Personalitatea lui Nicolae Iorga

Realizat de: Malachi Cristian

Controlat de: Tomuleț Valentin
Nicolae Iorga s-a născut la 17 ianuarie 1871 și a decedat la 27 noiembrie 1940, deși există și
versiunea că el s-a născut nu pe 17 ianuarie, ci pe data de 6 iunie. El a fost un istoric, om politic,
critic literar, memorialist, poet și dramaturg român. Co-fondator al Partidului Naționalist Democrat,
a fost membru al Parlamentului, președinte al Adunării Deputaților și Senatului, ministru al
cabinetului și pentru scurt timp prim-ministru. Nicolae Iorga a fost și va rămâne una dintre cele mai
marcant personalități în istoria României. În prelegerile sale ținute la universitatea din Bucureși,
Iorga încerca să descrie istoria așa cum o vede el, și multe citate de ale lui încă rămân actuale, el
vedea disciplina istoriei ca unul dintre cele mai importante obiecte, viziunea lui despre istorie era
aceea că ea trebuie să fie în primul rând bazată pe adevăr, cât de mari și frumoase nu ar fi unele
istorii, din ele nu este nici un folos, dacă ele nu sunt adevărate, asemenea viziuni le împărțeau și
adepții lui Iorga.
Viziunea lui lorga asupra societăţii şi politice se află la punctul de întâlnire al conservatorismului
tradiționalist, nationalism etnic și conservatorismul național. Această fuziune a fost găsită de
analistul politic loan Stanomir ca o mutație a ideologiei Junimii, contrară conservatorismului liberal
al lui Titu Maiorescu, dar asemănătoare cu ideologia lui Mihai Eminescu. lorga l-a considerat un
poet cu idei sănăotase despre rasă și care era „expresia integrală a sufletului românesc”, mai degrabă
decât un artist melancolic. Această sursă ideologică a modelat atitudinea Sămănătoriştilor, slăbind
influența Junimii și redefinind conservatorismul românesc pentru o generaţie. O definiție dată de
cercetătorul politic John Hutchinson îl plasează pe lorga printre cei care îmbrăţişat „naționalismul
cultural”, care a respins modernizării, opus „naționalismului politic”, care urmărea modernizarea
statului. Ca junimist, conservatorismul lui lorga nu se baza în general pe religie. Secularist printre
tradiţionaliş a dat o mare importanţă valorilor creştine, şi, lăudând forţa creadivă a omului, vedea
asceticismul ca un fenomen negativ. Totuşi, se identifica puternic cu Biserica Ortodoxă Română și
isihasmul din cugetul românilor, marginalizând Biserica Greco-Catolică și Şcoala Ardeleană.
Respingând individualismul pur, lorga a reacţionat împotriva venerării moderne a democrației
ateniene sau a reformei protestante, dând ca modele Sparta, Macedonia şi oraşele-sta italiene.
Deconectat de cultura germană după şocul provocat de Primul Război Mondial, lorga a avut păreri
puternice despre Adolf Hitler, Germania Nazistă și nazism în general, luând în vedere nerespectarea
Tratatului de la Versailles, dar şi politica represivă. A rezumat asta în Sfaturi pe întuneric: „Feriți-vă
oamenii mei de marile pericole care vă pândesc... Granițele sunt atacate, mutate, distruse, îngustate.
[...] Aceste fuziuni, în cele mai crude forme, vechea teorie în care statele mici nu aveau dreptul la
intependență și la spațiu vital [...]. Nu pot uita trecutul și nu pot ajunge la un acord cu dictatura lui
Hitler, fiind un om care preţuieşte libertatea de gândire”. Compara Protectoratul Boemiei cu un
„behemoth”, referindu-se la anexare ca un act ,,preistoric". Textele ant-război din 1939 au răspuns la
suspiciunile care spuneau că va urma un nou conflict armat care va dăuna vitalității naționale, și, în
timpul Invaziei Poloniei, şi-a exprimat solidaritatea faţă de Polonia-polonofilia lui lorga a fost
remarcată și de nazişti ducând la relații tensionate între Berlin și Bucureşti. Conservatorul lorga
înclina să simpatizeze cu alte forme de totalitarianism sau corporatism, și, din anii '20, vedea cu
respect fascismul italian. Şi-a exprimat dezamăgirea faţă de regimul italian care era aliat al
Ungariei, dar a aplaudat invazia Etiopiei din 1935, și considera că o alianță cu Italia era una mai
sigură decât cea cu Mica Antantă.
Cât ține despre viziunile sale geopolitice, lorga oscila între sentimentele date de extremele:
francofilie şi francofobie. Istoricul a explicat în detaliu de ce îi displăcea peisajul social şi politic din
A Treia Republică Franceză. Și-a reamintit că, în anii 1890, a fost șocat de lipsa de respect şi
cosmopolitismul societății studențești franceze. Într-un discurs, lorga amintea că elita francofonă
şidiglosia urbană distrugeau încetul cu încetul fibra morală a societăţi, creând o breşă între clase în
ceea ce priveşte limba. De asemenea, Neamul Românesc susținea Action Française și dreptul
reacţionar francez în conflictul cu a Treia Republică. La puțin timp după începerea primului război
mondial, în timpul Bătăliei Frontierelor, lorga și-a exprimat public noile sentimente de apreciere
pentru Franța, susținând că era angrenată într-un război pur defensiv; în numele Pan-Latinismului, a
criticat Spania pentru rămânerea în neutralitate.
Iar cât ține de activităţile ştiinţifice ale lui lorga, care reflectă credinţele sale de-o viață. Fiind un
naționalist moderat și un apărător al tradiționalismului țărănesc (aspect observabil și din asocierea sa
cu Sămănătorul), lorga a devenit interesat în documentarea istoriei domeniilor rurale din vechea
Valahie şi Moldova. Constatând lipsa de surse privind istoria română din Evul Mediu și încercând să
descrie procesul de tranziție de la Dacia romană la un popor vorbind o limbă romanică, lorga și-a
concentrat eforturile în direcția cercetării modului în care au fost păstrate obiceiurilor romane în
zonele rurale.
Nicolae Iorga a fost omorât în anul 1940, motivul asasinării l-ar fi constituit succesul partidului ,,
Totul pentru Țară “ la alegerile din decembrie 1937 unde obținuse un scor de 15%, cel mai probabil
mișcarea legionară i-a speriat atât pe carol al 2 și adepții săi care au hotărât să-l elimine pe
Codreanu. De astfel, Nicolae Iorga a decis să plece din politică încă din 1937, după ce primise mai
multe amenințări cu moartea.