BENEDICT ANDERSON

Comunitati Imaginate-Reflectii asupura originii

si raspandirii nationalismului
 I. Introducere

Benedict Anderson (Benedict Richard O'Gorman Anderson) s-a născut pe 26

august 1936, la Kunming, Republica Chineză şi a decedat la 13
decembrie 2015, Batu, Indonezia. Acest a fost un istoric irlandez, profesor emerit al mai multor
universități americane, cunoscut în special pentru lucrarea sa, „Imagined Communities.
Reflections on the Origin and Spread of Nationalism”.
Această carte a cunoscut trei editii în limba engleză, la editura Verso, prima în 1983, a doua
in 1991, iar a treia în 2006, fiind tradusă şi in limba română în 2000 - „Comunităţi imaginate.
Reflecţii asupra originii şi răspândirii naţionalismului”, traducere de Roxana Oltean şi Ioana
Petrache, Bucureşti, Editura Integral.
Pentru Anderson, la fel ca pentru alţi adepţi ai modernismului, naţiunea este de data
recenta (secolele XVIII-XIX), elitelor revenindu-le un rol fundamental în procesul formarii
naţiunii. Dacă pentru Eric Hobsbawm, un alt modernist, natiunea era inventata, pentru Anderson
era imaginaăa, avertizând insa ca ideea de naţiune nu o implica si pe cea de falsitate .
După parerea acestuia, naţiunea este o comunitate politică imaginată, atat în mod limitat, cat
şi suveran. Este imaginată ca o comunitate pentru ca membrii ei, desi nu se cunosc si nici nu se
vor cunoaste vreodata intre ei, au în minte imaginea unui grup de apartenenta, din care fac parte
alaturi de persoane necunoscute, este limitata deoarece fiecare natiune are granite mentalitare si
geografice, este suverană deoarece conceptul de natiune se naste in epoca Iluminismului si a
Revolutiilor, cand legitimitatea divina si dinastiile erau contestate.

II. Structura si prezentarea rezumativa a cartii

CUPRINS
1. Introducere,
2. Origini culturale,
3. Originile constiintei nationale,
4. Pionierii creoli,
5. Limbi vechi, modele noi,
6. Nationalismul oficial si imperialismul,
7. Ultimul val,
8. Patriotism si rasism,
9. Ingerul istoriei,
10. Recensamantul, harta, muzeul,
11. Memorie şi uitare.

1. Introducere
Înca din introducere se pune problema natiunilor vechi, considerate consolidate și care sunt
contestate de tendinte sub-nationaliste din interiorul granitelor lor, exemplele oferite de autor fiind cele
ale razboaielor din Asia, sau chiar din Europa de Est. Prin această abordare subliniază faptul că sfarsitul
nationalismului nu este asa de aproape cum se prezice, iar ideea de „natiune” implica legitimitate in
viata politico-sociala contemporana. In acest context, citându-l pe Hugh Seton-Watson, afirma că “nu
poate fi creata nici o definitie stiintifica a natiunii” deși fenomenul a existat si exista.

2. Origini culturale
Mormintele soldatului necunoscut, cenotafurile sugereaza preocuparea nationalismului pentru
nemurire, asadar o puternica afinitate cu tipurile de imaginar religios.
Dar in sec. XVIII se inregisreaza atat rasaritul epocii nationalismului cat si declinul gandirii religioase.
Aparitia nationalismului nu a fost determinata de decaderea gandirii religiose ca o necesitate. Gandirea
religioasa a fost inlocuita treptat in cea mai mare parte din cazuri cu nationalismul, desi Anderson nu
sustine nici faptul ca nationalismul tine locul religiei.
Nationalismul trebuie inteles in raport cu sistemele culturale care l-au precedat, adica: comunitatea
religioasa si monarhia dinastica.
Comunitatea religioasa
Popoarele care nu se intelegeau prin limba comunicau prin simbolurile unei limbi sacre (ex. araba in
care este scris Coranul, etc).Aceste comunitatile clasice legate prin limbile sacre erau diferite de
comunitatile imaginare ale natiunilor moderne. In cazul comunitatii religioase convertirea era realizabila
prin initierea a noului venit in limba sacra. Comunitatile religioase au intrat in declin odata cu sfarsitul
Evului Mediu tarziu. Un factor a fost reprezentat de calatoriile in afara Europei si largirea orizonturilor
cunoasterii despre pluralitatea formelor de viata umane si despre pluralitatea religioasa.
Al doilea factor a fost pierderea prestigiului limbii sacre. Cartile sacre au fost traduse in limbile
popoarelor si purtatorii sacrului (preotii) nu mai erau singurii care aveau acces nemijlocit la cunoasterea
sacra. Tiparul, aparitia si dezvoltarea relatiilor capitaliste vor contribui la acestea.
Monarhia dinastica
Monarhia autentica se opune conceptiilor moderne despre viata politica. Regalitatea se organizeaza
in jurul unui centru, legitimitatea este conferita de divinitate nu de popor. De aceea demarcatiile
statelor erau flexibile si chiar indistincte, imperiile isi tineau dominatia asupra populatiilor etrogene.
Din sec. XVII incepe declinul legitimitatii monarhiei de drept divin din Europa Occidentala. In 1649
Charles Stuard a fost decapitate, apoi Protectoratul la mijlocul sec. XVII, deci un stat a fost condus de un
Protectorat nu de un rege. Dupa 1789 principiul legitimitatii a capatat alta valenta si monarhia a devenit
un model semi-standardizat. Pana 1914, statele dinastice formau majoritatea sistemului politic mondial,
dar multi monarhi deja apelau la specificul national.
Conceptii despre timp.
Pe lângă toate aceste schimbări, secolul al XIII- lea aduce schimbări fundamentale în modul de a
înțelege lumea.
Crestinii in Evul Mediu se credeau foarte aproape de sfarsitul lumii, traiau intr-un „timp mesianic”,
un prezent instantaneu care cuprinde atât trecutul cât și viitorul. Ulterior acesta a fost inlocuit cu un
timp vid,omogen. In timpul mesianic evenimentele descrise au o valoare unica, adica nu sunt descrise ca
standard sau obisnuite (deci nu mai exista evenimente comparabile, asemanatoare) si producerea lor
are un sens divin.
 3. Originile constiintei nationale

În cel de al III- lea capitol este pus în prim plan rolul capitalismului în formarea conștiințelor
naționale.
Una dintre cele mai timpurii forme de întreprindere capitalistă a fost dezvoltarea tipăriturii ca bun de
consum. Cărțile publicate în limbile autohtone se vindeau în cantități din ce în ce mai mari, declanșând
așa numita „epocă a reproducerii mecanice,” iar negustorii obțineau tot mai mult profit prin vânzarea
exemplarelor la mare căutare.
Astfel a luat naștere o coaliție între protestantism și industria tipografică care exploata edițiile
populare ieftine creând un mare public cititor din care faceau parte și negustorii sau femeile neștiutori
de latină, mobilizându-i pentru scopuri politico-religioase.
Un al doilea factor al creării unei conștiințe naționale a fost răspândirea înceată și inegală a anumitor
limbi autohtone ca instrumente de centralizare administrativă de către anumiți monarhi. Folosirea
limbilor autohtone în administrație a fost premergatoare atât apariției tiparului cât și transformărilor
religioase din sec.XVI. Astfel ridicarea la statutul de limbaje ale puterii unde într-un anumit sens intrau în
competiție cu latina (franceza la Paris; engleza la Londra) a contribuit la rândul ei la declinul comunității
imaginare a creștinătății.
Autorul concluzionează spunând că prin relația dintre capitalism și tehnologia de tipărire s-au pus
bazele unei noi forme de comunitate imaginată care prin structura sa a determinat existența națiunii
moderne.

4. Pionierii creoli

Un exemplu foarte diferit de cel al statelor europene în ceea ce privește apariția naționalismului, este
cel al Braziliei, SUA, sau fostele colonii ale Spaniei, unde locuitorii luptau împotriva acelora care aveau
aceeași limbă și uneori aceeași origine cu a lor.
Inițial acestea erau unități administrative limitate în spațiu de cuceririle militare. În timp s-au
dezvoltat specific sub influența factorilor geografici, economici, politici.
Vastitatea Imperiului Spainol-American, dificultatea comunicarii din epoca pre-industriala au dat
acestor unitati un caracter omogen. Madridul nu permitea comertul intre colonii si nu permitea nici
competitia cu tara-mama, creolii erau considerati inferiori stapanilor spanioli, lucru care a stat la baza
inceputului miscarilor pentru independenta.
Comunitatea creolilor americani reprezentau în a doua jumatate a secolului al XVIII- lea, atat o
comunitate coloniala cat si o clasa sociala superioara, comparativ cu indigenii teritoriilor colonizate.
Magnatii creoli erau asemenea baronilor feudali: necesari vietii imperiului si detinatori ai acelorasi
mijloace economice, politice si uneori chiar militare de afirmare. Acest lucru a facut ca in timp sa apara
tensiuni intre functionarii peninsulari si magnatii creoli.
In procese asemanatoare aparitiei euro-americanilor au aparut si euro-asiaticii, euro-africanii ca
grupuri sociale de sine statatoare. De aici isi trage radacinile rasismul modern.
 Daca in Europa tiparul a fost una dintre cele mai timpurii forme de întreprindere capitalistă avand un
rol esential in aparitia primelor forme de constiinta nationala, in America de Nord “tiparul nu s-a
dezvoltat de fapt (…) pana cand tipografii au descoperit o noua sursa de venituri – ziarul.”
In America Spaniola abia la jumatatea sec.XVIII- lea au aparut tipografiile locale. Acestea publicau
ziare cu stiri despre metropola, stiri comerciale etc. In timp au aparut si elementele politice, astfel
creându-se o comunitate imaginara. Nu a existat un tip permanent de nationalism in intreaga America
spaniola fiindca relatiile capitaliste si tehonlogia tipografica erau inapoiate comparativ cu imensitatea
imperiului.
Astfel in aparitia comunitatilor nationale sud-americane un rol fundamental l-au jucat interesele
economice si rolurile jucate de iluminism si liberalism care au oferit suport ideologic impotriva
imperialismului. Dar acestea nu au creat numai prin ele insele comunitati imaginare, un rol decisiv fiind
jucat de tipografii creoli proviniciali si functionarii creoli pelerini care au realizat conexiunile intre ele
(liberalism,iluminism si capitalism).

5. Limbi vechi, modele noi

Teoriile asupra naturii naționalismului sunt strâns legate de limba vorbită, sau scrisă, după cum s-a
văzut în capitolele anterioare.
Daca in Europa limbile de tiparire erau de o importanta ideologica si politica centrala in America
limba spaniola si engleza nu au reprezentat un real interes.
In respectivul context socio-cultural si politic s-a ajuns la asa numita “ïstorie comparativa” prin care
se alatura in comparatie valorile moderne cu cele antice. Descoperirea in secolul XVI a unor civilizatii ce
s-au dezvoltat complet separat de cea europeana (civilizatiile azteca, incasa si alte civilizatii in China,
India, etc), a dus la constientizarea pluralismului uman si au pus capat nevoii de a cauta modele intr-o
antichitate disparuta.
Impactul acestor decoperiri a fost considerabile, au determinat aparitia unor lucrari ca: Utopia lui
Morus (1516), Noua Atlantida a lui Francis Bacon(1626). Aceste utopii sunt considerate la vremea
repectiva nu lumi pierdute, ci contemporane. Astfel si mai tarziu dupa scrierile lui Rousseau, Voltaire,
Montesquieu, Europa nu mai era vazuta ca singura civilizatie, ci una din cele multe.
Acest lucru a facut ca treptat prin intermediul marinarilor, negustorilor sau misionarilor si soldatilor
europeni sa se asimileze in limbaj si influentele lingvistice din afara Europei.
Pepiniere ale ntionalismului au inceput sa devina centrle universitare si scolile(asta in secXVIII).
In sec.XIX a fost reprezentativ pentru gramaticienii, filolzofii, si literatii europeni care luptau pentru
supremtia limbilor autohtone. Din activitatile acestora s-au creat cadre pentru nationalismele europene.
Asfel au aparut dictionare, gramatici, istorii ale limbii, resimtindu-se un interes din ce in ce mai crescut
pentru astfel de publicatii cu scopuri in cea mai mare parte politice.
Limba a capatat astfel un rol tot mai important devenind o arma importanta de afirmare nationala,
importante miscari nationaliste avand ca lideri scriitori, profesori, pastori, sau avocati, adica oameni
cunoscatori ai limbajului.
 6. Nationalismul oficial si imperialismul

Pe parcursul întregului secol XIX revolutia filologica si lexicologica au ajutat la cresterea influentei
nationaliste, dar legitimitatea acestor state dinastice nu avea legatura necesara cu nationalismul. In
imperii familiile imperiale domneau peste mai multe popoare. Pentru scopuri administrative aceste
dinastii aleg anumite limbi ca limbi oficiale de stat. Dar revolutia lexicografica a dus la convingerea ca
limbile erau propietatea unor grupuri specifice si chiar ca aceste grupuri ,imaginate ca niste comunitati,
erau indreptatite sa aiba locul lor autonom intr-o fraternitate cu egalele lor.
Apoi limbile oficiale de stat au fost alese in detrimentu latinei. (Ex. Austro-Ungaria 1870) pentru a
intelege mai bine nevoile maselor, pentru a comunica mai bine; si apoi limbile acestea aveau pentru
unele imperii si valoare unificatoare intre diverse regiuni, afirmarea unei anumite limbi nefiind un impuls
nationalist, ci unul pentru cresterea puterii imperialismului.
In acest fel, limba a determinat crearea unor comunitati dincolo de granitele statelor și identificarea
populatiei ca membri ai unor grupuri functie de limba vorbita.
Dupa jumatatea secolului al XIX-lea ideea de „nationalitate” ia amploare in Europa. In imperiile unde
se folosea o limba ca oficiala, erau marginalizale alte grupuri etnice fiindca limbile acestora nu erau
ridicate la aceleasi rang (austrieci vs. maghiari in Austro-Ungaria).
Mai târziu ideea nationalista a sprijinit legitimitatea monarhiilor care intr-o epoca a avantului
capitalismului, scepticismului si stiintei nu se mai putea baza pe caracterul sacral si pe vechime. Din
dorinta de a nu piarde pozitia dinastica, monarhii au trecut la mijloace prin care impuneau limba si
cultura oficiale si celorlalte popoare din imperiu.(ex: rusificarea efectuata de Romanovi).
Dar acest proces al „nationalismului oficial” (adica o contopire a natiunii cu imperiu dinastic) s-a
dezvoltat dupa si ca reactie la miscarile populare din Europa care crescusera inca din 1820.
Nationalismele oficiale erau politici conservatoare adaptate dupa modelul nationalismelor care le-au
precedat. Ele nu s-au limitat la Europa, ci in numele imperialismului au fost extinse Asiei si Africii in sec
XIX. Apoi au fost preluate ca model de grupurile indigene din Africa si Asia care nu le-au suportat direct.
Acestea ascundeau o discrepanta intre natiune si regatul dinastic, adica anumite grupuri etnice
trebuiau supuse maghiarizarii, rusificarii, japonizarii, dar acestea nu deveneau omogene cu majoritatea.
Cu alate cuvinte slovacii maghiarizati nu puteau sa ajunga in functii conducatoare deasupra ungurilor.
Nu era numai rasismul aici,ci si faptul ca fata de grupurile supuse acestor procese apareau apareau
grupurile nationale ale celor care impuneau aceste programe maghiarizare, rusificare etc.Deci si aceste
natiuni se impotriveau cuceririi straine, adica nu doreau sa fie coordonati de staini ajunsai in functii
mari, dar care vorbesc si se dau drept cetateni autentici. Adica maghiarul nu dorea sa respecte ordinele
unui slovac maghiarizat fiindca era slovac, deci strain!!!

7. Ultimul val

In capitolul VII, autorul face referire la sfarsitul epocii marilor dinastii odata cu venirea Primului
Razboi Mondia. Din acest moment statul natiune a atins momentul de varf devenind o norma
internationala legitima, adica si puterile imperiale supravietuitoare au luat un aer national odata cu
infiintarea Ligii Națiunilor.
 Un numar foarte mare de natiuni din afara Europei aveau ca limbi oficiale limbi europene. Ele au
„imprumutat de la nationalismul lingvistic european populismul ardent, iar de la nationalismul oficial
orientrea politica rusificata”
Limbile oficiale erau si mostenirea nationalismului oficial imperial. Asadar in politicile de „creare a
natiunii” acestor state se observa un entuziasm nationalist popular autentic ori o incurcare sistematica
a ideologiei nationaliste prin presa, sistemul educational, reglementari administrative.
Intelectualii au jucat un rol fundamental in aparitia nationalismului in teritoriile coloniale. Vorbitorii
bilingvi luau contact cu ideeile culturale din Europa si aveau ca modele de emancipare a natiunilor lor
tocmai natiunile care le cucerisera proprile tari.
Trecerea de la imperii la state nationale s-a realizat prin metamorfozarea societatilor si teritoriilor.
Pentru prima data in istorie creolii ocupa functii de conducere, creste numarul calatoriilor si implicit cel
al strainolor stabiliti in alte locuri.
Educatia se raspandea dupa stilul modern si genera cadre pentru ierarhiile administrative si
corporatiste. Apoi calatoriile intre continente au inceput sa fie mai dese dupa jumatatea sec.XIX mai ales
in sec.XX si asta si datorita cresterii mobilitatii fizice, a avansarii tehnice si a uimitoarelor realizari ale
capitalimului si a relatiilor sale: cai ferate, vapoare, avioane etc. Prin aceste calatorii se creeau contacte,
se puteau compara evenimentele si diversele situatii, sau afla mai multe despre statutul tarii lor, etnica
lingvistica si geografica

8. Patriotism si rasism
În capitolul VIII, Pariotism si rasism, Benedict Anderson incearcă să definească și să înțeleagă
originile rasismului și legătura acestuia, dacă există cu sentimentul patriotic.

9. Ingerul istoriei
Multe state au incercat sa adopte modelul de stat constitutional incercand sa rezume intr-un timp
foarte scurt un constitutionalism care evoluase in scecole. Astfel imitatia acestor modele au dus la
societati diferite. Dar atat capitalismul cat si marxismul fiind imitate au dus la aparitia unor societati ca
Albania, China, Cuba care se considera in avans fata de SUA, Franta, fiind social-revolutionare dar
simultan se caracterizeaza prin productivitate scazuta, standarde de viata mizere, tehnlogie depasita.
“Modelul revolutionar bolsevic a fost decisiv pentru toate revolutiile sec.XX deoarece le-a facut
imaginabile in societati mai inapoiate decat toata Rusia”(pag145) A deschis posibilitatea experimentului,
de a schimba cursul istoriei. La fel si nationalismul a suferit o adaptare la diverse epoci, regimuri,
economii sau structuri sociale. Nationalismul oficial a fost de la inceput o politica defensiva constienta
legata de consevarea intereselor imperial-dinastice, dar a fost copiat de un numar mare de sisteme
politice si sociale. In fapt in cazul oricarei schimbari, revolutionarii mostenesc si instalatia vechiului stat:
uneori functionarii sau informatorii, dar intodeauna arhivele, legile, tratatele etc.

10. Recensamantul, harta, muzeul

Aceste trei institutii privesc modul in care statul colonial isi imagina peste natura oamenilor pe care ii
conducea, geografia domeniului sau si legitimitatea genealogiei sale.
 Asadar aceasta gandire coloniala, in care aceste trei institutii functionau, genera o grila de clasificare
exhaustiva care era aplicata cu flexibilitate tuturor lucrurilor din propietatea statului: popoare, regimuri,
limbi, produse etc
Asadar prin aceasta grila se spunea despre un lucru ca este intr-un fel si nu intr-altul..adica il
clasifica-- determinat, limitat, numarabil. Statul colonial inventa anumite categorii pentru a reusi sa
gestioneze ce era in propietatea sa, adica imagina o serie de “chinezi” inainte ca acestia sa fie. Harta si
recensamantul cu gramatica prin care vor aparea anumite natiuni consacrate ulterior.
Arheologia a aparut tarziu, ea a creat “monumentele antice”!In timp eforturile de restaurare a unor
monumente a crescut.

11. Memorie şi uitare

Stim ca locuri noi decoperite au fost denumite : New Orleans, New York, New Zeeland etc
Pentru ca acest sentiment al paralelismului sa ia nastere si sa aiba consecinte politice era necesar ca
distanta dintre grupurile paralele sa fie mare, iar grupurile noi sa fie numeroase si in celasi timp
subordonate lumii vechi.Nationalismul a aparut mai intai in Lumea Noua(in Americi) si apoi in cea
Veche.Declaratia de independenta a celor Trisepezece Colonii 1776 si succesul apararii militare au creat
un precedent.Explozia din Lumea Noua a detrminat in mare masura Revolutia Franceza 1789. Limba nu
fusese o problema pentru miscarile nationaliste americane.Tocmai faptul ca aveau o limba, o religie si o
cultura comuna cu metropola au facut posibile primele imagini ale ideei de natiune. Orice tentava de a
da nationalismului profunzime istorica prin limba in Lumea Noua a esuat. Asta fiindca toti creolii erau
legati de scoli, de cultura, de modelul administrativ de limbile europene decat de cele ale indigenilor
americani.