ncheta Kozma

Ancheta Kozma (sau Raportul Kozma sau Comisia Kozma) a fost o acţiune a
Guberniului Transilvaniei desfăşurată în anul 1848, prin care acesta încerca să determine
dacă în Munţii Apuseni ai Transilvaniei există animozităţi între români şi maghiari şi dacă
da, cine a provocat aceste tulburări.

Documentele emise de această comisie sunt dintre cele mai importante, privind
începuturile revoluţiei paşoptiste din Transilvania. Ele cuprind informaţii privind evoluţia
evenimentelor petrecute în Transilvania în perioada martie-iulie 1848.

Cuprins
1 Motivul anchetei
2 Constituirea şi componenţa comisiei de anchetă
3 Perioada şi locul anchetei
4 Desfăşurarea anchetei
5 Importanţa anchetei
6 Bibliografie
Motivul anchetei
Cauzele care au dus la începerea Anchetei Kozma nu sunt complet elucidate. Există
două păreri diferite referitoare la cauzele care au determinat începerea acestei anchete: o
părere (a lui Silviu Dragomir) este că ancheta a început ca urmare a memoriului lui Simion
Balint, privind un incident de la începutul lunii mai 1848, când cu ocazia primirii de către
garda naţională maghiară din Abrud a unui număr de arme într-o zi de târg, populaţia a
băut peste măsură, s-a produs o încăierare şi au fost rănite câteva persoane; cealaltă părere
este a lui Iosif Sterca-Şuluţiu, care crede că după Adunarea Naţională de la Blaj din 3/15
mai 1848, autorităţile locale din Munţii Apuseni s-au speriat de posibilitatea apariţiei unor
revolte în rândul moţilor, mai ales după confiscarea la Abrud a unor scrisori aparţinând lui
Ioan Buteanu şi Alexandru Bătrâneanu.

Documentele din dosarul de anchetă spun însă că ordinul de acţiune a fost dat în
urma primirii memoriului consiliului din oraşul Abrud, înaintat la 7 iunie 1848
Guberniului, şi care semnala că în Abrud şi în localităţile învecinate se fac simţite instigări
în sânul poporului român, existând în opinia Guberniului condiţii ca aceste instigări să se
transforme în "revolte sângeroase".
 Alte motive pentru care comisia a fost trimisă în Munţii Apuseni sunt rapoartele
alarmante ale judelui nobiliar Bisztrai József, care anunţa că românii din Bistra, judeţul
Alba, au comis infracţiuni privind folosirea pădurilor, că Avram Iancu, la 6 iunie 1848, a
ameninţat răzbunarea românilor morţi în masacrul de la Mihalţ, că acelaşi Avram Iancu a
îndemnat românii, la târgul de la Câmpeni, să se înarmeze.

Constituirea şi componenţa comisiei de anchetă

Pentru a cerceta starea de spirit a populaţiei româneşti din Munţii Apuseni,
Guberniul Transilvaniei (maghiar) de la Cluj a înfiinţat la începutul lunii iunie 1848 o
comisie care să interogheze populaţia din zona Abrud - Roşia Montană - Câmpeni. Au fost
numiţi de către Guberniu trei conducători ai anchetei: Kozma Pál, Nemegyei János (va
provoca în octombrie 1848 conflictul de la Zlatna, soldat cu masacrul de la Zlatna, în care
îşi va găsi sfârşitul) şi Némethy János. Aceştia aveau obligaţia de a cerceta circumstanţele
în care s-au produs agitaţiile în rândul populaţiei româneşti din Munţii Apuseni şi să
raporteze totul guvernatorului Transilvaniei, contele Teleki József (1790-1855). De
asemenea, membrii comisiei aveau dreptul să ia măsurile necesare pentru liniştirea
românilor din Ţara Moţilor, la nevoie cu ajutorul armatei (cca două sute de soldaţi secui)
care a fost pusă la dispoziţia celor trei anchetatori.

Perioada şi locul anchetei

Ancheta s-a desfăşurat între 14 iunie - 20 iulie 1848, în Munţii Apuseni, în Ţara
Moţilor, aproximativ în partea central-vestică a actualului judeţ Alba.

Desfăşurarea anchetei
Membrii comisiei Kozma au sosit la Zlatna la data de 13 iunie 1848 şi au început
anchetarea populaţiei în zilele imediat următoare. Comisia şi-a desfăşurat cea mai mare
parte a activităţii la Abrud.

Ancheta s-a desfăşurat fără folosirea violenţelor, dar s-au aplicat presiuni
psihologice mari mai ales asupra martorilor de origine română. Comisia a arestat un număr
de suspecţi sau de acuzaţi, de ambele etnii, română şi maghiară. Când însă comisia a
intenţionat doar să aresteze câţiva maghiari, comandantul gărzii naţionale maghiare din
Abrud, în fruntea subordonaţilor săi, a făcut presiuni asupra anchetatorilor ca acest lucru să
nu fie pus în practică. Din acel moment, cetăţenii de origine maghiară nu au mai fost
arestaţi, comisia (alcătuită din maghiari) decizând că:
„după astfel de precedente, comisia nu consideră sigur să procedeze în continuare
în mod asemănător împotriva cetăţenilor maghiari şi nu doreşte să se expună unor noi
atacări şi neaprobări”
({{{2}}})
Au fost audiaţi de către comisie 299 martori, români şi maghiari, de diverse
confesiuni religioase, cu diverse meserii şi ocupaţii, din diferite clase sociale, din mai
multe oraşe şi sate din Ţara Moţilor.

În timpul anchetei au fost arestaţi mai mulţi români (Iosif Moga, Ioan Corcheş,
Teodoc Tioc, Samuilă Morar, Ioan Dandea, Iosif Sterca-Şuluţiu, Petru Ioanete, Nicolar
Hacman, Gheorghe Balea, Gheorghe Ilisie şi Ioan Corpadea), dar numai trei dintre ei au
fost reţinuţi: Simion Balint, Iosif Moga şi Gheorghe Ilisie. Restul au fost eliberaţi. Comisia
a formulat, pe baza plângerilor martorilor, capete de acuzare împotriva unor cetăţeni de
origine maghiară, dar şi de origine română. Românii acuzaţi au fost în cea mai mare parte
viitorii conducători militari ai miliţiilor româneşti din timpul luptelor duse în anii 1848-
1849 împotriva armatei şi miliţiilor maghiare. Cei mai importanţi acuzaţi au fost Avram
Iancu, Simion Balint şi Ioan Buteanu. Ei au fost învinuiţi de instigarea poporului român la
revoltă şi la înarmare împotriva maghiarilor, precum şi la nerecunoaşterea guvernului
revoluţionar impus de revoluţionarii maghiari din Transilvania şi la respingerea unirii
Transilvaniei cu Ungaria, conform programului revoluţionar maghiar.

Întrebările la care au trebuit să răspundă martorii în faţa comisiei de anchetă au fost

următoarele:

Dacă în ultimul timp au avut loc în oraşul Abrud şi împrejurimi agitaţii?

Dacă răspunsul este afirmativ, atunci prin ce s-au manifestat şi între cine? În
legătură cu toate acestea, martorul să enumere cazurile cunoscute care dovedesc cele de
mai sus.
Cine au fost nominal, autorii acestor agitaţii, cine a răspândit sau a contribuit la
creşterea acestora? Pe ce bază afirmă martorul cele de mai sus?
Printre cei interogaţi de comisie s-a numărat şi Alisandru Iancu, tatăl lui Avram
Iancu (eronat numit în actele comisiei Avram Iancu senior).
 Importanţa anchetei
Rezultatele anchetei sunt o sursă foarte importantă pentru reconstituirea activităţii
revoluţionare a fruntaşilor români care au condus revoluţia paşoptistă din Transilvania.
Prin răspunsurile date de martori şi informaţiile adunate de comisia de anchetă s-a putut
reconstitui în bună parte activitatea politică a lui Avram Iancu, Ioan Buteanu şi alţii, din
primele luni ale revoluţiei paşoptiste. De asemenea, documentele comisiei fac o adevărată
"radiografie" a societăţii din epocă, indiferent că este vorba de maghiari sau de români. Ele
indică stările de spirit în rândul celor naţionalităţi, animozităţile pe care le trăiesc, teama pe
care o au una faţă de cealaltă, precum şi ideile care circulau printre români, legate de
originea lor latină, numărul lor mult superior maghiarilor din Transilvania şi altele la fel de
importante.

Este descrisă fidel acţiunea de mobilizare a românilor din 19 iunie 1848, un fel de
exerciţiu de mobilizare ordonat de Avram Iancu, care vroia să vadă dacă se poate baza pe
moţi în caz de invazie a armatei maghiare. La fel, activitatea de înarmare a populaţiei
româneşti din munţi este redată în aşa fel se face un tablou foarte clar al situaţiei din zonă,
cu conducătorii ei, cu masele care au participat la acţiune, cu aspectele organizatorice şi
chiar cu detalii mărunte ale vieţii din acele zile.

Bibliografie
Neamţu, Gelu; Bolovan, Ioan, coordonatori - Revoluţia de la 1848 în Transilvania.
Ancheta Kozma din Munţii Apuseni, Centrul de Studii Transilvane, Fundaţia Culturală
Română, Cluj-Napoca, 1998 ISBN 973-577-108-x