile de declaraþiile
abracadabrante ale celor torturaþi. Pãtrãºcanu ºi Munteanu credeau cã inspectorul
Nemeº îl va pedepsi ºi pe Livezeanu, dar acesta n-a mai venit în vizitã la Târgu Ocna,
astfel cã pânã în februarie 1951 (timp în care Pãtrãºcanu va deveni liderul miºcãrii
datoritã eliberãrii lui Eugen Munteanu) acþiunea va trena.
O încercare de reeducare ideologicã prin discuþii avusese loc la Târgºor, însã nu a
reuºit. Ca urmare, în decembrie sunt transferate la Gherla douã loturi de deþinuþi din
aceastã închisoare; printre ei, Marcel Buta ºi Ion Stoian ( care avea sã devinã unul
dintre cei mai feroce torþionari), dar ºi alþi deþinuþi care participaserã la reeducare încã
din penitenciarul Suceava. Dupã sosirea acestora, Popa înfiinþeazã alte camere de
torturã: 99, 80, 81 ºi 82. Camera 99 era cea mai mare dintre ele. Aici au fost cele mai
cumplite schingiuiri, multe depãºind în intensitate inclusiv ceea ce se petrecuse la
Piteºti. Alte celule în care s-a extins reeducarea au fost 105, 106, 107, dar apogeul a
fost atins, între septembrie 1950 ºi ianuarie 1951, la camerele 99 (condusã de Stoian),
96 ºi 98 (ale lui Puºcaºu, Murãrescu ºi Romanescu), 102 (avându-l ca lider pe Ion
Cerbu), 103 (unde activa Aristotel Popescu) ºi 104 (condusã de Mihai Levinschi).
Conform declaraþiilor lui Popa, Octav Grama era principalul „regizor” al bãtãilor ºi
chinurilor la care erau supuºi deþinuþii, ajutat de Þanu însuºi. Cãlãii cei mai atroce au
fost însã Stoian, Puºcaºu, Morãrescu ºi Gheorghe Popescu. Stoian, de pildã,
manifesta o plãcere morbidã în a forþa deþinuþii sã îºi mãnânce excrementele, iar
Morãrescu a folosit tehnica picãturii chinezeºti asupra deþinutului maghiar
Drohobeczky Antal Attila. Alte metode folosite au fost forþarea victimelor sã bea urinã,
sã se sãrute reciproc în anus, sã lingã closetul, sã stea vara în picioare timp îndelungat
cu haine groase ºi bagaje atârnate de spate, fãrã a primi apã. Alþii erau unºi cu fecale
la gurã ori li se puneau bucãþi de lemn între degete ºi li se strângeau mâinile la uºã
pânã leºinau de durere. În aceste condiþii, nu e de mirare cã au murit peste
cincisprezece deþinuþi în torturi, schingiuirile continuând pe tot parcursul anului 1951.
La Piteºti, prin decembrie `50 – ianuarie `51, directorul Dumitrescu intrã într-o celulã
însoþit de ofiþerul politic Marina ºi colonelul Zeller, cel din urmã ameninþându-i pe
deþinuþi cã demascãrile vor continua din cauza oportunismului lor ºi pentru a-i scãpa
de „drogul naþionalismului exacerbat”. De asemenea, Zeller le spune cã reeducãrile vor
continua ºi în închisorile în care vor fi transferaþi: „Ori veþi crãpa în puºcãrii, ori vã veþi
lepãda de toþi dumnezeii voºtri. Înþeles?”29. În iarna anului 1950 la Piteºti bãtãile
continuã cu intensitate.
Biroul de inspecþii din cadrul sanatoriului de la Târgu Ocna va da din nou undã
verde reeducãrilor pe 7 februarie 1951, dupã ce sublocotenentul Augustin ªleam
lipsise douã sãptãmâni din închisoare, dar Pãtrãºcanu primeºte ordine sã nu batã. În
paralel, în martie ºi torþionarii de la Gherla sunt atenþionaþi sã nu facã exces de forþã,
dar acolo s-a bãtut în continuare.
Treptat, închisoarea Piteºti se desfiinþa, reeducaþii fiind repartizaþi în alte închisori.
Aceastã miºcare pripitã, coroboratã cu condiþiile diferite din alte închisori, mult mai
puþin izolate de lumea din afarã, dar ºi cu conduceri administrative care nu ºtiau, ori
ºtiau prea puþin de acþiunile de reeducare, avea sã grãbeascã sfârºitul demascãrilor.

26
57bis.qxd 11/22/2006 7:35 PM Page 27

În martie 1951, un alt lot de piteºteni e transferat la Ocnele Mari.

Deþinuþii din sanatoriul de la Târgu Ocna aflaserã de torturile de la Piteºti ºi erau
foarte speriaþi, încât în momentul în care comitetul de torþionari s-a apropiat de Eugen
Dimitrov pentru a scoate informaþii de la el, acesta refuzã sã vorbeascã, sparge
geamul de la uºã ºi strigã: „Sãriþi, mã omoarã!”. Bolnavii din celelalte camere l-au auzit
ºi au început sã vocifereze ºi ei, vocile lor fiind auzite în oraºul plin de oameni pe strãzi
datoritã faptului cã era 1 Mai.
Tot în luna mai, Þurcanu opreºte bãtãile la Piteºti, acþiunea continuând cu
reeducarea ideologicã la Camera 4 spital, la care participã, pe lângã Þurcanu, Titus
Leonida, Eugen Mãgirescu, Gheorghe Calciu, Cornel Pop.
Un alt incident petrecut în aceastã perioadã avea sã grãbeascã sfârºitul odiosului
experiment. La Canal, doctorul Ion Simionescu, reputat chirurg în perioada interbelicã,
condamnat la 7 ani de închisoare30, e ales de Bogdãnescu pentru a fi torturat.
Simionescu ajunsese în colonia de la Peninsula abia de câteva zile ºi probabil nu
avusese când sã fie avertizat de ceilalþi deþinuþi despre ce se întâmpla în lagãr, astfel
cã a ieºit într-o searã când a fost chemat de un student. În noaptea aceea a fost crunt
torturat, a doua zi prezentându-se la infirmerie cu trei coaste rupte ºi având întreg
corpul tumefiat. Atât doctorul lagãrului, cât ºi directorul Georgescu, au ignorat rãnile lui
Simionescu ºi l-au trimis la muncã, într-o brigadã compusã numai din studenþi. Epuizat
de efortul fizic depus în timpul zilei ºi de bãtãile încasate nopþi la rând, umilit atunci
când, la un vorbitor cu soþia sa, a fost obligat sã o mintã cã totul e bine, iar ulterior sã
asiste la ospãþul comitetului de reeducare din pachetul adus de aceasta pentru el,
Simionescu s-a îndreptat într-o zi cãtre linia de paznici, încercând sã treacã dincolo de
ea. În fapt, el nu avea unde sã meargã, mai ales cã era istovit ºi nu avea cum sã fugã
undeva dacã ar fi reuºit sã evadeze, dar ºtia cã ordinele paznicilor erau de a trage în
cei care ies din rând. Lucru care s-a ºi întâmplat, de altfel: un securist a tras în el, spre
stupefacþia tuturor celor prezenþi, întrucât nu era greu sã fie adus înapoi de mânã. A
fost înmormântat la Nãvodari, fãrã slujbã ori cruce31.
Cum la Canal erau vorbitoare ºi trecea multã lume pe acolo, iar administraþia nu a
încercat sã ascundã crima, vestea morþii doctorului Simionescu a ajuns în cele din
urmã ºi la familie. Soþia doctorului a început sã facã valuri pe la Ministerul de Interne
ºi se pare cã detalii despre crimã au ajuns inclusiv în strãinãtate32, ceea ce ar fi pus în
încurcãturã regimul comunist. S-a fãcut ºi o anchetã, însã fãrã rezultat.
Acþiunea de la Târgu Ocna se sisteazã ºi ea, datoritã incidentului din 1 Mai, au loc
anchete, iar pe 25 iunie 1951 Pãtrãºcanu aflã de la un deþinut proaspãt sosit cã ar fi
fost arestat colonelul Sepeanu. Cam în aceeaºi perioadã, ofiþerul politic Gheorghe
Sucegan pleacã din postul sãu de la Gherla.
Pe la sfârºitul lui august ori începutul lunii septembrie un grup de studenþi de la
Canal e dus ºi cercetat la Ministerul de Interne. Condiþiile în lagãr s-au schimbat brusc,
vechiul director fiind înlocuit cu cãpitanul Lazãr, care a desfiinþat brigãzile studenþeºti,
risipind membrii lor în toatã colonia, ºi a îmbunãtãþit inclusiv mâncarea deþinuþilor.
Închisoarea de la Piteºti este desfiinþatã ca loc de detenþie ºi torturã pentru studenþi,
nu înainte ca Þurcanu ºi colonelul Zeller sã le þinã un discurs în care sã le aminteascã
ce au de fãcut în continuare. Pe 30 august ºi 18 septembrie pleacã aºadar ultimele
loturi din Piteºti, cu destinaþia Gherla, fapt care îl va deruta ºi pune pe gânduri pe
Þurcanu, care se aºtepta sã fie eliberat. Acesta a fost primul semn cã ceva s-a
întâmplat, iar Þurcanu a început sã îºi piardã din ferocitate la Gherla, dupã cum aveau
sã observe unii deþinuþi care îl ºtiau de la Piteºti. Mai mult decât atât, el intrã în conflict

27
57bis.qxd 11/22/2006 7:35 PM Page 28

cu Þanu, care nu dorea sã îi predea comanda; se pare cã nu s-a adaptat la noul mediu,
unde nu beneficia de toate facilitãþile pe care le avea în Piteºti ºi unde nici nu cunoºtea
persoane din Securitate.
În noiembrie 1951, Pãtrãºcanu pleacã din Târgu Ocna. Reeducarea de la Târgu
Ocna a fost un eºec, nereuºindu-se nici scoaterea de informaþii, nici reeducarea
propriu-zisã a deþinuþilor, nici atragerea lor ca informatori. Explicaþia e simplã: dacã
Piteºtiul era o fortãreaþã izolatã ºi cu un regim draconic, în care nu se putea comunica
nici în interior, cu atât mai puþin cu exteriorul, sanatoriul de la Târgu Ocna era în oraº,
eventualele strigãte ajungeau la urechile orãºenilor, iar bolnavii puteau comunica între
ei, astfel cã s-au unit împotriva torþionarilor. În aceste condiþii, nereuºita acþiunii de aici
nu poate avea decât douã explicaþii: ori Securitatea nu era interesatã de continuarea
ei, neimplicându-se prea mult, ori cadrele din minister care au hotãrât extinderea
experimentului de la Piteºti ºi în alte centre de detenþie au fost inabile.
Dupã ce acþiunea de reeducare dãduse greº la Târgu Ocna, Braºov ºi Canal ºi
fusese stopatã la Piteºti, a venit rândul Gherlei sã opreascã mãcelul. În decembrie
1951 Þurcanu ºi alþi zece colaboratori ai sãi au fost duºi la Jilava pentru cercetãri. Pe
drumul spre Bucureºti, torþionarii erau convinºi cã vor merge la Aiud, pentru a continua
demascãrile cu capii legionari (întâmplãtor sau nu, acþiunea de la Aiud va avea loc, dar
prin 1962-1964). Dupã ce au trecut de Aiud, buna dispoziþie s-a instalat în dubele care
îi transportau, Þurcanu crezând cã vor fi în sfârºit eliberaþi. Vestea cã sunt duºi la Jilava
pentru a fi cercetaþi în legãturã cu crimele comise la Piteºti ºi Gherla a fost un adevãrat
ºoc pentru ei.
Demascãrile au continuat o vreme în penitenciarul Gherla sub conducerea lui
Constantin Juberian ºi a lui Ludovic Rek, dar au fost sistate prin martie 1952. Regimul
de teroare nu s-a terminat odatã cu aceastã decizie, pentru cã la conducerea închisorii
a venit cãpitanul Goiciu, un monstru fãrã pereche.

Partea a II - a

Instantanee macabre
Sãrbãtorile religioase erau batjocorite cu mare aplomb de reeducaþi. Paºtele era
prilej de mizanscenã blasfemicã a unor episoade religioase. Un student la Teologie a
fost îmbrãcat de Paºtele anului 1950 cu un cearºaf mânjit cu excremente, legându-i-se
în acelaºi timp un falus din sãpun de gât, în faþa cãruia toþi participanþii la scenetã
trebuiau sã se prosterneze. O „femeie” îi turna „mir” în cap (fecale), iar „Iisus”
împãrtãºea fecalele „ucenicilor” spunând: „Luaþi, mâncaþi, acesta este trupul meu”. Un
alt „Iisus” a fost rãstignit pe masã ºi pe ciment, învelit în „giulgiu” ºi îngropat în tinetã,
de unde a fost scos în timp ce i se cânta: „Hristos a înviat din morþi,/ Cu p... de gât
atârnând/ ºi celor ce i se-nchinã,/ Cãcatu-i dãruindu-le!”.
Se regizau ºi scenete sexuale, la ordinul lui Þurcanu. În Vinerea Mare, el împarte
rolurile: „asinul” e felat de „Maria Magdalena”, „Iosif” sodomizeazã „asinul”, care la
rândul lui stã cu botul în poalele „preacurvei fecioare Maria”, sodomizatã concomitent
de „Iisus”. Reeducaþii, în frunte cu Þurcanu, manifestau o plãcere drãceascã în a
batjocori pe cei mai credincioºi, porecliþi „misticii”.
Au existat numeroase cazuri de cruzime dusã dincolo de puterea de înþelegere ºi
suportabilitatea umanã. Un student de la Literele din Bucureºti, dupã ce a fost bãtut

28
57bis.qxd 11/22/2006 7:35 PM Page 29

pânã la inconºtienþã, a fost culcat pe ciment în mijlocul camerei. Unul câte unul, au fost
forþaþi sã se urce pe el toþi studenþii aflaþi în demascare, în jur de ºaptesprezece, plus
ºeful camerei. Sfincterele i-au cedat tânãrului, astfel cã s-a scãpat pe el ºi a fost obligat
sã îºi cureþe indispensabilii în gurã. Oripilat, acesta a refuzat, provocându-l pe ºeful
comitetului, care a ordonat sã i se striveascã degetele ºi sã fie jucat în picioare. Sculat
din leºin cu apã rece, a fost izbit cu capul de perete ºi podea, târât prin camerã de
picioare ºi obligat din nou sã cureþe mizeria.
Un alt student a fost obligat sã mãnânce din gamela în care fusese constrâns sã îºi
facã necesitãþile, fãrã a avea posibilitatea de a o spãla în prealabil33.
Unii deþinuþi au încercat cu disperare sã cearã ajutorul administraþiei, fãrã sã
bãnuiascã implicarea acesteia. Sandu Munteanu a luat-o la fugã pe coridor în timp ce
colegii sãi erau numãraþi pentru închidere, strigând: „Ne omoarã! Ne omoarã! Ne
omoarã!” ºi cerând sã vorbeascã cu procurorul. Munteanu s-a prins cu mâinile de
clanþã, pentru a nu permite sã fie tras înapoi în camerã, în ciuda loviturilor, ºi a
negociat cu gardianul ºef, care s-a jurat pe copiii lui cã în dimineaþa urmãtoare va veni
procurorul dacã se întoarce liniºtit în camerã, asigurându-l totodatã cã nu va pãþi nimic
pentru ieºirea sa. Tânãrul cedeazã cu greu jurãmintelor gardianului ºi se întoarce în
celulã, unde, timp de jumãtate de orã se stã în tensiune pânã apare Þurcanu.
Munteanu e bãtut ore întregi, leºinã de mai multe ori ºi e trezit cu apã rece, ajunge „o
grãmadã de carne din care mustea sângele”34, desfigurat complet.
În altã celulã, doi deþinuþi au fost demascaþi pentru o vinã absurdã; cel care i-a
acuzat a fost pus de ºeful camerei sã îl batã pe unul din cei doi, însã acuzatorul,
speriat, a lovit cu milã, astfel cã ordinele s-au schimbat: victima urma sã îl batã pe
acuzator. Îngrozit ºi sesizând cã fusese demascat din fricã, nicidecum din urã, victima
loveºte la rândul ei încet, astfel cã ambii au fost apoi bãtuþi cu cruzime. Cei care
asistau la scenã ºi au fost puºi sã îi loveascã pe cei doi au dat în ei atât de tare, de
fricã sã nu fie ºi ei acuzaþi de milã, încât sângele victimelor þâºnea pe cei care îi
imobilizau ºi dupã ºapte lovituri au fost nevoiþi sã înceteze pedeapsa35.
Eugen Mãgirescu descrie bãtaia la care a fost supus în preajma Paºtelui anului
1950. Mãgirescu e dus într-o celulã în care se mai aflau Viorel Negrilã ºi Eugen
Þurcanu, care îi ordonã sã se dezbrace. Refuzul lui Mãgirescu, sub pretextul frigului, îl
înfurie pe Þurcanu, care îl loveºte puternic cu palma ºi îi sparge timpanul. L-au
dezbrãcat, i-au îndesat în gurã obielele murdare ºi i-au legat mâinile ºi picioarele,
lovindu-l apoi în cap, la faþã, pe spate, în plex, la tãlpi: „Mi-au zdrobit coastele,
plãmânii, ficatul, jucau încãlþaþi pe oasele mele, pe rinichii mei. Dupã prima turã de
câteva ore, Þurcanu mi-a zis: <<Cât Dumnezeul mã-tii vrei sã mai stau eu în puºcãrie
din cauza ta, mã?>>”36. Un alt deþinut, Aurel Popa, a numãrat loviturile cu parul
încasate de Mãgirescu, ajungând la aproape o mie, fãrã a þine cont de pumni ºi palme.
În zilele urmãtoare, Mãgirescu urina sânge, avea febrã, bucãþi din fese îi lipseau, iar
rãnile îi puroiau.
Nu puþini au fost cei care au înnebunit de-a binelea. Studentul Marta, despre care
Þurcanu aflase din mãrturisirile celorlalþi cã ascunsese un anumit detaliu, a fost bãtut
de acesta personal, apoi de alþi doi cãlãi, trezit de câteva ori din leºin pentru a fi iar
bãtut ºi a exclamat la un moment dat: „Mamã, de ce m-ai fãcut?”. Fãcând pe el din
cauza bãtãilor, e obligat de Þurcanu sã îºi mãnânce fecalele sub îndemnul: „E doar un
cãcat de legionar, banditule”. Marta îl îmbrãþiºeazã apoi pe Þurcanu, îl implorã sã îl
batã ºi la tãlpi, unde nu avea încã rãni, face spume la gurã, râde în hohote, urineazã
ºi þipã: „Iatã calea mântuirii, urmaþi-mã!”37.

29
57bis.qxd 11/22/2006 7:35 PM Page 30

Scene de la Gherla
La Gherla s-au întrecut monstruozitãþile de la Piteºti, lucru confirmat ºi de urmãtorul
caz. Preotul armean P.K., bãtut zile întregi pânã ce corpul lui era o ranã de sus pânã
jos, a fost dezbrãcat la piele ºi obligat sã þinã o liturghie în armeanã ºi românã, cu capul
înfipt într-un colac de placaj gros ce servea drept patrafir. Dupã liturghie, a trebuit sã
se împãrtãºeascã singur lingându-ºi degetele cu care curãþase o gamelã de fecale, în
timp ce spunea: „Vai, vai, ce bunã este ºi ce gustoasã este împãrtãºania asta, care-i
Trupul ºi Sângele Domnului meu ºi al tuturor bandiþilor ca mine”, trecând apoi la
împãrtãºirea deþinuþilor cu fecale. Preotul a fost forþat sã se masturbeze în vãzul
tuturor, dupã care Ion Stoian ºi un alt deþinut i-au introdus coada mãturii în anus pânã
la sângerare. Lovit încontinuu de reeducaþi, a fost pus sã alerge prin camerã cu coada
de mãturã în fund ºi dând din mâini, þipând: „Uitaþi-vã la mine cum m-am fãcut înger-
îngeraº ºi plec la Dumnezeu unde vã aºtept pe cei care sunteþi bandiþi!”.
La Gherla existau ºi ateliere în care era folositã mâna de lucru a deþinuþilor, iar
tartorii reeducãrii au rãspândit studenþii printre muncitori, deseori în funcþii de
conducere a echipelor, cu scopul de a-i trage de limbã. Foarte curând a apãrut, drept
consecinþã, o stare de neîncredere ºi adversitate vizavi de studenþi. Terorizaþi de ce se
întâmplase la Piteºti ºi ameninþaþi cã, dacã vor mãrturisi cuiva prin ce au trecut, vor fi
din nou bãtuþi, prea puþini dintre studenþi au gãsit curajul de a vorbi, iar cei care au
fãcut-o au plãtit scump pentru asta. Cazul cel mai cunoscut este cel al lui Constantin
Rodas, care s-a întâlnit cu un fost prieten ºi i-a mãrturisit pe scurt tot ce se întâmplase
la Piteºti. Omul, nevenindu-i sã creadã monstruozitãþile auzite, l-a verificat pe Rodas
printr-un alt student, în care avea încredere ºi care l-a asigurat cã Rodas minte, fiind
pus de Securitate sã acþioneze pentru compromiterea studenþilor. În acelaºi timp,
studentul care aflase de limbuþia lui Rodas s-a dus la Þurcanu ºi i-a spus tot ce aflase.
Urmarea? A doua zi, Þurcanu a fãcut turul celulelor de studenþi împreunã cu un tânãr
ce avea un sac pe faþã. La dezvelirea lui, persoana era în continuare nedesluºibilã,
pentru cã avea chipul desfigurat complet:
Obrazul întreg era numai o ranã tumefiatã, vânãtã. Pete mari de sânge acopereau întreg
chipul prelungindu-se în jos peste haine. Omul se clãtina pe picioare abia þinându-se drept.
Tremura din tot corpul ca apucat de friguri. O paloare cadavericã s-a lãsat pe chipul tuturor celor
care erau în celulã. În frica lor zadarnic încercau sã desluºeascã chipul ºi motivul care a
determinat desfigurarea lui.
«Rodas a vorbit», a spus Þurcanu. ªi toþi au înþeles. «Eu am urechi peste tot. Aviz tuturor
celor care eventual se vor lãsa tentaþi sã vorbeascã. Este primul caz. Altul nu va mai putea fi
adus în faþa voastrã pentru cã nu va mai trãi. Asta ca sã se ºtie numai.»38

Intensitatea bãtãilor de la Gherla a depãºit-o, dupã cum spuneam, pe cea de la

Piteºti. Aici inclusiv ofiþerul politic, locotenentul Constantin Avãdanei, ºi doctorul Viorel
Bãrbosu au maltratat deþinuþi, ultimul având chiar pe conºtiinþã moartea unora.
Cruzimea a fost la un nivel extrem ºi din alte motive: sadismul unor torþionari ca Ion
Stoian, pe de o parte, ºi schimbarea planurilor Securitãþii, pe de alta, pentru cã la
Gherla nu s-a mai urmãrit defel îndoctrinarea ori scoaterea de informaþii. În momentul
în care au început torturile aici, aparatul represiv comunist ºtia deja cã informaþiile
primite sub torturã erau în cea mai mare parte a lor aberaþii, fabulãri disperate ale celor
care trebuiau sã inventeze ceva din cauza bãtãilor care nu mai încetau. Cu toate cã se
mai strângeau unele informaþii, acestea nu mai prezentau interes pentru Securitate,
deci nu constituiau un scop în sine.

30
57bis.qxd 11/22/2006 7:35 PM Page 31

La Gherla se bãtea din inerþie, din plãcerea sadicã a torþionarilor ºi pentru a mutila
sufleteºte ºi fizic tineretul încarcerat. Dumitru Bacu pomeneºte alte metode de torturã:
interzicerea folosirii W.C.-ului ºi obligarea ingurgitãrii excrementelor, bãtaia cu cozile
de mãturã a deþinuþilor care treceau în repetate rânduri printre douã coloane de
torþionari, târâtul pe coate pe sub paturi, cu corpul perfect întins ºi fãrã a putea sã se
ajute de genunchi, oricând ºi ori de câte ori doreau reeducatorii. Un cãpitan de armatã,
care îºi pierduse un picior pe front, a fost bãtut sãptãmâni întregi ºi apoi lovit cu cozile
de mãturã peste piciorul amputat pânã i-au deschis cicatricea. Unele torturi frizau
absurdul ºi demonstrau monstruozitatea reeducatorilor: „Cel considerat mai bandit era
obligat sã se urce pe spinarea unuia mai puþin bandit ºi de acolo sã simuleze
zborul…avionului. Cu repetarea pânã la aterizarea perfectã sau ruperea coastei.”39
Nebunia la care se ajunsese e ilustratã ºi de urmãtorul caz: sãtul de torturi, un þãran
din Câmpulung Moldovenesc a încercat sã se sinucidã înghiþind acul cu care trebuia
sã îºi scrie demascarea pe tãbliþele de sãpun. Spre ghinionul lui, n-a pãþit nimic, iar
când a trebuit sã predea declaraþia ºi acul torþionarilor, a fost nevoit sã mãrturiseascã
ce fãcuse. A fost torturat câteva zile ºi obligat sã îºi facã nevoile fiziologice în gamelã,
pentru a gãsi bucãþile de ac în ele. Cum acestea nu au apãrut, þãranul a fost bãtut pânã
ce i s-a distrus ficatul. Dumitru Bacu l-a cunoscut câþiva ani mai târziu, iar omul suferise
între timp o operaþie ce îl forþa sã mãnânce doar pâine prãjitã ºi cartofi copþi pentru tot
restul vieþii.
Tortura psihicã era ºi ea mai intensã în Gherla, practicându-se pe scarã largã
chinuirea cu martori. Constantin Rodas a fost plimbat prin toate celulele cu studenþi
dupã ce a fost pedepsit pentru imprudenþa sa, iar ceilalþi pãcãtoºi erau duºi în camera
99 pentru a-ºi primi rãsplata de faþã cu cât mai mulþi spectatori. Agresarea la care erau
supuºi astfel prin vãz cei din camerã nu era deloc de neglijat, fiecare ºtiind cã dacã
încalcã regulile îi va lua locul nefericitului torturat. Cei mai încãpãþânaþi dintre deþinuþi
erau duºi unul câte unul pentru mai multe zile la izolare, în celulele mici, unde cineva
se ocupa personal de ei.

Etapele reeducãrii
Înainte de încãierarea generalã, reeducaþii erau scoºi pentru câteva ore, pe rând,
din celulã. Deþinuþii mai perspicace au intrat la bãnuieli vãzându-i pe aceºtia cã se
întorc fãrã semne de lovituri primite la anchetele suplimentare la care se mai ieºea
uneori, dar nimeni n-a putut intui ce avea sã urmeze.
Dupã bãtãi, deþinuþilor li se cerea sã-ºi facã demascarea, adicã sã recunoascã în
faþa colegilor de celulã, ºi mai apoi în scris în biroul lui Þurcanu, tot ceea ce
ascunseserã în anchetã la Securitate ºi sã se lepede de fostele convingeri. Comitetul
de reeducare urmãrea sã afle informaþii despre grupurile de rezistenþã anticomuniste
din care deþinuþii fãcuserã parte ori despre care aveau cunoºtinþe, despre eventuale
depozite de armament ori ascunzãtori ale acestora, despre persoanele care sprijineau
grupul ºi membrii acestuia ori pur ºi simplu despre ajutoarele din interiorul închisorii.
Dacã, în timpul anchetelor la Securitate, mulþi luptãtori au rezistat ºi n-au dezvãluit
nimic despre alte persoane implicate, la Piteºti lucrurile se deosebeau fundamental:
aici erau torturaþi fãrã încetare, zi ºi noapte, chiar de cãtre colegii lor, astfel cã nu
aveau timp sã îºi revinã ori sã se gândeascã ce pot declara ºi ce trebuie sã ascundã
pentru a nu trage dupã ei ºi pe cei din jur; de asemenea, chiar în condiþiile în care

31
57bis.qxd 11/22/2006 7:35 PM Page 32

gãseau tãria sã nu spunã tot ce ºtiu, nu puteau fi siguri cã un alt membru al lotului lor
nu spusese tot, dându-i astfel de gol pentru tãinuire. Rãzbunãrile lui Þurcanu în astfel
de cazuri erau crunte.
Nimeni nu era sigur de poziþia sa. Chiar ºi dupã ce declaraserã tot ºi deveneau
torþionari la rândul lor pentru alte loturi, Þurcanu putea afla de la alþi torturaþi informaþii
despre cei proaspãt reeducaþi (fie ascunse cu succes pânã atunci, fie efectiv uitate ori
considerate cu totul nesemnificative), caz în care erau din nou trecuþi prin tot procesul
bãtãilor ºi declaraþiilor.
O a doua etapã majorã cãtre reeducare o constituia ruperea de trecut. În aceastã
fazã, deþinuþii trebuiau sã condamne tot trecutul lor ºi educaþia primitã, de faþã cu
comitetul ºi întreaga camerã. Erau huliþi pãrinþii, credinþa ºi biserica, profesorii ori
modelele etice ºi politice, prietenii ºi iubitele. De spaima torturilor ºi pentru cã cei din
comitet se plictisiserã de poveºtile aproape identice ale celor care mãrturiseau, se
ajunsese la un delir colectiv în care deþinuþii inventau scene aberante ºi nãscoceau
felurite ticãloºii pe care le puneau în cârca celor dragi.
Biserica era denunþatã în aceste confesiuni ca o instituþie coruptã, care se ocupã
cu afaceri necurate, organizeazã comploturi ºi orgii sexuale. Preoþii erau înfieraþi ca
hoþi, atinºi de viciul alcoolului ori corupãtori sexuali, manipulatori de mase. Cãlugãrii nu
erau nici ei scutiþi de apelative din categoria infracþionalului. Dumitru Bacu relateazã în
cartea sa cazul unui student care a povestit cã la o mãnãstire de maici un demnitar a
cerut secarea lacului din împrejurime, unde s-ar fi gãsit scheletele a sute de copii mici,
înecaþi de mãicuþe cu ºtiinþa stareþei ºi Patriarhiei pentru a nu compromite mãnãstirea.
Dupã macabra descoperire, singurul care a avut de suferit a fost cel care a dispus
secarea lacului.
Nãscocirea aceasta ne face o idee asupra demenþei colective care atinsese
Piteºtiul. Scopul demascãrilor în etapa aceasta, alãturi de „liturghiile” odioase de
sãrbãtori, era acela de a îndepãrta tinerii de credinþã, de a-i face mai apoi sã le fie
ruºine sã mai calce în bisericã. Se urmãrea, de fapt, anularea personalitãþii deþinuþilor,
cu toate cã, sau poate tocmai datoritã faptului cã foarte mulþi dintre aceºti tineri nici nu
aveau formate încã personalitãþile. Credinþa lor era zdruncinatã în multe cazuri ºi de
supliciile la care erau supuºi, de revolta ºi disperarea faptului cã Dumnezeu permitea
existenþa grozãviilor care aveau loc în închisoare.
Nu doar credinþa era renegatã însã: ºcoala ºi formarea profesionalã a tinerilor era
ºi ea hulitã, fie ca instituþie aservitã intereselor occidentale ori ale burgheziei, fie prin
atacarea mentorilor ºi profesorilor exponenþiali ai ei. Aceºtia erau ºi ei corupþi,
sceleraþi, aserviþi, urmãrind intoxicarea ºi dezinformarea populaþiei, pentru a uºura
„reacþionarilor” oprimarea ei.
Familia era terfelitã în fel ºi chip: mama trebuia sã fie obligatoriu un exemplu de
imoralitate. Iatã o mostrã a demascãrii mamei:

Tata cunoscuse o tânãrã femeie, mãritatã cu un coleg de-al lui. Trãia cu ea aproape oficial,
mai în fiecare searã se culca acolo lipsind de acasã. Cea mai mare parte a câºtigului o lãsa de
la o vreme acolo. Mama nu s-a revoltat pentru aceasta. Dimpotrivã, a profitat pentru ca sã-ºi
gãseascã ºi ea un prieten care nu era altul decât cel mai bun tovar㺠al tatãlui meu. Acest fapt
nu era un secret pentru nimeni dintre noi. Pentru cã înainte de a se retrage singuri, se sãrutau
deseori în faþa noastrã. Tata îi lãsa în pace pentru cã astfel avea ºi el libertatea de care avea
nevoie pentru a petrece cu prietena lui.
Prietenul mamei avea o fatã de aceeaºi vârstã cu mine. Am cunoscut-o mai bine dupã ce
mama a intrat în raporturi intime cu el. Venea ºi ea adesea pe la noi. Încurajat atât de mama cât

32
57bis.qxd 11/22/2006 7:35 PM Page 33

ºi de tatãl fetei, am început sã fac curte acesteia ºi ea nu a refuzat, ba dimpotrivã parcã aºtepta
sã o provoc. Între noi s-a petrecut ceea ce se petrecea între mama ºi tatãl ei. Raporturile noastre
sexuale erau încurajate de amândoi pentru cã aºa, spuneau ei, pot sã înving mai uºor
prejudecãþile sociale. Intrat pe linia aceasta, am fãcut cunoºtinþã surorii mele cu un prieten de la
ºcoalã – eram elev pe atunci – ºi am început sã îl invit des pe la noi. Dupã un timp, el nu a mai
avut nevoie de invitaþiile mele pentru cã îl aducea sora mea care a legat cu el o prietenie
asemãnãtoare cu a celorlalþi din cerc. De altfel, influenþatã de ceea ce vedea în casã, sora îmi
ceruse sã-i fac cunoºtinþã cu un prieten „viril”. Adeseori în casa noastrã se petreceau adevãrate
orgii la care participam cu toþii, inversând rolurile ºi amestecându-ne pe întuneric…40

Bacu se opreºte aici cu povesirea, „din respect pentru numele de mamã”.

Tatãl era, în funcþie de meserie, hoþ, exploatator, informatorul boierului, corupt. În
aceste poveºti inventate unii se dedau la plãceri sadice ºi morbide, masturbându-se în
timp ce cãlcau cu tractorul fii de þãrani, alþii sodomizau animale ori torturau muncitorii.
Deºi majoritatea covârºitoare a studenþilor ºtiau cã cei care mãrturiresc mint ºi cã o
fãceau doar pentru a scãpa de torturi; au existat ºi cazuri în care ponegrirea familiei a
lãsat urme adânci. Robotizarea ºi spaima de a nu fi trecuþi iar prin demascãri i-au
determinat pe unii piteºtizaþi sã îºi tortureze membrii familiei în alte închisori ori lagãre
(cazul lui Enãchescu, la Canal, care s-a rãzbunat pe unchiul sãu, fost deputat þãrãnist)
ori chiar sã îi renege. Tulburãtor e cazul unui fost militar reeducat care ºi-a alungat
mama de la vorbitorul primit la Canal, strigându-i: „Pleacã de aici, curvã, din cauza
educaþiei care mi-ai dat acasã eu am ajuns la Canal. Nu vreau sã te mai revãd. Eu nu
am mamã!”41.
Cu deosebitã plãcere pentru comitet erau batjocorite ºi figurile istorice, îndeosebi
Corneliu Zelea Codreanu, pentru cã era modelul moral al legionarilor – majoritari în
Piteºti, ºi Iuliu Maniu, datoritã popularitãþii sale imense. Þurcanu era foarte pornit
împotriva Miºcãrii Legionare, pe care o considera responsabilã de eºecul sãu, aºa cã
obiºnuia sã spunã în celule cã, dacã un moldovean a creat-o, un moldovean o va
desfiinþa pentru todeauna.
Ce urmãreau toate aceste deziceri de trecut, în toate dimensiunile lor? Golirea
sufletului ºi a creierului, pierderea oricãrui sistem de valori, aplatizarea simþirilor,
renegarea vieþii aºa cum fusese ea ºi, în ultimã instanþã, anularea totalã a
personalitãþii. De ce? Pentru cã urma introducerea „noii religii” ºi a „noului Dumnezeu”:
comunismul. Familia, prietenii, credinþa, modelele – societatea veche era substituitã de
comunism, care devenea totul. Pierderea oricãrui reper îi deruta complet pe torturaþi,
care cãutau mai apoi un punct de sprijin, ca ºi în cazul lui Cornel Popovici:

Cum adicã, pãrinþii mei mi-au vrut rãul? Profesorii pentru care am rãmas cu un cult pânã aici,
ne vor fi vrut ºi ei rãul? Au þinut cu tot dinadinsul sã ne azvârle în faþa viitorului complet
nepregãtiþi?...Cine poate sã-mi spunã? Odatã ce mi-am propus sã mã lepãd de toþi ºi de toate în
care am crezut cã trebuie sã cred cu sfinþenie, ce va mai rãmâne de mine? Spuneþi-mi, vã rog,
fiindcã nu ºtiu cu ce sã înlocuiesc acele valori morale. Nu ºtiu încotro s-o apuc acum, când vã
vorbesc, nu ºtiu ºi nu sunt sigur cã sunt eu, cã mai exist! Pentru cã nu mai cred în nimeni ºi nimic!42

ªi pentru ca decãderea fizicã ºi moralã sã fie completã, la final victimele erau

supuse autodefãimãrii, nãscocind din nou fel de fel de poveºti: relaþii incestuoase cu
sora ori mama, introducerea tulpinilor de mãceº cu spini în vaginul comunistelor ori, ca
în cazul unui tânãr, relaþii sexuale cu femeia care se spovedea felând preotul (nimeni
altul decât tatãl tânãrului).
Cea mai importantã relaþie care trebuia distrusã în închisoare era însã prietenia.

33
57bis.qxd 11/22/2006 7:35 PM Page 34

Prietenii erau obligaþi sã se pãlmuiascã între ei, unii chiar sã se demaºte, sã îi tragã de
limbã pe cei care nu trecuserã încã prin reeducare. Nebunia a mers pânã acolo încât
ºi fraþii s-au lovit între ei.
Pentru unii studenþi torturile fizice erau insuportabile, îndeosebi pentru cei cu o
constituþie fizicã precarã. Pentru alþii, cele psihice erau ºi mai greu de îndurat, ei
suferind mai tare la vederea torturãrii prietenilor decât la propria schingiuire. Pentru
toþi, însã, decãderea era completã atunci când erau forþaþi sã loveascã la rândul lor.
Prea puþini au fost aceia care erau într-adevãr transformaþi dupã torturi ºi bãteau cu
convingere; majoritatea covârºitoare (iar Þurcanu ºi ceilalþi ºtiau asta) se declarau
reeducaþi doar pentru a scãpa de chinuri, astfel cã, în momentul în care îºi loveau
prietenii ori persoane pe care nu le cunoscuserã niciodatã, ruºinea ºi vinovãþia îi
copleºeau. Au existat ºi refuzuri de a lovi pe alþii, plãtite scump toate. Din punct de
vedere psihologic, momentul era bine gândit: cei care loveau pe alþii se
autoînvinovãþeau, deveneau din victime – cãlãi ºi schizofrenici. Soluþiile erau limitate:
refuzul ducea la alte torturi ºi, în cele din urmã, din nou în situaþia de a bate, în timp ce
acceptarea atrãgea dupã sine dedublarea schizoidã.
Durata acestei prime faze, care includea torturile fizice, psihice ºi demascarea
verbalã ºi scrisã, varia de la câteva ore la douã-trei luni. Limitele de suportabilitate nu
sunt aceleaºi de la individ la individ, iar rezistenþa era imposibilã. Excepþiile erau doar
atât – excepþii puþin numeroase43. E important de menþionat ºi faptul cã torþionarii îºi
preveneau victimele cã nu au ºansã de scãpare, întrucât condamnãrile lor sunt
irelevante. Deþinuþii se trezeau astfel într-o situaþie tragicã a cãrei singurã ieºire era
moartea. Aurel Viºovan, unul dintre cei mai torturaþi studenþi, ajunsese la un asemenea
nivel de disperare încât se consola cu gândul cã va muri: „I-am mulþumit lui Dumnezeu
cã n-a fãcut omul veºnic. Acest gând a fost sprijinul meu atunci… ºi de atunci de-a
lungul anilor mei triºti”44.

Figuri ale torþionarilor

Eugen Þurcanu

Personajul central al crimelor de la Piteºti (deºi nu responsabilul pentru experiment

ºi deci nu principalul vinovat) este Eugen Þurcanu. Nãscut în Moldova, mai exact la
Pãltiniº, în data de 8 iulie 1925, era caracterizat de unii ca având o inteligenþã ieºitã
din comun ºi diabolicã, dar unii colegi de facultate îl considerau rebut din punct de
vedere intelectual. În liceu asistase la câteva ºedinþe ale Frãþiilor de Cruce, probabil
mai mult din oportunism decât din convingere, dovadã ºi faptul cã, dupã trecerea
legionarilor în afara legii, n-a mai pãstrat legãturile cu ei. Se înscrie la Facultatea de
Drept din Bucureºti ºi, imediat dupã preluarea puterii de cãtre comuniºti, în Partidul
Muncitoresc Român. Þurcanu avea, se pare, legãturi strânse cu Bodnãraº, fapt ce i-a
permis sã avanseze în rândul partidului, fiind trimis în Bulgaria ca ºef al unei brigãzi de
comuniºti45. De asemenea, e trimis la o ºcoala de diplomaþie, de unde se pregãtea sã
plece în strãinãtate.
Colegii de facultate îl descriu ca pe un delator, chiar dacã era extrem de abil ºi
inteligent, ºi sadic, fiind vãzut într-o zi cum secþiona o muscã. Întrebat dacã ar putea
face aºa ceva ºi cu oamenii, Þurcanu a încuviinþat: „Cu plãcere aº face-o!”46. Cariera
strãlucitã care îl aºtepta pe Þurcanu a fost brusc curmatã în 1948, când au loc

34
57bis.qxd 11/22/2006 7:35 PM Page 35

arestãrile masive de legionari. Se pare cã dupã 1944, legionarii ar fi încercat sã îl

recupereze pe Þurcanu, care însã a refuzat ferm, intuind mersul istoriei. El nu i-a
denunþat însã pe legionari, spunându-le sã nu pomeneascã niciodatã de prezenþa lui
printre ei. În torturile din anchetele ce au urmat, cineva (ªtefan Caciuc, dupã Dumitru
Bordeianu) ºi-a adus aminte de Þurcanu, ceea ce a fost destul pentru a fi luat ºi
condamnat la rândul lui pentru omisiune de denunþ. Faptul cã a fost condamnat din
cauza legionarilor, ratându-ºi astfel viitorul (era ºi cãsãtorit, având o fetiþã al cãrei
nume, Oana, avea sã îl spunã uneori în somn la Piteºti), îi va activa un puternic resort
al rãzbunãrii.
În prima fazã a reeducãrii de la Suceava, el va sta oarecum deoparte, implicându-se
abia dupã ce sentinþa de condamnare a fost datã, prin februarie 1949. Deºi avea un
regim privilegiat la Suceava, fiind planton în închisoare ºi beneficiind de celulã proprie,
asigurat de comuniºti cã va primi o condamnare uºoarã, astfel încât sã îºi poatã relua
cât de curând activitatea de membru de partid, Þurcanu primeºte 7 ani de închisoare,
mult peste ce se aºtepta. Din acel moment, din plantonul care observa doar acþiunea
lui Bogdanovici, Þurcanu devine mâna dreaptã a acestuia, fãcând chiar exces de zel
ºi punându-l la zid pentru oportunismul sãu. Treptat, el îºi va constitui propriul sãu
grup, la care vor mai adera Alexandru Popa (student la Agronomie în Iaºi), Mihai
Levinschi, Alexandru Mãrtinuº, Titus Leonida, Fuchs ori Steiner.
Þurcanu era nu doar inteligent, ci ºi un bun psiholog, ºtiind cum sã vorbeascã cu
victimele sale. Pe Aurel Viºovan l-a ameninþat cã îi pregãteºte ceva special, astfel cã
acesta a trãit cu spaima în suflet pe tot timpul reeducãrilor. Altuia, pe care îl vãzuse
mai firav ºi mai uºor de speriat (era filozof ca formaþie), i-a spus cã de el nu se va
atinge, întrucât se va demasca singur. Dupã ce acesta a asistat la torturile colegilor sãi,
avea sã se demaºte singur în faþa lui Þurcanu47.
Beneficiind de un regim preferenþial, Þurcanu mânca pe sãturate, spre deosebire de
toþi ceilalþi, ºi dormea nu se ºtie unde, astfel cã era extrem de solid. Era relativ înalt,
dar foarte puternic, cu o bãrbie proeminentã ºi o privire de oþel. Prin urmare, îi era uºor
sã se impunã fizic, fiind odihnit ºi bine hrãnit, spre deosebire de ceilalþi deþinuþi
subnutriþi, maltrataþi ºi nedormiþi. Forþa fizicã îi era amplificatã de ura veritabilã pe care
o nutrea faþã de legionari, vinovaþi pentru retezarea avântului carierei sale politice ºi
separarea de familie. Acest fapt, coroborat cu sadismul sãu, l-a fãcut capabil de crime,
Þurcanu având pe conºtiinþã moartea a cel puþin cinci oameni. Dupã declaraþiile sale,
ar fi bãtut în jur de patru sute de deþinuþi, convins fiind cã le face bine. Nicolae
Cãlinescu îl descrie ca pe un „om complex, superior dotat, cu voinþã ºi perseverenþã
de dement, cu inteligenþã depãºind mult media comunã. De o cruzime ºi insensibilitate
patologicã, sentimental ºi emotiv în acelaºi timp”48.
Puterile lui Þurcanu l-au transformat în proiecþiile victimelor sale într-o zeitate
atotputernicã, el fiind hulit ºi adorat în acelaºi timp de cãtre deþinuþii care treceau prin
mâinile lui. Este grãitor în acest sens exemplul studentului Marta, care, înnebunit din
cauza schingiuirilor, îl îmbrãþiºeazã pe cãlãul sãu, cerându-i sã îl loveascã ºi în zonele
care îi fuseserã cruþate pânã atunci. Dar puterea sa de fascinaþie acþiona ºi dupã ani
de zile, când era deja executat: Dan Dumitrescu ºi Aristotel Popescu erau atât de
îngroziþi de ideea cã Þurcanu ar putea sã aparã în celulele lor pentru a relua
demascãrile, încât denunþau fãrã încetare pe toþi deþinuþii ori gardienii care nu aveau o
comportare adecvatã reeducãrilor. Demenþa i-a împins pânã la a refuza pâinea lãsatã
pentru ei la toaletã de vecinii de celulã49. Ei nu puteau accepta ideea cã Þurcanu
murise, suspectând permanent cã erau supuºi încercãrilor.

35
57bis.qxd 11/22/2006 7:35 PM Page 36

Þurcanu era un caz patologic, un sadic inventiv care acþiona mânat de douã
resorturi: pe de o parte, era caracterizat de o impresionantã dorinþã de parvenire,
orientându-se foarte bine din punct de vedere politic, pe de alta, era orbit de furie la
adresa legionarilor, care reprezentau principalul obstacol în calea împlinirii sale
politice, dar ºi personale (se pare cã Þurcanu era un familist convins, suferind intens
pentru despãrþirea de nevastã ºi copil). Din acest punct de vedere, liderii legionari erau
nu doar duºmani ai regimului, ci ºi ai lui personal, eliminarea lor fiind o condiþie a
fericirii sale.
Tocmai aceastã dorinþã puternicã de rãzbunare l-a transformat pe Eugen Þurcanu
în criminalul feroce de care aveau nevoie comuniºtii pentru experimentul Piteºti. Cu
toate cã securiºtii proveniþi din familii modeste erau sensibili la argumentul luptei de
clasã, ura ce le era insuflatã era falsã, pe când Þurcanu era stârnit nu doar de
argumentele ideologice, ci ºi de duºmãnia pe care le-o purta pentru cã a fost aruncat
în închisoare datoritã denunþului unui legionar.
Ne-au parvenit ºi douã scene în care bestia absolutã care a fost Þurcanu, caz
patologic, a avut momente de umanizare. Una a fost inconºtientã, e adevãrat, fiind
auzitã noaptea în timp ce striga cu o voce blajinã numele fiicei sale. Cea de-a doua a
fost tot legatã de familie, unii deþinuþi vãzându-l oftând cã nu poate fi de Crãciun cu
soþia ºi fata lui, din cauza legionarilor, fapt ce l-a înfuriat o datã în plus. Mai târziu, în
arestul din Jilava, ºtiind cã avea sã fie executat, a fost auzit, pare-se, cerându-ºi iertare
de la toþi cei pe care îi torturase. Cât adevãr este în aceastã poveste e greu de spus,
dar, chiar ºi în cazul în care informaþia ar fi veridicã, e improbabilã ispãºirea autenticã,
creºtinã a lui Þurcanu. Mai degrabã a fost vorba de o izbucnire pateticã, laºã, cauzatã
de frica în faþa morþii ºi de conºtiinþa care l-a apãsat abia acum, la moment de bilanþ,
ºi nu de penitenþã ori milã pentru suferinþa pricinuitã altora.
Cã Þurcanu a fost vinovat de monstruozitãþile petrecute la Piteºti ºi Gherla, nu
încape îndoialã. Chiar dacã alþii au fost iniþiatorii experimentului, chiar dacã Þurcanu a
fost doar un instrument (pentru cã asta a fost, dovadã felul în care partidul s-a lepãdat
de el la proces, iar dacã nu era el, se gãsea un alt sadic sã îl înlocuiascã), chiar dacã
nu e principalul vinovat, rolul sãu nu poate fi tãgãduit ºi a fost unul dintre foarte puþinii
actori ai procesului din 1954 care a primit pedeapsa cuvenitã.
Cu toate acestea, sfârºitul sãu este foarte enigmatic. Din momentul în care a
început ancheta, Þurcanu nu a mai fost vãzut de nimeni, iar procesele verbale ale
interogatoriilor sale aratã cã a încercat sã opunã rezistenþã variantei comuniºtilor. Cum
ºi în ce condiþii i s-au luat acele declaraþii sau cât de veridice sunt ele nu se mai ºtie.
Conform variantei oficiale, el a fost executat la Jilava împreunã cu majoritatea celor
condamnaþi în proces, pe 17 decembrie 1954. Printre foºtii piteºteni a circulat însã
zvonul cã nu el ar fi fost cel împuºcat, cineva susþinând chiar cã l-a zãrit pe stradã dupã
ani de zile ºi, strigându-i numele, l-a vãzut pe presupusul Þurcanu întorcându-ºi capul
dupã el ºi luând-o la fugã. E dificil de stabilit dacã aceastã întâmplare e doar o
coincidenþã stranie sau nu, mai ales cã e de presupus cã un deþinut care a trecut prin
mâinile sale nu îi putea uita ori confunda chipul. Au existat ºi încercãri de a lua
legãtura cu familia sa, dar, deºi circula vorba cã fata sa locuieºte în Statele Unite,
nimeni n-a reuºit sã stabileascã un contact cu vreo rudã a sa. Dacã Þurcanu a fost sau
nu executat în 1954 e greu de spus. Cert e cã Securitatea a manifestat o grijã aparte
în a-l þine departe de toþi ceilalþi anchetaþi ºi cã moartea sa e învãluitã în mister.
În ceea ce priveºte legãturile sale cu membri ai aparatului comunist ºi instruirea sa
cu privire la ce urma sã se întâmple la Piteºti ºi mai târziu la Gherla, Canal, Târgu
Ocna, Ocnele Mari (acþiune repede stinsã datoritã rezistenþei deþinuþilor) ori Braºov,

36
57bis.qxd 11/22/2006 7:35 PM Page 37

circulã mai multe variante. Totuºi, existã numeroase mãrturii care aratã cã în dese
rânduri a lipsit cu zilele din închisoare, atât de la Jilava, cât ºi de la Piteºti. Nimeni nu
ºtia unde doarme pe timpul experimentului de la Piteºti, ori ce ºi cu cine discuta atunci
când dispãrea.
În anchetele premergãtoare procesului Þurcanu, Alexandru Popa (devenit rival al
acestuia la conducerea demascãrilor din Gherla) recunoaºte cã ºtie direct de la
Þurcanu de discuþiile sale cu colonelul Sepeanu, care i-a dat indicaþii despre cum sã
procedeze ºi cã ministrul Jianu ºtia ce se întâmplã în închisoare. De asemenea,
Þurcanu însuºi spune cã a avut discuþii confidenþiale cu Sepeanu ºi Nemeº, primind
ordine pentru tot ce a fãcut de la aceºtia, dar ºi de la directorul Alexandru Dumitrescu,
politicul Ion Marina ºi inspectorii Mircea Mihai ºi Marin Iagãru. Toate aceste întâlniri ar
fi avut loc dupã ce experimentul de la Piteºti începuse însã, conform declaraþiilor sale,
ceea ce demonstreazã cã toþi cei menþionaþi au fost pãrtaºi ºi complici, dar nu iniþiatori.
În categoria celor care ºtiau ºi încurajau acþiunea se aflau ºi colonelul Zeller, Marin
Constantinescu, Marin Jianu ºi Miºu Dulgheru, însã originile trebuie cãutate mai sus
pe scara ierarhicã. Personajul cel mai puternic implicat în acþiunea Piteºti a fost
Alexandru Nicolschi, care acþiona, la rândul sãu, dupã toate probabilitãþile, la ordinele
venite de la Moscova. Ruºii aveau o experienþã în acest domeniu deja, dupã
experimentele pedagogului Anton Makarenko, care reeducase prin bãtaie tineri
deþinuþi de drept comun într-o colonie din Uniunea Sovieticã. Makarenko, altfel un
necunoscut pânã atunci, a fost preluat de aparatul de propagandã rus, iar experimentul
sãu a fost prelucrat ºi perfecþionat de serviciile ruse, întrucât el dãduse prima palmã
întâmplãtor, înfuriat de comportamentul unuia dintre infractori, mãrturisind chiar:
„Trebuie totuºi sã recunosc cã n-am crezut niciodatã în atotputernicia violenþei ca
mijloc pedagogic”50.

Alexandru Popa

Mâna dreaptã a lui Þurcanu, iar mai târziu liderul torþionarilor de la Gherla ºi
adversarul acestuia, a fost Alexandru Popa „Þanu”. Se naºte la 13 noiembrie 1924 în
Soroca, ºi e prieten în tinereþe cu Alexandru Bogdanovici. În momentul arestãrii era
student la Agronomia din Iaºi ºi membru al Frãþiilor de Cruce. Primeºte 7 ani de
condamnare, iar în închisoarea din Suceava se remarcã repede drept unul din liderii
miºcãrii de reeducare.
Trece de partea lui Þurcanu în conflictul cu fostul sãu prieten Bogdanovici, devine
unul dintre fondatorii Organizaþiei Deþinuþilor cu Convingeri Comuniste, iar la Piteºti se
remarcã drept unul din preferaþii lui Þurcanu. Transferat la Gherla odatã cu primul lot
de piteºteni, în iunie 1950, preia rolul de organizator al miºcãrii ºi formeazã comitetul
de conducere, repartizeazã torþionarii pe camere, ba chiar le dã instrucþiuni despre
cum sã procedeze în reeducãri. Interesant e faptul cã nu prea existã mãrturii despre
bãtãile pe care le-ar fi aplicat el direct altora, cu toate cã asta nu îl absolvã de rolul
abject pe care l-a jucat.
Intrã în conflict cu Þurcanu dupã venirea celui din urmã la Gherla, iar în timpul
anchetei comuniºtilor e forþat sã colaboreze cu organele dupã ce contractase o
tuberculozã. Ajutorul medical, care consta în flacoane de sânge de care avea nevoie
pentru a supravieþui, i-a fost acordat lui Þanu abia dupã ce semna diverse declaraþii de
care aveau nevoie anchetatorii în montarea procesului. Nu este executat cu grosul

37
57bis.qxd 11/22/2006 7:35 PM Page 38

lotului sãu, ci e þinut în închisoare, fãrã a i se comunica ce se întâmplã cu el. În aceeaºi

situaþie cu el se aflau Nuti Pãtrãºcanu, Octavian Voinea, Dan Dumitrescu ºi Aristotel
Popescu, fiecare tremurând la gândul cã, de fiecare datã când se deschidea uºa
celulei, putea fi dus la execuþie. La aceastã torturã psihicã a fost supus câþiva ani de
zile, deºi apoi pedeapsa i s-a comutat în muncã silnicã pe viaþã în octombrie 1957. A
stat închis în aceastã perioadã în casimca Jilavei, într-o celulã cu Virgil Bordeianu,
Gheorghe Caziuc ºi Dragoº Hoinic, cu ultimul având polemici extrem de violente pe
tema reeducãrilor, fiind transferat ulterior la Aiud, pentru noua reeducare.
Eliberat în 1964, se pare cã ºi-a terminat studiile universitare, întrucât a lucrat ca
secretar al Societãþii de ºtiinte medicale din Sibiu pânã la pensionare. Fostul deþinut
politic Marcel Petriºor, care a fost închis la Jilava într-o celulã vecinã cu a lui Popa, i-a
comunicat acestuia cã pregãteºte o carte despre reeducãri ºi cã îi pune la dispoziþie
un capitol în care sã îºi prezinte punctul de vedere, pe care i-l va publica fãrã
modificãri. Popa a refuzat ferm, în ciuda invitaþiei deschise. Petriºor susþine cã Þanu
era foarte taciturn, închis ºi cã de multe ori nu dormea acasã, preferând sã doarmã
într-un scaun, la serviciu. Popa era, fãrã îndoialã, marcat de experienþa sa, dar a
refuzat în permanenþã sã vorbeascã despre asta. Când Editura Vremea pregãtea
Memorialul ororii, i-a adresat ºi ea o scrisoare în care îi cerea sã îºi prezinte varianta
despre evenimentele de la Piteºti ºi Gherla, dar, în ciuda insistenþelor, Popa nu a
rãspuns niciodatã. Unii foºti piteºteni, ca Dumitru Bordeianu, cred cã Þanu a fost spion
rus, întrucât a fost singurul dintre liderii iniþiali care nu a fost bãtut ºi care a scãpat de
execuþie, dar nu existã dovezi în acest sens. Totuºi, Popa a murit la Sibiu la mulþi ani
dupã Revoluþia din 1989, afundat într-o tãcere beneficã doar Securitãþii ºi adevãraþilor
responsabili pentru ce s-a întâmplat între 1949-1952 în închisorile din România.

Grigore Romanescu

Grigore Romanescu a fost una dintre cele mai tinere victime-cãlãi ale
experimentului Piteºti. Nãscut în 13 mai 1928 la Iaºi, se înscrie la Facultatea de Drept
din Cluj ºi e arestat pentru omisiune de denunþ. E închis o perioadã la Cluj, apoi
transferat la Piteºti în noiembrie 1949. Se pare cã a fost bãtut de Crãciun 194951, dar
numele sãu nu prea apare în mãrturiile despre Piteºti. A compensat din plin aceastã
absenþã prin activitatea sa brutalã de la Gherla, unde a torturat ºi a ajutat la uciderea
unor deþinuþi, fiind printre cei mai importanþi lideri ai miºcãrii din acest penitenciar.
Implicarea sa în reeducãri se datoreazã, dupã propria declaraþie, fricii de bãtaie.
Eliberat în iunie 1951 (avusese o condamnare micã, de doar doi ani) ºi cuprins de
nebunia demascãrilor, merge la Securitatea din Oradea, unde domicilia, ºi îºi demascã
pãrinþii ºi cumnaþii ca fiind bandiþi, pentru a câºtiga încrederea organelor ºi a deveni
informator. Documentele Securitãþii mai consemneazã faptul cã Romanescu se
plângea cã e îngrozit de faptele pe care le-a comis ºi cã nu e crezut. A fost rearestat,
anchetat, implicat în procesul Þurcanu ºi ucis în 1954.

Ion Stoian

Un alt foarte tânãr cãlãu a fost Ion Stoian, care era nãscut în 7 ianuarie 1929 ºi
fusese arestat ca elev de liceu. A fãcut parte din grupul de la Suceava ºi a condus
încercarea de reeducare de la Târgºor, ce eºueazã datoritã opoziþiei deþinuþilor.

38
57bis.qxd 11/22/2006 7:35 PM Page 39

Transferat la Gherla, devine repede unul dintre oamenii de încredere ai lui Popa Þanu,
care îl numeºte ºef în camera 99, cea mai cumplitã dintre toate. Alegerea se va dovedi
fastã pentru reeducatori, Stoian demonstrând o plãcere sadicã în a tortura ºi batjocori
deþinuþii. Avea o slãbiciune pentru obligarea deþinuþilor sã mãnânce fecale ºi mânjirea
lor cu excremente, fiind unul dintre cei mai inventivi torþionari din întreg experimentul.
Una din victimele sale îi spune în timp ce era torturatã cã îl compãtimeºte pentru cã
este folosit de comuniºti, iar Stoian îi rãspunde cã Nicolschi le promisese eliberarea ºi
grade în Securitate. A fost ºi el anchetat ºi condamnat la moarte în 1954, fiind executat
la Jilava.
Mai este o serie de deþinuþi despre care nu existã informaþii cum cã ar fi fost bãtuþi
înainte de a tortura ei înºiºi: Mihai Levinschi, Maximilian Sobolevschi, Vasile Puºcaºu,
Aristotel Popescu. Chiar dacã au fost simple instrumente de torturã în mâinile minþilor
din spatele acþiunii, vinovãþia lor este imensã. Frica poate scuza pânã la un punct multe
fapte abominabile, nu ºi tortura însã, ºi cu atât mai puþin crima. Nu e de neglijat nici
faptul cã cei mai mulþi dintre aceºtia au acceptat reeducarea încã de la Suceava, prin
urmare nu poate fi vorba de propria fricã în faþa bãtãii.

Personaje ale reeducãrilor

Nuti Pãtrãºcanu a fost un caz aparte în demascãri, chiar dacã n-a murit decât
ulterior. Trecut în tabãra torþionarilor din prima zi, el va fi din nou demascat de Þurcanu
în luna februarie a anului 1950, pentru cã nu pomenise nimic în declaraþiile sale despre
logodnicã; e bãtut, suportã greutatea tuturor torþionarilor din camerã pânã face pe el.
Apoi, la un semn al lui Þurcanu, îºi afundã singur faþa în propriile fecale; avea faþa plinã
de sânge ºi îºi pierduse câþiva dinþi. Dupã o sãptãmânã de chinuri, e reprimit în
comitet.
Conform declaraþiilor sale, e dus la Securitatea din Piteºti din 28 martie pânã pe 1
aprilie, unde i se oferã libertatea dacã acceptã sã spioneze legionarii în libertate.
Declaraþiile din anchetã însã nu pot fi crezute în totalitate; dupã toate probabilitãþile,
dacã a fost într-adevãr chemat la Securitate (Pãtrãºcanu spune cã ºi Mihai Levinschi
a trecut pe acolo în martie), i s-a dat de înþeles cã cei din comitetul de reeducare vor
fi eliberaþi înainte de termen, dar nu pe loc, cu condiþia sã îºi demonstreze
devotamentul ºi în libertate. Pãtrãºcanu susþine cã la începutul lui aprilie e chemat din
nou la Securitate.
La sfârºitul lunii mai e transferat la Târgu Ocna, unde iniþiazã, alãturi de Vasile
Badale ºi Eugen Munteanu, o miºcare asemãnãtoare reeducãrii de la Piteºti. Datoritã
condiþiilor diverse însã, aceasta nu va reuºi. Pãtrãºcanu va fi mai apoi actor în procesul
Þurcanu, condamnat la moarte, scãpat de execuþie pentru a fi martor în cel de-al doilea
proces al reeducãrilor, fãrã a i se comunica însã acest lucru. Va muri la Jilava prin 1958.
Ion Pintilie a fost ucis de Zaharia, unul dintre cei mai aprigi torþionari din Piteºti.
Pintilie þinea la calitatea lui de legionar ºi nu ºi-o ascundea deloc, rugându-se în
camerã la vedere. Întrebat de Zaharia dacã mai este legionar, acesta a rãspuns: „Sunt
creºtin ºi legionar ºi aºa vreau sã mor!”. Neajutat de constituþia fizicã ºi slãbit de
tratamentul inuman la care fusese supus, Pintilie a suportat timp de o orã toate
loviturile dezlãnþuitului Zaharia, fiind aruncat ulterior pe prici, unde nu mai putea sta
decât rezemat de colegii sãi. A început sã delireze, dupã care ºi-a dat sufletul.52
Þurcanu a avut douã victime preferate la Piteºti: Costache Opriºan ºi Alexandru

39
57bis.qxd 11/22/2006 7:35 PM Page 40

Bogdanovici. Bogdanovici, unul din liderii tineretului legionar din Moldova, era
considerat responsabil pentru intrarea în puºcãrie a lui Þurcanu (deºi, conform lui
Bordeianu, un alt personaj, ªtefan Caciuc, îl denunþase), ºi învinovãþit de acesta
pentru cã iniþiase miºcarea de reeducare în scopuri pur oportuniste: ieºirea din
închisoare. Opriºan, pe de altã parte, era conducãtorul pe þarã al Frãþiilor de Cruce
(organizaþia care pregãtea tineretul legionar) ºi un student remarcabil. Þurcanu, de o
inteligenþã diabolicã, îl considera un rival, dar faptul cã a ales sã facã din el un
exemplu, martirizându-l, se datora poziþiei sale în F.d.C. De altfel, Þurcanu a identificat
ºi izolat liderii din închisoare încã dinainte de a începe reeducãrile, considerând cã, la
vederea cãderii fizice ºi morale a liderilor, ceilalþi vor capitula mai uºor.
Alexandru Bogdanovici, nãscut la 8 iunie 1924 în Soroca, era legionar de mulþi ani
ºi mai fusese arestat în câteva rânduri pentru activitatea sa politicã pânã în momentul
capturãrii de cãtre comuniºti. Deºi îi promisese mamei cã va abandona politica ºi se
va concentra pe ºcoalã, el n-a renunþat niciodatã la activitatea din cadrul F.d.C., fiind
reþinut odatã cu valul de arestãri din 1948. La închisoarea din Suceava, dupã cum am
mai arãtat, încearcã sã gãseascã o soluþie pentru a se elibera înainte de vreme ºi e
puternic sprijinit de tatãl sãu, prefect comunist de Botoºani. Planul lui Bogdanovici era
de a mima, alãturi de ceilalþi legionari, renunþarea la activitatea legionarã (deºi nu ºi la
legionarism în sine), ºi de a se declara convinºi de justeþea noii orânduiri comuniste,
cerând sã fie redaþi societãþii. În nici un moment însã nu se gândise Bogdanovici la
folosirea bãtãilor pentru a-i convinge pe ceilalþi de necesitatea reeducãrii.
Lucrurile s-au schimbat fundamental odatã cu apariþia lui Þurcanu, pregãtit se pare
de Securitate în deplinã clandestinitate. Ajutat în primul rând de Alexandru Popa,
prieten bun în trecut cu Bogdanovici, ºi de Alexandru Mãrtinuº, Þurcanu avea sã
introducã violenþa ca principalã metodã de reeducare. Bogdanovici, prin urmare,
fusese înlãturat de la conducerea miºcãrii ºi considerat oportunist, motiv pentru care a
fost torturat în mod teribil la Piteºti. Îngrozit de turnura pe care o luaserã evenimentele
la Piteºti, Bogdanovici i s-a împotrivit lui Þurcanu, fapt ce a atras dupã sine torturarea
sa fãrã încetare.
ªtefan Davidescu spune cã acesta era bãtut aproape în fiecare searã, majoritatea
deþinuþilor necunoscând prea bine motivele. Þurcanu obiºnuia sã joace cu picioarele
pe pieptul lui, lãsându-i apoi pe ceilalþi sã îl batã. Alteori, îl lovea cu piciorul în gurã atât
de tare, încât îi scotea dinþii ºi mãselele; când a murit, nu mai avea nici un dinte în gurã.
A jucat cu picioarele pe pieptul lui timp de trei zile, cu toate cã se auzeau oasele
trosnind.
Dumitru Bordeianu s-a întâlnit pe scãri cu Bogdanovici cu doar douã zile înainte de
a fi ucis, ºi spune cã acesta umbla sprijinit de gardian, nefiind în stare sã se þinã pe
picioare. Privindu-l pe Bordeianu în ochi, i-a spus cu o voce muribundã: „Frate, aºa se
plãtesc greºelile!”53. Acelaºi Bordeianu spune cã sfârºitul lui Bogdanovici se trage de
la mãrturisirea fãcutã de acesta lui Alexandru Popa ºi Mãrtinuº, cum cã se joacã de-a
reeducarea pentru a salva tineretul legionar. Nu e mai puþin adevãrat nici faptul cã
moartea sa a convenit de minune iniþiatorilor experimentului violent, dispãrând odatã
cu el orice informaþie despre cum începuse reeducarea la Suceava.
De altfel Þurcanu îl ameninþa deseori în celule cã îl va omorî cu mâinile lui, atunci
când va vrea. Bogdanovici fusese torturat în aºa hal încât nu se mai putea þine pe
picioare, nu îºi putea ridica singur capul, nu se putea hrãni fãrã ajutor, iar stomacul lui
nu mai digera hranã deloc. Cornel Pop spune în declaraþiile date în anchetã cã Vasile
Puºcaºu a fost cel care, deºi vedea cã scaunele lui Bogdanovici conþin numai alimente
nedigerate, nu îi dãdea apã, ci doar mâncare greu de digerat.54 Bogdanovici era ºi

40
57bis.qxd 11/22/2006 7:35 PM Page 41

diareic, astfel cã a murit eliminându-ºi tot sângele prin scaun.55 Moartea sa a survenit
prin aprilie 1950, ºi a fost o eliberare atât pentru conºtiinþa sa încãrcatã de faptul cã,
indirect, a provocat suferinþa atâtor camarazi, cât ºi pentru suferinþa fizicã
insuportabilã.
Costache Opriºan fusese student la Filozofie ºi îl audiase pe Martin Heidegger, fiind
foarte apreciat de profesori ca Lucian Blaga ori D. D. Roºca. Þurcanu se concentra pe
liderii grupurilor de rezistenþã, pentru a da exemple celorlalþi, astfel cã Opriºan, lider al
F. d .C. pe þarã ºi totodatã unul dintre cei mai inteligenþi studenþi ai generaþiei sale, era
þinta perfectã pentru furia sa.
Costache Opriºan n-a murit la Piteºti, dar a fost atât de torturat de Þurcanu ºi
ceilalþi, încât a contractat o tuberculozã ce i-a fost fatalã în celulele morþii, special
amenajate la Jilava, în iulie 1958. Zidit într-o celulã cu Gheorghe Calciu, Iosif Iosif
(ambii trecuþi prin Piteºti) ºi Marcel Petriºor, Opriºan era cuprins de remuºcãri pentru
faptul cã lovise ºi el în câteva rânduri dupã ce fusese schingiuit luni de zile. Totuºi,
Opriºan, cu toate cã a fost printre cei care au avut cel mai mult de suferit la Piteºti
(avea doar treizeci ºi ºapte de kilograme când a murit), ºi-a pãstrat tot timpul o formã
de demnitate, unii dintre cei loviþi de el mãrturisind cã fuseserã avertizaþi chiar de el cã
nu are încotro.
Opriºan fãcea parte dintre cei pe care Þurcanu îi bãtea oricând avea chef. Într-o
zi Þurcanu intrã în celulã ºi se îndreaptã glonþ spre acesta. Îl trage în mijlocul camerei
(tot timpul trebuiau sã fie arãtaþi camerei cei torturaþi, mai ales dacã erau ºefi de lot), îl
trânteºte la podea ºi începe sã joace ursul pe corpul lui, frãmântându-l cu picioarele
îndeosebi în zona stomacului, ficatului ºi pieptului. Þurcanu îi calcã vezica ºi, sub
presiune, Opriºan se scapã pe el. Reacþia cãlãului: „Ca sã vedeþi ºi voi de ce e în stare
Comandantul vostru!”, apoi, întorcându-se spre victimã: „N-ai grijã! Tot de mâna mea
ai sã mori, dar nu acum, ci când oi vrea io!”. I se pune un cãluº în gurã ºi e lovit la tãlpi
de Zaharia, oprit de Þurcanu în momentul în care observã cã Opriºan se îneca cu
sângele care nu putea fi eliminat din cauza cãluºului. E lãsat o vreme în pace ºi îl
apucã frisoanele, dar e tras repede înapoi de Þurcanu pentru demascare. Deºi era o
ranã de sus pânã jos, Opriºan refuzã cu ultimele puteri sã se dezicã de trecutul sãu,
iar Þurcanu, înfuriat de rezistenþa sa, îl loveºte iar cu sete, îl calcã în picioare, îl loveºte
din nou spunând cã ºi el e o victimã a lui Opriºan. Enervat de încãpãþânarea acestuia
de a nu ceda ºi obosit de efort, îl aruncã într-un colþ, fãcându-le semn celor din comitet
sã continue bãtaia. Þurcanu iese din camerã, iar Opriºan suferã o nouã crizã de
hemoptizie în decursul nopþii56.
Aurel Viºovan este ºi el martorul chinuirii lui Opriºan, care a fost bãtut cu ajutorul
curelelor pe fiecare parte a corpului sãu, din cap pânã la tãlpi. E lovit în continuare cu
mâinile, picioarele ºi curelele pe tot corpul, pânã când torþionarii sãi obosesc ºi se
schimbã între ei. A leºinat de mai multe ori ºi a fost trezit cu apã rece. Bãtaia a durat
zile întregi, pentru cã Opriºan era vinovat, în opinia lor, de soarta foºtilor sãi subalterni,
ajunºi acum în închisori.57 Opriºan a fost torturat atât de crunt în lunile în care s-a
ocupat Þurcanu de el, încât urmele sângelui sãu erau vizibile în camerã pânã în 1952.58
Un alt lider legionar torturat dincolo de orice închipuire a fost clujeanul Cornel Pop.
Nãscut în Gârbãu, judeþul Cluj, pe 3 septembrie 1924, Pop era student al Facultãþii de
Drept din Cluj. Lider de seamã al tineretului legionar anticomunist ºi de o þinutã moralã
ireproºabilã, a devenit uºor una din þintele preferate ale lui Þurcanu. A îndurat multã
vreme cu demnitate chinurile la care a fost supus, însã dupã o lunã ºi jumãtate de
torturi, era, dupã mãrturiile colegilor, o „masã de carne tumefiatã în care nu i se mai

41
57bis.qxd 11/22/2006 7:35 PM Page 42

puteau distinge nasul, ochii, gura”.59

Dupã câþiva ani de la torturi, când Dumitru Bacu îl vede la baie, Pop pãstra încã
urmele chinurilor îndurate: spatele îi era brãzdat, iar în loc de fese avea niºte scobituri.
A cedat în cele din urmã, devenind un torþionar feroce la rândul lui ºi a fost ulterior
implicat în procesul Þurcanu. În declaraþiile din anchete spune cã Þurcanu era cel care
dãdea indicaþii despre cum sã se batã, dar cã întreaga administraþie a închisorii era
complice, de la director la gardieni, un important rol avându-l ºi colonelul Marin
Constantinescu (comandant adjunct al Direcþiei Generale a Penitenciarelor) ºi ministrul
adjunct Jianu. A fost condamnat ºi executat la Jilava pe 17 decembrie 1954. Inocenþiu
Glodeanu, ºi el student la Drept la Cluj ºi trecut prin Piteºti ºi Gherla, s-a întâlnit dupã
eliberare cu mama lui Cornel Pop, care nu ºtia nimic de soarta fiului sãu. Deºi
Glodeanu fusese martor al decãderii lui ºi aflase cã Pop fusese executat, la întrebarea
mamei dacã ºtie ceva despre el, a mimat cã se aflã în necunoºtinþã de cauzã.
Constantin Juberian, ºi el student la Facultatea de Drept din Cluj, a avut aceeaºi
soartã tragicã. Juberian se nãscuse în Domaºnea, judeþul Severin, la 29 octombrie
1926, ºi se înscrisese în F.d.C. Caransebeº la 16 ani. Deºi Juberian s-a înscris ºi în
Partidul Muncitoresc Român prin mai 1947, el era legionar convins. Arestat în 1948,
când era în anul III al Facultãþii de Drept ºi Filozofie, primeºte o condamnare de 7 ani.
E torturat atroce împreunã cu colegii sãi de lot în iarna 1949-1950, dupã care cedeazã
ºi devine la rândul sãu torþionar, de fricã. Ioan Sãbãciag mãrturiseºte cã, dupã ce faza
bãtãilor la care a fost supus s-a încheiat, Juberian (ºi, odatã cu el aproape toþi ceilalþi
care îl torturaserã) l-a îmbrãþiºat ºi i-a cerut iertare pentru ce îi fãcuse. Ghinionul sãu
l-a constituit faptul cã fusese unul dintre liderii grupului legionar de la Drept ºi cã, fiind
în acelaºi timp membru P.M.R., era exact ceea ce servea aparatului de propagandã
pentru a demonstra inducerea în eroare a partidului. Prin urmare, a fost ºi el victimã a
procesului Þurcanu, condamnat ºi executat în 1954, dupã ce în iarna lui 1953
încercase sã se sinucidã. Ioan Sãbãciag ºi Inocenþiu Glodeanu, bãtuþi de Juberian,
spun cã acesta a avut o comportare onorabilã, bãtând cu milã ºi din obligaþie.

Morþi
Unii studenþi au încercat sã-ºi curme viaþa, cu toate cã paza era foarte strictã ºi nu
aveau la îndemânã obiecte care sã le faciliteze moartea. Au existat totuºi trei studenþi
care s-au sinucis la Piteºti: Gheorghe ªerban, Gheorghe Vãtãºoiu (care s-au aruncat
în golul scãrilor) ºi Ion Grigoraº.
Alt tip de scãpare nu exista. Unii leºinau când erau bãtuþi, ºi astfel nu simþeau
durerea fizicã, alþii au înnebunit. La Piteºti însã, ºi mai târziu în Gherla, a avut loc un
adevãrat fratricid. Pe lângã cei trei care s-au sinucis la Piteºti – în fond, tot uciºi au fost
ºi aceºtia – se cunosc morþile lui Cornel Niþã, Eugen Gavrilescu, Ion Pintilie, Mihai
Poenaru, Alexandru Bogdanovici, Chiricã Balaniºcu, Paul Limberea60, Ion Turtureanu
(contractase o meningitã fiind pus sã stea cu capul la geam dupã ce fusese bãtut, în
plinã iarnã), Mihai Iosub, Cantemir, Nedelcu, Gheorghescu, Eugen Anghelescu,
Jimboiu ºi Gafencu – la Piteºti, ºi Ion Cristea, Vasile Dîmbu, Garofil Dimciu, Petre
Popescu, Dumitru Radovan, Ion Dincã, Ion Tîmpa, Constantin Belecciu, ªtefan Taban,
Ion Hortoloman, Dumitru Vasile, Munteanu, Nãstase, Panã, Rozenkrantz, Gheorghe
Popescu, Andrei Dumitru – la Gherla, Mircea Cucu – la Târgu Ocna.
Despre cei care au murit la Gherla ne-au rãmas, graþie documentelor din procesul

42
57bis.qxd 11/22/2006 7:35 PM Page 43

Þurcanu, mai multe date, deºi e foarte probabil ca unele sã fie aproximative. Astfel,
Vasile Dîmbu a murit pe 6 octombrie 1950: având un cãluº îndesat în gurã, s-a înecat
cu propria vomã, dupã ce fusese lovit în stomac.61 Ion Cristea moare ºi el a doua zi.
Pe 18 noiembrie 1950, în urma bãtãilor aplicate de ªerbãnescu, Grama ºi gardianul
Vãºcan,62 se stinge Dumitru Radovan. În odine cronologicã, urmãtoarele victime sunt
Dumitru Vasile (deþinut de drept comun, prin noiembrie-decembrie 1950), Ion Tîmpa la
1 decembrie 1950 ºi Garofil Dimciu pe 12 decembrie 1950. Lovit la cap, el a fãcut
hematom ºi a intrat ulterior în comã, murind la infirmerie.63
Pe 12 decembrie 1950 moare Andrei Dumitru, decesele oprindu-se ulterior pânã în
varã. Pe 22 mai 1951, Petre Popescu (bãtut în camera 102, condusã de Ion Cerbu)
moare în infirmerie, unde nu fusese îngrijit deloc de doctorul Bãrbosu.64 Ultimul deþinut
despre a cãrui moarte avem mai mult detalii este Ion Dincã. Bãtut crunt de Vasile
Puºcaºu ºi Morãrescu la ordinul lui Popa, e ucis cu o injecþie de cãtre Aristotel
Popescu, la îndemnul aceluiaºi Popa, pe 20 august 1951.
Una dintre primele victime ale experimentului a fost bãcãuanul Cornel Niþã, în
vârstã de doar 20 de ani. Þurcanu s-a ocupat de el personal, ca ºi în alte cazuri fatale,
cerând cinic la final celor din comitetul O.D.C.C. sã anunþe doctorul cã a încetat sã batã
inima unui bandit. Niþã a fost bãtut crunt pe 26 sau 28 februarie 1950 cu pumnii ºi
picioarele de câte 6-7 torþionari deodatã, pânã a cãzut ameþit. Readus în simþiri cu apã
rece, e bãtut mai apoi la tãlpi, trecând iar prin lovituri de pumn pânã la leºin. A fost
„botezat” în dejecþii, lovit inclusiv cu bãþul la testicule ºi cu bocancul în burtã ºi ficat de
cãtre Þurcanu. E ridicat ºi suspendat în aer de braþe – luxate, cu aceastã ocazie, ºi lovit
cu ciomegele pe tot corpul: la cap, picioare, stomac ºi piept. Lãsat sã cadã de la
înãlþime, delireazã, spunându-i unui vecin sã îl anunþe pe Þurcanu cã moare: „Viaþa
asta nu are numai un sens material, ci ºi unul spiritual…chiar dacã ei cred cã omul e
doar vierme…”;65 intrã în comã ºi moare în acea noapte.

Partea a IIII - a

Sfârºitul reeducãrilor
La începutul verii anului 1952, experimentul înainta anevoie, fiind oprit la Canal,
Târgu Ocna ºi pe cale de lichidare la Piteºti. Practic, singura închisoare unde se bãtea
în continuare în a doua jumãtate a anului a fost Gherla. De ce s-a permis continuarea
torturilor la Gherla într-un moment în care era destul de clar cã acþiunea era pe
sfârºite? Existã douã variante: ori Securitatea credea cã e posibilã prelungirea
experimentului într-un penitenciar de maximã securitate cum era Gherla, ori a urmãrit
sã culeagã probe pentru un viitor proces al reeducatorilor. În acel moment, Securitatea
era suficient de bine organizatã cât sã nu permitã continuarea experimentului fãrã
ºtiinþa sa.
Cert este cã în decembrie 1951 unii dintre torþionari, în frunte cu Eugen Þurcanu,
au fost duºi la Jilava pentru cercetãri. Au existat mai multe etape în anchetele
organelor de Securitate, care nu pot fi disociate de evenimentele de pe scena politicã.
În 1952, când încep primele verificãri, e înlãturatã de la conducerea þãrii troica
promoscovitã Teohari Georgescu – Vasile Luca – Ana Pauker. Deºi nu existã probe
materiale, e foarte greu de crezut ca, într-un sistem atât de centralizat ºi birocratic cum

43
57bis.qxd 11/22/2006 7:35 PM Page 44

este comunismul, liderii partidului sã nu fi fost implicaþi într-un fel sau altul în
experimentul Piteºti. Membrii Biroului Politic al Partidului Muncitoresc Român nu aveau
cum sã nu fie informaþi mãcar despre ce se întâmpla în închisorile din þarã, mai ales
cã cei trei aveau legãturi foarte strânse cu Moscova, locul în care probabil s-au luat
cele mai importante decizii privind reeducãrile. Unii foºti piteºteni cred chiar cã sfârºitul
experimentului se leagã direct de decizia lui Gheorghiu-Dej de a scãpa de adversarii
sãi din conducerea partidului.

Procesul Þurcanu
Iniþial anchetatorii au vrut sã acrediteze ideea cã legionarii au fost cei care au
organizat fenomenul Piteºti de capul lor ºi fãrã ajutor, pentru a discredita regimul
comunist. Acesta e ºi motivul pentru care au implicat în proces exclusiv legionari, unii
chiar fãrã legãturã cu ce se întâmplase în închisori. Din cei douãzeci ºi doi de
condamnaþi, avocatul Nicolae Cobâlaº nici mãcar nu trecuse prin Piteºti ori Gherla,
având singura vinã de a fi un important lider legionar, iar Paul Cristian ªerbãnescu nu
bãtuse nici el pe nimeni, ocupându-se doar cu strângerea informaþiilor pentru reþeaua
lui Alexandru Matei; mai mult decât atât, el nici nu era legionar, fiind arestat ca fãcând
parte dintr-o organizaþie regalistã.
În torturile de la Piteºti ºi din celelalte închisori nu au fost implicaþi doar legionari.
Printre cei mai feroce torþionari se numãrau ºi Titus Leonida (condamnat ca þãrãnist),
Ion Bogdãnescu (regalist), Coriolan Gherman (socialist), Steiner ori Fuchs (ambii
sioniºti), dar aceºtia nu au prezentat interes pentru varianta aleasã de Securitate, cu
toate cã unii aveau morþi pe conºtiinþã. Ca atare, întrebãrile anchetatorilor din prima
fazã urmãreau sã stabileascã prin ce mijloace au comunicat conducãtorii legionari
(Horia Sima, Vicã Negulescu ºi Nicolae Pãtraºcu) ordinele lor echipei lui Þurcanu.
Sunt necesare unele precizãri despre cum se realizau anchetele. În primul rând,
deþinuþii erau cercetaþi în douã mari centre: Ploieºti ºi Râmnicu Sãrat. Cel care scria
procesul verbal era întotdeauna anchetatorul, deþinutul urmând doar sã reciteascã ºi
sã semneze ceea ce consemnase acesta. Cã unii deþinuþi n-au avut nici mãcar acest
drept, ne-a spus-o Octavian Voinea, care susþine cã, în urma „presiunilor morale ºi
fizice” exercitate asupra sa, a fost forþat sã semneze ceea ce i se oferea. Ce se
întâmpla în celule ºi în sala de anchetã cu aceºti oameni nu e foarte greu de imaginat.
Conform consemnãrilor oficiale, Nicolae Cobâlaº, de pildã, a stat în anchetã
cincisprezece ore pentru un interogatoriu transcris în doar patru pagini.
Urmare directã a faptului cã anchetatorii scriau procesele verbale, limbajul uzitat
este unul tipic comunist: documentele abundã în referiri la „ajutor legionar”, „activitate
legionarã”, „comandament legionar”, „aºa-zisa reeducare”. Toate declaraþiile urmeazã
acelaºi tipar ºi urmãresc sã conducã anchetatul spre o anumitã idee. În aceste condiþii,
declaraþiile deþinuþilor, aºa cum apar în Memorialul ororii, trebuie privite cu maximã
mefienþã, unele fiind adevãrat material de propagandã comunistã (cazul declaraþiilor lui
Aristotel Popescu, asupra cãruia însã spãlarea creierului izbutise).
Cu timpul comuniºtii ºi-au dat seama de absurditatea scenariului lor ºi, poate ºi
consecinþã a dispariþiei lui Pauker, Georgescu ºi Luca de pe eºichierul politic, au
hotãrât sã implice ºi pe unii membri ai administraþiei penitenciarelor ºi chiar capi ai
Securitãþii. Lui Gheorghe Calciu i s-au cerut în aceastã fazã declaraþii despre
Alexandru Nicolschi însuºi. Totuºi, acesta nu a fost implicat deloc în procesul care a

44
57bis.qxd 11/22/2006 7:35 PM Page 45

urmat, la fel cum nici cei condamnaþi n-au fost pedepsiþi prea aspru. Hotãrârea luatã a
fost ca acei comandanþi sacrificaþi sã fie prezentaþi ca induºi în eroare de acþiunea
legionarilor, pe care doar au tolerat-o. Interesant e cã, imediat dupã înlãturarea Anei
Pauker de la conducerea partidului, colonelul Ludovic Zeller, serios implicat în acþiunea
Piteºti, e gãsit mort, cu un glonþ în cap. Varianta care a circulat a acreditat ideea unei
sinucideri, dar nu e de neglijat nici faptul cã devenise un personaj incomod odatã cu
încetarea reeducãrilor. Moartea sa demonstreazã faptul cã ºtia destul de multe despre
iniþiatorii experimentului.
Anchetele premergãtoare procesului Þurcanu au durat aproape trei ani, iar deþinuþii
au fost interogaþi pe tot parcursul anilor 1953-1954. Procesul în sine a avut loc în
septembrie – noiembrie 1954, iar completul de judecatã a fost condus de Alexandru
Petrescu, cel care prezidase ºi la procesele lui Iuliu Maniu ºi al sabotorilor de la Canal.
Rechizitoriul procurorului militar recunoaºte cã parte din informaþiile date de deþinuþii
maltrataþi erau „neesenþiale ºi nereale” ºi prezintã numele unor morþi din timpul
reeducãrilor. Actul este însã material de propagandã, prezentând întreaga acþiune ca
o idee a lui Horia Sima, transmisã ºefilor legionari din þarã ºi mai apoi legionarilor din
închisori. Au fost considerate probe inclusiv declaraþiile care spuneau cã ordinele au
fost transmise printr-un petic cusut în pantalonii lui Iosif Iosif.
În sentinþa finalã se pune accentul pe sabotajul din atelierele de muncã de la Gherla
(una din temele preferate ale comuniºtilor, dupã ce fusese considerat principalul motiv
al eºecului de la Canal), dar se recunoaºte ºi complicitatea unor persoane din organele
administrative ºi de Securitate. Încadrarea juridicã, deºi nesemnificativã din cauza
manipulãrii întregului proces, consemneazã „acte de teroare în grup” ºi „acte de
pregãtire la crima de uneltire contra securitãþii interne a Republicii Populare România”.
Datoritã faptului cã dosarul lui Nicolae Cobâlaº era extrem de subþire, el neavând
legãturã cu reeducãrile, acuzaþiile la adresa sa au fost reluate separat, arãtându-se cã
ceilalþi acuzaþi l-ar considera creierul din umbrã al întregii acþiuni. În plus, Octavian
Zbranca a fost acuzat ºi de înaltã trãdare, pentru cã se înrolase în „aºa-zisa armatã
naþionalã a lui Horia Sima”.
Eugen Þurcanu, Alexandru Popa, Vasile Puºcaºu, Vasile Pãvãloaie, Mihai
Levinschi, Octavian Voinea, Ion Stoian, Cristian Paul ªerbãnescu, Grigore
Romanescu, Cornel Pop, Cornel Popovici, Ioan Voin, Ioan Cerbu, Gheorghe Popescu,
Constantin P. Ionescu, Nuti Pãtrãºcanu, Maximilian Sobolevschi, Dan Dumitrescu,
Constantin Juberian ºi Aristotel Popescu au fost aºadar acuzaþi de „teroare în grup” ºi
„acte pregãtitoare la crima de uneltire contra securitãþii statului”. Lui Octavian Zbranca
i s-a adãugat ºi acuzaþia de înaltã trãdare, în timp ce lui Cobâlaº i s-a pãstrat doar
aceea de „pregãtire la uneltire contra securitãþii statului”. Încadrãrile juridice au avut
mai puþinã importanþã însã, întrucât condamnãrile fuseserã probabil stabilite dinainte,
ca în orice proces politic comunist. Pe 10 noiembrie 1954, toþi cei douãzeci ºi doi de
inculpaþi au fost condamnaþi la moarte ºi confiscarea averii personale, iar lui Zbranca i
s-au acordat ºi douãzeci ºi cinci de ani de muncã silnicã, plus zece ani de degradare
civilã pentru înaltã trãdare.
Execuþia principalã a avut loc la Jilava, în noaptea de 17 decembrie 1954, fiind
lichidaþi Eugen Þurcanu, Ion Stoian, Nicolae Cobâlaº, Cristian Paul ªerbãnescu,
Grigore Romanescu, Cornel Pop, Cornel Popovici, Octavian Zbranca, Ioan Voin, Ioan
Cerbu, Gheorghe Popescu, Constantin P. Ionescu, Constantin Juberian, Mihai
Levinschi, Vasile Pãvãloaie ºi Maximilian Sobolevschi. Vasile Puºcaºu a fost executat
abia pe 22 iunie 1955, din motive ce nu se cunosc, iar restul condamnaþilor (Alexandru

45
57bis.qxd 11/22/2006 7:35 PM Page 46

Popa, Octavian Voinea, Nuti Pãtrãºcanu, Dan Dumitrescu ºi Aristotel Popescu) au fost
þinuþi în viaþã pentru cã regimul comunist mai pregãtea niºte procese la care avea
nevoie de martori.

Procesul ofiþerilor
Despre cel de-al doilea proces al fenomenului Piteºti ºi despre procesul oficialilor
implicaþi în aceastã acþiune au rãmas prea puþine date. Sentinþa celui din urmã
confirmã condamnarea la 16 aprilie 1957 a urmãtorilor: fostul inspector ºef în Direcþia
Generalã a Penitenciarelor, Tudor Sepeanu (8 ani), directorul penitenicarului Piteºti,
Alexandru Dumitrescu (7 ani), ofiþerul politic din Gherla, Gheorghe Sucegan (7 ani),
ofiþerul politic din Gherla, Constantin Avãdanei (6 ani) ºi doctorul închisorii Gherla,
Viorel Bãrbosu (5 ani). Dincolo de disproporþia dintre pedepsele torþionarilor ºi ale
comandanþilor, nu existã nici o dovadã cã aceste sentinþe au fost executate.
Dimpotrivã, Sepeanu, deºi cãzuse în dizgraþia regimului încã din 1950 datoritã
trecutului sãu dubios din timpul rãzboiului, a fost eliberat dupã doar câteva luni, cerând
prin memorii ulterioare reabilitarea sa. Nu se ºtie ce s-a întâmplat cu el dupã aceastã
datã.66
Directorul Piteºtiului, Alexandru Dumitrescu, a avut ºi el o soartã incertã. Arestat în
1953, dupã condamnarea sa din 1957 au circulat doar zvonuri. Unii spun cã l-ar fi
întâlnit în Bucureºti în 1958, alþii cã ar fi fost þinut la Vãcãreºti, unde se cãia de ce
fãcuse. Dumitrescu era oltean de origine, nãscut la Dragoteºti în 1914 ºi fusese
implicat activ în reeducãri. A colaborat îndeaproape cu Þurcanu, dând ordine sã fie
mutaþi deþinuþi dintr-o celulã într-alta dupã cum dorea acesta, dar s-a implicat ºi fizic în
demascãri, bãtând crunt deþinuþii la începutul acþiunii, în decembrie 1949. Treptat, el a
fost înlãturat însã de la circuitul informaþiilor despre reeducare de cãtre Securitate, care
þinea la conspirativitatea miºcãrii ºi s-a folosit de oamenii sãi din închisori, respectiv de
ofiþerii politici.
Mãrturiile despre el sunt oarecum contrastante: existã voci care spun cã în afarã
era vãzut ca un om manierat ºi sensibil, dar în închisoare era deseori vãzut cum savura
bãtãile inumane din celule, uitându-se prin vizetã singur sau însoþit de politicul Marina
ori de alþi securiºti67. De asemenea, un deþinut care fusese prieten bun în copilãrie cu
el, Gheorghe Miulescu, a fost avertizat de director cã reeducãrile sunt groaznice, drept
care, pe un ton îngrozit, acesta l-a sfãtuit sã nu declare prea multe. Dumitrescu credea
cã, odatã venit la Piteºti, va putea sã facã ceva pentru a îmblânzi demascãrile. E
posibil ca acest avertisment sã îi fi fost dat lui Miulescu doar pentru a nu vorbi prea
mult despre Dumitrescu în demascãri, întrucât se cereau informaþii ºi despre ajutoarele
din cadrul închisorii; dacã a fost aºa, însã, Dumitrescu ºi-a luat un mare risc vorbind
cu vechiul sãu prieten.
Datele rãmase despre ceilalþi doi condamnaþi sunt destul de puþine. Gheorghe
Sucegan era nãscut în Mãdãraº, aproape de Oradea, ºi a participat direct la reeducãri,
bãtând deþinuþi ºi fiind legãtura torþionarilor din Gherla cu Securitatea. Nu existã nici
documente, nici mãrturii legate de data eliberãrii sale din închisoare dupã ce a fost
condamnat. Celãlalt ofiþer politic condamnat, Constantin Avãdanei, a participat ºi el
activ la crimele din Gherla, pentru care se pare cã nu a plãtit decât formal,
neexecutându-ºi pedeapsa. Avãdanei era originar din Mihãileºti, judeþul Suceava.
Celor patru condamnaþi li s-au gãsit circumstanþe atenuante, fiind achitaþi de

46
57bis.qxd 11/22/2006 7:35 PM Page 47

acuzaþia de „acte de pregãtire la crima de uneltire contra securitãþii interne a R.P.R.”.

Condamnãrile uºoare se explicã deci prin singurul cap de acuzare rãmas: favorizarea
crimei de acte de teroare. Celui de-al cincilea condamnat, doctorul din penitenciarul
Gherla, Viorel Bãrbosu, nu i s-au acordat circumstanþe atenuante, fiind condamnat la
cinci ani de închisoare pentru „nedenunþarea actelor de teroare”.
Sigur cã ºi acest al doilea proces a fost tot o mascaradã a comuniºtilor. Cei cinci
inculpaþi reprezintã o foarte micã parte a celor implicaþi în reeducãri, nu dintre cei mai
vinovaþi, bineînþeles, iar condamnãrile lor sunt anormal de mici. Doctorul Bãrbosu, de
pildã, a ucis cu bunã ºtiinþã unii deþinuþi, refuzând sã le acorde îngrijiri medicale (cazul
lui Petre Popescu), încadrarea sa la omisiune de denunþ fiind astfel ridicolã. Rolul
procesului însã a fost doar disculparea partidului ºi a Securitãþii, iar logica lipsea din
orice proces politic regizat de comuniºti.

Al doilea proces al reeducãrilor

Pornind de la aceeaºi lipsã a logicii, comuniºtii au organizat un al treilea proces al
fenomenului Piteºti (al doilea al deþinuþilor), în vara anului 1957, cu scopul de a mai
condamna câþiva lideri legionari. În boxa condamnaþilor au luat loc Nicolae
Pãtraºcu,Valeriu Negulescu, Constantin Opriºan, Dragoº Hoinic, Gheorghe Calciu,
Iosif V. Iosif, Aurel Popa, Gheorghe Caziuc ºi Virgil Bordeianu, iar martori au fost aduºi
supravieþuitorii primului proces: Alexandru Popa, Octavian Voinea, Nuti Pãtrãºcanu,
Aristotel Popescu ºi Dan Dumitrescu.
Spre deosebire de procesul lotului Þurcanu, acesta n-a mai putut fi exploatat de
comuniºti din cauza opoziþiei acuzaþilor. Gheorghe Calciu s-a ridicat împotriva
absurditãþii întregii mizanscene ºi a denunþat adevãraþii responsabili pentru demascãri:
Nicolschi, Dulgheru, Zeller, Dumitrescu, Marina, Avãdanei (care l-ar fi ºi instruit).
Calciu ºi Iosif V. Iosif au fost cei mai recalcitranþi dintre acuzaþi, iar Dragoº Hoinic a
refuzat sã vorbeascã la interogatoriu, pe motiv cã sentinþa e stabilitã dinainte.
Procurorul arãtase printr-o declaraþie semnatã de Costache Opriºan (sub torturi,
bineînþeles) cã Opriºan însuºi i-a ordonat lui Þurcanu sã îl batã! Procesul a fost întors
de izbucnirea lui Calciu68, dar condamnãrile au fost dure: Virgil Bordeianu, Gheorghe
Caziuc ºi Vicã Negulescu au fost condamnaþi la moarte (deºi nu au fost executaþi), iar
ceilalþi au luat pedepse de douãzeci ºi cinci de ani ori muncã silnicã pe viaþã. Gheorghe
Caziuc fusese rearestat pentru acest proces, iar între condamnãri avusese ºi un copil,
în timp ce Negulescu a fost condamnat fãrã a avea legãturã cu reeducãrile, pe
considerentul cã era unul dintre principalii lideri legionari.
La scurtã vreme dupã acest ultim proces, pedepsele cu moartea ale lui Popa Þanu,
Octavian Voinea, Aristotel Popescu, Nuþi Pãtrãºcanu ºi Dan Dumitrescu sunt
comutate în muncã silnicã pe viaþã. Cei cinci vor fi încarceraþi la Jilava, într-un regim
de exterminare, alãturi de ceilalþi implicaþi în proces, dar ºi de Marcel Petriºor, Pavel
Grimaschi ºi Nicolae Pãtraºcu. Comuniºtii i-au repartizat în patru celule, având grijã ca
în fiecare sã fie cel puþin un bolnav de tuberculozã. Datoritã acestui lucru ºi datoritã
condiþiilor inumane din casimcã, vor muri, pe rând: Vicã Negulescu, Dan Dumitrescu,
Costache Opriºan, Nuþi Pãtrãºcanu, Aristotel Popescu ºi Gheorghe Caziuc. Cei care
s-au încãpãþânat sã nu moarã vor trece ºi prin reeducarea din Aiud (1962-1964).

47
57bis.qxd 11/22/2006 7:35 PM Page 48

Viziuni asupra vinovaþilor

Experimentul reeducãrii prin torturã din închisorile comuniste a fost un subiect tabu
pânã în 1989. În þarã nu s-a vorbit despre demascãri pânã dupã Revoluþia din 1989,
cu toate cã Ceauºescu avea perioade în care critica greºelile regimului de teroare
instaurat de Gheorghiu-Dej. În acest context, nu e de mirare cã primele cãrþi despre
fenomenul Piteºti au apãrut în strãinãtate. Dumitru Bacu ºi Virgil Ierunca nu fãceau
altceva decât sã prezinte evenimentele tragice din Piteºti ºi Gherla, deºi nici unul nu
trecuse prin vreuna din aceste închisori. Grigore Dumitrescu a fost prima victimã care
a avut curajul de a rupe tãcerea, desigur ajutat de faptul cã emigrase în Germania.
Lipsa mãrturiilor s-a estompat încet dupã 1989, tot mai multe victime prezentându-ºi
experienþele ºi opiniile despre ce li s-a întâmplat. Securitatea s-a bazat pe coimplicarea
deþinuþilor în torturi pentru a asigura conspirativitatea acþiunii ºi într-adevãr foarte mulþi
dintre cei care au trecut prin Piteºti ori Gherla au refuzat sã vorbeascã despre asta.
Tãcerea cea mai importantã a fost cea a lui Alexandru Popa, care putea dezlega multe
iþe ale acestei afaceri, dar, chinuit de amintiri (ºi probabil de remuºcãri), el a refuzat în
permanenþã sã scoatã un cuvânt despre demascãri.
O analizã de fond a fenomenului ridicã o serie de întrebãri fundamentale: Ce se
urmãrea de fapt? De ce a avut loc în România ºi nu în alt stat din lagãrul comunist?
Cine l-a iniþiat? De ce au fost aleºi pentru experiment tinerii, mai ales tinerii legionari?
De ce a fost ales Piteºtiul, un penitenciar relativ mic? Care a fost rolul proceselor? Cum
poate fi explicatã atitudinea acelor torþionari care au aderat de bunãvoie la reeducare?
Care a fost rolul lui Eugen Þurcanu ºi cine inventa metodele de torturã? În fine, a reuºit
oare experimentul iniþiat de comuniºti? Am urmãrit rãspunsurile date acestor întrebãri
de cei care au scris despre Piteºti.
În general, fostele victime considerã cã miºcarea era de la început îndreptatã
împotriva legionarilor. Nagy Géza (nelegionar) oferã ºi o explicaþie pentru alegerea
acestora: legionarii erau cei mai aprigi contestatari ai regimului comunist, atât în
discurs, cât ºi în acþiuni. În plus, ei erau tineri intelectuali. Timiºoreanul Aurel Suciu
este de pãrere cã tineretul studios, viitoarele elite erau þinta experimentului69.
Dumitru Bordeianu crede cã scopul reeducãrilor era asasinarea fizicã ºi moralã a
tineretului legionar, iar originile acþiunii s-ar gãsi la Moscova. Rolul cel mai important în
aplicarea planurilor fãurite acolo l-ar avea Nicolschi, susþinut de troica
Pauker–Luca–Georgescu. Bordeianu are o viziune aparte referitoare la rolul lui
Þurcanu, pe care îl vede o victimã amãgitã de Nicolschi. De asemenea, dacã e adevãrat
cã se cãise ºi îºi asumase vina pentru Piteºti, Bordeianu îl proiecteazã a fi mântuit.
Dintre studenþi, Dumitru Bacu îi considerã pe Eugen Þurcanu, Titus Leonida, dar ºi
pe Alexandru Bogdanovici principalii responsabili. Dintre oficialitãþi, e de pãrere cã ar
fi trebuit „ascultaþi” atât Nicolschi, Dulgheru, Jianu, Teohari Georgescu, Drãghici ºi
Borilã, cât ºi gardienii de la Piteºti ori Gherla, pentru a putea fi stabilit adevãrul. În ceea
ce priveºte scopul acþiunii, Bacu avanseazã ideea încercãrii de a distruge miºcarea
naþionalistã, prin ruperea continuitãþii, realizabilã în condiþiile distrugerii tineretului. El
nu crede cã informaþiile ºi denunþurile obþinute de comuniºti puteau fi un scop în sine,
dar propune un alt motiv: rãzbunarea pe studenþimea anticomunistã – „cel mai
consecvent duºman al comunismului”.70
Paul Goma, netrecut nici el prin Piteºti, condamnã pe cei implicaþi: coloneii Zeller,
Dulgheru ºi Sepeanu, Nicolschi, Ana Pauker, directorii Dumitrescu ºi Goiciu, ofiþerii
politici Marina, Avãdanei, Koller ºi Mihalcea, dar ºi unii gardieni.

48
57bis.qxd 11/22/2006 7:35 PM Page 49

Grigore Dumitrescu gãseºte ºi el orginile experimentului în Rusia postrevoluþionarã.

În þarã, vinovaþii pentru implementarea mecanismului ar fi Nicolschi, cu acceptul Anei
Pauker, în timp ce conducerea terorii au avut-o Dulgheru ºi Zeller. Scopul lui Nicolschi
ar fi fost acela de a stârni „confuzie, deznãdejde, scârbã între deþinuþi”.71
Felix Ostrovschi considerã cã fenomenul Piteºti, care se inspira din pedagogia
violentã a lui Makarenko (care, totuºi, se baza mai mult pe munca în colectiv decât pe
bãtaie), urmãrea mutilarea ori distrugerea sufletului, anihilarea personalitãþii,
dezumanizarea ºi robotizarea pe plan individual, dar ºi anihilarea tineretului
studenþesc, din punct de vedere social-politic. Ostrovschi argumenteazã cã acþiunea
de la Piteºti avea ºi un rol experimental, dorind sã se evidenþieze consecinþele
supunerii deþinuþilor la torturã continuã.72
Traian Popescu face parte din categoria celor care vãd obþinerea de informaþii drept
motivul pentru care s-a torturat, în timp ce Nicu Ioniþã identificã un scop bine
determinat: depersonalizarea ºi transformarea deþinuþilor în instrumente docile în
mâinile comuniºtilor. Practic, se urmãrea transformarea omului în contrariul sãu, ca un
prim pas important în formarea omului nou clamat de regim.73
ªtefan Davidescu crede la rândul sãu cã se dorea obþinerea unei generaþii de
„oameni noi”, avansând chiar ideea cã aceasta trebuia sã devinã prima generaþie
amnezicã a noii societãþi.
Fag Negrescu, unul dintre puþinii nelegionari care au trecut prin Piteºti, insistã pe
implicarea Ministerului de Interne, care ar fi iniþiat, sprijinit, oblãduit ºi încurajat
desfãºurarea evenimentelor. Negrescu îºi argumenteazã teza prin desele inspecþii în
închisori ale coloneilor Sepeanu ºi Zeller, dar ºi ale lui Nicolschi.74
Banu Rãdulescu, în articolele sale din revista „Memoria”, penduleazã între
denumirea de „fenomen” ºi „experiment” pentru ceea ce considerã a fi „cea mai oribilã
crimã închipuitã vreodatã de mintea omeneascã”. Scopul acþiunii ar fi fost o nouã
anchetã, iar prezenþa în comitetul lui Þurcanu a unor þãrãniºti, liberali ori sioniºti s-ar
explica prin necesitatea ca aceºtia sã obþinã informaþii de la foºtii lor colegi de
rezistenþã. ªi B. Rãdulescu e de pãrere cã toþi cei implicaþi într-un fel sau altul în
demascãri sunt de condamnat, în ordinea: Nicolschi, Teohari Georgescu, Marin Jianu,
Petre Borilã, Alexandru Drãghici, Zeller, Dulgheru, Sepeanu, Albon, Goiciu, Koller,
Mihalcea, Dumitrescu, Gheorghiu, Avãdanei, Marina, gardienii care au bãtut din Piteºti
ºi Gherla, dar ºi Þurcanu, Levinschi, Popa, Mãrtinuº, Leonida ºi ceilalþi torþionari care
n-au primit nici o palmã înainte de a începe torturile.
Costin Meriºca identificã trei þeluri ale acþiunii: obþinerea de informaþii suplimentare
celor din anchetele premergãtoare condamnãrii, zdrobirea tineretului – cel mai puternic
adversar al comuniºtilor–, dar ºi crearea omului nou. Deþinuþii trecuþi prin Piteºti urmau
sã formeze ºi viitori delatori din rândul intelighenþiei. Iniþiatorii acþiunii scontau pe
pãstrarea conspirativitãþii prin implicarea torturaþilor în represiune ºi prin
compromiterea tuturor. Totuºi, treptat ºi cu foarte puþine excepþii, reeducaþii ºi-au
regãsit echilibrul ºi verticalitatea, spune Meriºca.75
Spãlarea creierelor pentru formarea oamenilor noi este teza susþinutã ºi de
Octavian Voinea. Acesta considerã cã rezistenþa era imposibila la Piteºti, scãparea
fiind datã de moarte, pierderea minþilor ori de o salvare divinã. Altfel, cãderea era unica
opþiune a celor torturaþi.76
Istoricul Dennis Deletant argumenteazã cã Alexandru Nicolschi este coordonatorul
experimentului de la Piteºti, care urmãrea sã inducã teroare adversarilor regimului, dar
ºi sã distrugã personalitatea individului. În acelaºi timp, Deletant leagã sfârºitul

49
57bis.qxd 11/22/2006 7:35 PM Page 50

reeducãrilor de înlãturarea grupului din jurul Anei Pauker, o posibilã explicaþie fiind
încercarea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej de a demonstra cã regimul de teroare era
instaurat de cãtre Pauker, Georgescu ºi Luca.77
Nagy Géza gãseºte ºi el vinovãþii în diferite grade: de la Nicolschi ºi Zeller pânã la
ultimul deþinut care a torturat, dar sugereazã cã adevãraþii responsabili sunt în
continuare necunoscuþi. Inocenþiu Glodeanu acuzã nu atât directivele care ar fi venit
de la Moscova, cât obedienþa ºi laºitatea conducãtorilor partidului ºi Securitãþii. Atât
Glodeanu cât ºi Vasile Ilea (torturat la Gherla) cred cã Securitatea urmãrea prin
reeducãri sã scoatã noi informaþii despre rezistenþa anticomunistã.
Ioan Sãbãciag subscrie ideii conform cãreia informaþiile erau principala motivaþie a
torturilor, dar crede cã, în subsidiar, se dorea ºi robotizarea, depersonalizarea
victimelor, pentru a le transforma în elemente obediente ale noii societãþi.78
Asemeni lui Nagy Géza, care porneºte judecarea vinovaþilor de la propria
persoanã, ºi Viorel Gheorghiþã se raporteazã la propriile fapte, ºi, generalizând, la cele
ale deþinuþilor torturaþi. El face însã diferenþa între „a fi în Infern” ºi „a face parte din
Infern”, între victimele simple ºi „victimele vinovate”. Primii, spune Gheorghiþã, au dat
dovadã de slãbiciune, dar nu de ticãloºie.79
Existã douã tipuri mari de foºti piteºtizaþi din punctul de vedere al raportãrii la trecut:
cei care, revenindu-ºi dupã cumplita traumã, au încercat sã înþeleagã experimentul la
care au fost supuºi, sã ºi-l explice ºi sã identifice responsabilii, ºi aceia care, deºi ºi-au
regãsit un oarecare echilibru sufletesc, au fost prea afectaþi de teribilele încercãri prin
care au trecut ca sã contureze un tablou general. Unii dintre cei din urmã nu cunosc
detalii despre cel de-al doilea proces al reeducãrilor, de pildã, ori nu ºi-au pus
problema vinovaþilor ºi iniþiatorilor. Sunt aceleaºi persoane care s-au închis în ele,
resemnate ºi mefiente. Dacã ne gândim cã mulþi dintre ei au fost studenþi de excepþie,
unii ºefi de promoþie, ne facem o idee despre grozãvia ºi demenþa care a pus stãpânire
pe închisorile comuniste din România între 1949 ºi 1952.
Multe dintre fostele victime argumenteazã cã doar cei care au trecut prin reeducãri
au dreptul sã vorbeascã despre ele, probabil din teama de a nu fi judecaþi ºi blamaþi.
Totuºi, existã ºi voci care spun cã martorii nu pot fi judecãtori în propriile lor cazuri
(Viorel Gheorghiþã este un asemenea caz). E de remarcat cã aproape toþi foºtii deþinuþi
trecuþi prin Piteºti ori Gherla cu care am stat de vorbã doresc abordãri noi ºi
îmbunãtãþite ale studierii fenomenului.

Concluzii
În ceea ce mã priveºte, cred cã e dificil de stabilit adevãrul despre fenomenul
Piteºti. Atâta timp cât nu existã documente, iar cei care cunoºteau intenþiile iniþiatorilor
s-au cufundat în tãcere pânã la moarte (Alexandru Popa, Alexandru Nicolschi), se pot
face doar speculaþii ori interpretãri legate de scopurile urmãrite prin demascãri.
Închisoarea din Piteºti a fost aleasã ca punct central al experimentului datoritã izolãrii
sale, ce fãcea inutile eventualele strigãte dupã ajutor, dar cred cã la fel de important a
fost ºi faptul cã era o închisoare relativ nouã ºi nu foarte mare, ceea ce a uºurat
popularea ei cu studenþi. Ar fi fost imposibilã o reeducare în deplinã conspirativitate la
Gherla, de exemplu, ori la Aiud.
România, dupã cum am arãtat, nu avea nici o afinitate specialã pentru comunism,
dimpotrivã. Comuniºtii erau insignifianþi în perioada interbelicã, atât numeric, cât ºi ca

50
57bis.qxd 11/22/2006 7:36 PM Page 51

prezenþã în viaþa publicã. Chiar ºi instalarea la putere s-a fãcut treptat, cu sprijinul
hotãrâtor al Uniunii Sovietice ºi prezenþa paralizantã a Armatei Roºii în þarã. În aceste
condiþii e foarte greu de crezut cã în 1948 (data la care a pornit reeducarea la
Suceava), într-un moment în care comuniºtii conduceau þara singuri de numai câteva
luni, dupã abdicarea forþatã a Regelui Mihai, Securitatea ori Partidul Muncitoresc
Român a reuºit sã elaboreze pe cont propriu o acþiune atât de meticuloasã ca aceea
pusã în practicã la Piteºti ori Gherla. Dupã toate probabilitãþile, serviciile româneºti au
primit indicaþii foarte clare de la Moscova despre ce urmau sã punã în practicã. Cât
priveºte sursele forurilor moscovite, reeducarea prin violenþã a lui Anton Makarenko a
fost mai mult ca sigur doar un punct de plecare, întrucât acesta avusese condiþii foarte
diferite în lagãrul sãu faþã de cele de la Piteºti. Cea mai importantã diferenþã este cã
tinerii delincvenþi de care s-a ocupat Makarenko nu erau þinuþi cu forþa în lagãr, ci
puteau intra ori ieºi din el oricând doreau. Apoi, Makarenko lovise un singur copil, iar
palma datã acestuia avea sã îi fie reproºatã atât de colegii pedagogi, cât ºi de propria
conºtiinþã. Totuºi, experimentul dezvoltat de el a fost preluat apoi de maºina de
propagandã rusã ºi, foarte probabil, de serviciile secrete. Uniunea Sovieticã mai
beneficia, în acelaºi timp, de experienþa lagãrelor de muncã ºi a închisorilor politice.
Cred, aºadar, cã principiile fundamentale care au fost aplicate la Piteºti, Gherla ºi în
mai micã mãsurã la Târgu Ocna, Braºov, Ocnele Mari ºi Peninsula, au venit de la
Moscova, prin agenþii NKVD aflaþi la conducerea României: Alexandru Nicolschi, Miºu
Dulgheru ºi Pantiuºa Bodnarenko, cu posibila implicare directã a Anei Pauker, care
avea la rândul ei legãturi foarte puternice cu Moscova. Conducerea Partidului
Muncitoresc Român ºi-a dat girul fie direct, prin Biroul Politic, fie doar prin anumiþi
membri ai sãi, din cauza caracterului conspirativ al acþiunii. E sugestivã în acest sens
tãcerea membrilor P.M.R. ºi ai Securitãþii despre experiment, chiar ºi la decenii
distanþã de el.
Comitetul care s-a ocupat de implementarea directivelor în închisori i-a cuprins pe
colonelul Miºu Dulgheru (Dullberger), ºeful direcþiei de anchete din Securitate,
colonelul Tudor Sepeanu, inspectorul ºef în Direcþia Generalã a Penitenciarelor ºi
colonelul Ludovic Zeller (Cseller), director în Direcþia Generalã a Penitenciarelor,
sprijiniþi de Marin Jianu, ministru adjunct ºi secretar general la Ministerul de Interne,
sub atenta observaþie a lui Alexandru Nicolschi80 (Boris Grunberg). Legãtura
închisorilor cu Securitatea, de multe ori peste capul directorilor înºiºi, erau ofiþerii
politici. Ion Iþicovici Marina ºi Constantin Avãdanei au fost cei mai activi în reeducãri,
iar doctorul Gherlei, Viorel Bãrbosu, se face ºi el vinovat de moartea unor deþinuþi.
Implicaþi cu sau fãrã voia lor au fost apoi directorii penitenciarelor, mai ales Alexandru
Dumitrescu ºi Constantin Gheorghiu, primul participând activ la bãtãi în decembrie
1949, precum ºi gardienii din secþiile de la Piteºti ºi Gherla în care aveau loc
demascãri.
Poate mai vinovaþi decât cei din administraþia închisorilor (dacã putem stabili grade
de vinovãþie) au fost studenþii din lotul iniþial de cãlãi, conduºi de Eugen Þurcanu ºi
Alexandru Popa. Deºi simple instrumente, de care comuniºtii s-au lepãdat cu prima
ocazie, pentru a aºterne tãcerea definitivã peste acest subiect, toþi cãlãii din reeducãri
care au aderat la aceastã miºcare fãrã a fi fost bãtuþi, toþi cei care au acceptat sã îºi
batã, tortureze, batjocoreascã ºi omoare colegii doar pentru a ieºi mai devreme din
închisoare ori pentru a fi angajaþi dupã ieºire de cãtre Securitate, aºa cum li s-a promis
unora, sunt vinovaþi fãrã discuþie.
În aceastã categorie a deþinuþilor vinovaþi intrã însã, repet, numai cei care nu au fost

51
57bis.qxd 11/22/2006 7:36 PM Page 52

supuºi ºi ei torturilor înainte de a lovi. Toþi ceilalþi, deºi majoritatea au fost forþaþi de
torþionari sã batã ºi ei, nu pot fi blamaþi pentru ceea ce au fãcut dupã ce au trecut prin
calvarul schingiuirilor. Fiecare om îºi are limita lui de suportabilitate fizicã ºi psihicã.
Pentru mulþi, asistarea la torturile celor din jur era mult mai dureroasã decât propria
schingiuire. Trebuie þinut cont ºi de faptul cã toþi erau foarte tineri, caractere în formare
ºi cu o experienþã de viaþã limitatã. Monstruozitatea experimentului Piteºti constã
tocmai în verificarea limitelor deþinuþilor ºi în dezbrãcarea lor moralã. Este convingerea
mea intimã cã nimeni în afara lui Dumnezeu nu are dreptul sã îi judece pe aceºti
oameni, victime ale istoriei, ale circumstanþelor ºi ale ticãloºiei umane.
De ce a avut loc acest macabru experiment în România? Dintr-un motiv destul de
simplu: în nici o altã þarã din lagãrul comunist nu a existat o rezistenþã atât de
puternicã. E de ajuns în acest sens sã pomenim de rezistenþa armatã din munþi, unicã
în Europa, împotriva cãreia Securitatea a luptat ani de zile fãrã succes. România avea
o puternicã miºcare naþionalistã care încurca planurile Moscovei de a comuniza þara.
Ajungem astfel ºi la alegerea victimelor. Nu aº spune cã þinta experimentului au fost
legionarii în sine. Þinta a reprezentat-o tocmai aceastã miºcare naþionalistã, care,
întâmplãtor sau nu, era formatã în marea ei majoritate din membrii Miºcãrii Legionare.
Dacã legionarii ar fi fost singura þintã, nu s-ar explica prezenþa celor arestaþi ca
simpatizanþi þãrãniºti, liberali ori monarhiºti.
În ceea ce priveºte scopul urmãrit, consider cã primordialã a fost distrugerea fizicã,
dar mai ales psihicã a liderilor tineretului naþionalist. Obþinerea de informaþii ºi
îndoctrinarea comunistã a deþinuþilor au fost doar bonusuri ale acþiunii, dar nu cred cã
au reprezentat un scop în sine. Informaþiile date sub torturã erau de prea puþine ori utile
Securitãþii, care a fost pusã pe drumuri degeaba de foarte multe ori, iar comuniºtii ºtiau
asta. De altfel, comportamentul torþionarilor în demascãri aratã cã nu erau chiar atât
de interesaþi de informaþii, de multe ori forþând victimele sã vorbeascã din simpla
plãcere sadicã de a tortura ºi umili. Cât despre ºedinþele de îndoctrinare, foarte mulþi
dintre cei care participau la ele nu fãceau altceva decât sã mimeze adeziunea la
ideologia marxist-leninistã pentru a scãpa de torturi. Ele au început destul de târziu
dupã începerea bãtãilor (prin aprilie 1950) ºi au durat foarte puþin. La Gherla ori în alte
închisori decât Piteºtiul ele nici mãcar nu au existat. Nici constrângerea deþinuþilor de
a se transforma în informatori dupã ieºirea din închisoare nu a fost un þel major, ca
dovadã cã unora nici mãcar nu le-a fost propusã.
Dezumanizarea era urmãritã pe mai multe planuri. În primul rând, erau mutilaþi fizic,
victimele fiind bãtute pânã nu mai puteau fi recunoscuþe nici de prietenii lor cei mai
buni. Apoi li se distrugea prestigiul de care se bucurau în ochii colegilor, fiind umiliþi prin
fel ºi fel de chinuri, pentru ca în final sã îºi piardã ºi respectul de sine. Metodele prin
care se realiza acest lucru erau variate de la individ la individ: pe unii îi distrugea
umilinþa de a fi forþat sã loveascã, pe alþii umilinþele fizice (îngurgitarea fecalelor ori a
urinei). Cert este cã toþi cei care au trecut prin Piteºti ori Gherla, indifirent dacã au fost
mai târziu obligaþi sã batã la rândul lor sau nu, au fost supuºi la umilinþe cu totul ieºite
din comun ºi traumatizante. Din acest punct de vedere, experimentul a reuºit în parte.
În absolut, însã, nu cred cã se poate vorbi de un succes al autoritãþilor comuniste
în ceea ce priveºte reeducãrile, din mai multe motive. Chiar dacã au ascuns multã
vreme opiniei publice orice fel de informaþie despre ele, chiar dacã au avut grijã ca nici
unul dintre cei implicaþi mai adânc sã nu rupã vreodatã tãcerea, date despre demascãri
au ieºit la suprafaþã în cele din urmã. Pe de altã parte, cu toate cã pe unii deþinuþi
reeducãrile i-au speriat într-atât încât s-au transformat în roboþi (Aristotel Popescu a
murit încercând sã stea în poziþia regulamentarã în celulã, de teamã sã nu fie reclamat,

52
57bis.qxd 11/22/2006 7:36 PM Page 53

iar Dan Dumitrescu ºi-a exprimat frustrarea în faþa trãdãrii comuniºtilor abia când
simþea cã moare, în clipele imediat premergãtoare decesului sãu), marea majoritate a
victimelor ºi-au revenit la scurtã vreme dupã ieºirea din închisori ºi ºi-au gãsit echilibrul
sufletesc. Fãrã discuþie, toþi au rãmas cu traume, dar cei mai mulþi au reuºit sã
depãºeascã aceastã teribilã experienþã. Unii s-au scuturat de murdãriile
experimentului chiar din închisori, Gheorghe Calciu dând peste cap întregul proces-
mascaradã în care a fost implicat prin sfidarea acuzelor ridicole aduse de procuror ºi
cererea de a fi traºi la rãspundere adevãraþii responsabili.
Motivele pentru care planurile comuniºtilor nu au reuºit în totalitate þin de proasta
lor gestiune, pe de o parte (decizia de a implanta experimentul ºi în alte închisori a fost
fatalã, din acest punct de vedere), ºi de incredibila putere de regenerare a sufletului
omenesc, pe de alta. În funcþie de mediul în care s-au gãsit dupã experienþa din
închisoare, deþinuþii ºi-au revenit mai repede sau mai încet. Credinþa a fost principalul
sprijin al victimelor, unele slujind chiar biserica ulterior (cazul pãrintelui Gheorghe
Calciu ori al preotului reformat Nagy Géza).
Eugen Þurcanu a fost instrumentul perfect în mânã comuniºtilor, care au ºtiut sã îi
speculeze la maximum sadismul ºi dorinþa de parvenire. Lui Þurcanu i se promisese în
schimbul colaborãrii eliberarea înainte de termen ºi un post în Securitate, adicã exact
ceea ce îºi dorea cel mai mult. Înfuriat de situaþia fãrã ieºire în care se gãsea dupã
arestare, el a cãlcat pe cadavre, la propriu, pentru a-ºi atinge scopul. Þurcanu era
foarte bine pregãtit de ofiþerii cu care avusese contacte, el spunând într-o celulã: „Vã
opuneþi zadarnic. Sistemul este experimentat de 25 de ani ºi nu a dat greº pânã acum.
Eu nu lucrez la întâmplare”.81 Ceilalþi torþionari din primul lot au fost ºi ei ademeniþi cu
aceleaºi propuneri, Ion Stoian mãrturisindu-i unui student pe care îl tortura cã Nicolschi
le-a promis eliberarea ºi funcþii de ofiþeri în Securitate dacã reuºesc sã scoatã
informaþii de la victime.82
Când lucrurile s-au complicat ºi zvonurile despre torturile din închisori au început sã
circule prin þarã ºi strãinãtate, Securitatea n-a avut probleme în a se descotorosi de
martorii incomozi. S-au înscenat nu mai puþin de trei procese: unul pentru a-i elimina
pe cei care ºtiau prea multe (deºi circulã zvonuri cã Þurcanu nu ar fi fost executat), al
doilea pentru a se disculpa condamnând niºte ofiþeri (fie minori, fie trecuþi oricum pe
linie moartã), iar cel din urmã ca sã decapiteze Miºcarea Legionarã. Prea puþini dintre
cei condamnaþi purtau într-adevãr parte din vinã ºi responsabilitate pentru crimele din
demascãri.
Cu toate cã torþionarii din lotul iniþial au fost simpli pioni, manevraþi de creiere din
umbrã, responsabilitatea lor este imensã ºi nimic nu poate explica (cu atât mai puþin
scuza) acþiunile bestiale ºi criminale la care s-au dedat. Fenomenul Piteºti ar fi existat
ºi fãrã ei, pentru cã s-ar fi gãsit alþii în locul lor, ba chiar ºi fãrã Eugen Þurcanu. Forma
monstruoasã pe care a luat-o însã li se datoreazã în mare parte.

53
57bis.qxd 11/22/2006 7:36 PM Page 54
Note
1 26
Mihai Rãdulescu în „Experimentul Piteºti”.
Conference Proceedings. Comunicãri prezentate
la Simpozionul „Experimentul Piteºti – Ree-
ducarea prin torturã”. Opresiunea þãrãnimii
române în timpul dictaturii comuniste, ediþia a IV-
a, Piteºti, 24-26 septembrie 2004, Fundaþia
Culturalã Memoria, Piteºti, 2005, p. 129.
2 31
Costin Meriºca, Tragedia Piteºti, Institutul
European, Iaºi, 1997, pp. 7-8.
3 33
Mihai Rãdulescu, op.cit., pp. 126-127.
4 34
Memorialul ororii. Documente ale procesului
reeducãrii din închisorile Piteºti, Gherla, Vremea,
Bucureºti, 1995, pp. 80-82.
5 36
Ibidem.
6
Ibidem, pp. 453-454.
7
Ibidem, p. 509.
8 37
Costin Meriºca, op. cit., p. 9.
9
Memorialul ororii, op. cit., pp. 125-127.
10
Banu Rãdulescu, Preambul la “Dosarul
Piteºti”, în Memoria, nr. 1, 1990, pp. 21-22.
11
Memorialul ororii, op. cit., p. 108.
12
Costin Meriºca, op. cit, p. 11.
13
Alexandru Popa spune cã Þurcanu însuºi i-a
mãrturisit cã i-a cerut directorului Dumitrescu sã
le ordone gardienilor acest lucru.
14
Nicolschi era adjunctul Securitãþii în acea pe-
rioadã, potrivindu-se astfel caracterizãrii lui Popa.
Accentul rusesc nu l-a pierdut nici la bãtrâneþe,
când a fost intervievat de Lucia Hossu-Longin.
15
Memorialul ororii, op. cit., pp. 124-128.
16
Într-un interviu luat de autor, Marcel Petriºor
spune cã anchetatorii i-au cerut lui Gheorghe
Calciu informaþii compromiþãtoare la adresa lui
Nicolschi.
17
Ioan Sãbãciag mãrturiseºte cã, dupã ce faza
bãtãilor a încetat în camerã, aproape toþi cei care
l-au torturat au venit la el ºi ºi-au cerut scuze.
18
ªtefan Ioan I. Davidescu, Cãlãuzã prin infern,
Dacia, Cluj-Napoca, 2002, p. 184.
19
Banu Rãdulescu, Preambul la „Dosarul
Piteºti”, în Memoria, nr. 2, 1990, pp. 14-17.
20
Ruxandra Cesereanu, Gulagul în conºtiinþa
româneascã. Memorialistica ºi literatura închiso-
rilor ºi lagãrelor comuniste. Eseu de mentalitate,
ediþia a II-a, revãzutã ºi adãugitã, Polirom, Iaºi,
2005, p. 220.
21
Nicu Ioniþã în Experimentul Piteºti: comunicãri
la Simpozionul Internaþional Reeducarea prin
torturã: Piteºti, 2001, 2002, Fundaþia Culturalã
Memoria, Piteºti, 2003, p. 140.
22
Memorialul ororii, op. cit., p. 321.
23
Rudolf Modjeschi în Memoria, nr. 2-3, 2005, p. 249.
24
Memorialul ororii, op. cit., p. 322.
25
Costin Meriºca, op.cit., p. 22.
54
Memorialul ororii, op. cit., p. 473.
27
Ibidem, pp. 323-324.
28
Ibidem, p. 143.
29
ªtefan Ioan I. Davidescu, op. cit., p. 233.
30
Dumitru Bacu, Piteºti. Centru de reeducare
studenþeascã, Cuvântul Românesc, Hamilton,
1989, p. 123.
Dumitru Bacu, op. cit., p. 126.
32
Ibidem.
Ibidem, pp. 53-54.
Mihai Buracu, Tãbliþele de sãpun de la Itºet-ip,
MJM, Craiova, 2003, p. 29.
35
ªtefan Ioan I. Davidescu, op. cit., pp. 79-80.
Eugen Mãgirescu, Moara dracilor, www.pro-
cesulcomunismului.com/marturii/fonduri/pitesti
(1 iunie 2006).
Costin Meriºca, Tãrâmul Gheenei, Porto
Franco, Galaþi, 1992, p. 87.
38
Dumitru Bacu, op. cit., p. 135.
39
Ibidem, p. 138.
40
Ibidem, p. 74.
41
Ibidem, p. 76.
42
ªtefan Ioan I. Davidescu, op. cit., p. 7.
43
E cazul lui Ioan Sãbãciag, student la Facul-
tatea de Drept din Cluj. Având o condamnare
neobiºnuit de micã pentru acea perioadã (1 an),
în momentul în care a ajuns la Piteºti mai avea
puþin de ispãºit. Torturat crunt timp de o lunã, a
scãpat de celelalte suplicii datoritã eliberãrii. Cu
toate acestea, cazul sãu este cu totul izolat,
majoritatea celor care au trecut prin reeducãri
având condamnãri de la 3 ani în sus.
44
Aurel Viºovan (cu concursul lui Gheorghe An-
dreica), Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru
ce M’ai pãrãsit? (Reeducarea de la închisoarea
Piteºti), volumul I, Napoca Star, Cluj-Napoca,
1999, p. 43.
45
Grigore Dumitrescu, Camera 4 Spital Piteºti
(fragment), în Memoria, nr. 3, 1991, p. 14.
46
Fostul deþinut politic Raul Volcinschi cunoaºte
detalii despre studentul Þurcanu de la un fost
coleg de-al acestuia, Titi Mocanu.
47
Aurel Viºovan, op. cit., p. 56.
48
Nicolae Cãlinescu, Sisteme ºi procese de
brainwashing în România comunistã, Gama,
1997, p. 57.
49
Pentru o descriere a comportamentului celor
douã creiere spãlate la Jilava, vezi Marcel Petri-
ºor, Memorii II: Secretul Fortului 13. Reeducãri ºi
execuþii, Timpul, Iaºi, 1994, precum ºi interviul
luat de autor lui Marcel Petriºor (vezi anexe).
50
Anton Semionovici Makarenko, Poemul pe-
dagogic, Editura de Stat, Bucureºti, 1949, p. 17.
51
Doina Jela, Lexiconul negru, Humanitas,
57bis.qxd 11/22/2006 7:37 PM Page 55

Bucureºti, 2001, p. 245. cãri la Simpozionul Internaþional Reeducarea prin

52
Dumitru Gh. Bordeianu, Mãrturisiri din mlaºtina
disperãrii, www.procesulcomunismului.com/mar-
turii/fonduri/pitesti (1 iunie 2006).
53
Dumitru Gh. Bordeianu, op. cit.
54
Memorialul ororii, op. cit., pp. 442-446.
55
Dumitru Bacu, op. cit., p. 87.
56
ªtefan Ioan I. Davidescu, op. cit., pp. 222-230.
57
Aurel Viºovan, op. cit., p. 34.
58
Dumitru Bacu, op. cit., p. 88.
59
Virgil Ierunca, Fenomenul Piteºti, Humanitas,
Bucureºti, 1990, p. 43.
60
Deshumat de pãrinþii sãi, nesatisfãcuþi de
diagnosticul de pneumonie, i se gãsesc câteva
coaste rupte. Limberea, originar chiar din Piteºti,
ajunsese sã facã peste o mie de genuflexiuni cu
mâinile ridicate sub ameninþarea torturilor (vezi
Aurel Viºovan, op. cit., p. 51).
61
Memorialul ororii, op. cit, p. 163.
62
Ibidem, p. 164.
63
Ibidem, p. 163.
64
Ibidem, p. 178.
65
Costin Meriºca, Tãrâmul Gheenei, p. 151.
66
Doina Jela, op. cit., p. 252.
67
Ibidem.
68
Pentru o descriere a celui de-al doilea proces
al experimentului Piteºti vezi Marcel Petriºor,
Memorii I. Fortul 13. Convorbiri din detenþie,
Meridiane, Bucureºti, 1991, pp. 145-193 ºi Traian
Popescu, Experimentul Piteºti, ediþia a doua,
revãzutã ºi adãugitã, Criterion Publishing,
Bucureºti, 2005.
69
Aurel Suciu în Experimentul Piteºti: comuni-
torturã: Piteºti, 2001, 2002, p. 126.
70
Dumitru Bacu, op. cit., p. 194.
71
Grigore Dumitrescu, op. cit., p. 194.
72
Felix Ostrovschi în Experimentul Piteºti: co-
municãri la Simpozionul Internaþional Reeduca-
rea prin torturã: Piteºti, 2001, 2002, p. 57.
73
Nicu Ioniþã în Experimentul Piteºti: comunicãri
la Simpozionul Internaþional Reeducarea prin tor-
turã: Piteºti, 2001, 2002, p. 137.
74
Fag Negrescu, Piteºti – aprilie 1949-august
1951, în Memoria, nr. 7, 1992, pp. 22-25.
75
Costin Meriºca, op. cit., pp. 57-85.
76
Octavian Voinea citat de Mihai Rãdulescu, Is-
toria literaturii române de detenþie. Memorialistica
reeducãrilor, Ramida, Bucureºti, 1998, p. 284.
77
Dennis Deletant, Teroarea comunistã în Ro-
mânia. Gheorghiu-Dej ºi statul poliþienesc, 1948-
1965, Polirom, Iaºi, pp. 157-162.
78
Informaþii obþinute de autor de la victime.
79
Viorel Gheorghiþã citat de Ruxandra Ceserea-
nu, op. cit., p. 220.
80
Realizatoarea Lucia Hossu-Longin i-a luat un
interviu lui Nicolschi dupã 1990, în care acesta
joacã rolul naivului. Nicolschi susþinea cã legio-
narii au fost vinovaþii pentru Piteºti, fiind deranjat
de întrebãrile referitoare la acþiune: „Cine se gân-
dea cã va veni 1989?”
81
Dumitru Bacu, op. cit., pp. 65-66.
82
Doina Jela, op. cit., p. 264.

55
57bis.qxd 11/22/2006 7:37 PM Page 56
BIBLIOGRAFIE
Lucrãri generale:
BACU, Dumitru, Piteºti. Centru de reeducare
studenþeascã, Editura Cuvântul Românesc,
Hamilton, 1989
BURACU, Mihai, Tãbliþele de sãpun de la
Itºet-ip, Editura MJM, Craiova, 2003
CÃLINESCU, Nicolae, Sisteme ºi procese de
brainwashing în România comunistã, Editura
Gama, 1997
CESEREANU, Ruxandra, Gulagul în
conºtiinþa româneascã. Memorialistica ºi litera-
tura închisorilor ºi lagãrelor comuniste. Eseu de
mentalitate, ediþia a II-a, revãzutã ºi adãugitã,
Editura Polirom, Iaºi, 2005
DAVIDESCU, ªtefan Ioan, Cãlãuzã prin
infern, vol. II, prefaþã de Flori Stãnescu, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 2002
DELETANT, Dennis, Teroarea comunistã în
România. Gheorghiu-Dej ºi statul poliþienesc,
1948-1965, traducere de Lucian Leuºtean, cu o
prefaþã a autorului pentru ediþia în limba românã,
Editura Polirom, Iaºi, 2001
DUMITRESCU, Grigore, Demascarea,
Editura autorului, München, 1978
GHEORGHIÞÃ, Viorel, Et ego Sãrata. Piteºti-
Gherla-Aiud. Scurtã istorie a devenirii mele,
Editura Marineasa, Timiºoara, 1994
GOMA, Paul, Patimile dupã Piteºti, Editura
Cartea Româneascã, Bucureºti, 1990
IERUNCA, Virgil, Fenomenul Piteºti, Editura
Humanitas, Bucureºti, 1990
JELA, Doina, Lexiconul negru. Unelte ale re-
presiunii comuniste, Editura Humanitas, Bucu-
reºti, 2001
MAKARENKO, Anton Semionovici, Poemul
pedagogic, traducere de Tamara Schachter ºi
Zoe Buºulenga, Editura de Stat, Bucureºti, 1949
***Memorialul ororii. Documente ale
procesului reeducãrii din închisorile Piteºti,
Gherla, Editura Vremea, Bucureºti, 1995
MERIªCA, Costin, Tãrâmul Gheenei, Editura
Porto Franco, Galaþi, 1992
MERIªCA, Costin, Tragedia Piteºti, Editura
Institutul European, Iaºi, 1997
PAVEN, Justin ªtefan, Dumnezeul meu, de
ce m-ai pãrãsit?, Editura Ramida, Bucureºti, 1996
PETRIªOR, Marcel, Memorii I: Fortul 13
Jilava. Convorbiri din detenþie, Editura Meridiane,
Bucureºti, 1991
PETRIªOR, Marcel, Memorii II: Secretul
Fortului 13. Reeducãri ºi execuþii, Editura Timpul,
Iaºi, 1994
PETRIªOR, Marcel, La capãt de drum,
Editura Institutul European, Iaºi, 1997
56
POPA, Ilie (coord.), „Experimentul Piteºti”.
Conference Proceedings. Comunicãri prezentate
la Simpozionul „Experimentul Piteºti -
Reeducarea prin torturã”, ediþia I – Piteºti, 6-8
decembrie 2001, ediþia a II-a, Secþiunea I –
Piteºti, 4-6 octombrie 2002, redactor Grigore
Constantinescu, traducere în englezã: Rozalia
Rodica Popa ºi Ilie Popa, volumul I, Editura
Fundaþia Culturalã Memoria, Piteºti, 2003
POPA, Ilie (coord.), „Experimentul Piteºti”.
Conference Proceedings. Comunicãri prezentate
la Simpozionul „Experimentul Piteºti - Reeduca-
rea prin torturã”. Opresiunea þãrãnimii române în
timpul dictaturii comuniste, ediþia a IV-a, Piteºti,
24-26 septembrie 2004, editor ºi coordonator Ilie
Popa, traducere în englezã: Rozalia Rodica Popa
ºi Ilie Popa, Editura Fundaþia Culturalã Memoria,
Piteºti, 2005
POPESCU, Traian, Experimentul Piteºti.
Reeducarea prin torturã în închisorile Piteºti,
Gherla, Tg. Ocna, Canal. Atacul brutalitãþii asu-
pra conºtiinþei. Cuvânt înainte de Rãzvan Co-
drescu, ediþia a II-a, revãzuitã ºi adãugitã, Editura
Criterion Publishing, Bucureºti, 2005
RÃDULESCU, Mihai, Istoria literaturii române
de detenþie. Memorialistica reeducãrilor, Editura
Ramida, Bucureºti, 1998
VIªOVAN, Aurel (cu concursul lui ANDREI-
CA, Gheorghe), Dumnezeul Meu, Dumnezeul
Meu, pentru ce M’ai pãrãsit? (Reeducarea de la
închisoarea Piteºti), volumul I, Editura Napoca
Star, Cluj-Napoca, 1999
Lucrãri în format electronic:
BORDEIANU, Dumitru Gh., Mãrturisiri din
mlaºtina disperãrii, http://www.procesul comunis-
mului.com/marturii/fonduri/pitesti/bordeianu/
default.asp.htm, (24 mai 2006)
MÃGIRESCU, Eugen, Moara dracilor. Amin-
tiri din închisoarea de la Piteºti, http://www.pro-
cesulcomunismului.com/marturii/fonduri/pi-
testi/diversi_autori/emagirescu_moara.ht, (24
mai 2006)
MUNTEAN, Ioan, La pas prin „reeducãrile” de la
Piteºti, Gherla ºi Aiud, http://www.procesul comu-
nismului.com/marturii/fonduri/pitesti/imuntean/
default.asp.htm, (24 mai 2006)
POPA, Neculai, Coborârea în iad, http://www.pro-
cesulcomunismului.com/marturii/fonduri/pi-
testi/cobiad/default.asp.htm, (24 mai 2006)
Documentare:
HOSSU-LONGIN, Lucia, Memorialul durerii,
difuzat la TVR 1 pe 28 februarie 2006.