STATELE MEDIEVALE ROMÂNEȘTI

 În prima jumătate a mileniului II, românii locuiau în formațiuni prestatale : obști sătești,
cnezate, voievodate, districte și „țări”. Acesteau, având conducători și oști proprii, vor
evolua către statul independent, în contextul prezenței în zonă a unor state
puternice(Ungaria, Imperiul bizantin, Hanatul tătarilor) care doreau să stăpânească spațiul
românesc.

 1. Transilvania(„țara de dincolo de pădure”)

S-a constituit ca stat în cursul sec. XI-XIII, când are loc cucerirea maghiară. Aici sunt
menționați 5 voievozi : Menumorut, Gelu, Glad, Ahtum și Gyla care vor fi înfrânți de regele
maghiar Ștefan cel Sfânt, iar Transilvania devine mai întâi Voievodat autonom în cadrul
Regatului Ungariei. Apoi, din 1541 devine Principat autonom sub suzeranitate otomană. În
frunte se găsea un Voievod numit de către regele Ungariei. Populația era formată din :
 românii(trăiau în „districte”, iar din 1366 nu mai puteau să fie nobili decât dacă
acceptau religia catolică. Vor fi lipsiți de drepturi politice, fiind considerați
„tolerați”=suportați, acceptați);
 maghiarii(stabiliți din 896 în Câmpia Pannoniei și apoi reușind să cucerească
Transilvania, aveau toate drepturile politice și economice, trăiau în „comitate”);
 sașii și secuii(au fost colonizați cu rol economic și militar în sec XI-XIII, trăiau în
„Scaune” și aveau largi privilegii). Maghiarii, sașii și secuii formează din 1437
cele 3 „Națiuni(stări) privilegiate”-conducerea politică a Transilvaniei.

 2. Țara Românească(„Valahia”)
A fost întemeiată în sec. XIV, de către Basarab I. Teritoriul de la sud de Carpați s-a
constituit prin unificarea formațiunilor prestatale menționate în „Diploma Cavalerilor
Ioaniți”(1247) : Țara Severinului, cnezatele lui Ioan și Farcaș, voievodatele lui Litovoi și
Seneslau. Tradiția istorică vorbește și de un „descălecat”(întemeiere de țară), al lui Negru-
Vodă din Făgăraș(1291) la Câmpulung-prima capitală a țării.
Basarab I(1310-1352) stabilește capitala a Argeș, stăpânește Banatul de Severin și
intră în conflict cu regele maghiar, Carol Robert de Anjou. În Bătălia de la Posada(9-12
noiembrie 1330), Basarab I obține victoria asupra regelui maghiar și astfel, independența
țării. Statul se consolidează sub urmașii săi, Nicolae Alexandru(1352-1364) și Vladislav-
Vlaicu(1364-1377) când sunt create instituțiile interne și se afirmă pe plan extern.

 3. Moldova
Ținutul de la est de Carpați a fost întemeiat în sec. XIV(1359), de către Bogdan I.
Aici românii locuiau în „codri”, „câmpuri” și „țări”. Potrivit documentelor, statul a fost
constituit în urma celor 2 „descălecate” : al lui Dragoș și al lui Bogdan(ambii fiind voievozi
din Maramureș). La cererea regelui Ludovic I de Anjou, Dragoș trece cu oastea din
Maramureș în nordul Moldovei, unde îi învinge pe tătari și întemeiază aici o provincie de
graniță(„marcă”) cu centrul la Baia-primacapitală a Moldovei. Sub urmașii lui Dragoș, Sas și
Balc, acest teritoriu depinde de maghiari spre nemulțumirea boierilor care se răscoală.
La răscoala din anul 1359 participă și voievodul Bogdan, care trece și el cu oastea
Carpații și îi înlătură pe Drăgoșești. El este considerat întemeietorul Moldovei și apoi obține
independența acesteia în urma luptelor cu maghiarii. Va domni sub numele de „Bogdan
I”(1359-1365). Sub urmașii săi, Lațcu I(1365-1375), Petru I Mușat(1375-1391) și Roman
I(1391-1394) sunt create instituțiile interne și are loc afirmarea externă. Capitala Moldovei se
mută de la Baia la Siret, apoi la Suceava, iar ulterior la Iași.